Dutu Dimensiunea Umana A Istoriei 1986

Dimensiunea umană
a Istoriei
Biblioteca de artă
Arte ,i civilizaţii
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.ro
Alexandru Duţu
di1nensiunea umană
a istoriei
DIRECŢII îN ISTORIA MENTALITĂŢILOR
EDITURA MERIDIANE
BUCUREŞTI: 1986
Pe copertA:
Castelul din Applano, ling!!. Bol2ane-
cu fresce tn stn bttanfln (cca H50)
SENSIBILITATE ŞI IMAGINAR
CULTURILE_ VĂZUTE DINĂUNTRU

Istoria mentalităţilor s-a afirmat ln cadrul vigu-
rosului curent din istoriografia contemporană de-
numit, ln mod curent, „Şcoala de la Annales",
după revista pe care au lansat-o Lucien Febvre
şi Marc Bloch, la 15 ianuarie 1929. Nu ne pro-
punem să creionăm direcţiile acestei şcoli, ci ne
limităm la reliefarea faptului că cercetarea menta-
lităţilor s-a desprins firesc din noul program istorio-
grafic.
Lucien Febvre a repetat cu insistenţă, attt ln
articolele din „Annales", clt şi ou alte prilejuri,
că istoria trebuie să fie problematică şi să se ocupe
de oameni. ln 1933, in lecţia inaugurală de la
Coll~ge de France, De 1892 a 1933. Examen de
conscience d'une histoire ct d'un historien, el afirma
răspicat: „Istoria - ştiinţă a omului, ştiinţă a
trecutului uman. Şi nu ştiinţă a lucrurilor sau a
conceptelor. Idei, în afara oamenilor care le pro-
fesează? Idei, simple elemente intre multe altele
ale acestui bagaj mental alcătuit din influenţe,
amintiri, lecturi şi conversaţii, pe care fiecare
dintre noi 11 transportă cu el? Instituţii, separate
de cei care le fac şi care, respectindu-le, le modi-
fică neîncetat~ Nu. Nu există decit istoria omului
şi istorie in sensul cel mai larg. . . Istoria-ştiinţă
a omului şi atunci faptele, da, sint fapte umane;
îndatorirea istoricului este să regăsească oamenii
care le-au trăit şi cei care, mai Urziu, s-au instalat
în ele cu toate ideile lor pent.ru a le interpreta.
Textele, da, dar sint texte umane." Lucien Febvre
îndemna, astfel, să fie făcută o „nouă" istorie,
clar deosebită de istoria pozitivistă, care a devenit
principalul adversar al istoriei noi, deoarece nu
reconstituirea faptelor ne poate restitui trecutul,
ci redescoperirea oamenilcr, prin intermediul fap-
telor. În acest scop, istoria trebuia să iasă din
profesionalismul ei îngust şi să ,,privească la
vecini", să cunoască rezultatele demografiei, ale
sociologiei, ale psihologiei (şi Febvre citează frec-
vent numele lui Henri vVallon), ale literaturii şi
artelor. In sfîrşit, în noile sale dimensiuni, istoria
nu se mai limita la ceea ce a fost, ci relief a pre-
zenţ.a trecutului în existenţa oamenilor de azi şi
chiar prelungirea tendinţelor din trecut în viitor.
Jn acest sens, istoria s-a deschis spre antropologie,
o disciplină cit mai cuprinzătoare, prin contri-
buţiile lui Alphonse Dupront, aşa cum s-a intre-
bat ce previziuni poate face ea, după cum pro-
0cedează G. Duby în primul text din antologia
de faţă. S-a adăugat „descoperirea" lui F. Braudel
că timpul nu este uniform, ci are paliere, unul
marcat de eveniment, altul de conjuncturi, ulti-
mul de mişcarea lentă a duratei lungi; ceea ce
vrea să spună că în lumea în care trăim noi se
află evenimentul din cotidian, dar şi mişcări care
au pornit mai din urmă şi se vor prelungi încă
o serie de ani sau decenii, şi mişcări care nu se
schimbă de secole. In opera lui cu valoare demon-
strativă Mediterana în epoca lui Filip al I I-Zea,
Braudel era înclinat să treacă mentalitatea în
sirul miscărilor lente.
' Intr-o' conferinţă din 1941, Vivre l'histoire,
Febvre făcea splendida mărturisire că nu şi-a
putut împărţi viaţa in două, una acordată pro-
fesiunii de istoric, cealaltă păstrată pentru nevoile
sufleteşti profunde, deoarece meseria pe care şi-o
alesese era inteligentă. Şi ne putem întreba alături
de el dacă se poate practica o meserie inteligentă
doar citeva ore pe zi. Probabil că se poate, dacă
renunţi la acest caracter al meseriei; altfel, o
faci cu pasiune. Iar pasiunea este, repeta el, de a
cte·scoperi „oamenii, un icni obiect al if'toriPi ...
6
un obiect care nu este un frag1rn~11t din realitate,
un aspect izolat al adiYităţii umane, ci omul
insu~i, surprins în cadrul grupului al cărui mem-
hru este". Evident că istoria îsi fixa astfel teluri
ambiţioase, pe care risca să nu i'e atirgă niciodată;
şi obiecţia a fost adusă, mai ales de către brita-
nica social history, care a declarat că preferă să
rămînă pe un teren mai ferm. Dar nimeni nu a
putut contesta caracterul inteligent al acestei
istorii care, în fond, revenea, după exilul din
amurgul secolului al XIX-iea, obsedat dP. cifre şi
precizie, la o înţelegere mai subtilă, mai nuanţată
şi •de aceea mai aproape de adevăr a trecutului
omenirii. „A ridica o problemă, continua Febvre
în conferinţa lui, este începutul şi capătul oricărei
istorii. Nu punem probleme, nu avem istorie, ci
naraţiuni, compilaţii." Nu mai este posibil ca
istoricul să se aşeze la microscop şi să privească
„f apte fabricate pentru el de o providenţă milos-
tivă" ; istoricul este azi silit să interpreteze, iar
atunci cînd îşi pune în mişcare facultăţile, el ştie
că ştiinţa contemporană nu mai este aceea din
secolul al XIX-iea, care a divinizat „faptul".
Trăind cu ajutorul unor noţiuni acumulate de-a
lungul secolelor, pornind de la „datele senzoriale
pe care le putem numi antropomorfice", istoricul
şi, în general, omul de azi trăieşte într-o lume
diferită de cea din secolul trecut. Mai putem oare
elabora acelaşi gen de istorie ca Ranke, întreba
Febvre? „Trebuie să ştim să gîndim" 1 . Istoria
se apropia, din fericire, din nou de_Jiloşofie, laşa
cum o apropiase şi Karl Marx. Cu ajutorul ilo-
sofiei, al ştiinţelor, istoricul îşi punea întrebări
care-i permiteau să pătrundă în trecut nu pentru
a-l reconstitui „aşa cum a fost" - naivă convin-
gere! - ci pentru a găsi răspunsuri la întrebări
actuale, date de devenirea umanitătii. Asa s-a
apropiat L. Febvre de Rabelais sau d~ Margareta
de Navara, iar Bloch de societatea feudală (La
societe /l'eodale)
'
în care cerceta " conditiile vietii
şi atmosfera mentală", adică, pornind de la con-
' .
diţiile materiale, modurile de 11 simţi şi a ghidi,
memoria colectivă, fundamentul drP:ptului 2 ,
7
Important pentru noi, aici, este că preocuparea
de a descoperi omul şi de a păstra o deschidere
pluridisciplinară l-a îndrumat pe Febvre spre
isf oria artei, în care a aflat documente de primă
mină pentru reconstituirea mentalităţilor, după
cum arată în textul reprodus mai departe. Un
articol programatic apărea în 1950, cind cel care-şi
petrecuse prima parte a vieţii la Nancy scria ou
căldură despre pictorul loren Georges de la Tour.
Resurrection d'nn pcintrc. Reamintind intrarea
spectaculoasă în circuit a acestui maestru al
jocului de lumini şi culori, Febvre comenta cu
amărăciune o monografie ce-i fusese consacrată
de către Frani;ois Pariset, înzestrat istoric de artă,
dar puţin sensibil la contextul cultural. Or,
întreba Febvre, cum se poate să nu vorbeşti desp1·e
Contrareformă, despre influenţele artistice ita-
liene, despre mediul francez, în cazul unui pictor
atît de complex !1 El nu respinge maniera bio-
grafică de a trata un pictor, ci solicită ca in mono-
grafie să apară „mediul", aşa cum Braudel a scris
istoria Mediteranei şi nu a lui Filip al II-iea. Nu
există contradictie în ceea ce afirmă marele istoric
francez, deoare~e el nu recomandă investigarea
istoriei fiecărui om în parte, ci a oamenilor, a
curentelor de opinie, a atitudinilor mentale, a
imaginilor şi conceptelor pe care le elaborează şi
care apoi le dirijează activitatea şi comunicarea
intelectuală, a sensibilităţii şi a inteligenţei. Eu nu
critic monografia, conchide Febvre, deoarece sînt
convins că va rămîne cartea de bază despre Georges
de la Taur, dar aş fi vrut să ştiu de ce a revenit
el: „Unde să căutăm motivele? ln starea de spirit
a pictorului? Ce primejdie! ln starea de spirit
a publicului care adoptă pictorul după ce erudiţii
l-au scos din neant? Iată ceea ce este mai usor
de determinat. Mai puţin primejdios şi mai c~n
form cu ceea ce ştim despre marile revoluţii din
mentalitate care ritmează istoria umanitătii si
care sînt mult mai profunde <lecit acele si~1pie
preschimbări de gusturi şi mode." 3
Mentalitatea colectivă nu se reduce la stratul
de reacţii incon~tientc, aşa r.nm surpriniăto.r ttfi.rrnă
8
Carlo Ginzburg ', aşezlnd-o tn contrast cu eul
tura populară, care evident că nu face parte din
altă poveste, de vreme ce mentalitatea este ansam-
blul tn care se înscrie o anume formă de expresie
culturală ce poate avea caracter popular; privind
cu suspiciune „complexele" lui Freud, istoria
aceasta nu se lasă hipnotizată de psihanaliză.
Tot astfel, mentalitatea colectivă nu poate fi
considerată un înlocuitor al ideologiei, cum s-a
putut pretinde 6 , întrucit ideologia, aşa cum a
arătat mai demult Robert Mandrou, „acoperă
cimpul reprezentărilor intelectuale mai mult sau
mai puţin conceptualizate" 6 ; este necesar să se
pornească de la faptul elementar că cele două
noţiuni provin din „două moşteniri diferite, două
moduri de a gîndi, unul mai sistematic, celălalt
voit empiric, cu toate riscurile pe care le atrage
după sine" 7 • Asemenea confuzii care apar cu
uşurinţă, pe lingă rezervele exprimate de cei care
găsesc prea subiectivă această istorie, fără să o
ocolească, totuşi, ca Lawrence Stone 8 , provin din
tinereţea disciplinei şi din acest caracter prag-
matic al ei. Istoria mentalităţilor este mai puţin
legată de trecut, ne spune Fran<;ois Furet, printr-o
serie de întrebări specifice, şi mai mult prin
dorinţa fierbinte de a readuce în actualitate emoţii,
convingeri, universul mental al strămoşilor noş
tri 9 • Istoria mentalitătilor este tocmai acest
„studiu al mediaţiilor Şi al raportului dialectic
tntre condiţiile obiective ale vieţii oamenilor şi
modul în care ei şi le povestesc şi chiar le trăiesc ...
lnflorirea istoriei mentalitătilor în ultimii două
zeci, treizeci de ani, chiar ~Iacă nu ar fi decit o
altă cale salvatoare, ceea ce nu cred, are cel puţin
meritul că ne învaţă să înfruntăm mai direct
realul, ln toată complexitatea lui, tn toată tota-
litatea lui" 10 •
lntr-adevăr, istoria mentalităţilor nu şi-a asi-
gurat repede un statut universitar. ln jurul
anului 1956, ctnd a propus deschiderea unui semi-
nar de istoria mentalitătilor la Universitatea din
Aix-en-Provence, Georg~s Duby a fost întrebat
de un coleg, în consiliul facultăţii, despre ce este
' https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.ro

vorba, de vreme ce mentalite nu este un cuvtnt
francez. Duby, împreună cu Robert Mandrou,
dorea să dea un conţinut concret celui de al treilea
termen - civilizaţie - pe care Febvre il intro-
dusese în subtitlul revistei „Annales" (economie,
societate, civilizaţie) 11 • Pentru a marca distanţa
faţă de ,,istoria germană a spiritului" - care
urmărea idei fără trup - şi de istoria ideilor -
care se oprea numai la producţiile raţionale, fără
să ia în considerare afectivitatea, şi la elaborările
individuale, fără să investigheze curentele intelec-
tuale - cei doi istorici au ales termenul de men-
talitate. Robert .Mandrou deţinea fişe şi manu"
scrise de la Lucien Febvre, pe care le-a utilizat
pentru o introducere la Franţa modernă, „eseu
de psihologie istorică"; a continuat prin a aborda
problema complicată a culturilor populare, a pro-
ceselor împotriva vrăjitoarelor, a raporturilor
dintre mentalităţi şi acţiunea politică în Europa
modernă. :Medievist, Duby s-a întors spre „istoria-
bătălie" pe care a reformat-o pentru a-i da pro-
funzime şi s-a apropiat de apariţia primului
umanism, utilizînd tot ceea ce arta secolelor al
!X-lea - al Xii-lea i-a pus mai reprezentativ la
dispoziţie. Opera de artă a fost document în ochii
istoricului francez, dar treptat i-a dezvăluit o
elaboraf'e de un anume tip, un mod specific al
omului de a dialoga cu existenţa cotidiană şi cu
permanenţele; astfel că cel care a acordat con-
tinuu atenţie moştenirii de forme de care profită
fiecare generaţie şi rolului imaginilor mentale în
receptarea operei de artă şi, mai mult, în însăşi
1nţelegerea realităţii, a ajuns să folosească mai des,
în vremPa din urmă, termenul de „imaginar" decît
de „mentalitate", ca şi cum s-ar îndrepta tot mai
decis spre ceea ce arătase a fi un important ţel
al istoriei mentalităţilor, în articolul din L'histoire
et ses metlwdes, anume de a preciza care a fost
„partea imaginarului in evoluţia societăţ.ilor
umane" 12 •
Sigur că istoria mentalităţilor continui\ să fie
o istorie ambiguă, dupi1. cum o definea Jacques
Le Goff 13 , mai ales datorită faptului că este
10
foarte ambiţ.ioasă. bar investigarea imaglnaruiui
'i a ponderii pe care acesta li are 1n toată existenţa
umană se dovedeşte a fi extrem de lămuritoare
pentru întreaga reconstituire a trecutului. Deoa-
rece o atare istorie poate reface unitatea dintre
istoria culturii şi istoria economică, adeseori între-
văzute ca activităţi deosebite, mai ales de cea din
urmă, convinsă că poate rezolva singură proble-
matica omenirii, aşa cum poate reimplanta opera
de artă în existenţa noastră cotidiană, prin ref e-
riri convingătoare la trecut. Dacă o capodoperă
pe car'e critica impresionistă ne-a obişnuit să o
privim ca pe o realizare a unui geniu sau ca pe
un cod ce se cere descifrat numai cu ajutorul
materialelor puse la dispoziţie de partea de
măiestrie inclusă în operă va începe să fie privită
altfel, ca împlinire a unor frămîntări, aspiraţii,
concepţii ale unui moment şi ale unei societăţi
sau ale unui grup, care, după aceea, a trăit altfel
datorită apariţiei acelei opere, tnseamnă că istoria
mentalităţilor şi-a justificat existenţa, reuşind
să infuzeze mai multă frumuseţe, bunătate şi
inteligenţă în viaţa noastră. ln fond, istoria men-
talităţilor interiorizează istoria şi ii dă un surplus
de semnificaţie. S-a spus că „Şcoala de la Annales"
tşi datorează reuşita unei serii întregi de lucrări
excepţionale, dar şi unei strategii de cucerire a
poziţiilor cheie din viaţa intelectuală; istoricii
de la „Annales" au format cadre care le-au dez-
voltat opera, au influenţat publicul prin presă
şi televiziune. Dar istoria-problemă şi studiul
duratei lungi au adus istoria tn centrul ştiinţei
umane, aşa cum istoria maselor şi a atitudinilor
economice răspunde unor întrebări insistente din
lumea contemporană; .concluzia nu poate fi decit
că „şcoala de la Annales a reuşit pentru că a
fli.cut o istorie nouă, dar şi pentru că a avut tn
frunte istorici inteligenţi" 14 •
Istoria mentalităţilor este, apoi, o istorie difi-
cilă, datorită faptului că ea impune istoricului
să se controleze tot timpul pentru a vedea dacă
nu cumva proiectează propria sa glodire şi af ec-
tivitate 1n fenomenul analizat. Or, dificilă. este
11
această dominare a materiei, care nu înseamnă
eliminarea totală a subiectivităţii, ci urmărirea
cu perseverenţă a scopului propus. Abdicările
sînt uşor de observat şi atunci cînd G. Duby, de
exemplu, vorbeşte în cel de al doilea text despre
ambiţia junilor clerici şi nobili ne intrebăm dacă
nu cumva istoricul proiectează în trecut spiritul
„competitiv" introdus în mentalitatea colectivă
de economia de piaţă. Astăzi, ne spune Philippe
Aries, orice adult încearcă senzaţia că a eşuat,
că nu a realizat tot ceea ce îşi propusese în ado-
lescenţă. „Sentimentul acesta era complet străin
mentalităţii din societăţile tradiţionale, în care
oamenii mureau ca Roland sau ca tăranii lui
Tolstoi. Astăzi, însă, noi nu mai punem în relaţie
eşecul nostru vital cu faptul că omule muritor. " 15
Ca atare este greu de atribuit tinerilor de la
sfîrsitul Evului Mediu ambitia de a se realiza
mai înainte de a-i cuprind~ tristeţea eşeculu~:
probabil că mai înainte ar trebui făcută o istorie
a vanităţ.ii umane, care a fost o constantă, dar
nu mereu aidoma. Tot astfel, atunci cind Robert
Mandrou se ocupă de prezenţa modelelor cultu-
rale în Europa secolului al XVIII-iea, el constată
că multe culturi au ajuns la alte variante, dar
nu datorită unor circumstante locale si unei di-
namici interne specifice, cu v~lori prop~ii, ci dato-
rită unei preluări doar parţiale din modelul
francez sau englez, o explicaţie care nu ne
duce foarte departe de vechea istoriografie.
1
Precauţia istoricului trebuie, apoi, să fie exce-

sivă într-un domeniu extrem de delicat: el trebuie
să ştie unde să se oprească (pentrl) a nu repeta
experienţa ofiţerului care, după cum povesteşte
Gombrich, a luat întrebarea atomistului Niels
Bohr „ce mai face l\faud ?' 1 drept un mesaj cifrat,
cind de fapt savantul se interesa de o veche
cunoştinţă), aşa cum trebuie să ştie cu cine are
de-a face (pentru că, după remarca lui Le Roy
Ladurie, rPgistrul unui mic avocat de provincie
sau al unui negustor de vaci nu este întotdeauna
Jocul cel mai potrivit pentru destăinuirile inimii).
12
Dar istoria mentalitătilor are incontestabil me-
ritul că umanizează isto~ia, că arată legăturile efec-
tive dintre trecut şi prezent, că a scos puternic
ln relief rolul reprezentărilor mentale în viaţa
omenirii, că a elaborat concepte noi şi fructuoase,
ca cel de model cultural. Prin asemenea realizări
mereu imbogăţite de cercetarea contemporană,
istoria mentalităţilor se distanţează de psihologia
popoarelor, pîndită de primejdiile surprinse de
Hugo Dyserinck în textul reprodus de noi, ca şi
de intellectual history încă nehotărîtă între istoria
ideilor şi istoria socială; cu aceasta din urmă,
relaţiile sînt mai complexe, deoarece istoria inte-
lectuală poate semnala ceea ce istoricul trebuie
sil ştie, anume progresele făcute de gindire în
lumea în care trăieşte el, precum şi progresele
făcute de istoria artelor si a literaturii în desci-
frarea relaţiilor dintre ~peră şi societate. Or,
„astăzi istoricii mentalităţilor regăsesc validi-
tatea ac1~stor h1trebări 1 altădată neglijate, cu
siguranţă pentru că, renunţind la proiectul unei
istorii totale, ei pun problema articulaţiilor dintre
opţiuni intelectuale şi poziţii sociale la nivelul
segmentelor sociale bine delimitate, respectiv la
nivelul individual" 18 • De unde, în primul rînd,
succesul înregistrat de cercetarea intreprinsă de
.\. Dupront, F. Furet, R. Chartier şi atîţia alţii
tn domeniul conţinutului şi difuzării culturii tipă
rite, care se dovedeşte a avea o altă structură
<lecit cultura orală, fapt care ne duce, fie şi pe
ocolite, la o mai bună înţelegere a culturilor tradi-
ţionale. Ajungem, astfel, la o nouă istorie care nu
explică totul, dar care dezvăluie aspecte nebă
nuite din viaţa predecesorilor şi, prin comparaţie,
din viaţ.a noast.ră: deoarece, dacă vom şti că un
om din secolul al XVI-iea putea cumpăra o carte
numi<i pentru ci"'i venera cuvîntul scris, chiar dacă
nu-l dPscifra, nu ne vom mira de faptul că un
tablou poate fi achiziţionat numai pentru că
revrezintă o valoare, că este o bună invest.itiP.
Se dezvăluie, cu siguranţă, o nouă faţă a tre~u
tului: „spre deosebire de istoricul economiilor şi al
societăţilor care restitu.ie numai ce a fost, istoricul
13
tnentatităţilor şi ai ideîlor are drept ohled nu
realul, ci modurile în care oamenii îl gindesc şi
tl transpun" 17• lntr-o astfel de istorie, literatura
şi arta formează domenii privilegiate; dar nu sînt
sursele ei unice, după cum avertizează Vovelle pe
cei care doresc să nu deformeze realitatea izo-
lînd „grînarul" de „pivniţă".
Din dorinţa de a da mai multă „obiectivitate"
acestor cercetări îndreptate spre cunoaşterea oame-
nilor, s-a dezvoltat o istorie a comportamentului
care nu respinge investigarea mentalităţii, ci,
dimpotrivă, doreşte să o consolideze pornind de la
date „concrete", ca spaţiul şi timpul, acte şi ges-
turi care trădează o mentalitate şi comportamente
ce depind de acţiune. Unul dintre protagoniştii
acestui gen de istorie, profesorul August Nitschke,
secretar al Congresului de Istorie de la Stuttgart,
din 1985, şi-a insoţit sistematic expunerile de texte
pentru a spori elementul concret din anchetă. 18
La Congres, istoricul a organizat o masă rotundă
pe tema „antropologiei istorice", in cadrul căreia
a cerut fiecărui participant să-şi expună punctul
de vedere, apoi să interpreteze un text, iar în
final să răspundă la întrebările: „Permite antro-
pologia Dv., sprijinindu-se pe izvoare, să spună
dacă aduce la lumină adevărul din societatea
trecută, dacă este vorba nu de un adevăr, ci de
o reprezentare falsă sau dacă reprezentarea este
parte dintr-o ideologie destinată să slujească un
anumit grup? Putem verifica ştiinţific transfor-
mările despre care spuneţi Dv. că au avut loc ln
trecut?" Fiecare dintre participanţi am încercat
să ne explicăm cit mai bine „opţiunea", unul
merglnd spre investigarea miturilor, altul spre
resorturile sociale, altul spre imagini şi concepte.
Important este că şi acest gen de cercetare aduce
tn prim plan imaginea, reprezentarea mentală şi
că tinde spre interiorizarea istoriei. Pe marginea
acestei dezbateri, istoricul sovietic Aaron Gurje-
witsch remarca faptul că antropologia istorică nu
este o ramură accesorie a studiului istoric, ci o
parte din istoriografia contemporană, tntructt
ea este „un aspect organic al oricărui gen de
14
studiu umanistic, fie că este vorba de artă sau
economie, de drept sau religie, de conflictele sociale
sau poezie" ; el adăuga constatarea că nu pot
fi înţelese formele de proprietate la popoarele
nordice, dacă nu se ia in considerare viziunea
despre lume şi ideile acelor oameni despre uni-
vers, moarte, etică, precum şi relaţiile umane
care îmbrăcau variate forme de schimb si daruri.
Chiar dacă nu va izbuti să devină totală, istoria
mentalităţilor nu va înceta să fie prezentă in
interpretRrea fenomenelor pur politice, diplo-
matice şi economice, deoarece ea însăşi va fi
mereu atentă la progresele altor discipline, nu
numai ale diverselor ramuri ale istoriei. Prin
această deschidere spre pluridisciplinaritate şi prin
echilibrata îmbinare a istoriei gîndirii şi afecti-
vităţii cu istoria societăţii, ea îşi păstrează o
deplină originalitate. Domeniul unde ea va
reforma, cu siguranţă, modul de interpretare
este istoria culturii. I n mod firesc, explorarea
mentalităţilor se ocupă de activităţile prozaice,
de cele care depăşesc imediatul (prin artă şi
carte) şi <le cele care oferă evaziuni - pentru a
prelua distincţiile lui Robert Mandrou 19 ; dar
ea dă maxim de randament tocmai în domeniul
activităţilor de depăşire, deoarece aici ea poate
observa şi reliefa modul în care se reflectă în
mental „realitatea" şi cum modifică această reali-
tate reprezentarea. Datorită istoriei mentali-
tăţilor înţelegem mai deplin o serie de aspecte
importante ale elaborării şi receptării operei de
artă, precum sînt (într-o enumerare dezordonată):
formarea discursului nwntal din concepte şi ima-
gini care-i clan un caracter mereu diferit, de unde
importanţa cercetării aplecate asupra unor idei
rnc1jure - ca cele de natură sau de fericire 20
- sau asupra unui întreg utilaj mental - ca cel
din secolul
21
Luminilor si• clin perioada revolutio-
•
nară -, analize care au drept pereche pe cele
întreprinse ele Gomhrich ln simbolurile Renas-
terii 22 ; relaţia dintre „magazia ele forme", cu~
o numef?l n Duh>·, şi capodoperă, mai uşor d·e
urmărit în cadrul unei teme, ca peisajul în arta
15
plastică, tratată de K. Clark 23 ; raportul dintre
discursul impus de lumea puterii, fie prin forţă,
fie prin comandă, şi discursul firesc ieşit din dia-
logul artistului cu mediul său; raportul dintre
eveniment şi durata lungă care duce, adeseori,
la reconstituirea atitudinilor fundamentale (crista-
lizate în mituri sau polarizate de frică, dragoste,
moarte) şi mai departe la explicarea curentelor
şi a stilurilor, aşa cum a făcut-o exemplar Erwin
Panofsky atunci cind a urmărit ldrea şi ne-a
introdus în interiorul culturilor (ca atunci ctnd
conchide că, în Evul Mediu, „opera de artă nu se
naşte, cum a afirmat secolul al XIX-lea, în urma
unei confruntări dintre om şi natură, ci prin proiec-
tarea unei imagini interioare în materie" 24 ).
Dar cititorul va descoperi singur itinerarul
„noii" istorii în paginile dense din antologie in
care specialiştii nu s-au mulţumit să descrie, să
povestească, să sfătuiască, transmiţînd continuu
date şi fapte, ci ne-au propus să gîndim la ceea ce
se schimbă şi la ceea ce persistă, la locul pe care-l
ocupă închipuirile, cele bune şi cele rele, în viaţa
noastră, la însuşi fel ul nostru de a trăi, iluminat
prin proiectarea lui pe chipul unei lumi diferite
de a noastră, lumea culturilor tradiţionale. Pătrun
zind în acUncul resorturilor expresiei culturale,
istoria mentalităţilor poate realiza ceea ce studiul,
comparat, dar „autonom" al artei şi literaturii
nu reuşeşte întotdeauna să reliefeze. Şi, în acest
punct, putem conchide cu reflexia unui maestru
în aceilt domeniu, Pierre Francastel: „Cunoaş
terea imaginilor, a originii, a legilor lor este una
din cheile timpului nostru. Pentru a ne înţelege
pe noi înşine şi pentru a ne exprima, este necesar
să cunoaştem, tn profunzime, mecanismul sem-
nelor la care am recurs ... ln ceea ce mii priveşte,
stnt convins că recunoaşterea şi utilizarea sem-
nelor plastice va marca, in mod decisiv, epoca
noastră. Descoperirea unor noi puncte de vedere,
izvorîte dintr-o mai bună cunoaştere a acestor
fenomene va fi, sînt sigur, una din cuceririle cri-
tice ale generaţiei noastre" 25 •
t6
NOTE
1. Cităm din volumul Combats pour fhistoire alcătuit

de Lucian Febvre (Paris, A. Colin, ediţia din 1965). Citi-
tol'lll român poate găsi date utile despre ctţiva istorici
din Şcoala de la Annales tn articolele lui Lucian Boia,
Historiens des Annales, „Analele Universităţii Bucureşti -
Istorie", 1981, 1982, p. 47-72, 45-77. O evaluare
recentă, critică, la Guy Bourde & Herve Martin, Les
ecoles historiques, Paris, Editions du Seuil, 1983, p. 171-
-226.
2. Marc Bloch a repetat, la rîndul slu, că „vînatul
istoricului este omul"; cartea lui de consideraţii teoretice,
Apologie po1tr l'histoire ou Metier d'historien, a apiirut
postum, kl 1952, după ce istoricul fusese executat de
nazişti.
3. Combats po1tr l'histoire, p. 308.
4. Io prefaţa la Jl formaggio e i vermi. Jl cosmo di
wi mugnaio del'500, Einaudi, 1976, Carlo Ginzburg scrie
că este caracteristică pentru istoria mentalităţilor insis-
tenţa asupra elementelor, inerte, obscure, inconştiente,
precum şi asupra „mentalităţii colective" care sugerează
o societate fără clase, de aceea el preferă „cultură popu-
lară" care, repetă el, nu înseamnă cultură omogenă.
Critica este evident gratuită, întrucît se întemeiază pe o
slabă cunoaştere a cercetărilor din domeniul mentali-
tăţilor care nu se confundă cu investigaţiile psihanalitice,
foarte la modă în anume cercuri de specialişti şi nici
nu merg în direcţia concluziilor lui Peter Laslett care
(ln The World We Have Lost Further Explored, New
York, Charles Scribner's So ns, 1984) vorbeşte despre
societatea trecută ca despre a one-class society. Menta-
litatea colectivă este un cadru general în care se mişcă
·oameni, grupuri, clase. Nici Menocchio, morarul adus
la lumină de Ginzburg, nu face excepţie, întrucît nu
este un Robinson Crusoe, un izolat, dar Ginzburg nu
face sistematic apel la lucrări de istoria mentalităţilor
tn care accentul cade pe glndirea clară, aşa cum foloseşte
„cultură populară" cu ambiguităţile sale, fapt care a
fost supus unei îndreptăţite critici, după cum vom arăta
ln ultimul nostru capitol. Cit priveşte psihanaliza, ea
este la modă în cercurile nord-americane, unde mentali-
~
tatea este frecvent legată de automatisme, care, se spune,
se pretează cel mai bine unei explorări „abisale". Dar
are parte din concluziile lui Freud slnt dependente
~de relaţia individ-societate de la cumpăna secolelor al
~IX-iea şi al XX-lea şi nu pot fi generalizate; „corn-
•'- plexele" savantului vienez nu-şi află aplicaţia ln cele
mai multe lmprejurări dramatice din istorie. Ctt despre
l..1 arlA., acest gen de analiză nu poate fi uniform aplicată .
...._Un savuros articol al lui Michel Marineau (Le. ~iMn
ou le sofa din Melanges Mandrou, PUF, 198.5;,'JV~"8&)
arată cil rle rlrparte rle reali late poat~ 11i'·o· abordare,
I ''
17
fre11disll'i a operei de artă, pornind de la un grup de
tablouri ale lui llogarlh; concluzia este că psihanaliza
esle ulilă atîta timp cH este suplă şi nu pretinde că ştie
Lotul, dar „lucrurile se strică atunci ctnd ca se crispează
şi e prinsă de crampe".
5. Vezi Jaroslaw Kudrna, Positivism and ,Historio-
graphy, în: li istorica, Praga, XXIV, 1984, p. t84.
6. Robert i\landrou, H istoire sociale el histoire des
'mentalites, La Frnnce Jlfoderne în: A ujourd'lmi l'histoire,
Paris, Edilions Sociales, 1974, p. 226.
7. i\lichrl \"ovellc, ldc;ologies el mentalites, Paris,
Editio11s La Decouvcrl.c, 1985, p. 11.
8. I n Thc Re,•ival of Narrative: Reflections on a lVell'
Old li istory, arum in volumul său Tlte I'ast and The
Presmt, Londra, Hou Lleclgc and Kegan Paul, 1981,
p. 74-96.
\l. Frar)(;:ois Fure!, Beyond the Annnfrs, „The Journal
of l\Iodrrn II islory", 55, 1983, 3, p. 405.
10. l\L Vovelle, op. cit„ p. t 7.
11. De văzut. conversaţia rn Grorgcs Duby aflată în
in troducerra la volumul dcd ir al postum lui Robert
Mandrou, dispărut prematur în 1984: La rencontre avec
Robert Mandrou el l'elaboration de la notion d'histoire
des mentalites, în: H istoire sociale, sensibilites collecti1Jes
et mentalites. Alelonges Mandrou, Paris. PUF, 1985,
p. 33-35.
12. Vezi Otlo Gerhard Ocxlc, Die JVirklichkeit und
das H'issen. Ein Blick au( das sozialgeschichtliche Oeu~·re
von Georges Duby, „Historische Zeitschrift", 232, 1981,
p. 61-91.
13. Expunerea teoretică a lui Jacques Le Goff a
apărut în primele pagini ale cărţii noastre Istoria menta-
lităţilor şi literatura comparată, Editura Uni vers, 1982.
14. Herve Coutau-Begarie, Le phenomene „Nou1Jelle
H istoire", Paris, Economica, 1983.
15. Philippe Aries, Essais sur l'histoire de la mort
en Occident du Moyen Age a nos jours, Paris, Editions
du Seuil, 1975, p. 45.
16. Roger Charlier, H istoire intelectnelle el histoire
des mentalites. Trajectoires et questions, „Revue de :Syn-
thesa", 1983, 111-112, p. 296. fn versiune engleză în
volumul Modern European lntellectual History, Reap-
praisals and New Perspectives, Cornell University Press,
1982, volum care include studiul editorului volumului
Dominick La Capra, Rethinking lntellectual History and
Reading Texts.
17. Roger Chartier, op. cit„ p. 303.
18. Vt>zi şi August Nitschke, Historische Verhaltens-
forschung, :-;tuttgart, Ulmer, 1981.
19. f n I ntroduction a la France moderne. Essai de
psychologie historique, 1500-1640, Paris, AllJin Michd,
1961, troisiemP..parliP. Aici Mandrou indudt> la „Artivit.i''t!i
prozaire": tf'lrnic'ilf' nw.nuale, banii, jocul'ile şi cliYntis·
1Ş
mente le - vlnătoarea, dansu 1, la „depi"tŞi ri": artele, uma-
niştii, savant ii şi filosofii, viaţa religioasă, la „evaziuni":
nomadismul, lumile imaginare - teatrul şi muzica, călă
toriile imaginare-, magia şi moartea. Diviziunea nu
este lipsită de ezitări.
20. Louis Trenard, L'histoire des mmtalites collccti1Jes.
Bilan et perspecti1Jes, „Rcvue d'histoire moderne et con-
temporaine", 1968, p. 691-703, 1969, p. 652-662.
Ideea de fericire a făcut obiectul unei cărţi a lui Robert
l\Iauzi (Paris, Colin, 1960); ideea de natură a fost pre-
zentată de Jean Ehrard (Paris, Flammarion, 1970).
2 l. Handbuch politisch-sozialer Grudbcgriffe in Frank-
reich, 1680-1820. Herausgegeben von Rolf Reir.hardt
und Eberhard Schmill, ;\Iiinr.hcn, Oldrnbourg, 1985, Rolf
Reichardt a publicat o suhslanţiali"t prezentare a proble-
ma! irii istorici mcn ta li l iHilor în „Tn ternalionalL•s Archiv
ftir Sozialgeschichte dPr 'c1eulsc11l'11 Litera tur", 3, 1 !!78,
p. 130-166.
22. E. H. Gombrich, Symbolic lmages, Studies in the
Art of the Renaissance, l!niversi1r of Chicago Press, 1972.
23. K1!nneth f.lark, Landscape into Art, .John Murray,
1966; de asemenea, de acelaşi, The Gothic Re1Ji1Jal, An
Essay in the History of Taste, John Murray, 1962.
24. E. Panofsky, Ideea, Editura llnivers, 1975, p. 24;
de -văzul şi cartea aceluiaşi Renaştere şi renaşteri fn
arta occidentală, Editura Meridiane, 1974 şi magistrala
incursiune în arte, filosofie, religie, exemplară pentru
efortul de a reconstitui suportul mental al artei şi lite-
raturii, Gothic Architecture and Scolasticism, Meridian
Books, 1976.
25. Pierre Francaslel, Realitatea figuratilJă, Editura
Meridiane, 1972, p. 66, 84.
CHIPUL COPILULUI
ŞI AL IFIGENIEI
„Este un truism că istoricii sînt înclinaţi să pună

trecutului întrebări care interesează direct socie-
tăţile în care trăiesc. In secolul al XIX-lea, pro-
blemele centrale erau formarea naţiunii şi dreptul
constituţional; în prima parte a secolului ·al
XX-lea, ele au fost dezvoltarea economică şi rapor-
turile de clasă; astăzi este mentalite, acest cuvînt
francez intraductibil care are drept înţeles modul
tn care oamenii privesc cosmosul, pe ei înşişi şi
unii pe alţii, precum şi valorile în funcţie de care
işi modelează comportamentul unul faţă de celă 7.
lalt" ... Constatarea şi definiţia aparţin lui ~aw-·
rence Stone şi sînt formulate într-un studiu despre
bătrlneţe care ajunge la concluzia că „cele mai
groteşti aspecte ale cultului tinereţii din anii '60
au dispărut, ceea ce a rămas fiind lipsa de dorinţă
de a recunoaşte şi recompensa inţelepciunea şi
experienţa maturităţii". După această incursiune
tn prezent, istoricul revine la remarcile sale despre
studiul mentalităţilor şi afirmă că „acum vreo
patruzeci de ani şi mai bine, Lucien Febvre deplîn-
gea faptul că nu avem istoria dragostei, a morţii,
a milosteniei, a cruzimii, a bucuriei. Graţie, in
mare parte, trudei unui înzestrat şi izolat amator,
astăzi citeva din aceste lacune au fost umplute" 1 •
Amatorul era Philippe Aries care nu-şi luase
„agregaţia" în istorie, devenise şeful unui centru
de informare dintr-un institut de cercetare a
fruc:telor tropicale şi se manifestase în cadrul unor
20
cercuri conservatoare franceze: dar acest „ama-
tor", astfel prezentat, reuşise, la acea dată, să
renoveze istoria prin înfăţişarea locului ocupat
de copil in familie de-a lungul secolelor (L'enfant
et la "ie familiale sous l' Ancien Regime, 1960) şi
a atitudinii omului in faţa morţii (Western A tti-
tudes towards Death from the Middle Ages to the
Present, 1974, sinteză urmată de culegerea Essais
sur l'histoire de la mort en Orcident, 1975 şi de
forma definitivă a lucrării L'lwmmr dec ant la 1
Mort, 1977). S-o spunem de îndată că în desfă

