B EDUCAȚIE SOCIALĂ-GÂNDIRE CRITICĂ ȘI DREPTURILE

COPILULUI

I. FORMULAREA DE ÎNTREBĂRI
Educatia sociala – ajuta la intelegerea importantei disctinctiei dintre adevar si neadevar,
intre informatia reala si zvonurile nefondate. Relevanta ei consta in constientizarea drepturilor si
responsabilitatilor conditiei umane, dar si a perceptiei adecvate a mediului inconjurator.
Scop - dezvoltarea spiritului analitic, a „gandului profund” care sa conduca la putinta de a
formula intrebari, de a argumenta si de a te implica in promovarea si apararea drepturilor.
Capacitatea de a ne mira – surprindere, nedumirire, minunare. Se alimenteaza astfel:
dorinta de a intelege, de a ne/pune intrebari, de a cauta raspunsuri, de a descoperi. Rolul
intrebarilor: de a ne ghida de la informatiile cunoscute la cele care se asteapta a fi descoperite.
Dreptul de a pune intrebari este in corelatie cu capacitatea de a te mira si cu argumentarea.
Exista mai multe tipuri de intrebari. In functie de cum este formulata, o intrebare poate avea
unul sau mai multe raspunsuri. Modalitatile alternative de a formula intrebari ofera posibilitatea de a
sti mai multe/ de a gasi mai multe solutii.
Intrebari care solicita memoria: ce este, care este, cine, cand.
Intrebari care solicita gandirea profunda (conduc la cercetare): de ce, cum, ce se intampla
daca, exista sau nu, tu ce parere ai. Unei intrebari ii sun necesare mimica, tonul, gesturile pentru a fi
inteleasa.
Caractersticile intrebarii sunt:
Unica (nu contine mai multe intrebari) Etica (respecta drepturile omului)
Clara (usor de inteles) Deschisa (stimuleaza interlocutorul)
Neutra (nu sugereaa raspunsul)

Valoarea intrebarilor
Intrebarile ajutala:
 Sa intelegi/afli lucruri noi Sa ceri ajutor
 Sa obtii informatii Sa negociezi
 Sa inveti eficient Sa stabilesti legaturi cu alte persoane
 Sa gandesti Sa te imprietenesti
 Sa lamuresti anumite conflicte Sa te impaci cu cineva
 Sa afli ce gandesc altii Sa colaborezi eficient in grup
 Sa eviti greselile Sa afli lucruri despre tine
 Sa convingi Sa fii corect cu tine/ceilalti

Intrebarile pot fi:

