Modele de structuri familiale.

Tipuri de familii
Prezentare proiect pentru seminarul la disciplina: Psihosociologia familiei
 INTRODUCERE

 Ideea de ,,familie’’ este una evazivă, deoarece cuvântul este folosit într-o varietate de
simțuri diferite și tinde să dețină semnificații diferite pentru fiecare persoană. Familiile
ar trebui să reprezinte securitate și dragoste. Familia și căsătoria sunt considerate, de
asemenea, două dintre cele mai cunoscute, fundamentale și durabile instituții sociale
din aproape toate societățile (Giddens 1997). Cu toate acestea, dezbaterea continuă cu
privire la faptul dacă familia nucleară cu doi părinți este un tip ideal central sau dacă
este în esență un concept construit social și ca atare este influențat de practicile sociale
culturale și istorice în care este situată.
 FAMILIA
 Familiile pot fi privite ca seturi dinamice de relații sociale, în care fiecare individ are o
contribuție unică care se îmbină cu ceilalți pentru a forma întreaga unitate familială.
Giddens definește familia ca fiind ,,un grup de persoane direct legate de conexiunile
rudelor, ale căror membri adulți își asumă responsabilitatea pentru îngrijirea copiilor"
(Giddens 1997: 140).

 Definiția unității familiale de către Națiunile Unite se bazează pe ,,conceptul familiei

conjugale", care este o perspectivă tradițională și nerealistă asupra vieții familiale
moderne, deoarece presupune că majoritatea familiilor se bazează pe căsătorie și, prin
urmare, exclude un număr mare de familii care nu se potrivesc neapărat în cadrul
acestei definiții.
 Familia ar trebui definită în sensul restrâns al unui nucleu familial - adică
persoanele dintr-o gospodărie privată sau instituțională care sunt legate de soț și
soție sau ca părinte și copil necăsătorit prin sânge sau adopție. Astfel, un nucleu de
familie cuprinde un cuplu căsătorit fără copii sau un cuplu căsătorit cu unul sau
mai mulți copii fără vreo căsătorie, de orice vârstă sau un părinte, cu unul sau mai
mulți copii fără vreo căsătorie, de orice vârstă. (Hantrais și Leteblier 1996: 8)
 STRUCTURI FAMILIALE

 Familia extinsă
 Familia nucleară
 Familie simetrică
 Familie monoparentală
 Familia matrifocală
 Familia reconstituită
 Familie de coabitare
 După gradul de cuprindere a grupului familial, familia poate fi nucleară
(constituită dintr-un număr restrâns al componenţilor, dintre soţ, soţie şi copiii
cuplului marital, proprii sau adoptaţi) sau extinsă (cuprinde relaţii relative şi
nonrelative printre subiecţii care locuiesc în acelaşi spaţiu şi reprezintă două-trei
generaţii, ba chiar fraţii-părinţi, fii, bunici şi străbunici). Numeroşi cercetători arată
utilizează pentru familia nucleară eticheta de familie intactă, semnificând că
aceasta nu a trecut prin experienţa divorţului, a separării părinţilor sau a decesului
unui membru (Strickland, 2001). Familiile care experimentează divorţul sau
decesul unuia dintre părinţi devin familii monoparentale.
 Se crede că familia nucleară a apărut recent, în ultimii 100 de ani şi chiar mai
puţin. În realitate, nu există societate în istoria umanităţii care să nu fi acordat
importanţă familiei elementare sau nucleare (Goody, 2003). În majoritatea
cazurilor, aceasta a existat în paralel cu familia extinsă, ca grup co-rezidenţial.
Familia nucleară (restrânsă sau conjugală) constă din relaţiile dintre soţ, soţie şi
copiii lor naturali sau cei adoptaţi. În cadrul familiei, un rol central îl joacă
legătura conjugală dintre cei doi parteneri, precum şi cuplul conjugal pe care
aceştia îl formează.
 Preponderenţa familiei de tip nuclear este astăzi tot mai mult pusă sub semnul
întrebării de sporirea numărului familiilor monoparentale, a familiilor fără copii
(sau a cuplurilor fără descendenţi), a cuplurilor consensuale, hetero- sau
homosexuale (Turliuc, 2004).
Familii nucleare