şurarea expunerilor sale, A ries s-a sprijinit pe
un bogat material iconografic, care fusese atent
analizat, parţial, de E. Panofsky (Tomb Sclllp-
ture, 1964) şi de Alberto Tenenti ( ll senso delia
morte e l'amore della "':ta nel Rinascimento, 1957).
lmbrăţiştnd citeva milenii, Aries vorbea despre
o lungă primă perioadă în care moartea fusese
tntrevăzută ca un proces firesc, „moartea îrnblJn-
zită", urmată de o fază de individualizare a morţii,
11
moartea proprie", pe care o atestă reprezentările
picturale ale judecăţii de apoi, apariţia cadavrului
tn artă şi literatură (ternă a cărţii lui A. Tenenti),
precum şi inscripţiile şi efigiile de pe monumentele
funerare, apoi o fază a sentimentalismului, în care
dispariţia fiinţei iubite declanşează atitudinea
in faţa morţii, „moartea celuilalt", şi perioada
contemporană în care „moartea interzisă" nu
mai are loc în viaţa trepidantă a oamenilor care
tncearcă să o ignore (cum spun f uneral homes:
„Muriţi, noi facem restul"). I s-a obiectat lui
Aries că s-a întemeiat numai pe artă şi literaturii,
ignorlnd folclorul şi mărturiile etnografice care ar
fi dat soliditate şi o largă bază exegezei sale, că
a trecut uşor de la o epocă la alta, de la un autor
la altul, ba mai mult, că nu a acordat ponderea
cuvenită unor mari curente ca Renaşterea, Re-
forma, Luminile; dar periodizarea lui Aries nu
a fost înlocuită, aşa cum terna a stirnit un interes
attt de mare, incit piaţa cărţii şi emisiunile de
televiziune au fost invadate de „tanatologi",
scrierile de acest gen devenind prin anii '70 o
modli. Eercetările lui Vo~relle, Chaunu, Lebrun au
21
confirmat evoluţia procesului de „desocializare"
a decesului, de izolare a morţii, în secolele al
XVII-iea şi al XVIII-lea, după cum indică, mai
tîrziu, în secolul al XIX-lea-, despărţirea cimiti-
relor de restul aşezării umane, sat sau oraş, din
motive de igienă, care trec înaintea altor raţiuni.
Cert este că elucidarea raporturilor omului cu
sfîrşitul său ne ajută să vedem cum s-a definit
omul pe sine şi care au fost unele din marile
tendinţe din viaţa societăţilor, în diverse epoci.
Materialul oferit de artele plastice a fost din plin
utilizat atît pentru a dezvălui mentalităţi, cît şi
pentru a surprinde modul în care mentalitatea
a dat naştere unei anumite forme de expresie
artistică. -
Cercetările acestea au pornit dintr-un domeniu
al istoriei în care oamenii se înfăţişează ca grupuri
şi mulţimi, demografia. Progresele acestei noi
discipline au fost considerabile în ultimii ani şi
Le Roy Ladurie scria cu entuziasm că întregul
parcurs al istoriografiei colitemporane poate Ji
descris sintetic prin formula „de la Water]oo la
Colyton", de la istoria-bătălie la resurecţia tăcută
a trecutului dintr-un sat obscur. Demografia
a adus în lumină adevărate sisteme, cu trt'i ...:um::
pozante fundamentale: fecunditatea, nupţiali
tatea, moartea, şi cu un nucleu vital: familia.
De la acest nucleu s-a mers în interiorul lui, spre
raporturile dintre părinţi şi copii. S-a conturat
atitudinea faţă de copil de-a lungul secolelor şi,
prin intermediul ei, un întreg sistem de existenţă,
de la gesturi la sensu] vieţii. A fost traseul
parcurs de Aries, dar şi de alţi istorici. l\Iai mult,
studiul familiei a condus spre o , concluzie de
mai mare rezonanţă capabilă să modifice ima-
ginea trecutului formulată clar de L. Stone:
„După cum a arătat Philip Slater în recenta
lui carte ThP Earth Walk, noţiunea conform
căreia oamenii încep prin a fi indivizi sepa-
raţi, carp, mai apoi pornesc la drum şi intră în
relaţii cu alţii, este una dintre cele mai ului-
toare bucăţi de automistificare din istoria spe-
ciei. Rezultatul este nu numai Declaraţia drep-
22
turilor, ci şi minarea organizaţ.iilor colective, spo-
tul, drept eonseeinţă, de putere al i;tatului centra-
lizat şi o narcisică obsesie a individului că trebuie
să se realizeze, care duce adeseori inevitabil la
lnfrtngere" 2• Incadrind individul în familie, isto-
ricul a dobindit posibilitatea să observe că o serie
de factori prezenţi in copilărie şi-au lăsat am-
prenta asupra adulţilor din secolele al XVI-iea
- al XVII-iea: mai tntti faptul că adeseori copiii
treceau de la o doică la alta, ceea ce nu le permi-
tea să se ataşeze de o anume persoană, apoi rata
tnaltă de decese timpurii care, iarăşi, nu favori-
zau acest ataşament, fiinţa iubită putind pre-
matur să dispară, tn al treilea rînd, inf ăşatul strins
care izola copilul şi, în sfirşit, convingerea senilă,
care mai persistă pină azi, că cea mai bună edu-
caţie se face cu ajutorul bătăii. S-a remarcat
de asemenea că tn viaţa familiei nn moment
decisiv se conturează tn secolul al XVIII-lea,
oind s-a instalat Sentimentalismul care a deplasat
suportul căsătoriilor de la calculul economic spre
afecţiunea reciprocă. In timp ce vechea familie
se tntemeiase pe endogamia socială şi teritorială
- căsătoria tn cadrul aceluiaşi mediu social şi
geografic, cu scopul principal de a-şi asigura o
bază economică solidă - , noua familie şi-a aflat
sursele tn afecţiune, sentiment, afinitate. Nu este
o contradicţie lntre ceea ce susţine Edward
Shorter, ctnd găseşte o lnflorire a sentimentalis-
mului la baza familiei moderne, şi ceea ce spune
Bplendid Lucien Febvre tn textul inclus in anto-
logia noastră, că oamenii s-au deprins treptat s!i-şi
refuleze sentimentele şi emoţiile, deoarece isto-
ricul francez se referă la structura sufletească
condiţionată de socializarea progresivă a fiinţei
umane, tn timp ce istoricul canadian urmăreşte
un capitol de relaţii intime (evident, mult mai
greu de sesizat). ln acelaşi timp, de unde, tn
secolele tndepărtate, cuplurile se cunoşteau şi se
apropiau tn cadrul manifestărilor tradiţionale din
Bate şi oraşe, ceea ce permitea o intervenţie directă
sau discretă a grupului, societatea modernă a
lăsat aceste tnttlniri pe seama tnttmplării şi anchete
13
recente făcute în Franţa, de exemplu, arată că
aproximativ o jumătate din euplurile interogate
au declarat că s-au întîlnit la dans, cinema, în
voiajuri, la tîrguri, în situaţii anonime. Transfor-
mările intervenite în structurile sociale şi econo-
mice, în perioada industrializării sînt răspunză
toare de apariţia noului tip de familie 3 • Evident
că analiza trebuie să ţină seama de faptul că insti-
tuţia familiei a pierdut numeroase funcţii mai
vechi in favoarea unor instituţii impersonale ca
şcoala, societatea de asigurare, căminul de bătrîni,
spitalul pentru bolnavi 4 ; dar extrem de impor-
tant, mai ales atunci cînd E. Shorter descoperă
o a doua revoluţie in familia occidentală, după
1960, întrucit observă în existenţa tinerilor un
ref uz absolut de a accepta „amestecul" părinţilor
ln viaţa lor, precum şi apariţia „monogamiei in
serie", este să nu se exagereze importanţa unor
declaraţii date la interviuri, unde tinerii poate că
bravează. In existenţa tineretului din unele socie-
tăţi occidentale apar fenomene noi şi unele dintre
ele se reflectă în motivele stereotipe ale melodiilor
de jazz, care, la rîndul lor, influenţează compor-
tarea tinerilor. Dar pentru a vorbi de o mutaţie
trebuie timp şi detaşare. Aşa cum trebuiesc luate
ln considerare nu numai declaraţiile tinerilor, ci
şi atitudinile părinţilor care dezechilibrează unii
tineri prin „permisivitatea" acordată; dar care
nu este, adeseori, decît o fugă egoistă şi obtuză in
faţa răspunderii de a „iniţia" treptat copilul în
mecanismul vieţii sociale şi în tainele existenţei,
destul de numeroase.
Ştim astăzi, datorită cercetărilor axate asupra
mentalităţilor colective, că, după cum ne spun
mărturiile scrise şi arta, copilul nu a fost privit
mereu şi peste tot la fel; apoi, copilul ins uşi nu
s-a dezvoltat şi nu a întreţinut cu adulţii aceleaşi
relaţii, de-a lungu] secolelor. El a putut fi consi-
derat un simplu participant la viaţa unei grupări
economice sau membru al unei colectivităţi com-
plexe care se încadra într-o societate, cu întreaga
ei capacitate, sau se opunea dominanţ.ilor prin
păstrarea unor tradiţii ce-i confereau identitate.
'2'4
Mărturiile despre existenţa copilului şi despre
atitudinea adultilor fată de el au fost culese din
textele sociale,' econo~ice, literare, dar şi din
pictură, unde copilul apare, uneori, cu trăsături
care-l individualizează, ca în portretele <le la
Fayum sau in tablourile Renaşterii, alteori ca un
adult redus la o scară mai mică, aşa cum îl vedem
tn pictura gotică. Peter Breughel cel Bătrîn ne-a
lăsat o admirabilă sinteză a Jocurilor copilăriei,
care îmbină studiul realităţii cu arta memoriei,
în genul tabloului despre proverbe, unde recapi-
tularea favorizează, ca şi aici, memorizarea. In
schimb, Gainsborough a pictat splendide chipuri
<le copii, într-un moment în care familia devenea
o unitate bazată pe sentiment, ca în portretele
fiicelor sale.
Studiile făcute de „The Cambridge Group",
publicate de Peter Laslett, care s-a ocupat intens
de familia din societatea preindustrială, au pus în
lumină faptul că, între secolele al XVl-lea şi al
XVIII-iea, a predominat în Anglia, Olanda şi
nordul Franţei tipul de familie „nucleară" sau
„conjugală", formată din cei doi soţi şi doi-trei
copii, in timp ce în sudul Franţei şi în unele regiuni
mediteraneene poate fi întîlnit tipul de familie
„lărgită", fie vertical, întrucît îmbrăţişa laolaltă,
pe lingă cuplu, pe bunici, fii şi nepoţi, fie orizon-
tal, prin cuprinderea verilor, cumnaţilor, căsă
toriţi sau celibatari 5 • Familiile lărgite predomină,
către 1790, în Statele Unite, precum şi în Serbia,
unde zadruga joat;ă un rol de prim ordin; in
1733, la Belgrad, 78% din familii se compun în
medie din mai mult de sase membri. In asemenea
cazuri, raţiunile econon'tice explică, în cea mai
mare parte, persistenţa acestor mici colecti-
vităţi care-şi puteau asigura o existenţă echili-
brată şi demnă; în asemenea colectivităţi tra-
diţiile erau mai lesne menţinute şi ele păstrau
identitatea unui întreg popOD apăsat de domi-
nanţi care doreau să desfacă vechile nuclee
pentru a transforma pe toţi membrii societăţii
lntr-o masă de supuşi. Rezistenţa acestor fami-
25
lii „lărgite'' aduce tn lumină lupta surdă puI'tată
in Europa, .<le-a lungul secolelor al XVI-lea -
al XVIII-lea, între eliLele politice şi cei guver-
naţi, între cei care „apucau" şi cei care „dădeau"
şi, în acest context, s-a pus întrebarea dacă „izo-
larea" ulterioară a familiei de acţiunea statului,
însoţită, pe de o parte, de replierea familiei bur·
gheze în afara vieţii politice, iar, pe de altă parte,
de transformarea culturilor populare, în comun ac-
ceptate, în culturi „folclorice", nu trădează o schim-
bare în existenţa materială şi în mentalităţi pro-
vocată de ascensiunea capitalismului şi de pro-
gresele monarhiei absolute. S-a vorbit despre un
„model" al familiilor europene din Occident,
din acest răstimp, cu patru trăsături: structura
mononucleară, vîrsta tîrzie la care se măritau
fetele, mica diferenţă de vîrstă între soţi, pre-
zenţa unei proporţii considerabile de servitori.
Dar modelul nu este regăsit în Sud-Estul euro-
pean unde, într-un grup de 1357 sîrbi, în anii
1733-1734, femeile care de-abia trecuseră de
15 ani erau măritate în proporţie de 87%, iar
98% dintre femeile trecute de 25 de ani erau
măritate sau văduve, bărbaţii însurindu-se de
timpuriu, dar fiind mai în vîrstă decît soţiile
lor, adesea cu 10 ani 6 • Familia s-a aflat apoi
în strînse legături cu celelalte nuclee, cu vecinii,
cu cei care aveau aceleaşi ocupaţii, cu cei din sat
sau acelaşi cartier, <lin aceste grupuri de solida-
rităţi izvol'înd, de fapt, viaţa satului şi a oraşului,
acesta din urmă supus mai viguros autorităţii în
creştere a puterii centrale în epoca modernă.
Unul dintre momentele cele mai importante
din existenta familiei a fost Renasterea si el ne
permite să' observăm care a fost 'Jocul 'acordat
copilului in tipul de familie pe care-l plăsmuiau
umaniştii în raport cu locul ocupat în fami!if1
medievală. Important, în acest sens,. este rolul
fixat cărţii care, in viziunea umaniştilor, era menit~
să intervină cît de curînd în formaţia copilulu
şi să-i dilate personalitatea, făcindu-1 să treac~
dincolo de ceea ce îi transmiteau, pe cale orală
familia sau vecinii. lntr-o carte care se considert
a exprima ideile invătatului bizantin Manuel
Chrisoloras şi ternele p~edilecte ale lui Coluccio
Selutati, aşadar direcţii majore din umanismul
florentin (De ingenuis moribus, scrisă pe la 1400-
1402), Pier Paolo Vergerio, care avea să intre în
slujba împăratului Sigismund şi să moară la
Budapesta, în 1444, scria un splendid elogiu al
cărţilor, „dulcea familie, cum o cheamă Cicero,
sobră şi împodobită cu frumoase obiceiuri"; el
deplingea, totodată, faptul că „în timp ce cunoaş
tem faptele altor popoare, nu ştim nimic despre
ale noastre" 7 • Umaniştii au lărgit, astfel, cadrul
familiei pe de o parte, recomandînd preluarea
experienţei umane din trecut şi de la alte neamuri,
nu numai de la părinţi, iar pe de altă parte întă
rind solidaritatea cu cei cu care copilul avea să
lmpartă pîinea şi cuvintele, cu cei care aveau
aceiaşi strămoşi. Umaniştii Renaşterii au deschis
larg perspectivele unei noi pedagogii ce s-a aple-
cat asupra copilului şi s-a sprijinit pe textul
tipărit: pe urmele lor vor merge cei care vor ex-
tinde procesul formării umane la toţi membrii
societăţii, in timpul mişcărilor revoluţionare care
se vor declanşa in întreaga Europă între 1789 şi
1848. Trecerea de la copilărie la omul matur nu
se va mai face printr-o treptată iniţiere întemeiată
pe „a auzi - a face", ci pe şcolarizar~, pe deprin-
derea unei noi viziuni despre om şi lume transmisii
de manual şi de cartea tipărită, în general. Incre-
derii în cuvîntul tipărit, umaniştii i-au asociat
încrederea în capacitatea omului de a se perfec-
ţiona, de a-şi dezvolta trupul şi mintea, de a-şi
cultive natura umană. I n Vita civile, care rrdă o
dezbatere ce avusese loc pe la 1430, Matteo Pal-
mieri afirma de la început că „natura i-a făcut
pe oameni apţi de a învăţa", o convingere pe care
trebuia să o aibă orice tată „şi cle aceea trebuie
să ştie fiecare că, precum natura a făcut păsările
capabile de zbor, caii de a alerga, fiarele de a fi
sălbatice, tot astfel a făcut pe oameni dornici şi
capabili de a învăţa şi gata de a-şi pune in acţiune
mintea în lucruri subtile şi demne ... " 8 • Problema
pe care o ridică, mai departe, Palmieri este la ce
27
virstă se cuvine să fie începută educaţia prin carte
a copilului şi, contrazicînd pe cei care susţineau
că mai înainte de şapte ani copilul nu este apt de
a deprinde cititul şi de a pătrunde in lumea eru-
diţiei, el scrie că încă din pruncie doica poate
1ncepP deprinderea literelor, fără să obosească pe
cel mic, pentru că în felul acesta la şapte ani copi-
lul va putea învăţa ceea ce trebuia să-şi însuşească
la nouă, iar la nouă ce trebuie să ştie la unspre-
zece, trecînd de la lucruri mici la lucruri mari.
Dar totul se făcea în funcţie de capacităţile copi-
lului, conchidea Palmieri.
Problema aceasta a vîrstelor a fost îndelung
discutată de umanisti si ea a fost îmbinată cu cer-
cetarea firilor: s-a dem~rcat, astfel, treptat, lumea
copilăriei de a tinereţii, aşa cum a fost dozată
însuşirea literelor, a operelor reprezentative, a
virtuţilor pe care le însumau în chip exemplar
modelele de umanitate.
Viaţa omului a fost împărţită în vîrste încă din
Antichitate si obiceiul a fost transmis Evului
Mediu de către merovingieni, iar de aici Renaş
terii. Cea mai celebră imagine ne-o oferă J aques
Jvlelancolicul în piesa lui Shakespeare rmn cili.
place, în care omul este înfăţişat jucînd şapte
roluri pe scena vieţii: mai întîi este prunc în bra-
ţele doicii, apoi şcolar tîrîndu-se fără chef sprP
şcoală, îndrăgostit plin de :mspine ca un coş de
cuptor aprirn1, soldat pornit pe ceartă de dragul
gloriei, judecător cu ziceri înţelepte şi exemple
culese din cotidian, pentru ca în vîrsta a şasea
vocea să se apropie de a copilului şi să urmeze
apoi reintoarcerea la pruncie. Matteo Palmieri
1mpărţea însă viaţ.a omului în şase părţi, distin-
gînd pruncia, „adică mai înainte de apariţ.ia vor-
birii", de copilăria care ţine pînă la apariţia jude-
căţii şi de adolescenţă care se întindP, după unii,
pînă la douăzeci şi opt de ani, răstimp în care
tinărul sporeşte în forţa trupului. VergPrio se
concentrPază asupra adolescenţei înclinată spre
desfrîu, in timp ce vîrsta de mijloc e dominată de
ambit.ii, iar hătrînetea de avaritie. Fără îndoială
că di~·iziunile aceste'a rămîn infl~enţate de cunoş-
28
tinţele anticilor despre natura umană şi, atunci
cînd vorhesc despre varietatea firilor, umaniştii
repelă teoria clasică a umorilor, ca f\laffeo Vegio
care scria că „trupurile noastre sînt alcătuite
din patru elemente din care derivă diverse însuşiri:
de la foc rîvna, de Ia apă răceala, de la aer umidi-
tatea, iar ele la pămînt înnăscuta uscăciune".
Tratatele vremii sustineau că în om elementele
se combinau cu umo~ile astfel: pămîntul este rece
şi uscat făcînd pc individ melancolic, apa este
rece şi umedă făcîndu-l flegmatic, aerul este cald
şi umed imprimînd un caracter sangvin omului,
iar focul este cald si uscat făcîndu-l coleric 9 •
Treptat, umaniştii a~ acumulat datele rezultate
clin investigarea ştiinţ,ifică a naturii şi omului,
astfel că recomandările lor au· devenit mai „rea-
liste". Un realism care a căutat să intervină în
existenţa copiilor, dirijată de norme care au pro-
venit în epoca modernă şi din alte convingeri.
ln acest sens, o reconstituire a modelului puritan
de educaţie a observat că el se întemeia pe o divi-
ziune a copilăriei în opt etape. ln colonia din
Plymouth, în secolul al XVII-lea, toţi copiii erau
hrăniţi la sin pînă la 12 sau 16 luni, fără să fie
strîns înfăşaţi: adeseori ei dormeau în acelaşi pat
cu părinţii sau în pătucul lor apropiat de părinţi.
Aşadar, primele luni de viaţă se desfăşurau într-un
mediu cald şi plăcut. După 12 sau 16 luni, însă,
mama nu mai alăpta copilul şi adeseori nu mai
rămînea în preajma lui, iar pe la doi ani apărea
un alt copil; ieşirea din mediul cald era bruscă.
In felul acesta s-a explicat tendinţa puritanilor
americani spre armonie contracarată de o deza-
măgire repede apărută, precum şi agresivitatea
refulată în viaţa de familie şi revărsată asupra
celor din jur, observabile în celelalte etape ale
vieţii. Ar trebui adăugată şi atitudinea lor în
faţa morţii, im;pirată de teamă şi o doză de dis-
perare 10 •
Dacă asemenea in lel'pretări dau naştere la dis-
cu ţii, în schimb este r,ert asLăzi Gă intre lumea
ideali\ construiti\ Je unrnnisli si realitătile coti-
diene au fost distanţP care· se ~'er a fi ~1rii bine
27
cunoscute, pentru a nu lua afirmaţiile umaniş
tilor drept atestări ale unor situaţii autentice.
Mai ales că sfaturile gînditorilor erau însoţite tot
timpul de soluţii, care mai de care mai curioasă.
Spre sfîrşitul Evului Mediu, Konrad von Megen-
berg, de exemplu, propunea ca toţi copiii apar-
tinind aceleiasi vîrste să fie la fel îmbrăcati
pentru a face' vădită statura la care ajunse~e
dezvoltarea lor spirituală: o dezvoltare ce în-
cepea, după el, la şapte ani, pentru că pînă la
această vîrstă se întindea copilăria „numită ast-
fel, deoarece copilul nu ştie să vorbească, nu întru-
cît nu poate rosti nimic, ci întrucît tot ceea ce
spune este imitat în genul maimuţei". Copilul
era aşteptat cu bucurie, şi mamelor li se recomanda
să nu privească figuri urîte mai înainte de naştere.
ln unele regiuni, taţii erau invitaţi să asiste la
naştere „pentru ca, mai apoi, să aibă mai multă.
îngăduinţă cu femeile". In primele luni, copiii
erau înconjuraţi de afectuoasă atenţie şi Salim-
bene scria, fără să se îndoiască, despre încercarea
nereuşită a împăratului Frederic al Ii-lea de a creşte
copii fără asistenţa doicilor, că aceştia au murit
pentru că „nu aveau cum să trăiască fără bătăile
din palme şi veselele grimase şi dezmierdările doi-
ci}". Pruncii trebuiau spălaţi, iar membrele aşe
zate cu grijă şi strînse în legături pentru că -
scria Konrad von Megenberg - aşa face şi gră
dinarul cu vlăstarii firavi care se pot încovoia,
legîndu-i şi întărindu-i cu proptele, pînă ce tul-
pina se îndreaptă, iar ramurile s-au făcut mai tari.
Leon Battista Alberti recomanda o ocrotire a
sufletului, copilul avînd mai ales nevoie de cineva
care să-i poarte de grijă şi să-l iubească, păzin
du-l de stricăciunile pe care i le-ar putea provoca
prea multă răceală şi prea mult soare, revărsarea
ploii şi bătaia vîntului. Apoi, copiii intrau în
lumea jocurilor: Thomas Platter povesteşte că
atunci cînd tatăl său a fost închis pentru datorii,
el a fost încredinţat unei măLuşi, unde l-a vizitat
fratele lui mai mare, întors din război: acesta i-a
dăruit un cal de lemn „iar eu l-am tras cu sfoara
pină la uşă, căci eram sigur că poate merge".
30
Uneori copiii porneau singuri la drum şi Hector
Mtihlich relatează cazul unui grup de aproape
trei sute de băieţi şi fete, între şapte şi şaisprezece
ani, care au pornit, cu un steag, pină ]a mare, la
Saint Michel: „iar pe care nu i-au lăsat tatăl şi
mama să plece, aceia au murit acasă". Copiii
ştiau să critice, după cum înţelegem dintr-o scri-
soare de protest din secolul al Xiii-lea, din Wie-
ner Neustadt, îndreptată împotriva profesorului
care-şi pierdea timpul cu o prietenă şi nu mai avei:\
răgaz să-i înveţe abecedarul. Alţii chiuleau de la
şcoală, ca Johannes Butzbach, care a încasat o
bătaie atit de straşnică, incit maică-sa a luat
lucrul în serios şi a făcut ca profesorul să fie alun-
gat de consiliu. Alegerea profesiunii nu se făcea
la întimp]are şi cărturarii subliniau faptul că
toate ocupaţiile sînt la fel de bune. Cel mai ade-
sea, copiii oamenilor cu stare erau trimişi în alte
oraşe, uneori ]a rude, alteori însoţiţi de şcolari
mai virstnici; nu sînt oferite explicaţii pentru
acest obicei foarte vechi, dar Vegio scrie că este
mai bine ca tinerii să stea departe de părinţi
<lecit să devină capricioşi sau mojici, din pricina
alintării, iar Alberti recomandă schimbarea cli-
mei pentru copiii mai firavi. O altă pricină a
despărţirii era că tinărul pleca între străini pen-
tru a face avere. ln orice caz, legăturile din fami-
lie rămîneau puternice 11 • In acest sens, avem şi
mărturia pieselor lui Shakespeare în care apar
tineri trimişi la învăţătură, la deprinderea codului
vieţii, prin comparaţii, la însuşirea unei meserii.
Deosebirea pe care cercetările recente o observă
intre atitudinea faţă de copii a scriitorilor din
Evul Mediu tirziu - precum Konrad von Megen-
berg - şi a celor din Renaştere - precum Vegio
sau Alberti - se datoresc faptului că, in timp ce
primii sînt puţin interesaţi in virsta prunciei,
deoarece doresc să insufle copiilor capabili de
judecată deprinderi care-i pot încadra într-o
"stare" socială, ceilalţi acordă atenţie prunciei,
tocmai pentru că vor să urmărească modul in
care mediul exterior poate influenţa comportamen-
tul infantil, pentru a acţiona asupra societăţii.
31
Schimbarea aceasta de perspectivă este o conse-
cinţă a progreselor făcule de ştiintele naturii care,
începînd cu secolul al XV-lea nu mai atribuie
calităţi neschimbate celor patru elemente, ci
urmăresc comportarea corpmilor gazoase, lichide
sau solide în situatii diferite - asa cum face
Leonardo da Vinci. ' '
De fapt, atitudinea umaniştilor faţă de copil
este inspirată de dorinţa de a-l face bun cetăţean,
fără să-l mai facă dependent de o ierarhie socială
prestabilită şi de aceea ei doresc să-l indemne să
se realizeze integral, prin cultură. Mai înainte de
a deveni declamaţie retorică, dragostea de carte
a fost acces spre o viaţă civică superioară. Pe
acest drum copilul trebuia să întîlnească modele
de umanitate capabile să-l stimuleze şi să-l facă
să dorească desăvirşirea. Istoria reactualiza expe-
rienţe exemplare, aşa cum artele, literele şi filo-
sofia expuneau îndatoririle omului chemat să se
desăvîrşească în viaţa socială. In privinţa domi-
nanţilor, umaniştii nu-şi făceau iluzii şi Vergerio
scria că „este o minune ca vreunul, născut bogat
şi puternic, să se fi menţinut în orice timp bun Şi
înţelept, iar dacă se află un astfel de om, îl con-
sider vrednic de iubire şi de respect, ca un gen de
zeu pe pămînt". Încrezători în altă nobleţe, cea
conferită de virtute, ei au recomandat cultivarea
statornică a minţii şi a inimii. Dacă Matteo Pal-
mieri scria că este b_ine să nu fie folosită bătaia
pentru că face sufletele slugarnice, Vegio mustra
pe părinţii care invăţau pe copii să strîngă averi,
ln loc să-i deprindă cu literele şi artele şi să le dea
cultura pe care hoţii nu o pot smulge din inima
omului. Această aspiraţie spre formarea unui om
desăvîrşit şi bun cetăţean i-a făcut pe umanişti
să îndemne pe părinţi să ia seama zilnic la fiecare
mic gest, cuvînt sau semn al pruncului.
Istoria mentalităţilor a beneficiat din plin de
rezultatele cercetărilor demografice şi a reuşit să
schimbe mulţimile în indivizi eu personalitate, iar
grupurile in colectivităţi care vorbesc, gîndesc şi
împărtăşesc în comun stări de spirit sau af Pcte.
J)p la familio la r.opil şi ele la marturii ca1·0 f\P,
32
repetă la dovezi a~e unor Ihanltestărl colective; a.
fost parcurs un drum care a ajuns la rezultate esen-
ţiale pentru întreaga noastră cunoaştere a trecu-
tului (şi a unor direcţii majore din existenţa
umană, în general) sub două aspecte: a marcat
importanţa stărilor de spirit col~ctive pentru
explicarea marilor curente istorice şi deci şi a
stilurilor artistice şi a evidenţiat faptul că pre-
zentul nu depinde numai de ceea ce l-a precedat
imediat, dar şi de impulsuri pornite cu mult în
urmă şi de mişcări de „durată lungă" purtate
de-a lungul secolelor. Studiul atitudinilor men-
tale a ajuns, în aceste condiţii, să delimiteze şi
să reliefeze inovaţia, ceea ce se schimbă, aşa cum
au dezvăluit o serie de constante, de permanenţe,
de elemente care alcătuiesc ceea ce rămîne, pur-
tate fiind de durata lungă (această excepţională
descoperire a lui F. Braudel).
Pot fi citate, în acest sens, contribuţiile de
primă importanţă ale lui Jean Delumeau des-
pre frică în Occident, despre cauzele care au pro-
vocat apariţ,ia fricii şi exploziile unor spaime
colective în Europa modernă; în raport cu frica,
istoricul a reliefat locul ocupat de curaj în dis-
cursul cultural al Renaşterii şi, mergînd spre
sursele fricii, a intîlnit o întreagă pastorală, din
care, e\·ident, lipsea tema iubirii şi a împăcării 12 •
Tot aici trebuie amintită lucrarea lui Jacques
Le Goff despre purgatoriu, care arată cum s-a
impus o viziune despre lume, într-un anume climat
mental, printr-o elaborare la cart au colaborat
formularea conceptuală şi reprezentarea artistică 13 •
Mai departe, explorarea mentalităţilor atinge
strat.ul cel mai adinc în care se află arhetipurile,
miturile care revin în actualitate pentru a sluji
o cauză imperioasă a momentului sau pentru a
da răspuns unor frămînlări. Cercetările ternato-
/.
logice în literatura comparată, dar şi în istoria
picturii, pot nrăta în funcţie de ce necesităţi rea-
par anume personaje legendare şi cu ce trăsături
se infiiţişează ele lumii în care au fost chemate
şi nouă, celor care le rememorăm prezenţele.
33
Fără îndoială că tematologia ne introduce in
substanţa mentală a operelor de artă, în elemen-
tele intelectuale cu care marii autori şi-au clădit
scrierile şi în experienţa de viaţă pe care au înfă
ţişat-o publicului. Grăitor este faptul că la o dis-
tanţă de secole, scriitorii preferă subiecte diferite
sau tratează acelaşi subiect în moduri diverse:
să ne gîndim la faima de care s-a bucurat Ale-
xandru cel Mare in teatrul clasic francez, dar şi
în pictura şi mai ales tapiseria secolului al XVII-iea
şi să ne întrebăm dacă acest Alexandru legat de
ostentaţia cite unui Rege Soare avea acelaşi
suflet şi chip ca cel din romanul medieval sau oe
cel din literatura antică. Dar să mergem mai
departe, apropiindu-ne de tema noastră, şi să
ne întrebăm de ce s-a studiat în secolul nostru atî1
de insistent tema faustică şi a lui Don Juan ş
atît de puţin tema Ifigeniei !I Oare pentru CE
accentul a căzut asupra acţiunii şi a plăcerii d(
a trăi, mai curînd decît asupra modului în car(
poate fi integrată suferinţa în viaţa fiecăruia i
lntîlnim aici un aspect al aşa- numitei ci"ilisatior
du loisir? In orice caz, manualul cu merite didac·
tice al profesorului de la New York, Rober·
J. Clements 14 , cuprinde printre interesantele list(
de trăsături fundamentale ale unor stiluri sat
genuri şi sugestive programe de învăţămînt pen
tru cursuri privind curente, perioade şi aspect1
interdisciplinare, doar două programe referitoar1
la teme: primul este privitor la Don Juan, a
doilea la Faust. Iar Gerhard Kaiser ne arată ci
Faust a fost studiat mai mult decît Hercule ş
visul mai mult <lecit plictiseala (ceea ce nu est1
rău I) 16 • Dar despre lfigenia nu avem deci
citeva dizertaţii şi un singur studiu substanţial
cel datorat lui Hans Robert J auss, din punctu
de vedere al esteticii receptării : Racines unt
Goethes I phigenie 16 •
Problema pe care o ridică lfigenia este apro
piată de atitudinea faţă de moarte, deoarece ei
ne cheamă să gindim la sensul vieţii umane cari
poate fi brusc curmată pentru a da o semnifi
caţie superioară existenţei umane. Problema esti
3
dramatizată de circumstanţa că sacrificiul esle
impus de tatăl eroinei. Cazul lfigeniei se aseamănă
cu cel al fiicei regelui J ephta, care a promis că
va sacrifica viaţa primei fiinţe care-i va ieşi în
cale, dacă se va întoarce victorios de la război;
or, prima fiinţă care a venit să-l întîmpine a fost
fiica lui. De aceea, tema a inspirat pe Abelard,
Buchanan, Hans Sachs şi a revenit, cum era de
aşteptat, în lirica barocă 17 • Hamlet îi reamin-
teste lui Polonius (actul II, scena 2) un cintec
popular despre tragica intîmplare pentru a-l face
să cugete: nu cumva îşi expunea fiica la primej-
dii teribile folosind-o ca momeală într-o vînătoare
ce avea să devină sîngeroasă? Fiica lui J ephta
este victima destinului, dar ea se pretează mai
uşor la „compătimirea" spontană decH Ifigenia,
în cazul căreia se află incluse semnificaţii mai
adînci: lectura pieselor lui Racine, Goethe şi
Mircea Eliade este „incomodă", deoarece ne im-
pune să pătrundem în atitudini care nu ne mai
sînt familiare (raporturile omului antic cu zeii)
şi în chestiuni tulburătoare (de ce să-ţi sacrifici
viaţa pentru alţii?)
Tema poate fi urmărită pe un drum mai comod,
adesea ales de specialiştii în aspecte formale, care
nu doresc să stîrnească întrebări grele. Ei ne vor
vorbi despre autonomia artei, care trebuie păzită
de amestecul istoriei culturale şi ne vor povesti
cum l-au citit pe Euripide cei care au reluat
tema, cum au fost structurate piesele, ce tip de
vers a fost ales, ce metafore foloseşte autorul.
Dar arta nu se reduce la atîta: punctul de greutate
se află în altă parte, în interiorul textului, acolo
unde îl ascultăm pe scriitor vorbind despre rapor-
turile omului cu suferinţa, cu marea încercare
ce nu poate fi depăşită decit prin actul eroic, cel
care face să se perpetueze viaţa şi un ideal de
viată.
Or, tema sacrificiului nu apare tn prim plan
tn lphigcnic auf Tauris, deoarece Goethe vorbeşte
aici mai curînd despre armonia puterilor sufleteşti,
acPea cnre instaurează ordinea şi calmul, inlătu
rtnd abuzul şi înşelăciunea. „Sufletul frumos,
35
he spune Tudor Vianu, cel care se spovedeşte in
Wilhelm M eister, e înfăţişat în lfigenia în acţiu
nea lui liniştitoare şi civilizatoare printre oameni.
Acel care a cucerit pentru sine libertatea intimă
ştie că are acum datoria să slujească legii" 18 •
Evident că în această reine M enschlichkeit pro-
blema sacrificiului nu se pune. La Racine pro-
blema este eludată, deoarece Ifigenia se declară
gata să împlinească porunca tatălui, Agamemnon,
singura ei spe~anţă avînd un caracter militar,
anume că va fi amintită alături de eroii care-i
vor distruge pe troieni. Conflictul nu are loc intre
iubirea lui Ahile şi iubirea unui ideal, ci intre
sentimentele unei tinere şi autoritatea paternă.
Faptul că pînă la urmă spectatorii află că Erifile,
fiica Elenei şi a lui Teseu, s-a imolat singură pe
altar, nu face decît să întărească această senzaţie
că este vorba de o altă problemă decît aceea a
jertfei. Iar Ulise, care încheie piesa cu o tiradă
frumos versificată, in care explică publicului şi
Clitemnestrei în ce mod marele preot Calchas a
evitat măcelul dintre oamenii lui Agamemnon
şi mirmidonii lui Ahile, inştiinţînd pe toţi că, de
fapt, zeii aşteptau să piară Erifile, rodul dragostei
condamnabile dintre Teseu şi Elena, ar fi putut
să repete, în concluzie, cuvintele lui Racine din
prefaţa piesei: sînt recunoscător lui Pausanias
pentru că mi-a scos în cale pe Erifile, pentru că
altfel nu aş fi scris piesa. „Cît de verosimil ar fi
fost dacă aş fi însîngerat scena cu moartea ori-
bilă a unei persoane atît de virtuoase şi atît de
amabile precum trebuia reprezentată lfigenia ?"
lntr-adevăr, poate fi eroică o persoană amabilă~
Nu este mai simplu să se ducă la sacrificiu o altă
persoană care poartă o culpă? Jansenismul se.
află implicat în tragedia de curte a lui Racine,
aşa cum limbajul prozaic, adaugă Roland Barthes,
deplasează centrul de greutate al piesei în viaţa
de familie, ceea ce denotă o invazie a gustului
burghez în dramă 19 • Este evident că piesa lui
Goethe face un pas înainte pe drumul interiori-
zării, întrucît trece dincolo de analiza mecanis-
mului pasiunilor pentru a afla resorturile elibe-
36
rării fiinţei umane, pentru a asigura autonomia
individului. Dar individualizarea aceasta mar-
ginalizează spontan tema sacrificiului care nu
apare decît în cadrul evaluării răspunderii omului
faţă de ceilalţi şi de valorile perene.
Piesa lui Mircea Eliade aduce în prim plan
„mitul jertfei creatoare", după cum spune Mircea
Handoca in prefaţa textului apărut în „Manu-
scriptum", in 1974: „ideea sacrificiului creator pe
care Mircea Eliade o dezvăluie în destinul eroi-
nei este comună atît Meşterului Manole, cit şi
Mioriţei" 20 • Ideea aceasta a reieşit din plin in
spectacolul realizat la Teatrul Naţional din Bucu-
reşti în Sala Atelier. Aici, unde cele trei uşi limi-
tează brusc spaţiul şi tot brusc îl amplifică,
jertfa, ce va fi săvirşită totuşi afară, este domi-
nantă. Tema centrală a devenit tot mai limpede
din confruntarea Ifigeniei cu cei care au pus
mina pe sabie ca să strîngă averi şi care urlă
„Asia !" sau cintă melodii cu scrişnete (uneori
cam prea tare !) ; cu cei care ii conduc pe aceşti
soldaţi-mercenari, Menelau şi Ulise; cu cel care
li este tată, dar iubeşte în egală măsură gradele
de comandant, „băile" de mulţime şi discursurile.
lfigenia a explicat, fără declaraţii, că nu are
resemnarea impusă de acceptarea fatalităţii, ci
liniştea fiinţei care ştie că este prinsă într-o exis-
tenţă cu început şi cu sfîrşit, ea fiind părtaşă
tuturor celor care in trecutul indepărtat au„îmblîn-
zit moartea". Personajul nu este izolat în litera-
tura română, unde tema jertfei revine la Sado-
veanu şi Vasile Voiculescu, la Lucian Blaga
sau Valeriu Anania; aceeaşi temă apărea şi în
reflexiile cărturarilor români, care vorbesc cu duio-
şie despre acel care „ştia că este asupra morţii",
cum face Miron Costin atunci cînd aminteste de
scrisoa11ea trimisă din închisoare de Miron B~rnov
l'chi mamei sale, îndeamnă să nu se piardă nădej
dea în suferinţă, care este condiţia esenţială a
dezvoltării morale, cum scria Bălcescu după eşecul
revoluţiei de la 1848, compară viaţa actorilor cu
a celor care luptă pentru un ideal, pentru că,
scrie Vasile Pârvan despre Petre Liciu, „arta
37
ul'amatică este al'ta de a-şi sacrifica propria
fiinţă", sau amintesc oamenilor, în momente· <le
cumpănă, că „viaţa culturală cere neapărat şi
anume oameni, ei se jertfesc pentru cultură",
deoarece „cultura e un nesfîrşit sacrificiu", după
cum scria Mircea Florian in 1943. Citim în aceste
mărturisiri un atasament fată de un sistem . de
valori, tradiţional 'verificat prin îndelungi expe-
rienţe. Eliade însuşi aprecia că Mioara năzdrăvană
este un text reprezentativ pentru cultura română şi
concepţia arhaică 21 • Desigur, o asemenea atitudine
riscă să respingă orice contact cu imediatul, să exal-
teze trecutul pentru a bloca inovaţiile, să reco-
mande topirea în anonimat, aşa cum poate
pierde speranţa şi justifica tirania 22 ; dar aseme-
nea excese nu pot ascunde faptul că multe ino-
vaţii au avut în sîmbure tendinţe distructive pe
care doar rezistenţa întemeiată pe valori le-a putut
opri. lntr-un asemenea caz, sacrificiul nu este o
formă a deznădejdii, ci o luptă pentru idealuri;
sacrificiul nu se însoţeşte cu expresii plîngăreţe,
ci cu dramatica şi tragica descoperire a limitelor,
care impune o alegere. Constantin Noica distin-
gea, cu bun temei, suferinţa sufletească de cea
spirituală şi preciza că prima nu intră în atenţia
filosofiei care nu se ocupă decît de materia si-
gnata, de ceea ce are o saturaţie ontologică: „con-
ştient sau nu, suferim cu toţii de a nu putea să fim
totul şi moartea nu ne dă decît unul din prile-
jurile acestei suferinţe. O asemenea aspiraţie către
totalitate se manifestă -ca tendinţă de a îngloba
mediul, de a-l absorbi în tine: eu o numesc trece-
rea mediului extern în mediul intern" 23 • Atasa-
mentul obtuz faţă de imediat, faţă de ceea ce of~ră
şiragul evenimentelor, prin salturi de la o intîm-
plare la alta, leagă sacrificiul de suferinţa corpului,
<le durere şi poţi ajunge să vezi in jertfă o formă
ele sinucidere; în schimb, sacrificiul capătă sens
deplin atunci cînd este legat de puritatea sufle-
tească şi dragostea de ceilalţi, apărate cu priva-
ţiuni şi frămîntare mai ales atunci cînd forţa
încearcă să te acopere de oprobriu, să te compro-
mită, pentru a justifica satisfacţia josnică şi
38
obtuză. Ifigenia răsărită din tradiţia de gîndire
românească îmbină candoarea cu idealul, pe dru-
mul ce o poartă de la cele din afară spre cele dină
untru, de-a lungul unor etape marcate de confrun-
tările eroinei cu ceilalţi.
Discuţia cu Ahile, care cere tot timpul lfige-
niei să abandoneze „visurile" şi să vadă „reali-
tatea", ne poartă de la înţelepciunea eroului poli-
tic pe o treaptă mai înaltă. Ahile ştie cum merge
lumea, pentru că o priveşte din înălţimea idealu-
lui de dreptate: el înţelege neputinţa mercen&-
rilor de a vedea sensul jertfei şi cîntăreşte bine
lipsa de scrupule a celor care nu se mai împie-
dică de viata unei tinere atunci cînd li se deschide
perspectiv~ cuceririi Asiei. De aceea, Ahile va
lupta ca să instaureze dreptatea în lumea aceasta
care-l inconjoară şi în mijlocul căreia va deveni
erou. Este „inţelepciunea din afară" descrisă în
sfaturile către principii şi în cele adresate omului
care trăieşte în „lume". In sfaturile lui Agapet
adresate lui Justinian, traduse în română pe
vremea lui Brâncoveanu, obligaţia de a judeca
cu dreptate este întemeiată pe argumentul că
tmpăratul este asemenea divinităţii, ca putere,
şi oricărui om, ca existenţă trupească, şi ca atare
trebuie să aibă aceeaşi măsură pentru toţi. Dar
dincolo de îndatoririle celui care instaurează ordi-
nea, se află aspiraţii' mai subtile, şi ele apar
in mintea spectatorului atunci cînd I figenia
priveşte pe Ahile, dar descrie un chip mai desă
vîrşit <lecit al lui.
Discuţia cu Calchas ne introduce în cercul
„inţelepciunii dinăuntru"; pentru că în faţa celui
care este grăbit să împlinească porunca desci-
frată de el in elementele naturii, Ifigenia cele-
brează bucuria care va veni după ~ porunca va
fi fost îndeplinită. Dreptăţii lui A hi le, Calchas îi
adaugă respectul faţă de lege; dar dincolo de
litera legii este semnificaţia ei. Jertfa nu trebuie
săvtrşită pentru că aşa vrea zeiţa jignită de Aga-
memnon, ci pentru a împăca pe ahei şi a le des-
chide drumul spre lumea nouă a dreptăţii şi a
bucuriei. l nţelepciunea lui Ahile ar fi dus la
39
tncleştatea I'ăzboinică, Jn titnp ct=l inţelepciunea.
lfigeniei duce la împăcare şi la noi speranţe. I figenia
potneşte spre locul jertfirii cu încrederea că va rămî
ne prezentă in ,,visul cel mai de preţ" al celor care au
imolat-o. Ea pătrunde din cercul exterior în cel inte_-
rior al inţelepciunii înaintînd spre centrul cercurilor
concentrice; ea ştie că pe alte raze păşesc alţi
oameni şi că cei care se îndepărtează de centru,
refuzînd orice privaţiune şi orice durere, merg
într-o directie care-i distantează tot mai mult
de celelalte' raze, de ceilalţi oameni. Imaginea
aceasta, pe care cititorii români o găseau în
cuvintele A vvei Doratei tipărite la Rîmnic în
1784, reda itinerarul vieţilor eroice, acelea care
aşezaseră armonia realizată prin slujirea unui
ideal, mai presus de echilibrul care conferea o
seninătate rece. Ifigenia lui Mircea Eliade cunoaşte
aceste mari secrete sau măcar le are asimilate în
cunoaştere sau afectiv şi de aceea ea alege drumul
care o desparte de impulsurile haotice, de unel-
tirile josnice, de iluziile uşor risipite, de respectul
lipsit de dragoste al legii. Incadrînd suferinţa şi
durerea în viaţa ei, Ifigenia trăieşte in lumea
permanenţelor şi nu se lasă copleşită de întîmplări;
acceptînd sacrificiul, ea provoacă o înnoire in
viaţa oamenilor. O înnoire absentă în tragedia
lui Euripide. Semnificaţia arhaică a jertfei este
înnobilată de dragostea faţă de ceilalţi. In acest
fel, spunea, la rîndul lui, Shakespeare în Sonetu[
146: „tn sine-ţi fii sătul, nu în afară./ Devoră
l\foartea, care ne devoră, / Şi moartă Moartea,
vie-i orice oră". Eliberarea de obsesia sfirşitului,
a limitelor, nu este autentică decH atunci cînd
izvorăşte din armonie care, cum spune \Valter
Ong, este semnul sănătăţii.
In fond, reluarea unei legende poate fi prilej
de modernizare a unui mit, dindu-i, de exemplu,
dimensiuni psihanalitice, ca în Maşina infanală
a lui Cocteau: ea poate fi prilej de dezbatere pe
tema autorităţ.ii şi a libertăţ,ii, ca la Racine, sau
a armoniei umane, ca la Goethe. Dar reluarea unei
40
legende poate fi şi prilej de reîntoarcere spre sem-
nificaţiile primordiale şi spre principii încă vii
in civilizaţia unui popor. Este ceea ce ne propune
lfigcnia lui Mircea Eliade.
Pentru a surprinde noul chip al unei vechi
teme, interpretarea trebuie să meargă întotdea-
una pînă acolo unde apare în lumină sistemul de
valori al colectivităţii; pentru că altfel apare la
suprafaţă un ataşament faţă de concepte şi ges-
turi din trecut ce lasă impresia că nu este decît
o simplă anchilozare sau conservatorismul ce
poate îng1·ijora pe „liber-schimbişti". Sigur că nu
toate temele ne îngăduie să ajungem pînă la aceste
profunzimi; unele sînt mai încărcate de înţeles decît
altele şi mai capabile să ne spună ce s-a schimbat
şi ce s-a păstrat, ce aparţine conjuncturii şi ce
este adinc sădit în firea umană. In acelaşi timp,
investigarea profunzimilor este cea mai în măsură
să ne arate că există o certă diversitate în civi-
lizaţia umană şi că doi artişti nu spun exact
acelaşi lucru atunci cînd tratează acelaşi subiect,
aşa cum madonele lui Rafael nu se aseamănă
cu cele ale lui Leonardo şi nici alegoriile lui Botti-
celli nu au drept suport aceeaşi viziune ca aceea
care susţine o alegorie contemporană franceză
sau spaniolă. Chiar atunci cînd vorbesc despre
jertfă, doi scriitori nu dau acelaşi conţinut noţiu
nii, atunci cînd aparţin unor culturi diferite,
datorită faptului că în fiecare tradiţie straturile
de gindire şi afectivitate s-au aşezat în mod dife-
rit. Variaţia culturilor şi profunzimile lor sint
surprinse de istoria mentalităţilor mai bine decît
orice altă disciplină intelectuală. In cazul operei
de artă, atenţia acordată mentalităţilor sesizează
ceea ce mediul în care a fost elaborată acea operă
a împărtăşit artistului, pe plan intelectual şi afec-
tiv, din dezbaterea şi climatul momentului, ca
şi din tiparele de gîndire şi automatismele trans-
mise de la o generaţie la alta, precum şi ceea
ce artistul a realizat cu asemenea elemente, pe
care noi, la rindul nostru, le reinterpretăm. Dar
fării. să minimalizilm rolul artistului si nici viat.a
inlrlrclnnlii pr cnrr, într-o viziune pr~imist.i\ us{1-
i1
pra omului, am reduce-o la citeva complexe din
copilărie, citeva idei asimilate in adolescenţă şi
citeva calcule ale unei fiinţe care trebuie să par-
vină. Pentru că opera de artă urmăreşte, in pri-
mul rînd, înnobilarea existenţei noastre, prin
aspiraţiile profunde pe care ni le împărtăşeşte.
NOTE
L Lawrence Stone, The Past and the Present, London,

