C.

EDUCAȚIE SOCIALĂ-EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ

I. CARACTERISTICI ALE SOCIETĂȚII CONTEMPORANE

Scopul Educatiei interculturale este de a realiza o incursiune in lumea diversitatii culturale
prin cunoasterea celuilalt, a istoriei sale, a traditiei si a spiritualitatii sale. Se refera, practic, la
deprinderea de a convietui in armonie. Cooperarea, comunicarea, intretinerea unui dialog
intercultural adecvat si exprimarea sociala intr-o maniera responsabila, flexibila, toleranta si solidara
scad sansele neintelegerilor.
Identitate și diversitate culturală
Diversitatea culturală - o caracteristică a societății contemporane
Cultura (lat. Colere – a construi, a avea grija, a planta) – se refera la ceva creat prin
interventia omului. La inceput facea referire la ideile de dezvoltare intelectuala si de perfectionare a
omului prin educatie. Treptat, termenul a ajuns sa cuprinda toate aspectele activitatii omenesti
(obiecte, comportamente, cunostinte, obiceiuri, traditii istorice, arta).
Conform lui Lucian Blaga, cultura este modul specific de existenta umana, un univers creat
de om prin care intelege lumea. Astfel, aceasta este o mostenire care se transmite de la generatie
la generatie.
In ceea ce priveste latura societala a culturii, aceasta se concentreaza pe om ca membru
activ al unei comunitati/societati. In consecinta, cultura nu este innascuta, dat fiind faptul ca apartine
unui grup uman fiind necesara calitatea de membru pentru a o dobandi. In acest sens, cultura este
tot ceea ce oamenii detin, gandesc si fac. Astfel, ne referim la culturi, nu la o cultura unica. Ea poate
fi comparata cu un iceberg format din:
- Elemente usor vizibile (limba, traditiile, muzica – imbraca mintea)
- Alte caracteristici mai greu de distins (valorile, organizarea timpului, rolurile in functie de
varsta, ideea de dreptate, natura, prietenii etc)
21 mai – “Ziua mondiala pentru diversitate culturala”
Diversitatea culturala vizeaza diferentele culturale existente intre oameni, precum si cele
dintre grupuri diverse, ca identitati multiple (traditii, obiceiuri, modul de abordare a educatiei si a
societatii din perspectiva interculturala). Ca in cazul oamenilor, cand diferentele ofera avantaje si
unicitate, in cazul culturilor se iau in calcul beneficiile diversitatii, o cultura nefiind superioara alteia.
Diversitatea culturala se bazeaza pe schimburi si pe fluxuri de oameni, de idei side bunuri si
servicii culturale. Diferente culturale se manifesta prin:
 Simboluri (cuvinte, gesturi, imagini, obiecte care au un inteles concret doar pentru cei care
impartasesc aceiasi cultura)
 Eroi (oameni reali sau imaginari care sunt modele de comportament pentru contemporani)
 Ritualuri (activitati colective care au un rol esential in cadrul unei culturi)
 Valorile
Protejarea diversitatii culturale se realizeaza daca sunt garantate drepturile omului si
libertatile fundamentale (libertatea de exprimare, informare, comunicare, egalitatea de sanse).

