Legenda spune că…

 “Iară Ştefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamţului în sus pre

Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăia un părinte
sihastru, pre nume Daniil. Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa
sihastrului să-i descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-
Vodă afară până ce şi-a istovi ruga. Şi după ce şi-au istovit ruga,
l-au chemat în chilie pre Ştefan-Vodă. Şi s-au spovedit Ştefan-
Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-Vodă pre sihastru ce va
face, că nu poate să se mai bată cu turcii; închina-va ţara la turci,
au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui,
numa, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele
Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii”
 [cronicarul Ion NECULCE]
 Istoric
 În centrul unui sat situat la poalele Carpaţilor, pe sobrul fond
verde al pădurii de brazi, se ridică o biserică simplă cu pereţii
exteriori ornaţi în fresce – Mănăstirea Voroneț. Edificiul pare un
Evangheliar iluminat larg deschis. Astfel l-au vrut demult pictorii
anonimi şi cei care au comandat aceste picturi: pereţii tapisaţi cu
fresce trebuiau să figureze ochilor privitorilor învăţătura
Scripturii.
 Şi tot astfel se prezintă ea astăzi vizitatorilor din lumea
întreagă emoţionaţi să descopere, în mijlocul unei naturi
armonioase, un edificiu încă mai armonios, ridicat de mai bine de
500 de ani de mâini inspirate exprimând credinţa şi lirismul lor în
piatră şi culoare.
 Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt construită în 1488 în numai trei luni şi
trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie).
 Arhitectura

 Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa este

reprezentativă pentru stilul moldovenesc fiind o sinteză originală
şi specifică a unor caracteristici de sorginte bizantină (forma
treflată sau triconică a absidelor naosului, împărţirea în altar, naos
şi pronaos, sistemul de boltire) cu elemente aparţinând goticului
târziu (înălţimea bisericii, contraforturile exterioare, chenarele
uşilor şi ferestrelor în arc frânt, modul de tratare al pietrei
cioplite). Peste acestea s-au suprapus, topindu-le într-un tot
unitar de o frumuseţe unică, caracteristici ale artei autohtone
(simplitatea şi caracterul intim al construcţiei, acoperişul ţuguiat
de şindrilă traforată ca la casele de la ţară).
 Arhitectura

 Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din piatră, plină de graţie,

simplitate şi farmec, impune prin verticalitate, prin proporţii
armonioase, prin soliditatea structurii, a zidurilor masive susţinute
de contraforturi şi, mai ales, prin iscusita trecere de la corpul
dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida mare ce
corespunde altarului, toate de formă semicirculară. [Corina
POPA]
 Inspirată din modelele mai arhaice şi mai austere din
iconografia bizantină, pictura interioară, realizată în 1496 prin
grija marelui ctitor, impresionează prin claritatea şi rigoarea
desfăşurării iconografice, prin desenul viguros, gama cromatică
cu acorduri grave, prin expresivitatea deloc stereotipă sau
convenţională a personajelor. [Petre COMARNESCU]
 Fresca exterioară

 În secolul al XVI-lea – mai precis în 1547 – un ucenic al său,

Mitropolitul Grigorie Roşca, cărturar cu preocupări largi, a mărit
biserica adăugându-i pe latura vestică un pridvor închis, după care
a purces la împodobirea întregului lăcaş cu picturi pe faţade. Tot
atunci a fost pictat şi interiorul pridvorului.
 Frescele de pe pereţii exteriori, realizate la numai un an de la
moartea lui Petru Rareş, aparţin de drept epocii acestui domnitor
(alături de cele de la Probota, Humor, Moldoviţa şi Arbore). Ele
dau în mare măsură strălucirea artistică şi faima Voroneţului, şi
fac ca Mitropolitul Grigorie Roşca să fie considerat al treilea
ctitor al Sfintei Mănăstiri Voroneţ – după Sfântul Ştefan cel Mare
şi Sfântul Daniil Sihastrul. Autorul presupus al acestei adevărate
capodopere a Renaşterii în sud-estul Europei este pristavul
Marcu.
 Albastrul de Voroneţ