RouLledge and Kegan Paul, 1981, p. 232, 240, 248. Un
bilanţ la Michel Vovelle, Les attitudes devant la mort,
front actuel de l'histoire des mentalites, „Archives de
Srienres Sociales", 1975, 49. în acelaşi an, Philippe Aries
arăta ce îl apropie şi ce îl depărtează de al său „complice
Vovelle"; în timp ce Aries mărturisea că este „înclinat
să deevalueze influenţa sistemelor culturale, nici Renaş
terea, nici Luminile nu apar în periodizarea mea ca vîrfuri
decisive", întrudL „după mine, marile mişcări care atrag
după ele mentalităţile - atitudinile în faţa vieţii şi a
morţii - depind de motoare mai secrete, mai adlnci, la
limita biologicului cu culturalul, adică de inconştientul
rolectiv", ~f. Vovelle tinde „să acorde, după cum a arătat
în frumoasa lui lucrare Mourir autrefois, mai multă
greutate moravurilor, ceea ce noi am denumit în scurta
noastră dezbatere ideile clare" (articolul inclus în Essais
sur l'histoire de la mort en Occident, p. 236-237). Analizele
pc regiuni sau pe secole nu au modificat schema lui Aries;
de văzut Pierre Chaunu, La mort a Paris, Fayard, 1978,
Franr;ois Lebrun, Les hommes et la mort en Anjou au
17e et 1se., Mouton, 1971, John McManners, Death and
the Enlightenment, Oxford University Press, 1985. Ana-
lizele aplecate asupra expresiilor plastice sint numeroase;
s-a acordat atenţie pietrelor tombale, dar şi retablurilor,
pentru a se investiga temele alese, stilurile. August
Nitschke a demonstrat că şi din ornamentica de pe vase
irlandeze pot fi deduse modalităţi de comportare umană,
în Die Jl'ege der Toten, Beobachtungen zur irischen Orna-
mentik, extras.
2. L. Stone, op. cit., p. 230. De văzut şi E. Le Roy
Ladurie, Le territoire de l'histoiren, Gallimard, 1973,
p. 301-415.
3. Edward Shorter, The Making of the Modern Family,
New York, Basic Books, 1975, cap. The Transformation
of Courtship, p. 148 şi urm.
4. L. Stone, op. cit., p. 222.
5. Peter Laslett, The World We Have Lost Further
Explored, New York, Charles Scribner's Sons, 1984.
6. Robert :\luchempled, Famille et ltistoire de men-
talites (XV le-X V I /le siecles ). Etat present des recherches,
42
„Revue des etudcs sud-est europeennes", 1974, 3,
p. 349-369.
7. fn Eugenio Garin, Educazione umanistica in Italia,
Bari, Lâterza, 1971, p. 92-93 (cap. Jmportanza dei monu-
menti literari). Citatele care urmează slnt extrase din
această an Lologie.
8. f n Eugenio Garin, op. cit., p. 123 (cap. La natura
ha fatto gli uomini aui a imparare).
9. Despre acestea amănunte ln cartea noastră Eseu
fn istoria modelelor umane, Editura Ştiinţifică, 1972.
10. R. Muchembled, art. cit., şi L. Stone, op. cit, p. 257.
11. Date preluate din articolul lui AugusL Nitschke,
Die Stellung des Kindes in der Familie im Spătmiuelalter
und in der Renaissance, ln: Haus und Familie in der
Spatmittelalterlichen Staat, Băhlau Verlag, 198li, p. 215- 243.
12. Jean Delumeau, La peur en Occident, Fayard,
1978 (un capitol a apărut înaintea cărţii în revista de Ia
Bucureşti "Synthesis", 1976, III, p. 121-129); de acelaşi,
Le discours sur le courage et sur la peur a l'epoque de la
Renaissance, „Revista de Historia", 1974, p. 147-161;
de acelaşi, Le peche el la peur, Fayard, 1983.
13. Jacques Le Goff, La naissance du Purgatoire,
Gallimard, 1981.
14. Comparatfoe Literature as Academic Discipline,
MLAA, 1978.
15. E infuhrung in die vergleichende Literaturcvissenschaft,
Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1980.
16. Studiu inclus în volumul lui Hans Robert Jauss,
Rezeptionsasthetik, Miinchen, 1975.
17. Elisabeth Frenzel, Stoffe der H'eltliteratur, Stu t-
tgart, Kroner Verlag, 1976, p. 351-35!1 ( Jephthas Tochter),
339-345 ( Iphigenie).
18. Goethe şi timpul nostru, în: Tudor Vianu, Studii
de literatură universală şi comparată, Edilura Academiei,
1963.
19. Roland Barthes, Despre Racine, Editura pentru
literatură universală, 1969, p. 138-145.
20. Text reprodus în volumul Mircea Eliade, Contri-
buţii biobibliografice, Bucureşti, 1980, p. 163-16li.
21. De la Zalmoxis la Gingis-Han, Editura ştiinţifică·
şi enciclopedică, 1980, p. 223-250.
22. Este ceea ce sugerează Carlo Ginzburg. Mitologia
germanica e nazismo : su un vecchio libro di Georges
Dumezil, ln „Quaderni sloriri", 1984, 3, p. 857-877.
Desigur că nu orice cercetare a mitologiilor trebuie sus-
pectată: G. Dumezil a pus în evfdentă faptul că vechile
credinţe indoeuropene „organizau un sistem coerent al
micro- şi macrocosmosului, P,Xprimind experienţa umană
în cercetarea legăturilor intime ale acestora şi făcînd
o proiecţie mitologică asupra naturii", subliniază Alexander
Gieysztor într-un studiu care discută cele trei functii ale
divinităţilor vechi - cea suverană, cea militară şi cea
menită să asigure fecunditatea, bunăstarea: La mythol-Ogie
sla11e, le modele trifonctionnel et la culture populaire, în:
La Pologne au XV" Congres des Sciences Historiqites,
Ossolineum, 1980, p. 11-2'J.
23. În Jurnalul de la Păltiniş de G. Liiceanu, Cartea
rnmânească, J 983, p. 126. Pe lingă alte numeroase mărturii,
trebuie reţinut elogiul lui Thomas Morus care şi-a sacri-
ficat viaţa pentru o idee (Zoe Dumitrescu-Buşu
lenga, Periplu 1tmanistic, Editura Sport-Turism, 1980,
p. 178-179).
Despre „păstrarea omului pe verticală" în vremea
presenescenţci, vezi Constantin Noica, Contri.lrnpe la masa
rnlundă organizală de Direcţ.ia sanitară a judeţului
Sibiu: „Virsla a treia", f.a., 15 p.
DE LA TORCELLO
LA VORONEŢ ŞI LA BAROC
Călătorul care pătrunde in catedrala din Tor-
cello (pe care ghidul o descrie drept perla de/la
laguna veneţiană) este fascinat de jocul culorilor
~i al luminilor pe marile mozaicuri care acoperă
pereţii !nalţi ai interiorului. In faţa Judecăţii
universale, călătorul român îşi aminteşte de pere-
tele apusean al Voroneţului: este drept că în
locul celor doi îngeri care înfăşoară sulul timpului,
aici apare o răstignire, dar mai jos asemănările
sînt izbitoare, chiar grupurile drepţilor sau ale
celor aruncati sub osîndă fiind similare. In orice
caz, despărţi.rile sînt nete între registrul de sus şi cel
de jos, între lumea aşezată de-a dreapta şi cea
aflată de-a stînga, după o ierarhie şi o ordonare
întemeiate pe certitudinile culturilor tradiţio
nale. Asemănările cu Voroneţul par să fie mai lim-
pezi ln părţile de jos ale splendidului mozaic care
aparţin secolului al XII-iea; cu cit mergem mai
tnapoi in timp, diviziunea Est-Vest din Europa
se estompează, ln mare parte şi datorită presti-
giului artei bizantine care a oferit un model nu
numai italienilor, dar şi celor care au împodobit
cu mozaicuri catedrAla din capitalA lui Carol cel
Mare, la Aachen. Arta bizantină a pătruns în
numeroase regiuni din Italia, uneori în văi izo-
late, ca ln rastelul de la Appiano (llocheppan),
de llng11 Bolzano. Aşezat pP o r,ulme, înfruntînd
sPnwţ pe cPi care s-ar fi avPnt11rat pînă ln aceste
părţi de la poalele munţilor Dolomiţ i, castelul
45
pare un cavaler în armură, gata de luptă. Cine ar
bănui că în capelă se află fresce în cea mai auten-
tică tradiţie bizantină, cu întreaga ei sensibili-
tate fată de frumos si de adevăr?
Ca şi' la Voroneţ, f~esca a luat aici locul mozai-
cului, limbajul solemn, declarativ fiind înlocuit
de un discurs ce ţine seama de sensibilitatea pri-
vitorilor 1 . La distantă de trei secole si de cîteva
zile de drum călare,' artiştii se expri~au, totuşi,
în mod asemănător.
Dacă clin laguna veneţiană călătorul va porni
spre Roma, el va putea pătrunde a doua zi, în
plină lumină, în biserica Sf. Ignaţiu, unde ,~a
putea privi pictura lui Andreea del Pozzo venit
din preajma Veneţiei în cc ta tea eternă, la sfîrşit ul
secolului al XVII-Ita. Plafonul este uluitor:
într-un trompe-l'ceil magistral, arhitectura pare
a se prelungi în sus, tot mai sus, pînă ce coloanele
se pierd în nori, aşa cum se întîmplă la New York
cu zgîrie-norii din Manhattan, cu vîrfurile în
ceaţă, toamna şi iarna. Aici la Roma, însă, călă
torul nu se află pe o stradă, copleşită de coloşi
de oţel şi beton, ci într-o clădire de proporţii obiş
nuite, pe măsura europeanului. Dar, cu toate
acestea, plafonul pa:r~ că se deschide spre infinit,
făcînd să apară cerul senin, dincolo de negurile
lnălţimilor, iar în mijlocul seninului un nor pe
care un personaj pluteşte spre alte ţărmuri.
Nimeni nu se va mulţumi cu o simplă explicaţie
tehnică, atunci cînd va încerca să înţeleagă dis-
tanţa imensă care desparte expunerea sobră şi
drS\matică de la Torcello de această demonstraţie
de virtuozitate artistică din pictura romană:
nici trecerea de la mozaic la frescă, nici inlocuirect
efectului de lumină cu prelungirea dimensiunilor
clădirii, nici simpla succesiune a formelor care
par să adauge întotdeauna ceva la cele anterioare
nu ne poate oferi cheia discrepanţelor şi a diferen-
ţelor care ne arată, pur şi simplu, că avem de-a
face cu două limbaje diferite.
Pentru a înţelege această perpetuare şi trans-
formare a for-melor plastice, istoricul va trece
întotdeauna dincoic de limbajul luat ca atare,
"46
dincolo de semne, pentru a descoperi semnifica-
ţiile; Chemlnd în sprijinul explorării acestor per•
petuări şi preschimbări ambianţa culturală, isto-
ricul se apropie de substratul mental al operei
de artă. Un substrat care, în alte limbaje, se exte·
riorizează în sunete muzicale sau în cuvinte:
iar în cazul cuvintelor, el poate lua forma discur-
sivităţii, a expunerii logice, dar şi a sugerării.
Aici, însă, în lumea arhitecturii şi a picturii,
istoricul se întîlneşte cu imagini care au fost
produse de imaginaţie; se va întreba, deci, ce
conţinut şi funcţie au avut imaginile şi ce rol
şi-a asumat imaginaţia atunci cînd ansamblul
de imagini a fost elaborat. Pătrunzînd în interio-
rul expresiei artistice, istoricul şi criticul de artă
se văd siliţi, pe de o parte, să reaşeze opera cer-
cetată în ansamblul cultural din care a făcut
parte şi, pe de altă parte, să observe oamenii din
epoca respectivă pentru a le înţelege gîndurile şi
i.entimentele. Pe această cale, pătrundem în
domeniul imaginarului care, ne spune Evelyne
Patlagean, „este constituit din ansamblul repre-
zentărilor ce se află dincolo de limita fixată de
constantele experienţei şi de înlănţuirile de deduc-
ţii pe care acestea le autorizează. Cu alte cuvinte,
fiecare cultură şi deci fiecare societate, fiecare
nivel dintr-o societate complexă îşi are imagi-
narul său. In alţi termeni, limita dintre real şi
imaginar se dovedeşte variabilă, în timp ce
teritoriul traversat de această limită rămîne,
dimpotrivă, mereu şi peste tot acelaşi de vreme
ce nu este altceva decit cimpul întreg al experien-
ţei umane, de Ja aspectele sociale colective la cele
mai intime: curiozitate faţă de orizonturile prea
îndepărtate ale spaţiului şi timpului, tărîmurile
de necunoscut, originea oamenilor şi a naţiunilor,
angoasele inspirate de necunoscutul plin de neli-
nişte din prezent şi viitor; conştiinţa că existenţa
tşi asociază trupul, atenţia acordată mişcărilor
involuntare ale sufletului, spre exemplu viselor;
interogaţiile asupra morţii; sunetele armonice ale
dorinţei şi ale represiunii ei; constringerea socială
generatoare a punerilor in scenă inspirate de eva-
.if7
ziune sau refuz, atît pe calea naraţiunii utopici
ascultate sau citite ori a imagii:iii, cit şi prin joc
arta festivităţilor şi a spectacolului" 2 • Istorii
reprezentărilor mentale va acorda o atenţie prio
ritară metaforei artistice, deoarece ea ne intro
duce în procesul de elaborare a operei, dar toto
dată şi în procesul de difuzare a acestei opere, expli
cindu-ne receptarea ei entuziastă sau refuzul di
a o integra în alt mediu. Pe măsură ce explorare~
substratului mental se adînceşte, ea descoperE
atitudini fundamentale, care ţin de însăşi naturi;
umană, şi ajunge pînă la ceea ce Blaga ar fi numit
.
" straturile mumă", la reactiile umane din care
pornesc miturile, arhetipurile, acolo unde am întîl-
nit-o pe I figenia.
Istoria mentalităţilor a acordat o atenţ.ie prio-
ritară reprezentărilor colective, imaginilor, ima-
ginarului. . . . Despre conţinutul şi funcţiile ima-
ginaţiei a vorbit mai ales istoria literară şi a
artei care, ca de obicei, a furnizat un material de
prim ordin istoricilor. Cercetarea funcţiei pe care
şi-a asumat-o imaginaţia în diferite epoci a pus
in lumină faptul că aceasta a întreţinut variate
relaţii cu inteligenţa şi memoria în Antichitate,
în Evul l\fodiu sau Renaştere 3 ; dar raporturile
s-au schimbat dramatic în secolul al XVllI-lea·,
cînd a apărut, încă din jurul anului 1730, ideea
„imaginaţiei creatoare" care este activă nu numai
în artă şi literatură, dar şi în ştiinţă, religie sau
filosofie. Pe la 1780, distincţia dintre „fantezie"
şi „imaginaţie" este tot mai frecventă şi ea înclină
balanţa spI'e cea din urmă, privită ca o capacitate
care domină activităţile percepţiei, experienţei,
aprecierii estetice, atingînd o culme în „creaţia
artistică". De aici şi locul pe care artistul, picto-
rul, arhitectul sau scriitorul îl vor revendica in
societate şi in cultură, în perioada romantică.
1n acest moment, imaginaţia a ajuns să fie pri-
vită ca o putere cosmică, răspunzătoare de apari-
ţia şi organizarea întregii naturi. Hobbes este cel
care „a adus în interior procesul creator", consi-
derînd imaginaţia producătoare de noi imagini· şi
48
capabilă să elaboreze noi experienţe, să împo-
idei,
dobească şi să creeze. Discursul mental a devenit
o " voce tăcută a gindului şi simtirii din noi" 4
Probabil că epoca noastră asistă la o redefinire
.
a imaginaţiei, în special sub presiunea tehnicii care
restrînge sfera fanteziei, dind preferinţă tipiză
rii. Un alt aspect care trebuie avut in vedere
este ruperea legăturii dintre carte şi pictură, din-
tre cuvint şi imagine plastică, care îşi are originea
tot tn epoca transformărilor profunde de la sfir-
şitul secolului A.l XVIII-lea, cind lit.eratura s-a
f\t~t'.aşat net de plastioă, pictura proclamindu-şi
preeminenţa, într-o civilizaţie a vizualului ce
dădea asigurarea privitorului că-l îndrumă spre
libertate, tntrucît „ochiul este un domn, iar ure-
chea este slugă" 5 • Mult mai delicată <lecit alte
investigaţii, analiza sursei imaginilor nu solicită
numai concluziile psihologilor, dar şi ale filosofilor,
soeioJogilor, etnologilor.
Mai lesne de intreprins şi de mai larg succes
este investigarea imaginii „celuilalt", a străinu
lui, in funcţie de care apare auto-definirea. Dacă
nu orice relatarl' de călătorie ne conduce spre
imaginea aceasta, in schimb literatura despre
„celălalt" este întotdeauna plină de sevă, de inte-
res. Dar Louis Trenard a făcut precizarea esen-
ţială că „evocarea ţării străine nu este decît un
reactiv sau un revelator analog acelor produse
folosite de chimist sau de fotograf pentru a face
să apară un fenomen care are o origine ce nu dato-
rează nimic acestora". Astfel, cercetarea opiniei
pe care ţlirănimea din Auvergne o avea despre
Spania tn secolul al XVII-iea, a felului tn care
bretonii tşi reprezentau Anglia în secolul al
XVIII-lea sau parizienii îşi imaginau Rusia din
timpul Revoluţiei, permite surprinderea elemen-
tului viu şi concret al unei părţi rlin opinia fran-
ceză dintr-un anume moment,, Alegerea temei
trebuie să ţină seama de trei condiţii: ţara res-
pectivă să fie destul de bine cunoscută, opinia
generală să nu fie unanimă şi să fie într-o evoluţie
vizibilă. Cercetarea se impune să fie exhaustivă,
pentru a putea cuprinde „!!tarea de spirit a masei
"''
populaţiei"; de aceea, documentarea se Ya adresa
surselor ]iterare şi artistice, dar şi documentelor
politice, manualelor şcolare şi celorlalte „mijloace
de expresie şi difuzare: teatru, cîntece, almana-
huri, corespondenţa particulară, proverbe, le-
gende .... "6 • Imaginea stăruitoare denotă exis-
tenţa unui „clişeu" care o multiplică, aşa cum cli-
şeul persistent devine stereotip, un mod de a privi
care blochează sau facilitează sistematic comuni-
carea intelectuală. In acest sens, Asia a devenit
continentul sclaviei pentru numeroşi cărturari
din Europa occidentală, in epoca Luminilor, şi
stereotipul „letargiei orientale" s-a instalat, în
secolul al XIX-iea, in presă şi în opinia publică 7 •
S-ar putea face, probabil, distincţia intre identi~
ficarea tradiţională a celuilalt, prin raportarea la
principii, şi identificarea modernă, prin rapor-
tarea la stadiul de civilizaţie atins de cel care
judecă pe celă] alt; în primul caz, străinul care -are
alte principii sau, mai simplu, nu împărtăşeşte
principiile sursei imaginii este un „barbar" ; în
cel de al doilea caz, dacă nu are acelaşi nivel de
civilizaţie înseamnă că a rămas in urmă şi este
un „primitiv". In timp ce în societatea tradiţio
nală primejdia la care duce încrederea oarbă acor-
dată stereotipurilor este fanatismul, in societă
ţile moderne această acceptare fără rezerve a
stereotipurilor provoacă suficienţ.a individualis-
mului care „dezvoltă un gen de opacitate oriunde
se instalează", după remarca lui Emmanuel Mou-
nier care, in locul izolării individualiste, recomanda
personalismul atent la celălalt.
Presa este un mijloc de comunicare care ela-
borează frecvent clişee şi stereotipuri, probabil
datorită faptului că fiind atentă la eveniment
recurge repede la o explicaţie standardizată pen-
tru a oferi o explicaţie. Ziarele substituie adeseori
un stereotip unei cunoaşteri autentice a unei civi-
lizaţii şi acesta influenţează, apoi, opinia publică,
guvernanţii şi, desigur, şi oamenii de artă care vor
pătrunde cu dificultate într-un mediu nefamiliar,
străin. De-a lungul unui răstimp mai îndelungat
de ctteva secole, se poate urmări modul tn care o
50
ţară străină şi-a dezvăluit treptat aspectele;
presa franceză care s-a ocupat de Italia, de exem-
plu, a transmis, la început, date despre Renaş
terea italiană, apoi despre Roma şi curţile prin-
ciare, oferind elementele unei politologii, pentru
ca să apară, în presa culturală, date despre capo-
doperele italiene şi mentalitatea italienilor 8 • As-
tăzi, un loc de prim ordin îl joacă imaginile difu-
zate de televiziune sau reclame, cu o mare forţă
de pătrundere datorită simplităţii lor. Astfel, un
sondaj făcut in 1973 in Germania occidentală des-
pre ce reprezenta Franţa pentru cei interogaţi,
dădea următoarele procente: 73% se refereau la
gastronomie, 67% la Paris, 63% la modă, 52%
la viaţa de noapte şi 52% la ştiinţa francezilor de
a trăi. Alte exemple, extrase din literatură, în-
deamnă la justificata concluzie că unele stereo-
tipuri trebuiesc combătute, în timp ce altele pot
fi utilizate ca puncte de plecare pentru o mai
hună cunoaştere reciprocă 9 • Re.ferirea la celă
i•• lt duce direct la „auto-imaginea" despre care
,·.lrbeşte Hugo Dyserinek şi care, în cazul unei
imagini insistent difuzate, poate dezvălui valorile
pe care se sprijină o întreagă cultură, după cum
arată analiza „mitului Asterix", „apologie a unei
anumite culturi galo-franceze întemeiată pe un
număr limitat de valori simbolice" 10 • Imaginea
1·Pluilalt a fost temă de dezbatere la Congresul de
i:oilorie de la Stuttgart., din 1985, dar direcţia
principală a ro.portului introductiv al cunoscutei
bizantiniste Helene Ahrweiler şi a unei părţi din
comunicări a urmărit atitudinea faţă de „margi-
nalul" unei societii.ţi şi al unei civilizaţii, mai
curtnd decit modalităţile comunicării; or istoria
artei şi a culturii, in general, este, în primul rind,
interesată in analiza imaginilor, clişeelor, stereo-
tipurilor care uşurează sau blochează relaţiile
dintre societăţi sau medii intelectuale, fapt care
explică variaţia stilurilor şi, în general, variatele
structuri ale imaginarului. Pentru că o cultură nu
poate fi analizată izolat.
Este ceea ce ne demonstrează, cu precădere,
imaainile apărute tn cadrul unor relaţii bilaterale:
51
imaginea francezului despre german şi a germa-
nului despre francez, care se dezvăluie ca adevă
rate ecrane pe care se proiectează toate celelalte
tipuri de relaţii, fie politice, fie artistice. Cine se
ocupă de pildă de receptarea artei şi a literaturii
române in mediul german nu se poate dispensa
de lucrarea temeinică şi plină de sugestive consta-
tări a lui Klaus Heitmann privitoare la imaginea
românului in spaţiul limbii germane - autorul
incluzînd in analiza sa scrieri semnate de austrieci,
elveţieni, saşi, diverşi autori traduşi in germană,
alături de scriitori germani. Constatind că relaţii
culturale cu caracter de continuitate între cele
două medii s-au stabilit incepind cu secolul al
XVIII-iea, mai ales ca urmare a interesului
jozefinismului faţă de Transilvania, autorul urmă
reşte diversele aspecte ale imaginii - de la aspec-
tul fizic al oamenilor la arta populară şi poezie- ,
precum şi mecanismul unor stereotipuri care
au dominat comunicarea intelectuală, mai ales
datorită faptului că s-au perpetuat prin plagiat
in lucrările de mare difuziune, ca enciclopediile şi
manualele. Interesant este faptul că „descoperi-
rea" românilor a avut loc intr-un moment in care
se căuta peste tot „geniul popoarelor" şi erau elo-
giate însuşirile oamenilor de la ţară, mai puri decit
mediile alterate din oraşe; de aici, accentul pus
multă vreme pe folclor şi dispreţul afişat de nume-
roşi autori faţă de orăşeni şi pătura cultivată.
Şi mai interesantă este constatarea autorului
că acest stereotip s-a bucurat de mare succes în
cărţile despre primul război mondial dintr-un
motiv lesne de surprins: imaginea păturii culti-
vate şi a orăşenimii pline de trăsături negative
- o lume a decăderii şi a răutăţii - alimenta „ima-
ginea duşmanului" pe care contactul cu soldatul
român, integru şi paşnic, nu ar fi avut cum să o
întreţină. Cert este că sursa imaginii mentale este
întotdeauna interesul şi de aceea judecăţile privi-
torilor sint variate, după cum se intimplă să fie
negustori, soldaţi, scriitori sau diplomaţi. Comuni-
carea nu a fost întotdeauna uşoară şi dialogul
nelegat i-a lăsat impresia călătorului că băşti-
52
naşul se scufundă in tristeţea lui (pe care putea
justificat să o posede); un autor anonim din
1875 scria că „întreaga parte de jos a Dunării
apare ca o mare Nuschti sau Nujiste", pentru că
patru din cinci răspunsuri fuseseră „nu ştiu",
„nu este". Alteori, călătorul a avut mai multă
disponibilitate şi noroc, dialogul s-a legat, permi-
ţîndu-i să sesizeze trăsături profunde din viaţa
oamenilor. Din ansamblul scrierilor, fie elogioase,
fie indiferente sau negative, se desprind citeva
constante care formează un chip de român în
care este util să ne oglindim şi să aflăm multe
raţiuni ale evoluţiei relaţiilor literare şi artistice
româno-germane 11 •
lnchipuirea, facultatea de a fa brica chipuri,
lucrează cu elemente extrase din mediul înconju-
rător pe care apoi il priveşte prin intermediul
chipului ce s-a format şi ce se va modifica greu.
De unde şi dificultatea de a schimba o opinie, o
stare colectivă instalată intr-o societate. Imagi-
nea se formează trăgindu-şi substanţa din imediat,
dar şi din „realitatea" de lungă durată, aceea care
se modifică greu de la o generaţie la alta. Reali-
tatea are mai multe straturi şi imaginea le încor-
porează, in grade deosebite, nu numai atunci cind
apare în dialogul internaţional, ci şi atunci cind
redă Artistic un fragment din viaţa unei socie-
tăţi. Studiul imaginilor ne îngăduie, aşadar,
in primul rînd, să observăm care au fost atitu·
dinile membrilor unei culturi omogene faţă de
imediat, faţă de conjunctura desfăşurată de-a
lungul a citorva decenii şi faţă de permanenţe;
in al doilea rind, el ne redă cu claritate modul în
care au fost folosite semnele comunicării, simbo-
lurile şi alegoriile, de către un mediu cultural sau
altul; in al treilea rînd, ne face să surprindem
imaginaţia la lucru, această „putere" care s-a
aliat cu memoria, cu inteligenţa sau cu simţurile
pentru a elabora semne. Atit timp cit a fost con-
siderată o aptitudine sufletească ce asociază şi nu
„creează", imaginaţia a colaborat cu memoria, ca
în toate artele tradiţionale.
53
Pentru a reveni la cele două am1ambluri e-vo-
cate ln început, sigur este că la Torcello avem de-a
face cu redarea plastică a unei viziuni clar ierar-
hizate despre lume şi existenţă, în timp ce fratele
Pozzo ne propune o călătorie intr-o altă lume,
care nu este net diferită de cea pe care o ştim cu
toţii, numai că îndreptată, înfrumuseţată, idea-
lizată. Trecerea de la ilustrare la iluzie este, fără
îndoială, o urmare a unei profunde transformări
a atitudinii artistului, dar şi a spectatorului faţă
de cele trei aspecte ale „realităţii" - imediatul,
conjunctura, permanenţa, precum şi a modului în
care au fost folosite semnele comunicării filosofice
- simbolurile şi alegoriile - , a funcţiei pe care
şi-a asumat-o imaginaţia.
Toate aceste elemente ale schimbării devin
clare atunci cînd comparăm o operă artistică
elaborată în secolul trecut sau în vremea noastră
cu o operă din epoca „preindustrială". Şi aceasta
datorită faptului că romantismul a fost o mare
mutaţie în mentalitatea europeană şi după el
„realitatea" a fost altfel privită ca înainte 12 ;
intre Guernica lui Picasso si Ororile războiului
ale lui Jacques Callot sînt d'eosebiri care decurg
nu numai din modurile diferite de exprimare,
cit mai ales din felurile diferite de a privi lumea.
Dar reprezentările mentale variază chiar şi in
cadrul aceleiaşi epoci. Astfel, curtea Mariei The-
resa care asistă la concertul din ţledoutensaal
se lasă „fotografiată" pentru a împărtăşi privi-
torului un crîmpei din existenţa celor care se
află pe „scena lumii"; tot astfel, Thomas Gains-
borough ne vorbeşte despre o lume „aleasă"
care dă tonul in societate, prin comportarea ei,
atunci cind, in aceeaşi vreme, înfăţişează pro-
menada din celebrul St. J ames's Park din Londra.
Dar distanţa este mare între detaliile cotidiene
care invadează cele două reprezentări şi mai ales
intre ţinuta personajelor din imaginea vieneză
şi tendinţa evidentă a pictorului englez de a
sugera o atmosferă, o galerie de tipuri, un senti-
ment delicat, a fine sentz'.ment. Ar fi oare riscant
&ă mergem mai departe tn explgrarea menta-
54
lităţţlor şi i;ă eitim tn a('.est~ două reprezentări
două idei deosebite despre om caro au dus la
conturarea a două modele de umanitate puţin
asemănătoare: de o parte, i;lujitorul coroanei
dedicat unui ideal de ordine şi disciplină, d9
cealaltă, gentleman-ul inspirat de un cod al
bunei cuviinţ.e şi al rafinamentului~ Imaginile ne
îndeamnă să mergem în această direcţie, deoarece
ele ne vorbesc despre atitudinea oamenilor f aţ.ă
de existenţă, deci şi faţ.ă de idealul spre care ar
trebui să se îndrepte fiecare om.
Comparările sincronice aduc în lumină faptul
că tntr-o Europă de o mare varietate inttlnim,
tn acelaşi răstimp, reprezentări capabile să ne
vorbească despre coexistenţa unor structuri deo-
sebite ale imaginarului. Această coexistenţă a
fost explicată foarte simplist de către istorio-
grafia pozitivistă: în timp ce într-o serie de socie-
tăţi arta a evoluat, în altele ea a rămas pe loc
si a făcut de-abia mai tîrziu un efort de recu-
perare. Explicaţie simplă şi de aceea de mare
succes, această denivelare a experienţelor inte-
lectuale a început să fie sistematic părăsită
după ce cercetarea modurilor de gindire ignorate
de istoriografia pozitivistă a adus în luminii.
atitudini şi structuri mentale care nu se înca-
drau in coordonatele trasate artei de către inter-
pretul atent doar la lumea „civilizată" in care
trăia el, o mică lume demarcată de orizontul
lui cu puţ.ine cunoştinţe.
Dacă ne vom opri la secolul al XVIl-lea, cîntl
cercetarea naturii a făcut progrese decisive, pro-
vocînd restructurarea cunoştinţelor, vom constata
că pictorii şi arhitecţii adoptă atitudini tlif erite
faţă de evenimentul cultural, de ambianţa cultu-
rală, de preceptele transmise de la o generaţie
la alta. Iar aceste atitudini se exprimă nu prin
modul in care ei se apropie sau se depărtează
de imediat, ci prin semnificaţia acordată repre-
zentării; determinant nu este faptul că un artist
alege o temă mitologică şi vorbeşte ca Rubens
despre. binefacerile păcii, ·ln timp ce altul redă
o natUl'ă moartă, ca Willem Ka.Jf. 1n general,
55
artiştii din secolul al XYIT-lea au descoperit
eă ~~· poate face pictură mar@ cu un subiect
lipsit de importanţă, după cum a remarcat
Gombrich, cind s-a ocupat de pictura flamandă 13 ;
Rembrandt a :.;tudiat scmrgerea timpului nu
lntr-o amplă compoziţ.ie, ci pe chipul său şi
ne-a lăsat o ::;erie de autoportrete care dovedesc
o ştiinţă unică a „lucrării sufletului" ce nu are
egal, după cum ·spune tot Gombrich, decît în
piesele lui Shakespeare 14 • Fie că-şi aleg subiec-
tele din mediul ambiant sau din şirul alegoriilor
consacrate de tradiţie, artiştii dau reprezentării
o semnificaţie care, la rindul ci, se ancorează
in problematica momentului, într-o dezbatere de
1·espiraţie filosofică mai amplă sau chiar în
problematica fundamentală a omului. Pornind
de la semnificat.ii, putem ::;ă îmbrătisăm într'-un
tot nu numai ~rta occidentală, cu~· face Gom-
brich, ci întreaga artă europeană din secolul
al XVIl-lea. Substratul mental este acela care
ne face să înţelegem de ce Bernini, în faimosul
discurs de la Academie, ce1·ea tinerilor să nu
imite natura, ci să aibă mereu ca model operele
Antichităţii, completate de ceea ce realizaseră
~lichelangelo, Rafael şi Carracci, întreagă această
ucenicie avînd drept i:;eop elaborarea unor opere
maiestuoase, pline de grandoare şi de ostentaţie;
tot acest substrat mental ne va face să înte-
legem variaţia barocului din Imperiul habsburgic
sau din Polonia, unde tonul dat de către nobilime,
care a difuzat în societate propriile sale valori
şi modele, a făcut să intervină în semnificaţ.ii
o altă antichitate şi lecţia altor maeştri 15 • Apro-
piindu-ne de Sud-Estul european, vom putea
urmări modul în care modelul habsburgic, pro-
movat concret prin planurile de urbanizare apro-
bate de un serviciu special din cadrul cancelariei
imperiale, s-a difuzat in Transilvania sau la
Karlovic, unde barocul sîrb a fost consecinţa
unui mod de trai intr-un climat cultural impreg-
nat de stilul baroc 16 ; dar şi modul in care tra-
diţ.ia artistică. ·s-a preschimbat snh impulsul
unor noi atitudin.i mentale.
56
~Pmnifical.in acnrdntă cwnimentului, ambi-
an~.ei cultur~le sau permanenţei csLe aceea care
ne explică în ce mod unele expresii artistice s-au
ancorat în dezbaterea intelectuală a epocii, în
timp ce altele au continuat să se ocupe de prin-
cipiile consacrate, transmise de la o generaţie
la alta, şi să integreze dezbaterea de moment în
sistemul tradiţional. Pictura postbizantină a
rămas ataşată doctrinei bizantine care nu a opus
niciodată „sacrul" „profanului" şi nu a separat
o cultură „clericală" de o cultură „laică", fapt
care a determinat pe un autorizat specialist în
literatura universală, Etiemble, să vorbească
rlespre „paradoxul bizantin" 17 , despre un caz
unic ce refuza să se încadreze într-o istorie a
literaturii universale marcată de trecerea de la
„clerical" la „laic". Explicaţ.ia o găsim în sepa-
raţia netă pe care bizantinii au făcut-o intre
„înţelepciunea dinăuntru", hrănită de punerea
în acţiune a principiilor, şi „inţelepciunea din
afară", obţinută prin discriminare, prin dreapta
folosire a lucrurilor. Dar cele două inţelepciuni
se aflau într-un raport de subordonare, drumul
din afară spre înăuntru mergînd pe raza ce stră
bătea două cercuri concentrice, pini'\ ce ajungea
la sursa vieţii; pe acest parcurs, imaginea men-
tală avea o funcţie provizorie, ea fiind folosi-
toare în cercul filosofiei din afară şi inutilă tn
cercul dinăuntru. lmpreună cu imaginea men-
tală, reprezentarea artistică avea o menire limi-
tată: arta trebuie să deschidă calea spre esenţă,
retrăgîndu-se pe măsură ce mintea se apropia
de aceasta. Sau, cum spune Nicodim Aghioritul
tn cartea din care am extras textul inclus tn
antologia noastră: „Duprernm toate nevoinţa
filosofilor celor din afară şi din lume este ca să
închipuiască mintea lor cu feluri de închipuiri
~i nălucitoare cunoştinţe ale lucrurilor celor
fireşti şi omeneşti, că intru aceasta se alcătuieşte
toată ţinerea filosofiei celei din afară, aşa, dimpo-
trivă, toată nevoinţa şi săvtrşirea celor sîrguitori
şi tmbunătăţiţi este ca să şteargă din mintea
lor toată forma şi chipul şi 1nţelegerea ce s-au
57
întipărit într-insa şi să o aşeze simplă, fără de
în1.,;hipuire 1 neformăluită şi fără de faţă" (cap. 8).
Aceasta este o atitudine tradiţională care nu
crede că experienţa acumulată trebuie aban-
donată, dar acceptă ca ea să fie îmbogăţită;
atitudinea conservatoare refuză orice schimbare
a schemei, orice luare de contact cu imediatul
şi conjunctura, ducind la „manierism" 18 • In
schimb, atitudinea decis inovatoare, clară tn
barocul din centrul Europei, s-a ancorat in
dezbaterea deschisă de eveniment si nu a retinut
din tradiţie decit ceea ce îi slujea î~ acel mo~ent.
In acest fel, viziunea de ansamblu de la Torcello
s-a fragmentat, şi în locul expunerii sistematice
au apărut scene de mare tensiune, tablourile,
iar renunţarea la drumul spre înţelepciunea dină
untru a dat proporţii considerabile aspectelor
exterioare din existenţa umană; accentul a fost
pus pe înfăţişarea exterioară a clădirilor, pe
faţade, ca şi pe invazia elementelor de decor in
interior. Aşa ne putem explica „teatralizarea"
catedralelor baroce, decoraţia nefuncţională R
mobilei, fastul sărbătorii baroce în care impresia
lăsată ochiului este mai puternică decît înţelesul
manifesLării. Dezechilibrul acesta a dus la ~on
f'lictul tipic barocului dintre „a fi" şi „a părea" 19 •
Intr-o lume în care a apărut în relief dubla
faţă a lucrnrilor, imaginaţia a urmărit refacerea
armoniei prin descoperirea de noi asemănări şi
prin iluzie; jocul acesta a prins proporţii in
cercurile aristocratice care, într-o epocă a conso-
lidării puterii centrale şi a caracterului „pater-
nalist" al puterii politice, s-a instalat in mijlocul
cetăţii, părăsind culmile fortificate. Este ceea
ce observăm cu claritate la Wtirzburg, unde
seniorul a părăsit vechea cetate cu ziduri 'medie-
vale şi s-a instalat în mijlocul unui parc, în Die
Residcnz, construită, între 1719-1744, de Bal-
thasar Neumann (care se odihneşte în Marien-
kapelle, lingă piaţă); scara care introducea pe
vizitator tn acest nou sălaş al puterii trebuia
să copleşească şi de aceea a fost împodobită cu
58
mari fresce de către Tiepolo. La Passau, aceeaşi
coborlre de pe malul înalt, unde principele rez.is-
tase trupelor otomane, pe limba de pămint ce
se prelungeşte, într-o privelişte feerică, intre riul
Inn şi Dunăre; noua rezidenţă a dobindit o
scară barocă, asa cum barochizat a fost vechiul
dom, iar în 17S4 s-a construit o clădire specială
pentru teatru. Dacă reşedinţa din \Viirzburg
avea săli ale oglinzilor şi încăperi în ca1·e sunetul
vocilor era transmis dintr-o sală într-o a treia
printr-o încăpere intermediară cu plafon ogival,
la Salzburg teatralul este şi mai accentuat: la
Mirabell, palat construit pentru o favorită ln
1606 şi refăcut, în 1721-1727, de Lucas von
Hildebrandt, sau la llellbrun, înălţat in 1613-
1619, intenţ.ia de joc, de Spielerei, este evidentă
mai ales prin grupurile comice sau capcanele din
parcuri. Desfătarea aceasta este similară „che-
fului" de la noi. Exact aceeasi trecere de la auste-
ritatea medievală la somptuozitatea barocă aparr.
la Ora<lea, unde palatul episcopal a ieşit clin
fortăreaţă şi s-a instalat în oraş, în anii 1750-
1779, după planurile arhitectului vienez Franz
Anton II illebrand, care a proiectat şi noua caLe-
drală. Un limbaj similar impregnat ele dorinţfl.
de a comunica prestigiul puterii tntr-o lume ce
se asPmuie unei piese de teatru îl regăsim în
palatul Brukenthal de la Sibiu şi în reşedinţa
de varii. a principelui Transilvaniei de la Avrig
sau in palatul Bănffy de IR Cluj-Napoca. Ele-
mente din recuzita ar.estui decor se insinueazi\
tn bisericile ortodoxe din întregul Suci-Est euro-
pean; le regăsim in suita de palate pe care
Constantin Brâncoveanu le-a ridicat pentru
„casa" sa.
Inteligenţa care, în cui Lurile tradiţionale, aspira
să descopere sensul şi semnificaţiile din fiecare
fenomen si-a modificat. fnnctia din momentul tn
care s-a ~oncenLrat asupra ~aturii, transformată
tn obiect. Spiritul inductiv, analitic a solicitat,
cu precădere, facultatea de a investiga, a iden-
tifica, a clasa; facultatea ele a porni de la general
spre particular, favoriztnd sinteza, şi apelul la
59
un reper central în întreaga existenţă a trecut
tacit pc planul doi. Este ceea ce ne spun Bacon
şi Descartes, marii promotori ai spiritului modern.
Imaginaţia nu s-a mai simţit chemată să ilus-
treze, ci a început să descopere singură relaţii
dintre lucruri şi fenomene, mergînd pe urmele
intuiţiei. Imaginaţia a devenit capacitate „inven-
tivă"; de fapt, ea contribuise la apariţia unui
fenomen care a avut loc in Renaşterea apuseană,
unde „concepţia despre artă scoate obiectul din
lumea reprezentărilor interioare ale subiectului
si îi atribuie un loc într-o lume exterioară solid
fundată, aşezînd între subiect şi obiect o dis-
tanţă care, in acelaşi timp, obiectivează obiectul
şi personalizează subiectul" 20 • Imaginaţia a făcut
să crească importanţa laturii tehnice atit în pic-
tură sau arhitectură, cit şi în literatură. De aici,
„multiplicarea la infinit a aceloraşi efecte pe
planul ornamentului retoric" 21 , jocul volumelor
în arhitectură şi jocul luminilor în pictură.
Ceea ce se întîmplă în artă şi literatură este
discutat în filosofie. lntr-o interesantă carte,
Rosario Assunto ne-a arătat că un aspect -funda-
mental al filosofiei lui I ,eibniz, „nutrită de o
experienţă care er·a cea a barocului european",
Hst.e „multiplicarea unităţii, unificarea multi-
plicităţii". l\fai mult, continuitatea dintre nat.mă
şi graţie, dintre plăcere şi virtute, „care este
concepţia fundamentală a filosofiei lui Leibniz"
ne dezleagă construcţia artei baroce, dar şi a
artei rococo, aceea care a încercat să se distan-
ţeze de artificialul din ceremonialul baroc „pre-
stabilit pină în cele mai mici amănunte în aşa
fel incit a putut fi asemuit de un istoric modern
cu lucrul la o bandă rulantă". Filosofie a armo-
niei, gindirea lui Leibniz explică barocul, aşa
cum, filosofie a graţiei, ea explică rococoul. ln
acest sens, Assunto vorbeşte despre monumentele
pe care Leibniz le-a contemplat in Franţa, despre
tnrudirea lui filosofică cu celebrul Guarini, auto-
rul uimitoarei capele San Lorenzo din Torino,
unde geometria este pusă in slujba fanteziei,
deBpre emulaţia tacită dintre principi ca Vittoria
60
Amedeo. la Torino, Eugeniu de Savoia, la Viena,
uare citise probabil cartea pe care i-o dedicase
Leibniz in 1714, Principii despre natură şi gratir
întemfiate pe raţiune, sau Karl Albert de Bavaria
care a patronat construirea palatului Amalien-
burg lingă Miinchen. La Torino, Filippo Juvara
a inălţat atit impunătoarea Superga, ce domină
oraşul prin poziţ.ia sa, dar şi prin albul strălu
citor, cit şi bijuteria de artă clasică, din centm,
Palazzo Madama.
Privit prin prisma oferită de sistemele filoso-
fice, barocul nu mai apare o artă „bizară", neîm-
plinită, plină de o teatralitate supărătoare. Dim-
potriv~, filosofia lui Leibniz ne dezvăluie noua
armonie urmărită de o artă care a încercat să
şteargă frontierele dintre palpabil ,şi neştiut,
dintre adevăr şi ficţiune, clintre real şi imaginar.
Ceea ce Assunto sugerează, dar trebuie subliniat
cu claritate, este că barocul a fost o artă care s-a
sprijinit cu precădere pe imaginaţie, o imaginaţie
eliberată de controlul strict al ratiunii. Autorul
reaminteşte faptul esenţial că în E'xerci/iile spiri-
tuale se acorda „închipuirilor" o funcţ,ie impor-
tantă, ceea ce a dus la conflictul dintre severii
jansenişti şi iezuiţi, după cum arată că „teatra-
litatea fiinţei, dacă este îngăduit să spunem
astrei, corespundea unei exigenţe de fond care
era aceea de a îndepărta cit mai mult graniţele
finitului, de a aboli moartea ca negaţie a vieţii,
de a infinitiza, să zicem, finitul vieţii in toate
aspectele sale, in toate manifestările sale". I mpo-
triva aceste! arte s-a dezlănţuit atacul „clasi-
ciştilor" care au denigrat barocul şi au cerut ca
„adevărul" să• fie repus in drepturile sale uzur-
pate de ficţiune. Assunto se opreşte pe larg la
polemica lui Muratori, purtată mai ales în tra-
tatul Despre poezia perfectă. Or, acest tratat ll
inspirat, ulterior, toate atacurile tmpotriva baro-
cului, plnă în zilele noastre, cînd ref uzul de a
accepta prezenţe baroce în scris sau in plasticii.
se revendică de la idei care se găsesc enunţate
tn scrierea lui Muratori impotriva lui Gracian.
Aşa a a.părut o prejudecată tenace „ale cărei
61
unice refe!'iri textuale sînt luate din poezia seco-
lului al XYil-lea (e bine cunoscută ecuaţia din
manualele de literatură care identifică barocul
cu secolul al XVIl-lea) cunoscută mai alat1 din
pasajele polemice trecute ca atare din tratatul
lui Muratori pînă şi în cărţile de istoria literaturii
destinate elevilor".
Or, gindirea barocă şi expresia plastică a men-
1.alităţii baroce au api'ir11t ca o replici'\ dată clasi-
cismului, care, la rîndul lui, a revenit la atac in
Recolul raţiunii, oferind suport neoclasicismului.
Dar, ne atrage atenţia AssunLo; stilurile nu se
Rucred ea ti·enmile pe aceeaşi linie ferată; pre-
lungi1·i baroce mm intilni în tot secolul al XVI 11-lea,
aşa cum reveniri la clasicism apar în tot acest
Recoi. ,,Arti8t.ul este clasic, baroc şi rococo după
cum ucelaşi mecena comandă opere ale căror
destinatie si vocatie formală cer ca ele să fie
realizat~ într-o ma;1ieră sau alta"; aşadar, acelaşi
arhitect sau pictor produce opere baroce sau
_clasice pentru a da răspuns plastic mwi comenzi
sau unui îndemn. Dar, pentru a observa acest
fapt in toată amploarea lui, este nP.cesar să ne
eliberăm definitiv „nu numai de prejudecăţile
succesiunii în timp" a stilurilor, „ci mai ales de
pericolul de a proiecta reconstituirea raportu-
rilor dintre clasicism şi baroc potrivit unei scheme
care duce de la o extremă la alta" 22 •
Prestigiul Antichităţii şi al Naturii a rămas
neştirbit în tot acest răstimp; barocul şi clasi-
cismul s-au revendicat de la aceleaşi modele.
Lucrurile s-au schimbat radical în momentul in
care artistul s-a îndepărtat de imperativele imi-
taţiei şi a urmărit deliberat „originalitatea" care
apare in secolul al XVIIl-lea. Dar aici s-a deschis
un nou capitol în cultura europeană.
Atenţia acordată concomitent preschimbărilor
intervenite in plastică şi în scris, precum şi imagi-
nilor şi conceptelor dominante din secolele al
XVII-lea şi al XVIIl-Jea, a contribuit, tn ulti-
mele decenii, la demarcarea unei epoci baroce
tn culturile sud-est europene. Istoricii de artă
au rerna1·eat mai repede decit istoricii literari
62
schimbările care au avut loc în planul clădirilor,
tn decoraţie, în compoziţie. Astfel, abandonarea
unor elemente respectate cu stricteţe în trecut
şi apariţia unor fenomene noi au fost, pe drept
cuvînt, atribuite unui „spirit nou" apărut în
arhitectura românească din secolul al XVIl-lea:
unificarea spaţiului interior, crearea unei comu-
nicări spaţiale exterioare, prin generalizarea exo-
nartexului deschis, deplasarea accentului ver-
tical de pe naos pe pronaos, au fost toate inter-
pretate ca expresii ale unei noi sensibilităţi care-şi
organizează astfel spaţiul şi raporturile cu infi-
nitul 23 • Este sensibilitatea unor „oameni noi"
care au cunoscut o ascensiune rapidă în secolul
al XVIl-lea şi au iubit ostentaţia, ca principii
Radu Mihnea, Vasile Lupu, Gheorghe Duca, dar
şi Şerban Cantacuzino şi Constantin Brânco-
veanu 24 (care adoptă, de altfel, formula „pater-
nalistă" a puterii în locul celei autoritare, aspect
tipic barocului); forma mentis caracteristică nobi-
limii, barocul dă expresie căutărilor, dar şi neli-
niştii care cuprinde pe cei aflaţi in cercul puterii
şi care se simt tot mai puternic ameninţaţi rle
marile imperii care se confruntă exact tn acest.
spaţiu 25 • Astfel, un boier muntean scria că a
trăit toată viaţa „cu gheaţa în inimă" 26 • S-a
mers mai departe, încercîndu-se a se identifica
un baroc în secolul al XVI-iea, pe temeiul exu-
beranţei decorative din construcţiile principelui
Neagoe Basarab şi al lnvăţăturilor sale care ar
da expresie „unei trăiri tragice"; dar decoraţ.ia
de la Curtea de Ar·geş se înscrie în stilul oriental
care poate părea baroc unui admirator al lui
Praxiteles, dar care este, în fond, un limbaj
diferit de cel european, cu alte coordonate, după
cum „spaima de gol" descoperită de exeget tn
carlea tradiţională de sfaturi trebuie atribuită
Psalmistului David pe care Neagoe tl parafra-
zează 27 • Dar este cert că elemente baroce s-au
insinuat in cultura românească tncă din secolul
al XVI-iea, după cum atestă ctitoria de la Dra-
gomirna a lui Anastasie Crimca, celebru minia-
6]
turist în~1ltată in anii 1606-iGO!J, cn o siluetă
I ' •
fără pereche in construcţiile anLerioare, ce poate
sugera privitorului că „prin această exagerată
alungire şi subţiere, Dragomirna se deschide
către manierism, răminînd totuşi barocă prin
accentul frenetic şi exaltat al disproporţiei
sale" 28 •
In secolul al XVll-lea, elementele noi care
trădează o tensiune sint mult mai numeroase:
f'le nu mai aparţin cite unui artist sau mecena
izolat, ci reliefează un veritabil climat mental
care poate fi asemănat cu cel apărut în Europa
Centrală, datorită unor fpnomene similare, ca
cele evocate de Victor Lucien Tapie, care afirma
că „dacă barocul, pentru a ne menţine la defi-
niţia cea mai largă şi mai uşor de acceptat, este
de recunoscut după primatul pe care-l acordă
valorilor imaginaţiei şi sensibilităţii, ne putem
aştepta să fi avut un succes mai uşor obţinut în
societăţi şi circumstanţe i11 care forţele raţionale,
idealul de măsură şi armonie au întîlnit obsta-
cole sau nu au putut da răspunsuri la toate aspi-
raţiile inimii şi ale spiritului". Valorile triumf ale
şi patetice au fost accentuate de sistemul monar-
hic atunci cind el a încercat mai curînd să cople-
şeai;că psihic decit să constringă fizic şi a ajuns
la ideea „că magnificenţa era condiţia respec-
tului pe care-l inspira principele" 29 • Acest decor
fusese tot timpul menţinut de principii români,
care au conservat ceremonialul şi multe elemente
din costumele bizantine. Dar acum decorul se
asociază cu un nou chip pe care doreşte să-l
înfăţişeze colectivităţii principele (chip clar con-
turat de cronicile de curte din vremea lui Con-
stantin Brâncoveanu), după cum el îşi schimbă
parte din conţinut, asimi1înd numeroase ele-
mente care dau mai multă pondere iluziei decit
înainte. In scris, tatonările stnt multiple, noi
concepte şi imagini îşi fac apariţia vădind faptul
că se instaurează un nou raport între valorile
intelectuale şi cele sentimentale 30 •
Două aspecte ale activităţii culturale credem
că pot reliefa apariţia unei noi sensibilităţi,
64
care a imprimat trăsături baroce operelor plas-
tice şi litera l'e române.
Primul aspect este înflorirea lite1·aturii istorice
1n a doua jumăt.ate a secolului al XVII-lea şi
primele două decenii ale secolului al XVIII-iea;
scrierile istorice au un conţinut şi o formă dife-
rite de vechile ana le, chiar dacă autorii păstrează
t.itlul tra<liţ.ional de „letopiseţ.". ScurgP-ren anilor
este menţinută, însă, doar r.a o urzPală pentru
broderia de imagini şi reflexii pe care autorul le
împărtăşeşte cititorului; istoria devine mai ,,lite-
rară", mai plină de sensibilitate şi meşteşug al
expunerii ~i fenomenul provoacă deplasări in
structura traditională a culturii scrise. In cadrul
cult.urii scrise 'se dezvoltaseră trei categorii de
opere: cărţile de inţelepciune, menite să păstreze
principiile şi să le facă accesibile; cărţile istorice,
care conservau faptele memorabile, care erau
pline de semnificaţii şi invăţături; cărţile de
zăbavă, care 1şi propuneau nu să distreze, ci
să transmită invăţături pe o cale plăcută, prin
cintrenarea imaginaţiei cititorilor şi, 1n special,
a ascultătorilor 31 • Ca in orice cultură tradi-
ţ.ională, expresia culturală era dominată de înţe
lepciune, iar aceasta, spre deosebire de vecina ei
asiatică, urmărea desăvirşirea personalităţii; de
aici, densitatea intelectuală a acestei expresii
care acorda un loc redus plăcerii simţ,urilor,
clar care, în schimb, putea atinge un marc rafi-
nament, prin utilizarea măiastră a simbolurilor
şi alegoriilor, transmiţînd omului sfaturi capabile
să-l ghideze pe căile întortocheate ale vieţii şi,
în acelaşi timp, să-l facă să tragă profit din fie-
care împrejurare, fie ea plăcută sau tragică.
. Or, in secolul al XVII-iea, apare tendinţa unei
I amplificări a reflexiilor care, pe de o parte, se
I adresează tot mai insistent unui om întrevăzut
~ într-un cadru social, iar pe de altă parte, sporesc
j conştiinţa propriei responsabilităţi în cadrul aces-
t tei lumi. Analiza ratională se insoteste cu o tot
1 mai deasă reflexie ~supra propriil~r 'posibilităţi,
de unele un spor de sensibilitate apărut din
conştiinţa neincetatelor confruntări cu „soarta"
65
şi cu ceilalţi oameni. Ea i~se tn evid~nţă tn Qxcla-
matiile de genul „sărmană ţ.ară" sau „vai nouă"
car~ ar fi părut „indecente" unui analist care nu
transforma întîmplarea în caz particular, semni-
ficaţia ei generală fiin<l mult mai importantă
pentru el. Ceea ce nu vrea să spună că omul
medieval era insensibil, ci că avea o altă sensi-
bilitate, hrănită din satisfacţii oferite, cu pre-
cădere, de înţelegere.
Cert este că literatura istorică vădeşte faptul
că, in această perioadă, s-a instalat un spirit
tipic umanist în cultura scrisă românească, atit
intrucît face apel la noi concepte şi teorii az,
ctt şi pentru că deschide porţile unui nou tip de
comunicare intelectuală 33 • Această literatură isto-
rică se detaşează clar şi deliberat de cartea popu-
lară, care a hrănit cultura comună din socie-
t.atea românească 34 , după cum se distanţează <le
tradiţia orală, dar fără să o părăsească de vreme
ce scriitorii respectă normele retoricii. Dar „cro-
nicile" noi sporesc considerabil rolul autorului tn
reconstituirea t.recuLului şi cei care le redac-
tează, cărturari formaţi în şcoli superioare din
Padova, Polonia sau Istanbul, marchează pre-
zenta lor în naratiunea pe care o încarcă de reflexii
filo~ofice. Mai n~ult., autorii ţ.in să se distanţeze
de vorbirea curentă şi să scrie într-o limbă savantă,
apropiată de latina încă folosită în cercurile
academice din Europa. Umaniştii români - Stol-
nicul Constantin Cantacuzino, Nicolae Milescu,
Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi ceilalţi -
nu resping tradiţia orală sau scrierile anonime
perpetuate de la o generaţie la alta, dar se simt
doritori să creeze o nouă tradiţie, la care cheamă
să participe întreaga societate. Or, ei sînt con-
temporani cu mişcarea intelectuală dominată de
un Leibniz sau un Vico, aşa cum cunosc frămîn
tarea din mediul intelectual grec de la Istanbul
şi noile tendinţe manifestate în Veneţia sensibilă
la valorile baroce sau in Polonia „sarmatismului".
De aceea, reflexia lor poate fi îndreptăţit rapor-
tată la mişcarea generală din viaţa intelectuală
europeană cari" se 1ndreaptă deci2 ipre ciYilizaţia
66
corpului, proToclnd reevaluarea ideilor propme
1le civilizaţia care a recunoscut prioritatea spiri-
tului: Lucien Febvre a evocat eu convingătoare
ingeniozitate progresele acestei civilizaţii înte-
meiate ]W „noţiuni elaborate tncet şi progresiv,
de-a lungul timpului, pornind de la date senzo-
riale pe care le putem califica drept antropo-
morfice". El înf ăţ.işează constituirea fizicii, „un
bloc de cunoştinţe fragmentare ce se pretindeau
autonome şi distincte şi grupau fapte compa-
rabile pentru că fuseseră obţinute de cutare sau
cutare organ senzorial. Prin vedere, optica, prin
auz, acustica, prin simţ.ul tactil şi muscular, căl
dura. De pe acum mRi complicată, mecanica,
ştiinţă a mişcării corpurilor percepute, conco-
mitent, de văz şi simţul muscular şi combintnd
a st.fel date senzoriale de origine diferită". O
revoluţie analogă începea tntr-un alt domeniu al
vieţii, provocată de microbiologie, care constata
că organismele sînt alcătuite dintr-un număr
imens de celule. „Concretul a făcut să explodeze
cadrul abstractului" 36 •
Umaniştii români înregistrează noile direcţii şi
le cuprind tn reflexiile lor, chiar dacă nu au posi-
bilitatea să facă experimente. Ca şi Sevastos
Kymenites, lntr-un discurs pronunţat in faţa
lui Constantin Brâncoveanu, in care afirma că
omul este mult mai interesant de studiat, pentru
că este mai plin de neprevăzut, decit natura
care este mereu aceeaşi, cărturarii români acordă
prioritate personalităţii şi problemelor colective,
faţă de cele naturale. Aşa cum tnţelegem şi din
numeroasele însemnări particulare făcute pe cărţi
şi manuscrise, fenomenele naturale nu mai sint
privite doar ca manifestări ale unei forţe supe-
rioare, ci şi ca fenomene cu mecanismul lor pro-
priu. De aceea, cind descrie o invazie a lăcus
telor în Moldova, Miron Costin redă cu exactitate
desfăşurarea fenomenului şi, mai mult, 11 drama-
tizează, accentuind latura de spectacol a feno-
menului. Mai sensibil este progresul in investi-
garea relaţiilor dintre oameni şi dintre forţele
politice: toţi umaniştii vorbesc deapN politie
67
carp. este nucleul „politeţei", al unei viiţi civi-
lizate in polis şi despre patrie.
Redactată, probabil, in primii ani ai secolului
al XVIII-iea, opera majoră a Stolnicului Canta-
cuzino Istoria Ţării Româneşti şi-a propus să
refacă, în lumina unui amplu registru de docu-
mente şi surse, istoria românilor şi să sublinieze
lncul lor in istoria universală. Deoarece marea
inovaţ.ie a Stolnicului constă tocmai 1n deschi-
derea investigaţiei spre o document.are modernă,
globală, îmbrăţişind documenlele 8erise şi orale,
atit locale, cît şi străine, precum şi în reliefarea
faptului că românii participă la civilizaţia umană.
lntipărind această convingere profund umanistă
in opera lui, autorul român arată că poporul
căruia ii aparţine nu continuă civilfzaţia romană
doar prin numele pe care-] poartă (de vreme ce
şi grecii se numesc pe sine „romani'') cit mai ales
prin ataşamentul faţă de o serie de valori. Ară
tînd că o guvernare favorizează dezvoltarea
normală a unui popor, atunci cînd stabileşte
legi ce fundamentează ordinea (impăraţii „buni
şi drepţi au legi puse şi nemişcate le ţin, ca să
poată sta politia şi soţiirea omenească"), Stol-
nicul pune in lumină vocaţia culturală a româ-
nilor pornind de la mărturiile oferite de conti-
nuitatea istorică: „iară ceştea români, ori cum
şi cum pentru atitea călcări, zdrobiri şi nespuse
rele ce i-au trecut şi i-au călcat, tot iată pină
astăzi, cum s-au zis, că tot incă de nu să află
atita fericiţi şi slobozi de tot, iar incă şi domnie,
stăpiniri şi limba aceia a romanilor, tot stă şi
Rn ţ.ine". Capacitatea de a organiza o societate,
de a administra teritorii şi de a exprima idei şi
teorii prin intermediul unei limbi de înaltă cul-
tură sint dovezi intilnite la toti cei care trăiau
în provincii despărţite de fronti~re feudale: mun-
teni, ardeleni, moldoveni.
Vocatia culturală se îmbină cu atestarea unitătii
culturaie a tuturor românilor, în opera acest~i
umanist care foloseşte două concepte majore,
innoitoare, tn opera lui: politia şi patria. Primul
concept apare cu o frecvenţă 8emnificati\'.ă la
68
autorii de istorii contemporani Stolnicului, ca
Radu Greceanu sau Radu Popescu, pentru a de-
semna atit societatea organizată, cit şi ansam-
blul insuşirilor unui om cultivat, cu precădere
stiinta de carte si manierele alese; astfel, un
pers~naj este lăud~t pentru politia şi frumuseţea
şi înţelepciunea sa. Omul care se desăvîrşeşte
în polis, in cetate, dobîndind politeţea, politia,
adică ştiinţa şi arta de a gincli şi acţiona în sen-
sul unei desăvlrşiri personale şi colective, stăruie
tn gîndurile umaniştilor români care continuă să
împartă pe conducătorii obştii in „buni" şi „răi",
iar pe oameni 1n „civilizaţi" şi „barbari". Divi-
ziunea aceasta, întemeiată pe dictonul lui Iso-
crate, că este elin cel care este părtaş învăţătu
rilor şi instituţiilor eline, şi nu cel care s-a născut
în Elada, continuă să fie considerată exactă de
cărturarii care trăiesc într-o societate amenintată
de primejdia din afară, de mari puteri politice
care slnt interesat,e, in primul rind, de exploa-
tarea celor supuşi. Apărarea valorilor civilizaţiei
tradiţionale înseamnă, pentru Stolnic, dar şi
pentru ceilalţi umanişti români, conservarea moş
tenirii romane şi a celei bizantine, apreciată drept
o continuare perfectă a celei clintii. Rezistenţa
se întemeiază pe conceptul de „patrie", pămintul
moştenit de la strămoşi (de unde şi menţinerea
termenului de „moşie"), dar un pămînt civilizat
de acţiunea omului care a ridicat monumente, .
a întemeiat tipografii şi şcoli, a instaurat ordinea
şi pacea. lndatorirea cărturarilor - „să scrie ale
patriei lor şi să istorisească întîmplările moşiei
lor" - este încununată atunci cind ei pun in
lumină ataşamentul faţă de un sistem de valor:i.
Chiar dacă va purta hlamidă imperială sau nume
aristocratic, cel care nu are obiceiuri, ştiinţă de
carte, bărbăţie, dreptate, grija celor tn restrişte,
se va numi „barbar", afirmă Stolnicul, tn con-
sens cu Daniil Panonianul şi cu Dimitrie Cante-
mir, care dă civilizaţiei o definiţie asemănătoare.
Iar civilizaţia supravieţuieşte formaţiei statale
rmpuse legii creşterii şi descreşterii ce decurge din
viziunea ciclică asupra istoriei a umaniştilor de
69
pretutindeni; numele bun perpetuează un model
de viată si astfel realizările unei societăti nu
pier od~tă 'cu decăderea ei. Acest elogiu al ~ivili
zaţiei, care înseamnă, in primul rînd, inţelepciune,
ne introduce in densitatea intelectuală a gîndirii
acestui distins umanist român, ca şi a celor care
si-au dat seama că trăiesc într-o lume tn care
~cţionau forţe contradictorii, in care aparenţele
puteau fi mai puternice decît realităţile, dar fără
să se îndoiască de o serie de adevăruri şi de siste-
mul de valori moştenit. Sub acest aspect, litera-
tura istorică, in plină înflorire, transmite un
coerent şi impresionant sistem de valori care
acceptă şi reuşeşte să domine tot ceea ce aparţine
intîmplării şi conjuncturii. De aceea scrierile isto-
rice ale umaniştilor transmit convingeri care se
menţin nealterate in mijlocul instabilităţii şi al
amăgirilor. Dar urmărind nestatornicia şi chipul
înşelător al lumii, umaniştii consemnează partea
de spectacol din viaţa umană, uneori comedie,
alteori tragedie; pagina de reconstituire istorică.
se încarcă de valenţe literare şi îndeamnă pe autor
să scrie opere de pură literatură. Este ceea ce ne
mărturiseşte Miron Costin în preambulul la poe-
mul Viaţa lumii sau Dimitrie Cantemir în intro-
ducerea la romanul lui cu cheie, Istoria ieroglifică.
Sesizind multiplele faţete ale existenţei, umaniştii
acordă un loc de seamă sensibilităţii, o sensibili-
tate pe care au trezit-o şi au dezvoltat-o formaţia
lor în şcoli superioare şi lecturile de opere con-
tempornne.
Cel de al doilea aspect care trădează apariţia
unei noi sensibilităţi este transformarea ce inter-
vine în modelul de umanitate. ln general, modelul
de umanitate este un test eÂcelent pentru cunoaş
terea ideilor şi aspiraţiilor majore ale unei socie-
tăţi, la un moment dat. Pe de o parte, pentru că,
pornind ele la „realitatea" conjuncturii, oamenii
de cultură elaborează un chip de om ideal care
arată cum ar trebui să fie omul pentru a nu fi
„fluier sub al soartei deget", cum spunea Hamlet;
pe de altă parte, pentru că o dată pus în circulaţie,
acest chip ideal tncepe să inflmmţoze mentali-
70
tatea c-olectiYă. Dar acest model poate intra in
conflict cu cel propus de dominanţi (uneori cu
însuşiri phrnate sub nivelul mediu de inteligenţă
al unei societăţi). Exemplar, în acest sens, este
cazul portretului in pictură, deoarece, atunci cînd
se încarcă de sensibilitate şi nu este simplă foto-
grafie, el dă expresie atît „vocaţiei" artistului,
cit şi problematieii majore a momentului. Vocaţia,
ne spune Ortega y Gasset referindu-se la Velăz
quez, este sîmburele strădaniei artistului de a
realiza „în lumea pe care o găseşte cînd se naşte
personajul imaginar re constituie arlevăratul său
eu" :16 ; problematica majoră apare în tensiunea
dintre rnal şi ideal. ln cazul picturii din Renaş
tere, tensiunea aceasta se transformă în patosul
de a realiza pe de-a-ntregul vitalitatea potenţială
mai înainte de sosirea morţii, care pindeşte pe
fiecare individ in parte 37 • Or, atitudinea aceasta
devine mai limpede dacă vom face apel la consta-
tarea lui Philippe Aries că în timp ce pentru omul
medieval existenţa umană însemna viaţă cu sus-
pendarea sentinţei de moarte, de unde o intensti.
trăire, pentru omul Renaşterii dispariţia a devenit
problemă indi\'iduală, nu o coordonată a speciei,
ci un mod de a-ţi organiza timpul pentru a te
realiza tu însuţi (la mort de soi) 38 . Portretul
H.enaşterii este o luptă cu uitarea, cu disoluţia
individuală si de aceea a dat mostenirii antice
un sens car~ încadra portretul tnt~-o mai elabo-
rată artă a memoriei. Parapetul de la baza por-
tretelor· pictate 1le Jan van Eyck, Tiţian, Bellini
şi alţii sugerează existenţa unei bariere intre
cel intrat in eternitate şi privitor, pentru că
tntreaga compoziţie reprezenta, ne spune Alberti,
,,il ()iso di citi gia sia morto, per la pittura
,,i()c lunga vita". M,ona Lisa cluee la perfecţiune
rezolvarea tensiunii dintre artă şi natură, ideal
şi real, frumuseţea tinereţii şi dintele distructiv
a] timpului, deoarece chipul fascinant este
proiectat pe un peisaj în care domină apa,
despre care Leonardo scria că poate nărui şi
prăbuşi sttncile, adăugind maqiinal semnificaţia
71
ei simbolică: „cu timpul totul se schimbă"
(„col tempo ogni cosa Ila 1Jariando" ). Insuşi chipul
ce dă expresie celor mai nobile forţe ale vieţii
este supus vremii, „zbîrciturilor ce veştejesc" la
bătrineţe 39 •
Concentrînd in sine problematica omului, ten-
siunea dintre real şi ideal, portretul ne face,
totodată, să înţelegem că la un moment dat,
intr-un anume mediu cultural, nu se află un singur
model de umanitate, sau, mai bine spus, in mode-
lul de umanitate care domină la un moment dat
nu se află elemente lipsite de conflict; deoarece,
in orice societate, pe lingă modelul propus de
dominanţii care doresc să formeze intr-un anume
fel mentalitatea societăţii pe care o guvernează,
convieţuiesc variante ce vor avea sau nu succe-
siune. Pentru că, dacă nu ar fi aşa, societăţile ar
fi mereu uniforme şi nu ar avea şansa de a se mai
îndrepta, lipsind imaginile care pot dizolva prostia
şi ticăloşia prin reamintirea unor tămăduitoare
exemple din trecut sau prin prefigurarea unor noi
t1·ăsături 1 mai generoase.
ln general, cultUl'a medievală şi modernă euro-
peană este pilotată de cele două mari modele,
cu adinci rădăcini in trecut, amintind de conducă
torul care indrumă poporul şi de cel care tl poartă
in veşnicie, cavalerul şi înţeleptul. Pe cavaler
ii intîlnim nu numai la cumpăna mileniilor, ctnd
valorile medievale sint dominante, ci şi în secolul
trecut. Este adevărat, cu alte trăsături şi altă
menire. In faţa reşedinţei sale din Dankwarderode,
Heinrich cler Lowe, viteazul şi marele ctitor de la
B1·aunschweig1 dar şi de la Lţibeck ~i din alte
centre germane pe care le-a civilizat, şi-a postat
pe soclu, in 1166, un leu in bronz - rară piesă
pentru acel moment - însemn emblematic şi
expresie a dtrzeniei, curajului şi maiestăţii acestui
ilustru adversar al lui Frederic Barbarosa. Simpli-
tatea statuii exprimă o certitudine şi o aspiraţie
adincă. Cîtev~ secole mai tîrziu, în faţa casei
sfatului din Bremen, cu filosofi şi sibile pe faţadă,
11 tntilnirn pe eroul din poemul Cînteczil lui Roland;
o statuie de lemn, caN, arsă de adversarii cetăţii
72
în 1366, a fost înlocuită de o statuie în piatră, cu
proporţii de uriaş, în 1404. Un tablou anonim
din 1620 înfăţişează piaţa centrală a ace-stui impor-
tant oraş din liga hanseatică: cu veşminte colo-
rate, aflat sub un baldachin, Roland poartă pe
scut o inscripţie care-l prezintă drept apărător
al dreptăţii şi al libertăţilor din cetate. Cind
oraşul Berlin şi-a pierdut, în 1448, autonomia,
statuia lui Roland care se afla acolo a fost arun-
cată în rîul Spree. In secolul trecut, reîntoar-
cerea spre Evul l\'lediu, favorizată de romantism,
a readus în actualitate literatura si arta medie-
vală care au devenit, în cazul aristocratiei bri-
tanice, factor de emulaţie şi model ele comportare.
Cu atît mai mult, cu cit erau sugerate o continui-
tate şi o stabilitate socială, intr-un moment de
profunde revizuiri. Evocînd ascendenţa sa, această
lume îşi reafirma rolul, dind un exemplu de
maniere elegante, de curaj, de fast. Acel Spirit of
Chi11alry a prins viaţă în tabloul lui Maclise în
noua clădire a Parlamentului din Londra, în
1846-1847, refleetînd o aspiraţie, mai curind
dedt un episod de viată 40 •
În secolul al XVII-lt>a, modelele primordittle
de umanitate nu mai au trăsăturile sub care s-au
tnfi:i.ţişat in secolele antel·ioare; mai ales că viaţ.a
de curte a imbinat tot timpul calităţile unui model
cu ale 1:eluilalt, pentru a propune idealuri cores-
punzătoare altor condiţii de existenţă. Condiţii
marcate de tensiuni care, uneori, capătă o expresie
barocă. llarocul „tempernt" britanic se explică
dacă-l vom privi pe gentleman-ul despre care vm·-
hesc autorii de cărţi de comportare. Gentleman-ul
nu mai este lipsit de contradicţ.ii, acum cînd autorii
de tratate sînt alarmati de ascensiunea socialii.
obţinută exclusiv prin 'acumularea de averi; de
aceea, ei alătură două calit.ăţi majore, pe care
le-am lntîlnit şi în textul lui Georges Duby, unde
era analizat un alt moment de tensiune: arms a11d
learning 41 • Fundalul pe care se mişcă acest gen-
tleman care trebuia să îmbine lnvăţătura cu armele
este construit de Chtiistopher. Wren, parcă mai
apropiat de cla~icism dectt ds baroc. Nici l'!tonnete
73
hommc, care predomină în Franţa, nu este inte-
gral baroc.
Tipic pentru baroc este considerat acel hombre
secreto al lui Gracian, el însuşi scriitor reprezen-
tativ al artei baroce prin larga utilizare a proce-
deului de multiplicare a metaforei, agudeza 42 •
Omul exemplar propus de scriitorul spaniol este,
după remarca lui Baldensperger, mult deosebit
de exemplarul italian - l'uomo singalare, expan-
si\' şi fermecător: la fel de categoric în privinţR
onoarei, el ţine la inţelepciunea acumulată de-a
lungul secolelor, dar tinde spre „maniere sublime",
spre exteriorizarea unei bogăţii de viaţă interioară
care să impună personajul, fără să-i dezvăluil'
frămîntarea dinlăuntru. Dar spre 1660 vechiul
curtezan italian începe să se confunde cu omul
galant, in timp ce recentul erou spaniol nu se mai
deosebeşte ele omul pios; şi unul şi celălalt vor fi
înlăturaţi, din pricina frivolităţii sau a durităţii
lor, de către l'honnete Jwmme 43 • Omul secret al lui
Gracian a fost, de fapt, intens propagat de iezuiţi,
după cum ne arată destinul operei sale Oraculo
Manual în Polonia şi in Ungaria, unde a cunoscut
un punct maxim de difuzare la mijlocul secolului
al XVIII-iea, prin ediţii latine; una dintre ele
a apărut la Cluj în 1752. Dar Gracian nu-şi dez-
văluie toate laturile în această receptare care-i
acordă mai mult funcţia de manual de ştiinţe
politice 44 • Spre sfirşitul secolului, Critil şi Andro-
nius apar la laşi, în limba română, dar tot în
cadrul dezbaterii deschise în jurul naturii şi ţelu
rilor puterii politice 46 • Cert este că litera.tura
de genul „oglinzile principilor" se bucură, în
continuare, de prestigiu in cultura română şi din
aceste scrieri cititorii şi ascultătorii desprind multe
elemente pentru a-şi forma ideea de om şi ima-
ginea omului exemplar. Aceasta nu înseamnă că
sQcietatea românu a rămas în urmă, cum pero-
rează sceptic spiritul pozitivist; sfaturile lui
Agapet continuă să se difuzeze in Spania lui
Gracian, aşa cum peste tot se perpetuează cule-
gerile de maxime şi sentinţe 4:6, prop1•ii unei forme
eulturale care practieă lectura intensivă.. In eul-
74
tura germană „oglinzile principilor" au fost citite
pînft tîrziu în secolul al XVIII-lea, ceea ce denotă
că mulţi cărturari au crezut acolo, ca şi in cultura
română, că este mai util să incerci să desăvîrşeşti
persoana guvernantului vorbindu-i despre virtris,
decît să reformezi tot timpul organele puterii;
discu tind despre potestas 47 •
Dar umaniştii români sînt atenţi la ceea ce
le comunică realitatea dramatică, cu schimbări
neprevăzute de situaţii care aduc cu sine uimi-
toare travestiuri umane. Sfîrsitu] secolului a]
XVll-lea, cu confruntările celo~ trei mari imperii
in Sud-Estul european, - otoman, rus şi habs-
hurgic - este marcat. de continue schimbări ale
ccinjwicturii politice. În asemenea împrejurări,
caracterele sînt .puse la mari încercări; mai ales
acolo unde despotismul înfloreşte, la curtea sulta-
nului. 1n subsolul textului Istorici imperiului
otoman, DimiLrie Cantemir notează ohservaţii
făcute zilnic şi galeria de portrete ale vizirilor,
dragomanilor, ambusadorilor prinde viaţă, per-
sonajele participind la o veritabilă commcdia dell'
arte; artifici&lul se îmbină cu autenticul, iar
sublimul cu grotescul. După ce descrie cum un
Ilecri Mustafa l-a învăţat pe sultan să bea vin,
autorul conchide că după moartea lui sultanul
spunea că nu a mai avut zi de bună dispoziţie,
ceea ce arată că se poate cîştiga mai multă cinste
pe calea viciului, dectt pe cea a virtuţii. Oamenii
nu mai sînt uni-dimensionali, ca in culturile orale,
unde personajele sint „plate", cu o singură trăsă
tură dominantă, ci devin „rotunde", pline de
complexitate, marcate de contradicţiile pe care
scrisul le poate sur.prinde şi, mai mult, le jntre-
~ine (după cum arată W. Ong in. textul tradus şi
inclus in această carte). Ali Ciorlulu Paşa este o
figură ele erou legendar într-o lume de contraste
~i de neprevăzuLul provocat <le jocul sorţii; .
pentru că nu iubeşte războiul este decapiLal., ]n
puţin timp după avansare. In schimb, Kopru-
1!:'iza<le Numan Paşa apare ca un personaj de
comedie, toate judecăţile lui fiind formulate sub
impe1·iul obsesiei că are permanent o muscă pe
75
nas. Daltaban Paşa, om· integru, care şi-a tras
numele de la obiceiul său de a merge ·desculţ şi
în travesti prin Istanbul pentru a cunoaşte direct
situaţia din capitală, este o victimă uşoară pentru
intrigile de la curte, unde, ne spune Cantemir,
este un obicei de toţi respectat să lichidezi pe cei
care te-ar putea ajunge din urmă şi ţi-ar lua locul.
Ambasadorul Ferriol se infătisează admirabil în
demnitatea lui, dar aceasta n~ ~e opreşte la limita
firescului; cînd i se comunică din partea vizirului
că trebuie să oprească jocul de artificii, declanşat
pentru a marca o festivitate franceză, el răs
punde că dacă va încerca cineva să-i stingă arti-
ficiile, el se va arunca in aer cu toată ambasada.
Curtea sultanului este scufundată in tăcere; in
prezenţa :mltanului trebuie să te mişti repede,
pentru că mersul încet este semn de majestat.r>,
aşa cum nu trebuie să ridici glasul in încăperile
pa1atu1ui păzite de surdo-muţ.ii care vorbesc prin
semne, limbaj pe care trebuie să-1 cunoască şi
sultanul pentru a putea cnmunica cu ei. De la
aceste însemnări nu mai este decit un pas pînă
la Istoria ieroglificii în care imperiul otoman apare
ca împărăţie a peştilor scufundată în tăcere, în
care se pot întimpla ce]e nrni teribile lucruri fără
ca cei care se plimbi\ pe lucinl mării să afle vreo-
dată.
Tot astfel, Miron CosLii1 are o deosebită capa-
citate <le a infliţişa trăsăturile definitorii a]e per-
sonajelor evocate în T„etopiseţul Ţării 111oldoCJei.
Urmărind modul în care oamenii declansează ac-
ţiuni cu repercusiuni neaşteptate sau 'neprevă
zute ori izbutesc să modifice cursul evenimentelor,
scriitorul aduce in prim plan personalitatea umană,
atit cu trăsăturpe ei pozitive, cit şi cu cele nega-
tive; oamenii care ajung să conducă Moldova sau
să pătrundă, într-un fel sau nHul, pe scena istoriei
sînt infăţişaţ.i în funcţie ele deciziile pe care le iau
şi de acţiunile pe care le întreprind. Miron Costin
nu analizează in profunzime caracterele, dar esen-
ţialul pe care ni-l prezintă este capabil să ne
f'estituie o personalitate. De neuitat este portretul
76
·,
lui Ştefan Tqmşa, ereionat 1n linii scurt~ şi dure,
ca un „vărsător de ~tnge", aşa cu.ro nobilă apare
acţiunea ttnărului Stroici care, crezind că este dus
la locul de execuţie, „s-au apucat de sabia unui
dărăban, să moară cu răscumpărare, că era om
din hirea lui inimos".
Sînt, însă, cîteva portrete tn care autorul h11nă
nunchează o sumă de calităţi, cu scopul evident
de a da un exemplu: ~Iiron Costin prezintă un
personaj important, enumeră apoi citeva calităţi
de toţ.i recunoscute ca majore şi termină cu o
laudă la adresa acelui om de mare ţ.inută moralil
şi intelectuală. In asemenea cazuri nu mai avem
de-a face cu simple portrete, ci cu imagini de
oameni exemplari, cu figuri date ca pildă citito-
rului. Scriitorul pare să-i spună cititorului: iată
oamenii care fac o obşte să fie fericită, iată cei de
care depinde bunăstarea şi dreptatea în societate,
iată cei pe care se c\1vine să-i urmăm şi noi.
Acesta este cazul pasajului amplu dedicat lui
Gaşpar Vodă ~are a angajat ţara pe un drum care
a dus-o la mari suferinţe: comentariile din „capul
al optul" nu sînt simple reflexii rostite de un
hătrin „cronicar" sfătos. ArăUnd cum a ajuns
acest personaj să se urce pe tronul Moldovei,
subliniind caracterul de ··aventurier al acestui
„parvenit", istoricul ajunge să formuleze citeva
principii de politică de mare pertinenţă: „de laudă
este hie la care domn să hie spre partea creşti
nească, că această ţară căci trăieşte aşa în statul'
Rău pină acum, pentru ţări creştine stă pină astăzi·
in rindurile sale, însă cu inţelepciune, nu fără
socoteală şi fără temei, în loc de folosul ţării să-i
aducă perire". Principiul este, aşadar, că ceea ce
trebuie să treacă pe primul loc, atunci cînd se ia
o hotărîre de mare importanţă pentru întreaga
ţară, este „folosul ţării". Acelaşi principiu îl
regăsim la Anonimul Brâncovenesc, care con-
damnă acţiunea pripită a boierului Bălăceanu
care a chemat trupele habsburgice 1n ajutor şi a
provocat invazia ţării: „cel ce gindeşte să-şi
1·iiscumper<" patria lui din robia tirănească. lntti
trebuie să caute folosul cel df'- obşte; cum zic cei
77
învăţaţi; de aici să cautP ale războiului ~i ale
hiruinţii şi atunci este faptu cea desăvlrşit încoro-
nată, laus in fine cadit, cum zice oarecare politic
latin sau cum zice altul finis coronat opus, adecă
sffrşitul cunună lucrul". ,,Folosul cel de obşte"
rn:i conduce spre tratatele umaniste italiene, care
au propus o armonizare a politicii statului cu
interesele fiecărui membru al colectivităţii în
pal' le. A hmci cînd vorbeşte despre „folosul cel
de obşte", Miron Costin face apel la un concept
de hază al umanismului civic. Tar acest apel este
l'.u atît mai insistent, cu cH contextul politic
internaţ.ional recomandă tot timpul prudenţă şi
aLenLă discriminare. Intr-o societate mereu· ame-
nin ţ.at.ă de -agresiunea. externă, omul desăvîrşit,
ne spune Costin, nu este numai cel care· a citit
şi a văzut multe, .ci şi acela care ştie să mînuiască
:-;abia. „Cavalerul de frontieră", cel care apare, de
pilrlă, în poemul bizantin Dighcnis .Akrz'.tas şi care
a inspirat pictura din unele regiuni ale ·Transil-
vaniei, 1111 s-a şters din mintea oamenilor care
mai erau încă· atacati de hoarde de pradă.· '
Dacă Mihai Viteazul esteJăudat pentru însuşirile
lui de mare comandant, fiind „vestit de războaie
în toate aceste părţi" de lume, alţ.i oameni exem-
plari se impun aten \-iei cititorului prin capaci-
ta~ea lor de a rezolva situaţii extrem de dificile,
precum Ştefan pircălabul de Soroca, „om de mirat
la întregia lui de sfaturi şi de înţelepciune, cit
pre acele vremi de-abia de era pămîntean de
potriva lui, cu carile şi Vasilie vndă singur, deo-
sebi de boieri, făcea sfaturi şi cu multe ceri.suri
Yoroavă, aşa era de deplin de hire. lară la statul
trupului era gîrbov, ghiebos şi la cap cucuiat,· cît
puteai zice c~ este adevărat Essop la chip".
Aşadar, nu aspectul fizic, ci ştiinţa şi· discrimi-
narea U fac pe un om să devină pild& demnă de
urmat. Sfatul se îmbină cu decizia· în cazul prin-
cipelui Gheorghe Ştefan: „om deplin, cap întreg,
hire adîncă, cit poţi zice că nasc ş'i în Moldova
oameni. La invăţături solilor, cărţilor la răspun-:
suri, am auzit pre. mulţi. mărturisind să fi fost.
<'OYil'şind pre Vasilie ,·odă". Evident că pentru o-
78
ţ.ară prinsă in jocul de interese ale unor state
puternice îndrumarea soli1or şi redactarea cores-
pondenţei diplomatice . trecea pe prim plan; ne
reamintim că şi Neagoe Basarab dăduse o impor-
tantă deosebită instruirii solilor tn 1nCJătături.
Sint şi alte modele de umanitate in care vi~tuţile
sfetnicului se îmbină cu ale căpitanului de oşti:
este polcovnicul polonez Kondracky, despre care
scrie Costin că „măcar c-au fost om străin, cade-se
să nu se tacă hărnicia lui şi firea deplină ce avea ...
Tăcut, îţi părea că nu ştie nimica, iar unde trebuia
să sfătuiască, izvor şi toate cu mare inimă şi pe
cale: treaz, neinspăimintat Ia războaie, cap oşte
nilor deplin". Portretul omului exemplar atinge
perfecţiunea atunci cind cronicarul moldovean ii
caracterizează pe domnul Matei Basarab: „om
fericit peste toate domniile acelei ţări, nemindru,
blind, drept om de ţară, harnic Ia războaie, aşa
neinfrint şi nespăimintat cit poţi să-I asemeni cu
mari oşteni ai lumii". Principele desăvtrşit trebuie
să nu fie. mindru, să aibă blindeţe, adică să nu ia
decizii sub impulsul miniei, să-şi apere ţara şi să
ştie să biruie in război.
Portretul de om exemplar este înfăţişat prin-
cipelui şi celor din preajma lui. ln această pri-
vinţă, Miron Cos~in procedează ca in scrierile
umaniste de pretutindeni care s-au concentrat
asupra centrului puterii pentru a asigura bunul
mers al întregii comunităţi. ln galeria de por-
trete pe care o zugrăveşte in Letopiseţul său, el
prezintă oameni de acţiune şi oameni de sfat, fără
să încline balanţa in favoarea unui grup sau
altul. Din portretul lui Matei Basarab, mare
căpitan şi vrednic principe, înţelegem că fostul
hatman şi sfetnic aprecia in egală măsură cali-
tăţile cavalerului şi ale înţeleptului. Exclamaţia:
„O ! Moldova, de ar fi domnii tăi care stăpinesc
in tine toţi înţelepţi!" porneşte dintr-o adîncă
convingere a celui care in „vremi cumplite" căuta
un punct stabil care să fie reper pentru toată
lumea şi însuşire strict necesară celor care răs
pund de soarta colectivităţii. De aceea, cărtu
rarul revenea la. calitatea Rupremă a inţelep-
79
tului, capa.bilă să separ_~ cele bUllil de ceh~ r.~le
in vremuri tulburi ; pentru că din tr-0.diţi0 ştia
Miron Costin că cel mai bun lucru, mai presus de
priveghere, de tenacitate, de infrinare, pe care-l
poati dobtndi cineva, este „dreapta socoteală",
adică disoriminarea care nu-l lasă să se amăgească
~i să se înşele singur, luîndu-se după năluci.
Portretele lui Cantemir ~i oamenii exemplari ai
lui Miron Costin ne vorbeso despre o tradiţie
care a continuat să fie vie, dar şi despre un con-
tact mai mare cu conjunctura, fapt care a incu-
rajat avansul valorilor sentimentale într-o lume
invadată de noi cunoştinţe şi de noi stări ale
sensibilităţii. Procesul este incurajat de locul pe
care şi-1 asumă autorul care se distanţează de
„cultura comună", din dorinţa de a-i da o nouă
orientare şi de a-i tmbogăţi conţinutul. Bineîn-
ţeles, scrisul nu s-a detaşat net d'e oralitate şi nu
s-a produs o scindare în „c_ultura conhmă"; dar
ea a început să. fie pusă în mişcare. In asemenea
condiţii, elemente baroce s-au inserat in scris, aşa
cum au pătruns in pictură şi broderii. ;,Barochi-
zarea" arhitecturii şi picturii româneşti confirmă
faptul că barocul nu a negat nicăieri triţdiţia 48 ·;
tnsăşi flCCaF.lă barochizare a apărut mai puţin
ca rezultat al pătrunderii unor elemente complet
noi in culLură şi mai mult ca urmare a noii funcţii
pe care au dobîndit-o teme vechi, ca fortuna
labilis, acum aproape „la modă", ca expresia cea
mai potrivită a instabilităţii în care trăiau oame-
nii, sau roata destinului 49 •
Comparînd limbajul figurativ sud-est european
cu cel din centrul Europei, constatăm că barocul
s-a instalat autoritar acolo unde conjunctura şi
evenimentul au dobindit prioritate faţă de per-
manenţe şi acolo unde a dominat tradiţia savantă
detasată de cultura comună. In culturile atente
la i~1ediat, la civilizaţia corpului şi dinamizate
de grupuri constitui.te de cărturari au apărut
construcţii cu o decoraţie pronunţată, teatrală,
vădind foscinaţ.ia ,,lumii din afară"; convinşi că
„f ac mai bine" <lecit predecesorii lor, arhitecţii au
barochizat vechilP edificii din Bavaria şi Austria,
80
dind faţade dP tP::itrn unnr construcţii romani~e
sau gotice. Acolo unde principiile tradiţionale nu
au fost puse în discuţie şi unde tradiţia comună a
dominat, pictura, sculptura în lemn, scrierile şi
într-o oarecare măsură arhitectura au asimilat
elemente baroce, fără să devină baroce în ansam-
blu, decoraţia a trecut peste tot pe primul plan,
în mai mică sau mai mare măsură, ceea ce ne
face să observăm ruperea echilibrului dintre
exterior şi interior sau reconsiderarea acestui
raport.
Tot în mai mare sau mai mică măsură putem
vedea cum iluzia şi-a asumat un loc mai impor-
tant in imaginar, decit în epoca anterioară ; în
cultura română, literatura de delectare a cunos-
cut. o certă dezvoltare datorită faptului că autorii
au dorit deliberat să scrie opere de acest gen şi
tocmai în această literntnră surprindem o mai
mare densitate de elemente baroce. Elemente care
an dat noi valenţe retoricii - după cum ne indică
pătrunderea u'nei opP,re ca Gli Scherzi Geniali ale
lui Francesco Loredano la greci şi români - şi
care au beneficiat de progresele înregistrate de
scris şi tn parte chiar de tipar, în cadrul căruia
gravura s~a barochizat. Ca şi 1n alte culturi, baro-
cul nu apare ca o perioadă clar delimitată şi cu
trăsături nete in culturile sud-est europene; este,
mai curtnd, o epocă de trecere de la cultura medie-
vală la cea modernă, după cum constată Dimitri
S. Lihaciov ocupindu-se de imaginea omului în
litoratura rusă veche, unde a predominat inte-
resul pentru detaliu şi pentru trăsăturile variate
dezvăluite de „colecţia de tipuri" 80 • Am putea
vorbi, urmărind fenomenele din culturile sud-est
europene, despre un baroc al vrejurilor şi al lale-
lelor care a înflorit, 11 români, in cadrul umanis-
mului civic, la greci şi la slavii de sud, în cadrul
umanismului religios, iar la otomani, după ce
autoritatea necontestată a ulemalelor, a pă'l.i
torilor preceptelor coranice, a început să fie
discutată. ·
Barocul este un caz, şi lncă un caz expresiv
pentru că ne permite să urmărim „tnchipuirea"
81
la lucru, să o vedem cum fabrică imagini, cum
acestea alcătuiesc miezul operei de artă, purtind
semnificaţii şi sentimente de la o generaţie la
alta sau imagini care se instalează in minţile
oamenilor şi uşurează sau ingreuiază cunoaşte
rea reciprocă. Romantismul e, poate, un caz şi
mai captivant pentru că el schimbă „nă1ucirea" în
„fantezie creatoare" ce caută să inţeleagă mai
deplin lumea cu ajutorul imaginilor 61 • Dar fie
că ne oprim la o epocă sau alta, la un stil sau altul,
istoria mentalitătilor interiorizează trecutul ome-
nirii aducîndu-ne sub priviri, cu ajutorul imago-
logiei, mecanisme care se declanşează in fiinţa
umană şi care se prelungesc in opera de artă şi in
activitatea cotidiană, care, datorită perceperii
acestor reprezentări, se umanizează.
NOTE
1. Mai pe larg în cartea noastră Modele, imagini,

