Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

CUM SE MANIFESTA FOLCLORUL IN SECOLUL 21?

Aceasta notiune se poate regasi in surprinzator de multe aspecte ale vietii cum ar fi: miturile urbane,
muzica, precum si arta.
MITUL URBAN
Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor despre originea universului și a
fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. Mitul implică ființe spirituale,
precum Dumnezeu, îngeri sau demoni și personaje fantastice.
Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile și legendele care l-au însoțit pe tot
parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să fie cunoscută literatura de natură populară,
miturile și legendele care au circulat odinioară.
Exista, totusi, diferente intre mit si legenda. Un mit este o poveste culturală despre zeii care poate fi
religioasă în natură, dar, de asemenea, instruiește despre origini și norme ale unei anumite culturi.
Legenda aspiră, de asemenea, să instruiască, prin folosirea oamenilor adevărați, nu a zeilor. Miturile se
întâmplă în locuri îndepărtate cu mult timp în urmă, în timp ce legendele se întâmplă în trecutul
definit.

MITURI URBANE DIN GALATI

Bestia din canal

O legendă din anii 30", amintește de o bestie de 8 metri ce sălășluia în canalul de scurgere de sub
orașul Galați. Ieșea din canal și ataca fulgerător mâncând atât copii care se apropiau de apă cât și
pescarii singuri.Nici în ziua de azi nu s'a găsit bestia.Gura tunelului a fost închisa cu o ușă din tablă
dar totuși de multe ori găseau ușa deschisă,și oamenii dispăreau de pe malul Dunării.

Mireasa fără cap

O altă legendă urbană care a dat fiori mai multor generații de gălățeni este aceea a miresei fără
cap,care bântuie prin cimitirul Eternitatea din când în când trece gardul pentru a răpi câte o viață de
om.Legenda a fost atât de adevărată în urmă cu 30 de ani încât milițienii nu se încumetau să patruleze
seara pe lângă gardul cimitirului.Legenda a fost întărită de tâlharii care seara se încumetau să intre în
cimitir și să profaneze și să fure din morminte,care au dat ochii cu ea și unii au pierit din aceste
întâlniri nocturne.Legenda zice că fantoma femeii,ucisă în ziua nunții de o caleașcă scăpată de sub
control,care a intrat în plin în alai,zdrobind complect capul miresei,ar bântui vastul cimitir.Trupul ei ar
fi într'un mormânt special,care are deasupra o statuie fără cap,însă cel puțin până acum,nimeni nu a
reușit să'l descopere.

Liceul bantuit

Liceul Regina Maria azi o ruină,a fost un liceu de renume.Aici în 1942 a fost un bombardament în
acele vremuri tulburi.Liceul fusese evacuat dar o fată de frica a fugit și căzu pe scară și s-a lovist grav
la picioare și cap.Leșinând a stat în frig,și s-a imbolnavit, murind la scurt timp dupa aceea. După un
timp autoritățile și cei responsabili de școală se întorc să o redeschida. Socați, găsesc cadavrul
fetei.Școala este deschisă și încetul cu încetul apar tot mai des sunete și o umbră,mai ales pe holul
întunecat.Liceul avea și statut de internat pentru studenți.După o perioada încep să se audă strigăte și
elevii încep să dispară unul câte unul.Sunt găsiți și în camere studenți uciși în poziții greu de
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

privit,toaletele pline de sânge.După toate acestea directorul ia aprobarea să închidă definitiv

școala.Când încep să plece, directoarea se întoarce după avizul școlii și deodată pe hol observă silueta
unei fete foarte palide. Nu apucă să facă niciun pas și cu o viteză incredibilă fantoma fetei o trage în
întuneric și o secătuiește de viață.Și azi se văd siluete și se aud strigăte și zgomote.

MITURI URBANE DIN LUME

Boogeyman, Omul negru, sau Bau-Bau  este un monstru folcloric sau legendar. Omul negru nu are o
înfățișare specifică, întrucât concepțiile privind chipul unui monstru variază de la o gospodărie la alta,
chiar în cadrul aceleiași comunități. Omul negru poate fi folosit metaforic pentru a exprima o persoană
sau un lucru, pentru care cineva are o frică irațională. Părinții le spun adesea copiilor lor obraznici că
omul negru va veni și îi va lua, cu scopul de a-i face să se cumințească.
Se pare că legenda “Omului negru” își are originea în Scoția, acolo unde asemenea creaturi sunt
denumite “bogies”. Poveștile despre “omul negru” variază în funcție de zonă. Astfel, în unele locuri,
“omul negru” e bărbat, iar în altele e o femeie. În statele din vestul SUA, “Omul negru” zgârâie la
fereastră, pe când, în alte locuri din SUA el se manifestă ca o “ceață verde”. El se poate ascunde sub
pat sau sub toaletă și îi gâdilă pe copii atunci când aceștia se duc la culcare. Se mai spune că un neg
poate fi transmis altcuiva prin intermediul “Omului negru”.
Ambulanța neagră este o legendă urbană despre o ambulanță folosită pentru a răpi oameni, mai ales
copii. Legenda se bazează pe cea a Volgăi negre din anii 1960 și 1970 din spațiul sovietic care a fost
adaptată în spațiul românesc ca o Dacie neagră. O variantă a legendei ambulanței negre spune că
aceasta fură copii ca să le recolteze organele.
La 25 martie 2019 au fost comise violențe în Franța împotriva unor romi români și bulgari care, la
bordul unei camionete albe, ar răpi copii sau femei tinere pentru trafic de organe și rețele de
prostituție.

