Familia ca instituție socială

Familia ca institutie sociala

Familia reprezinta un grup de oameni care relationeaza in baza unor legaturi de sange,
casatorie sau adoptie.  Aceste trei tipuri de legaturi constituie totodata cele trei forme de relatii
pe baza carora se pot intemeia familiile. Legaturile de sange sunt definite de regula pe baza
relatiei directe de descendenta intre copii si parinti, bazata pe nastere si implicit ea priveste pe
toate celelalte rude care au relatii consangvine. Casatoria este, la randul ei, o institutie sociala,
care are un rol fundamental in constituirea unui noi grup familial. Adoptia este si ea o institutie
care priveste accesul intr-o familie si, desi pare o institutie moderna, ea este, de fapt, foarte
veche.

Pe de alta parte, relatiile dintre membrii familiei sunt relatii de rudenie. Rudenia poate fi la randul
ei biologica, deci de tip consangvin (bazata pe legaturi „de sange'), sau sociala si o vom
considera atunci ca fiind de tip afin (prin casatorie). Putem insa vorbi si de rudenie de tip
spiritual (nasia, fratia de cruce etc.). Pot exista totodata si grupuri de oameni care au relatii
afective puternice intre ei si care nu formeaza totusi o familie (bazata pe casatorie sau relatii de
sange). Aceasta situatie este des intalnita in orasul modern, unde vecinii pot avea relatii mai
puternice intre ei decat cu membrii propriei familii. Atunci cand avem un sistem de relationare
asemanator rudeniei specifice institutiei familiei, dar existent in afara unui asemenea cadru familial
bazat pe legaturi de casatorie sau de sange, vorbim de “rude fictive”.

In analiza familiei ca institutie sociala trebuie sa trecem in revista principalele functii pe care ea le
detine in societate. Acestea sunt:

      functia de regulator sexual

      functia de reproducere

functia de socializare

      functia afectiva

      functia de status

      functia protectiva

      functia economica

Nu insistam in egala masura asupra acestor functii dat fiind ca unele dintre ele se refera la aspecte
evidente, iar altele au facut obiectul prezentarilor anterioare, cum este cazul functiei de socializare.

Functia de status  se refera la faptul ca o mare parte din statusurile foarte importante ale unei
persoane este oferita de familie. Mai mult decat atat, acestea sunt recunoscute in afara grupului
familial avand semnificatie in societate. In foarte multe situatii, statusurile conferite de familie
presupun anumite drepturi pecuniare sau culturale in comunitate si in societate.
Functia afectiva  se refera la faptul ca orice fiinta umana isi gaseste echilibrul afectiv in primul
rand la nivelul familiei, atat datorita relatiilor sexuale, cat si datorita prezentei si cresterii copiilor.
Mediul social al familiei ofera, in mod uzual, cel mai mare confort psihic si emotional.

Functia protectiva se refera la faptul ca oamenii sunt protejati si ingrijiti, in orice societate, in
primul rand de institutia familiei si mai apoi de alte institutii. In primul rand protectia copilului este
asigurata qvasitotal in familie pana la varste inaintate, dar functia de protectie exista in raport cu
oricare membru, inclusiv in relatia inversa, aceea a copiilor adulti care isi protejeaza parintii
batrani.

Functia economica se refera la faptul ca familia reprezinta o unitate economica unitara, cu un

registru si un management unitar atat ca si activitate de productie, de investitii, de achizitii de
bunuri, cat si din punctul de vedere al consumului.

Tipologia institutiei familiei

In dimensiune istorica, dar si pe baza diversitatii culturale a formelor ei prezente de organizare,
institutia familiei are o tipologie variata. Tipul cel mai raspandit astazi il reprezinta familia
nucleara.  Aceasta reprezinta familia formata din membrii a cel mult doua generatii care
traiesc in aceeasi gospodarie.  Una din formele cele mai raspandite ale familiei nucleare o
reprezinta familia conjugala, singura care are si functii de procreare, fiind formata din sot, sotie
(eventual si copii). Deosebirea fata de cazul mai larg al familiei nucleare este aceea ca in afara
formei conjugale pot sa mai existe si familii fara functii conjugale, formate din alte tipuri de rude
(bunici-nepoti, frate si sora etc.) care traiesc in aceeasi gospodarie. Un alt tip de familie nucleara
este familia monoparentala,  denumire utilizata pentru a desemna cazurile unor familii in care
copiii sunt crescuti doar de unul din parinti.

