CULTURA

1. Definire si caracterizare
2. Structura culturii

3. Cultura, subcultura si contracultura

4. Contactul intre culturi

1. Cultura reprezintă toate modurile de gândire, de comportament și de producție transmise de la o

generație la alta prin comunicare sau prin orice alt mijloc, cu excepția celui genetic.

2. Cultura include trei componente majore:

- componenta ideatică ( valori, credințe, mituri)

- componenta obiectuală (totalitatea produselor culturale care au o existență materială)

- componenta normativă (totalitatea regulilor pe care oamenii le respectă într-o societate)

Normele pot fi atât formale (scrise), cât și informale (nescrise). Nerespectarea lor atrage sancțiuni,
care pot fi puternice sau slabe. Astel, distingem legile penale (sancțiune puternică) si legile civile
(sancțiune slabă) privind încălcarea normelor formale. Încalcarea normelor informale se regăsește in
distincția dintre morală, tradiție (sancțiune puternică) și obiceiuri (sancțiune slabă).

3. Mai multe elemente culturale alcătuiesc un complex cultural. De ex: teatrul este un complex
cultural alcătuit din mai multe elemente culturale, cum ar fi muzica, dansul, scenografia, textul,
interpretarea, costumele, etc. Anumite comunități pot dezvolta complexe culturale proprii, ele
aparținând unei culturi dominante (cultura oficială). Distingem între două tipuri de subculturi, anume
o subcultură care se dezvoltă în sânul culturii dominante, promovând valori conforme acesteia (de
exemplu, subcultura inginerilor) și o subcultură care promoveaza valori opuse celei oficiale, numită
contracultură (grupuri deviante, anumite secte religioase).

4. În urma interacțiunii dintre două culturi sunt posibile trei tipuri de situații:

Aculturația – procesul prin care se ajunge la apariția unor complexe culturale noi, ca urmare a
fuziunii dintre elemente apartinând unor culturi diferite (ex. traista cu fermoar)

Acomodarea – procesul prin care două culturi aflate in contact ajung sa-si traseze granițe clare,
conviețuiesc, și ambele își păstrează identitatea proprie (ex. comunitățile asiatice din marile
metropole).

Asimilația – procesul prin care o cultură a unei comunitați își pierde identitatea, fiind înglobată în
cultura dominantă, devenind cel mult o subcultură a unei culturi dominante (ex. populația negrilor
din SUA).