In concluzie, miturile modeleaza societatea din punct de vedere moral si cultural, literatura
contemporana avandu-si radacinile in acestea. Miturile stau la baza modului de gandire a unui popor,
reprezentand esenta naturii sociale a acestuia.

MUZICA IN SECOLUL 21

Recunoasterea existentei unui folclor urban nu este o noutate, printre primele culegeri aflindu-se
cunoscutul Spital al amorului (1850) al lui Anton Pann. Mai tirziu, folcloristi renumiti ca G. Dem.
Teodorescu sau Petre Ispirescu au cules numeroase texte folclorice din capitala tarii, creatii urbane.
Ideea ca folclorul urban este o prelungire a celui taranesc implica „refuzul de a admite faptul ca orasul
are propria sa cultura, cu teme si forme de expresie specifice“, conceptie perpetuata in mod artificial in
anii regimului comunist prin promovarea asa-numitului „folclor-nou“. Catalogat de specialisti drept
„cintec popular nou“ (Eugenia Cernea, Nicoleta Coatu – Cintecul popular nou, Editura Muzicala,
1986) sau „lirica populara cu tematica actuala“ (Nicoleta Coatu – Lirica populara cu tematica actuala,
Editura Minerva, 1984), creatiile de acest gen erau performate numai intr-un context fabricat – pe
scena, de catre membrii unei brigazi artistice. Presiunea de la centru a determinat insa inscrierea lor
printre formele autentice de folclor romanesc. In 1949, cintecul popular nou a fost inclus in grila de
cercetare a Institutului de Etnografie si Folclor din Bucuresti.
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

Primele materiale de acest gen au fost adunate in 1949-1950, din Bucuresti, informatorii fiind cintareti
si instrumentisti ai unei trupe de muzica populara, Taraful Gorjului. Urmeaza apoi numeroase cercetari
de teren: noile cintece au fost adunate in antologii si organizate in tipuri si subtipuri, cele mai
frecvente criterii fiind tema sau regiunea de provenienta. Dupa caderea regimului comunist, studiul
adevaratului folclor urban este reluat, chiar daca subiectului nu i se consacra atit de multa atentie ca
foclorului nonurban.

Convingerea ca in sfera culturii europene sunt din ce in ce mai putine zone in care folclorul isi
pastreaza rosturile traditionale este azi dominanta. Din aceasta cauza, in anii din urma au devenit tot
mai frecvente cele doua tendinte aparent contradictorii, cea a cercetarilor urgente, menite sa salveze
acele bunuri ale folclorului traditionale care n-au disparut inca sau nu s-au transformat cu totul si cea
a cercetarii fenomenelor contemporane, care urmareste tocmai procesele de transformare, de adaptare
a folclorului traditional la conditiile vietii sociale, industriale. In aceasta situatie in care contradictia
intre cele doua tendinte este mediata tocmai de procesul de transformare, necesitatea de a defini
statutul folclorului in diferite ipostaze in care el devine in lumea moderna, pare a se impune cu
necesitate. Definirea poate fi facuta cu succes in domeniul folclorului romanesc in care toate
ipostazele actuale isi pot gasi planuri de referire in traditia folclorica, inca vie.

Coexistenta folclorului traditional cu cel modern

Coexistenta folclorului traditional cu folclorul bun de consum prezinta forme diferite in diferite zone
folclorice, dominanta unuia fata de celalalt este si ea diferita dupa diferitele categorii a ceea ce numim
global cultura populara.

Sunt inca multe zone si multe insule in care viata folclorica locala se desfasoara pe langa schimbarile
social-economice inerente, in formele ei traditionale, dupa cum sunt unele categorii traditionale foarte
rezistente si altele care se pastreaza datorita mutatiilor functionale pe care le-au suferit.

Apoi aproape peste tot este o mare parte a repertoriului folcloric traditional, care, desi nu mai este
factor activ in viata culturala a satelor, este intr-o stare latenta, de unde poate fi reactualizat.

Unele categorii traditionale supravietuiesc prin schimbarea de functie. In Maramures, de pilda, doina
veche, pe cale de disparitie din repertoriul liric, se pastreaza in cadrul ceremonialului de nunta.

Mai multe texte de balada se pastreaza in repertoriul de colinde. Nordul Transilvaniei a pastrat pe
aceasta cale probabil formele cele mai vechi ale Mioritei si ale cantecului cu tema jertfei zidirii.

Dar daca in Maramures doina este pe cale de disparitie, in zona vecina a Lapusului ea este inca
prezenta in repertoriul cotidian al femeilor mature. In cele mai multe zone, chiar in unele unde sub
forma vocala, nu se canta, doina este melodia de virtuozitate a cantaretilor din instrumente de suflat,
fluier, clarinet. In general, se poate spune ca muzica instrumentala este mai rezistenta decat cea vocala.

