MODALITĂŢI DE OPTIMIZARE A RELAŢIILOR INTERPERSONALE DIN

CLASELE DE ELEVI

prof. Țiudic Adelin Petru

C.S.E.I. Baia Mare/ Școala Gimnazială Specială, Baia Mare

Unul din grupurile cele mai semnificative din viaţa copilului este clasa de elevi, ea
îndeplinind cel mai bine câteva dintre motivele fundamentale ale conduitei umane: nevoia de
afiliere, de altul, nevoia de participare, nevoia de protecţie, de securitate.
Grupul – clasă se perpetuează de–a lungul câtorva ani de zile şi are o imensă influenţă
asupra membrilor săi.
Clasa de elevi este un grup constituit pe baza unor reglementări şcolare, în funcţie de
anumite reguli şi prin distribuirea unor roluri diferite pentru educatori şi educaţi. Ea se
caracterizează prin interacţiunea directă, nemijlocită a membrilor săi, interacţiunea luând forma
comunicării, a relaţiilor ierarhice şi a relaţiilor preferenţiale.
Interacţiunea are ca rezultat modificarea comportamentelor şi se realizează la niveluri
diferite: profesor-elev, elev-elev, elev-grup, grup-grup.
În grupul-clasă sunt prezente scopurile şi motivele care susţin acţiunea de realizare a
acestora. Scopurile sunt prescrise de persoane exterioare grupului şi vizează procesul de instrucţie
şi educaţie, fiind scopuri de tip formativ.
Scopurile comune coexistă cu cele individuale, care dezvoltate, armonizate şi integrate
reciproc pot conduce la evitarea apariţiei unor scopuri paralele provocatoare de disfuncţii în grup.
Integrarea conştientă şi consimţită a scopurilor individuale în cele comune ale grupului
depinde de metodele utilizate de profesor, de stilul de conducere al clasei, de climatul socio-afectiv
din clasa de elevi.
În clasa de elevi există două structuri fundamentale: o structură formală şi o structură
informală.
Ca grup formal, clasa de elevi are o structură organizată şi impusă care se concretizează în
investirea membrilor grupului cu diferite funcţii şi responsabilităţi care permit realizarea cât mai
bună a resurselor elevilor în rezolvarea sarcinilor şcolare şi atingerea obiectivelor propuse.
Liderul formal are un rol important în reglarea relaţiilor din interiorul colectivului de elevi
ca şi în stabilirea relaţiei profesor-elev. El are drept caracteristică esenţială autoritatea dată de
recunoaşterea de către ceilalţi a acestei poziţii şi-i stimulează pe ceilalţi în vederea participării lor la
îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa grupului-clasă. Aceste calităţi trebuie luate în considerare
atunci când se desemnează liderul clasei de elevi. Profesorul trebuie să respecte cerinţele grupului,
să cunoască tensiunile existente în grup, cazurile de deviere de la normele grupului.
1
 În clasa de elevi se dezvoltă şi o structură informală, ca rezultat al relaţiilor inter-subiective
ce se stabilesc între elevi. Această structură are un caracter predominant afectiv, bazat pe legături de
simpatie, antipatie sau indiferenţă.
Aceste relaţii influenţează uneori coeziunea şi productivitatea grupului şcolar, sau
acţionează pentru a proteja membrii grupului contra practicilor autoritare ale liderilor formali. Ca
urmare a relaţiilor preferenţiale din colectiv, apar liderii informali care pot avea o influenţă
negativă, uneori, asupra celorlalţi membri ai grupului, de aceea este important ca noi să cunoaştem
calităţile prin care se impun şi dacă influenţele prin care se impun sunt convergente sau divergente.
Grupul şcolar are un anumit grad de coeziune ce exprimă gradul de unitate şi de integrare a
grupului, rezistenţa sa la destructurare.
Sursele coeziunii grupului sunt: atracţia interpersonală, măsura în care membrii se
simpatizează unul pe altul, climatul de încredere mutuală, consensul cognitiv şi afectiv al
membrilor, succesul în activitatea comună şi satisfacţiile generate de viaţa de grup, cooperarea în
cadrul activităţilor grupului, prestigiul grupului de apartenenţă, măsura în care grupul satisface
aspiraţiile membrilor.
Grupurile şcolare au compoziţie relativ omogenă ca vârstă, ca nivel de şcolarizare, nivel de
instrucţie, interese, nevoi, aspiraţii.
În sistemul şcolar românesc, în foarte puţine cazuri, clasa poate deveni un grup; pe de o
parte, din cauza numărului mare de membri (un grup mai mare de 16/20 de persoane se divide în
subgrupuri) , pe de altă parte, datorită descurajării comunicării laterale (comunicarea reală între
elevi este permisă numai în pauze), a autonormării (sunt impuse reguli formale externe prin
regulamente), şi a auto-orientării (finalităţile individuale şi de grup sunt definite din exterior şi
numai la nivelul sarcinilor de învăţare).
Chiar când se face “lucru pe grupe”, echipele sunt stabilite, de regulă, prin numire de către
profesor, în funcţie de criterii formale şi externe (vecinătatea fizică, poziţia în bancă, nivelul
recunoscut al performanţelor şcolare).
Când în unele clase se formează grupuri autentice, care îşi afirmă norme şi obiective proprii,
sunt descurajate prin promovarea competiţiei inter-individuale exarcerbate.
Coeziunea clasei poate constitui un important factor educogen. Pentru a atinge un anumit
statut în ierarhia şcolii, copiii fac front comun, nu atât „împotriva” unui coleg „rău”sau „leneş”, cât
pentru a-l ajuta să devină mai bun. Acest spirit de întrajutorare are la şcolarii mici cele mai pure
intenţii. Mai târziu, ajutorul colegial va îmbrăca şi forma unei fronde şcolare, probabil datorită unei
oarecari adversităţi pe care preadolescentul şi chiar adolescentul o nutreşte în raport cu autoritatea.