priCJelişti,Editura Dacia, 197 9, p .. H0-146. .
2. Evelyne Patlagean, L'histoire· de l'imaginaire în:
La NouCJelle Histoire, Paris, Editions Retz, 1978, p. 249-
269; pasaj comentat în ·cartea noastră Literatura com-
parată şi istoria mentalităJilor, p. 167~169.
3. Mai pe larg în cartea noastră citată la nota prece-
dentă, capitolul Imaginarul şi Imaginaţia. ·
4. James Engell, The CreatiCJe Imagination, Enlight-
enment to Romanticism, Harvard University Press, 1981,
p. 14-15; vezi şi Roland Mortier, L'originalite. Une
nouCJelle categorie esthetique au siecle des Lumieres, D.roz,
1982 şi şedinţa publică din 10 dec„ 1983, cu discursurile
lui R. Mortier, G. Thines, F. Nourissier, L'Originalite,
Academie Royale de Langue et Litterature Franc;aise',
Bulletin, Bruxelles, tome LXI, no. 3-4, p. 256-277.
5. Donat de Chapeaurouge, Das Auge ist ein Herr,
das Ohr ein Knecht. Der Weg c•on der mittelalterlichen zur
abstrakten Malerei, Wiesbaden, Franz Steiner, 1983.
6. Louis Trenard, Les representations collectiCJes des
peuples, „Bulletin de la Section d'Histoire Moderne et
Contemporaine", IV, 19G2, p. 9-23.
7. Vezi P. J. Marshall and Glyndnor Williams, The
Great Map of Mankind, British Perceptions of the World
in tlte Age of Enlightenment, Londra, J. M. Dent, 1982,
p. 135-136.
8. Louis Trenard, Images d'Italie dans la presse frq.n-
faise d'Ancien Regime, „Ethnopsichologie", I, 1971,
p. 73-123; de acelaşi. M entalites et stireotypes. Voyageurs f ran-
fais en ltalie au XVIIJe siecle, în: Actes du 102e Congres
82
/\"ational des Societes Savantes, tome I, Paris, 1978, p. 67-
83; dar aceeaşi ţară, Italia, putea să se înfăţişeze sub
două chipuri, datorită unei atitudini ideologice care
determina conturnrile imaginilor; o llalie a progresului
spiritului luminal şi una a „obscmantismnlui" - Roma,
refleclind opţiunile unui iacobin - vezi l\lichel Vovelle,
Les deux Italies dans l'imaginaire franfais de la fin clu
XVII Ie siecle, Theodore Desorgues (1763-1808). „Melan-
ges de l'Ecole Franc;aise de Rome - Temps Modernes",
9h, 1984, 2, p. 1079-1103.
Y. Hans-Ji.irgen Li.isebrink, A l'oppose de la France,
terre oceanique, l'Allemagne continentale, „Franzosisch
Heute", 1984, p. (t07-416; H. J. Li.isebrink und Janos
Riesz, Feindbild und Faszination, Beitrăge zum l{olo-
quium an der Universităt Bayreuth, 19-21 Mai 1983,
Frankfurt/l\L Diesterweg, 198(t.
10. Daniel-Henri Pageaux, De l'imagcrie culturelle au
mythe politique: Aster ix le Gaulois, în: ...Vos A ncetres fps
Gaulois, p. 437- 444, extras.
11. Klaus Heitmann, Das Rumanenbild im deutschen
Sprachraum, 1775-1918, Bohlau Verlag, 1985. Compa-
rativ se poate, eventual, vedea studiul nostru despre
imaginea „neamţului" tn secolul al XVII-iea din volumul
nostru Călătorii, imagini, constante, Editura Eminescu,
1985.
12. Vezi studiul nostru Imagini mentale şi structuri
literare: mutaJia din secolul XI X din cartea Modele,
imagini, privelişti, loc. cit.
13. E. H. Gombrich, The Story of Art, Londra, Phaidon,
197 2, p. Ml.
14. Ibidem, p. 332. Despre explorarea naturii umane
de călre Rembrandt şi Shakespeare, unele elemente în
cartea noasl1•ă Ese1t in istoria modelelor umane. !ma.ginea
omului in literatură şi pictură, Editura ştiinţifică, 1972.
15. Barocul care a inflorit după tnfrtngerea armatei
otomane sub zidurile Vienei a dohindit trăsături proprii
după ce se aflase sub influenţa orientărilor italiene.
În acest Hochbarock, singurul stil care poate fi desemnat
drept austriac, unitatea a fost căutală în diversitate
-concordia discordantium -, împăcarea contrariilor fiind
esenţa acestui baroc, precum şi obiectivul politicii impe-
riale, afirmă Heinrich Benedikt, Zum osterreichischen
Barock tn Etudes europeennes. Melanges offerts a Victor
L. Tapie. Publications de la Sorbonne.1973, p. 42-52.
f n Polonia „sarmatismul"j elaborat în mediile arislo-
cratice s-a tmbinat cu direcţiile Contrareformei; dar aici
idealul cavaleresc, tncă actual tn faţa presiunii otomane
din secolele al XVIl-lea şi al XVIII-iea, nu s-a estompat
şi a continuat să dăinuie tnlr-o mentalitate ce dispreţuia
negoţul şi meseriile, exaltînd ocupaţiile agricole, înlocuia
modestia cu dorinţa de strălucire, cumpătarea cu luxul -
cC. Maria Bogucka, Les villBS rt le developpement de la
cnlture: l'e.:emple de la Polos11.e aux rv1e-XV/Jit
83
sieoles în: La Pologne au X ve Congres International des
Sciences H istoriques a Bucarest, Varşovia, 1980, p. 153-
169. .
16. Branko Vujovic, L'art serbe au XVJJJC- siecle et
son enCJironnement intellectuel, comunicare la colocviul
organizat de AIESEE, în 1975, în Moldova, cu tema
Artele popoarelor sud-est europene din secolele al XV 1-lea-
al XVIIJ-lea şi ambianţa lor intelectuală.
17. Etiemble, Essais de litterature (CJraiment} generale,
Gallimard, 1975.
18. La sfirşitul secolului al XVIII-iea, Filaret al
Rlmnicului lua această hotărîre: „oricine se va numi
zograv, să nu fie slobod a zugrăvi icoane sau biserici
pînă nu se va arăta întîi la noi, ca să-i vedem meşteşugul,
de iaste procopsit şi aşa să-i dăm voie", pentrn că unii
făceau „bazaconii care nu sint primite de pravilă"; vezi
N. Stoicescu şi L. Dumit1·escu. Cum se zugrăCJeazt bisericile
fn sec. al XVIII-lea şi prima jumătate a sec. al XIX-lea,
„Mitropolia Olteniei", 19, 1967, p. 418. Despre diversi-
ficarea literaturii şi artei în cultura bizantină, văzută
din prisma atitudinii bizantinilor faţă de eros, vorbeşte
Hans-Georg Beck în Byzantinisches Erotikon, Miinchen,
Beck, 1986.
19. Vezi August Buck, Forschungen zur Romanischen
Barockliteratur, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1980,
p. 43.
20. E. Panofsky, Ideea, Editura Univers, 1975, p. 27;
A. Buck, op. cit., p. 58.
21. Vezi Al. Ciorănescu, Barocul sau descoperirea
dramei, Editura Dacia, 1980, p. 428.
22. Rosario Assunto, UniCJersul ca Spectacol, Ilucnrrşti,
Edi tura Meridiane, 1983.
23. Tereza Sinigalia, L'esprit baroque dans l'architecture
du XV/Ie siecle de la Valachie, „Baroque", Montauban,
11, 1983, p. 90.
24. Răzvan Theodorescu, Gouts et attitudes baroques
chez les Roumains au XVI/ 8 siecle în idem, p. 80-85.
De văzut întregul fascicol al prestigioasei reviste franceze.
25. În acest sens, mai ales Florin Constantiniu în
articolul din „Revue des etudes sud-est europeennes",
1979, 2, p. 327-334.
26. Comentarii în cartea lui Virgil Cândea, Stolnicul
Cantacuzino tntre contemporani, Bucureşti, Editura Ştiin
ţifică, 1971.
27. Edgar Papu, Barocul ca tip de existenţă, Bucureşti,
Editura Minerva, 1977, voi. II, p. 257-272.
28. Ibidem, p. 280.
29. V. L. Tapie, Experiences historiques du Baroque,
„Baroque", 1963, p. 6-7.
30. Este ceea ce am încercat să sugerăm în studiul
nostru Valeurs intellectuelles et valeurs sentimentales dans
la culture roumaine au XV I ] 8 siecle, în: Etudes europeenes,
Melanges offerts d Victor L. Tapie, p. 371-378. Pentru
84
aspectele literare de văzul Dan Horia Mazilu, Barocul
tn literatllra ronuină din secolul al XV 11-lea, Bucureşti,
Editura Minerva, 1976 şi Ion Istrate, Barocul literar
românesc, Editura Minerva, 1982.
31. Despre cele lrei „literaturi" mai pe larg în carlea
noastră H umanisme, baroque, lumieres - l' exemple rou·
main, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1984, primul
capitol.
32. Vezi Virgil Cândea, Raţiunea dominantă, Cluj-
Napoca, EdiLnra Dacia, 1979.
33. Detalii în cartea noastră Ronumian Humanists all(l
European Culture, Editura Academiei, 1977.
34. Despre cultura r.omună, capitolele din carlea
noastră Călătorii, imagini, constante, Editura Eminescu,
1985.
35. Lucien Febvrc, Combats pour l'histoirf', PariR,
Armand Colin, 1965, p. 27-29.
36. Jose Ortega y Gasset, Vela:;quf'z - Goya, Edih1ra
Meridiane, 1972, p. 53.
37. David Rosand, The Portrait, the Courtier and
Death, în: Castiglione, The I deal and the Real in Ren a is-
sance Cultu.re, Yale Univcrsity Press, 1983, p. 115.
38. Philippe Al'i~s. Essais sur l'histoire de la mort
en Occidmt du A!oyen AgP a nos jours, Editions dn 8r11il,
1975, p. 37-50.
::19. David Rosand, op. cit., p. 112-113.
40. Mark Giurouard, The Retnrn to Camelot, Chivalry
and the English Gmtleman, Yale University Press, 1981,
p. 121~12::1.
'•1. Bruno Schu!Lze, Zur Geschichte und Problematik
des Gentlemanideals im 16. und 17. Jahrhundert, „Wolfen-
hiitteler Renaissance Mitteihmgen", V, 1981, 3, p. l'i2-
H 7. De văzut şi portretul femeii idealr în secuiul 17,
aşa cum îl comentează Jean de Bruyn, Tlte ideal Lady
and the Rise of Feminism in Seventeenth-Crntury England
„l\Josair.", 17, 1984, 1, p. 19-28.
42. Vezi Alexander A. Parker, "Cuncept„ a11d "l'oriceit„,
An Aspect of Comparative Litemry History, „The Modern,
Language Review", 77, '1982, 'i.
'•3. F. BaldenRperget', Etudes d'histuire litterairf', Paris,
Hachetle, 1907, p. 24-26. Despre modelul baroc citeva
date în cartea noastră Eseu în istoria modelelor umane.
44. Vezi Bela Kopeczi, De l'homme chretien a l'homme
de conr - Gracian en Hongrie, „Acta Lilleraria Academiae
Scicntiarum Hungaricae", 22, 1980, p. 1-9; Karol
Gorski I La mentalite polonaise des X V Je _X V I ne si~cles
în: Poland al the 14th International Congress of Historical
Sciences, Varşovia, 1975, p. 83-97.
45. Desp1·e traducerea română a lui El Criticon dale
în eartea noastră Les li11res de sagesse dans la culture rou-
maine, Bucureşti, AIESEE, 1971 şi tn Coordonate ale
culturii romdne tri secolrtl X V I I I, 1968.
85
46. Vezi Antonio Bravo Garc.ja, Dos traducciones de
Agapeto impresas en el siglo X V I. „Revista de filologia
romanica", II, 1984, p. 225-232; regretăm că autorul
nu a cunoscut cărţile noastre citate Ia nota precedentă.
4 7. Rainer A. Muller, Die Deutschen Furstenspiegel
des 17. J. Regierungslehren uncl politische Pa.dagogik,
„ Historische Zeitschrifl", 240, 1985, 3, p. 571-597.
48. Vezi Philippe l\Iinguet, Deux, trois, cinq, cent
baroques în: Etudes europeennes, p. 41.
t19. Exemple din culLma greacă în articolul lui Stephen
Davies, T!te TJ'heel of Fortune: the Picture and the Poem,
„Revue ctes eLuctes suct-esL europ~ennes", 1978, 1, p. 121-
138.
50. Citez după edipa gennană: Dmitri S. Lichatschow,
Der Mensch in der altrussischen Literatur, Dresda, VE B
Verlag der Kunst, 1973, p. 214-22-0.
5 l. O analiză filosofid"t a imaginaţiei care p1itrunde
tn „interiorul" lucrnrilor şi elaborează imagini capabile
să facă universul mai plin de înţeles şi mai divers, aşa
cum această capacilate a fost văzută de Hume, Kant,
Coleridge, "' ordsworth, Sartre, Wittgenstein, la Mary
\Varnock, Jmagination, Faber, 1976. Autoarea consioeră
ri'i Le oria roman I ică poat1' fi nlilizaU!. în educaţ.ia oamenilor
de azi.
ÎNTOARCEREA
LUI MARTIN GUERRE
In 1548, Martin GueITe a dispărut de acasă:
nici părinţii, nici soţia, nici vreunul din consă
tenii lui din Artigat nu au ştiut de ce a plecat şi
încotro a luat-o. Martin avea douăzeci şi patru
de ani, era căsătorit şi avea o fetiţă; este ade-
vărat că demarase destul de greu căsnicia lui,
cu intervenţii. de leacuri, şi .că păruse tot timpul
mai interesat de jocurile şi întrecerile din sat
<lecit de treburile gospodăriei. Ba chiar mai mult,
cu cîteva săptărnini mai înainte de dispariţia lui,
luase o cantitate bunicică de grîu <lin hambarul
pe care-l încuiase taică-său. Şi totuşi căsătoria lui
fusese un succes. De origine bască, tatăl lui Martin,
Sanxi Daguerre, părăsise satul de baştină situat
intr-o regiune în care se înfruntau trupele spa-
niole cu cele franceze, pe frontiera Pirineilor, şi
ajunsese tot într-o regiune de munte, pe valea
rîului Leze, 1n comuna Artigat; renunţase la o
parte din nume, ca să-l facă mai apropiat de
numele noilor consăteni şi Sanxi GueITe îşi încro-
pise repede o gospodărie solidă. Astfel că fiul
lui, Martin, a putut lua de soţie pe una dintre
fetele cele mai frumoase ~i mai cu stare, Bertrande
de Rols. Pe deasupra, fata era energică şi de~
teaptă.
Martin a trecut Pirineii - s-a aflat mult mai
tirziu - şi a intrat in slujba cardinalului de
Burgos, Francesco de Mendoza y Bobadillo, iar
curtnd după aeeea s-a înrolat tn trupele coman-
87
date de frat.clc car<linal11lui, Pcdro fle ·Mendoza
a luat parte la campania din Flandra fără să
treacă prin cap că putea fi prins şi judecat pentru
înaltă trădare. Dar poate că nici nu mai avea
intenţia să revină în Franţa, de vreme ce avea în
faţă o frumoasă carieră în trupele lui Filip al
Ii-lea, celebrul rege al Spaniei. Numai că în
ziua de 10 august 1557, la asaltul cetăţii Saint-
Quentin, un glonţ de archebuză l-a lovit pe Martin
în picior şi a trebuit să se procedeze la o repede
nmputare. Cariera tinărului din Artigat, recrutat
pentru că impusese prin tinereţea şi forţa lui,
so încheiase.
Intre timp, Bertrande îşi luase în serios rolul
de cap al gospodăriei, bineînţeles ascultînd de cel
mai bătrin al casei; adică de fratele lui Sanxi,
care murise puţin timp după dispariţia fiului,
ierLîndu-1 pentru măruntul furtişag şi lăsindu-1
mo~tenitor. Fratele lui Sanxi, Pierre Guerre, a
luat-o in căsătorie pe mama Bertrandei, ceea ce
intr-o privinţă uşura îndatoririle Bertrandei, dnr in
alta îi limita foarte mult iniţiativele. O:r, femeie
inteligentă, Bertrande dorea să-şi gospodărească
singură casa. In orice caz, se făcuse respectată de
toţi consătenii. Şi deociată, int.1·-0 bună zi de vară,
a apărut în bătătură un om care semăna cu Martin
~i care i-a spus că s-a intors din Flandra unele
luptase în rindul trupelor franceze; Bertrande l-a
privit îndelung şi, urmînd pilda surorilor lui
Martin, l-a îmbrăţişnt şi i-a urat bun sosit. Suro-
rile lui !\Iartin 11 vizitaseră la hanul din marginea
satului pe cel care se dădea drept Martin Guerre
şi ascultaseră de ]a el nu numai peripeţiile prin
care trecuse, dar şi o seamă de mărturii şi amin-
tiri care dovedeau că noul soRit stia multe amă
nunte din viaţa lor particulară, ba' chiar putea să-i
nmintească Bertrandei scene din viaţi\ lor pe care
soţi o. le uitase. Singurul care l-a primit fără entu-
ziasm, ba chiar cu suspiciune, a fost şeful casei,
Pierre Guerre. Ceilalti din sat au ascultat ferme-
caţi episoade din ră~boi şi dinaintea plecării lui
Martin din comună; ttnărul acesta cu o barbă
bogată pe faţă şi paroi ceva mBi scund, era Martin
88
de n~me ce ş~ia aţ~t."a lu_~:Y,ri din viaţa lor. Nw,w,ai
eizmarul s-a 1ndoî\ d" noul venit, 1nlrebtrid cum e
cu putinţă oa ln decurs de clţiva ani, piciorul
euiva să se micşoreze.
De fapt, noul venit a profitat de faptul că
oamenii de pe ac1a vreme nu prea se uitau ln
oglindă şi nioi nu aveau la dispoziţie fotografii.
Numele lui era Arnaud du Tilh, supranumit de
prietenii lui, cu care făcea tot fel ul de năzbitii, la
serbările de duminică sau pe terenurile interzise
de vînătoare, Pansette. Era neîntrecut ca poves-
titor, avind darul de a fermeca. Venea dintr-un
sat apropiat, Sajas, şi probabil că nu se înţele
sese prea bine cu ai săi, iubind mai mult distrac-
ţiile şi carnavalurile, cînd putea- să-şi schimbe
numele şi costumul şi să dea friu liber fanteziei
!'-fi le. La hanul din apropierea satului Artigat
an1sese timp să afle tot felul de amănunte despre
dispărutul l\lartin. Bertrande l-a acceptat şi căs
nici a lor a fost fericită, consfinţită de naşterea
unui fiu. lntreprinzător, Arnaud du Tilh s-a
lansat în negoţ., dar a intrat în conflict cu Pierre
Guerre care îl suspectase, de la bun început, că
vrea să pună mina pe întreaga avere. II luase
chiar la bătaie, cu rudele lui, dar Bertrande inter-
ycn ise la timp, pentru a-l salva. Pe scurt, Pierre
l-a dat în judecată pe Arnaud, sub motiv că nu
este adevăratul Martin Guerre. Judecata s-a
desfăşurat la Rieux şi Pierre a ciştigat; dar
Arnaud nu s-a pierdut cu firea şi a făcut apel la
instanţa superioară, la parlamentul din Toulouse.
Bertrande se asociase la plîngerea lui Pierre,
pentru a-şi apăra reputaţia, declarind că fusese
indusă în eroare de noul venit; clar cînd Arnaud
a declarat in instanţă: „să spună soţia mea dacă
eu nu sînt adevăratul Martin şi dacă va zice că
mint, accept să mi se taie capul", Bertrande n-11
scos un cuvint. La Toulouse, Arn&ud a reuşit să-l
farmece pe judecător şi sentinţa nu ar fi fost de
condamnare, dacă spre sfîrşitul procesului nu ar
fi pătruns în soHi, şchiopătind, un om care a
spus simplu: „Eu stnt Martin Guerre". Arnaud
89
a replicat pe loc: „Este un om cumpărat de Pierre
Guerre". Dar scos din inchisoare, unde trebuia
::;ă stea pînă la încheierea procesului care s-ar fi
putut sfîrşi cu o decizie împotriva lui şi pus în
faţa unui grup de oameni imbrăcaţ i la fel, Pierre
s-a du:-; di1•ect la Martin şi a spus: ,,Acesta este
nepotul meu". Puşi alături şi înfăţiş:1ţ.i surorilor şi
Bertrandei, Arnaud şi Martin au fost repede
identificaţi. Bertrande şi-a îmbră\ işat soţul, pe
Martin, plingînd, dar Martin nu a lăsat s5.-i cadă
nici o lacrimă. Apoi, Arnaucl şi-a dat seama că
partida fusese pierdută şi s-a d!~clarat singur
vinovat, cerind iertare. Pentru înşelătorie şi insu-
~irca unei moşteniri, a fost condan111at la moarte,
urmind a fi executat ca tîlharii şi nu ca nobilii, prin
decapitare~ Intr-o zi de septembrie 1560, în faţa
(:asei Bertrandei din Artigat, Arnaud du Tilh a
fost spinzurat.
Printre cei aflaţi în sala ju<lecăţii la Toulouse
se afla, probabil, şi Michel de Montaigne, care se
întreabă in Eseurile sale dacii nu era mai bine ca
instanţa să declare simplu că nu a înţeles nimic,
dccit să condamne un om care, poate, a fost
nevinovat. Nici judecătorul Jean de Corras, care
a scris de îndată istoria a.cestui caz iesit din.
comun, Arrest memorable (Lyon, 1561), ~u este
categoric in condamnarea lui Arnaud care s-a
dovedit un adevărat magician. Povestea aceasta
a fost din nou relatată de Guillaume Le Sueur,
. I dmiranda historia de Pseudo Martino (Lyon,
1561), ambele cărţi fiind des reeditate. Pentru
prilejul oferit de a pătrunde în civilizaţia ţără
IH~ască, cazu] a fosL reluat de curind de către
profesoara de la· Princeton Na talie Zemon Davis
în cartea The Return of Martin Guerre (Harvard
University Press, 1983), după ce un scenariu al
distinsei istorice a fost transpus pe ecrane, cu
mult succes .. '.,Jrc;toria lui . Martin Guerre este
povestită şi repovestită pentru că ne reaminteşte
că inthnplări uimitoare pot avea loc. Chiar şi
pentru istoricul care a descifrat-o, ea îşi păstrează
o vitalitate Yiguroasă. Cred r.ă am dezvăluit
adevărata faţă" a trecutului - san ne-a jucat
90
P8nsette din nou o festă'?" tntreabă Nata.lie
Zemon Davi~ la sffrşilul cărţ.ii sale.
Oamenii aePstia care-si caută norocul intr-c1
' , '
1ume care nu. el'te îngheţ.ală în imobilitatea ei,
tte ennduc mai departe spre înţelegerea legăturilor
familiale, a modului în rare Prau conduse gospo-
dăriile, a modu 111 i în care oamenii depăşeau
imediat.ul, penLru a-l travest.i sau peni.ni a-l face
mai hun şi mai înţelept. în societăţile din vechiul
rPgim sau, cum se spune astăzi curent., în socieUi.-
l·ilc pre-industriale. Interesul faţ.ă de cei mulţi,
faţ.ă de masa impunătoare a ţărănimii care a fost
<'ll totul preponderentă în aceste sociPt.ăt.i m;l.e
în evidf'nl<'l creştere. Lucrări de prima mină au
apărut în a doua jumătate a secolului nostru
şi ele promit o înţelegere a civilizaţ.iilor rurale
pe care idilismul secolului trecut sau limitata
cuprindere a realităţii omeneşti de către istoria
politică atentă doar la cei puternici nu an ştiut
să o reliefeze în autenticitatea ei. Dar ce posihilităţ.i
reale avem de a reconstitui „autentic" o lume
care mi ne~a lăsat mărturii scrise? Avem la disµo-
zi ţ.ie mărturiile „grele", cele care se modifică doar
in timp, ale arhitecturii, ale uneltelor, ale veşmin
tr.lor, ale podoabelor care ne vorbesc tocmai de
această depăşire a realităţii şi ne introduc în lumea
mai bună şi mai frumos inchipuită de pe terasa
căreia pulcm mai lesne observa viaţa cotidiană
a predecesorilor noştri. Dar mărturii scrise, care
să ne ofere elementele adecvate analizelor noastre
raţionale, lipsesc. Sigur că avem la dispoziţ.ie
confesiuni ale unor păstori, ca cel citat de Hoger
Chartier în antologia noastră, dar păstorul se măr
turiseşte atunci cînd a ajuns bibliotecar şi clnd
îşi revede critic existenţ~. J amerey Duval poves-
teşte cum a scăpat de „neştiinţa în care zăceam"
rugind pe ceilalţi ciobani să-l inveţe să descifreze
almanahurile şi _cărţile populare. Povestea lui
aminteste de relatarea celebră a lui Heliade
Rădulescu care s-a apropiat de cărţile populare,
ascultînd un tînăr in piaţă citind mulţimii A le-
:r.andria. Cărţile populare nu ne redan aidoma
<'eea ce gtndeau ţăranii, de vreme ce au fost cărţi
91
scrise pentru ei, nu de către ei, dar ne apropie
considerabil de u1uYersu.l lor.
De aici, interesul faţă de literatma de colpurt~d
şi, pe un plan mai general, faţă de actele unor
ample represiuni, conduse împotriva unor colecti-
Yităţi întregi. Din acest tip de investigaţie a ieşit
cartea lui Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillozi,
c•illage occitan de 7294 a 1324 (Gallimard, 1975),
ca1·e a deschis o serie. Pentru că pornind de
la actele unei represiuni a Inchiziţiei lmpotriva
unui sat „eretic", catar, din regiunea pe care
aYea să o străbată şi Martin Guerre, istoricul
francez a reconstituit un in treg registm, de
la gest la mit., trecînd priu existenţa tinerilor,
Yiaţa de familie, „reţelele culLurale şi structurile
sociabilităţii: cartea şi şezătoarea", sentimentul
naturii şi destinul, sărăcia şi munca, casa şi lumea
de dincolo. Pe un drum similar, dar uşurat de
amplificarea mărturiilor scrise, perioada cercetată
fiind mai apropiată de vremea noastră, a mers
Carlo Ginzburg care şi-a propus să refacă uni-
,-ersul existentei unui morar din secolul al XVI-iea
tn cart.ea de~·enită cm·înd celebră Brînza şi
vif r mii ( Il formagg io c i 1 ermi : il cosmo di ll n
1
11111gnaio drl '500, Einaudi, 197G). Domenico