1
 Intrebari inchise (presupun raspunsuri clare – da/nu – care intrerup sau limiteaza discutia)
 Intrebari deschise (presupun obtinerea unor raspunsuri neasteptate – opinii, sentimente,
cunostinte – stimuleaza conversatia)
Intrebarile retorice au scopul de a sublinia ceva si de a transmite indirect o parere. Nu sunt
folosite pentru a solicita un raspuns.
Raspunsurile pot fi aflate de la: parinti, profesori, prieteni de familie, angajati ai unor
insititutii, prieteni, colegi sau din biblioteci, manuale, internet.
II. ARGUMENTAREA UNUI PUNCT DE VEDERE PERSONAL
Oamenii sunt fiinte care gandesc, simt si intreprind diferite actiunii, omul fiind o persoana
unica. Conform Conventiei ONU, copilul este orice fiinta umana sub varsta de 18 ani. Din punct de
vedere legal, fiecare copil este protejat de catre parinti, care detin autoritate in sensul acesta. In
cazul minorilor autoritatea personala este egala cu autoritatea parinteasca.
Identificarea persoanala: certificate de nastere/pasaport
Fapte si opinii
Datorita dreptului de a avea propriile credinte, valori, sentimente, atitudini, un om isi poate
exprima opinia cu conditia sa respecte demnitatea si integritatea celorlalti. Opiniile nu sunt bune sau
rele, ele trebuiesc respectate indiferent de crezul nostru.
Faptele – actiuni/afirmatii care pot fi verificate. Nu se bazeaza pe opinii personale, ci sunt
realitati care nu pot fi contestate. Verificarea acestora se realizeaza pe baza dovezilor.
Opiniile – parerile, credintele, punctul de vedere al unei persoane privind un anumit lucru.
Reprezinta ceea ce simte/crede o pesoana, astfel incat nu sunt neaparat adevarate si pot fi
aprobate sau dezaprobate.
Sustinerea parerii/opininiei proprii
Exprimarea unei opinii presupune, indirect, existent unor argumente si o analiza prealabila a
informatiilor detinute privind un anumit subiect. Opiniile trebuie formulate la persoana I si exprimate
civilizat si respectuos.
Pot fi sustinute in diferite forme:discurs, articol, interviu, scrisoare, jurnal, eseu, blog, discutie.
In cazul unui discurs, este recomandat sa se noteze cateva aspect ipotetice sis a se
stabileaza opinia si argumentele ce urmeaza a fi prezentate. Pentru a-si atinge scopul, este
necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: contact vizual, vorbire fluenta, variatie a tonului vocii,
utilizarea mimicii si a gesturilor.
Formularea răspunsurilor; modalități alternative de a formula răspunsuri
Comunicarea eficienta este dependenta de: intrebari adecvate si clare + raspunsuri care sa
le corespunda. Raspunsurile pot fi: scurte, de confirmare/negare, cu precizari, cu argumentari,
verbale, non verbale. Un raspuns trebuie sa fie: potrivit, corect, adevarat, complet.

2
Schimbul de opinii. Compararea opiniilor
Schimbul de opinii implica atat exprimarea opiniei proprii, cat si ascultarea, luarea in
considerare a opiniilor celorlalti. In cazul in care sunt diferite, ele trebuie sa comparate si analizate.
Schimbul de opinii poate conduce la luarea unei decizii sau la solutionarea unei probleme.
In cadrul unei discutii de grup este de preferat compararea si acceptarea opiniilor exprimate,
neintreruperea interlocutorilor si folosirea unor argumente convingatoare.
Este necesar ca o dezbatere sa aiba, in primul rand, un subiect clar care sa conduca atat la
argumente pro, cat si contra. Discutia trebuie sa se concentreze pe subiectul ales si sa se aduca
argumente privind ideile interlocutorului, nu privind persoana sa.
De ce avem nevoie de argumente
Argumentul – opinia unei persoane privind o anumita tema. Argumentarea este o modalitate
prin care se sustine/respinge, cu dovezi, un punct de vedere al altcuiva.
Argumentele sunt necesare pentru ca ajuta la:
Sa-ti sustii punctul de vedere Sa te faci inteles
Sa sustii cu dovezi opiniile Sa respingi un punct de vedere gresit
Sa obtii acordul celorlalti pe o anumita tema Sa devii credibil
Sa iei decizii, sa explici, sa convingi
Condiții pentru acceptarea unui argument formulat de o altă persoană
In functie de complexitaea lor, argumentele pot fi minore sau majore (unul/mai multe
argumente minore). Pentru a fi acceptat un argument trebuie sa fie: bine construit, sa contina idei cu
imporanta pentru interlocutor, sa explice toate datele pentru nu a lasa loc de interpretari.
Persoana care argumenteaza trebuie sa fie: credibila, calma (siguranta + cunoasterea
subiectului), sa utilizeze fraze scurte. Argumentele pot fi respinde daca sunt doar afirmatii si nu
ofera dovezi veridice. In cazul in care persoana care argumenteaza recurge la: amenintari/mila, la
un ton nepotrivit, adreseaza intrebari sau adduce injurii, nu i se va oferi credibilitate in discutie.
Stereotipii și prejudecăți
Stereotipii – convingeri, credinte, idei fixe fata de trasaturile/comportamentele unui grup
social fara sa se ia in considerare diferentele individuale ale persoanelor din cadrul grupului. Cele
mai multe se refera la insusiri negative. Cand sunt dobandite in copilarie sunt greu de schimbat.
Prejudecatile – rezultate ale stereotipurilor. Presupun manifestarea de sentimente negative
fata de fiecare individ dintr-un anumit grup. Consecintele lor - discriminarea si violenta.
Persuasiunea
Actiunea, darul, puterea de a convinge pe cienva sa creada, sa gandeasca, sa faca ceva.