Opus tipului de familie nucleara este tipul familiei extinse. Aceasta este formata din membrii a
mai mult de doua generatii care, si in acest caz, traiesc in aceeasi gospodarie. Familia extinsa
poate fi, pe de o parte, reala, atunci cand ea exista ca atare intr-o gospodarie, dar, pe de alta
parte, o putem defini si intr-o maniera pur teoretica.

Familia extinsa de tip teoretic reprezinta ceea ce se numeste in sociologie “arborele

genealogic”.  Acesta este format din totalitatea membrilor unei familii, calculati in functie de un
individ de referinta, pe care il numim ”ego”. Arborele genealogic se poate reprezenta grafic, de aici
si numele, pentru ca, numarul rudelor creste daca mergem pe linie descendenta pornind de la un
ego (doi parinti, patru bunici, opt strabunici, plus toate celelalte rude aferente, unchi, matusi etc.).
Prin urmare daca la baza graficului este pozitionat ego, atunci graficul va semana cu un arbore.

Analiza normativa a familiei

Analiza institutiilor sociale se poate realiza atat pe baza identificarii si cercetarii functiilor pe care
ele le indeplinesc, (si avem astfel o perspectiva functionala de analiza, de genul celei pe care am
sugerat-o mai devreme), cat si pe baza analizei normelor care reglementeaza functionarea
acestora.

O analiza complexa a institutiei familiei si totodata relevanta pentru intelegerea modului ei

de functionare o ofera analiza sistemului de norme specifice familiei. Din acest punct de vedere,
cele mai importante norme ale familiei, atat istoric, cat si ca “universalitate”, sunt normele de
incest.  Acestea sunt norme care privesc interdictia accesului la anumite femei dintr-o comunitate
data. Baza de interdictie o reprezinta relatiile de rudenie. Trebuie sa spunem ca, din punct de
vedere istoric, absolut toate societatile cunoscute, ca prim efort de organizare, au limitat prin
mijloace sociale si nu fizice accesul la femei, respectiv au interzis anumite raporturi sexuale in
comunitate. Reglementarea raporturilor sexuale intr-o comunitate a reprezentat istoric
prima forma de organizare sociala.  Normele de incest pot fi considerate cel mai probabil ca
fiind primele norme sociale din istoria umanitatii. Ele interzic in mod uzual relatiile sexuale intre
parinti si copii, frati si surori, intre copii si bunici, in general intre rude de gradul unu si doi, in
unele societati mergandu-se pana la mai multe grade de rudenie. Gradul de rudenie se refera la
distanta genealogica dintre rude, masurata prin numarul de relatii intermediare existente intre doi
membri.

In societatile in care, din conditii speciale, casatoriile cu persoane din afara familiilor nu se pot
realiza usor, sunt permise relatii sexuale si casatorii intre rude apropiate, de gradul doi sau, mai
rar, de gradul intai. De asemenea, daca aria de selectie a partenerilor este foarte mult restransa
din cauza unor bariere sociale, spre exemplu in cazul familiilor nobiliare medievale, se ajunge la
acelasi tip de permisivitate a relatiilor de casatorie.

Normele de incest asigura interactiunea si stabilitatea relatiilor sociale datorita presiunii exercitate
fata de membrii unei comunitati de a stabili relatii extrafamiliale. In felul acesta se stabilesc relatii
intre mai multe familii intr-un teritoriu dat crescand astfel coeziunea comunitara.

Exista chiar o explicatie stiintifica care ne spune ca degenerarea genetica, datorita procreerii
bazate pe relatii sexuale intre rude apropiate, este maxima in cazul primului nascut si incomparabil
mai mica pentru urmatorii copii. Prin urmare, efectele casatoriilor de tip incestos, de tipul
malformatiilor, al anomaliilor congenitale, sunt majore si riscante doar pentru primul copil nascut.