Zoe Trahanache este unul din personajele principale și singurl personaj feminin în comedia

realistă ,, O scrisoare pierdută ’’ de Ion Luca Caragiale. Ea joacă în rol decisiv pe tot parcursul textului
având un impact puternic asupra firului narativ, fiind prezent în majoritatea scenelor semnificative.
Comedia ,, O scrisoare pierdută ’’ este publicată în anul 1884 în ,, Convorbiri literare ’’ fiind a
treia din cele patru mari comedii ale lui I.L. Caragiale având un succes grandios în fața publicului.
Este un text dramatic realist, deoarece este structurat în patru mari acte, fiecare având un număr
definit de personaje participante, care sunt numite la începutul fiecărei scene, la fel și decorul. Se
încadrează în curentul literar realism datorită specificului moralizator prin care autorul ia în derâdere
viciile omenești și a prezenței personajelor tipice cum ar fi arivistul – Nae Cațavencu, demagogul politic –
Ștefan Tipătescu, încornoratul – Zaharia Trahanache.

Titlul ,, O scrisoare pierdută ‘’ anticipează evenimentul declanșator al acțiunii din text, specific
realismului, concentrând în jurul său atenția tuturor personajelor, deoarece o simplă scrisoare este
pierdută de mai multe ori semnificând faptul că niciunul din posesorii săi nu este demn să o folosească.

Zoe Trahanache este soția lui șefului partidului Zaharia Trahanache și amanta prefectului Ștefan
Tipătescu. Are un statut social bine definit datorită legăturilor sale creat prin triunghiul amoros și nu se
sfiază să folosească oportunitățile la maxim.

Moral ilustrează ipocrizie și viclenie prin relația cu alte personaje. Folosește în funcție de situație,
un întreg arsenal de arme feminine pentru a dobândi ceea ce-și dorește și nici nu ia în calcul posibilitatea
de a-și pierde statul social prin fuga pe care i-o propune Ștefan Tipătescu ca să evite scandalul creat.

Psihologic este o luptătoare aprigă și hotărâtă. Nu dă înapoi de la ideeile pe care și-le propune,
persită în a înainta pe Cațavencu spre funcția de deputat pentru a ascunde scrisoarea care ar putea să o
comită. Reușește într-un final să convingă și pe soțul, și pe amantul său să acționeze după bunul ei plac.

Zoe Trahanache este versatilă și acționează în funcție de situație creată. Inițial se conformează cu
planul lui Ștefan Tipătescu de a sustrage forțat scrisoarea de la Cațavencu, dar înțelegând că nu are cum
să învigă acceptă condițiile impuse și înaintează din partea amantului și a soțului pe Cațavencu spre
funcția dorită. La finalul textului reușește să iasă uscată din apă prin faptul că Cațavencu pierde
scrisoarea și este acuzat de furtul banilor unei firme. Ea î-l iartă, justificând faptul prin bunătatea sa, dar
cu adevărat dorește doar să lărgească cercul influenței sale folosindu-se de situția favorabil creată.

Altă trăsătură semnficativă a personajului este disimularea. Aplică o gamă vastă de tertipuri
pentru a obține doritul: se lamentează, plânge, leșină, proferează amenințări. În scenă discuției cu
Tipătescu văzând că nu mai are nicio modalitate posibilă de a obține scrisoarea, iar Tipătescu se opune
înaintării lui Cațavencu, îl amenință cu sinuciderea ,, Trebuie să-mi cedezi, ori nu și atuncea mor și dacă
mă lași să mor, după ce-oi muri poate să se întâmple orice ’’.
Zoe Trahanache este tipul femeii ambițioase, care exercită o mare influență asupra celor din jur.
Indirect este caracterizată prin gesturi, fapte, atitudini și relațiile cu alte personaje. Prin iertarea lui
Cațavencu la finalul textului pare a fi iertătoare și tolerantă, dar urmărește scopuri personale. Nu acceptă
să i se refuze ceva și aplică diverse metode de a obține doritul în fața lui Tipătescu și Zaharia Trahanache.
Caracterizarea directă are loc prin autocaracterizare, ea însăși se identifică mărinimoasă ,, am să fiu bună
ca și până acum’’ , iar Farfuridi apreciază spiritul ei de acțiune ,, damele sunt mai ambițioase ’’.

Acțiunea textului este împărțită în patru acte în care sunt antrenate 12 personaje distincte. Actul
I se deschide cu discuția dintre Ghiță Pristanda, polițistul local, și Ștefan Tipătescu, prefectul județului.
Ghiță îi relatează prefectului despre discuția la care a tras cu urechea, unde auzise despre o scrisoare de
dragoste pierdută. Ulterior se află că acea scrisoare îi aparține prefectului și este o scrisoare de dragoste
adresată amantei Zoe Trahanache, care este și soția lui Zaharia Trahanache, o persoană cu influențe
vaste în domeniul politic. Această scrisoare este pierdută și găsită de oponentul lui Tipătescu și doritorul
de a deveni deputat, Nae Cațavencu, care-l șantajează pe actualul prefect pentru a-și asigura locul dorit
sau dacă nu va fi susținut, scrisoarea va fi expusă văzulului lumii. Pentru a preîntâmpina o astfel de
întrosătura Zoe Trahanache recurge la orice modalitate posibilă pentru a convinge pe Ștefan și Zaharia
să-l susțină pe Nae în funcția dorită. Actul al II ilustrează conflictul secundar între Farfuridi-
Brânzovenescu și partidul care tinde să voteze un alt candidat. Actul terminându-se prin sosirea unei
depeșe de la comitetul central, în care este solicitată numirea unui alt candidat. Actul al III-lea îl prezintă
pe candidatul comitetului Agamiță Dandanache și o importantă scenă a pierderii scrisorii de către
Cațavencu într-o învălmășeală creată în timpul întrunirii electorale, unde Cațavencu este acuzat de fals în
acte și furt de bani. Actul IV aduce rezolvarea conflictelor deja existente și scoate la iveală modalitatea de
dobândire a posturii de candidat de către Dandanache, care a folosit la rândul său o scrisoare pierdută
pentru a trage foloase.

Conflictul fundamentul al textului este scrisoarea pierdută multiplu, care ar fi putut să modifice
integral soarta mai multor personaje. Conflictul secundar este dat de Farfuridi și Brânzovenescu care
sunt nemulțumiți de înaintarea noului candidat și acuză de trădare pe prefect și președintele partidului.
Amplificarea conflictelor are loc prin evoluția inversă a grupurilor triumfătoare, Cațavencu din poziția
învingătorului este cel păgubit, iar Zoe Trahanache și Ștefan Tipătescu au ieșit învingători. Conflictul mai
este amplificat și de interferența finală a intereselor tuturor personajelor aflate în conflict, atunci când
toate personajele se întâlnesc la masa festivă din finalul comediei.

Zoe Trahanache este un personaj complex cu un spirit pragmatic prin intermediul căruia autorul
ironizează viciile nemuritoare ale societății: adulterul, ipocrizia, disimularea și dorința de parvenire într-o
societate lipsită de ,, prințipii ’’ și ordin politc și moral.