3
 Limbajul persuasiv este necesar pentru a convinge presupunand formularea unor afimatii,
enunturi pozitive, implicit inlocuirea cuvintelor care ar deranja interlocutorul. Persuasiunea are in
vedere: emotiile oamenilor, convingerile lor, valorile incare cred si interesele si nevoile lor.
III. DREPTURI ȘI RESPONSABILITĂȚI ALE COPILULUI
1. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului
Eglonyne Jebb (1919-1920) a fondat prima organizatie neguvernamentala (Salvati Copiii)
pentru a interveni in cazul in care protectia copilului nu era aplicata. Programele urmareau in special
combaterea foamei si asigurarea asistentei medicale a copiilor.
1924 Liga Natiunilor Unite – Declaratia Drepturilor Copilului
1950 Consiliul Europei – Conventia Europeana a Drepturilor Omului
1959 Adunarea Generala a ONU – Declaratia Drepturilor Omului
1989 Adunarea Generala a ONU – Declaratia Drepturilor Copilului
1990 Romania ratifica Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului
1994 Romania ratifica Conventia ONU cu privire la Drepturile Omului

Conventia cuprinde 54 de articole (41 – dretpturile + 13 – modul in care statele s-o respecte)
Principiile generale ale Conventiei:
Art.3 – prioritatea Principala preocupare a adultilor care iau decizii cu efecte asupra
intereselor copilului copiilor trebuie sa fie urmarirea celor mai bune interese ale acestora.
Art. 2 – non disriminarea Toti copiii (indiferent de etnie/culoare/sex/limba/religie etc) trebuie sa
beneficieze de aceleasi drepturi.
Art. 6 – supravietuirea si Copiii au dreptul la dezvoltarea potentialului lor in toate aspectele vietii
dezvoltarea (fizic, psihic-emotional, cognitiv, social, cultural)
Art. 12 - participarea Copiii au dreptul sa se exprime si sa-si faca auzita opinia. Adultii sunt
incurajati sa le asculte parerile si sa-i implice in luarea deciziilor conform
nivelului lor de dezvoltare si maturizare.

2. Drepturi ale copilului; responsabilități asociate acestora

Examinarea unor drepturi in contexte concrete
Copiii trebuie sa fie protejati, respectati si trebuie sa primeasca ajutor din partea parintilor
pentru a fi fericiti. Drepturile lor trebuie sa fie cunoscute si respectate, tocmai pentru a-i educa pe
acestia privind drepturile altora. Conventia include dreptul copilului de a participa la construirea
propriei vieti prin urmatoarele articole referitoare la:
Opinia copilului (art. 12) Libertatea de gandire, constiinta, religie (art. 14)
Libertatea de exprimare (art. 13) Accesul la informatie adecvata ( art. 17)
Libertatea de asociere (art. 15) Scopul educatiei (art. 29)
 Dreptul la identitate