 Potrivit lui Giddens (2006), familiile nucleare sunt compuse din unul sau doi părinți și
copiii lor (biologici sau adoptați) care trăiesc în aceeași gospodărie. Familia nucleară
rămâne cea mai obișnuită și populară imagine a unei familii în Marea Britanie și în
lumea occidentală (Office for National Statistics 2005, Bernardes 1997).
Marea Britanie Procentaj
1

1972 1981 19971 2001 20071

familii de cupluri
Procentul copiilor dependenți 1 copil 16 18 17 17 18
2 copii 35 41 37 37 36
care trăiesc în diferite tipuri 3 sau mai mulți
copii 41 29 25 24 22
Familii cu mame
de familii în Marea Britanie singure
1 copil 2 3 6 6 7
2 copii 2 4 7 8 8
3 sau mai multi
copii 2 3 6 6 6
Familii cu tați
singuri
1 copil – 1 1 1 1
2 sau mai mulți
copii 1 1 1 1 1
Toți copiii2 100 100 100 100 100
Familii extinse

 Familia extinsă, este o unitate multigenerativă. Cuprinde trei generații sau mai multe
generații care trăiesc în aceeași gospodărie sau în imediata vecinătate sau care au
contact permanent. Poate include bunicii, frații și surorile și partenerii lor, mătuși,
unchi, nepoți. Familiile extinse predomină în majoritatea părților neindustrializate ale
lumii. Este, de asemenea, mult mai probabil să se conformeze modelului tradițional de
viață de familie, cu un susținător de sex masculin care este capul gospodăriei. Ele sunt
adesea unități patriarhale caracterizate de un bărbat dominant și (de regulă) femeile și
copiii sunt subordonați acestuia, cu distribuție inegală a puterii și statutului. Șefii
gospodăriilor de sex feminin sunt mai puțin obișnuiți, cu excepția cazului în care
femeile sunt singure, divorțate sau văduve și nu există alți membri adulți prezenți
(Haralambos și Holborn 2008).
Familii simetrice

 Young și Willmott (1973) consideră că a existat o creștere a familiei simetrice,

caracterizată printr-o partajare a rolului egalitar. Familia simetrică nucleară este
considerată a fi centrată pe casă, autodependentă și autonomă. Femeile ocupă un loc
de muncă plătit, iar partenerul lor participă la treburile casnice și la creșterea
copilului

 Femeile efectuează cea mai mare parte a treburilor casnice și doar o

minoritate foarte mică din bărbați participă la muncă la domiciliu pe o
bază egală.
 Familii cu părinți singuri

 O altă schimbare demografică semnificativă este creșterea numărului de familii

monoparentale; ele pot fi conduse de părintele masculin sau feminin, dar marea
majoritate a familiilor monoparentale sunt conduse de o mamă singură.
 Majoritatea familiilor monoparentale rezultă din separare sau divorț, dar ele pot fi, de
asemenea, rezultatul pierderii sau alegerii individuale. Statisticile arată o creștere a
numărului de nașteri în afara căsătoriei și o creștere a numărului de divorțuri ca urmare a
punerii în aplicare a Legii privind reforma divorțialității în 1971 (Oficiul pentru Statistica
Națională 2001). Procentaj

 Marea Britanie 1991 2001

Black Caribbean 20.2 17.7

Black African 20.6 17.2
Părinți singuri cu un copil Bangladeshi 8.3 8.7
Pakistani 7.2 8.6
White 5.0 6.2
Chinese 5.3 5.6
Indian 4.5 4.8
Familii matrifocale

 Familiile matrifocale (familii cu femei în vârstă sau familii matriarhale) constau adesea
dintr-o femeie cu copiii ei aflați în întreținere și, uneori, din bunica lor. Astfel de
familii sunt comune în comunitățile de negri cu venituri reduse din societățile lumii
noi; în SUA, 29% din toate familiile negre sunt conduse de femei (Haralambos și
Holborn 2008). În Regatul Unit, 49% din familiile negre sunt familii singure (în
general mame) (Oficiul pentru Statistica Națională 2002). Potrivit lui Haralambos și a
lui Holborn (2008), familiile de femei care dețin casa sunt mai frecvente în
comunitățile de negri din următoarele motive:
✒ În trecut, în Africa de Vest a fost practicată ,,poligamia" (o formă de familie extinsă
constând dintr-un soț și două sau mai multe soții). Poate că aceasta continuă să influențeze
structurile familiei de negri.