2
 Coeziunea grupurilor este influenţată de factori interni (similaritatea membrilor grupului,
sistemul normativ si mărimea grupului) si factori externi (sistemul de recompense, ameninţările la
adresa grupului).
Cel mai important factor extern care influenţează coeziunea este sistemul de recompensă al
grupului. Când acesta este orientat spre grup (grupul primeşte recompensa X) coeziunea este mai
mare decât atunci când este orientat spre individ (fiecare membrul al grupului primeşte recompensa
Y). Alţi factori externi sunt ameninţările si provocările cărora trebuie sa le facǎ faţă grupul.
În activitatea sa, dirigintele trebuie sa caute toate metodele posibile pentru a creşte
coeziunea grupului de elevi. Nu este însa de dorit obţinerea unei coeziuni depline a grupului. Un
grup „prea coeziv” riscă să cadă în păcatul „gândirii de grup”. Elevii care lucrează în grup au
tendinţa de a se coaliza în luarea deciziilor şi în trecerea la acţiuni cu care, de fapt, nici unul din ei
nu este de acord. Obţinerea acordului devine dominantă şi tinde să depăşească percepţia asupra
unor alternative de acţiune, inhibând gândirea critică independentă
Activitatea dirigintelui este esenţială în funcţionarea clasei de elevi ca grup social. Relaţiile
de comunicare intre elevi au un caracter spontan, cele dintre diriginte şi elevi au un caracter
preponderent formal.
Schimbarea caracterului spontan al relaţiilor de comunicare dintre elevi nu este posibilă şi
nici de dorit. Ceea ce poate urmări profesorul prin dirijarea relaţiilor de comunicare intre elevi este
să le folosească drept mijloc de formare a competenţelor comunicative ale elevilor, iar prin
conţinutul lor drept mijloc de influenţare educativă.
Profesorul trebuie să colaboreze cu grupul în mânuirea prerogativelor sale, elevii au nevoie
de autoritatea profesorului, iar când aceasta lipseşte ei se simt frustraţi. În acelaşi timp ei nu suportă
"presiunea" sa, impunerea autorităţii prin însemnele funcţiei.
Interacţiunile din interiorul grupului pot influenţa activitatea de instruire şi performanţele
elevilor. Rezultatele la învăţătură sunt mai bune dacă elevii se angajează în relaţii de cooperare
decât de competiţie.
Grupul şcolar îndeplineşte pentru membrii săi funcţia de integrare socială, care răspunde
unor nevoi fundamentale ale individului (de apartenenţă, de recunoaştere, de afirmare, de status).
Cunoaşterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoaşterea personalităţii membrilor
lui, ci mult mai mult. Cunoaşterea colectivului de elevi vizează surprinderea acelor caracteristici
prin care se defineşte ca un tot, ca o unitate de sine stătătoare, ca un grup social.
Se poate spune că identificarea unor trăsături personale ne oferă posibilitatea să înţelegem
mai bine semnificaţia rolurilor pe care le joacă elevii, iar prin intermediul acestora să pătrundem în
mecanismul procesului de interacţiune, mecanism care declanşează şi determină caracteristicile
colectivului ca un tot unitar.

