Particularitati ale unui text studiat, aparținând lui Marin Preda

Marin Preda aduce în prim-plan condiția țăranului în istorie, la confluența dintre două
epoci: cea de dinainte și cea de după cel de-al Doilea Război Mondial. Criza ordinii sociale se
reflectă în criza valorilor morale, în criza unei familii, în criza comunicării.
Primul roman ,,Moromeții’’ este alcătuit din două volume, publicate la doisprezece ani
distanță:în 1955, volumul I, iar în 1967, volumul al II-lea. Romanul lui Preda este unitar,
deoarece reconstituie imaginea satului românesc în perioade de criză, în preajma celui de-al
Doilea Război Mondial (deceniile al IV-lea și al VI-lea).
Sunt înregistrate transformările vieții rurale, ale mentalităților și ale instituțiilor, de-a
lungul unui sfert de secol, și se impune o tipologie nouă în proza romanească.
Ca formulă estetică, proza lui Marin Preda se încadrează în realismul postbelic
(neorealism) și marchează sfârșitul romanului doric, denumire dată de criticul literar Nicolae
Manolescu romanului tradițional.Perspectiva naratorului obiectiv, care relatează întâmplările la
persoana a III-a, se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, în volumul I, și
Niculae, în volumul al II-lea), ca și prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai
evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora, cum este, de exemplu, al lui Parizianu care
povestește despre vizita lui Moromete la băieți, la București). Efectul este limitarea omniscienței.
Tema romanului este destrămarea familiei, evoluția și criza acesteia sunt simbolice pentru
transformările din satul românesc al vremii. Astfel că romanul unei familii este și o frescă a vieții
rurale dinaintea și de după cel de-al Doilea Război Mondial. O altă temă este criza comunicării,
absența unui dialog real dintre Ilie Moromete și familia sa.
Tema timpului,,viclean’’, nerabdător, a raportului tragic dintre individ și istorie nuanțează tema
socială.
O scenă reprezentativă pentru tema destrămării familiei este scena cinei care dezvăluie o
serie de conflicte. Ilie Moromete domină o familie numeroasă, formată din copii proveniți din
două căsătorii, învrăjbiți din cauza averii. Moromeții mănâncă la o masă joasă, ,,afară în tindă",
pe niște scăunele cât palma, care poartă urmele vechi ale trecerii timpului. Măsuța veche joasă cu
trei picioare pe care capul familiei nu voise să o schimbe, reprezintă dorința inconștientă a lui Ilie
Moromete de a conserva un timp, o anumită familie, și chiar o anumită societate. Deși familia i
se mărise, Moromete nu vrea să modifice cu nimic un statut a cărui temeinicie o verificase în ani.
Așezarea în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a familiei: ,,Cei trei frați vitregi,
Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre partea din afară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice
clipă să se scoale de la masă și să plece afară.’’ Catrina este întoarsă spre oalele cu mâncare,
semn că ea se ocupă de gospodarie. Ilinca, Tita și Niculae, copiii ei, stau lângă mamă, de cealaltă
parte a mesei față de frații lor vitregi, ,,de ura cărora parcă încearcă să se protejeze’’. Singurul
care pare să nu-și fi găsit încă locul este Niculae; mezinul familiei care neavând scaun la masă se
așează turcește pe pământ, simbolizând poziția neglijabilă a mezinului sau obstacolele unei
anevoioase Moromete încearcă să păstreze echilibrul în familie, cu autoritate: ,,Numai Moromete
stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a două odăi, de pe care el stăpanea cu
privirea pe fiecare.’’ În stil tradițional, Moromeții mănâncă mămăligă cu lapte, cu brânză și cu
ciorbă de ierburi, adică tot ceea ce creșteau și cultivau. Pământul era singura lor sursă de
existență. Scena cinei reflectă în sens mitic tradițional un întreg mod de viață organizat după
niște ritualuri străvechi (arhaice). În existența familiei țărănești a Moromeților, cina rămâne
momentul în care familia se reunește și iscă discuții în legătură cu problemele lor esențiale.
Indiferent de scurgerea timpului, mai lent sau mai nerăbdător, cina este momentul tradițional
respectat cu strictețe de membrii familiei sub autoritatea lui Ilie Moromete. El rămâne un
protector al familiei chiar dacă nu va fi înțeles de fiii săi. Păstrarea pămăntului este o dovadă că
se gândește , cu un acut simț al prosperității la întreaga familie, la unitatea și la valorile morale
pe care le-a transmis.
O altă secvență epică, având valoare simbolică, este aceea a tăierii salcâmului. Ilie
Moromete este nevoit să taie salcâmul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fără a vinde
pământ sau oi. Aceasta scenă închide în sine un dramatism sacrificial comparativ cu o moarte
umană ,,salcâmul în discuție este dublul vegetal al lui Moromete".
Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt. Autorul îl identifică pe Moromete cu salcâmul
din grădină prin calitățile sale impunătoare : ,,statornicia, măreția, hotărârea, atrăgând atenția și
admirația întregii lumi".Salcâmul precum Ilie Moromete erau factori de influență și în viața
satului Siliștea-Gumești: ,,toată lumea cunoaște acest salcâm". Cu toții se urcau în el în fiecare
primăvară, în timpul iernii alegându-l ca loc de întâlnire.Printr-o descriere explicativă, autorul
evocă momemte din viața satului strâns legate de existența salcâmului, având astfel o atmosferă
menită să sublinieze dezechilibrul ce se produce odată cu prăbușirea lui.
Tăierea salcâmului e proiectată pe un fundal văzut și auditiv ce amplifică dimensiunile
actului: ,,înainte de răsăritul soarelui atunci când femeile își bocesc morții în cimitir". Monologul
interior dinaintea tăierii copacului relevă zbuciumul interior a lui Moromete, frământările și
încercările neputincioase de a găsi soluții la problemele sale esențiale. Arborele predominant al
așezărilor de câmpie, salcâmul închide și definește spațiul rural definit ca o semiboltă ce
simbolizează instinctul de conservare al țăranului, dar și o anumită cutezanță și rezistența fizică
împotriva primejdiilor. Bolta lui aflată într-o cosmică și spirituală înălțată pe deasupra caselor,
curților satului, acoperind câmpia și orizontul, prelungește funcția de protecție, de apărare a
codrului de odinioară. În cele din urmă salcâmul este sacrificat la apus.
Salcâmul este doborât împreună cu Nilă, care întreabă de ce trebuie să fie tăiat, însă tatăl îi
dezvăluie adevărul cu malițiozitate ,,ca să se mire proștii’’. Odată cu ele forțe misterioase
pătrund prin spărtura produsă, lumea intrând, de fapt, într-un proces de micșorare, într-o cădere
abisală ,,acum totul se făcuse mic". ,,Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici.’’
Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile. Salcâmul nu este altfel doar un obiect al
tranzacției cu Bălosu și un prilej de disimulare din partea lui Moromete. Grădina este locul unor
decizii capitale pentru destinul familiei Moromete, aici retrăgându-se instinctiv din fața
primejdiei. Apar ciorile, ca niște semne rău.
Un prim element de structură îl reprezintă titlul, care este sugestiv și anticipează
tema destrămării familiei, destrămarea acesteia – simbolică pentru gospodăria țărănească
tradițională – a unei familii dintr- un sat din Câmpia Dunării, Siliștea-Gumești.
Totodată, simetria compozițională este dată de cele două referiri la tema timpului, în incipit și în
paragraful final al volumului.
La început, pare îngăduitor ,,se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se
scurgea aici fără conflicte mari” , pentru că enunțul din finalul volumului ,,timpul nu mai avea
răbdare” , să modifice imaginea timpului care devine necruțător. Imaginea timpului răbdător
prezintă doar o iluzie al lui Ilie Moromete, contrazisă de evenimentele petrecute pe parcursul
romanului.
Un prim conflict care va destrăma familia lui Moromete este dezacordul dintre tată și cei
trei fii ai săi din prima căsătorie. Paraschiv, Nilă și Achim își disprețuiesc tatăl, fiindcă nu știe să
transforme în bani produsele economiei rurale, precum vecinul lor Tudor Balosu. Cel de-al
doilea conflict izbucnește între Moromete și Catrina, soția lui. Moromete, vânduse în timpul
secetei un pogon din lotul soției, promițându-i în schimb, trecerea casei pe numele ei. De teamă
fiilor celor mari, care își urau mama vitregă Moromete amână îndeplinirea promisiunii. Din
aceasta cauză, femeia simte ,,cum i se strecoară în inimă nepăsarea și sila de bărbat și de copii “ ,
găsindu-și inițial refugiul în biserică. Al treilea conflict se desfășoară între Ilie și sora lui, Guica,
care și-ar fi dorit ca fratele său să nu se mai căsătorească și ea să rămână să aibă grijă de
gospodărie și de fratele ei, cu copiii acestuia. Faptul că fratele se recăsătorise, ea aprinsese ura
împotriva lui și a femeii, Catrina.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie și fiul lui cel mic Niculae. Copilul își dorește
cu ardoare să meargă la școală, în timp ce tatăl, care trebuie să plătească taxele, îl ironizează sau
susține că învățătura nu aduce niciun ,,beneficiu”.
Pentru a-și realiza dorința de a studia, băiatul se desprinde treptat de familie.
Romanul cuprinde două volume. Primul volum utilizează tehnica decupajului și accelerarea
gradată a timpului.
Volumul e structurat în trei părți cu acțiune concentrată, care se desfășoară pe parcursul
verii, cu trei ani înaintea izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial.