✒ Sărăcia este cauza primară a familiilor matrifocale și acestea au devenit

subculturarea sărăciei.
 Familia reconstituită (adoptivă)

 Gospodăriile compuse dintr-un părinte biologic și un alt părinte care trăiesc cu copii
aflați în întreținere din mai multe căsătorii sau dintr-o relație non-maritală sunt numiți
familii reconstituite. Copiii ale căror familii biologice nu s-au despărțit, dar care trăiesc
cu ambii părinți și cu frații lor vitregi, aparțin, de asemenea, unei familii reconstituite
(Hantrais și Letablier 1996).
 Dovezile arată că numărul de familii sau familii reconstituite din Marea Britanie
crește din mai multe motive, iar rata în creștere a divorțului este doar una dintre
acestea. Marea Britanie Procentaj
1991/92 1996/97 2000/01 2001/02 20063
Copil/copii de la femeie căsătorie /
conviețuire anterioară 86 84 88 83 84

Copil (copii) de la omul anterior căsătorie

/ coabitare 6 12 9 9 10

Copil (copii) de la ambii parteneri 6 4 3 8 6

Părinte singuratic cu copil dintr-o altă

căsătorie /coabitare 1 – – – –

All stepfamilies 100 100 100 100 100

 Familii homosexuale

 Familiile homosexuale pot consta din două femei adulte sau doi bărbați adulți care se
îngrijesc fie pentru proprii lor copii dintr-o relație heterosexuală anterioară, fie pentru copiii
adoptați. Noile tehnologii de reproducere sau maternitatea surogat ar fi putut fi utilizate
(Haralambos și Holborn 2008). Există încă multe controverse cu privire la familiile
homosexuale care rezultă din convingerea că homosexualitatea este nedorită și, prin urmare,
nu este mediul ideal în care să se crească copiii. Există îngrijorări cu privire la faptul că unii
copiii pot fi stigmatizați, torturați sau hărțuiți de către colegii intoleranți și, prin urmare, se
sugerează că familiile homosexuale trebuie descurajate (King și Pattison 1991).
 Dovezile sugerează, de asemenea, că părinții homosexuali se bucură foarte rar de
custodia exclusivă a copiilor lor, parțial pentru că puțini dintre aceștia aplică acest
lucru, dar și pentru că aceia care fac sunt de obicei negați. Avocații ezită să consilieze
clienții să solicite custodia, deoarece dacă este disponibilă o familie heterosexuală,
această opțiune ar putea fi favorizată (King și Pattison 1991). Dezaprobarea socială și
prejudecățile împotriva tatălor homosexuali care cresc în rândul copiilor sunt mult mai
acute decât cele pentru mamele lesbiene și această atitudine pare să fie consolidată de
instanțele judecătorești.

 În majoritatea societăților occidentale, cuplurile homosexualilor nu au voie să se

