Morometii

Marin Preda
SPECIE
INTRODUCERE

Romanul “Morometii” apartine literaturii postbelice fiind publicat dupa al Doilea Razboi Mondial:
primul volum apare in 1955, iar al doilea in 1967. Marin Preda, considerat unul dintre cei mai importanti
prozatori ai ultimilor decenii continua pe de o parte literatura de inspiratie rurala a unor scriitori precum
Slavici sau Rebreanu, dar, pe de alta parte, se plaseaza pe o pozitie polemica fata de acestia. El propune o
ipostaza noua a taranului roman care nu mai este ghidat de nevoia de posesiune, ci isi gaseste timp sa
observe lumea si sa o inteleaga in profunzimea sa. Mai trebuia precizat ca Preda a intentionat sa
realizeze un intreg ciclu “morometian” din care urmau sa faca parte “Delirul” si ‘’Marele Singuratic”
ramas neterminat.

REPER 1

In cee ace priveste curentul literar, opera apartine fara indoiala realismului caruia ii ilustreaza
particularitatile de forma si de continut. Realismul este un curent literar care s-a manifestat in secolul al
XIX-lea si care care drept principiu de baza reflectarea realitatii in datele sale esentiale.

In primul rand se remarca verosimilitatea faptelor si a personajelor care evolueaza in limitele realitatii.
Cum insusi Preda marturisea, “Morometii” constituie o reprezentare literara a propriei sale familii.
Personajul care domina primul volum e Moromte, fiind inspirat chiar de tatal sau, Tudor Calarasu. De
asemenea, satul natal, Siliștea Gumești isi pastreaza denumirea in roman, fiind plasat in Campia Dunarii,
ca in realiate. Astfel, e prezentata povestea familiei Moromete, a lui Ilie si a Catrinei, dar si a celor sase
copii ai lor. Intre tata si fiii se contureaz au conflict puternic dezvoltat pe parcusrul romaului si care
culmineaza cu fuga baietilor la Bucuresti. Aspecte precum neajunsurile financiare, educatia lui Niculae,
dar si problemele sociale prezente in Silistea Gumesti adancesc rupture din interiorul familiei si
ilustreazsa destramarea civiliazatiei traditionale de-a lungul volumului intai. In cel de-al doilea volum,
concentrat in jurul mezinului, descoperim un sat aflat in plina transformare si care va cunoaste
neajunsurile colectivizarii fortate. Ilie Moromete pleaca la Bucuresti in incercarea de a-i convinge pe
baieti sa se intoarca acasa fara a reusi, insa. Catrina il va parasi si cei doi vor ramane separati in ciuda
eforturilor copiillor de a-i readuce impreuna. Niculare, surprins in plin process de maturizare, devine
adeptul doctrinei comuniste pe care incearca sa o raspandeasca in sat si isi traieste primele experente de
dragoste. Viziunea diferita despre viata il va indeparta, insa de tatal sau cu care, paradoxal, se va impaca
abia dupa moartea acestuia cand Ilie ii apare in vis.

In al doilea rand, perspectiva naratina sustine caracterul realist al lucrarii, fiind obiectiva si
heterodiegetica. Relatarea se face exlcusiv la persoana a 3-a, semnificative fiind secvente precum: ‘Era
inceputul verii. Familia Moromete se intorsese mai devreme de la camp”. Prin urmare, naratorul ramane
un observator detasat, extradiegetic si creditabil ,nefiind implicat in evenimente. Omniscienta si
omniprezenta sa sunt dovedite si de utilizarea elementelor anticipative. In incipit se creeaza o antiteza
evidenta intre timpul istoric amenintator subliniat de mentionarea celuide-al Doilea Razboi Mondial si
cel iluzorou care pare sa aiba cu oamenii “nesfarsita rabdare”. Locuitorii din Silistea Gumesti si mai ales
Ilie Moromete nu pot intuit inca tragedia ce ii asteaptra, viata care se scurge “fara conflicte mari”, find de
fapt o aparenta, intrucat precizarea raboiului anaunta atat destramarea familiei cat si a civilizatiei rurale
romanesti.

REPER 2

Tema centrala este cea a destramarii familei patriarhale si a civilizatiei satesti in genere. Preda surprinde
complicatiile spiritului rural, care nu mai e devorat de patima banului sau cea a pamantului. In egala
masura se contureaza si alte arii tematice precum viata si moartrea, libertatea si constrangerile,
cunoasterea si iubirea sau timpul si istoria. Din perspectiva lui Niculae romanul este fara indoiala unul
initiatic, personajul fiind urmarit din copilarie pana la maturitate. Relevanta ramane tema familei
sugerata inca din titlu.

