Specificul cunoașterii sociologice.

Metode, tehnici,
procedee și instrumente ale investigației sociologice
Sociologia este știința care surprinde societatea în întregul ei, surprinde ansamblul
relațiilor sociale. Astfel, cercetarea socială se desfășoară după un model stadial, care are ca etape:
1. Formularea problemei care urmează a fi cercetată
2. Formularea ipotezelor de cercetare (a unor modele de răspuns ori a unor răspunsuri ante-
cercetare, prealabile). Ipoteza trebuie să contureze o relație cauzală și să fie testabilă.
3. Stabilirea grupului de studiu (selectarea eșantionului).În sociologie se lucrează rar cu
populații întregi, fiind preferat eșantionul, adică un grup de subiecți aleși întâmplător
dintr-o populație, care este reprezentativ pentru întreaga populație.
4. Alegerea metodei de cercetare și elaborarea instrumentelor de culegere a datelor
5. Aplicarea instrumentelor și culegerea datelor
6. Analiza și interpretarea datelor.

Metode de cercetare și instrumente de culegere a datelor

1. Ancheta sociologică
Există, înainte de toate, două procedee care sunt utilizate în cadrul anchetei:
-chestionarea (utilizează ca instrument chestionarul)
- intervievarea ( utilizează ca instrument ghidul de interviu)
Ancheta bazată pe chestionar presupune că sociologul formulează nu doar întrebările, ci
și răspunsurile, subiecții putând doar să aleagă una dintre variantele de răspuns existente, printre
care se regăsește și varianta „nu știu/nu răspund” (întrebări închise). Sondajul de opinie este un
tip special de anchetă bazată pe chestionar, focalizată pe o problemă limitată și care vizează doar
opiniile (părerile) subiecților, în special pe cele publice. Opinia are caracter public dacă subiectul
este de interes larg și există dezbatere publică asupra sa. În baza acestor opinii se pot estima și o
parte din atitudinile, valorile, sentimentele și personalitatea respondentului.
Ancheta bazată pe interviu presupune că sociologul doar pune întrebările și nu mai
precizează variantele de răspuns posibile. Astfel de întrebări se numesc deschise și sunt mai greu
de cuantificat și exprimat sintetic.
2. Observația sociologică
Își propune să analizeze comportamentele pe care oamenii le au în diferite situații. Poate
fi:
a) structurată – aceasta presupune o cunoaștere prealabilă a fenomenelor cercetate și utilizează
grila de observație ca instrument (ex: înfăptuirea unei grile de observație care își propune să
înregistreze câte minute și în ce intervale ale orei profesorul comunică direct cu elevii).
b) nestructurată – este utilizată atunci când cercetătorul nu cunoaște fenomenele care se vor
produce în cadrul demersului de cercetare și nu poate utiliza un instrument prestabilit.
O tehnică particulară este observația nedistorsionantă, care presupune utilizarea unor
instrumente speciale, cum ar fi aparatura de înregistrare video, pentru a nu altera
comportamentul celui observat.
Observația mai poate fi:
a) participativă – presupune prezența activă a cercetătorului în grupul studiat, cu sau fără a-i
anunța pe ceilalți cu privire la intențiile sale de cercetare;
b) nonparticipativă – nu presupune prezența cercetătorului în grupul observat.
3. Experimentul
Presupune determinarea unei reacții, observarea și măsurarea ei, într-un mediu controlat,
fără interferențe din exterior. Experimentul însuși poate produce un efect perturbator, cei
observați modificându-și comportamentul obișnuit ca urmare a faptului că fac parte dintr-un
experiment.
4. Analizarea documentelor sociale
Ne permite să studiem atât prezentul, cât și procesele și fenomenele trecute. Documentele
sociale pot fi:
a) publice (ziare, cărți etc)
b) oficiale (certificate de naștere, acte de proprietate etc)