Scandclla, denumit f\fonocchio, ars pe rug de
inchiziţie penlru erezie, în vara lui 1601, aşadar
la scurt timp după pedepsirea lui Giordanu
Bnrno cu aceeaşi osîndă, a dat răspunsuri la tot
fel ul Je in trebări care i-au iscodit nu numai
conYingerile, ci şi felul de trai, lecturile, năzuin
ţele. Investigaţia lui Ginzburg este mai riscată,
totuşi, decît a lui Le Roy Ladurie, deoarece
f\Ienocchio pare un izolat, într-o comunitate care
se desolidarizează rapid de el, din oportunism
sau din autentica dorinţă de a marca „rătăcirea"
unui om care nu a mai reuşit să-şi coasă bine
ideile. Aşa că în momentul în care, furat de expu-
nerea sa, Carlo Ginzburg scrie in prefaţă „Menoc-
chio este unul dintre noi", cititorul se poate întreba
la care „noi" se referă autorul. Mai ales eă distinc-
ţia sul'fH'im:ătuare pe care o face Ginzburg intre
92
„mentalitate", care nr fi ceva inconştient, şi
„cultura populară", 1·are nre un ~ens mai limpede,
pare tulburată şi de faptul că in concepţia lui
~lenocchio se află urmele unor lecturi care nn
aparţin culturii populare. Justificată apare, în
această privinţă, obiecţi::1 pe care o ridică Paola,
Zambelli 1, atunci cind consideră insuficientă
prezentarea raporturilor care există între cultura
aulică si cea rurală într-un atare caz. i\lai ales că
este cl~r că Menocchio se apropie d~ ideile lui
Pomponazzi, care a inaugurat un întreg curent
de gîndire de nuanţă materialistă la Padova.
Istoria mentalitătilor a încetătenit ideea că ar fi
eronat să se urmă~ească în co~tinuare, aşa cum
au făcut romanticii, o cultură populară „pură",
nealterat;'1 de cartea savantă. Mai important şi
mai realist este să refacem viata culturală a satelor
Îll cadrul unui ansamblu, a societăţii care a avut
nn sistem de valori limpede închegat sau in curs
ele prefacere. Din pune.tu 1 <le vedere al istoriei
mentalităţilor, ni se pare că cercetarea culturilor
populare poate avea un dublu rezultat: să ne resti-
tuie r.ctivitatea cult.urală a celor mulţi, prea mult
timp ignoraţi de istoria literară şi culturală care
a privit pillcurile ca pe nişte masive complet
izolate, în loc să le contemple c::i.' parte- dintr-un
relief plin de variaţ.ie, şi să ne ofere posibilitatea
rle a înţelege rnrcanismul culturilor tradiţ.ionale,
şi prin opoziţie al1~ culturilor contemporane.
Pentru că, în fond, important. nu este să ~tim
doa1· ce se afla în capul lui ~fonocchio, ci Ră îmbră
ţişăm un fenomen mult mni complex; în timp
ce aceia care ştiu elabo1'er1zil o cultură care pro-
pune un model de existenţă şi de aeLi\·itate inte-
lectualii, ceilalţi raportează acest model la tra-
diţia pe care o deţin şi care are propria ei dinamică.
Or, la intersecţia acestor două modele se formează
o zonă de întilnire şi de schimb viu de sentimente
şi idei ce favorizează apariţia „culturii comune",
a culturii care este acceptată de toţi membrii
societiitii si formează un adevărat ciment social,
George~ Duby vorbea în studiul despre vulgari-
zarea modelelor culturale de!'lpre o cultură care
93
devine „ comună" oamenilor care se află la nivelul
superior şi la nivelul inferior al aceleiaşi clase;
dar fenomenul poate fi surprins şi pe un plan mai
larg, al unei intregi societăţi. Sint scrieri care au
fost ascultate in sate şi citite la curţile princiare,
aşa cum sint balade care au pornit din sate pentru
a pătrunde la cite o festivitate orăşenească.
ln acest grup de mărturii putem afla simbolurile,
alegoriile, temele, ideile şi sentimentele în comun
acceptate de o societate şi pornind de la acest
„cheag" putem reface o viziune de ansamblu
asupra lumii şi a omului care la un capăt tindea
să fie modificată de cei care doreau să domine
spiritual pe ceilalţi, iar la celălalt capăt se replia
asupra unor valori capabile să păstreze identitatea
celor dominaţi. Straturile culturale sînt mai lesne
<le surprins în societăţile industriale, în care
nivelele s-au demarcat clar 2 , aşa cum într-o
societate ca cea română, în care a predominat
manuscrisul, cultura ·comună se clezvăluio mai
limpede 3 •
Cert este că atunci cind „cultura comună"
îmbrăţişează o vastă arie, ca in societăţile tra-
diţionale, precum cultura românească din secolele
mai îndepărtate, solidaritatea este , puternică,
membrii societăţii simţind comuna împărtăşire
a unor năzuinţi şi chiar valori. Atunci cînd cul-
tma comună se îngustează, datorită unei departa-
jări dramatice şi clare a nivelelor de cultură, atunci
solidarităţile devin precare şi apar momentele
de preschimbări structurale în cultură şi, mai
departe, în viaţa societăţii; este cazul epocii
I ,uminilur la noi, dar şi în alte culturi <lin sud-
est ul şi centrul Europei. De aceea, investigarea
destinului cărţilor populare ne ponte oferi un tei.;t
de primă mînă p.entru a înţ.elege raportul dintre
eultura aulică şi cultura populară, precum şi
mecanismul culturilor traditionalc. ..
Date utile ne oferă o serie întreagă de anchete
franceze recente care s-au aplecat asupra „Biblio-
tecii albastre". Timp de multe decenii, in secolele
al XVII-iea şi al XVIII-iea, la Troyes au fost
tipărite cărţi de largă difuzare sub coperte albastre
şi la preţuri extrem de accesibile. Difuzate pe
o largă arie, aceste cărţi permit o înţelegere
a modului în care gîndeau şi simţeau cei care
au receptat această literatură, după cum ne ingă
duie să observăm cam ce idee îşi făceau despre
cumpărătorii virtuali, adică despre cei care ştiau
să silabisească sau ştiau să asculte la şezători,
autorii şi editorii care au colaborat la răspîndfrea
acestei colecţ.ii. de cărţi. diversf', dar cu o stme-
tură marcată. Problema a f m;t. limpede deschisă
de Robert Mandrou prin cartea lui De la cult11n
populaire au.r 17° et 18e siecles (Stock, 1964), care
a reconstituit dosarul tipografiei din Troyes şi
a urmărit în ansamblul cărtilor o serie de teme
direct legate de starea men'talită.ţ.ilor: mitologia
feerică, cunoaşterea lumii, credinţe şi pietate,
artă şi sensibilităţi populare, imaginea societăţii.
Pe un plan mai filologic, exegeza a fost dezvoltată
de Genevieve Bo11eme în La Bibliotheque blcuc:
la litterature populaire rn France du XV JJ• an
XIX• sieclc (Juillard, 1971), care a constatat că
aceste cărţi s-au pretat la un gen special de lec-
tură, au fost scrise după normele literaturii
populare care nu cunoştea dreptul de autor şi
de aceea permitea intervenţii în text, în funcţ.ie
de timp şi loc, „scrierea, ca şi lectura fiind colec-
tive", şi a apreciat că individualitatea acestei
colecţii de tipărituri o dă faptul că exprimă
„o privaţiune a cărţii". l\1ai convingiitoare ni
se pare constatarea lui Roger Chartier că toate
textele sînt formal asemănătoare: „au fost create
reţ.ele de texte care cîteodată trimit explicit unele
]a altele, care prelucrează aceleaşi motive, repro-
duse, deplasate sau inversate, şi ale căror raporturi
nu sint fundamental deosebite de acelea care
există între diferitele fragmente din interiorul
unui anume text". „Structura textelor, oricare ar
fi genul lor", ne dezvăluie o unitate care, la rîndul
ei, ne permite înţelegerea unor mentalităţi deose-
hite de ale noastre.
lutre cultura comunităţilor tnchise, repliate
a~upra unui sistem de valori verificat de-a lungul
timpului, şi cultura con'rn11itlţilor deschise, inte-
95
resate în schimbul de idei, în ceea ce este „nou",
se plasează „culLura comună", aceeq care_ permite
. osmoza ce-lor două forme de cultl,lră existente
ln orice societate traditională si alcătuiesLe
cimentul social care ţine l~olaltă p~ toţi membrii
societăţii. Evident că pentru a da soliditate şi
a spori capacitatea de convingere a concluziilor
unor atare investigaţii, urmărite pe aceste planuri
ale culturii unei societăţi, isLoricul se va adresa
rnărLuriilor orale, aşa cum le mai poate recapta,
şi celor plastice. În „ca<lrul exprimării" istoricul
sLie că se află masivitatea arhitecLurii care oferă
;rnmPnilor scena pe care se mişcă, sculptura ca1'l'
dă viaţa formelor şi pictura care apropie expresia
plastică de scris, apoi dansul care pune formele
în mişcare, cuvînt11l rostit şi muzica, aceea care
se plasează între discurs şi tăcere. llndeva, înt1·e
cuvintul rostit şi pictură, se află cuvintul scris,
în cele două manifestări ale sale, manuscrisul
apropiat de scrisoare şi forma tipărită care se
apropie de inscripţia în piatră, încercînd să înfrunte
intemperiile. J storicul literar nu va putea par-
curge singur acest registru, dar esenţial pen trn
cercetarea pe care o face este să nu uite că dincolo
de text se află alte expresii, uneori mai fericite.
Critica aplecată doar asupra textului, consideraL
„imanent", este, fără îndoială, puţin încrezătoare
în inteligenţa şi sensibilitatea omului. Or, textele
de largă circulaţ.ie ne of eră tocmai acest prilej
de a ajunge spre mai multe reacţii umane: ~ie că
este vorba de „cărţi populare", adică tex tr. în
general gustate de membrii unei societăţi, un ii
dintre ei neştiutori ai tainelor scrisului, alţ.ii autori
de texte ei însişi, fie c~t este vorba <le un „canon
literar", adică de seria de opere acceptată de
o intreagă societate ca un punct de reper, ca o
„curLe de apel". De altfel, atenţia acordată orali-
tăţii şi picturii de către istoricul textelor scrise
poate să-i ghideze investigaţia textuală pentru
a descoperi mai lesne o lume care s-a exprimat
după legile sunetului, tn contrast Clţ o lume ci;i.re
accept.a discursul sistem_atic, raţional, precum
96
şi lumea de imagini, transpuse concret de frescă
sau tablou.
Biblioteca albastră este în prezent reeditată
pent~u a fi readusă la lumină „o lume pierdută";
re~d1tarea încearcă să fie fidelă şi de aceea gru-
paJele moderne rle texte, făcute după gustul
nostru, au totuşi veşminte albastre; textele de
pură ficţiune au fost editate de Genevieve Bol-
leme şi Lise Andries, care a făcut remarci perti-
nente despre modul în care textele au fost rescrise
pentru cei mulţi, aşa cum textele cu figuri de vaga-
bonzi au văzut din nou lumina tiparului datorită
lui Roger Chartier, iar figurile de „haiduci" ale
lui Mandrin şi Cartouche (ultimul întruchipat
de Jean Paul Belmondo într-un film memorabil)
au revenit în textele editate· de Hans J i.irgen
Li.isebrink (Editions Montalba). ln cazul litera-
turii române, importantă ni se pare a fi recu-
perarea însemnărilor de pe cărţi care ne introduc
adesea în fel ul de a scrie şi de a gîndi al celor
aflaţi pe un nivel median intre cei neştiutori şi
cărturari. Este ceea ce ne oferă Cartea românească
veche în bibliotecile documentare ale arhivelor statului,
Catalog, lucrarea harnicului Florian Dudaş Ma-
nuscrisele româneşti din bisericile Bihorului sau
cartea care ni-l restituie pe Picu Pătrut, Minia-
turi şi poezie, pentru a
nu cita decît pe' cele mai
recente. Pe acest fundal de mărturii vom putea
relua, apoi, destinul cărţilor populare pe care,
dintr-o prejudecată modernistă, unele istorii lite-
rare le-au eliminat cu totul din literatura română,
ca Şi cum „originalitatea" „marilor" cărturari ar fi
absolută, iar . traducerea textelor de circulaţie
universală ar fi fost pur mecanică. Din punctul1
nostru de vedere, al urmăririi „culturii comune"
care formează mediul cel mai propice studierii·
mentalităţilor colective, cărţile populare din peri-
oada de transformări cunosc un destin extrem
de interesant. ·
Cartea populară, gravura din almanahuri, fresca
ne conduc laolaltă spre un public larg, dar care
nu este omogen. De la acest public putem porni
mai departe. pentru a identifica partea rurală,
97
partea urbană şi cea aulică, în cazul societăţilor.
din vechiul regim.
Cine era „poporul" pentru cei care scriau
în aceste societăţi? Întrebarea primeşte răspunsuri
diferite, în funcţie de epocă. Deosebit de intere-
sante sînt constatările lui Peter Burke si ale
lui Robert Muchembled privitoare la clivajul
care apare în secolele al XVIl-lea şi al XVIII-iea,
observaţii, în parte,. confirmate ele cele desprinse
ele Pierre Francastel din studiul: limbajului figu-
rativ 4 • Francastel a afirmat că în .secolul al
XVl-lea „o nouă societate conducătoare, dori-
toare să se detaşeze de mulţime, îşi organizează
plăcerile, înţelegînd că autoritatea poate să
se exercite fără ca stăpînii lumii să se amestece
în piaţa publică cu supuşii lor. Deţinătoare a cul-
turii şi a ştiinţei, ea se refugiază, mai intii, în săli
şi palate, ba chiar şi în -grajduri şi manejuri,
pentru a-şi organiza spectacolele. . . Cultura cla-
sică construieşte scena care corespw1de viziunii
sale determinate despre lume. Ea vede omul ca
pe un microcosm în care se reflecLă, în esenţa sa,
întreaga aventură umană, concepută din ce tn ce
mai mult ca o aventură intelectuală." Dar decorul
favorizează prezenţa barocului în scena teatrelor
şi, de aceea, isLoricuI sugerează că „secolul al
XVI-iea a pregătit dubla formulă a grandioasei.
puneri tn scenă baroce şi a scenei cubice restrinse
- in care se tnseriază un spectacol de analiză.
sobră". Apoi, urmind traseul cercetărilor lui
Lucien Febvre, el arată că secoh~l al XVII-lea.
este momentul de răspîndire a .scrierii tipărite,·
„secolul unei transformări a raporturilor existente
intre diferitele forme ale gîndirii ·şi modurile lor
de prezentare, revelatoare pentru un nou sistem
de legătură şi de înţelegere" 5 • Or, în această
- direcţie se angajează elita, în mare parte ataşată
idominanţilor, în timp ce marea masă rămîne
fidelă formelor vechi de expresie şi comunicare'.
Procesul a devenit dramatic, ne spune R. Mu-
chembled, datorită absolutismului care a ţinut
s.ă destrame culturile populare pentru a spori
dependenţa tuturor de suveran. In orice caz,
98
evoluţia şi-a desfaşurat cursul in secolele al
XVII-lea şi al XVIII-lea , pentru ca în secolul
al XIX-lea intelectualii să redescopere „poporul"
şi creaţia lui „folclorică", alta declt cea scrisă.
Se poate observa cum, pornind de la cartea
populară, istoricii mentalităţilor au ajuns să explo-
reze modul de gindire al cărturarilor, structura
culturilor tradiţionale (cum face indirect Roger
Chartier atunci cind reconstituie structura Biblio-
tecii albastre care acoperă, în fond, registrul
culturii scrise în vechile societăţi) depărtîndu-se
de ruralitatea care iese greu din tăcerea ei. Georges
Duby găsea chiar termenul de „cultură populară"
prea vag pentru a fi folosit fără mustrări de
conştiinţă (aşadar, o replică dată lui Ginzburg
care era deranjat de „mentalitatea colectivă"):
pentru că, afirma recent istoricul francez, in fiecare
moment si in fiecare societate se află o întretăiere
uimitoar~ de idei, curente, stări de spirit, şi el
propunea utilizarea termenului de „formaţie cul-
turală" care ar avea avantajul că poate fi mai
uşor legat de termenul „formaţie social-econo-
mică" şi ar putea mai bine pune~ lumină „compli-
caţia structurilor culturale, permanenţa formelor
reziduale şi toate resurgenţele şi mobilitatea
necontenită a fenomenelor de aculturaţie". Ca
exemplu de complexitate a acestor întretăieri
de curente, G. Duby observa că „lupta condusă,
incă din secolul al XVIII-lea, pentru alfabe-
tizare, îmbinată involuntar cu lupta purtată
de ideologia egalitară, reprezintă ultima fază
de vulgarizare, de socializare a culturii savante
(adică a culturii scrise, a abecedarului, a cărţii,
ceea ce în Franţa a dus la limitarea funcţiei
şcolii şi, in cele din urmă, la scleroza educaţiei
artistice, aceea a privirii şi a urechii)" 6 • La rindul
său, Roger Chartier semnala faptul că, de obicei,
cultura populară „este definită prin tot ceea ce
o face să difere de ceva care nu este ea tnsăşi
(literatura savantă, catolicismul bisericii)", dar
decupajul acesta nu este uşor de acceptat pentru
că se poate răspunde la întrebarea „cui i se adre-
99
sează literatura « populară »~" în mai multe fel uri:
mediului rural, unui public situat între analfabeţi
si cei instruiţi sau întregii societăţi, fiecare grup
descifrind-o cum ii convine şi cum poate, de
la identificarea semnelor la lectura curentă.
Astăzi, adaugă el, cultura populară apare ca
ansambfori mixte care adună, într-o împletire
greu de descifrat, elemente de . origine foarte
diverFă 7 • Istoria „orală", aşa cum este practicată
azi de specialiştii înarmaţi cu magnetofoane, nu
recuperează <lecit o parte din cultura trecutului,
deoarece azi, după cum remarca Le Roy Ladurie,
ţăranii vor să aibă frigidere, nu poveşti cu zînP.
„Folclorul" ne poate restitui laturi importante
din viaţa generaţiilor dinaintea noastră; dar ce
este „folclorul"?
Dacă vom întreba cine era „poporul" pentru
cei care scriau în societătile vechiului regim,
vom găsi în Dicţionarul l~i Furetiere, apărut
în 1690, doar cîteva aspecte, de unde concluzia
la care ajunge Fran~ois Lebrun că sub influenţa
raţionalismului cartezian cei care scriau au început
să abandoneze moduri de a gîndi şi de a trăi
pe care le împărtăşiseră pină in acel moment
cu cei mulţi; exact tn răstimpul in care cultura
celor mulţi işi pierde coerenţa ca urmare a progre-
selor alfabetizării, elita începe să-şi elaboreze
o cultură proprie, amestec de moralism şi de
încredere tn progres. Desigur că nu asistăm la
un clivaj dramatic apărut intre nivelele culturale
deoarece, constată Roger Zuber, un Moliere sau
un La Fontaine rămin sensibili la comicul popular,
dar autorii mondeni, preţioşii, îşi fac o imagine
caricaturală despre popor. De unde concluzia că
in timp ce literatura savantă rămine deschisă
contactelor cu cultura celor mulţi, literatura de
consumaţie rapidă este în ton cu moda şi înre-
gistrează mişcările din sensibilitatea dominan~
ţilor. Moliere şi La Fontaine au apreciat comicul
popular pentru că erau „savanţi". Tot in volumul
M elanges M androu, din care culegem aceste
opinii şi concluzii importante, Bernard şi Monique
Cottret încearcă să surprindă „rumoarea" din
100-
trecut, pornind de la cintecele care au apărut
împotriva lui Ludovic al XIV-iea după ce el
a decis· expulzarea pretendentului la tronul
Angliei, Carol-Eduard Stuart., eveniment provocat
de o schimbare in politica externă franceză
pe care mm~e]e au perceput-o numai sub aspectul
moral, al abandonării unui protejat şi a unui ·aliat.
Madeleine Reherioux merge mai departe căutincl
tn literatura de la sfîrşitul secolului trecut repre-
zentarea viitorului în cercurile socialiste; de ase-
menea, investigarea mentalităţilor colective im-
plică analiza progreselor făcute de alfabetizare
(Etienne Frani;ois), a rolului celor care ştiau
i;ă scrie în vechile societăţi· (cazul rus este pre-
zentat de acad. S. O. Schmidt), a politicii de difu-
zare a Luminilor (cu contradicţii subliniate
de Rudolf Vierhaus), a modului în care s-a struc-
turat cultura scrisă în diversele culturi supuse
comparaţ.iei 8 • Important este şi studiul aplecat
asupra mediului in care a înflorit literatura
populară. Şezătorile din vechile sate au fost
mediul lor propice şi ne putem imagina ce cadru
al iluziei i1 putea crea o lectură cu inflexiuni
măiestre, intr-o semiobscuritate unde cel care
citea simţea răsuflarea întretăiată a auditoriuluj.
A ici, bătrinele torceau şi coseau (in germană
şezătoarea este o Spinnstube sau Rockenstube),
ln timp ce tinerii aveau prilejul să se cunoască,
i;ă lege prietenii şi să facă promisiuni de căsă torîe.
!':'ezătoarea a decăzut tn secolul al XIX-lea,
in urma progreselor ţesătoriilor mecanice, dar
şi datorită suspiciunii poliţiei care vedea in aceste
intruniri prilejuri de „trăncăneală, superstiţie,
discordie şi imoralitate". Oamenii au părăsit
Spinnstube pentru Dorfkasino, unde puteau 'să stea
Jc vorbă şi să bea (sub supravegherea mai lejeră
a poliţiei) 9 • Este perioada in care s-a intensificat
comunicarea semiorală şi semiliterară, prin inter-
mediul a cinci focare: domiciliul', biserica, şcoala,
locul de muncă şi piaţa. Este momentul în care
intelectualii romantici au redescoperit poporul şi
au vorbit despre o cultură .,.pură" rurală, orală,
101
ceea ce a fost „încă din a.cel moment un fals
istoric" 10•
Toate aceste aspecte ne conduc spre o reconsi-
derare a conţinutului culturii populare ce ne poate
dezvălui relatiile dintre nivelele culturale în socie-
tăţile vechiul~i regim, dar şi modul în care s-a făcut
trecerea de la cartea populară la cărţile de mare
popularitate. In această privinţă, nimeni nu mai
crede azi că vechea carte populară ne restituie
mentalitatea locuitorilor satelor, cînd, de fapt,
avem de a face cu scrieri datorate unor cărturari
,si destinate unor oameni care stiau să citească.
bar nu vom adopta nici opinia de la cealaltă
extremitate, aceea care vede în cartea populară
un instrument utilizat de dominanţi pentru
a insufla imagini ale celor puternici în lumea
celor care asimilau ceea ce li se oferea. Cartea
populară ne restituie tocmai acest nivel mediu
pe care s-au întîlnit cei care ştiau cu cei care
gindeau, cei care scriau cu cei care ascultau.
In momentul în care literatura populară a fost
refulată de lumea care a dorit să elaboreze o nouă
expresie culturală, ne întîmpină un alt fenomen:
in acel moment s-a impus cartea de largă difuzare,
cartea la modă, cartea care dă un răspuns dezi-
deratelor unui larg cerc de cititori. Astfel, în timp
ce vechea carte populară a dat un răspuns celor
care ştiau să scrie şi celor care nu ştiau, noua
literatură de largă difuzare s-a bucurat de succes
pentru că s-a adresat unui nivel mediu, satisfăcînd,
oarecum, pe cei pretenţioşi şi oferind celor proas-
păt alfabetizaţi plăcerea de a înţelege uşor teme
aparent complicate şi pretenţioase. Vechea carte
populară nu a mai fost acceptată în grupul scrie-
rilor de succes din „cartea de buzunar" <lecit
atunci cînd a fost rescrisă.
Cultura română poate oferi un material de prim
ordin cercetării aplecate asupra acestei delicate
probleme, atît pentru că „ruralitatea" poate fi
mai uşor reconstituită, cit şi datorită apariţiei
tn anumite momente a unor fenomene deosebit
de instructive în limbajul figurativ. Instructive
tntructt îngăduie O" conturare a ruralului, o sub-
102
liniere a prestigiului temelor şi imaginilor savante
şi o autodefinire, am spune, a culturii comune.
Cercetarea românească a ajuns la rezultate
importante şi datorită faptului că s-a văzut
silită şi chemată să compare. Este marea lecţie
a lui Nicolae Cartojan. Istoria literaturii române
vechi pe care a scris-o el debutează cu „La răs
pîntia a două lumi" şi nu cu un convenţional
capitol de folclor; de la început, autorul ne
îndreaptă atenţia spre cele două mari axe ale
culturii europene din primul mileniu, cea care unea
Roma cu valea Rinului si cea care unea Constanti-
nopolul cu Praga şi Levantul, în loc să ne con-
ducă spre „folclorul" cele:Drat cu fervoare, aşa cum
ştim cu toţii, de către romantici. In loc să sugereze
o tulbure şi dăunătoare opoziţie intre cultura
orală şi cea scrisă, cărturarul ne-a chemat să pri-
vim ample mişcări ctdturale, dintre care cea
occidentală s-a angajat puternic pe calea deschisă
de tipar, în timp ce mişcarea sud-est europeană
nu a putut desfăşura larg registrul expresiei
culturale. Şi de aceea istoricul literar trebuie
să privească şi ceea ce îi spun broderia, arhitec-
tura sau pictura. Cum face Cartojan, care vor-
beşte într-un loc de „arta veche românească
în Răsăritul Europei", într-altul de prezenţele
italiene din arta Qrâncovenească. Originalitatea
sintezei lui Cartojan constă în această perma-
nentă subliniere a legăturii dintre fenomenul
artistic apărut în scris şi cel afirmat în arta
plastică. Ea mai constă şi în cadrul european
al cercetării sale; autorul şi-a redactat , sinteza
după ce a privit literatura română dinăuntru şi
din afară, dovadă numeroasele colaborări)a reviste
străine, unele de recunoscut prestigiu, precum
revista de la Paris „Revue de litterature com-
paree". La fel procedează şi in studiul cărţilor
populare, care se pretează unei analize comparate
şi pluridisciplinare.
Recunoaştem în această orientare care salvează
orice cultură de provincialism, indiferent că este
vorba de cea franceză sau de cea daneză, o amplă
direcţie din cultura noastră interbelică. In această
10~
perioada s-a pus cu im~stenţă problema locului
culturii noastre in cultura europeană şi Cartojan
a beneficiat, cu -;iguranţă, de rezultatele cercetărilor
intreprinse de institutul specializat tn investi-
garea Sutl-Ei;tului european. De ai-;emenea \'ia~a
1ntelectua!ă interbelică a fost animată de dezba-
tBrile, adeseori apr·inse, despre „specificul" cul-
turii români', locul românilor intr-o zonă geogra-
fică de vii conexiuni cult.urale, ataşamentul nostru
faţ.ă de valori ancestrale şi faiă de lumea romanică.
Se fac simţ.ite in sinteza lui Cartojan mai buna
cun<wşlere a lumii balcanice, mai ales prin efortu-
rile lui Nicolae Iorga, precum şi noile idei şi reconsti-
h1iri pe care le vehiculau un Lucian Blaga, un
Camil Pet.rescu sau un Tudor Vianu. Chiar în epoca
lui se deschideau noi perspective înţelegerii
fenomenului tulburător al „slavonismului la ro-
mâni", prin interpretările lui P. P. Panaitescu,
prPeum şi mai bunei încadrări a fenomenului
românesc în Europa, prin comparatismul de larg
orizont al lui Dumitru Popovici. P. P. Panaitescu
sublinia faptul că vechea cultură românească
se dezvoltase între coordonate specifice şi că era
grPşi t să se pună pe scama acestei culturi „ru perea
de A pus", cînd, de fapt, era vorba de o formă
culturală ce se prelungise mai mult în Răsărit,
decît în Apus. Totodată el remarca existenţa unei
, legături sufleteşti de la om la om, unificarea
1
societăţii printr-o cultură puţin dezvoltată, dar
de o mare putere de solidaritate daLă de ortodoxie,
o economie agricolă condusă de un mare gospodar,
care avea însă şi o autoritate părintească" 11 .
Mai departe au mers cercetări care au pus î~ lumină
faptul că în literatura română nu este potrivit
să vorbim despre „influenţe ale folclorului" asupra
culturii scrise, ci „de o structurare a acesteia
după legile celei orale". lntr-un atare caz nu se
pune problema de a şti dacă se aplică mişcarea
„circulară" despre care vorbea Bahtin atunci cind,
analizînd pe Rabelais, observa că anume teme vin
din cultura orală, iar altele se duc intr-acolo.
Legătura esl.P. organir~u, de sl ruct.ur·ă, întrucit
există raporturi ale culturii orale cu istoriografia,
104
in mare parte clericală, boierească, de curte, sau
cu cartea populară, aşa cum au circmlat opere
traduse datorită faptului că aveau corespondenţe
in epica locală, au fost adoptate forme literare
utilizate şi in folclor şi au fost copiate manuscrise
după norme specifice limbajului oral 12 •
Sigur că persistă întrebarea: cum distingem ora-
litatea rurală de cea aulică, dar se poate pre-
supune că in culturile predominant orale comunica-
rea între nivele a fost mult mai intensă si mai
diversă <lecit în culturile scrise si mai ales decît
în cele tipărite. De aici caracte~ul mai omogen
al vechii culturi româneşti, aşa cum se reflectă
el şi in romanul cavaleresc care constituie pe plan
i>uropean un caz, după cum atestă analiza spr-
cialistilor străini 13 •
D~ aici şi dificultatea cfo a distinge ceea ce apar-
ţine elaborării rurale de ceea ce se datoreştn
celei cărturăreşti, într-o cultură în care clirnjul
intelectual nu a fost de netrecuL. Dar o serie
întreagă de clişee sînt de revăzut pentru a înţelege
mai bine mecanismul vechii culturi romt1.nest.i u.
ln această cultură în care omogenitatea este mai
puternică decit in societăţile occidentale, apar
faze de transformare pe care limbajul figurativ
le vădeşte cu sporită vigoare. Este ceea ce aflăm
•1rmărind expunerea lui Andrei Paleolog, înte-
meiată pe investigarea picturii exterioare la nu
mai puţin de 250 de monumente din Muntenia,
Oltenia şi sudul Transilvaniei, din care au supra-
vieţuit 220, toate din răstimpul 1750 - primele
decenii ale secolului al XIX-iea 16 •
Andrei Paleolog subliniază de la început faptul
că nu avem de-a face cu o „influenţă" sau o repe-
tare a splendidei ecloziuni artistice din Moldova
secolelor al XVI-iea şi al XVII-iea, pictura exte-
rioară din Oltenia şi Muntenia porneşte din alte
resorturi mentale şi are un alt conţinut. Zugravii
nu mai acoperă toată suprafaţa edificiilor şi nu
mai repetă fastuoasa predicii prin imagini din
nordul Moldovei. Ei aduc în scenă filosofi, precum
Platon, Plutarh sau Isocrate, dar şi pe „doctorul"
Hipocrate, apoi pe sibile, pe proroci, pe mucenici
50~
şi un amplu registru de figuri din lumea cărţilor
populare: huhurezul, bătrinul şi moartea, Ducipal
si inorogul, alături de scene de vînătoare, care
trădează o conservare a virtutilor cavaleresti
in rîndul ctitorilor. Or, aceşti ctitori stnt tn· mafo-
ritate vătafi de plai, demnitari din regiunile de deal
care şi-au păstrat libertatea. Ei aparţin acelei lumi
despre care vorbea Iorga într-o carte prea puţin
cunoscută - Evoluţia ideii de libertate, din 1928 -
capabilă să ne dezvăluie varietatea formelor
de libertate din trecut: asa cum locuitorii cetătilor
şi-au apărat aprig libert~tea, tot astfel locuitorii
văilor de munte şi de deal nu au putut fi supuşi
de autoritatea imperială sau princiară. Şi, adaugă
inspirat Iorga, „grupele acestea de văi reprezintă
acelaşi lucru pe care îl reprezintă, în domeniul
celălalt, cetatea". Cu aceşti oameni liberi îşi încP.pe
incursiunea sa autorul: friza „poteraşilor" de
la Vioreşti-Slătioara, ca şi fraţii Gârbea din
Vladimirii Gorjului, îmbrăcaţi în straie „nem-
ţeşti", adevăraţi „bonjurişti", ne mărturisesc ei
înşişi sursele frescelor de pe atîtea lăcaşuri care
adunau obştile în jurul lor. Ioan şi Nicolae Gârbea
sint nepoţii de frate ai căpitanului Gârbea „despre
care se afirma că a participat în mod efectiv
la convocarea pandurilor din plaiuri sub steagul
revoltei ridicat în 1821 ". După ctitori intîlnim
pe zugravii care şi-au înscris numele pe· faţade,
mai înainte să demonteze schelele, apoi personajele
ilustre care continuă să ne privească şi astăzi
din pridvoare şi de pe pereţii exteriori, în trăsă
turi originale. Deoarece, observă întemeiat Andrei
Paleolog, „ne aflăm în plină cultură tradiţio
nală, iar deosebirile pot fi înregistrate doar cu pri-
vire la complexitatea şi luxul unei ctitorii şi nu
la nivelul semnificaţiilor. Altfel spus, in domeniul
picturii nu avem de-a face, aşa cum s-a putut
prea uşor crede, cu replici sau imitaţii locale ale
unei arte aulice care, in mediul rural, se vede
ameninţată de o anume degradare stilistică.
Prin originalitatea rezolvărilor plastice, prin cali-
tatea execuţiei, pictura murală a plaiurilor mun-
tene este „marea artă" a secolului al XVIII-iea
106
şi a primei jumătăţi a celui de al XIX-lea, care
asigură perpetuarea unei structuri mentale şi
vizuale de mult impămîntenită, ancorată, însă,
în noi realităţi". Ar fi, oare, excesiv să descoperim
in acest limbaj expresia unei culturi „comune"
care se cristalizează la interferenta nivelelor
temporale - acolo unde tradiţia întÎlneşte noile
exigenţe - şi la interferenţa nivelelor culturale -
marea artă brâncovenească oferind. un modd
acestei arte care vorbest.e în alti termeni si vădeste
alte atitudini mental~? Am putea, oa;e, me~ge
mai departe şi să vedem în lumea lui Tudor
Vladimirescu, populată <le toţi aceşt.i vă.tafi de
plai, o eul tură care-~i afirmă drep tw·iJ„ :) Cart.ea
lui Andrei Paleolog ne dezvălniP acestr. sensuri
direct legate de devenirea culturii noM~Lre mo-
derne.
Ctitorii, zugravii, imaginea ne conduc spre expre-
sia artistică ce ne face să ve<lem cum „expresi-
vitatea frustă şi puternic rusticizată a constituit
principala direcţ.ie de metamorfozare a limbajului
plastic <le tradiţie postbrâncovenească perpetuat
in lumea rurală". Apelul la sibile şi proroci a impus
căutarea unor soluţii adecvate <le reprnentare,
sensul acestui <lisr.urs fiind o în(~re<lere în lumea
cc trebuia să vină. „foonografia picturii murale
exterioare n ctitoriilor din Tara Rom âneasr.ii -
veritahil tratat de speranţă - constituie o in\e-
leaptă dizertaţie despre viaţ.ă şi moarte, o cuge-
tare, magnific exprimată simbolic. ce derwm-.
strează o capacitate de sinteză unicii, vigoare in'te-
lectuală totodată cultivată şi subtilă, un simţ
estetic care nu respinge emoţia, toal.e decuri-.rtnrl
dintr-un filon n13secat ele originalitate creatoare ...
Decodificarea iconografiei -speranţei şi luminii
care dirijeazij. desfăşurarea picturilor murale exte-
rioare ale ctitoriilor din Valahia secolelor al X\'111-
lea şi ni XIX-iea nu n;e poate clecît consolida.
părerea că, pri.r;i. această pictmă, obştea româ-
nească s-a reînt.ilnit cu ea insi\şi, reaşezind vi1·t11-
tea libertăt.ii în fruntea tuturor valorilor·".
Evident,' autorul est.e lndrăgostit de subiectul
său, de chipmile pe care le-a cercetat lndelung şi
107
stăruitor. Poate că aiături de speranţă se poate
citi ·şi grija în faţa unui viitor neclar, acoperit
de negura împilării. Dar sigur este că Andrei
Paleolog ne-a oferit o carte inteligentă in care
pictura nu-şi mai duce propriul său destin, ci
apare drept ceea ce a fost, un „limbaj" care dă
glas unor aspiraţii şi frămintări.
întoarcerea lui Martin Guerre nu a adus cu
sine o bruscă descoperire a unei lumi scufundată
in tăcere, deoarece el şi consătenii lui au continuat
să-şi vadă de treburile lor şi să nu-şi mărturisească
toate aspiraţiile şi necazurile. Dar istoricii s-au
încăpăţinat şi au continuat să răscolească arhivele
organelor represive, pentru că istoria aceasta ntf
voia să iasă la lumină decît sub anchetă:· asa
cum a fost o modă a istoriei morţii, a~a a fo~t
una a istoriei vrăjitoriei, deoarece oamenii din
zilele noastre, istoricii, au fost intrigaţi de furia
represiunii: de ce să condamni la ardere pe rug
nişte bătrîne care păstrau citeva resturi dintr-o
veche viziune despre lume? Pentru că autori-
tatea centrală a dorit să-şi impună prezenţa pînă
şi în cele mai îndepărtate sate. Dar nu totul
a putut fi regăsit pe urmele anchetatorilor, deoarece
cei interogaţ.i răspundeau în frînturi sau se disi-
mulau. Nici urmele colportorilor nu i-au condus
pe istorici în lumea interioară din sate, pentru
că, in cele din urmă, s-a observat bine că nu
ţăranii au scris broşurile şi foile volante. ln schimb,
ştimr azi că lectura a fost practicată multă vreme
independent de scris, Că s-a făcut cu voce tare,
că pagina sâisă a exprimat un alt mod de a gindi
şi a dus spre acest nou mod de a gîndi, că s-a
distanţat continuu de lumea sunetului, altfel orga-
nizată, şi că, atunci cînd a fost tipărită, a început
să aibă consecinţe extrem de importante, de vreme
ce a ajuns să individualizeze imaginarul. Lumea
satelor şi din marginea oraşelor a mai fost căutată
şi in operele plastice de mare audienţă. Pentru că
aşa cum in unele i::crieri putem identifica „stratul
cinci al vorbirii", cum spune Pierre Chaunu, cel
care ne redă vorbirea cotidiană a oamenilor fără
o pregătire intelectuală deosebită, tot astfel putem
108
să descoperim in unele tablouri semne şi semni-
. ficaţii adresate celor· care nu ştiau să citească.
Astfel, în seria „Sîrguinţă şi trtndăvie" (Indusrry
and I dleness), \' 7illiam Hogarth introduce citate
din Scriptură care reprezintă vocea autorităţii şi
compune astfel scenele incit să poată fi citite
attt de cei instruiţi, cit şi de analfabeţi; cei clintii
puteau observa de îndată armonia sau contrastul
textului cu imaginea. „Subcultura" ce apare in
tablourile moralizatoare ale pictorului britanic
face apel la imRgini tradiţionale care se modifică
lent, dar care se incarcă de semnificaţii noi; apar,
apoi, preferinţe, în special chipuri de marginali
sau revoltaţi 18 • Fresca din spaţiile frecventate
de un numeros public se pretează, de asemenea,
unei lecturi capabilă să ne vorbească despre cei
pentru care a fost compusă fresca şi despre înţe
lesurile pe care ei le puteau desprinde din ea.
, Dacă nu a izbutit să definească precis cultura
i „populară", istoria mentalităţilor a reuşit să aducă
sub conul de lumină al înţelegerii cultura tra-