O prima scena relevanta este cea a cinei din capitolul 4 al partii I. Asezarea la masa anticipeaza relatiile
dintre mambrii familiei, respective cursul ulterior al evenimentelor. Aftfel, Paraschiv, Nila si Achim
“stateai pe partea din afara a tindei” ca si cum ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa
plece afara, facandu-se referire la viitorarea lor fuiga la Bucuresti. Catrina se afla “langa vatra”,
subliniindu-se conditia femei in satul romanesc. Copiii sai facuti cu Moromete, Niculae, Ilinca si Tita in
jurul mamei. Se evidentiaza o diviziune clara intre baietii vitregi si ceilalti. Tatal este asezat “parca
deasupra tutuor” si de la licul sau stapaneste “cu privirea pe fiecare:”, semn ca in acest moment el este
perceput ca o autoritate, toti ascultandu-l drept cap al familiei. Barbatul nu acorda atentie nevoilor
ceilalti, pare insensibil si dezinteresat, fara sa observe ca acestia erau inghesuiti la msa mica ramasa din
rpima casatorie. Niculae nici macar nu are scuan fiind nevoit sa stea pe jos, semn ca este diferit de ceilalti
Morometi dar si ca familia tinde sa ii ignore nevoile si dorintele.

O a doua scena cu valoare anticipativ simbolica este cea a taierii salcamului din capitoul 12. Acesta pare
a fi o faptura magica, un martor tacut al atator manifestari ale vietii satului insusi. Salcamul face parte
din existenta tuturor personajelor “toata lumea cunostea acest salcam”. Scena taierii acestui copac,
element sacru al spatiului taranesc este privita de sus, detaliile adunandu-se gradat, iar tensiunea
crescand din ce in ce maim ult. Asemenea unei fiinte care vrea sa traiasca, salcamul se impotriveste “ca si
cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul” si tocmai de aceea, caderea lui intr-o dimineata de duminica in
sunet de clopot si de bocet are o dimensiune tragica, prevestind declinul unei lumi intregi. Dupa
prabusirea sa se face tacere, dandu-se senzatia c apersonajele se alfa intr-un nefiresc inceoout de lume.
S-a scris despre salcam ca este un dublu vegetal a lui Moromete si ca destinul prtagonistului se va
schimba din acest moment, tatal pierzandu-si treptat autoritatea si fiind nevoit sa se declare la randul
sau invins de randuielile noi carora nu le poate face fata. De asemenea, in finalul scenei se precizeaza ca
“acum totul se facuse mic. Gradina, caii, Moromete insusi aratau bicisnici.” Semn ca satul intreg si-a
pierdut repreul verticalitatii, un factor de echilibru si un element de coeziune.

REPER 3

Componenta realista a romanului si constructia personaului principal sunt sustinute la nivelul textului
de o serie de evenimente de structura si continut semnificative din care se evidentaza compozitia si
coordonatele spatio-temporale.

La nivel compozitional, romanul este alcatuit din doua volume ample ce urmaresc evolutia cate unui
personaj-reflector, Ilie in primul si Niculae in al doilea. Volumul intai este organizat in fucntie de o axa
fundamentala: cea a timpului devenit supra-personaj. Structura acestuia este inchisa, circulara si
cuprinde 3 parti: cea dintai reda o durata dilatata de sambata seara cand Morometii se intorc de la camp
pana duminica noaptea cand Polina (fata vecinului bogat) Balosu fuge cu Birica. Partea a doua alatura
prin tehnica moderna a colajului scene din viata mai multor familii de Silisteni: Boțoghină , Țugurlan,
Bălosu, Pisică . In centrul actiunii raman insa Morometii. Partea a 3-a cuprinde doua mari episode epice:
secerisul si fuga baietilor la Bucuresti. Al doilea volum are 5 parti, avand o compozitie elaborata, ce
poarta insemne modernismului. Accentul cade asupra incercarii lui Morometede a se reconcilia cu fiii sai,
asupra evolutiei lui Niculare care isi continua studiile, cunoaste primele experiete de dragoste, descopera
doctrina comunista si intra in confict cu tatal sau, definindu-se si destinele catorva dintre personajele
principale: Nila, Paraschiv si Ilie.