MOROMETII DE MARIN PREDA-1955

Primul volum al romanului ‘’Morometii’’ de Marin Preda a fost publicat in anul

1955, roman postbelic, realist, obiectiv, este reprezentativ pentru tematica sociala
prin prezentarea satului romanesc din preajma razboiului, un sat surprins intr-un
proces de deruralizare.
O prima trasatura a realismului prezenta in text este perspectiva narativa
obiectiva. Omniscienta este una atipica deoarece naratroul introduce personajul
reflector (‘’purtatorul de cuvant’’ al autorului inzestrat cu o calitate superioara de a
intelege si de a simti) in ipostaza lui Ilie Moromete. Naratorul este heterodiegetic,
omniscient si omniprezent. Omniscienta se remarca din faptul ca naratorul stie mai
multe decat personajele dirijand evolutia acestora. ‘’Viziunea dindarat’’ apare prin
punctul de focalizare zero, relatarea textului realizanu-se la persoana a III-a :
‘’avea fata rosie si obosita’’. De asemenea naratorul este neimplicat, creditabil si
detasat.
O alta trasatura a realismului prezenta in roman este data de tipologiile de
persoanje. Ilie Moromete este personajul central, complex,cap de familie, tipul
taranului reflexiv. Niculae, mezinul familiei, este tipul intelectualului cu radacini in
satul romanesc, neinteles de restul familiei. Catrina, sotia lui Moromete, este tipul
femeii de la tara pentru ca familia si gospodaria sunt principalele repere ale
existentei.
Tema romanului este destramarea unei familii din Campia Dunarii.
O prima scena relevanta pentru tema textului este scena cinei care anticipeaza
inca de pe acum divizarea familiei. Pozitia la masa arata dezinteresul lui Ilie
Moromete, ‘’mancau in tinda la o masa joasa si rotunda, asezati pe niste scaune cat
palma’’. Paraschiv, Nila si Achim mancau in afara tindei parca pregatiti in orice
moment sa plece. Catrina manca pe cealalta parte a mesei, fapt ce evidentiaza
raceala dintre ea si cei trei. Niculae nu mai avea loc la masa asa ca s-a asezat
turceste pe jos, fapt ce subliniaza destinul diferit al copilului. Iar autoritatea lui Ilie
Moromete este vizibila si prin pozitia la masa a acestuia, statea pe pragul celei de-a
doua camere, de unde ii putea stapani cu vederea pe fiecare.
O alta scena reprezentativa este scena taierii salcamului care prefigureaza
destramarea familiei, a satului taditional si risipirea iluziilor lui Moromete.
Duminica, dis de dimineata, Moromete impreuna cu fiul sau Nila taie salcamul din
cauza neajunsurilor cotidiene. Salcamul era un arbore cu autoritate, un punct stabil
de referinta, iar odata cu taierea acestuia este simtit un gol : ‘’totul se facuse mic :
gradina, cai, Moromete insusi pareau bicisnici’’.
Un prim element de structura si compozitie relevant temei textului este
conflictul. Conflictul principal are loc intre Moromete si cei trei fii ai sai din prima
casatorie, Parasciv, Nila si Achim, din cauza diferentelor de gandire ale acestora.
Cei trei isi dispretuiau tatal pentru ca acesta nu materializa bunurile agricole, ca si
vecinul lor Tudor Balosul. Un alt conflict este purtat de catre Ilie Moromete cu
sotia sa, Catrina deoarece acesta a vandut un pogon din lotul sotiei, promitandu-i
ca va trece casa pe numele ei, lucru care nu se infaptuie niciodata.Iar cel de-al
treilea conflict dintre Niculae si Moromete este cauzat de faptul ca mezinul isi
doreste sa invete carte dar tatal sau nu este de acord, ba mai mult il
ironizeaza :’’Alta treaba nu avem noi acum!Ne apucam sa studiem’’. Conflictul
dintre cei doi se amplifica deoarece tatal nu isi sustine copilul, relatia dintre acestia
racindu-se pe parcursul romanului. De asemenea sunt reflectate si framantarile
interioare ale personajului principal, Moromete, care tine strans la unitatea
familiala.
Un alt element este titlul, acesta face referire la membrii unei familii, iar pluralul
substantivului propriu ‘’Moromete’’ arata ca in centrul actiunii este o familie
devenita personaj colectiv. Autoritatea lui Ilie Moromete se remarca si in titlu,
numele acestuia fiind prezent pe tot parcursul romanului. Cat despre relatia dintre
mezinul familiei, Nicolae, si tatal sau, desi Moromete isi considera copilul
nesimnificativ, acesta va ajunge un ‘’moromete’’ al timpurilor sale. De asemenea
si singurul care va duce mai departe numele tatalui sau.