O scrisoare pierdută

 În comediile sale, I. L. Caragiale considera că

vorbele exprimă sinceritatea gândirii și sunt un instrument
puternic împotriva demagogiei. Prin lucrările sale precum
"D'ale carnavalului" , "Conu Leonida față cu reacțiunea" și " O
noapte furtunoasă", Caragiale devine un observator lucid și
ironic al societății românești.

 Comedia este specia genului dramatic în proză, în

care sunt satirizate aspecte sociale, moravuri, prin
intermediul unor personaje ridicole, între care apar conflicte
puternice. Opera are un caracter moralizator şi urmăreşte
îmbunătățirea noastră ca oameni prin râs.

 Tema comediei susţine dorința de parvenire a

burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea
deputaților. Pe fondul agitației oamenilor politici aflați în
campanie electorală apar conflicte între opoziţie. Cațavencu
și independenții și cei de la guvernământ: Ştefan Tipătescu,
Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu.
Personajele sunt ridicole și prin intermediul lor vor fi
satirizate moravurile politice ale vremii. Piesa a fost
reprezentată pentru prima oară pe scenă în 1884.
  Titlul piesei oferă un indiciu important despre ce se
întâmplă în poveste și constituie intriga subiectului. În piesă,
există două scrisori importante. Una este o scrisoare de
dragoste trimisă de Tipătescu Zoei, dar care ajunge să fie
pierdută și găsită de mai multe ori de Cetățeanul turmentat și
Cațavencu. Cealaltă scrisoare este trimisă de o doamnă din
"înalta societate " și este găsită de Dandanache. Ambele
scrisori devin arme politice și sunt folosite pentru șantaj,
influențând rezultatele alegerilor. Pierderea acestor scrisori
creează multe probleme pentru personaje, devenind o criză
importantă pentru ele.

 Structural, piesa are patru acte, perspectiva

spațială este reală şi deschisă, iar cea temporală cuprinde
sfârşitul secolului al XIX-lea "în capitala unui judeţ de munte,
în zilele noastre". Observăm discontinuitatea prin alternanța
întâmplărilor redate prin flashback.

 O primă secvență comică remarcăm în expozițiune:

ne aflăm în casa prefectului, Ştefan Tipătescu, unde se află și
Ghiţă Pristanda. Tipătescu citește un articol din ziar unde e
numit "bampir". Misiunea politistului a foat să-l spioneze pe
Cațavencu şi prin intruziune se plânge de precara situație
financiară "famelie mare, renumerație mică". Tipătescu îi
aminteşte afacerea cu steagurile, iar el recunoaşte că "a tras
frumuşel condeiul".
  În intrigă se reconstituie seara precedentă, din casa
lui Cațavencu. Pristanda află că Nae Caţavencu deține un
document "scoate o scrisorică din portofel". Tipătescu merge
la Zaharia Trahanache, iar Pristanda, prin monolog dramatic,
meditează la statutul său şi la sfatul nevestei: "Ghiţă, Ghiţă
pupă-l în bot și papă-i tot că sătulul nu crede la al flămând".

 În desfăşurarea acțiunii remarcăm o primă secvenţă

reprezentativă când Zaharia Trahanache, preşedintele
partidului de guvernământ, filiala județului X vine acasă la
Tipătescu agitat şi indignat de societatea coruptă şi meschină
în care predomină enteresul şi iar enteresul". El îl citează
admirativ pe fiul său, student la Bucureşti "unde nu e moral,
acolo e corupţie, și o societate fără prințipuri, va să zică nu le
are!". El îi relatează că fusese chemat la Cațavencu care-i
arătase o scrisoare a prefectului către Joițica; Tipătescu e
speriat că va fi publică relaţia, iar situația e comică pentru că
Trahanache îl consolează: scrisoare e o "plastografie" (fals),
dar îi amplifică spaima cu subînţeles deoarece seamănă
scrisul să zici şi tu că e a ta".

 Trahanache redă scrisoarea din memorie, oferind şi

explicaţii "Scumpa mea, Zoe, venerabilul (adică eu) merge
deseară la întrunire. Eu trebuie să stau acasă, pt. că aștept
depeși de la Bucureşti la care trebuie să răspunz pe dată... Nu
mă aştepta, prin urmare şi vino tu (adică nevastă-mea,
Joițica) la cocoşelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna
şi te sărută de o mie de ori, Fănică...". Tipătescu e agitat,
Trahanache e dezamăgit şi-i reaminteşte că un om politic
trebuie să ştie să se stăpânească nu face pentru un prefect",
dovedind că deţine arta diplomației.

 Zoe e îngrozită de consecinţe, chiar dacă bărbatul

ei o crede. Ea îi promite deputăţia şi-l trimite pe Ghiţă
Pristanda să cumpere cu orice preţ scrisoarea.
Brânzovenescu şi Farfuridi sunt doi membri marcanți ai
partidului de guvernământ şi-i bănuiesc pe fruntaşii
partidului de trădare: "trădare să fie dacă o cer interesele
partidului, dar s-o ştim şi noi.

 Cetățeanul turmentat ajunge la Tipătescu pt. a-i

înapoia scrisoarea găsită pe stradă, dar constată amuzat că i-
o furase Caţavencu. El fusese invitat de Nae "la o ţuică", apoi
"dă-i cu bere, dă-i cu vin" până se îmbătase şi adormise.