O mentiune particulara merita cantecul popular din repertoriul tarafurilor de lautari. Muzicanti
profesionisti sau semiprofesionisti, lautarii canta la nunti si petreceri ceea ce le cer cei ce-i asculta.
Memoria satelor pastrand in ansamblu un mare numar de cantece, lautarii, pentru a putea face fata
cererii, sunt obligati sa le cunoasca. Ei pastreaza deci multe melodii de cantece si jocuri din zonele in
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

care traiesc. Este un aspect particular zonelor in care sunt numite tarafuri lautaresti, muzica
instrumentala se pastreaza mai mult decat cea vocala, cantata neacompaniat de tarani.

In general se afirma tendinta de diminuare a repertoriului traditional local. Situatia este cu totul alta
pentru cantecele si dansurile din cadrai obiceiurilor. Moduri proprii de a marca momentele importante
din viata omului, zilele importante ale anului, obiceiurile traditionale se dovedesc a fi foarte tenace.

In aproape toate zonele ele rezista procesului de modernizare de cele mai multe ori prin mutatii
functionale, ce nu impieteaza prea mult asupra desfasurarii lor fastuoase, in unele zone si pentru unele
obiceiuri se observa chiar fenomene de inflorire.

Astfel, de pilda, se pastreaza in intreaga tara obiceiurile de Anul Nou, cu bogatul si foarte interesantul
lor repertoriu de colinde, cu pitorestile jocuri cu masti. Se pastreaza, de asemenea, unele obiceiuri
legate de muncile agricole sau de pastorit, unele moduri traditionale de a sarbatori zilele insemnate ale
anului.

In nordul si sudul Transilvaniei se pastreaza obiceiul de a sarbatori pe plugarul care iese primul
primavara cu plugul pe ogor.

In sudul si nordul Transilvaniei se pastreaza sezatorile si obiceiul cununii de secerat, care incheie
muncile de recoltare.

In Campia Dunarii este intr-o etapa de inflorire "Calusul' .

Casatoriile se fac in toate zonele folclorice dupa randuiala obiceiurilor locale si ceremonialul lor
pastreaza inca pitorescul, culoarea traditionala. Obiceiurile de inmormantare au ramas pana astazi
peste tot nealterate m manifestarile lor esentiale, fiindca asupra sensului lor adanc si deci, a practicii
planeaza o nota de sacralitate, chiar daca aceasta sacralitate a capatat in unele locuri valente noi, mai
larg si mai profund umane.

Cantecele si jocurile ceremoniale, direct legate de diferitele obiceiuri sau cele ce intra in desfasurarea
lor in repertoriul neceremonial, numai pentru a potenta veselia, a colora petrecerea, sunt inca foarte
numeroase. Se poate spune, sub acest aspect, ca nu s-a pierdut inca, pe ansamblul teritoriului folcloric
romanesc, nici o veriga din lantul bine structurat al actelor rituale si ceremoniale.

Prin obiceiuri se pastreaza, deci, o mare parte a bogatului si variatului repertoriu de cantece si dansuri
traditionale.

Cu toate aceste constatari ce arata forta de pastrare a traditiei mai functioneaza inca in domeniul
folclorului, satele care au lichidat astazi pe plan social si economic, ultimele urme ale structurii lor
arhaice. Societatea rurala, devine, ca si cea urbana, societate de consum. Ea produce pentru piata si
consuma de pe piata. Satenii nu isi fac singuri casele de lemn, ci prefera sa cumpere de pe piata
materiale moderne de constructie. Ei isi cumpara si o mare parte a elementelor de decoratie de interior.
Se imbraca in lucruri cumparate de la oras. Consuma produsele industriei alimentare.

Schimbarile ce au intervenit in modul de trai se reflecta si pe plan cultural, influentand si viata

folclorica. Consumul folclorului transmis prin posturile de radio si de televiziune, a cantecelor
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

raspandite in tiraje de milioane prin discurile de gramofon, a poeziei, povestirilor, proverbelor,

raspandite prin antologii de folclor si ele in tiraje de masa, este un fenomen pe cale de generalizare.

Se consuma, de asemenea, folclorul pe care il ofera orchestrele populare, ansamblurile si echipele

artistice de amatori. Datorita mijloacelor moderne de comunicare culturala cu masele, mediile rurale
pot sa consume acelasi folclor pe care pot sa-1 consume si mediile urbane. Ele pot, fireste prin mass-
media, sa consume si consuma bunuri culturale nefolclorice, muzica usoara si chiar simfonica filme,
spectacole de teatru, romane, poezie culta, etc.

Sub aspectul consumului de folclor, diferentele dintre mediile rurale si mediile urbane se sterg treptat.
La aceasta contribuie, fara indoiala, si faptul ca mediile urbane romanesti arata astazi un mult mai larg
interes pentru folclor decat intre cele doua razboaie, de pilda: Orasele au astazi mai mult folclor ca
altadata.

Astazi, situatia este radical alta. in procesul intinsei industrializari, milioane de oameni s-au mutat de
la sat la oras, dand o noua componenta demografica, mai cu seama marilor centre urbane. Acestia au
adus cu ei un capital cultural traditional in care interesul pentru folclor constituie un element
important.