1
Complexitatea identității personale în prezent. Identitatea culturală proprie și identitatea culturală a
celorlalți
18 decembrie – ziua minoritatilor nationale din Romania
Identitatea – unicitatea omului,implicit, elementul central al personalitatii. Fiecare om are
trasaturi individuale, anunmite aspecte identitare: rolurile din viata, locul nasterii si domiciliul,
trasaturile fizice, sexul si orientarea sexuala, apartenenta la un grup majoritar sau minoritar.
Identitatea culturala (de grup) presupune doua dimensiuni: cea personala si cea sociala.
Apartenenta la un anumit grup social determina sentimentul de identificare cu familia, tara, poporul,
etnia, ideologia, grup profesional etc. Astfel identitaile pot fi: nationale, etnice, de grup si culturale.
Identitatea culturala presupune modul de viata al unui grup, referindu-ne in acest sens la
limba, la valorile, credintele, obiceiurile, traditiile comune mostenite si transmise din generatie in
generatie. Rezulta astfel identitati culturale multiple.
patrimoniul cultural/moștenirea culturală
Mostenirea personala este in stransa legatura cu mostenirea culturala care cuprinde, practic,
totul: oameni, amintiri, locuri si obiecte. Valorile din trecut sunt o parte esentiala a mostenirii
culturale deoarece sunt relevante generatiilor urmatoare si considerate demne pentru a fi
conservate si transmise ulterior. Tinand cont de aria de acoperire se poate face diferenta dintre
valori personala, familiale, comunitare sau nationale. Datoria fiecaruia este de a ne recunoaste
propria mostenire culturale, de a o respecta si pretui atat pe ea cat si mostenirile culturale ale
celorlalti oameni.
Patrimoniul cultural – mostenirea istorica si culturala a fiecarui grup uman, a fiecarei regiuni,
a fiecarei tari. Ne releva cine au fost inaintasii, cum au trait ei si de ce suntem asa cum suntem.
a. Patrimoniul material este format din
- Patrimoniul mobil (bunuri cu valoare istorica/culturala care pot fi mutate: carti, tablouri,
icoane, vase de ceramica, tesaturi, costume populare etc)
- Patrimoniul imobil (bunuri care nu pot fi miscate: monumente istorice, cetati, manastiri etc.
b. Patrimoniul imaterial – obiceiuri, traditii, mestesuguri, folclorul, limba nationala etc.
In functie de importanta si semnificatia lor, bunurile culturale ale patrimoniului cultural
national mobil fac parte din:
 Tezaurul patrimoniului cultural national mobil alcatuit din bunuri culturale de valoare
exceptionala pentru umanitate
 Fondul patrimoniului cultural national mobil alcatuit din bunuri culturale de mare valoare
pentru Romania.
Lista patrimoniului imaterial al umanitatii UNESCO (2008): calusul oltenesc (2008), doina
(2009), tehnici de prelucrare a ceramicii din zona Horezu (2012), colindatul in ceata barbateasca
(2013), jocul fecioresc (2015), tehnicile tradiţionale româneşti de realizare a scoarţei (2016),
martisorul si practici culturale asociate (2017).

2
tradiții și obiceiuri comune/diferite ale culturilor
Traditie (lat tradition: a inmana) – transmiterea de-a lungul timpului a unor elemente
culturale. Sunt ansambluri de idei, credinte, valori, comportamente realizate in cadrul unei
comunitati privind un eveniment, un aspect al vietii, o activitate.
Obiceiurile sunt fapte culturale menite sa organizeze viata oamenilor, sa marcheze
momentele importante ale vietii sau sa le modele comportamentul.
Obiceiuri care marcheaza diferite evenimente de-a lungul anului ( in directa legatura cu trecerea
timpului, a calendarului si a diferitlor munci precum cele agricole sau de pastori. Indeplinirea lor este
in interesul intregii comunitati)
Obiceiuri legate de momente importante in viata omului (nasterea, casatoria, botezul,moartea –
interesul indeplinirii este al individului si al familiei lui)
patriotismul și manifestările sale
Grupurile etnice si popoarele au aparut pe baza convietuirii dintre oameni, implicit a
rezultatului acestei convietuiri (traditii, datini, ritualuri, credinte). Aceste grupuri, traind pe un anumit
teritoriu au intreinut relatii cu vecinii, aparand patria. Patria este care in care un om s-a nascut sau
stabilit definitiv si de care are un sentiment de apartenenta.
Patriotismul – sentiment de dragoste si devotement fata de patrie si popor.
Patriotismul – valoare morala care cuprinde mai multe elemente precum iubirea si cunoasterea
propriei patria
Manifestari conexe ale patriotismului:
 Datoria la locul de munca
 Contribuirea la bunastarea tarii (crearea de bunuri si valori; conservarea si promovarea
mosternirii culturale)
 Solidaritate, corectitudine fata de semeni
Indatoririle fundamentale ale cetatenilor conform Constitutiei sunt: fidelitatea fata de tara,
apararea ei, contributii financiare, exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale.
Raportul „eu” – „ceilalți”, „noi” – „ceilalți” în societatea multiculturală și în societatea
interculturală
Valorile culturale – ceea ce fiecare grup cultural apreciaza a fi normal. In prezent, datorita
globalizarii, cea mai importanta valoare culturala devine interculturalitatea. Aceasta recunoaste
diferentele dintre culture dar, in acelasi timp, urmareste deschiderea reciproca a culturilor (UNITATE
IN DIVERSITATE).
Interculturalitatea – presupune contactul intre culturi, existent unui dialog intre acestea si
interactiunea/ influenta reciproca. Data fiind multitudinea de culture, traditii, obiceiuri este necesara
acceptarea diversitatii si intelgerea celorlalte perspective. Urmare a acestor atitutidini este edificarea
unei societati interculturale in cadrul careia membrii se respecta, sprijina pentru a-si airma
individualitatea si propria cultura.
3
 Comunitatile interculturale – grupuri etnice sau religioase care traiesc in acelasi spatiu,
interactioneaza in sensul recunoasterii mutual, a respectarii valorilor si traditiilor celorlalti, a modului
de viata a fiecaruia.
Circulatia libera a cetatenilor
Utilizarea mijloacelor de comunicare in masa = caracterul de mozaic al comunitatilor contemporane
Fenomele migratiei
II. PERSOANA ȘI SOCIETATEA INTERCULTURALĂ
Atitudinea – predispozitie invatata spre un anumit comportament (favorabil sau nu). Sistemul
de valori al unei persoane se formeaza in special in copilarie. Astfel, acceptarea celuilalt, a
diferentelor culturale, modul in care suntem noi sau in care ne manifestam sunt atitudini care stau in
puterea noastra.
1. Principii și valori ale societății interculturale
Principiile și valorile unei societăți interculturale
dezvoltarea identității culturale proprii
Identitatea unei comunitati, a unui popor, poate sa ramana vie si sa se dezvolte numai prin
conservarea mostenirilor culturale. Acest lucru se poate realiza prin acceptare, respect, prin
constientizarea valorii pe care o are cultura traditionala in identitatea. Copii trebuie sa fie educati in
acest spirit in familie si scoala. Un rol important in acest sens il au si conducatorii politici, persoanele
publice, ONG-urile si administratia publica.
acceptarea și respectarea diversității
Dialogul desfasurat de pe pozitii de egalitate este necesar pentru a putea convietui,
interactiona, trai cu persoane apartinand unor culturi diferite. Astfel, sunt esentiale abilitatile care sa
conduca la o convietuire pasnica indiferent de natura etnica, culturala sau de interese.
Valorile culturale devenite principii presupun formarea unor atitudini pozitive precum:
acceptrea si respectul pentru diversitate + respectarea atitutdinilor intolerante si dicriminatorii.
tratamentul egal al persoanelor
In contextul sociatatii de tip mozaic omul devine produs al societatii mixte. Totusi, nu este
suficient sa afirmam valorile si principiile socetatii interculturale daca nu le aplicam. Din punct de
vedere intercultural, cultura trebuie considerata un proces ce implica si responsabilizeaza indivizii si
grupurile. Cetateanul educat se autodisciplineaza prin: dezvoltarea identitatii culturale proprii,
acceptarea si respectarea diversitatii, valorizarea pozitiva a diferentelor, egalitatea, solidaritatea,
promovarea incluziunii sociale si dialogul multicultural.
promovarea incluziunii sociale, a dialogului intercultural
Egalitatea oamenilor – acceptarea diversitatii si cunoasterea meritelor fiecarei civilizatii.
Examinarea raportului identatate nationala – identitate europeana trebuie sa reprezinte o premisa a
dialogului intercultural. Doar dialogand de pe pozitii de egalitate putem contribui la realizarea
incluziuni sociale.

