,,O scrisoare pierdută“, Ion L.

Caragiale– tema și viziunea despre lume

I. Încadrarea operei într-o perioadă literară/curent literar

Epoca Marilor Clasici marchează, pentru literatura română, intrarea într-o nouă etapă,
pentru că acum se afirmă scriitori a căror valoare se reflectă în operele literare: Mihai
Eminescu, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creangă.
În acest context cultural, dramaturgul I.L.Caragiale surprinde în comediile sale
numeroase moravuri ale societății românești de la sfârșitul secolului al XIX –lea:
incultura, snobismul, proasta educație.
Reprezentată pe scenă în 1884, opera ,,O scrisoare pierdută satirizează aspecte ale
societății contemporane scriitorului, fiind ispirată din farsa electorală din anul
1883( lupta pentru putere, în contextul alegerilor pentru Cameră), dar și viața de
familie ( relația dintre Tipătescu și Zoe Trahanache).
II. Încadrarea operei în specia literară , tema și viziunea despre lume
Comedia este specia genului dramatic, în proză sau în versuri, care provoacă râsul prin
surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate ,
având un final fericit. Specia literară este comedia de moravuri care satirizează vicii ale
societății românești de la sf. sec. al XIX-lea, ridiculizând aspecte din viața politică și
familială a marii burghezii. Finalul este fericit,iar intenția dramaturgului a avut scop
moralizator. În comedie este ilustrată categoria estetică a comicului, ce rezultă din
contrastul dintre aparență și esență, dintre ceea ce vor să pară personajele și ceea ce
sunt ele în realitate. Cele mai cunoscute forme de comic sunt: comicul de caracter,
comicul de situație, comicul de limbaj, comicul de moravuri.
Fiind o specie dramatică, textul are o așezare în pagină specifică: la începutul operei
se află lista cu personaje și rolul lor în cadrul piesei, iar înaintea fiecărei replici este
precizat numele celui care o rostește. Modul de expunere predominant este dialogul
dramatic, cu rol în evoluția acțiunii, în dinamizarea textului și în caracterizarea
indirectă a personajelor. Singurele intervenții ale dramaturgului apar în indicațiile
scenice sau didascalii , așezate între paranteze, prin care se fac precizări despre decor,
gesturi, mimică, vestimentație și relațiile dintre personaje.
Satirizarea dorinței de parvenire în timpul unei campanii electorale pentru alegerea
deputaților constituie tema textului.
 O scenă semnificativă pentru ilustrarea temei operei o constituie discuția dintre
Ștefan Tipătescu , prefectul județului și polițaiul Ghiță Pristanda și cuprinde atât
informații despre rivalitatea dintre Nae Cațavencu și prefect, cât și corupția existentă.
Pristanda îl urmărește pe Nae Cațavencu , ascultând la fereastră și relatează prefectului
conversațiile acestuia cu ceilalți inamici politici.În același timp, se plânge că are leafa
mică ,,remunerație după buget”, dar Tipătescu îi demonstrează că știe că polițaiul își
rotunjește ilegal veniturile din fondurile statului, punând, de exemplu, mai puține
steaguri în oraș decât spusese ca a comandat ( secvența comică a numărării steagurilor,
cu ,,două la prefectură, două la primărie”)
O altă scenă semnificativă pentru ilustrarea temei satirizării moravurilor politice
și pentru viziunea comic-realistă a lui Caragiale este cea a adunării electorale pentru
numirea candidatului, cu o seară înainte de alegeri, din actul III, scena Nae Cațavencu
și Farfuridi – speră în egală măsură la fotoliul de deputat și țin discursuri care dovedesc
demagogia, incultura, prostia. Ipocrizia și demagogia sunt evidente în atitudinea lui
Cațavencu prezentată în didascalii și în discursul lipsit de sens, presărat de întreruperi
fals emoționale.
Zaharia Trahanache care prezidează adunarea, citește la final numele lui
Agamemnon Dandanache, care câștigase numirea tot prin șantaj cu o scrisoare de
amor, însă împotriva unor politicieni din capitală.Haosul este generat de surpriză și de
intervenția polițaiului Pristanda, care orchestrase o veritabilă diversiune violentă.

III. Semnificația titlului

Titlul desemnează un instrument de șantaj politic, o banală scrisoare amoroasă , care
devine un bun de preț pentru cine o deține, atât la centru, în București, cât și în
provincie, în ,,capitala unui județ de munte”, acolounde are loc șiacțiuneapiesei.