 Pe un fond albastru, de o intensă strălucire, picturile

exterioare se desfăşoară pe faţade ca un covor încărcat de
culori, încântând privirile cu farmecul tineresc al armoniilor.
Desenul este ferm, bărbătesc, figurile sunt construite cu
rigoarea unui autentic portret, sensul realităţii fiind aici mai
prezent decât la alte monumente. Calitatea artistică de excepţie
a acestor picturi este conferită de viziunea monumentală, de
frumuseţea decorativă a compoziţiei lor, de savanta alternanţă
de teme ordonate în registre şi panouri cu cele desfăşurate în
frize.[ Vasile DRAGUŢ]
 Spre vest, pridvorul nu are nici o deschidere şi soluţia
aleasă este fără precedent: arhitectura este subordonată
decoraţiei ce urma a fi pictată. Spaţiul amplu, împreună cu
ariile laterale ale masivului contrafort devine o imensă scenă
pe care se desfăşoară în culori strălucitoare drama
binecunoscută a Judecăţii de apoi – o uriaşă compoziţie, unică
în arta întregului Orient creştin. Judecata de apoi, fără
chipurile de coşmar care apar în Occident mai târziu, înfăţişată
în chipul unei linişti sărbătoreşti, expune mai înainte de toate
cum se împlineşte până la sfârşit planul Tatălui cu lumea Sa,
adică în Fiul Său care o judecă şi o duce la Mântuire.
 Celelalte faţade ale pridvorului sunt utilizate pentru
reprezentarea unor teme de care Mitropolitul Grigorie Roşca
se ataşase în mod special: spre sud, Viaţa Sfântului Nicolae şi a
Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe contrafort Sfântul
Gheorghe omorând balaurul, spre nord Vămile văzduhului, o
temă escatologică frecventă la clădirile monahale.
 Pe pereţii exteriori ai pronaosului şi naosului (biserica
Sfântului Ştefan cel Mare), iconografia urmează liniile
tradiţionale. Se cuvine amintită mai întâi vasta reprezentare a
Cinului (Ierarhia cerească şi pământească) căreia îi sunt
rezervaţi întotdeauna pereţii absidei Altarului precum şi
absidele laterale: procesiunea tuturor Sfinţilor din Vechiul şi
Noul Testament se îndreaptă spre Răsărit ca spre o ţintă. A
doua temă, amplasată pe faţada de sud în dreptul pronaosului,
reprezintă Arborele lui Iesei sau Arborele genealogic al lui
Iisus Hristos. Al treia temă, aparent nelipsită din programul
decorului exterior al acestei perioade, este Imnul Acatist
reprezentat pe faţada de nord.
 Alte comori ale Voronețului

 Dincolo de arhitectura şi pictura cu mai sus menţionatele

valori, Sfânta Mănăstire Voroneţ prezervă o bogăţie de artă
medievală: lespezile funerare ale mormintelor din pronaos şi
din pridvor cu motive decorative de o valoare artistică
deosebită, jilţul şi stranele care aduc ornamente din diferite
stiluri ingenios îmbinate şi impresionează prin discreţia cu care
se înscriu în interiorul de arhitectură fără să tulbure spaţiul sau
să intre în concurenţă cu decoraţia murală. Adevărate
capodopere ale sculpturii în lemn sunt în tâmpla Altarului. La
acestea se cuvin adăugate multe alte piese ce pot fi regăsite în
diferite colecţii şi muzee: epitafe, broderii de mari dimensiuni
şi ferecătura dăruită de Mitropolitul Grigorie Roşca Mănăstirii
Voroneţ (1557) care aduce noutatea unei interpretări mai
decorative şi pe coperta din spate are figura Sfântului Daniil
într-o interpretare solemnă inspirată de un model de icoană.
 Aici au învăţat carte şi au deprins nevoinţa duhovnicească
numeroşi preoţi, egumeni, monahi şi dregători de ţară.
Mănăstirea medievală a fost o adevărată şcoală de caligrafi,
miniaturişti şi traducători din limbile greacă şi slavonă unde se
lucra stăruitor la formarea limbii naţionale şi la introducerea ei
în cultul nostru ortodox. Este îndeosebi cunoscut prin două din
cele mai vechi manuscrise româneşti: Codicele Voroneţean şi
Psaltirea Voroneţeană copiate în veacul al XVI-lea.
 Cuviosul Daniil Sihastrul, cel dintâi sfetnic duhovnic şi
rugător către Dumnezeu al voievodului Ştefan, este
înmormântat în pro naosul bisericii Mănăstirii Voroneţ. La
numai 47 de ani de la săvârşirea din viaţă, este pictat ca sfânt
pe faţada de miazăzi şi în Calendarul Ortodox din pridvor.
Duhul său creator a vegheat şi veghează în continuare buna
lucrare ce schimbă cele vremelnice cu cele stătătoare şi cele
pieritoare cu cele ce rămân.[ arhimandrit Ioanichie BALAN]
 Mănăstirea Voroneț, monument istoric