diţională, organizată după altă schemă decit
a noastră, cei care depindem de pagina tipărită
şi am pătruns în civilizaţia pusă în mişcare de.
I butoane. Dacă nu am putut recupera tot trecutul,
i ceea ce era, de fapt, previzibil şi nici nu era posi-
! bil, în schimb ne înţelegem mai bine pe noi înşine.
I Ceea ce este, fără îndoială, scopul nemărturisit,
I dar principal, al istoriei civilizaţiilor.
1
i NOTE
1. Paola Zambelli a afirmat că Ginzhurg nu aduce
; suficiente dovezi în favoarea tezei lui Bahtin, pe care a
' acceptat-o, despre mişcarea „circulară" care transportă
teme şi idei de pe un nivel pe altul şi mai curînd pare
' să pledeze cauza unei depline.' „autonomii'" a culturii
populare (în Uno, due, tre, mille Menocchio ?, „Archivio ·
· storico italiano", 137, 1979, 59, p. ~1-90), Carlo Ginzburg
1 a răspuns el\ nu crede ln autonomia culturii populare,
dar fără să accepte vreo influenţă din partea lucrărilor
filosofice asupra Jui l\fcnocchio care era convins că ori-
ginea vieţ.ii se află tn medhtl putred care favorizează
I 109
aparilia Yiermilor (inlr-o amplă noLl din ediţia în engloză,
Thl' Cheese and the Worms, Penguin Books, 1985, p. 154-
153). Să ne reamintim că şi Hamlet li dădea lui Polonius
sratul să nu-şi lase fiica să se plimbe la soare, pentru
că s-ar putea să nu conceapă binecuvîntat, aceasta duprt
ce făcuse remarca „dacă soarele face să se nască viermi
într-un ciine mort". Ideea avea o circulaţie mai largă
şi ar trebui să i se stabilească sursele succesului. Paola
Zambelli a reluat, cu noi argumente, obiecţia sa într-un
articol din „The Historical J omnal", 1985, 4, p. 983-
1008.
2. „O expunere a istoriei artei în funcţie de nivl'lele
culturale ar fi foarte indicată numai pentru perioada
de după Renaştere sau poate de după revo\uţii - adieă
perioada în care nivelele publicului au devenit net sepa-
rate şi mult mai independente în solicilările lor" susţine
Arnold Hauser în The Philosophy of Art History, North-
western University Press, "1985, p. 2&0.
3. Despre „cu!Lura comună", mai pe larg în rari ea
noastră Călătorii, imagini, conslantP, Edilura Eminescu,
1985 şi în catalogul Picn Pătruţ, 1985 (Muzeul Satului
şi de Artă Populară).
4. Ne referim la Peter Burke, Popular Culture in
Early Modern Europe, Londra, Trmple Smith, 1978 şi la
Robert Muchembled. Cultnre populaire el cultu re des
f.lite.q, Flammarion, 1978.
5. Realitatea figurati1Jă, loc. cit., p. :113, 316, 531.
6„ Problemes el melhodes en ltistoire c1tlt1trPlle in: Objets
el me1hodes de l'histoire de la cul1ure. Acles du c~olloque
franco-hongrois de Tihany, 1977, Paris- Budapesta,
CNR8 - Akademiai Kiado, 1982, p. 13-17.
7. H istoire intellectuelle et histoire des mentalites, p. 298
şi p. 30'•, unde afirmă că „raportul textului cu realul
(pe care l-am putea probabil defini drept ceea ce text.ul
indică a fi real, constituindu-l ra punct de referinţă în
afara 'lui) este construit după modC'le discursive şi decu-
paje intelrctuale proprii fiecărei situaţii scrise.„ Realul
capătă un sens nou: ceea ce este rC'al, nu este (sau nu
este doar) realitatea avută în vedere de text, ei însuşi
modul în care o are în vedere".
8. H istoire sociale, sensibilites collectives et mentalitese,
PUF, 1985. Pe un ton optimist, Michel Vovelle susţine
(in articolul Histoire st!rielle ou casc studies: 1Jrai ou faux
dilemme en ltistoire des mentalites, p. 39-49) cil trecerea
de la istoria cantitativă la analiza unor cazuri înseamnă
o aprofundare, calitativă, a mentalităţilor şi că „una
dintre aprofiatele etape ce vor fi atinse va fi ieşirea
din ghettou «popularului $ tn care a fost, pină acum,
claustrat studiul cazurilor".
9. Edward Shorter, Tlie Making of tlie Modern Family,
loc. cit„ p. 160. ·
1 O. Rudolf Schenda, Canali e processi di ci'.rcolazione
de/la letteratura scrittfl. e semiorale tra. gli strati subaltem
110
europei nel 'iOD e '800, în: Oralita e scrittura nel sistema
letterario, Bulzoni Editore, 1982, p. 49-61. De remarcat
faptul că în Evul Mediu cititul şi scrisul erau net separate,
multe texte fiind scrise fără să ofere vreun ajutor lecturii;
apoi difuzarea scolasticii şi a culturii universitare a impus
un alt tip de carte, făcută pentru a fi citită şi consultată,
şi un alt tip de lectură, didactică şi ierarhică, schimbarea
spre modernitate aducînd-o umanismul - vezi Armando
Petrucci, Lire au Moyen Age, „Ml'.llanges de l'Ecole Fran-
c;aise de Rome - l\foyen Age et Temps l\fodernes", 96,
1984, 2, p. 60:>- 616. lndoieli argumentate privind
practicarea lecturii în cadrul şezătorilor în articolul
recent al lui Roger Chartier. Lcctures paysannes,
„Dix-Huitieme Siecle", 1986, p. 45-64.
11. P. P. Panaitescu, Contribufii la istoria culturii
româneşti, Editura Minerva; 1971, p. 41-42.
12. Cătălina Velculescu, Cărţi popul.are şi cultură
românească, Editura Minerva, 1984, p. 54 (şi întreg capi-
tolul Intre literatură scrisă şi cultură orală).
13. De văzut actele colocviului despre romanele
cavalereşti în Spania şi România publicate în „Synthesis",
1981 şi studiul Osservazioni sulla fortuna del romanzo
cortese in area rumena de Luisa Valmarin, „Balcanica",
Roma, 1984, 1, p. 51-58.
14. Despre „irelevanţa sau ambiguitalea unor con-
cepte" curent folosite în studiul literaturii române „vechi"
şi despre o serie de scrieri culle care au dobîndit caracter
popular şi caracter folcloric, date convingătoare la Mihai
Moraru, Teatru cult şi teatru popular în literatura romând
din secolul al X V I I 1-lea, in: Arta românească în secolul
luminilor, Bucureşti, 1984, p. 175-184 (Oficiul de Informare
şi Documentare în Ştiinţele Sociale şi Politice, ASSP).
15. Pictura exterioară din Ţara Românească, Editura
Meridiane, 1984.
16. Ronald Faulson, Popular and Polite Art in the
Age of Hogarth and Pielding, University of Notre Dame
Press, 1979.
ANTOLOGIE
DE TEXTE
ARGUMENT
Studiile pe care le prezentăm în traducere în car-