Cei mai multi dintre oraseni au familii, neamuri apropiate, prieteni in satele de bastina sau in cele prin
care au trecut datorita profesiei. Ruralii devenind urbani si-au asimilat noul mod de viata, s-au integrat
culturii urbane, nu se mai simt outsideri dar si-au pastrat fata de mediile rurale din care au plecat
calitatea de insideri. Pentru ei folclorul nu este un domeniu exotic, ci face parte din sfera culturii lor.
Limbajul folcloric le este familiar si, dincolo de imboldurile ruraliste nostalgice, pot sa-1 guste sau sa-
1 inteleaga in plinatatea lui. Ceea ce altadata se petrecea numai in anumite cercuri de intelectuali, cu
grija pentru legatura culturii romane moderne cu traditiile si folclorul, este un fenomen general al
societatii romanesti contemporane, un fapt ce o caracterizeaza. Aceasta explica de ce se consuma atat
folclor in mediile urbane..

Faptele de folclor traditional sunt mesaje ale celor ce le creeaza adresate lor insisi sau membrilor
colectivitatii egali cu ei, cu scopuri foarte diverse dar intotdeauna bine precizate de ansamblul
contextului traditional in care se produc.

Bunurile folclorice de consum au deocamdata statutul replicilor, al reproducerilor din artele plastice.
Ele se adreseaza intregii comunitati nationale. Deci rolul diferentelor zonale a disparut, tinde sa
dispara diferenta sat-oras, dar apar noi diferente ce deriva din structura complexa a societatii
industriale. Acestea creeaza diferente in nivele de receptare, diversifica functional consumul folcloric.
Cei ce le reproduc artizanal sau profesional nu urmaresc comunicarea unui mesaj folcloric traditional,
ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat de la petrecerea placuta a timpului liber pana la o mare,
esentializata, traire artistica.

Statutul folclorului bun de consum nu se defineste deci decat in ansamblul culturii contemporane.
Definirea nu se poate face numai prin raportarea la folclorul traditional, ci trebuie facuta si prin
raportarea la celelalte manifestari artistice cu care se intalneste in viata culturala de astazi.Definirea
lui, pe aceste coordonate, presupune o explicitare a limbajului, prin care se realizeaza si cunoasterea
conditiilor in care functioneaza, a multiplelor si complexelor articulatii prin care este integrat in
cultura zilelor noastre.
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

Exista, de asemenea, trupe precum Pheonix, Subcarpati, Gandul Matei, Cuibul si Alex Calancea si
Lupii care imbina folclorul cu muzica de astazi.

Pheonix
Pheonix este un exemplu elocvent in prezentarea acestui fenomen de fuzionare a folclorului cu muzica
rock. In timpul sistemului comunist, se faceau presiuni prin cenzura si amenintari asupra acestei trupe
infiintate in Timisoara in 1962. Aceștia lansează la începutul anilor ‘70 două albume de etno-rock care
au rămas legendare: „Meșterul Manole” și „Mugur de fluier”. Reprezentanții acestui stil au încântat
milioane de români cu hit-urile pe care le-au lansat de-a lungul timpului. Printre aceștia se mai
numara si formatia Bucovina care, în ultimii ani, și-a creat un stil aparte, îmbinând istoria,
tradițiile populare, elementele folk și etno cu muzica rock. 

Subcarpati

Subcarpați este o trupă care împletește vechiul și noul dându-i prospețimea după care toți alergăm. Ei
au reintrodus apropierea tinerilor de rădăcinile patriei, au găsit metoda cea mai bună de a le face
cunoștință noilor generații cu ceea ce nu au avut prilejul de a se întâlni, pentru că din păcate nu se mai
promovează calitatea, ci cantitatea. Trupa a luat naștere în 2010 la inițiativa lui Mc Bean, solistul
trupei Șuie Paparude. Piesele lor îmbină folclorul cu ritmuri moderne, de electro și hip-hop și pun preț
pe tot ceea ce înseamnă tradițional românesc.

„Reinterpretăm folclorul în manieră proprie și aducem în prim-plan ideea că e important să ne

conectăm la originile noastre. Am ales să vorbim despre patriotism și dragostea pentru valorile
tradiționale fără să transformăm asta într-un discurs patetic. Știm că tinerii de azi sunt prea
prinși în haosul marilor orașe pentru a avea timp să se conecteze cu trecutul și natura” ,
menționează cei de la Subcarpați.

Muzica lor este diferită de tot ceea ce se cântă astăzi în România și greu de descris, e nevoie să o
asculți ca să pricepi amalgamul de sunete care îți fericesc auzul. Subcarpați „a scos folclorul de la
naftalină și au suflat praful de pe discuri”, așa cum le place lor să zică.Muzica trupei a devenit un
declanșator de piele de găină care face sufletul să vibreze după note arhicunoscute de bătrânii
noștri.Bean este un exemplu de român care-și iubește și valorifică țara. Spune că pentru el România
este locul în care poate să umble în picioarele goale și să se simtă cu adevărat liber. Adoră țara sa
natală, ba chiar se simte îmbătat de frumusețile ei.Proiectul lor a luat amploare și datorită multitudinii
de instrumente tradiționale pe care aceștia le folosesc și care ne vrăjesc cu sunete deloc întâlnite prin
alte părți.

Cea mai virala colaborare a acestei formatii este cu Surorile Osoianu in melodia „Colind”. Repertoriul
Surorilor Osoianu include cântece de joc, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade și
altele. Surorile Osoianu sunt în fruntea Studioului Folcloric “Iedera. De asemenea, acestea sunt
cunoscute ca fiind conducătoarele mai multor ansambluri folclorice de copii și tineret.

