TRAHANACHE

Scena IV,actul I.
Discuția dintre Trahanache și Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea
Catavencu îl face pe prefect să se teamă că va fi dezvaluită relația amoroasa dintre el și Zoe. Se
lămurește astfel misterul documentului compromițător deținut de adversarul politic, document de
care pomenea în scena I Pristanda.
Comicul de situație al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care
îl consolează pe Tipătescu, susținând că scrisoarea este o plastografie ordinara, deși, amplifică
spaima prefectului, afirmând că scrisul seamănă atât de bine, încât "să zici și tu că e a ta, dar să
juri, nu altceva, să juri!". Suspansul este menținut și prin didascalii: ,,Privește lung pe Tipătescu,
care e în culmea agitației”, ,,Oprindu-se și privind lung pe Tipătescu”.
Trahanache ii redă, din memorie, textul scrisorii, adăugând, aluziv, și explicațiile
împrejurărilor concrete, precise, identificând exact momentul întalnirii amoroase dintre cei doi:
"Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la întrunire (întrunirea de alaltăieri
seara). Eu (adica tU) trebuie sa stau acasa", sugerând că scrisoarea este reală. Apoi, ridicol,
afirmă că biletul este un fals și încearcă să îl tempereze pe prefect.
Caragiale folosește în această scenă teatrul în teatru, Trahanache transformând întâlnirea
cu Cațavencu în spectacol, deoarece interpretează două roluri: al lui și al șantajistului. Imaginea
lui Cațavencu se construiește detaliat, replicile reproduse arătând ipocrizia acestuia.
Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae
Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si
că va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti". Astfel intriga piesei devine clară,
șantajul sentimental fiind clar explicat.
Apare aici și evoluția inversă în ceea ce privește stările de spirit ale personajelor. Dacă la
început Trahanache este afectat, fapt observat de Tipătescu: ,,te văz cam schimbat”, iar prefectul
este calm, la sfârșitul scenei Tipătescu ,,turbat”, ,,se plimbă cu pumnii încleștați”, pe când soțul
înșelat e calm și împăciuitor:,,Ce te aprinzi așa?”. Naivitatea lui Trahanache este ridicolă, pentru
că nu are nicio bănuială, având încredere totală în Zoe și în amantul ei pe care îl consideră
prieten. Replica lui: ,,Firește că nu se poate” plasează personajul între înșelatii naivi din literatura
universală.
Ticul lui verbal ,,Ai puțintică răbdare” îl definește ca fiind o persoană lentă, greoaie, care
ia decizii foarte greu sau deloc. Drept dovadă, când este chemat de Cațavencu, ezită: ,,Să nu mă
duc… să mă duc …să nu mă duc”.
Tipatescu este "turbat", de mânie, spre dezamagirea lui Trahanache, care crede că acesta
"n-are cumpat", deoarece un om politic ar trebui să știe să se stăpânească și să nu-și dezvăluie
sentimentele, mai ales când e vorba de adversarii politici: "nu face pentru un prefect". Ieșind din
scenă, Trahanache afirmă că "într-o societate fără moral și fără prințip trebuie să ai și puțintică
diplomație!", deoarece în politică "nu merge s-o iei cu iuțeala". Replica lui sugereză o oarecare
șiretenie, necesară unui om politic care consideră că în lupta electorală totul este permis.
 Scena I, ACTUL II
Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza
voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri.
Ei insemneaza numele fiecarui alegator in parte cu o anumita culoare:, rosu pentru cei
care voteaza cu partidul lor, iar albastru pentru ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia
actuala a averii acestora, care le dadea sau nu drept de vot. Pentru simpatizanti, ei iau in
considerare "dreptul la vot", chiar daca persoanele respective nu mai au aceleasi posesiuni si ar
trebui stersi de pe listele de alegatori: "Branzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cand si-a
maritat fata Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaza merge la puscarie onorabilul.
Trahanache: Ai putintica rabdare Da daca-l putem aduce sa voteze cu noi?".
Farfuridi recurge chiar la santaj pentru electorii care au procese pe rol, deoarece - in
calitate de avocat - el poate aranja castigarea sau pierderea procesului, punand conditia ca acestia
sa voteze cu partidul lor: "Sa voteze cu noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana
viitoare".
Caragiale aduce în prim-plan lupta politică în care domină lipsa de moralitate și de
scrupule. Oamenii politici, convinși de importanța lor, cred că pentru a câștiga alegerile au
dreptul să folosească orice armă: viclenia, manipularea, șantajul, chiar amenințarea alegătorilor,
dacă interesele partidului o cer.
Ticul verbal al lui Trahanache, "ai putintica rabdare", exprima reactia acestuia in orice
situatie, inclusiv atunci cand Farfuridi il acuza ca tradeaza "interesele partidului". Trahanache le
tine un discurs moralizator despre "stalpii puterii", despre disciplina de partid, deoarece cu totii
trebuie sa fie constienti ca "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna
binele nostru".
Numele candidatului nu le este cunoscut inca, dar va sosi din moment in moment "pe
sarma", prin "telegraf, iar ei se vor conforma dispozițiilor de la centrul partidului, ca niște
marionete.
Când Farfuridi si Branzovenescu il invinuiesc pe prefect că face aranjamente cu opozitia,
iar lor le e teama ca astfel se "tradeaza" partidul, Trahanache se enerveaza si le spune cu
indignare ca sunt incapabili sa inteleaga politica si ca Tipatescu este om de nadejde, loial
partidului, ba, mai mult, ca "a facut servicii partidului, judetului, țării…si mie, ca amic, mi-a
facut si-mi face servicii, da!". Naivitatea personajului este de un ridicol absurd, deoarece
persoanele în care are încredere absolută, îl trădează de ani de zile: ,,să bănuiască pe Joițica ori
pe amicul Fănică, totuna e…”