O SCRISOARE PIERDUTA DE I.L.

CARAGIALE-1884

Comedia ‘’O scrisoare pierduta’’ este cea e a treia dintre cele patru scrise de I.L.
Caragiale, fiind considerata o capodopera a genului dramatic, si pusa in scena in
anul 1884. Personajele apatin unor tipologii clasice, iar sursa principala a
comicului este data de contrastul dintre aparenta si esenta.
O prima trasatura ce incadreaza comedia in realism este prezenta tipologiilor de
personaje. Astfel, prin Catavencu si Farfuridi, Caragiale introduce tipul
demagogului, prin Pristanda pe cel al slugarnicului, Zoe este femeia adulterina,
Trahanache este tipul inselatului si Tipatescu cel al amorezului.
O alta trasatura a realismului in text este prezentarea veridica a moravurilor
vietii politice de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Pe fundalul agitatiei cauzate de alegeri
au loc nenumarate neintelegeri intre partide. Astfel ne sunt prezentate detaliat
realitati precum santajul politic, actiunile politicienilor in propriul interes si
imaginea cetateanului dezorientat, toate acestea avand un scop moralizator.
Tema romanului este satirizarea moravurilor sociale si familiale in lupta pentru
puterea politica, intr-o campanie electorala de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
O prima secventa semnificativa pentru tema comediei este Actul I, in care
Trahanache ii spune lui Tipatescu despre o scrisoare de dragoste dintre el si sotia
sa. Trahanache ii spune lui Tipatescu ca a fost chemat la biroul lui Catavencu
pentru a ii arata un document foarte important. Zaharia ii transmite lui Stefan ca a
fost la biroul ziarului ‘’Racnetul Carpatilor’’ si Catavencu i-a aratat o scrisoare de
dragoste de la prietenul sau, tipatescu pentru Zoe. Acesta a fost amenintat ca
scrisoarea va fi publicata daca Catavencu nu va primi sustinere politica. Tipatescu
era foarte enervat, la fel si Trahanache care considera ca scrisoarea este o
plastografie deoarece are incredere in prietenul si sotia sa. Convingerea sotului
inselat sa scrisoarea este o plastografie, calmitatea de care da dovada dar si
imaturitatea sa ofera textului amuzament. Aceasta secventa, arata faptul ca
promovarea in unele functii politice se realizeaza prin santaj dar este evidentiata si
viata de familie si adulterul.
O alta secventa semnificativa pentru tema si viziunea despre lume este scena
numararii voturilor din actul II. Cu o zi inainte de alegeri Trahanache impreuna cu
cei doi avocati Farfuridi si Branzovenescu sau la masa si discuta alegerile. Acestia
subliniaza numele fiecarui alegator cu o anumita culoare dupa care Trahanache tine
un discurs moralizator despre stalpii puterii si disciplina de partid. Cei doi ii spun
lui Zaharia ca se tem de tradarea prefectului, insa acesta se enerveaza din ce in ce
mai tare si le spune celor doi ca Tipatescu este un om de incredere care a adus
multe servicii partidului, fapt ce evidentiaza si mai mult devotamentul lui
Trahanache pentru prietenul sau. Aceasta scena evidentiaza comicul de situatie,
devotamentul lui Trahanache dar si prietenia sa cu Tipatescu.
Un element de structura relevant temei este conflictul. Conflictul principal este
cauzat de lupta pentru puterea politica si este purtat de cele doua forte opuse,
partidul de la putere(prefectul Stefan Tipatescu, presedintele de partid Zaharia
Trahanache si sotia sa, Zoe) si gruparea independenta formata in jurul lui Nae
Catavencu(avocat si detinator al ziarului ‘’Racnetul Carpatilor’’). Trahanache
gaseste o solutie pentru santajul lui Catavencu, venind cu un contra santaj, prin
gasirea politei falsificate. Conflictul secundar este inceput de gruparea Farfuridi-
Branzovenescu care se tem de tradarea prefectului. Trahanache vine si aplaneaza
conflictul asigurandu-i pe cei doi ca Tipatescu este un om de incredere care a facut
multe favoruri partidului.