Cateva melodii care pun in valoare importanta conexiunii cu originile noastre, a patriotismului si a
dragostei pentru valorile nationale care merita ascultate sunt: Balada Romanului, Rege Pe Deal, Rabda
Inima si M-a Facut Muma fumoasa.
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

Bucovina

Bucovina este o formatie care se incadreaza in genul folk-metal traditional, infiintata in 2000. Folk
metalul este caracterizat de diversitate, reprezenanții săi utilizând o gamă largă de instrumente folk, iar
formațiile de obicei au în componența de bază 6 membri sau mai mulți. Tematica versurilor genului în
general se axează pe fantezie, mitologie, păgânism, istorie și natură.

ARTA IN SECOLUL 21

LEVANTUL, MIRCEA CARTARESCU

Levantul este o epopee postmodernă de Mircea Cărtărescu, scrisă după
formula epopeilor clasice ale literaturii române. Opera (1990) are ca punct de plecare una
dintre "Scrisorile catre V. Alecsandri" ale lui I. Ghica, dar autorul apeleaza si la valentele poeziei
romanesti anterioare, creand un adevarat manifest literar postmodern. Autorul relatează călătoria
dinspre Levant spre București a unui tînăr revoluționar, care, cu ajutorul unui mic grup de prieteni (un
pirat, un inventator, un francez, o tînără căuzașă) reușesc să înlăture domnitorul fanariot din București.
Textul este, însă, o adevărată recapitulare a istoriei literaturii române. Autorul parodiază autori
cunoscuți și mai puțin cunoscuți, texte esențiale ale literaturii, de la Scrisoarea lui Neacșu din
Cîmpulung, Conachi, Anton Pann, Eliade și Alecsandri pînă la poeții sec. XX, Arghezi, Ion Barbu,
Ștefan Augustin Doinaș, Nichita Stănescu.
Tonul general este de patriotism siropos, provenit de la istoricii romantici ai naționalismelor din sec.
XIX. Autorul intervine frecvent pentru a sublinia că epopeea e doar un text. Toate procedeele (parodia,
citatul, ironia, obiectivarea textului) sînt procedee postmoderne.
Levantul, cum s-a spus, este o istorie a poeziei române de la începuturi până în prezent şi un festin al
intertextualităţii. Un spectacol scris şi regizat de un profund cunoscător al acestei lirici; dar care nu se
limitează la pastişă şi nici la pura reabilitare de tip postmodern a unor forme ieşite din
uz. Levantul conţine şi această dimensiune — nu lipsită de amestecul . de nostalgie şi de distanţare
ironică şi ludică - a poeziei trecutului. Tot aşa, opera de faţă ridică şi o scară valorică implicită, care
situează la vârf „statuile" numite Eminescu, Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu, Nichita Stă-nescu, dar şi
spiritul congener al lui Budai Deleanu sau profilul tutelar al lui Caragiale, care-1 contrapunctează de-a
lungul ficţiunii pe cel solemn şi tragic al lui Eminescu. Caleidoscopul cărtărescian reconstituie un
uriaş depozit de teme, forme şi limbaje poetice. Sinteză creatoare, deoarece ea rezultă din conjuncţia
dintre ceea ce are specific fiecare dintre poeţii resuscitaţi şi propriul concept de poezie al lui
Cărtărescu. Concomitent, epopeea conţine şi o notă polemică la adresa poeziei contemporane
autorului. Spre a-i reîncărca bateriile şi a o elibera de narcisism, el îi întoarce privirea către trecut,
dovedind astfel că inovaţia e posibilă privind nu numai înainte, ci şi înapoi. Sinteza lui Cărtărescu
reprezintă şi un mod de a recunoaşte o ascendenţă fără de care însăşi poezia sa nu ar fi fost posibilă.
Căci nu în ultimul rând, epopeea ni se arată ca un omagiu pe care la 1988 poetul nostru îl aducea
înaintaşilor, aşa cum la 1870 făcuse Eminescu cu generaţia paşoptistă. Motoul din fruntea poemului,
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

luat din scrisoarea din Viena către Iacob Negruzzi ce însoţea explicativ şi justificativ Epigonii, nu
apare acolo în chip aleatoriu. Ca şi Eminescu, autorul Levantului îşi omagiază predecesorii, în a căror
lucrare găseşte resurse de a crede din nou în poezie, în existenţa în lume, dar întru poezie. Epopeea sa
se constituie astfel nu numai într-un act de recuperare a poeziei celorlalţi, dar şi într-o recuperare de
sine. În ultimă instanţă, Levantul capătă profilul unui vibrant elogiu adus Poeziei ca unică raţiune a
autorului de a exista. Poeziei, care suspendă timpul şi încrustează în chihlimbarul ei chipul lumii. De
aceea spre finalul cărţii sale Mircea Cărtărescu a putut scrie:

Eu al veciniciei doară trag în pept amar perfum.

Doar un vers de-aş scri, în care ca în picurul de rouă
Ghemui-s-ar lumea toată, veche dară totuşi nouă,
Doar un vers de va rămâne după mine, mă socot
Mai ferice ca un înger şi mai sfânt ca Savaot.