Art 7. (Conventia ONU cu privire la
drepturile copilului)
Copilul se inregistreaza imediat dupa
nasterea sa si are, prin nastere,
4dreptul la un nume, de a dobandi o
cetatenie, dreptul de a-si cunoaste
parintii si de a fi ingrijit de acestia.
Datele personale(nume, prenume, data nasterii, sexul, CNP,
domiciliul, religia, nationalitatea, cetatenia) – identiatea pers.
Certificatul de nastere (emis de Primarie) este cel mai
important document prin care copilul isi poate dovedi
identitatea, intrucat nu toti copii locuiesc cu parintii lor
(orfani/familii monoparentale) Din certificat pot afla unde s-au
nascut si care sunt parintii lor.
 Pastrarea corespunzatoare a actelor de identitate si utilizarea corecta a datelor personale
sunt responsabilitati. In Romania exista Autoritatea Nationala pentru Protectia Datelor cu Caracter
Personal.
 Dreptul la familie
15 mai (incepand cu anul 1995) – Ziua Internationala a Familiei
UNICEF ofera asistenta umanitara si pentru dezvoltarea mamelor si copiilor in tarile in curs
de dezvoltare (programe: Copilaria Pentru Copii, Familia). -> 1965 – Premiul Nobel pentru Pace.
Familia este unitatea de baza a societatii si mediul natural pentru cresterea si bunastarea
copilului. Acesta trebuie sa fie protejat si sprijinit de familie pentru a primi fericire, dragoste,
intelgere. In acest sens statul sprijina parintii. In caz contrar (neglijare/abuz emotional sau fizic de
catre parinti) institutiile avizate sunt obligate sa intervina pentru a preveni separarea copiilor de
familiile lor.
 Dreptul la educatie
5 octombrie (incepand cu anul 1994 – ziua mondiala a educatiei)
Este valabil pentru toti copiii, iar statul este obligat sa oefere gratuitatea invatamantului
obligatoriu deoarece educatia il ajuta pe copil sa fie devina independent, responsabil, integrat social
si-l indruma catre o profesie. In perioada educarii, copilului trebuie sa i se respecte: dreptul la
demnitate, la informatie corecta si la opinie.
 Dreptul la joc si la activitati recreative
Art. 53 – legea nr 272/2004 privind protectia si  Dreptul la odihna si la vacanta
promovarea drepturilor copilului -> autoritatile  Dreptul de a practica activitati recreative
publice au obligatia sa asigure suficiente locuri de  Dreptul de a participa liber la viata culturala
joaca si adecvate pentru copii.

Fiecare copil trebuie sa beneficieze in mod egal de exercitarea acestui drept, de mijloace
corespunzatoare de vacanta si timp liber. De asemenea trebuie sa respecte responsabilitatile
asociate dreptului la joc si la activitati recreative.
 Dreptul la protectie impotriva violentei abuzului si exploatarii
Are dreptul sa fie protejat impotriva oricaror forme de violenta, impotriva abuzului, neglijarii,
abandonului, exploatarii de orice fel. Acestea sunt de obicei practicate copiilor de catre persoane
cunoscute si au consecinte imediate, dar si pe termen lung asupra sanatatii si dezvoltarii copilului.
Cadrele didactice sunt obligate sa semnaleze serviciilor de asistenta sociala cezurile de abuz,
neglijare, exploatare si orice alta forma de violenta asupra copilului.
 Abuzul poate fi: fizic, emotional, sexual
 Formele de violenta pot fi: bullying, neglijare, exploatare, trafic de copii