tea de fată au fost alese dintr-o literatură foarte
bogată Ia' ora actuală. O introducere, fără preten-
ţia de a fi exhaustivă, in istoria mentalităţilor
ar trebui să cuprindă fragmente ilustrative din
operele unor „predecesori", ca Michelet sau
Huizinga, expunerile programatice ale lui Geor-
ges Duby, Robert Mandrou, Jacques Le Goff,
Alphonse Dupront, precum şi texte reprezentative
semnate de Jean Delumeau, cunoscut pentru
istoria fricii in Occident, Franc;ois Furet, autor
al unor studii fundamentale despre carte ca
suport şi agent al mentalităţii, Philippe Aries,
deschizător de drumuri in explorarea atitudinii
faţă de copii şi faţă de moarte, Michel Vovelle,
o recunoscută autoritate în studiul raporturilor
dintre ideologie şi mentalitate sau a atitudinii
faţă de moarte, Franc;ois Lebrun, Pierre Chaunu;
Robert Muchembled, Roger Chartier, Michel
Foucault, la care ar trebui să se adauge englezul
Peter Burke, specialiştii vest-germani Rolf Rei-
chard, H. J. Ltisebrink, August Nitschke, polo-
nezii Karol Gorski şi B. Geremek, belgienii
Jacques Marx şi Hugo Dyserinck, americanii
Nathalie Zemon Davis si Lawrence Stane si atitia al-
ţii pe care nu-i putem ~enţiona. De exe{np1u', cine
se poate ocupa azi de culturile populare fără să fi
citit cartea lui Le Roy Ladurie despre Montail-
lou?
114
· . ln loc să oferim cititorului român o introducere,
cu pretenţii de exhaustivitate, în acest nou şi
fascinant domeniu al mentalităţilor, am preferat
să facem o selecţie bazată pe trei criterii:
a. textele pe care le-am ales îmbină .explorarea
unei perioade cu indicaţii metodologice, fapt care
permite cititorului să-şi facă repede o idee despre
direcţiile noii istorii şi rezultatele la care a ajuns
ea, mai ales că unele studii, ca cel al lui Vovelle
sau cel al lui Chartier, fac şi o recapitulare isto-
riografică deosebit de competentă;
b. studiile traduse acoperă diverse perioade şi
le raportează la prezent; se demonstrează de
la sine că explorarea mentalităţilor îmbină con'-
stant investigarea trecutului cu analiza prezentu-
lui, fie că este vorba de viziunea despre lume
a medievalilor, de sensibilitatea omului din Renaş
tere, de apariţia sentimentelor pre-revoluţionare
sau de imaginea celuilalt in romanul contemporan.
Aria amplă de subiecte poate satisface gusturi
diferite;
c. in sfîrşit, temele pe care le-am ales se adre-
sează direct cititorului român, intrucît se opresc
asupra unor aspecte de viaţă care au interesat
dintotdeauna pe cărturarii români. Astfel, vor-
bind despre formarea atitudinilor mentale, nu
ne putem lipsi de ceea ce a scris Nicolae Iorga
despre cărţile reprezentative din istoria omenirii,
despre viaţa sufletească a poporului român sau
despre modul în care apare un cur.ent de opinie
publicii; tot astfel, atunci cind ne oprim la ima-
ginea artistică, ne adresăm de îndată lui G. M.
Cantacuzino, iar cînd vorbim despre imaginea
omului ideal ne vine în minte un text remarcabil
al lui Tudor Vianu. Cit despre culturile populare,
specialiştii români au întotdeauna de comunicat
lucruri noi pe plan universal, fie că este vorba
de Nicolae Cartojan sau de P. P. Panaitescu ori
de contemporani ai noştri. Dar, comparind enu-
merarea noastră cu sumarul, cititorul va observa
imediat că şi in acest capitol românesc am operat
o selecţie; tn orice caz, toţi cei trei cărturari
115
români care au stat în atenţia noastră se referă
direct la mentalitate.
O selecţie care, nu trebuie sa o ascundem, este
rezultatul unor eYaluări personale, unor criterii
determinate de speranţa că unii autori vor fi
curtnd publicaţi in limba română, cfl Jean Delu-
meau, G. Duby sau E. Le Roy Ladurie, dar şi al
convingerii că dezbaterea deschisă de distinşii au-
tori astfel introduşi tn viaţa noastră culturală poate
contribui la aprofundarea unor chestiuni ce preo-
cupă pe cititorul de astăzi, care trăieşte într-o am-
bianţă de cultură in care s-au format permanent
atitudini colective de durată (dovadă pe care o
facem, la rindul nostru, aducind in discuţie „trei lfi-
genii"), s-au elaborat constant imagini despre omul
ideal, capabile să ghideze oamenii prin ceaţa con-
fuziilor şi pe drumurile încercărilor, ca şi despre
străinul privit cu suspiciune de suficienţa obtuză
sau cu ospitalitate de cel doritor să afle „cum
merge lumea" prin alte părţ.i. Iar ceea ce s-a
scris de curînd despre raportul dintre lumea sune·
tului şi lumea care a comunicaL prin pagina
tipărită, despre gîndurile şi sentimentele ţăranilor
care au format, timp de milenii, majoritatea
in societăţile de pretutindeni, despre relaţ.iile
dintre cei care ştiau şi cei care gîndeau, se adre-
sează direct unei lumi in schimbare, ca a noastră.
In fond, textele pe care le propunem cititorului
român nu se limitează doar la informarea lui,
care, evident, nu ar fi, în acest mod, completă.
Culegerea noastră este un punct de pornire spre
noi domenii şi noi modalităţi de înţelegere a felului
tn care tşi duc oamenii ~istenţa, raportînd ceea
ce ştim despre noi la ceea ce aflăm de la alţii,
la depărtare de noi in spaţiu sau in timp. Textele
ilustrative selectate de noi dialoghează cu referi-
rile pe care le-am făcut, in paginile anterioare,
la tradiţia noastră de cultură. In acest fel, istoria
mentalităţilor se poate îmbogăţi cu experienţa
unei culturi dezvoltate între alte coordonate decît
cele din ţara ei de baştină. Apelul la trecut, la expe-
rienţa celor care au străbătut Jocurile noastre,
!ntotdeaum\ mai nunlPruşi, mai diverşi, supuşi la
116
intimplilri cxLraordinare şi lămuritoare, altfel
decit cele încercate de noi, uneori mai neobişnuite,
rlevine un apel la o ştiinţă mai cuprinzătoare
decît cea a unor istorici străini ai mentalităţilor,
despre atitudinile mentale, imaginea celuilalt sau
cultura ţărănească. Antologia noastră şi-a dorit
să reproducă un dialog şi să nu se limiteze doar
la o transpunere de inteligenţă şi sensibilitate,
care, fără îndoială, poatP aduce propriilP ei roade.
PERSPECTIVE
Textul lui Lucien Febvre din paginile următoare

a fost reeditat de autor în volumul său Combats
pour l'histoire (Paris, A. Colin, 1965). Este consi-
derat un veritabil program al istoriei mentalită
ţilor; într-adevăr, multe recomandări din acest
studiu au devenit obiect de cercetare. Cea de a
doua generaţie de istorici care a urmat lui Febvre
şi Bloch a făcut numeroase expuneri teoretice şi
metodologice, accentuînd fie o latură, fie alta a
acestui vast domeniu: Georges Duby in L'Histoire
et ses methodes (Encyclopedie de la Pleiade, 1961),
Robert Mandrou in Encyclopaedia universalis
(Paris, 1968), Alphonse Dupront în „Revue Rou-
maine d'Histoire" (1970, 3), Jacques Le Goff în
Faire de l'histoire (Paris, Gallimard, 1974, cu o
versiune română aproape integrală în cartea
noastră Literatura comparată şi istoria mentali-
tăţilor, Editura Univers, 1982), Philippe Aries în
La Nouvelle Histoire (Paris, Retz, 1978). Foarte
activ, Michel Vovelle a organizat o serie de colocvii
in cadrul Centrului meridional de istorie socială,
mentalităţi şi culturi, pe care îl dirijează: cîteva
introduceri la aceste colocvii sau la altele au fost
reunite in volumul Ideologies et mentalites (Paris,
Editions La Decouverte, 1985). In acest volum
se află şi un text despre I conographie et histoire
des mentalites, în care istoricul subliniază capaci-
tatea acestui material de a introduce pe cercetător
tntr-un lntreg domeniu de viaţă şi dă ca exemplu,
118
pe lingă datele ce-i sint foarte familiare. culese de
pe retabluri şi cx-voto, cazul imaginii care a deţi
nut un rol <le intermediar esentî.al intre cultura
scrisă şi cea orală; interesante ~înt consideraţiile
despre semiologia imaginii. Alte texte de impor-
tanţă teoretică apar în continuare, după cum am
semnalat în introducerea la această mică antologie
care urmează. Să ne fie îngăduit să amintim aici
că, din interesul faţă <le istorie şi de tot ceea ce.
aparţine sensibilităţii, tatăl nostru, Nicolae Duţu,
a dat o primă versiune românească stucJhdui lui
Febvre. rămasă in manuscris.
LUCIEN FEBVRE
Sensibilitatea şi Istoria
Sensibilitatea şi Istoria - un subiect nou. Nu