IMAGINEA SI TRANSFORMARILE EI IN SECOLUL XX SI LA INCEPUTUL SECOLULUI XXQ

Gandirea vizuala (Visual Thinking) insusita si comentata de oamenii de stiinta, filosofi, la

inceputul secolului XX (Bohr, Einstein, Heisenberg, Poincaré etc.) se refera la capacitatea intuitiei ca,
prin imagini, sa construiasca, sa vada, sa discearna procesele fizice intr-o lume a perceptiilor.

Artistii secolului XX, inca de la inceput, au explorat taramul imaginii adjudecandu-si toate
medium-urile si uneltele cunoscute pana atunci. Ei au fost cuprinsi de febra cercetarii, investigarii de
noi tehnici, tehnologii de realizare a obiectului artistic. In aceeasi masura, dorinta lor de schimbare se
indrepta si catre gasirea unor forme, diverse conceptual, de reprezentare a lumii, isi face aparitia
artistul creator al mai multor imagini, modelate in mai multe tehnici, care-si asuma dialogul direct cu
publicul si care imbogateste obiectul artistic cu dimensiunea scenografica, teatrala.

Tablouri vii (tableau vivants, living pictures) reprezinta un gen artistic cunoscut din secolul
XVII, cu actanti in posturi fixe, atitudini mimetice, deseori ilustrand teme crestine, tablouri care se
diversifica dupa 1900 in teatru civic, actiuni, happening.

Pictura iese in scena. Pictura se obiectualizeaza. Colaje, asamblaje, constructii heteroclite,

compozite, adosate inca, incep sa se prelinga, voit sau intamplator, in cafenelele avangardiste,
decoreaza spatii de sorginte constructivista, futurista, dadaista, devin ambient. Aparitia unor noi forme
artistice care implica prezenta corporala a actantului numite actiune, happening, performance, live art
cat si a evenimentului inter/multimedia, constituie momente importante in intelegerea evolutiei
imaginii de la pictura, la cadrarile virtuale impuse de tehnologia electronica.

Filmul, arta vedeta a secolului XX, revarsa asupra lumii magia imaginii efemere. Artistii,
tentati de noul spatiu - metafora, descopera diversitatea modalitatilor oferite de noul mediu temporal,
cinematic, imaterial, spatial deopotriva, de a vedea si gandi lumea prin „cine-ochi”(termen folosit la
inceputul deceniului trei al secolului XX de catre celebrul regizor rus Dziga Vertov) si experimenteaza
puterea imaginii.Artistii secolului XX si-au castigat libertatea de a se exprima in mai multe medium-
uri artistice precum pictura, colaj, asamblaj, obiect, environment, actiuni, performance, happening.
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

Artistul ca pictor actionist (action painting or dripping) evolueaza in pasi de dans, intr-o
miscare mentala, corporala si o intelegere sinestezica a actului pictarii. Jim Dine picteaza Focul timp
de 25 minute in fata auditorului. Pictura implica si procesul facerii ei. Pollock realizeaza picturi -
constructii cu o viata metaforica guvernata de relatia gest - material, unde ambientul si evolutia
corporala sunt o extensie a lucrarilor sale.

Yves Klein transforma demersul pictural initial, alaturandu-i muzica si teatrul, in evenimente
artistice complexe. Din 1949 artistul produce pictura actionista, ajutat de corpuri umane imbaiate in
albastru, pe care le dirijeaza ca un adevarat coregraf, in actiunea lor corporala de a se imprima pe
panza intinsa pe jos sau pe zid. O astfel de pictura-eveniment a avut loc pe 9 martie 1960 la Galeria
Internationala de Arta Contemporana din Paris si s-a intitulat Penelul viu (Pinceau vivant).

Dupa cum observam, definitia picturii se modifica. Cadrarea picturii, suportul, tehnica si
tehnologia facerii tabloului sunt rediscutate, destructurate, transformate in picto-colaj, picto-obiect,
picto-poem, picto-actiune, picto-eveniment.

Camera ochi, (foto/film) se transforma dupa 1960 in camera video ce deschide creatorului de
imagini posibilitatea de a include medii diverse intr-o poetica vizuala cu un limbaj propriu unei noi
forme de expresie artistica: arta video.

Aparitia echipamentului portabil, in 1965, produs de Sony

Portapak, faciliteaza accesul artistilor la acest mediu si totodata a
marcat inceputul colaborarii lor cu televiziunea.

Primele experimente in arta video semnate de artisti au

caracter mai mult formal, dorindu-se obtinerea unor imagini
originale, picturale dar si conceptuale, prin interventii directe in
procesul tehnologic (Steina si Woody Vasulka, Nam June Paik,
Wolf Vostell, Ernie Kovalski).

Simultan cu aceste prime incercari, care tin mai mult de

cunoasterea noului echipament video si descoperirea posibilitatilor
de a obtine imagini video, a existat si o alta tendinta extrem de
puternica, aceea de a filma actiuni, happening, Body Art: Vito
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

Acconci, Valie Export, Bruce Nauman, Dan Graham, Ulrike Rosenbach, Michel
Journiac, Abramovic/ Ulay, Orlan si Stelare mai recent.

In anii '90 tehnologia digitala acapareaza campul artelor alternative. Se dezvolta arta
comunicationala bazata pe tehnologie computationala avansata, Internet, sateliti, comunitati
electronice.