În prim plan se află Moromeții, o familie numeroasă, măcinată de nemulțumirile mocnite. Țăran
de mijloc, Ilie Moromete încearcă să păstreze întreg, cu prețul unui trai modest, pământul
familiei sale, pentru a-l lăsa apoi baieților. Fiii cei mari ai lui Ilie, Paraschiv Nilă și Achim își
doresc independență economică. Ei se simt neîndreptățiți pentru ca după moartea mamei lor, Ilie
s-a însurat cu altă femeie, Catrina și cu are încă trei copii: Tita, Ilinca și Niculae. Îndemnați de
sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclită Guica, cei trei băieți pun lacale un plan distrugător
pentru restul familiei. Ei interacționează unii cu alții și intenționează să plece la București, fără
știrea familiei, pentru a-și face un rost. În acest scop, ei vor să ia oile, cumpărate printr-un
împrumut de la bancă și al căror lapte constituie principala hrană a familiei, și caii indispensabili
pentru munca la câmp. Din vânzarea oilor și a cailor ar obține un capital pentru a începe viața la
oraș. Datoria la bancă nefiind achitată, planul celor trei băieți urmează a da o grea lovitură
familiei. Achim îi propune tatălui să-l lase să plece cu oile la București să le pască la marginea
orașului și să vândă laptele și brânza la un preț mai bun în capitală. Moromete se lasă convins de
utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la bancă și vinde o parte din lotul familiei pentru
a-și putea plăti impozitul pe pământ (fonciirea). Însă Achim vinde oile la București și așteaptă
venirea fraților.
După amânările generate de refuzul lui Nilă de a-și lăsa tatăl singur în preamja secerișului
cei doi fug cu caii și cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit să vândă din nou o
parte din pământ pentru a-și reface gospodăria, pentru a plăti impozitul, rata la bancă și taxele de
școlarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completează acțiunea romanului, conferindu-i caracterul de frescă
socială: boala lui Boțoghină, revolta țăranului sărac Țugurlan, familia lui Tudor Bălosu,
dragostea dintre Polina și Birică, discuțiile din poiana lui Iocan, rolul instituțiilor și al
autorităților în satul interbelic. Scenele în care sunt prezentate aspectele din viața colectivității se
constituie într-o adevărată monografie a satului: hora, călușul, întâlnirile duminicale din poiana
lui Iocan, serbarea școlară, secerișul. În volumul al doilea, structurată în cinci părți, se prezintă
viața rurală dintr-o perioadă de un sfert de veac, de la începutul anului, 1938, până spre sfârșitul
anului 1962. Acțiunea romanului se concentrează asupra a două momente istorice semnificative:
Reforma Agrară din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce și transformarea socialistă a
agriculuturii dupa 1949, percepută ca fenomen abuziv. Satul tradițional intră într-un ireversibil
proces de disoluție. Vechea imagine al lui Ilie Moromete este distrusă, fiind înlocuită de o alta,
lipsită de glorie. Autoritatea lui Ilie se diminuează, foștii prieteni au murit sau l-au părăsit, iar cei
noi îi par mediocri. Guica moare, fără ca relațiile cu fratele său să se schimbe, iar acesta nu se
duce nici la înmormântarea ei. Moromete se apucă de negoț, îl retrage pe Niculae de la școală, iar
baieții fug laBucurești. Paraschiv lucra ca sudor la tramvaie, Nilă ca portar la un bloc și Achim
avea un magazin de consum alimentar. Catrina îl părăsește pe Moromete și merge să locuiască cu
Alboaica, fata ei din prima căsătorie. Fetele se căsătoresc, Nilă moare în război, iar soțul Titei
moare într-un accident din sat. Niculae se îndepărtează tot mai mult de tatăl său, se înscrie în
Partidul Comunist, este școlarizat, intră în viața politică, dar se va retrage, deoarece își va
continua studiile și va ajunge inginer horticol. Ilie își pierde prestigiu de altă dată, se stinge încet,
trăindu-și ultimii ani de viață în singurătate și în tăcere. Romanul se încheie zece ani mai târziu.
Niculae a devenit inginer horticol și este căsătorit cu o fată din sat, Mărioara, fiica lui Adam
Fântână, care ajunge asistentă medicală.
La înmormântarea tatălui Niculae află de la Ilinca sora lui că Moromete se stinsese încet,
fără a fi suferit de vreo boală. În finalul romanului, tatăl și fiul se împacă în visul băiatului.
Romanul ,,Moromeții” surprinde dramatica iluzie a protagonistului că viața își poate continua
cursul în tiparele tradiționale, în timp ce istoria modifică relațiile de la nivelul vieții de familie și
de la nivelul comuntității rurale, schimbând chiar rostul celei mai vechi și mai numeroase clase,
țărănimea. Viziunea despre lume se conturează în roman, mai ales prin perspectiva personajului
Ilie Moromete asupra vieții și a întâmplărilor personaj principal și reflector al mentalității
colectiviste, al lumii de după război.
,,Moromeții” este un roman al deruralizării satului, încadrându-se cu o viziune a sa aparte în
tematica rurală, reprezentată în literatura interbelică prin romanele lui Rebreanu și Sadoveanu.
Romanul lui Preda aduce în prim-plan condiția țăranului în istorie și criza valorilor morale, dar și
criza comunicării.