Structuri, fenomene si procese

sociale in corpul scolar- efecte

asupra invatarii
Autor: Constantinescu Felicia-Andra
Gr. 8, serie 2, an I

In cadrul scolar se realizeaza mai multe tipuri de interactiuni, profesorul cu fiecare elev
din clasa, elevii intre ei, acestea facilitand atat predarea cat si invatarea scolara. Presiunea rolului
poate face ca individul sa raspunda asteptarilor grupului intr-un mod diferit de cel in care ar
raspunde daca aceste asteptari nu ar exista.
Ca in oricare alt grup si in cel scolar exista o anumita structura, retele de comunicare,
functii si o dinamica specifica.Tot grupul este cel care satisface anumite nevoi (de integrare,
afirmare si recunoastere, afectiune) dar poate sa si creeze nevoi si atitudini. Modul de viata al
clasei scolare care contine totalitatea obiceiurilor si ritualurilor specifice acestuluia constituie
cultura clasei.Elementele definitorii ale acesteia sunt: modul in care se desfasoara procesul de
invatare, caracteristicile mediului fizic in care se desfasoara invatarea, dar si interactiunea
concreta dintre membrii grupului. Structura socioafectiva a grupului se refera la relatiile dintre
membri acestea putand fi de tipul atractie, indiferenta sau respingere.
Cele mai importante interactiuni sociale din clasa sunt cele intre profesor si elev (profesor
si grup), intre elevi si intre fiecare elev si clasa.

Interactiunile sociale ale profesorului cu elevii

Clasa de elevi constituie un grup specific de munc, compus dintr-un numr de membrii
egali ntre ei (elevi) i dintr-un lider formal (profesorul), ale cror raporturi sunt reglementate
oficial de tipul sarcinii i de normele de funcionare. Acest tip de interactiune este influentat de
statutul si rolul profesorului, in care intra sprijinirea invatarii formale, consilierea, initierea
activitatilor extrascolare, reprezentarea autoritatii in scoala. Lectia este o situatie sociala
deosebita deoarece participantii se exprima, isi clarifica si sustin punctele de vedere si iau parte
la dezbateri. In aceste situatii se vorbeste, se asculta dar se si emit intentionat sau nu semnale
nonverbale (zambete sau grimase) care pot stimula sau altera interactiunea. Perceptia elevului
asupra profesorului este filtrata de increderea pe care o are elevul in el (bazata pe eficienta si
competenta dar si pe simpatia castigata). Simpatia a fost pusa in legatura cu un anumit aspect al
personalitatii profesorului si anume cu carisma asociata in general cu increderea in sine. Fiecare
stil de conducere are anumite efecte asupra climatului invatarii, conducatorul autoritar la fel ca si
cel permisiv creaza un climat tensionat, nefavorabil, pe cand un profesor democrat creaza un
climat tonic cu relatii cordiale.
In alta ordine de idei elevii se pot comporta inadecvat fata de profesor din mai multe
cauze cum ar fi antipatia fata de scoala, nevoia de provocare a autoritatii profesorului ca reflex al
nevoii de recunoastere sociala, tendinta de a incalca regulile ce au fost impuse prea brutal de
profesor.
O alta problema importanta este cea a comunicarii dintre profesor si clasa (nu cu fiecare
elev in parte), in acest sens D.Fontana precizeaza cateva masuri pentru a preintampina pierderea
2

de sub control a clasei si anume mentinerea clasei in permanenta stare de preocupare, umor si
buna dispozitie, siguranta de sine, evitarea amenintarilor, evitarea manifestarilor violente
(pierderea autocontrolului), evitarea familiaritatii execesive, utilizarea unui limbaj pozitiv si
exprimarea cat mai des posibil a satisfactiei cu privire la anumite comportamente ale elevilor.

