GRUPUL ȘI RELAȚIILE SOCIALE

1. Definire și caracterizare
2. Tipologia grupurilor sociale
3. Formarea grupurilor

1. Prin grup social se înțelege orice agregare umană de două sau mai multe persoane, având
următoarele caracteristici:

- sentimentul de apartenență la grup

- existența unor interacțiuni între membri
- existența unor scopuri și interese comune

2. Tipologia:

a. grupuri primare sau secundare. Cele primare sunt grupuri mici, în care membrii comunică direct,
față în față, cu o puternica încărcătură afectivă și emoțională (de ex. familia și grupul de prieteni).
Cele secundare sunt grupuri relativ mari, bazate pe interese, de regulă profesionale, cu scopuri
precise, implicarea emoțională fiind redusă sau chiar absentă (de ex. grupul unei clase de elevi).

b. grupuri formale sau informale. Cele formale au o formă prestabilită, creată de o structură
organizațională, relațiile dintre membri fiind stabilite pe baza unei organigrame. În interiorul acestor
grupuri există întotdeauna o ierarhie oficială (de ex. grupul profesorilor dintr-o școală sau grupul de
la locul de muncă). Cele informale sunt grupuri naturale, care se creează spontan, pe baza atracției și
simpatiei reciproce dintre membri. În cadrul unui grup formal pot să apară și anumite grupuri
informale, ca de ex: într-o clasă de elevi unii sunt și prieteni; la fel și într-un colectiv de muncă.

c. grupuri de apartenență și grupuri de referință. Grupurile de apartenență sunt acele grupuri din
care facem parte la un moment dat (grupul de prieteni, grupul de la meditații, clasa din care facem
parte, etc). Grupul de referință este acel grup din care nu facem parte, dar ne dorim, aspirăm să
facem parte din el la un moment dat. Aceste grupuri de referință au un rol esențial în socializarea
anticipativă, deoarece avem tendința de a le imita, preluând valorile, atitudinile sau
comportamentele acestora. Din rândul lor, majoritatea tinerilor își selectează idolii. Dorința prea
mare de a face parte din aceste grupuri poate conduce, în anumite cazuri, la nemulțumiri,
insatisfacții, frustrări, generând chiar tensiuni în grupurile de apartenență.

d. in-group și out-group (înăuntru și în afara grupului). Această distincție se referă la tendința nor
grupuri de a se delimita de restul, unele fiind grupuri închise, exclusiviste, ermetice (de ex, clasele de
elevi sau grupurile de suporteri ai diferitelor echipe sportive). Astfel de grupuri pot să intre în
competiție, dezvoltând chiar comportamente agresive de multe ori, interacțiunile dintre membrii
acestor grupuri fiind de tipul noi versus ei. Totodată, în competiție crește și gradul de coeziune
internă a grupului.

3. Formarea grupurilor presupune parcurgerea unor etape:

a. Formarea - este etapa de început a grupului, în care membrii nu se cunosc între ei, relațiile fiind
protocolare. Fiecare individ este preocupat de tatonarea și cunoașterea celorlalți, precum și de
afirmarea proprie în cadrul grupului.

b. Furtuna – este etapa tensionată, conflictuală, în care indivizii își negociază pozițiile în cadrul
grupului. Acum se negociază relațiile de autoritate și sferele de influență între membrii grupului. Apar
alianțe, grupuri de interese, iar grupurile care nu reușesc să depășescă această fază se destramă
înainte de a se fi consolidat.

c. Normarea – este etapa în care se stabilesc regulile după care va funcționa grupul și se ratifică
rezultatele negocierilor din etapa anterioară. Grupul ajunge să își stabilească o ordine interioară, ca
urmare a apariției statusurilor emergente, adică pozițiile deținute ca urmare a interacțiunilor și
negocierilor din etapa anterioră.

d. Funcționarea – este etapa cea mai productivă, în care grupul deja format, consolidat, începe să
funcționeze respectând regulile pe care le-au agreat, ceea ce înseamnă că el este perceput de toți cei
din interior, dar și de cei din afară, ca un grup constituit pe deplin.

Este evident faptul că nu toate grupurile parcurg obligatoriu aceste patru etape, și nu peste tot se
manifestă cu aceeași intensitate fiecare dintre etape. Cert este că în orice grup se stabilește o
anumită structură de putere a grupului, indivizii urmărind întotdeauna să-și definească clar poziția și
sfera de influență în cadrul grupului. Nu există grupuri în care toți membrii să aibă poziții egale. Unii
vor fi centrali, alții mai la periferie, simetria nu poate exista decât la o primă vedere.

Relațiile sociale sunt relațiile care se stabilesc atât între indivizii aflați în același grup, cât și între
diferitele grupuri sociale (relații inter și intragrupale). În funcție de tipul grupului, relațiile pot fi:
primare sau secundare, formale sau informale. La nivelul unui grup, relațiile pot fi, în general, de trei
tipuri: atracție, respingere sau indiferență. Analiza acestor relații ne permite trasarea unei
sociograme, adică a unei hărți a relațiilor dintre indivizi, a subgrupurilor și canalelor de comunicare
din interiorul grupului.