5
  Dreptul la securitate si protectie sociala
Art. 26 – Conventia cu privire la Drepturile Copilului – este recunoscut dreptul copilului la protectie sociala
3 decembrie – Ziua Internationala a persoanelor cu dizabilitati
Fiecare copil are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si asigurare sociala.
Indemnizatiile se acroda tinandu-se cont de situatia financiara a familiei sau a persoanelor
responsabile de intretinerea copilului.
Forme de protectie sociala: alocatia, bursele, pensia de urmas, indemnizatii pentru urmasii
eroilor, ajutor social pentru familiile defavorizate, asistenta materiala si programe de sprijin.
Conform articolului 20 al Conventiei cu privire la Drepturile Copilului:
1. Copilul care este lipsit de mediul sau familial, sau care nu poate fi lasat in acest mediu are
dreptul la protectie si asistenta speciala din partea statului
2. Statele parti, in conformitate cu legislatia lor nationala, vor asigura protectie alternativa
pentru acestia
3. Aceasta protectie poate include: plasamentul familial, adoptia sau plasarea in institutii de
ingrijire a copiilor. In acest sens se tine cont de continuitatea educarii copilului si de originea sa
etnica, religioasa, culturala si lingvistica.
 Protectia mediului – conditie a vietii
Art. 29 Conventia cu privire la Drepturile Copilului: „educarea copilului in spiritul respectului fata de mediul
natural”
Mediul inconjurator – totalitatea conditiilor naturale (atmosfera, temperatura, lumina, relieful,
apa, solul, celelalte fiinte, lucruri) de pe pamant in care evolueaza fiintele/lucrurile.
 La nivel global, mai mult de un miliard de oameni nu au acces la surse de apa potabila
 Pentru a produce p tona de hartie este nevoie de 2-3 tone de lemn
 Sticla poate fi reciclabila fara sa-si piarda din calitati
Corelarea drepturilor cu responsabilitățile asociate
Responsabilitatea - obligatia de a efectua un lucru. Cea mai importanta responsabilitate este
respectarea drepturilor celorlalti. Exemple de responsabilitati ale elevului: tinuta ingrijita/decenta,
respectarea orarului, participarea la activitatile scolare, atitudine cuviincioasa si colegiala.
DREPTURI RESPONSABILITATI
La familie Sa respecte membrii familiei
La educatie Cursuri, teme, resp. colegilor/profesorilor etc.
La exprimarea opiniei Sa asculte/respecte parerea celorlalti
La joaca si activitati recreative Desfasurarea activitatilor fara a face rau cuiva
La protectia impotriva muncilor impuse Desfasurarea activitatilor casnice
La intrunire si asociere Acceptarea oricarui copil in grup
La protectia impotriva violentei Sa nu folosesti violenta

6
La asistenta medicala Sa fii grijuliu cu sanatatea ta
La protejarea vietii private Respectarea intimitatii si a proprietatii celorlalti
De a nu fi discriminat Sa nu-i discrimineze pe ceilalti
3. Modalități de exercitare a drepturilor și de asumare a responsabilităților
Copiii, promotori ai propriilor drepturi
Copiii pot fi promotori ai propriilor drepturi prin initierea si desfasurarea unor activitati
precum: intalniri de lucru cu alti copii, schimburi de experienta, dezbateri alaturi de reprezentanti
adulti, publicarea de articole in reviste scolare, realizarea si participarea la proiecte educationale.
Școala - spațiu de exprimare de către copii a drepturilor și responsabilităților
Scoala – institutia in care copilul isi exercita dreptul la educatie. Aici au ocazia sa-si exprime,
sa-si exercite si sa-si asume multe dintre drepturile si responsabilitatile lor.
Exprimarea dreptului la educatie
 Exprimare pozitiva (am dreptul la, ar trebui sa mi se respecte dreptul la, trebuie sa mi se
asigure)
 Exprimare negativa (nu ar trebui sa, daca, atunci nu mi se respecta dreptul la)
Asumarea responsabilitatilor asociate dreptului la educatie
 De catre ceilalti: indeplinirea obligatiillor la asigurarea dreptului la educatie (scoala trebuie,
profesorii trebuie sa, parintii trebuie sa)
 De catre mine insumi: asumarea propriilor responsabilitati (eu trebuie sa, eu nu trebuie sa)
Exercitarea dreptului la educatie
Conditii si limite: respectarea normelor legale in vigoare, a regulamentului scolar, a legii
educatiei nationale, a statutului elevului, respectarea drepturilor si libertatilor celorlalti fara a aduce
vreo vatamare sau vreun prejudiciu altor beneficiari ai dreptului la educatie.
IV. RESPECTAREA, APĂRAREA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR
COPILULUI
1. Respectarea și apărarea drepturilor copiilor. Categorii de copii în situații de risc și/sau cu
cerințe educative special

C.E.S = cerințe educaționale speciale aplicate copiilor cu: DEFICIENTA / DIFICULTATE DE