„Implicarile si incidentele privind creatia apar sub forma unor perspective largite. Informatica
si retelele de comunicare, permitand fiecarui utilizator sa stabileasca un contact cu ceilalti utilizatori,
dar si sa alcatuiasca texte, imagini, sunete, permit inaugurarea unei noi ere de creativitate, in
consecinta, un alt stadiu de evolutie, o ' post faza' in care vor aparea noi forme de expresie artistica.
Informatica si retelele de comunicare, cum afirma Pietre Levy, ne indruma spre o 'ecologie cognitiva',
permitand reconcilierea omului cu tehnica.”

Nam June Paik, Peter Weibel, Roy Ascott, Gary Hill, Antoni Muntadas, Jeffrey Show
reprezinta doar cateva nume de artisti creatori in noile tehnologii electronice cu ajutorul carora
construiesc obiecte media, realitati artistice specifice noilor forme de arta.

In a doua jumatate a secolului XX, creatorii de imagini remodeleaza vocabularul vizual, fiind
preocupati de gasirea unor noi dimensiuni in raportul subiect/imagine si imagine/public. Opera de arta,
vazuta ca proces eveniment, unde publicul participa intr-un cadru fix, instalatii, performance,
happening sau intr-un cadru modificabil, interactiv, instalatii, ambient comunicational, galerii
electronice etc, vor amplifica si diversifica relatia opera/context.

Forma traditionala a imaginii: pictura, sculptura, spatiu, timp impietrit, devenita performance si
happening (timp real, timp trait) se dematerializeaza in simulacre de realitati cu mai multi timpi si
spatii suprapuse, in imaginea ecran. Efemera si nonmateriala, imaginea real/virtuala, capturata in
TV/video/calculator poate fi inteleasa ca pictura vie continuta intr-o mobila/rama, decor si informatie
pentru spatiul nostru intim sau public. Arta incepe sa exprime, prin practica specifica a anumitor
artisti, ca iruperea tehnicii este miza
fundamentala a civilizatiei deoarece
reprezinta statutul realului care este in joc.
Trebuie sa percepem virtualul, nu ca o iluzie,
ci ca un principiu activ capabil sa descopere
un instrument de scriere, de conceptualizare,
de actiune si relatie sociala.

Se creeaza un adevarat ambient telematic planetar, spatiu digital planetar, interactiv, care poate
fi posibil de accesat Fred Forest „ Instalatii”

din orice colt al lumii si chiar din spatiu. Fred Forest crede ca tendinta artei actuale ar fi mai
curand catre replierea rece asupra mitologiilor personale sau a obsesiilor avand cuvantul de ordine
imperativ „sa te bucuri, aici si acum, cat mai repede posibil'. Aceasta ingustare dezolanta condamna la
o economie strict intamplatoare a placerii, la un „hedonism al saracului' intr-un context de criza in
orice caz semne ce anunta aspiratii mai in masura cu evolutiile in curs ce incep sa se manifeste. Pentru
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

a ne convinge de asta este suficient sa observam, mai ales cum „comunitatile virtuale' ale retelei
internet cauta si practica noi forme de participare colectiva, se solidarizeaza pentru a apara libertatea
de expresie atunci cand aceasta este amenintata. Conteaza foarte putin veleitatile individuale,
rezistentele, nostalgiile. Conditiile inedite ce apar vor crea, progresiv, un teren favorabil, un teren vor
inflori noi utopii. Doar civilizatia retelelor este singura in masura sa opereze aceasta conversie
(reconversie) unind intre ei indivizii in mod solidar, incrucisandu-si energiile azi fragmente, reunindu-
le si sudandu-le strans in unul si acelasi sistem electronic si comunicational, un sistem planetar analog
sistemului neuronal.

Fred Forest observa ca notiunile de arta si artist sunt puse in discutie. Cuvintele care au o
'rezonanta' in noi in functie de secolele trecute trebuie sa se redefineasca prin raport cu ceea ce noi
traim si resimtim astazi. Problema 'disparitiei' artistului (in sensul traditional al cuvantului), este
dezbatuta si astazi, nu fara provocare, de artisti precum Roy Ascott si teoreticieni ca Mario Costa si
Pietre Levy. Ei fondeaza, fiecare in felul lui, ipoteza disparitiei artistului in viitorul apropiat. Dupa
parerea lor in societatea viitorului, artistul plastician, in sensul acceptat al cuvantului, nu-si va mai
regasi locul, un loc care, in societatea de tip traditional, ii era recunoscut. Roy Ascott estimeaza ca
sunt indeplinite toate conditiile pentru ca o idee a artistului sa
cada in desuetudine.