IV. Elemente de strucură, repere spațio-temporale

Piesa de teatru conține patru acte, împărțite pe scene construite pe baza schimbului
de replici dintre personaje; pe parcursul acestora se prezintă în mod gradat conflictul
dramatic principal, de natură politică. Cele două tabere sunt reprezentate de două partide,
fiecare dintre ele susținând câte un candidat. Nae Cațavencu, lider al unei grupări
independente, desprinsă din partidul de guvernământ își dorește să câștige alegerile, deși
oficialitățile județului, prefectul Ștefan Tipătescu și șeful partidului, Zaharia Trahanache,
îl susțin pe Farfuridi. La acest conflict principal se adaugă conflicte secundare, cum ar fi
apariția Cetățeanului turmentat, revolta cuplului comic Farfuridi-Brânzovenescu,
primirea depeșei cu numele noului candidat impus de la centru, evoluția inversă a
grupărilor adverse.
Acțiunea comediei este plasată ,,în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”,
adică la sfârșitul sec. al XIX-lea , în perioada unei campanii electorale. Referința
temporală este o aluzie la campania electorală din 1883, de la sfârșitul sec. al XIX-lea.
În expozițiune sunt prezentați Stefan Tipătescu, prefectul județului și Ghiță
Pristanda, polițaiul orașului. Neprecizarea numelui orașului conferă aspect de generalitate
evenimentelor.
Intriga piesei pornește de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori personale,
compromițătoare pentru reprezentanții locali ai partidului aflat la putere și găsirea ei de
către adversarul politic.Conflictul principal se declanșează în momentul în care
Cațavencu amenință că va publica scrisoarea și evoluează pe parcurs. Acesta atinge
intensitatea maximă când este anunțat candidatul Dandanache și se liniștește în momentul
recuperării scrisorii de către Zoe. El antrenează și un conflict secundar : temându-se de
trădare, Farfuridi și Brânzovenescu trimit o anunimă de la centru.
Desfășurarea acțiunii cuprinde întâmplările ce decurg din hotărârea lui Cațavencu
de a folosi documentul compromițător în situația în care nu va fi susținut în alegeri. De
teama că va fi supusă disprețului public, Zoe se străduiește și reușește , prin diverse
mijloace, să obțină promisiunea candidaturii pentru Nae Cațavencu.Văzând drumurile
repetate la contracandidatul lor, Farfuridi și Brânzovenescu se tem de trădare și trimit o
anonimă la centru.
Sosirea de la București a unei depeșe prin care este propus un nume necunoscut ,
Agamemnon Dandanache, constituie punctul culminant. Tensiunea dramatică este
accentuată în timpul unei ședințe de numire oficială a candidatului. Cațavencu vrea să
vorbească în public despre scrisoare, dar polițaiul Pristanda pune la cale un scandal menit
să anihileze intenția acestuia. În încăierare, Cațavencu își pierde pălăria în care era
ascunsă scrisoarea și devine inofensiv, fiind consolat de Zoe și convins să prezideze
festivitatea în cinstea alegerilor.
Proclamarea înfrângerii lui Cațavencu și alegerea lui Dandanache constituie
deznodământul operei.Gasită de cetățeanul turmentat , scrisoarea este
înapoiată ,,adrisantului” (Zoe Trahanache) și totul se sfârșeșete într-o atmosferă veselă.
Personajele piesei reprezintă o tipologie umană comică. Modalitatea principală de
construcție a acestora o constituie comicul, categorie estetică ce cunoaște forme variate
de manifestare: de situație, de intenție, de limbaj, de nume.
 Comicul de situație reiese din pierderea și găsirea repetată a scrisorii, prezența
triunghiului conjugal , situația inițială și finală în care se află cațavencu, numărătoarea
steagurilor de către Ghiță Pristanda, deznodământul farsei electorale.
Nae Cațavencu și Ștefan Tipătescu ilustrează ,,tipul politicianului demagog”. Nae
Cațavencu este și arivist, iar Ștefan Tipătescu este don juan-ul, completând triunghiul
conjugal împreună cu Zoe și Zaharia Trahanache. Ca prefect al județului, Ștefan
Tipătescu deține un rol esențial în exercitarea puterii, aparținând burgheziei politice în
ascensiune.
Încă din lista de personaje întocmită de autor, aflăm care este statutul lui Nae
Cațavencu : avocat, director proprietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaților”, președintele
Societății Enciclopedice Cooperative ,,Aurora Economică Română”. Din titulatura pe
care și-o atribuie personajul, reiese incultura și parvenitismul.
Cațavencu este liderul opoziției locale și aspiră la titlul de deputat, fiind în stare de
orice pentru a-și atinge scopul. Nu întâmplător, dictonul său este ,,scopul scuză
mijloacele” . ,,Subtilizează „de la Cetățeanul turmentat scrisorica de amor, pierdută de
Zoe Trahanache ( care o primise de la amantul ei, Ștefan Tipătescu, prefectul orașului) și
o folosește ca armă de șantaj pentru a obține susținerea candidaturii sale de către gruparea
opoziției.
Modalități de caracterizare
Personajul este perceput în moduri diferite de celelate personaje, fiind astfel
caracterizat direct de acestea. Pentru Zoe și soțul ei, Cațavencu este un ,,mișel”, pentru
Farfuridi este ,,moftolog”, Tipătescu îl vede ,,mizerabil”, ,, infam”, ,,canalie”, iar
Pristanda afirmă despre el : ,,Mare pișicher!”
O secvențăsemnificativăpentrurelațiadintreceidoiestenegociereaînapoieriiscrisorii ,
în care prefectulîipropuneavocatului, înschimb, beneficii , proprietățișipostul de avocet al
statului. Ipocriziacelordoi, rivalitatea, dorința de putere sunt evidenteprineșeculnegocierii.
Spre deosebire de majoritatea personajelor din această comedie, caracterizate prin
formule sau expresii stereotipe