3
 Cunoaşterea poate parcurge şi drumul invers, de la trăsăturile definitorii colectivului, prin
intermediul comportamentelor ce rezultă din exercitarea rolurilor, la condiţiile interne şi
particularităţile psihologice ale membrilor săi.
În acest al doilea sens poate spune că tehnicile sociometrice asigură o cunoaştere
amănunţită mai ales a structurii informale/afective dar şi în mod indirect a caracteristicilor de
personalitate a elevilor. Fiecare colectiv are structura sa proprie, care se manifestă diferit.

Tehnica sociometrică
Obiectul si metoda sociometriei.
Iniţiatorul sociometriei este sociologul american J. L. Moreno, originar din România. El
afirma că sociometria se ocupă doar de o parte a realităţii sociale, și anume de relaţiile
interpersonale, acordând o importanța deosebită aspectelor cantitative și calitative ale acestora.
Tehnicile sau metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente și procedee
destinate să înregistreze și să măsoare configuraţia și intensitatea relaţiilor interpersonale din
interiorul grupului şcolar. Sub aceasta denumire sunt incluse atât instrumentele de culegere a
materialului faptic, cât si cele de prelucrare, interpretare sau prezentare a materialului respectiv.
De aceea ele sunt indispensabile pentru cunoaşterea concretă a interacţiunilor ce se stabilesc în
cadrul colectivului de elevi.
Studiul sociometric are o tripla orientare: în primul rând cunoaşterea de către diriginte a
afinităţilor exprimate de membrii grupului și implicit a relaţiilor din cadrul colectivului; în al
doilea rând o cunoaştere mai buna de către elevi a propriilor lor poziţii în grup; și în al treilea
rând, dar nu cel din urma, îmbunătăţirea relaţiilor și a climatului psihosocial al grupului şcolar
prin acţiuni psihologice specifice.
Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina:
- amplasamentul, statutul unui elev în câmpul relațiilor interpersonale (lider, popular,
izolat, ignorat, respins, etc.),
- structura psihologica globala a grupului si a subgrupurilor din cadrul sau,
- diversele centre de influență,
- percepția grupului față de un anumit membru,
- coeziunea de grup, etc.
Modalitatea de alcătuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului sociometric
precum și prezentarea rezultatelor este redată sub forma unui algoritm, particularizat la
colectivitatea urmarita. Se pot enumera următoarele etape:
- testul sociometric;
- matricea sociometrică;

4
 - indicii sociometrici;
- sociograma (reprezentarea grafică a relațiilor);
- prezentarea în fața clasei/individual a rezultatelor.