4
Abateri de la valorile și principiile societății interculturale
forme de intoleranță (discriminare, segregare, rasism, xenofobie)
intoleranta – lipsa de respect pentru diferenta. Include experientele, principiile, conceptia despre
viata altora. Conduce la tratamentul inegal dintre majoritari si minoritari pe baza fondului lor de
credinte religioase, sexuale sau etnice.
Dicriminarea – orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta pe vaza criteriilor prevazute in
lege. (medii: la scoala la munca, la spital, la restaurant, categorii: femeile, rromi, persoanele cu
handicap)
 Discriminarea directa – excluderea unei persoane/ a unei categorii de persoane de la
beneficiul unui anumit drept din cauza unei anumite caracteristici.
 Discriminarea indirecta – excluderea unei persoane/ a unei categorii de persoane prin
folosirea unor criterii aparent neutre.
Hartuirea – crearea unui cadru intimidant, ostil sau degradant indreptat impotriva cuiva din cauza
unei caracteristici anume. Presupune un caracter repetitiv.
Victimizarea – tratament advers venit ca o reactie la o intiativa a unei persoane de a-si valorifica pe
cale legala dreptul de a nu fi supus discriminarii.
Discriminarea mai poate fi pozitiva si multipla.
Segregare – a separa, a izola, situatia in care unui grup etnico-cultural I se impune mentinerea la
distanta fata de restul societatii.
o segregarea socio-economica (separarea populatiei in functie de venituri
o segregarea etnica (separarea populatiei in functie de originea etnica)
o segregarea rasiala (separarea populatiei in functie de origine/rasa)
o segregarea confesionala (separarea populatiei in functie de religie)
o segregarea educationala (criteriul etnic, al dizabilitatii, al CES, al statutului socio-economic,
al mediului de rezidenta, al performantelor scolare)
rasism – credinta constienta sau inconstienta in superioaritatea unei rase fata de alta/altele si astfel
in drepul acelei rase de a domina.
xenofobie – teama data de straini se manifesta in grupuri diferite de popoare. Cea mai acuta teama
in prezent este teama de emigranti. Xenofobia poate imbraca forma extremismului de dreapta,
considerandu-se, in mod incorect, ca strainii sunt onferiori din punct de vedere intelectual si moral,
ca reprezinta un pericol.
manifestări și efecte ale lipsei de solidaritate
marginalizare – in societatea contemporana, caracterizata prin migratie, pot aparea marginalizarea,
izolarea sau excluderea. Marginalizarea presupune ca un grup identitar isi pierde identitatea
culturala si se izoleaza de restul societatii. Pentru a reduce marginalizarea sociala, statul este dator
sa ofere informare completa si accesul la drepturile fundamentale.

