Managementul clasei

STRUCTURI ȘI INTERACȚINI FORMALE ȘI INFORMALE ÎN

GRUPUL DE COPII

1
 Introducere

Motto: ,Ansambluri de indivizi (elevi), constituite istoric, între care există diverse
tipuri de interacţiuni şi relaţii comune determinate”. (Mielu Zlate)

Un prim argument, al necesității structurilor și interacțiunilor în grupul de copii, din

punctul meu de vedere este importanța comunicării deoarece stimulează
comportamentele de facilitare a succesului, creşte stima de sine, încrederea în forţele proprii,
diminuează anxietatea, intensifică atitudinile pozitive.
Cel de- al doilea argument îl reprezintă faptul structura informală este dată de relaţiile
afective stabilite spontan şi natural între membrii grupului ,într-un cadru social concret.
Relaţii care pot fi :de simpatie,de antipatie,de indiferenţă.
Rolul structurilor și interacțiunilor în grupul de copii: În procesul de formare,
interacţiunile dintre elevii care compun un grup, reprezintă modalitatea esenţială de existenţă
a grupurilor sociale. Caracteristica lor de bază se defineşte ca un tip de relaţii între două sau
mai multe persoane, în care acţiunea uneia dintre ele este afectată de acţiunea celeilalte.
Interacţiunea membrilor unui grup determină structura grupului şi modelele de
comunicare.

2
 I. Partea teoretică

Delimitări conceptuale
Structurile şi interacţiunile formale şi informale în grupul de copii se referă la „organizarea
internă, modelul comportamental şi continuă adaptare a modelului la cerinţe în funcţie de
natura grupului concret” (apud Mâţă, 2010, p. 191).
Structura grupului de copii -Grupul social reprezintă „o formaţiune socială în
interiorul căreia indivizii interacţionează conform unor reguli fixe şi împărtăşesc sentimentul
de a constitui o entitate aparte, astfel încât membrii s-ar putea recunoaşte ca atare” (De Coster,
1990, apud De Visscher, Neculau, 2001, p. 19).
Perspective de analiză a organizării grupului de copii:
 Din punct de vedere structural grupul de copii este reprezentat de totalitatea rol-status-
urilor formale și informale omogenizate, ca produs a activităților desfășurate.
 „Din punct de vedere funcțional, cele mai importante funcții ale grupului de copii sunt
cele de învățare, socializare, și de integrare a copiilor în colectiv, în grup.” (Mâță L.
2015, pg. 65)
 Din punct de vedere procesual, componentele grupului de copii sunt: ( Mâţă, 2015,
pg.65)
-structura de sarcină sau de activitate, care reprezintă modelul rolurilor pe care le au
membrii grupului sau unele subgrupuri;
-structura de putere, care arată pozițiile membrilor și relațiile dintre aceste poziții;
-structura de comunicare sau totalitatea rețelelor de comunicare din grup.
Cercetările psihologice, teoretice și experimentale evidențiază existența a patru
categorii principale de structuri (procese) psihosociale de grup:
- structura socioafectivă (procesele preferențiale);
- structura comunicației (procesele de comunicație);
- structura puterii (procesele de influență);
- structura activității (procesele de realizare a sarcinii).

La aceste structuri se mai adaugă alte două categorii care au o importanță majoră
asupra formării și evoluției grupului ca sistem social:

3
 - structura motivațional-atitudinală

- structura participativ axiologică.

Structura socio-afectivă a grupului

Relațiile socio-afective reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai dinamicii
de grup. Structurile afective sau „Matricea sociometrică” (Moreno) reprezintă elementul de
fond în funcție de care se vor dezvolta și manifesta toate celelalte structuri. Raporturile
afective constituie un factor dinamogen de integrare în viața de grup. Din acest punct de
vedere, grupul poate fi considerat un sistem generator de relații, dar și cadrul de dezvoltare
emoțională, cognitivă și relațională a membrilor săi. Relațiile socio-afective în vedere
schimbul de emoţii, sentimente şi structuri afectiv-simpatetice,ceea ce evidenţiază relaţiile
afectiv-simpatetice (presupun relaţii de simpatie şi antipatie, de preferinţă şi respingere
reciprocă). Emoţiile reprezintă modificări organice ce au drept cauză procese fiziologice.
(apud Valerica Anghelache, pg.22 , 2010)

Structura socioafectivă a grupului constă în modul de configurare a relațiilor

preferențiale dintre membri la un moment dat, relații care pot îmbrăca forma atracției,
respingerii sau indiferenței sociometrice.

Structura comunicației

Un grup social nu există ca grup decât în măsura în care membrii săi intră în relații de
comunicare între ei. Toate interactiunile în grup au loc pe fondul unui proces continuu de
comunicare interpersonală. Elementul central, începutul şi sfârşitul acestui tip de relaţii
interpersonale, îl constituie imaginea partenerilor unul despre celălalt şi despre ei înşişi.
Reprezentările interpersonale sunt un subiect preferenţial al sociologiei educaţiei şi constituie
variabile definitorii ale interacţiunilor din clasa de elevi. (Iucu R.B. (2006).

Structura puterii

Membrii unui grup se diferențiază și după capacitatea de a influența activitatea

colectivă și comportamentul celorlalți membri. Structura autorității exprimă ierarhizarea
formală sau informală a membrilor unui grup în functie de aceasta capacitate, care este
conditionată de o serie complexă de factori psiho-individuali, psiho-sociali și situaționali.