Testul sociometric, menit să furnizeze informaţia primară, cere membrilor unui grup
având limite bine precizate (spre exemplu, o clasă de elevi, un colectiv de muncă etc.) să indice
colegii cu care ar dori să se asocieze în vederea unei acţiuni concrete sau în cadrul unei situaţii
viitoare.
Aşa ar fi, de exemplu, în şcoală: aranjarea sau rearanjarea copiilor în bănci, organizarea pe
grupe de lucrări practice, opţiunile în pragul unei excursii sau călătorii (vecini de compartiment),
expedierea unei ilustrate sau a unei cărţi poştale (în timpul vacanţei, ori aflându-se în tabără),
alegerea unui responsabil, indicarea prietenilor sau a colegilor mai apropiaţi din clasă, numirea
partenerilor preferaţi în joc etc.
Testul oferă doar materialul brut în legătură cu aspectele relaţionale ale elevului si ale
grupului în totalitatea sa. Ulterior acest material se va prelucra și numai pe baza acelor rezultate
vom putea cunoaşte aceste aspecte.
În lucrarea de faţă s-a folosit un test sociometric cu 3 întrebări solicitând elevilor sa
indice 3 nume ale unor colegi pentru fiecare întrebare (Anexa 1).
Aceste întrebări pot avea ca referinţă diverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea
timpului liber, participarea la sarcini profesionale, cooperarea în cadrul echipei sportive, etc. La
fiecare răspuns dat s-a urmărit si motivaţia deoarece din aceste motivaţii se poate realiza într-o
oarecare măsura evaluarea obiectiva a elevilor.
Testul sociometric se poate folosi într-o cercetare transversală pentru a surprinde evoluția
relațiilor colectivului. Astfel testul urmează a fi administrat periodic, iar rezultatele obținute să fie
comparate între ele.
Trebuie specificat faptul că reluarea testului la intervale prea scurte îi diminueaza
eficacitatea, subiecții orientându-se mai mult dupa raspunsurile anterioare, care sunt înca vii în
memorie, decât dupa ceea ce simt în momentul respectiv. De asemenea în cazul în care
intervalele sunt prea mari riscam sa pierdem din vedere dependența stricta dintre fenomene.

Matricea sociometrică. Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu doua
intrari atât pe verticala cât si pe orizontala sunt trecuti elevii din colectivul respectiv (Anexa 2).
Pe orizontală sunt trecute atracţiile, respingerile sau indiferenţele acordate de fiecare elev
colegilor, iar pe verticală atracţiile, respingerile sau indiferenţele primite de fiecare elev de la
ceilalţi colegi.

5
 Pe orizontală se trec în ordine, corespunzător fiecărui elev, +3, +2, +1 puncte în dreptul
colegilor aleşi, preferaţi, iar - 3, - 2, - 1 puncte în dreptul colegilor respinşi, nominalizaţi la
întrebarea a doua.
Pimul coleg ales la prima întrebare primește +3 puncte, al doilea +2 puncte, iar al treilea
+1 punct.
Primul coleg nominalizat la întrebarea a doua primește - 3 puncte, al doilea - 2 puncte, iar
al treilea - 1 punct.

Indici sociometrici. Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric și trecute în
matrice se pot calcula o mulțime de indici sociometrici. Cei mai utilizaţi indici sociometrici sunt:
Alegeri primite
 indicele statusului sociometric I SS =
N 1
unde:
N-numărul de elevi din clasă
Se calculează pentru a cunoaşte care este locul, poziţia ocupată de fiecare individ în grup, în
funcție de numărul de alegeri.
Alegeri  Re spingeri
 indicele statusului preferenţial I SP =
N 1
(Se trec alegerile şi respingerile valorizate - VA și VR-vezi anexa 2)
unde:
N-numărul de elevi din clasă
Prin această formulă se stabileşte indicele de statut preferenţial al subiecţilor, care este mai
relevant decât I SS , deoarece ia în calcul și respingerile. Statutele pot fi: pozitive, negative, zero,
ceea ce indică existenţa unor subiecţi populari, acceptati, indiferenti sau izolaţi afectiv
(marginalizaţi) în cadrul grupului (Anexa 3).

 indicele coeziunii grupului I Cg =

 Alegerilor reciproce  2
N ( N  1)
unde:
N-numărul de elevi din clasă
Indicele coeziunii grupului exprima, de asemenea, calitatea relaţiilor sociometrice la nivelul
grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât grupul este mai coeziv.
Sociograma. Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrica putem întocmi sociograma
care ne prezinta sub forma grafica relatiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în
evidență printr-un mod grafic nu numai locul fiecarui elev ci și diverse tipuri de rețele
interpersonale. Aceste rețele se cuantifică în sociogramă prin diferite simboluri grafice.