 În actul al doilea, Trahanache, Farfuridi şi

Brânzovenescu cercetează listele electorale. Trahanache are
un tic verbal "ai puțintică răbdare” și apără integritatea
morală al lui Tipătescu. Farfuridi şi Brânzovenescu vor să
anunţe la centru trădarea, dar se tem să-şi asume gestul:
"trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă

 Zoe se enervează la culme pt. că citise în ziar că în

numărul de a doua zi se va reproduce "o interesantă
scrisoare sentimentală". Tipătescu e îngrijorat pt. că găsise la
telegraf anonima şi o oprise. Zoe apelează la toate tertipurile
fminine: plânge, leşină, devine energică şi amenințătoare "îl
aleg eu", chiar dacă femeile nu aveau drept de vot şi se baza
pe influența asupra soțului.

 Caţavencu e adus în casa prefectului pentru pentru

a negocia și prin monolog remarcăm parvenitismul
personajului "scopul scuză mijloacele". În lumea lui Caragiale
orice discuție degenerează în scandal, iar Caţavencu e
hotărât "Vreau mandatul de deputat... nimic altceva! nimic!
nimic!". Zoe temperează conflictul: "eu te aleg, eu şi cu
bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea". Tipătescu cedează şi
îi promite "poimâine eşti deputat".

 Cetățeanul turmentat revine în casa prefectului

insistând eu cu cine votez?". Prefectul îl îndeamnă cu
sarcasm să-i dea votul "lui onorabil d. Caţavencu... Pentru aşa
alegător, mai bun ales nici nu se putea..... Pristanda aduce o
depeșă sosită prin telegraf în care prefectul e anunţat că
trebuie să-l aleagă drept deputat pe "d. Agamemnon
Dandanache. Se face din aceasta pentru dus o înaltă și ultimă
chestiune de încredere".

 O altă secvență semnificativă este când ne aflăm în

sala primăriei unde Zaharia Trahanache prezidează adunarea
electorală dinaintea alegerilor. Ei răspund şantajului cu
şantaj, iar Trahanache anunţă candidatura lui Dandanache.
Discursurile sunt comice, ridicole și fără sens. Farfuridi e
penibil, incoerent, confuz "Din două una, daţi-mi voie: ori să
se revizuiască, primesc! dar atunci să nu se schimbe nimic; ori
să nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici
pe colo, și anume în punctele... esenţiale!".
 Dialogul se precipită, Cațavencu rostește fraze
aberante și demagogice, lipsite de sens: "Industria română e
admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu
desăvârşire". La anunţarea noului candidat, Cațavencu vrea
să facă publică scrisoarea, dar în învălmăşeală îşi pierde
pălăria.

 În ultimul act, în grădina lui Trahanache, Zoe și

Tipătescu sunt agitaţi, Agamiță e primit protocolar, e peltic și
sâsâit, îi confundă pe toți (Zoe e nevasta prefectului) și se
consideră merituos datorită familiei sale de la "patuzsopt".
Dandanache le povesteşte de şantajul cu scrisorica, iar Zoe și
Tipătescu sunt uimiți de coincidențe și de faptul că păstrează
scrisoarea.

 Un prim element care susține viziunea realistă este

finalul specific unei comedii. Cetățeanul turmentat înapoiază
scrisoarea, iar Zoe îl consolează pe Caţavencu "asta nu-i cea
din urmă cameră”. În deznodământ se realizează o petrecere,
câștigătorul uită de ce e acolo, Cațavencu închină în cinstea
venerabilului "prezident, Trahanache", în sănătatea "iubitului
nostru prefect", urându-i să trăiască pentru "fericirea
județului nostru". În final, elogiază demagogic victoria
democrației "după lupte seculare care au durat aproape
treizeci de ani şi toţi se sărută într-o atmosferă veselă.

 Un alt element care particularizează opera lui

CARAGIALE este comicul, care apare în diferite
forme.Comicul de caracter conturează personaje ridicole:
tipul încornoratului: Trahanache; tipul parvenitului:
Cațavencu; cuplul de imbecili: Farfuridi şi Brânzovenescu;
tipul servilului incult: Ghiță Pristanda, Agamemnon
însemnând parvenismul, demagogia, ramolismentul, perfidia.

 Comicul de nume: Zaharia, zahariseală

(ramolisment), trahana e o cocă moale, iar el e uşor de
modelat de cei de la centru și de soţie; Ștefan Tipătescu e un
tip, abil, amorez, Ghiţă Pristanda e servil, pristanda e un joc
popular care se dansează după reguli prestabilite, conform
strigăturilor unui conducător de joc. Nae Caţavencu este
ipocrit, cață e o maholagioaică, iar cațaveica e o haină cu
două feţe, Farfuridi şi Brânzovenescu depind unul de celălalt
precum brânza de farfurie, Agamemnon e numele unui
războinic grec, iar dandana înseamnă belea, bucluc.
Cetățeanul turmentat trăiește abureala unor alegeri
necinstite, e ameţit de promisiuni electorale.

 Comicul de limbaj constă în greşelile de vocabular:

pronunție greşită: "renumeraţie", "bampir", etimologie
greşită: capitaliştii sunt locuitorii capitalei, contradicții (lupte
seculare/30 de ani), asociații incompatibile ca sens "la 12
trecute fix “, nonsensul, truismele (adevăruri evidente) "Un
popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba mai dă şi-napoi",
construcții prolixe (confuze), anacolut (în discursurile lui
Dandanache), tautologie: "enteresul şi iar enteresul", ticuri
verbale: "neicuşorule, puicuşorule". Comicul de situație e
pretutindeni, iar comicul de intenţie e o modalitate aparte
prin atitudinea autorului faţă de personajele sale: Caragiale
îşi iubeşte personajele, îi e dragă lumea care-i dă posibilitatea
să le ridiculizeze.

 În concluzie, comedia „O " scrisoare pierdută” de

I.L.Caragiale este o capodoperă a genului dramatic în care
dramaturgul satirizează întâmplări, aspecte sociale din viața
unei comunități. Aceasta este fascinanta prin ironie și prin
personaje pitoreşti.