căsătorească și nu sunt considerate ca fiind familii ,,corecte’’ .
 După modul de exercitare a autorităţii, sistemele familiale pot fi: patriarhale,
matriarhale sau egalitare. În cadrul sistemelor patriarhale, autoritatea este
deţinută de bărbatul cel mai în vârstă (familia extinsă) sau de soţ (familia nucleară).
În cadrul sistemelor matriarhale, autoritatea este deţinută de femeia cea mai în
vârstă sau de soţie. În prezent, în societăţile europene, este foarte răspândit sistemul
egalitar, în care puterea şi autoritatea sunt relativ egal distribuite între soţ şi soţie. I.
Mihăilescu (1993) arată că existenţa matriarhatului este un fapt foarte disputat de
către antropologi. Majoritatea cercetătorilor sunt, totuşi de acord, că matriarhatul
este un sistem familial relativ rar întâlnit.
 După modul de transmitere a moştenirii unei familii (proprietăţi, nume, statut),
I. Mihăilescu (1993) deosebeşte între familii patrilineare (în care transmiterea moştenirii se
face pe linia tatălui), familii matrilineare (în care transmiterea moştenirii se face pe linia
mamei) şi familii bilineare (în care liniile maternă şi paternă au acelaşi rol). În majoritatea
societăţilor europene, transmiterea se face bilinear (deşi numele de familie se transmite, în
majoritatea cazurilor, pe linie paternă). În funcţie de modul de stabilire a rezidenţei noilor
cupluri, acelaşi autor deosebeşte între sistemul patrilocal (în care noul cuplu îşi stabileşte
reşedinţa în familia sau în comunitatea din care provine soţul), sistemul matrilocal (noul
cuplu îşi stabileşte reşedinţa în familia sau în comunitatea din care provine soţia) şi sistemul
neolocal, caracteristic societăţilor industrializate, în care fixarea reşedinţei se face în afara
familiilor sau comunităţilor din care provin cei doi soţi.
 FUNCȚIILE FAMILIEI
 Sociologii sunt de acord, în general, că familia are mai multe funcții de
bază care pot fi văzute ca fiind esențiale pentru reproducerea și
menținerea societății. Aceste funcții joacă, de asemenea, un rol
semnificativ în ordonarea societății și în determinarea șanselor individuale
de viață. În cadrul familiei, copiii învață disciplina. Fletcher (1988) le-a
împărțit în funcții esențiale și neesențiale, funcțiile esențiale fiind
reproducerea, activitatea sexuală și furnizarea unei locuințe. Fiecare
familie își asumă, de asemenea, responsabilitatea pentru îngrijirea
copiilor, socializarea primară, asistența medicală informală, furnizarea
economică și menținerea gospodăriei. În mod tradițional, familia a
îndeplinit multe din funcțiile pe care astăzi le oferă instituțiile sponsorizate
de stat, iar familia este așteptată să utilizeze aceste servicii.
 PERCEPȚIA COPIILOR DE FAMILIE
 Convingerile și ideile copiilor despre ceea ce constituie o ,,familie" au fost
rareori căutate, iar politicile sociale care influențează îngrijirea și bunăstarea
lor sunt puse în aplicare de adulți, fără a asculta ceea ce vor.
 Înțelegerea copiilor de către familie este influențată de factorii sociali și
culturali.
 Copiii și adolescenții au menționat factorii afectivi, cum ar fi dragostea,
îngrijirea, cultivarea și sprijinul.
 PERSPECTIVE SOCIOLOGICE
• Familiile sunt considerate a fi elementele constitutive ale societății și ele rămân
unitatea de bază pentru protecția și creșterea copiilor . Ele oferă suport emoțional și
financiar atât pentru adulți cât și pentru copii și au mai multe funcții de bază,
importante în ceea ce privește reproducerea și ordonarea societății. Astfel, este
important să explorăm rolurile și funcțiile lor din perspective sociologice diferite.
 Ideologia familismului se bazează pe ipoteza că familia, în special familia nucleară,
cu bărbați și copii dependenți de familie și copii dependenți este unitate normală și
naturală pentru îngrijire . Este standardul împotriva căruia toate formele sunt
măsurate și, important, judecate. În consecință, formele non-familiale sunt
considerate deviante și / sau subversive. (Dalley 1988, citată în Jones 1994: 93)
Femeile la locul de muncă (reproduse cu permisiunea lui Nelson Thornes Ltd de la
Sociology Alive! De Stephen Moore, primul publicat în 1987).
 CONCLUZIE
 Structurile familiale au devenit mai diverse și mai complexe în ultimul deceniu, însă,
în ciuda acestor schimbări, familiile vor continua să joace un rol foarte important în
viața oamenilor
 Nu trebuie să uităm că familia tradițională este în esență patriarhală, cu femei și copii
subordonați, iar violența domestică față de femei și copii este o consecință a relațiilor
de putere inegală și a autorității bărbătești.
PUNCTE CHEIE

Există o mare diversitate de structuri familiale și tipuri de familie în societatea britanică.

✑ Ideologiile familiei, cum ar fi familismul, patriarhia și diviziunea pe sexe a muncii

domestice, au impact asupra vieții femeilor.

✑ Familiile joacă un rol important în ordonarea societății. Căsătoria rămâne o instituție socială
populară.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dunn-Toroosian, V. (2009). The family. In C. Squire (Ed.), The Social Context

of Birth (2nd ed., pp. 59-84). Oxford: Radcliffe Publishing Ltd.
2. DRUŢĂ, F. (1998). Psihosociologia familiei. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
3. MIHĂILESCU, I. (1993). Familie. În C. ZAMFIR, L. VLĂSCEANU (Coord.),
Dicționar de sociologie. București: Editura Babel.
4. TURLIUC, M. N. (2004). Psihologia cuplului şi a familiei. Iaşi: Editura
Performantica.