METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIOLOGICE

Principalele metode de cercetare sociologică sunt:

1. Ancheta sociologică

2. Observația

3. Experimentul

4. Analiza documentelor sociale (metoda biografiei sociale)

1. Ancheta sociologică este cea mai răspândită metodă de cercetare socială, prin care cercetătorul își
verifică ipotezele cu privire la problema pe care o cercetează. Ea presupune utilizarea a două
procedee (tehnici):

- chestionarea - folosește ca instrument de lucru chestionarul cu întrebări închise (întrebări care au

formulate și variante de răspuns, astfel încât repondentul trebuie doar să aleagă un răspuns). Ex:
sondajul de opinie încearcă estimarea opiniilor cu caracter public (opiniile subiecților pe teme de larg
interes).

- intervievarea – utilizează ca instrument de lucru interviul, care este un chestionar cu întrebări

deschise (întrebări la care nu mai sunt formulate variante de răspuns, cercetătorul lăsându-i
libertatea repondentului de a răspunde cum dorește la întrebări). Ex: grila de interviu

Câteva reguli de formulare a întrebărilor dintr-un chestionar:

- nu folosiți negații sau duble negații: Nu ați fost niciodată implicat..., Nu sunteți de acord cu...
- nu folosiți neologisme: Măsurile vi se par coercitive?
- evitați cuvintele cu mai multe înțelesuri: Vă iubiți profesorii?
- evitați întrebările generale: Există libertate?
- nu puneți două întrebări în una singură: Vă plac sportul și matematica?

2. Observația sociologică este o metodă de cercetare preluată din științele naturii, cea mai veche
metodă de cercetare, care își propune să analizeze comportamentele oamenilor în diferite situații.
Există mai multe tipuri de observație:

a. După modul în care se desfășoară și se înregistrează datele:

- observație structurată – presupune cunoașterea prealabilă a fenomenului studiat și

utilizarea unei grile de observație.

- observație nestructurată – utilizată atunci când cercetătorul nu cunoște fenomenul studiat

și nu poate folosi grila de observație.

b. În funcție de implicarea cercetătorului în activitatea grupului studiat:

 - observație participativă- presupune prezența activă în grupul de studiu, cu știrea sau
fără a-i anunța pe subiecți de intenția lui.

- observație neparticipativă- nu presupune prezența cercetătorului în grupul studiat.

Un tip special de observație este observația nedistorsionantă. Aceasta presupune utilizarea unor
instrumente cum ar fi: aparatură de înregistrare audio-video, sistem de televiziune cu circuit închis,
oglinzi semitransparente. De regulă, ele se folosesc în condiții de laborator, scopul acestei observații
fiind acela de a diminua pe cât posibil alterarea comportamentului celui observat (din experiență
știm că aproape întotdeauna oamenii își schimbă comportamentul atunci când știu că sunt
observați).

3. Experimentul este o metodă de cercetare care derivă direct din observație, ce presupune
stimularea unei reacții, observarea și măsurarea ei într-un mediu controlat, fără interferențe din
exterior. Se poate realiza atât în laborator , cât și în mediul obișnuit de viață al subiecților. Adesea
facem experimente în miniatură, cu scopul de a ne amuza, însă sociologii urmăresc să stabilească
anumite legături între fenomene ( de reținut experimentul celebru al lui Philip Zimbardo de la
Universitatea Stanford).

4. Analiza documentelor sociale este o metodă specifică științelor sociale, care permite studierea
atât a prezentului, cât și a trecutului pe baza documentelor sociale. Acestea pot fi:

- publice (ziare, cărți, reviste, emisiuni radio-tv, internet)

- oficiale (acte, certificat de naștere, de căsătorie, de deces, etc)

Analiza de conținut reprezintă exprimarea cantitativă a unor unități de analiză pe care le identificăm
într-un document. Unitățile de analiză clasice sunt: cuvintele, temele, personajele, itemul, spațiul și
timpul.