 În 1785 Mănăstirea Voroneţ se găseşte printre cele 23 de

mănăstiri desfiinţate după anexarea părţii de nord a Moldovei
Imperiului Austriac. Călugării au fost siliţi să-şi părăsească
Mănăstirea; chiliile au ajuns treptat ruine. De-a lungul
timpului, din foştii lucrători pe pământurile Mănăstirii s-a
format satul Voroneţ iar biserica a fost folosită la oficierea
slujbelor pentru aceşti credincioşi.
 La începutul secolului al XX-lea – după Marea Unire –
personalităţi culturale şi politice readuc în conştiinţa publică
valoarea istorică şi artistică a vechii ctitorii. Sfântul locaş este
declarat monument istoric. Numărul vizitatorilor din ţară şi din
străinătate creşte continuu.
 Reînființarea Mănăstirii Voroneț

 După 206 ani, în 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Române a hotărât «reînfiinţarea Mănăstirii de la Voroneţ, ca
mănăstire de călugăriţe», fiind numită prima Stareţă a
Mănăstirii Voroneţ, Stavrofora Irina PÂNTESCU.

 Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, încă de
pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496, iar pictura
exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş.
Biserica Mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a
Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata
de Apoi”.
 Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru,
aşa-numitul „Albastru de Voroneţ”, ci mai ales rezistenţa acestuia în
condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii
tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni.
 Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi
ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt
substanţe minerale, naturale sau de sinteză.
 Suprinzător, pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în
imediata apropiere a Mântuitorului
 Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în
urmă cu 97 de ani, în 1918.
 A fost inclusă în 1993 în patrimoniul cultural mondial UNESCO.
 Este construită cu ajutorul soldaților și un aspect interesant
este dat de acoperișul de șindrilă care are formă de cort. Aceast
fapt face ca zapada care se adună iarna să cadă cât mai departe
de zidurile bisericii protejând astfel picturile exterioare.

 Modul în care a fost pictată biserica este unul interesant.

Pornind de la momentul aplicării vopselei, când peretele nu era
nici prea umed nici prea uscat, la faptul că întotdeanua lucrul
începea de sus și se termina la poalele bisericii. Fiind pictată
de mai mulți meșterii, munca fiecăruia era despărțită de a
vecinului prin linii, iar la final venea o singură persoană care
dadea viață picturilor desenând ochii, expresia feței, umbre. În
acest mod pictura este un tot unitar.
 Motivaţia includerii în Lista Patrimoniului
Mondial este dată de unicitatea ansamblelor de
picturi murale exterioare, particularizate prin
întinderea lor pe întreaga suprafaţă a turlei şi a
zidurilor, prin coerenţa şi unitatea programului
iconografic, prin semnificaţiile teologice cu
multiple nuanţe militante ale mesajului lor,
prin tehnica desăvârşită a combinării frescei de
bază cu un finisaj „a secco”. În acelaşi timp,
pictura interioară se remarcă prin calitatea
plastică excepţională a fiecărui ansamblu.
 Concluzii

 Blândul şi tăcutul Sihastru Daniil, făcătorul de

minuni, unul din marii sfinţi ai Moldovei şi ai lumii
ortodoxe, un ctitor al spiritului românesc, ne aşteaptă
la Sfânta Mănăstire Voroneţ pentru a ne învăţa să
urcăm spiralele interiorităţii în lumina de un albastru
orbitor a vieţii trăite întru Duh şi Adevăr. Albastru
întemeietor. Albastru călăuzitor. Albastru răstignitor.
Albastru purificator. Albastru iubitor.
 Bibliografie

 Monahia Gabriela PLATON, Mănăstirea Voroneț,

Editura Thausib, 2007.