6
 Exista două categorii de sociograme, individuale și colective. Primele nu sunt altceva
decât un extras din sociograma colectivă și prezinta situația unui elev așa cum rezultă ea din
totalitatea relațiilor cu ceilalti colegi.
O sociogramă se poate prezenta sub formă moleculară (asemeni legăturilor dintre
molecule) sau sub formă "ținta" (Anexa 4). (relațiile sunt prezentate în cadrul unui numar de
cercuri concentrice).
Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este așezat în centrul cercului
numarul 1 (cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are un punctaj mai
mic cu atât se departează mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup (vezi anexa 4).
Sociograma colectivă ne oferă posibilitatea cunoașterii structurii preferențiale ce se
stabilește în interiorul colectivului, indicându-se în mod grafic cine cu cine relaționează din
punctul de vedere al afinităților.
Pe grafic alegerile sunt reprezentate printr-o săgeată roşie, → iar respingerile printr-o
printr-o sageata neagră→ (A îl alege pe B, adică A→B sau A îl respinge pe B; adică A→B).
Relatiile reciproce ne apar cu o sageata roşie sau neagră în ambele sensuri (↔ sau ↔ )
Se pot realiza analize multiple și foarte complexe, cât și aprecieri calitative diverse în
funcție de: numarul alegerilor/respingerilor, subgrupurile care se formeaza, statutul sociometric al
elevilor ce fac parte dintr-un subgrup sau altul, distanta dintre ei, etc.
Daca un elev trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are altă semnificatie
decât un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un statut sociometric mai mic. Putem sa
atribuim unui lider o semnificație pozitivă sau una negativă în raport cu poziția subgrupului din
care face parte în cadrul colectivului clasei.
Prezentarea sociogramei Se poate face în fața clasei (punctând pe aspectele generale) dar
și individual (punctând pe aspectele particulare ale elevului).
Trebuie subliniat că este recomandat a se scoate în evidență partea pozitivă a concluziilor
astfel încât sa îmbunatățim climatul psihosocial, să încalzim relațiile dintre elevi.
Se impune conștientizarea fiecarui elev asupra rolului, statutusului și poziției sale în grup
în în mod realist și consilierea acestora pentru a diminua conflictele sau atitudinile negative.
Este de aşteptat, ca acţionând asupra relaţiilor interpersonale de grup să putem exercita
indirect o anumita îmbunătăţire asupra reuşitei şcolare și invers.
În ceea ce priveşte cunoaşterea psihologica a elevilor, a tinerilor, în general, testul
sociometric poate furniza o informaţie preţioasă atât prin confruntarea datelor selective și
perceptive obţinute în anchetă, cât și prin totalizarea motivării alegerilor/respingerilor care denotă
modul cum este proiectat în afara individul de către grupul său de apartenenţă.

7
 Informația ce se colectează pe aceasta bază, poate fi utilizată în scop formativ: se comunică
persoanelor în cauza opinia colectivă despre ei, evitându-se, bineînteles, orice nominalizare. În
cadrul unor convorbiri individuale, subiectul este făcut conștient de calități sau defecte pe care le
ignora, deși le poseda - conform relatării grupului.
Se scontează, în felul acesta, reducerea cotei de iluzie în percepția propriei poziții în grup
sau se elimină anumite lacune perceptive, ceea ce favorizează formarea unei imagini de sine mult
mai juste.

Anexa 1

CHESTIONAR

1. Mergi în tabară cu școala, iar în autocar au mai ramas 3 locuri libere. Pe cine din clasa
ta alegi sa ocupe cele trei locuri rămase?.
a)…………………………………………..
b)………………………………………….
c)…………………………………………..

2. Mergi în tabară cu clasa ta, iar în autocar sunt mai puţin cu 3 locuri decât elevi. Pe cine
din clasa ta alegi sa coboare şi să ramâna acasa?.
a)…………………………………………..
b)……………………………………………
c)…………………………………………..