Aflati in fata unei situatii fara precedent, in evolutie

constanta, nu mai este posibil, afirma Ascott, sa credem ca
artistul este cel care poate sa adauge un plus perceptiei
noastre. Aceasta credinta isi pierde din credibilitate in
momentul in care perceptia umana se afirma si se
„artificializeaza” fara incetare recurgand la proteze
tehnologice din ce in ce mai performante si sofisticate. Relatia
noilor moduri de tele-perceptie asigura aceasta pozitie,
consacrand astfel spus 'explozia individului' in cadrul unei noi
antropologii unde omul se gaseste depasit si inecat de
complexitatea si abundenta fluxului datelor. Imaginea actuala,
capturata in timp real, intervenita, propagata in retele electronice, caracterizata de interactivitate,
intimitate, simultaneitate, poate fi accesata din locuri diferite, este aproape instantanee in realitatea sau
virtualitatea ei. Spre deosebire de operele traditionale, operele tehnologice a caror destinatie si loc de
prezentare sunt determinate de conditiile de comunicare moderne nu se limiteaza la galerii sau muzee,
ori locuri publicitare. Ele se inscriu, se realizeaza si se incadreaza in spatiul global si imaterial al
informatiei, toate suporturi confundate: internet, retele telematice; Opera tehnologica

retele telefonice, radio, presa scrisa, acest spatiu global al informaticii, in care omul traieste ca intr-o
celula in interiorul careia totul este o permanenta reactiune si sistem de schimburi; spre deosebire de
operele de tip traditional, operele care reies din 'Esthetique de la communication' (sau functia prima
axata pe obiect) presupun o verificare a diferitelor surse de informatie. Acest sens, indus de
dispozitivul creat de artist, nu se incarneaza a priori unui obiect tangibil, materializat din punct de
vedere fizic, ci unei configurari informationale de natura abstracta. Aceste opere, intr-o dimensiune
uneori la o scara planetara, nu pot fi percepute 'vizual' in globalitate totala. Informatiile livrate
constituie obiectul asezarii prealabile a unui dispozitiv temporal asigurand dezvoltarea programatica si
in care ultima informatie furnizata da sensul tuturor informatiilor produse. Odata cu aparitia acestui tip
de scriere, ne gasim intr-o situatie de ruptura, ruptura fata de precedent prin raport cu notiunea de
opera de arta asa cum se constituia si se prezenta in trecut. Bineinteles, cinematograful functiona deja
pe un model de structura temporala, dar intr-o schema cu caracter 'linear', niciodata de juxtapunere '
simultana, dezvoltandu-si scriitura ambilor poli, al timpului real, cel transmis la catva timp de la
inregistrare.
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

Cadrarea/framing-ul si montajul/editing-ul peisajului informational, vorbirea in imagini actuala

modeleaza metapictura lumii in care traim. Prin framing (cadrare conceptie,elaborare), se creeaza
realitati multiple. Secventa de tablouri in miscare articulata, povestita prin editing se materializeaza in
reprezentari ale lumii, fixate, calchiate in suportul electronic si care devin vizibile, recreate din lumina
de catre masina tehnologica.

Realitatea si virtualul picturii, realitatea si virtualul imaginii electronice, cadrari de sinteze vii,
sunt autoproiectii vitale in care experimentam concret realul. Lacan considera fantezia ca ultim suport
al realitatii; putem continua spunand ca virtualul exploreaza, construieste, da sens si gaseste
reprezentari ale imageriei, fanteziei ce capata realitate deplina. Realitatea si fictiunea se contopesc in
realitatea virtuala, spiritualitate reala.

Arta electronica a imbogatit campul perceptiei, digitizarea permitand comunicarea intre

observatorul intern si extern. Exista o multiplicare, o extensie a dimensiunilor lui aici si acum intr-o
experienta non locala, universala.

  

In cultura digitala postgeografica pagina de web (home page-ul) devine buletinul de identitate
in ciberspatiu (framing-ul si editing-ul de text/imagine/sunet autobiografic), prezenta noastra
nemuritoare on-line. Prezenta umana programata in spatiul imaterial. In fapt este revenirea corpului
uman in cadrarea picturii spatiale, planetare. O fiintare decorporalizata in real si nonreal, in prezenta si
absenta.

Cadrarea/Framing-ul si montajul/editing-ul in sens conceptual sunt rezultatele evolutiei,

inceputa in secolul XIX si continuata accelerat in secolul XX, a artei, stiintei si tehnologiei. De la
cadrarea picturii la cadrarea unui home page avem o intreaga productie de imagini fixe si in miscare,
cadrari conceptuale vii, care reprezinta gandirea artistica in imagini, picturi de informatii, ecrane si
interfete ale existentei noastre locale si globale zilnice.

Productia de imagini a unei culturi se constituie intr-o metafora a colectivitatii, sistem si

ambient, parte si intreg, pluralism si simultaneitate, repetitie si diferenta. Azi, aceasta lume de imagini
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte

create si subcreate sparge granitele clasice ale cunoasterii noastre corporale si mentale despre realitate,
redefinind harta fiintei noastre aici si acum, pregatindu-ne pentru viitor.

Bibliografie:

Diferența dintre mit și legendă: https://ro.weblogographic.com/difference-between-myth-and-legend-

254900

Folclorul romanesc in contemporanitate :https://www.rasfoiesc.com/hobby/muzica/FOLCLORUL-

ROMANESC-IN-CONTEMPO62.php
Levantul lui Mircea Cărtărescu — un monument al postmodernismului românesc:
https://www.sulinet.hu/oroksegtar/data/kulhoni_magyarsag/2010/ro/kriza_tarsasag_evkonyv_33/
pages/015_levantul_lui.htm
Imaginea si transformarile ei in secolul XX si inceputul secolului XXI:
https://www.creeaza.com/didactica/comunicare-si-relatii-publice/Imaginea-si-transformarile-ei-
395.php

 
Secolul 21: mituri urbane, muzică, arte