Interactiunile sociale elev-elev

Acest tip de interactiune se bazeaza pe cooperare, competitie, acomodare, conflict si
stratidficare (Zlate, 1987 ), influentand pozitiv sau negativ comunicarea si invatarea. Desi sunt
opinii care sustin ca existenta competitiei duce la performante mai inalte in invatare, la fel de real
este si faptul ca induce un grad de anxietate care poate dezorganiza comportamentul elevului.
Cooperarea duce insa la responsabilizarea elevilor, la toleranta si incredere reciproca dar
presupune ca toti elevii sa aiba un niver aproximativ egal de dezvoltare a unor trasaturi de
personalitate si de maturizare socio-afectiva pe care nu toti elevii o au in acelas timp.
In aceeasi clasa pot exista mai multe subgrupuri, cele mai des intalnite criterii fiind:
sexul( fete/baieti), clasa sociala( standard ridicat/scazut), abilitatile (dotati/nedotati), succesul
scolar( tocilar/independent). Prieteniile se dezvolta in general in baza proximitatii (stau in
aceeasi banca, locuiesc pe acceasi strada), a intereselor comune. Unii elevi vor fi respinsi, sau se
vor izola singuri datorita timiditatii, a altor trasaturi de personalitate sau chiar a unor diferente de
abilitati de invatare sau de statut social; pe cand altii vor fi solicitati de mai multe subgrupuri
pentru capacitatea lor de a inspira incredere, de a incuraja si de a oferi sprijin.Dintre acestia unii
vor deveni lideri pentru toata clasa sau doar pentru subgrup denotand incredere in sine, un
comportament flexibil, abilitate de a manipula, capacitate de a satisface nevoile celorlalti si o
motivatie puternica.
Competenta sociala este o alta provocare sesizata de specialistii in psihologia educatiei
care au aratat nevoia copiilor de a fi orientati cu privire la modalitatile de asumare a situatiilor
sociale. Acest gen de competenta se poate achizitiona numai prin interactiuni si relatii
interpersonale intr-un context social concret. Astfel elevii competenti vor manifesta anumite
strategii de adaptare si supravietuire in clasa, printre acestea fiind supunerea aparenta, negocierea
normelor scolare si rezistenta scolara (Paun, 1996). Pentru formarea competentei sociale
importante sunt identitatea sociala, capacitatea de estimare a scopului, capacitatea de
recunoastere a statutului si rolului partenerilor de comunicare.
Mai multe studii realizate pentru a investiga efectele grupului asupra individului au aratat
ca acesta influenteaza imaginea de sine a elevului, comportamentele lui, atitudinea fata de
sarcina de invatare sau fata de grup dar si performanta la invatatura; cea mai vizibila trasatura
insa este presiunea spre conformism, campul interactiunilor din scoala osciland intotdeauna intre
conformism si nonconformism, intre disciplina si libertate personala si s-a constatat ca pentru a
3