INVATARE
Deficiență = incapacitate fizică sau psihică din cauza unei boli sau a unui accident
Dificultate de învățare = dificultatea de a înțelege, de a vorbi, de a scrie, de a pronunșa, de a face
calcule matematice

Copii în situații de risc (copii ai străzii, copii din medii defavorizate, copii
din mediul rural, copii abandonați/din familii destrămate)
Copii cu C.E.S:
Copii cu dificultăți de învățare (tulburări de vorbire și de comportament;
deficiențe vizuale, de atenție, auditive)

7
Educație incluzivă = formă de educație care se concentrează pe includerea și integrarea copiilor
cu C.E.S în învățământul de masă.
Argumente pro:
 Acceptarea diferenței și a diversității
 Promovarea drepturilor egale și asigurarea egalității de șanse
 Combaterea discriminării
 Repectarea individualității și personalității fiecărui copil
 Formarea și dezvoltarea copiilor cu CES => integrare în comunitate
Riscuri ale copiilor cu C.E.S:
 Marginalizare -> scăderea încrederii în sine
 Neadaptarea în mediul școlar -> abandonul școlar
 Dificultăți de relaționare cu ceilalți -> probleme de dezvoltare
2. Instituții guvernamentale și non-guvernamentale cu rol în respectarea, apărarea
șipromovarea drepturilor copilului
Institutiile guvernamentale apartin statului si au ca scop promovarea si asigurarea respectarii
drepturilor copilului. Institutiile statului:
Domeniul executiv (guvernul + presedintele): conduce administratia publica; aplica legile
Domeniul legislativ (parlamentul): adopta legi
Domeniul judecatoresc (curti de justitie, CSM, tribunal): sanctioneaza incalcarea legilor, apara
drepturile si libertatilor cetatenilor.
Legi si norme adoptate de stat cu privire la copii si drepturile lor:
 Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
 Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
 Ordonanta 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
 Legea educatiei nationale
 Statutul elevului
 Codul familiei
Statul asigura resursele materiale, financiare, umane pentru aplicarea legilor, creeaza si
coordoneaza institutii specializate (directii de asistenta sociala, centre de plasament, institutii de
invatamant) si monitorizeaza aplicare legilor, respectarea drepturilor copilului. Institutiile din
domeniul judecatoresc stabilesc sanctiuni in acest sens si masuri reparatorii in beneficiul copiilor.
Avocatul Copilului – adjunctul specializat in drepturile copilului al Avocatului Poorului.
Scop: actionarea in vederea dezvoltarii copilului, cu respectarea demnitatii si a opiniei acestuia
penru a asigura un regim special de protective si asistenta in realizarea drepturilor sale.
Activitate: deciderea asupra petitiilor + de a solicita autoritatilor incetarea incalcarii drepturilor si
liberatatilor copilului; repunerea in drepturi si repararea prejudiciilor.