4
 Structura sarcinii

Sarcina este definită ca un ansamblu obiectiv de cerințe, condiții și modele acționale

elaborate și validate social, impuse din exterior sau adoptate prin consimțământ. Prin structura
sarcinii se întelege totalitatea relațiilor funcționale dintre membrii grupului, relații impuse de
desfășurarea optimă a activității de realizare a obiectivului propus. Configurația tipica a
relațiilor funcționale va desemna tipul sarcinii: aditivă, complementară, convergentă,
conjunctivă, disjunctivă și compensatorie.

Interacținile din grupul de copii reprezintă relațiile de comunicare dintre membrii grupului.
(apud Mâţă, 2010)

Interacțiunile pot fi de două tipuri: formale și informale.

a)Interacțiuni formale- sunt constituite pentru îndeplinirea unor sarcini sau pentru atingerea
unor obiective.

- sunt reglementate oficial prin acte normative, decizii ș.a.

Prezintă următoarele caracteristici:

-structura, atât pe orizontală, cât și cea ierarhică, este determinată de specificul sarcinii
grupului;

-relațiile dintre membrii grupului sunt reglementate și obligatorii, pentru a asigura

funcționalitatea grupului;

-reprezentantul sau liderul grupului este ales în conformitate cu anumite norme;

-nerespectarea regulilor de conduită specifice grupului atrage sancțiuni;

b) Interacțiuni informale- sunt interacțiunile care apar fie în cadrul grupurilor fomale

5
 (grup de copii, clasă de elevi etc.) fie în afara acestora, independent d grupurile formale. (apud
Mâţă, 2010)

Interacțiunile informale se caracterizează prin următoarele:

-sunt grupuri mici și primare, care nu formează instituții formalizate;

-relațiile și structura nu sunt reglementate oficial;

-liderii sunt recunoscuți spontan, nu sunt numiți de un status oficial;

-chiar dacă nu au o organizație reglementată oficial, grupurile informale au o organizație

internă foarte bine pusă la punct, o structură propie și valorii proprii bine conturate.

Copiii manifestă tendinţa de a evalua sistematic propriul grup mai favorabil decât pe
cel exterior. Acest fenomen a fost explicat prin nevoia unei imagini pozitive de sine a
fiecărei persoane, pentru că “o identitate socială pozitivă nu este posibilă pentru individ decât
atuncicând caracteristicile grupului său de apartenenţă pot face obiectul unei evaluări
pozitive” (J. M.,MONTEIL.).

6
 II. Partea aplicativă
În cadrul părţii aplicative a prezentei lucrări, va fi selectată şi descrisă o tehnică de
management al clasei după structura din tabelul 1. Alegerea acestui joc are rolul de a face
elevii să interacționeze cât mai bine. În plus, asigură o puternică motivare a elevilor unei clase
de a lua parte la ele.
Acest joc încurajează toți participanții.

Tabelul 1. Structuri și interacțiuni formale și informale în grupul de copii

GRUPA Mare
Tema din programa „Când, cum și de ce se întâmplă?”
școlară de Consiliere și „În ograda bunicii”
dezvoltare personală “În lumea necuvântătoarelor”
(Tema anuală, tema
săptămânii, tema
proiectului)

Denumirea tehnicii 1. „Pictorii” din 855 de jocuri şi activităţi, Ghidul

animatorului, Chişinău, 2005

Obiective - să descrie desenul detaliat;

Cuvinte-cheie
Mijloace didactice
Desfășurarea activității
- să reproducă desenul după indicațiile primite;
- să participe cu interes la activitate;
 Comunicare
 Implicare
Planșe cu desene, coli albe, culori
 Participanţii formează echipe şi se așază spate în spate.
 Educatoarea va explica modul de desfășurare și regulile
jocului:
-un copil din fiecare pereche are un desen simplu.

7
 -celălalt deţine o hârtie curată şi creioane colorate.
-primul copil începe să-şi descrie detaliat desenul, astfel încât cel
de-a doilea să-l poată reproduce pe propria foaie, fără însă a
spune denumirea celor desenate.
-participanţii îşi pot schimba rolurile.
 După compararea desenelor cu originalele, se poate
discuta despre comunicare şi cooperare.

CONCLUZIE

În conluzie, consider că relaţiile din grupul de copii influenţează activităţile de

învăţare desfăşurate în sală de grupă. Relațiile de competiţie pot face mai interesante
activităţile de grup, stimulează efortul şi productivitatea indivizilor, dezvoltă etica grupului,
stimulează capacităţile autocritice, și îi face pe copii mai atenţi la performanțele obținute de
colegii lor.
Viata socială este rezultatul activității comune a oamenilor, al acțiunilor acestora și
interactiunilor dintre ei.Acest caracter colectiv al vieții sociale își găsește expresia în structura
grupală a societatii.Această structură este dovada faptului ca oamenii nu reprezintă un tot
amorf nediferențiat, aceștia particularizându-se prin anumite caracteristici biologice, culturale,
particularități care permit identificarea unor grupuri care reunesc oamenii având formațiuni
similare.

BIBLIOGRAFIE

1.Cerghit, Ioan, (coordonator), 1988 Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EDP

Bucureşti;

2. Iucu, Romita, 2001 Managementul si gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iasi, ;
3. Mâţă, Liliana, 2015 Managementul clasei de elevi - Suport de curs şi seminar, ed.

Alma Mater, Bacău;

4. Stan, Emil, 2003 Managementul clasei de elevi, Editura TEORA, Bucureşti ;

5. 855 de jocuri şi activităţi, Ghidul animatorului, Chişinău, 2005 ;

8
9