INSTITUȚII SOCIALE

1. Definire și caracterizare
2. Familia ca instituție socială
3. Tipologia familiei
4. Normele familiei
5. Divorț și căsătorie
6. Alternative la familia clasică
7. Religia ca instituție socială

1. Prin instituție socială se înțelege orice practică instituită în societate, orice mod definit de a
face ceva.
Instituțiile satisfac anumite nevoi sociale, ele putând fi clasificate în funcție de tipul de necesitate
socială pe care o satisfac: instituții politice, juridice, economice, culturale, religioase, ale vieții
private, etc.
Orice organizație funcționează pe baza unei instituții, însă nu orice instituție există sub forma
unei organizații. Există câteva mari tipuri de instituții care sunt considerate fundamentale,
datorită importanței lor în societate: familia, religia și statul.
Un tip special de instituție este instituția totală, care se referă la acele instituții ce încearcă să
controleze și să influențeze la maximum membrii, restricționând pe cât posibil relațiile acestora
cu exteriorul. De exemplu: familia, în primul an de viață, închisoarea, armata, mănăstirea,
spitalul, pentru cei bolnavi cronic, etc.

2. Familia ca instituție socială

Familia reprezintă un grup de oameni care relaționează pe baza unor legături de sânge, mariaj
sau adopție. Relațiile dintre membrii familiei poartă numele de relații de rudenie. Rudenia poate
fi: biologică, socială sau spirituală.
Funcțiile familiei:
- funcția de status – cele mai multe statusuri ale unei persoane sunt oferite de familie
- funcția protectivă – este prima care îl protejează pe individ
- funcția afectivă – oferă echilibrul afectiv al oricărei persoane
- funcția de socializare – este principal agent de socializare
- funcția economică – familia este un agent economic în dublă ipostază: de producător și de
consumator
- funcția de reproducere- este una atât biologică, cât și socială (asigură dezvoltarea
demografică a societății)

3. Tipologia familiei:

a. familia nucleară – este formată din membrii a cel mult două generații, care trăiesc în
aceeași gospodărie. Îmbracă următoarele forme:
- familia conjugală- alcătuită din soț, soție și eventual copii (este singura care are și
funcție de procreere)
- familia monoparentală – este alcătuită dintr-un singur părinte care își crește singur
copilul
- familii formate din alte tipuri de rude (bunici și nepoți, frate și soră, mătușă și nepoți,
etc), care nu au la bază relații de căsătorie.
b. familia extinsă – este formată din membrii a mai mult de două generații, care locuiesc
în aceeași gospodărie.

4. Normele familiei:
 a. normele de căsătorie – reglementează alegerea partenerilor (endogamă = din interiorul
grupului de apartenență, și exogamă = din afara grupului de apartenență)
Cele mai importante norme de căsătorie sunt normele de incest (interzic relațiile sexuale
între rude de gradul unu și doi).
b. norme care reglementează numărul de parteneri (căsătorii monogame și poligame)
c. normele de autoritate – privesc exercitarea puterii în familie (familii patriarhale și
matriarhale)
d. norme pentru alegerea partenerului (homogamia și proximitatea)
e. normele de locație- stabilesc unde se întemeiază gospodăria noii familii (patrilocație,
matrilocație, neolocație)

5. Divorț și căsătorie

Divorțul este instituția socială opusă căsătoriei, care are ca funcție anularea căsătoriei.
Numărul de divorțuri din societate se măsoară cu ajutorul unui indicator numit
divorțialitate, care reprezintă numărul de divorțuri la o mie de căsătorii.
În ultimele decenii, se constată o creștere alarmantă a ratei divorțialității, la noi, dar și pe
glob, ceea ce indică existența unor probleme majore la nivelul societăților contemporane.
Factori care pot conduce la instabilitatea familiei:
- vârsta (diferențele mari de vârstă dintre soți)
- diferențe sociale, economice, culturale majore dintre soți
- experiențe traumatizante apărute în familie
- instabilitatea familiilor de origine ale soților
- regula celor șase luni și a celor trei ani
- implicarea familiilor de origine în îndepărtarea unuia dintre soți
- femeia rămâne însărcinată înaintea căsătoriei sau în primul an de căsătorie

6. Alternative la familia clasică:

a. familia poligamă (întâlnită în statele arabe și orientale)
b. căsătoria homosexuală (legală în unele societăți)
c. coabitarea consensuală (concubinajul), care poate fi: premaritală (în vederea căsătoriei) sau
propriu-zisă (cei doi parteneri decid să trăiască împreună fără a se căsători)7

7. Religia ca instituție socială

Religia reprezintă ansamblul credințelor și comportamentelor umane cu privire la ființe, forțe sau
puteri supranaturale, sacre sau divine.
La baza religiei se află distincția dintre sacru (sfânt, divin) și profan (obișnuit, pământesc)