8
 ANPDCA (autoritatea natioanala pentru protectia drepturilor copiilor si Adoptiei) coordoneaza:
 Activitatile serviciilor destinate prevenirii separarii copilului de parintii sai
 Activitatile serviciilor de protective speciala a copilului separate de parinti
 Coordoneaza si supravegheaza activitatile de adoptie
SPAS (Serviciile Publice de Asistenta Sociala):
 Identitfica situatiile de risc pentru copiii
 Realizeaza planul de servicii pentru copii
 Monitorizeaza model de respectare a drepturilor omului
Institutiile guvernamentale: Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptiei (nivel
national), Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (nivel de judet), Comisia
pentru Protectia Copilului (nivel de judet), Serviciul Public de Asistenta Sociala (nivel local)
Institutiile interguvernamentale:
 ONU (1945): asigurarea pacii, prieteniei si respectarea drepturilor omului in statele membre
 UNICEF (1946): cea mai importanta institutie a ONU, are ca scop combaterea saraciei, a
foametei si sprjiinirea copiilor din zone afectate de catastrofe
 Organizatia mondiala a sanatatii (1948)
 Save the children
Strategia Consiliului Europei pentru Drepturile Copilului (2016-2021): egalitatea sanselor,
excluderea violentei fata de copii, drepturile copiilor in materie digitala, justitie adoptata tututor
copiilor, participarea tuturor copiilor.
Organizatii nonguvernamentale: rolul societatii civile
o Salvati Copii (promoveaza drepturile copiilor)
o World Vision Romania (sprijina copii pentru a avea acces la educatie, servicii culturale si de
sanatate)
o Asociatia Telefonul Copilului (protejarea copiilor impotriva incalcarii drepturilor, impotriva
oricarei forme de abuz)
o Unicef Romania, Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copii, Centrul European
pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati.
Tipuri: asociatii, fundatii, federatii si uniuni
Organizatiile neguvernamentaleactioneaza in mod independent, sunt voluntare, se
autoguverneaza si pot colabora cu institutiile guvernamentale.
Implicarea in actiunile ONG presupune: adeziune, sprijin si participarea la diferite actiuni pe
baza de voluntariat.
Domenii de actiune: educatie, asistenta sociala, dezvoltare rurala, sanatate, culte religioase,
cultura, turism, protectia copiilor, protectia persoanelor varstnice, drepturile consumatorului.
IV. PROIECTUL EDUCATIONAL

9
Proiectul educational – creatie, realizata de regula in echipa prin care sunt corelate actiuni,
obiective concrete, resurse, termene, responsabilitati, pentru atingerea unui scop. Orice proiect
presupune anticiparea unor rezultate, a realizarii unor produse, schimbari sau trannformari.
Rezultatele – solutii pentru anumite probleme
Conditiile initiale – constituirea echipei, alegerea unui coordinator, pregatirea membrilor entru
elaborarea, realizarea, monitorizarea si evaluarea proiectului
Alegerea temei – proiectul trebuie sa raspunda unor nevoi/ asteptari ale grupului tinta:
 Pentru identificarea acestora sunt necesare chestionarele, intrviurile, discutiile
 Cu cat se strang mai multe opinii, cu atat se pot analiza mai eficiet pentru a fi aleasa cea
potrivita
 Lucrul in echipa – esential. presupune colaborarea deschisa, schimbul de opinii civilizat,
respectul si acceptarea celorlalte opinii
Elaborarea fisei de proiect – se descrie proiectul de la nevoile sau problemele initiale la finalizara
acestuia. Se precizeaza:
 Date generale (titlu, tip, domeniu, grup tinta, date despre echipa, informatii despre unitatea
de invatamant)
 Scopurile proiectului si activitatile care sa conduca la acestea
 Resursele detinuta si coordonatorul ales pentru fiecare activitate
 Partenerii si colaboratorii
 Rezultatele asteptate (numarul de actiuni, numarul de material, cum se vor schimba
anumite opinii)
 Ce produse isi propune echipa sa realizeze (material video, expozitii, spectacole etc)
 Termenul limita de incheiere a acestor activitati si obiectivele propuse
 Ce criterii sau indicatori vor fi folositi pentru a stabili daca s-a realizat ceea ce s-a propus
 Actiunile si mijloacele folosite pentru monitorizarea si evaluarea proiectului
 Modalitatea de promovarea a proiectului
Derularea proiectului implica realizarea actiunilor descries in Fisa Proiectului, la termenele
stabilite, sub coordonara responsabililor pentru fiecare activitate in parte. In functie de nevoi sau
obstacole se pot adduce modificari fara a se schimba insa scopurile stabilite initial.
Evaluarea proiectului. In aceasta etapa se aplica criteriile si indicatorii stabiliti in Fisa Proiectului:
Daca s-au atins scopurile Cum au colaborat membrii
Daca s-au realizat activitatile in termenul necesar Cum s-au implicat colaboratorii si partenerii
Daca s-a realizat ceea ce s-a propus Care au fost cele mai importante probleme si
dificultati in derularea proiectului

10