5
Excluderea – impingerea indivizilor la marginea societatii, implicit impiedicarea lor de a participa la
viata sociala, ca urmare a saraciei, lipsei de competente si cunostinte sau ca rezultat al discriminarii
Izolarea – un grup este izolat daca evita sau reduce la minim contactele sociale si culturale cu
celelalte grupuri, daca anumite conditii nu faciliteaza astfel de contacte sau daca celelalte grupuri ii
marginalizeaza.
2. Persoana in societatea multiculturala
Trăsături ale persoanei în societatea interculturală
In prezent, datorita globalizarii, simbioza dintre identitate si cultura este un proceu continuu.
Multiculturalismul - repsectarea identitatilor culturale ale indivizilor care traiesc in acelasi spatiu
social.
Interculturalismul - trecerea de la coexistenta la o societate in care oamenii traiesc impreuna pe
baza respectului, acceptarii, interactiunii, comunicarii si relatiilor autentice.
Trecerea de la societatea multiculturala la societatea interculturala implica respectarea:
Drepturilor civile si politice generale Drepturilor popoarelor si solidaritatii
Drepturilor persoanelor vulnerabile Drepturilor economice, sociale si culturale
In prezent, orice om ar trebui sa cunoasca informatii despre: drepturile omului, stereotipuri si
prejudecati, istorie, cultura si politica. Esentiala in cazul societatii interculturale este manifestarea
empatiei, gandirii critice, tolerantei, solidaritatii, respectului, curiozitatii, flexibilitatii, abilitatilor de
intepretare, relationare sau comunicare.
Comunicarea interculturală
specificul comunicării interculturale
Comunicarea interculturala – schimb de informatii intre oamni de diferite; ea implica
intelegerea normelor unui grup si acceptarea, respectul si tolerarea duferentelor.
emitator – mesaj – canal – receptor
Principalii factori care influenteaza comunicarea interculturala sunt: ststeme de valori, limba,
religia (sarbatori religioase, erceptia sacrului, influenta religiei asupra bucatariei/a practicilor zilnice),
perceptia asupra timpului (punctualitatea), stilul de comunicare (in unele culturi gesturile care
insotesc comunicarea => cheia codificarii mesajului verbal).
bariere ale comunicării interculturale (stereotipuri și prejudecăți)
De obicei, in cazul persoanelor care au origini culturale diferite, apar dificultati in cadrul
comunicarii interculturale, numite obstacole/bariere in comunicare.
Ex: neintelegerea limbii, diferentlor de perceptie, credinta in superioritatea propriei culturi,
capacitatea redusa de ascultare, lipsa de interes, absenta respectului.
Stereotipul – clisee formate fara un temei real. Idee, atitudine preconceputa bazata pe o
generalizare superficiala cu privire la un individ, grup, situatie.
Prejudecati – tipuri specifice de atitudini, caracterizate printr-o pozitionare relativ permanenta ,
subiectiva fata de indivizi, grupuri, nationalitati, institutii.

6
Socul cultural – bariera in comunicare interculturala. Cand o persoana doreste sa se adapteze unei
culturi/societati diferite. Incapacaitatea de a intelege sau a accepta persoane cu seturi de valori,
standarde si stiluri de viata diferite.
reguli și principii pentru facilitarea comunicării interculturale
Etnocetrismul (coceptie conform careia propria cultura este centrul oricarei realitate) trebuie
abandonata in favoarea etnorelativismului (sustine caracterul relativist/distinct al fiecarei culturi)
Pentru a facilita comunicarea interculturala sunt necesare urmatoarele conditii:
Atitudine de invatare/acceptare a diversitatii Eliminarea discriminarilor si prejudecatilor
Repsectarea partenerilor culturali Detinerea de competente lingvistice
Ascultarea activa Abilitatea de adaptare la situatii noi