nu fi expusi la nonconformism ei trebuie sa stie care este motivul pentru care li se pretinde sa se
conformeze.
Atribuirea este un alt fenomen care apare in grupul scolar prin explicarea fie prin factori
externi, situationali fie prin cei interni a unor situatii prezente in campul scolar. S-a demonstrat
prin studii ca cei care atribuie insuccesul lor unor factori interni tind sa se demotiveze si isi
diminueaza efortul de a invata, pe cand cei care il atribuie unor factori externi isi cresc motivatia.
Un alt fenomen cu care se confrunta scoala contemporana este cel al agresivitatii in
randul elevilor. O serie de studii au atribuit acest fenomen cresterii difuzarii de modele de
comportament agresiv prin mass-media si diversificarii situatiilor de viata frustrante pe care
individul izolat nu le poate evita. O incercare de a combate aceasta tendinta este prin valorile
morale si spirituale pozitive.
Un alt aspect care are o mare influenta in clasa de elevi este comunicarea fie ca se
desfasoara intre elevi, fie intre profesor si elev. Comunicarea didactica nu se reduce doar la
impartasirea unor cunostinte specifice diferitelor discipline de invatamant, ea este n acelai timp
relaie, informaie aciune, tranzacie ea ingloband mijloacele de exprimare, intelegerea nevoilor
celuilalt, gasirea unei metode de a-l face sa inteleaga. Acest tip de comunicare implica
sincronizare corporala (expresia fetei, gesturi ), sincronizarea limbajului (aceleasi semnificatii
pentru cuvinte ca si partenerul ), si sincronizarea sistemului de valori (acceptarea valorilor
celuilalt). Se pot constata insa deficient majore in comunicare, omul a reusit sa parcurga
distanta pana la luna, dar esueaza systematic cand incearca sa ajunga la semenul sau (Rattner
apud Birkenbihl, 1998). Nu ntotdeauna relaiile profesor-elev sau elev-elev sunt cele optime.
Cauzele pentru care elevii se implica prea putin sau deloc in dialogul scolar sunt uneori
obiective, intemeiate, iar alteori subiective, nejustificate. Chiar si atunci cand este vorba despre
cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este capabila sa rezolve problemele. Intr-o
interventie educative de succes, dupa indentificarea cauzelor se recurge la elaborarea unor
strategii actionale de contracarare a manifestarilor nefavorabile si de promovare a celor
favorabile. In urma unui studiu de caz realizat pe un esantion reprezentativ de un numar de 168
de elevi, din clasele terminale ale gimnaziului si din primii doi ani de liceu, li s-a cerut sa
specifice motivele personale pentru care nu participa efectiv la desfasurarea lectiilor. Dupa
prelucrarea raspunsurilor au fost inventariate urmatoarele categorii de cauze: gradul de solicitare
in realizarea sarcinilor scolare, atractivitatea pe care o inspira educatorul, atractivitatea pe care o
inspira disciplina de invatamant, capacitatea stimulativa a educatorului, capacitatea stimulativa a
clasei de elevi, gradul de satisfactie personala pe care il procura interactiunea, gradul de
satisfactie inter-personala pe care il procura interactiunea climatul psiho-afectiv pe care il degaja
institutia in mod explicit si implicit.
Potrivit lui Rosenthal, profesorii creeaz un climat socio-afectiv mai cald pentru elevii pe
care-i apreciaz. Atunci cnd i imagineaz c au de-a face cu elevi buni, le acord mai mult
ncredere i le zmbesc mai mult dect elevilor pe care-i cred slabi. n general, registrul non4

verbal este acela care exprim atitudinea binevoitoare, ce are la baz expectaii pozitive.
Feed-back-ul se refer n principal la utilizarea de ctre profesor a laudei i a criticii. Tendina
profesorilor este de a luda pe cei despre care cred c pot obine performane nalte, chiar dac
dau rspunsuri inexacte, i de a critica rspunsurile celorlali, chiar cnd snt corecte.
Din punctul de vedere al factorului input, Rosenthal arat c elevilor slabi li se ofer mai
puine ocazii de a nva lucruri noi i li se explic mai puin chestiunile dificile.
Situaiile conflictuale apar n viaa cotidian a clasei de elevi, a colii, datorit
divergenelor existente ntre percepiile, convingerile, atitudinile, scopurile, modaliti de aciune
diferite sau fa de o situaie generat de procesul de orientare, conducere, dirijare a activitilor
i apreciere a performanelor. Cunoaterea modalitilor de eliminare a blocajelor n comunicare
ajut profesorul s realizeze coeziunea grupurilor de elevi, evoluia corect a relaiilor dintre ei,
comunicarea i disciplina clasei, cu consecine pozitive la nivelul performanelor colare
In general societatea si in special scoala ajuta la invatarea unei comunicari defectuoase
datorita favorizarii comunicarii impersonale, unidirectional in care se accepta monologul celui
care emite mesajul, incurajand astfel la indiferenta fata de mesajul emis si neparticiparea. Vera F.
Birkenbihl da un inteles sintagmei a comunica eficient aceasta insemnand a respecta
sentimental stimei de sine a celuilalt, a nu-i desconsidera trebuintele, a-i intelege tranzactiile in
care s-a angajat, a nu raspunde cu propriile mecanisme de aparare la mecanismele de aparare ale
interlocutorului, a fi dispus la feed-back in relatia cu interlocutorul.
In concluzie ca in oricare relatiei e foarte important ca cei implicati sa stie sa ceara, sa
dea, sa primeasca si sa refuze.

Bibliografie:

Negovan, V (2006), Introducere in psihologia educatiei, Editura Universitara, Bucuresti.