Motivaţi alegerea sau respingerea făcută.

Precizari:
- încercaţi să fiţi foarte sincer;
- raspunsurile vor ramane secrete si nu vor influența în niciun fel relațiile voastre;
- lucrările trebuie semnate

Numele şi prenumele……………………………..
Clasa………………………………………………
Data ………………………………………………

8
MATRICE SOCIOMETRICĂ
Anexa 2

Elevi A.A A.M A.D B.F B.I B.L B.R C.M C.D F.C G.A G.N M.A M.C P.D R.G R.C Ţ.A
A.A -2 -1 - +1 - - - - +3 -3 - +2 - - - - -
A.M - -2 - -3 - - -1 - - +2 +3 - - +1 - - -
A.D - - - - -3 - +1 - - +2 +3 - -2 - -1 - -
B.F - - - - - - - - - - - - - - - - -
B.I - -3 - -1 - - +3 -2 - - - - +1 - - - +2
B.L - - - -3 +1 -2 - - - - -1 - +3 - +2 -
B.R +2 - - - +1 -3 - - - - - +3 -1 -2 - -
C.M - - - - +3 - - - - -3 -1 - +1 -2 - - +2
C.D - - - - - -3 -1 - -2 +3 - +1 - +2 - - -
F.C +3 - - - - -3 - - - - -1 +2 - -2 +1 - -
G.A - +2 - - - -3 - - - - - +1 - +3 -2 -2 -
G.N - - +2 - - -3 - +1 - -1 - -2 - +3 - - -
M.A +3 - - -3 - - - - -2 +2 -1 - - - +1 - -
M.C - -1 - - +2 - - +3 - - -2 - - -3 - - +1
P.D - - - -1 +2 -2 - +1 - - +3 - - - - -3 -
R.G - - - - - - -1 +3 - - -3 - +1 +2 -2 - -
R.C - - - - +3 - - - - +1 -3 -1 +2 -2 - - -
Ţ.A - - - -3 +2 - +1 +3 -2 - - - - - - - -1
VA 8 2 2 0 15 0 1 15 0 6 10 6 12 7 9 4 0 5
VR 0 6 3 11 3 20 3 1 6 3 15 4 2 5 11 3 6 0
ISS 3/17 1/17 1/17 0/17 8/17 0/17 1/17 7/17 0/17 3/17 4/17 2/17 7/17 4/17 4/17 3/17 0/17 3/17
8/17 -4/17 -1/17 -11/17 12/17 -20/17 -2/17 14/17 -6/17 3/17 -5/17 2/17 10/17 2/17 -2/17 1/17 -6/17 5/17
ISP 0,47 -0,23 -0,05 - 0,64 0,70 -1,17 -0,11 0,82 -0,35 0,17 -0,29 0,11 0,58 0,11 -0,11 0,05 -0,35 0,29

9
 TABEL CUPRINZÂND
INDICII DE STATUT PREFERENŢIAL Anexa 3

Nr. subiecti cu aceleasi

Nr. preferinte ISP Valoare psihosociala de tip preferential
preferinte

14 1 0,82-lider informal
12 1 0,70 POPULARI
10 1 0,58

8 1 0,47
5 1 0,29
3 1 0,17 ACCEPTATI
2 2 0,11
1 1 0,05

0 0 0 INDIFERENTI

-1 1 -0,05
-2 2 -0,11
-4 1 -0,23
-5 1 -0,29 MARGINALIZATI
-6 2 -0,35
-11 1 -0,64
-20 1 -1,17

10
SOCIOGRAMA Anexa 4

Bibliografie:
1) Cristea, D. (2001). Tratat de psihologie socială. Bucureşti: ProTransilvania.
2) Neculau, A. (2007). Dinamica grupului şi a echipei. Iaşi: Polirom.
3) Zlate, M, Zlate, C. (1982), Cunoaşterea şi activitatea grupurilor şcolare, Editura Politică,
Bucureşti.

11