cunosc cărţi în care să fie tratat; nici nu văd ca
multiplele probleme pe care le implică să fie
formulate undeva. Şi iată, deci (să-i fie iertat
unui sărman istoric acest strigăt de artist) -
iată, deci, un frumos subiect. Mulţi îşi pierd avîn-
tul, la fie care pas: nu mai este nimic de desco-
perit, se pare, pe mări prea străbătute. Să se
afunde in întunecimile Psihologiei în confruntările
ei cu Istoria şi vor redobindi gustul explorării.
Nu cu multă vreme in urmă, citeam darea de
seamă a unei şedinţe academice. Un „istoric" pre-
zenta învăţatei adunări concluziile unui memoriu
pe care îl alcătuise pe tema unuia dintre acele
cazuri disperate ale istoriei anecdotice: ce impor-
tanţă era potrivit să fie acordată faimoaselor
„Scrisori din sipet" ale Mariei Stuart şi ce expli-
caţie, în fond, se cuvenea să fie adoptată pentru
a trata „ştiinţific" acest ilustru fapt divers: căsă
toria reginei Scoţiei cu asasinul soţului ei? Omul
nostru arăta că era cu putinţă, osteniţi de lupte
şi în lipsă de ceva mai bun, să facem apel la psiho-
logie pentru a lămuri misterul. Ba chiar vorbea
de „imaginaţie intuitivă": aceasta poate fi utili-
zată, declara el, ca un mod de a ghici, cînd este
vorba de un caz individual, dar nu este scutită de
decepţii, pentru că, de fapt, Napoleonul lui Sten-
dhal nu ·se asemănă cu cel al lui Taine, care nu
este ca cel al lui ... etc. Nu merg mai departe,
dar el, el mergea şi adăuga: în orice caz există un
120
domeniu care este pe de-a-ntregul interzis psiho·
logiei. Un domeniu în care ea nu are ce căuta.
Cel al istoriei impersonale, al -istoriei instituţiilor
şi al istoriei ideilor, instituţii şi idei aflate într-o
anumită societate, într-un anume răstimp. Aici
„imaginaţia intuitivă" nu poate juca nici un rol.
Dacă aş fi avut vreo îndoială despre oportuni-
tatea unui examen al raporturilor dintre Sensibi-
litate şi Istorie, lectura aceasta ar fi risipit-o de
îndată. Voi incerca să spun de ce. [ ... ]
Se poate ,ridica obiecţia: ce - este mai strict
individual, mai personal decit emoţia? Mai mult,
ce este mai strlns legat de moment? Nu sint
emoţiile un mod de a para sau de a da o ripostă ins-
tantanee unor solicitări din exterior? Şi nu traduc
ele modificări intervenite in organele noastre
care, prin definiţ_ie, sint incomunicabile? Într-ade-
văr (pentru a folosi o formulă a lui Ch'arles Blondei
din a sa Introducere la psihologia colectiCJă, p. 92),
viaţa afectivă este tot ceea ce e „mai strict şi mai
pe de-a-ntregul subiectiv in noi". Şi apoi, ce are
de-a face istoria cu tot personalismul acesta, cu
tot acest individualism, cu tot acest subiectivism
psihologic? Ii cere cineva să analizeze cauzele
organice ale cutărui acces de frică, de minie, de
bucurie sau de angoasă la Petru cel Mare, la
Ludovic al XIV-lea sau la Napoleon? Iar cind un
istoric ne va fi spus: „N apoleon a avut un acces
de furie" sau „un moment de intensă plăcere", nu
se va fi terminat îndatorirea sa? li cere oare
cineva să coboare în misterul psihologic din visce-
rele unui mare om?
Aşa puse lucrurile, ele devin specioase. Mai
intti, pentru că nu trebuie să confundăm: o
emoţie este, desigur, altceva decît o simplă reacţie
automată a organismului la solicitările mediului
exterior. Ca mod de a para şi a' riposta, nu este
dovedit că reacţiile de care este însoţită şi care
o caracterizează sint întotdeauna de natură să
accelereze, să facă mai precise, mai diverse şi
mai iuţi gesturile omului cuprins de emoţie.
Dimpotrivă.
121
De fapt, Henri \V allon spune foarte bine că
emotiile constituie o nouă formulă de activi-
tate' care nu trebuie confundată cu simplele
automatisme ale replicii. Cu atît mai mult cu
cît ele se hrănesc din alte surse ale vieţii organice;
dar asta este puţin important pentru noi, isto-
ricii, care nu avem calificarea necesară pentru a
prospecta aceste surse. Ceea ce este mult mai
important este că emoţiile, contrar a ceea ce
gîndim atunci cînd le confundăm cu simple auto-
matisme de reacţie la lumea exterioară, au un
caracter particular de care specialistul interesat
în viaţ.a socială a semenilor săi nu mai poate, de
data aceasta, să mai facă abstracţie. Emoţiile
sînt contagioase.
Ele implică raporturi directe între oameni, rela-
ţii colective. Fără îndoială că ele apar într-un
fond organic propriu unui anume individ şi adese-
ori cu prilejul unui eveniment care-l atinge toc-
mai pe acest individ sau, cel puţin, îl atinge cu o
gravitate, o violenţă deosebită. Dar emoţiile se
exprimă într-un atare mod - sau, dacă vreţi - .
expresia lor este rezultatul unei atare serii de
experienţe ale vieţii în comun, al unor reacţii
asemănătoare si simultane în fata socului unor
situaţii identic~ şi al unor contacte d~ acelaşi fel,
ele sînt - dacă preferaţi - rodul unei atare fu-
ziuni, a unei atare reduceri reciproce de sensibili-
tăţi diferite, încit, foarte repede, ele au dobîndit
puterea de a provoca la toţi cei prezenţi, printr-un
fel de contagiune mimetică, complexul afectivo-
motor care corespunde evenimentului apărut şi
resimţit. de către unul singur.
Şi astfel, încetul cu încetul, emoţiile, asociind
mai mulţi participanţi care, pe rind, au .fost iniţia
tori sau imitatori, au ajuns să constituie un sistem
de incitatii interindividuale ce s-a diversificat în
funcţie d~ situaţii şi circumstanţe, diversificînd, în
acelaşi timp, reacţiile şi sensibilitatea fiecăruia în
parte. Şi aceasta, cu atît mai mult ~u cît acordul
astfel stabilit, astrei reglată simultaneitatea reac-
ţiilor emotive ce s-au dovedit capabile să confere
grupului mai multă securitate sau mai multă
122
mtere - utilitatea a fost curind in situaţia de a
iustifica constituirea unui veritabil sistem de
~moţii. Ele au devenit un gen de instituţie. Au fost
~eglate în maniera unui rit. Multe ceremonii, la
primitivi, sînt ansambhiri ale unor simulacre
~are au drept scop evident să suscite la toţi, prin
aceleaşi atitudini şi aceleaşi gesturi, aceeaşi stare
emotivă - şi să-i sudeze pe toţi într-un gen de
indivjdualitate superioară, să-i pregătea,scă pentru
aceeaşi acţiune.
Să ne oprim aici. Toate acestea nu sint, fără·
tndoială, de natură să lase indiferenţi pe istorici.
Desigur, avem de-a face, in acest caz, cu acele
societăţi pe care continuăm să le numim ,,_primi-
tive", continuînd, în acelaşi timp, să declarăm că
termenul este absurd. Să spunem, eventual, că
este vorba de societăţi care ingînă. Dar să nu
strimbăm din nas. Societăţile acestea care îngînă
acoperă mai mult spaţiu şi timp, în trecutul ome-
nirii, dectt societăţile noastre vorbăreţe de astăzi.
Aceste societăţi care ingtnă au lăsat în noi mare
parte din gîngăvia lor. Căci nimic nu se pierde,
dacă totul se transformă. Dar ceea ce spunem
acum, p~ scurt, ne permite să surprindem un alt
lucru, mult mai grav. Ceea ce spunem acum ne
îngăduie să asistăm, pur şi simplu, la geneza'
activităţii intelectuale.
Activitatea intelectuală presupune viaţa socială.
Instrumentele sale indispensabile (în primul rind
limbajul) implică, într-adevăr, existenţa unui me-
diu uman în care ele s-au elaborat în mod necesar,
de vreme ce scopul lor este· să opereze contactul
dintre toţi participanţii Ia un acelaşi mediu. Or,
unde putem găsi primul teren cunoscut al rela-
ţiilor interindividuale de conştiinţă intre oameni
dacă nu în ceea ce tocmai am descris şi care 'poate
fi numit _yiaţă emoţională? Organul specializat
al limbajului, cuvintul articulat, nu sîntem oare
îndreptăţiţi să credem că a apărut, că s-a dezvol-
tat pornind de la acelaşi fond de activităţi orga-
nice, de activităţi tonice ca şi emoţiile, ctnd
vedem, chiar şi astăzi, cum tulburările funcţiilor
tonice antrenează de îndată tulburări de vor-
123
bire? Num!'li că, ~foarte repede, î_ntre emoţii ~~i
reprezentări a apamt un antagonism, a devcm~
manifestă o incompatibi1itate. Pentru că, pe d~
o parte, s-a constatat, destul de repede, că, di~
momentul în care sînt provocate, emoţiile alte-!
rează funcţionarea activităţii intelectuale, iar, -pel
de altă parte, s-a observat, de asemenea, că cel1
mai bun mijloc de a reprima o emoţie era de a: ţi
reprezenta cu precizie motivele sau obiectul ei
- oferindu-ţi spectacolul desfăşurării ei - sau,
mai simplu, de a face un calcul sau de a medita
la ceva. Să-ţi preschimbi durerea în poem sau
roman a fost, fără îndoială, pentru. mulţi artişti
un gen de anestezie sentimentală.
Şi astfel, se poate asista în civilizaţiile în curs de
evoluţie la această prelungită dramă - la refu-
larea, mai mult sau mai puţin înceată, a activi-
tătii emotionale de către activitatea intelectuală:
Hi1~gure c~pabile, la început, să realizeze unitatea
de atitudine şi de conştiinţă a indivizilor din care
s-a putut naşte comunicarea intelectuală şi pri-
mul său utilaj, emoţiile au intrat, apoi, în con-
flict cu aceste instrumente noi de relatie a căror
apariţie a devenit pos'ibilă numai dato;ită lor. Şi
cu cît operaţiile intelectuale s-au dezvoltat în
medii sociale în care toate relatiile dintre oameni
se află tot mai bine reglate d~ către instituţii şi
tehnici, cu atît a devenit mai puternică tendinţ.a
de a considera emoţiile ca pe o perturbare a acti-
vităţii - ceva primejdios, inoportun şi urît, sau
mai îngăduitor, impudic. Pe l'lwnnete lwmme nu-l
interesează nimic iar dacă-l interesează ceva,
este să-si păstreze sîagele rece si să nu-si trădeze
niciodată emotia. Este adevă~at că ~ocielătile
noastre nu cup'rind numai honnetes hommes. '
Mi se va replica, oare, că o atare schemă - ale
cărei elemente, o repet, sînt preluate din splendi-
dul articol al lui Henri Wallon din volumul VIII
al Enciclopediei franceze -~_este făr(valoare pentru
istoric? Totul depinde de ce înţelegem prin istorie.
In ceea ce mă priveşte, cred, totuşi, că are un
oarecare interes şi că ne permite nu numai să
124
înţelegem mai bine atitudinea oamenilor din
trecut, ci şi să definim o metodă de cercetare, ceea
ce c onstiluie scopul nostru aici.
*
Iată o carte care nu a an1t în Franţa, sîntem
înclinaţi să spunem, tot ~mccesul pe care-l merita:
Pste ToamnaEcmlui llf rdiu (Herbst c1on Mittclalter)
de lluizinga devenită în franceză, prozaic, Drcli-
nul Evului Mediu (Payot, 1932). O carte fru-
moasă, ţin să repet. Dar poate că lipsa succesului
său relativ are cauze mai profunde.
Deschid primul capitol intitulat: Gustul amar
al vieţii. Autorul ne arată, în acest sfîrşit de
Ev Mediu, puterea sunrană a emoţiilor, vio-
lenţ.a lor explozivă, capabilă să răstoarne cîte-
odată cele mai raţionale şi mai bine studiate
planuri. „Nu putem nicidecum să ne facem o
idee de extravaganţa şi emotivitatea medievale",
scrie el (p. 24). Şi denunţă în sentimentul de
dreptate, atit de puternic în această perioadă,
simpla transpunere, în cele mai multe cazuri,
a unei dorinte de răzbunare. El arată că acest
·sentiment ati'ngea punctul maxim de tensiune
între aceşti doi poli: legea talionului, scumpă
păgînilor, şi oroarea religioasă de păcat, dar al
creştinismului: dar păcatul, pentru aceşti oameni
violenţi şi impulsivi, era cel mai adesea un alt
mod de a desemna actiunile dusmanilor lor. El
aduce în faţa rioastră, oameni ' ai secolului al
X X-lea şi (poate că mai ales ?J ai secolului al
XIX-lea _J în faţa noastră, a celor care încercăm
să dozăm pedepsele cu luciditate şi precauţie,
să le administrăm cu zăbavă şi moderaţ,ie, cu
picătura, dacă mă pot exprima astfel - ni-i
aduce în faţă pe aceşti oameni ai Evului Mediu
ce se sfirşea ca pe unii care nu cunoşteau decît
o singură alternativă, categorică şi brutală:
moartea sau iertarea. Iar iertarea era cel mai
adesea de neînţeles - bruscă, neprevăzută, to-
tală, nemeritată, dacă vreo iertare a putut fi
vreodată nemeritată... Viaţa, conchide Hui-
zinga, „era atlt de violentă şi de plirtă de con-
125
traste incit răspîndea mirosul amestecat al stnge-
lui cu trandafirii ... "
Ei bine, totul este bine spus, ba chiar destul
de frumos, dar lasă, totuşi, o anume nelinişte
în suflet. A fost lucrul bine închegat? Vreau să
spun: problema, pusă aşa, poate fi ea rezolvată?
Putem. într-adevăr, vorbi, în acest sens, de o
perioadă deosebită şi distinctă din istoria af ec-
tivă a umanităţii? Revoluţiile acestea bruşte,
aceste iuţi treceri de la ură la indurare, de la
cruzimea cea mai furioasă la mila cea mai pate-
tică, sînt ele semnul unei dereglări ·proprii unei
anume epoci, semnalul sfîrşitului Evului Mediu,
al declinului Evului Mediu, al toamnei medievale,
·prin opoziţie, îmi închipui, cu începutul Evului
Mediu, cu primăvara medievală sau, dimpotrivă,
cu pragul perioadei moderne?
Cit priveşte începutul Evului Mediu, am oare-
care îndoieli. O lectură a lui Gregoire de Tours
ar lămuri repede problema. . . Şi mă îndoiesc că
este vorba de începutul epocii moderne. Să fie
chiar aşa? In urmă cu ciţiva ani, într-un turneu
de conferinţe pe care le făceam la Geneva, Lau-
sanne, Neuchâtel, pe tema originilor Reformei
franceze, propuneam auditoriului meu această
temă spre meditaţie: cînd Jean Calvin insistă
cu forţă, în teologia lui, asupra caracterului de
dar, total gratuit şi necondiţionat, pe care 1l are
acordarea graţiei celor aleşi; cind işi mărturi
seşte, astfel, dezgustul total, pe care-l proclamă
adesea şi in termeni expreşi, pentru contabilitatea
in partidă dublă a faptelor bune şi a păcatelor
tinută in birourile divinitătii de către o armată
de contabili incoruptibili şi' urmată de un bilanţ
final, nu împărtăşeşte el spontan - el care, de
altfel, compară atît de des pe Dumnezeu cu un
rege -:- 1 nu împărtăşeşte el sentimentul france-
zilor din timpul său care, văzîndu-1 pe rege stră
bătînd pămînturile lor, in cursul neîntreruptei
călătorii de-a latul regatului, începută din ziua
încoronării şi încheiată in ziua aşezării in mor-
mint la Saint-Denis, işi lăsau jos uneltele şi
alergau in grabă, care să-i sărute scara de la
126
şa, care poala mantalei, care măcar coapsa calu-
lui? E doar Justiţia regelui care trece in toată
majestatea ei, este locţiitorul lui Dumnezeu pe
pămint şi care, asemenea lui Dumnezeu, poate
totul, trecind peste orice lege. Un gest şi capul
cade. Un gest şi omul este iertat. Fără cale de
mijloc. Fără nuanţări. Fără soluţie intermediară.
Iertarea sau moartea ...
Dar de ce iertarea mai curind <lecit moar~a?
Pentru că după o atentă cintărire a faptelor şi
a meritelor a apărut o îndoială?. . . Niciodată!
Justiţia noastră este aceea care cînţăreşte şi
supraclntăreşte, care ezită, tatonează şi dozează.
Justiţia din secolul al XVI-lea? Totul sau Nimic.
Iar clnd justiţia a rostit Totul, sau chiar Nimic,
regele intervine. Pentru a nuanţa, pentru a doza?
Nu. Regele acordă liber nu dreptatea, ci îndu-
rarea lui. Ea poate cădea asupra unuia nedemn.
Ca şi mila, această mare virtute a lumii creştine. ,
Puţin importă. Poporul işi pune tot atit de puţin
această problemă ca şi regele. Este la fel de fericit
de darul indurării, fie că darul cade asupra uimi
criminal, fie că il primeşte unul vrednic de milă.
După cum este la fel de mulţumit să miluiască
un ticălos sau un om cumsecade. Ceea ce con-
tează nu sînt circumstanţele atenuante şi suma
contabilizată. Ceea ce contează este Mila, ca
atare. Darul care este dar curat. Gratia care este
pură graţie. . . '
*
Să ne reamintim o istorisire obişnuită din acele
timpuri: vinovatul îngenuncheat, cu ochii legaţi,
cu capul pe butuc.. . Deja omul în roşu ridică
înfricoşătoarea sabie. Şi deodată strigăte, un om
călare alergînd in disperare care năvăleşte in
piaţă agitînd in aer un pergament: iertare, gra-
ţie ! cuvintul e potrivit. Deoarece regele acordă
graţia sa, fără să ţină seama de vreun merit.
Aşa cum face Dumnezeul lui Calvin. Aşa cum
face omul transformărilor bruşte, cu reviriment
rapid - omul in alb şi negru - care H uizinga ne
asigură că era, prin excelenţă, omul de la finele
127
Evului Mii!diu şi care riică foarte tare să fie
omul dintotdeauna. . . Pentru că adevărul este
că Huizinga ar fi lămurit totul dintr-un cuvînt
(şi cartea lui ar fi eîştigat enorm in claritate)
dacă ar fi stabilit de la bun început că în orie~
sentiment uman există o ambivalenţă. Mai clar,
că orice sentiment uman este, în acelaşi timp, el
insuşi ~i contrariul său. Că un gen de comunitate
fundamentală uneşte, întotdeauna, polii opuşi ai
stărilor noastre afective. Că circumstanţele, jocul
reprezentărilor noastre, anumite atitudini per-
sonale pot explica, într-un anume caz şi într-un
anume moment, că unul dintre poli predomină,
tn general, asupra celuilalt: ura asupra dragostei,
nevoia de milă asupra instinctului oruzimii etc;
Dar aceste stări opuse rămîn solidare şi unul
nu se poate manifesta fără ca celălalt să nu se
trezească, mai mult sau mai puţin, în stare la-
tentă. De unde oscilaţii, schimbări bruşte care
deconcertează logica, conversiuni rapide etc. Nici
viaţa afectivă a oamenilor luaţi în parte şi cu
atît mai puţin viaţa grupurilor umane de-a
lungul unei anumite epoci nu pot fi reduse la o
juxtapunere de nuanţe uniforme. Ele sînt un
rezultat, atît al tendinţelor opuse care se îmbină
firesc, cît şi al apetiturilor care, fixîndu-se pe
obiecte, le pot orienta în mod divers.[ ... ]
Odată stabilit acest fapt universal, acest fapt
„uman" - ambivalenţa sentimentelor - mai este
cazul să distingem in istoria societăţilor umane
epocile în care răsturnările de curente s-ar opera
cu mai mare frecvenţă şi, totodată, cu mai multă
violenţă? Mai este cazul să ne gîndim că, în
această istorie, în anumite epoci, tendinţe de
un anume gen predomină prin frecvenţă şi vio-
lenţă faţă de tendinţele de gen opus: mai multă
cruzime <lecit milă, mai multă ură <lecit dragoste?
Pe un plan mai general, mai este cazul să credem
că există in istorie perioade de viaţă intelectuală
predominantă ce se succed unor perioade de
viaţă afectivă deosebit de dezvoltată? De ce şi
in ce mod? lată că am formulat adevăratele
întrebări. Acelea pe care H uizinga nu le-a pus,
128
cu riscul de a rleveni confuz, în lipsa acestei
reîntQarceri la origini, a acestei reveniri spre
problemele genezei care, unora dintre cititori,
au putut părea fastidioase şi inoportune. Cred,
acum, că ei şi-o explică şi o înţ~leg.
Adevărul este că să pretinzi să reconstitui
viaţa afectivă a unei anumite epoci este o ocu-
paţie în acelaşi timp extrem de seducătoare şi
înspăimintător de grea. Dar istoricul nu are
dreptul să dezerteze in faţa ei.
Nu are dreptul, deoarece, dacă nu-şi asumă
această îndatorire (pentru a o duce la capăt),
se face complice unor afirmaţii ca acelea pe care
le reamintim la început. Putem, ne spun prea
mulţi istorici, să „utilizăm psihologia" pentru a
interpreta faptele furnizate de documente referi-
toare la caracterul, acţiunea, viaţa . unui om
important, a unuia din acei oameni „care fac
istoria". Dar ce înţelegem prin psihologie? Acel
gen de înţ.elepcinne cam banală; împănată cu
vechi proverbe, amintiri literare veştede, chib-
zuinte dobîndite sau mostenite care servesc
cont~mporanilor noştri dr~pt ghid tn relaţiile
lor cotidiene cu semenii lor?
Îndopată cu citate bine alese, cu sentinţe pline
de efect, inveşmintată într-un frumos stil aca-
demic, ea este aceea care a fost revelatoare în
nenumărate capodopere ale istoriei romanţate
care au invadat, timp de zece ani, vitrinele libră
riilor noastre, dar se pare că gustul lor îngrozitor
a sfîrşit prin a pune· pe fugă cititorii. Psihologia,
adică Bouvard et Pecuchet, înarmaţi cu o bogată
experienţă dobîndită prin frecventarea modis-
telor şi a fetelor de la prăvăliile din cartier, pusă
în lucrare pentru a aranja· astfel sentimentele
lui Agnes Sorel faţă de Carol al VII-lea sau ale
lui Ludovic al XIV-iea pentru Madame de Mon-
tespan, incit rudele şi amicii să exclame în timpul
lecturii: „Că bine zice!" Această psihologie este
prinţul Childeric al abatelui Velly care amuza pe
bunul nostru profesor Camille J ullian: Childeric,
spune Velly în a sa li istoire de France (17 55),
„a. fost un prinţ cu multe aventuri. Era omul
129
cel mai bine făcut din regatul său. Avea spirit,
avea curaj. Născut cu o inimă sensibilă, se lăsa
prea mult in seama amorului, pricina pierzaniei
sale ... " E caraghios!
La capătul celălalt, acel domeniu din care se
exclude orice imaginaţie intuitivă, domeniul isto-
riei ideilor, domeniul istoriei instituţiilor - ce
frumos teren de cercetare, de reconstituire, de
interpretare pentru istoricul psiholog! ,Teritoriul
său de investigare, prin excelenţă. Căci istoricul
nu poate înţelege şi nu poate face să se înţeleagă
mecanismele instituţiilor unei epoci, ideile acestei
epoci sau ale alteia, dacă nu are o grijă de prim
ordin, pe care eu o numesc psihologică: grija de a
lega, de a face să depindă de întreg ansamblul
de condiţii de existenţă a unei epoci sensul
acordat ideilor lor de către oamenii acelei epoci.
Căci aceste condiţii colorează ideile, ca toate
celelalte lucruri, cu o culoare foarte adecvată
epocii şi societăţii. Căci aceste condiţii işi lasă
amprenta asupra ideilor, ca şi asupra instituţiilor
şi a jocului lor. Iar pentru istoric, ideile şi insti-
tuţiile nu sint niciodată elemente ale Veşniciei,
ci sint manifestări istorice ale geniului uman
într-o anume epocă şi sub presiunea circum-
stanţelor care nu se mai reproduc niciodată.
Dar să nu ne facem iluzii: sarcina este grea,
instrumentele rare şi greu de mînuit. Care sint
cele mai importante?
Mai intii, iată-i pe lingvişti sau mai exact pe
filosofi, care ne oferă vocabularele şi dicţionarele
lor. Atit de rare, de altfel, atît de incomplete
tncă şi atit de puţin precise... Or, ce putem
scoate din studiul vocabularului? Dacă este
vorba de sentimente, puţin lucru. Citeodată, el
permite izolarea şi descoperirea anumitor con-
diţii de existenţă fundamentale ale oamenilor
care au creat vocabularul acela. Pentru a lua un
exemplu clasic, studiul permite scoaterea in evi-
denţă a aspectului \ărănesc păstrat de cuvintele
unei limbi ca latina, unde ricJalitatea este astfel
numită de la cearta dintre doi vecini provocată
130
de acelaşi canal de irigaţie, riCJus; unde exce-
lenţa omului, egregius, este comparată cu valoa-
rea animalului scos afară din turmă, pentru
îngrijire specială, e grege; unde cel slab, z:mbe-
cillis, evocă ideea plantei fără proptea, bacillus;
unde noţiunea de bucurie, laetitia, este strîns
legată de cea de îngrăşămînt, laetamen. Numai
că, de îndată ce este vorba de un ansamblu de
sentimente şi de nuanţele lor schimbătoare, apar
în relief, încă o dată, evoluţii individuale şi
fragmentare. Nici un studiu de vocabular nu
îngăduie reconstituirea evoluţiei de ansamblu a
unui întreg. sistem de sentimente într-o societate
dată, într-o anume epocă. Trebuie să ne mul-
ţumim cu cercetări monografice care joacă, dacă
vreţi, rolul unei secţiuni geologice printr-o mare
cantitate de terenuri a căror masă nu avem timp
să o prospectăm. Iar schema pe care o putem
schiţa va genera mii de sugestii diverse. Ea nu va
avea valoare decît ca eşantion şi nu va constitui
un element statistic pentru studiul ansamblului.
A doua resursă: iconografia artistică, aceea
asupra căreia, în Franţa, a atras atît de puternic
atenţia, acum o, jumătate de secol şi mai bine,
activitatea ingenioasă şi competentă a lui ·Emile
Mâle. Şi desigur, resursa este importantă.
Se ştie cum, cu ajutorul iconografiei, Emile
Mâle a reconstituit ceea ce putem numi modurile
succesive si adesem·i contrastante ale sentim1m-
talităţii r~ligioase. Se ştie cum a reliefat el
opoziţia dintre arta clasică, raţională-"·şi plină de
seninătate a secolului al Xlll-lea gotic şi art.a
patetică, umană, sentimentală şi citeodată senzu-
ală, arta expresivă şi frămîntată din secolul al
XV-lea flamboaiant. Se ştie cum el a putut data
cu precizie apariţia în arta plastică a cutării
sau cutării nuanţe de expresie sentimentală care,
apropiată de "altele, permite alcătuirea unei suite
de capitole din istoria artisticft a sentimentului
religios în Franţa, din secolul al XI 1-lea pînă la
începutul secolului al XVII-iea. Să ne ferim să
diminuăm valoarea cu totul deosebită a acestei
tentative şi a lucriirilor pe care le-a inspirat şi
131
spun aceasta nu pentru istoria expresiei artistice,
ci pentru Istorie, în general. Deşi este bine să
fim prudenţi.
Mai întîi, pentru că aici trebuie să ţinem cont
de împrumut, de imitarea artelor vecine. Tre-
buie chiar să ţinem mai mult cont de acest fapt
<lecit a făcut-o Emile Mâle - dacă este adevărat,
de exemplu, că ceva a deformat de la început
perspectiva in cel de al doilea volum al operei
lui - ceva ce, de atunci, el nu a mai putut să
recupereze <lecit în parte - , anume faptul că nu
a cunoscut bine puternica acţiune exercitată de
arta italiană a secolului al XIV-lea asupra artei
franceze în geneza . acelei arte patetice, realiste
şi umane a cărei naştere Mâle o atribuie pe
de-a-ntregul influenţelor combinate ale operei
M editationes "itae Christi a lui pseudo-Bonave'n-
tura si ale teatrului Misterelor.
Împrumutul, această importantă problemă.
Pentru că, evident, nu este suficient să spunem:
„Vedeţi, în această artă apărută în Franţa, o
întreagă parte ·vine din Italia sau din Flandra"
pentru a bloca orice analiză ulterioară asupra
evoluţiei sentimentale a artei franceze, a artei
apărute în Franţa, în epoca cercetată. Dacă a
avut loc un împrumut, înseamnă că a existat o
necesitate. Dacă francezii preiau teme senti-
mentale dezvoltate de vecinii lor din I talia sau
'f ările de Jos, la un moment dat, este pentru că
aceste teme ii impresionează profund. Şi prelnin-
du-le, ei le fac să devină ale lor proprii. Aşa cum
tmprumutînd global un vocabular al unei limbi
învecinate, ei fac să devină ale lor diversele ele-
mente însuşite. Priviţi acele cărţi rilasive, curioase,
in acelaşi timp grele şi subtile, informate şi cu
tendinţă, pe care Louis Reynaud le-a consacrat,
mai demult, problemei relaţiilor culturale dintre
Franţa şi Germania în epoca medievală. El
pretindea că a arătat cum cea din urmă. a împru-
mutat în bloc de la Franta tot vocabularul curtoa-
' ziei: cuvintele şi o dată' cu cuvintele voinţa de a
crea (la început, de a crea artificial) seria de
stări de spirit sau de afecte corespunzătoare\
132
Dacă este adoptat cuvîntul străin, ca şi tema
artistică străină, aceasta înseamnă că răspunde
unei necesităţi. Cel puţin necesităţii celor citorva
care le adoptă ...
Pentru că aici apare cea de a doua dificultate.
Mâle vorbeşte prea hotărit ca despre un tot despre
sentimentul religios al maselor, cu nuanţe senti-
mentale reconstituite cu ajutorul documentelor
figurative. „Un tot", dacă doriţi, dar există
nuanţe, care, de îndată ce examinăm lucrurile mai
de aproape, reapar in lumină [ .... ]
Ce resurse mai avem? Literatura. Şi nu numai
inregistrarea pe care a făcut-o - o înregistrare
pe care i-o datorăm - nuanţelor sensibilităţii care
separă epocile un.ele de altele şi mai clar genera-
ţiile, ci şi studiul modului in care literatura creează
şi apoi răspîndeşte in mase cutare formă de sen-
timent, a cărei importanţă se cere a fi evaluată
cu precizie. Căci publicul unui roman de curte
din Evul Mediu nu este, cu siguranţă, acelaşi,
nici in cantitate, nici ca natură, cu publicul
romanului foileton din secolul al XIX-lea sau al
unui film popular din secolul al XX-lea. Dar,
de vreme ce am adus vorba despre sensibilitate
şi nuanţe ale sensibilităţii, de ce să nu ne adresăm
direct celor două admirabile volume din Le
Preromantisme franfais de Andre Monglond, care
compune capitolele unei Histoire du sentiment
litteraire en France cu aceeaşi rafinată fineţe,
aceeaşi delicateţe a gîndirii şi a gustului ca Henri
Bremond în volumele succesive ale lucrării sale
Histoire litteraire du sentiment religieux? Cum
să nu mergem direct, cu precădere, la acest
frumos volum al Ii-lea consacrat in întregime
„maestrului sufletelor sensibile", lui J .-J. Rous-
seau, celor care i-au pregătit terenul, celor care
l-au ajutat, celor care l-au protejat?
Toate acestea sint de o valoare inestimabilă,
cu condiţia - fireşte, revin asupra acestui as-
pect - de a ţine seama de aceleaşi precauţii
critice in minuirea textelor literare ca şi in stu-
diul şi utilizarea documentelor artelor figurative.
Cu condiţie. de e. nu ne lăsa orbiţi de extensiunea,
133
şi nici de profunzimea reală a undelor senti-
mentale pe care istoria literaturii ni le arată
succedîndu-se unele altora, după o logică impla-
cabilă, cînd, in realitate, trebuie să recunoaştem
că ele nu fac altceva decît să se suprapună şi să
se redescopere perpetuu.
Secolul al XVIll-lea - epocă triumfală a sensi-
bilităţii atotstăpînitoare? Mai mult ca sigur! Dar
eu revin la dicţionarul meu de Sinonime france:;e
al lui Girard (ediţia din 1780): „ Tandreţea este
o slăbiciune, sensibilitatea o lipsă ... Sensibilitatea
ne obligă să veghem în propriul nostru interes.
Tandreţea ne solicită să acţionăm în interesul
celorlA.lţi ... Inima sensibilă nu va fi niciodată
răutăcioasă, pentru că nu va putea lovi în altul,
fără să se rănească pe sine însăşi. Inima tandră
este bună, deoarece tandreţea este sensibilitate
în actiune. Doresc ca inima sensibilă să nu fie
vrăjm'.aşa umanităţii, dar simt că inima tandră
ii este prietenă".
Iată, în cîteva rinduri (dar paralela întreagă
ocupă patru pagini în dicţionar), un frumos
rechizitoriu din 1780 şi care poate fi luat drept
o traducere autentică a sentimentului francez
(vreau să spun, a sentimentului francezilor celor
mai cultivaţi şi mai fini din acest răstimp) -
iată un frumos rechizitoriu din 1780 împotriva
acelei sensibilităţi plingăreţe şi copleşitoare care,
fără îndoială, a acoperit o întreagă parte din
secolul al XVIII-lea. Numai o parte, se vede
bine, şi nu fără a provoca cîteva reacţii, fără
violenţă, cu atît mai clarvăzătoare, de altfel, şi
mai lipsite de iluzii.
*
Să recapitulăm. Documente morale: elementţl
furnizate de arhivele judiciare şi de ceea ce putem
numi, cu un termen cuprinzător, cazuistica.
Documente artistice : acelea oferite de artele plas-
tice, dar, în egală măsură, şi deartamuzicalăcorect
interpretată. Documente literare, cu rezervele pe
care tocmai le-am indicat. Nu se poate spune
că slntem dezarmaţi! Şi dacă, 1ntotdeauna şi mai
134
inainte de orice, menţinem contactul cu cerce-
tările psihologilor şi rezultatele oferite de ei,
dacă vom adopta drept regulă să nu ne angajăm
niciodată in acele cercetări de psihologie aplicată
la istorie sau de istorie care caută să reconstituie
evoluţia datelor psihologice, fără să ne iniţiem,
ln prealabil, în ultimele rezultate obţinute (căci,
la ce bun să tot răsfoim cărţile vechi pe care le
păstrăm in memoria noastră, pentru că ni s-a
vorbit despre ele, acum douăzeci, treizeci, patru-
zeci de ani, cînd eram la liceu, deşi, încă de pe
atunci, ele adeseori erau perimate) - dacă ne
vom sprijini, de la început, pe ultimele rezul-
tate obţinute de munca pozitivă şi critică a veci-
nilor noştri, psihologii - , atunci vom putea să
iniţiem o serie de lucrări care ne lipsesc cu totul,
iar cit timp ne lipsesc, nu "'om af,lea o ade"'ărată
istorie. Nu avem istoria Dragostei, să ne gindim
la asta! Nu avem istoria Mortii. Nu avem istoria
Milei şi nici a Cruzimii. Nu 'avem istoria Bucu-
riei. Graţie săptăminilor de studiu şi sinteză ale
lui Henri Berr am avut o concisă schiţă a unei
istorii a Fricii. Ea ar putea singură să arate cit
de deosebit de interesante ar putea fi asemenea
istorii.
Ctnd spun că nu avem o istorie a Dragostei sau a
Bucuriei, înţelegeţi bine că nu cer să fie făcută o
lucrare despre Dragoste sau despre Bucurie de-a
lungul tuturor timpurilor, a tuturor virstelor, a
tuturor civilizaţiilor. Indic o direcţie de cerce-
tare. Şi nu o semnalez unor izolaţi, celor specia-
lizaţi tn fiziologie, celor specializaţi in morală,
psihologilor puri, in sensul monden şi tradi-
ţional al termenului. Nu. Solicit deschiderea unei
ample anchete colective despre sentimentele fun-
damentale ale oamenilor şi despre modalităţile
lor. Cite surprize ne apar la orizont! Vorbeam
despre Moarte. Deschideţi volumul IX al Istoriei
literare a sentimentului religios în Franţa de Henri
Bremond, cuprinzind studiul Viaţa creştină sub
"'echiul regim (1932). Deschideţi-l la capitolul
. intitulat: Arta de a muri. N-au trecut nici trei
· sute de ani şi ce prăpastie intre moravurile,
I 135
sentimentele oamenilor din acel timp şi ale
noastre! ...
Sensibilitatea în istorie, un subiect pentru ama-
tori distinşi. . . Să ne întoarcem repede, fără
intîrziere, nu-i aşa?, la ade"ărata istorie. La împre-
jurările afacerii Pritchard. La problema Locu-
rilor sfinte. La numărarea depozitelor de sare din
1563. Asta da istorie! Pe care este potrivit să o
predăm copiilor noştri în şcoli şi studenţilor noştri
în universităţi. Dar istoria urii, istoria fricii,
istoria cruzimii, istoria dragostei, lăsaţi-ne, vă
rugăm, în pace cu această literatură fadă. Lite-
raturi fade, străine de umanitate, dar care mîine
vor sfîrşi prin a preschimba întregul univers
intr-un morman de cadavre mirositoare. •
Da. Cei care, la început, s-au întrebat, pro-
babil: „Ce vrea să demonstreze toată psihologia
asta rezumată?", cred că pot să conchidă acum :
tinde spre istorie. Spre istoria cea mai veche
şi spre cea mai recentă. Spre istoria sentimen-
telor primitive surprinse in lăcaşul lor, in situ,
ca şi spre aceea a sentimentelor primitive reîn-
viate. Ca şi spre istoria noastră de permanente
. .
reveniri si resurectii sentimentale. Cultul stn-
gelui, al sîngelui roşu, în ceea ce are el mai ani-
malic şi mai primitiv. Cult al puterilor elemen-
tare exprimînd oboseala noastră, a noului gen
de animale care sîntem, animale împovărate,
sleite, sfîşiate de zgomotul dezlănţuit, de dina-
mismul turbat al miilor de maşini care ne obse-
dează. Resurecţie compensatoare a unui gen de
1
cult al Tărînei Mamă pe sînul căreia este atît de

bine să-ţi aşezi, seara, membrele ce dor, ca un
copil. Resurecţie, de asemeni, universală a unui
gen de cult al Soarelui care hrăneşte şi vindecă:
nudism şi camping, îmbăieri cu fervoare în aer
şi apă. Exaltare a sentimentelor primare, cu o
bruscă ruptură a orientării şi a valenţelor; exal-
tarea durităţii în dauna dragostei, a animalităţii
in dauna culturii - dar a unei animalităţi_ ele-
136
mentare, simţită a fi superioară culturii. Şi a1c1
conchid: sensibilitatea ln istorie este ea demnă de
o anchetă amplă, viguroasă şi colectivă? Iar
psihologia este ea un vis de om bolnav, dacă mă
gtndesc şi dacă afirm că se află la temelia ori-
cărei lucrări efectuate de un istoric autentic?
(La sensibilite dans l'histoire, fragmente,

studiu apărut tn „Annales d'Histoire Sociale"
II I, 1941)
CE SE SCHIMBĂ ŞI CE RĂMINE
ln ce măsură mentalităţile participă la ritmul

istoriei, promovînd elementele noi sau acţio
nînd ca o frînă, fie în cadrul unei societăţi, fie
pe un plan mai larg, european~ este o întrebare la
care caută să răspundă textele lui Duby şi Man-
drou. Textul lui Vovelle introduce alte perspec-
tive în viziunea clasică dispusă să considere că
mentalităţile formează un palier al existenţei ce
se mişcă lent, în cadrul „duratei lungi". Inte-
resantă este şi utilizarea pe care Mandrou o dă
conceptului de „model" frecvent folosit de către
el şi Duby, din dori~ţa de a surprinde formarea şi
mecanismul sistemelor de gindire. Despre Antonio
Labriola, pe care-l citează Duby, a apărut recent
un articol, cu referiri la corespondenţa acestuia
cu Engels, în „Studi storici", 1985, 4, semnat
de Nicola Siciliani de Cumis.
Textul lui Iorga dovedeşte cu prisosinţă cit
de mult s-a apropiat istoricul român de proble-
matica istoriei mentalitătilor. Chestiunea aceasta
a fpst discutată de Mihai Berza, el însuşi direct
interesat in evoluţia mentalităţilor, într-o confe-
rinţă la radio inclusă în volumul editat de Andrei
Pippidi: Pentru o istorie a vechii culturi române
(Editura Eminescu, 1984). Am semnalat, la rîn-
dul nostru, similitudini dintre gîndirea lui Iorga
şi a lui Febvre într-un studiu din volumul Modele,
imagini, privelişti (Editura Dacia, 1979). Dar
P. P, Panaitescu remarcase, încă din 1928, faptul
1J8
că Iorga vorbise despre „o unitate de ordin
sufletesc" a românilor; ocupindu-se de şcoala
istorică sociologică, P. P. Panaitescu arăta că
dascălul lui Iorga, Lamprecht, vorbise despre un
„suflet colectiv al societăţii care nu e suma sufle-
telor individuale, ci e ceva deosebit, determinat
de anume legi" (Istorie şi cultură în Contribuţii
la ·:~toria culturii româneşti, Editura Minerva;
1971).
Intre schimbări şi constante se profilează menta-
lităţile care, de fapt, .le dirijează. Lectura ope-
relor de artă beneficiază direct de perspectivele
deschise de istoria mentalităţilor.
GEORGfS DUBY
Istoria st~temelor de valori
Istoria globală a unei civilizaţii se reconstituie

din transformările apărute la diferite etaje, la
nivelul ecologiei, al demografiei, al tehnicilor de
producţie şi al mecanismelor schimbului, la
nivelul repartiţiei puterilor şi al situaţiei orga-
nelor de decizie, în sfîrşit, la nivelul atitudinilor
mentale, al comportamentelor colective şi al
viziunii despre lume care guvernează aceste ati-
tudini şi dirijează aceste comportamente. Core-
laţ.ii strinse unesc aceste diverse mişcări, dar fie-
care dintre ele se desfăsoară într-un mod relativ
autonom, după ritmuri particulare. Se pot observa
.Pe anumite nivele, mai cu seamă pe cel al rela-
ţiilor politice, modificări cîteodată foarte rapide.
Experienţa mea personală mă îndeamnă să cred
că istoria sistemelor de valori ignorează muta-
ţiile bruşte.
Desigur, se întîmplă ca această istorie să fie
perturbată de fenomene de aculturaţie. O cul-
tură poate, într-un moment din evoh:1ţia sa, să
fie dominată, invadată, pătrunsă de o cultură
exterioară, fie ca urmare a unor traumatisme de
origine politică, cum sînt invaziile sau coloni-
zarea, fie prin acţiunea infiltraţiilor discrete, ca
urmare a mecanismelor fascinatiei sau conver-
siunii, ele însel~ dependente de 'inegala vigoare,
_inegala dezvoltare, inegala seducţie a civiliza-
tiilor care se confruntă. Chiar si într-un atare
~az, · modificările sînt întotdeauy{a lente şi par-
ţiale. Culturile, oricît de lipsite de rafinament ar
fi ele, se dovedesc puţin docile in faţa agresiunii
140
şi opun, in general, rezistenţe eficace şi durabile
în faţa erupţiei elementelor alogene.
Uimitoare, de e~emplu, este pătrunderea lentă
a creştinismului (care nu este decit unul dintre
elementele preluate de la cultura romană) în
popul~ţiile pe care marile migraţii din Evul
Mediu timpuriu le puseseră în contact strîns cu
o civilizaţie mai puţin rudimentară. Arheologia
ne dezvăluie faptul că simbolurile creştine nu
s-au insinuat decit progresiv în mormintele cimi-
tirelor germanice, iar credinţele păgîne au supra-
vieţuit foarte mult timp sub veşmîntul superficial
al riturilor, gesturilor, formulelor impuse cu
forţa întregului trib de către şefii convertiţi. Pre-
latii din secolul al Xi-lea se mai străduiau încă
la' acea dată să le extirpeze; la sfîrşitul Evului
Me~iu, ele nu se stinseseră nici măcar în provin-
ciile creştine cele mai ferm dominate de biserică.
Mai mult, aceasta a trebuit să accepte cîteva
dintre ele, cele mai tenace şi cu siguranţă cele
mai importante, precum credinţa într-o miste-
rioasă supravie.ţuire a sufletelor între momentul
funeraliilor şi cel al judecăţii de apoi. Tot astfel,
atunci cînd expansiunea militară a creştinătăţii
occidentale a descoperit, in ultimii ani ai seco-
lului al XUea, la Toledo, in Campania, la Pa-
lermo, prin cărturarii care însoţeau pe războinici,
uluitoarea bogăţie de cunqştinţe iudaice şi greco-
arabe, intelectualii s-au grăbit să profite de aceste
comori. Dar sistemul de valori pe care-l deţineau
ei i-a reţinut mulL timp să extragă din ele altceva
decît tehnici aplicate fie la arta de a raţiona, fie
la măsurarea lucrurilor, fie la îngrijirea corpului.
Fără îndoială că dispoziţii repr8sive emanind <le la
puterea ecleziastică au intrat repede în acţiune
pentru a-i împiedica să-şi însuşească şi conţi
nutul filosofie şi moral al operelor traduse. Dar
interdictiile acestea au fost mereu ocolite; bise-
rica tot~litară din secolul al Xiii-lea nu a izbutit,
în nici unul din marile centre de cercetare, să
oprească lectura şi comentarea Noului Aristat.
Şi cu toate acestea, puterea corosivă a noului
corp doctrinal nu reuşise, două secole mai tirziu,
141
'
să deschidă breşe de oarecare importanţă in
coerenţa gindirii creştine.
Miscările care duc la transformarea sistemelor
de v~lori manifestă o încetineală şi mai mare,
atunci cind nu sint supuse unor presiuni exte-
rioare. Tendinţele de creştere sau de regresiune
economică (şi medievistul are avantajul de a
putea observa, in acest domeniu, mecanisme de
stagnare prelungită şi de reoul), ele însele strîns
legate de traseul curbei demografice şi de modi-
ficarea tehnicilor, determină, cu siguranţă, pre-
schimbări in lanţul raporturilor de producţie şi
in distribuirea bogăţiilor pe diferitele trepte ale
edificiului social. Dar aceste preschimbări se
prelungesc mai mult în timp decît transformările
economice care le provoacă şi se poate descoperi
că aceste întîrzieri şi aceste încetineli sint, in
parte, determinate de greutatea ansamblurilor ide-
ologice. Intr-adevăr, ele sint produse in interiorul
unui cadru cultural care acceptă să le primească,
dar care se dovedeşte mai puţin dispus să se
modifice şi care se inmlădie cu mare supleţe.
Acest cadru este, de fapt, construit pe o armătură
de tradiţii, acelea care, din generaţie in generaţie,
sint transmise, sub multiple forme, de către
diferitele sisteme de educaţie, acelea care au
drept sup_ort solid limba, riturile, convenţiile
sociale.
La drept vorbind, obstacolele ridicate in calea
inovaţiilor se dovedesc a fi de o vigoare foarte
diferită in diversele medii culturale care se jux- ·
tapun şi se interpenetrează in orice societate.
Cu toate aceste, in cele mai multe medii, incli-
naţiile cele mai puternice sint in favoarea conser-
vării. Spiritul conservator apare de o vitalitate
deosebită in societăţile ţărăneşti, a căror supra-
vieţuire a depins, mult timp, de echilibrul extrem
de fragil al unui ansamblu coerent de practici
agrare - experimentate cu răbdare şi pe care
părea temerar de a le modifica, ceea ce a impus
respectarea riguroasă a oricărei cutume - şi de o
inţelepciune pe care păreau să o deţină, ca cei
mai siguri depozitari, bătrinii. Dar acest spirit
142
este. desigur, la fel de viu in toate elitele sociale,
aparent' deschise seducţiei ideilor, esteticilor şi
modelor noi, dar care, de fapt, sînt inconştient
obsedate de teama unor schimbări mai puţin
superficiale, capabile să pună în discuţie auto-
ritatea pe care o deţin. Spiritul este şi mai viguros,
probabil că mai mult ca în alte părţi, în sinul
clerului de orice fel, ataşat menţinerii viziunilor
despre lume şi preceptelor morale pe care se
întemeiază infhienţa pe care o exercită şi privi-
legiile de care se bucură. Asemenea ·rezistenţe
sînt, pe de altă parte, consolidate firesc de ten-
dinţa care provoacă, în general, vulgarizarea pro-
gresivă a modelelor culturale, construite în fţincţie
de interesele şi gusturile straturilor dominante,
şi difuzarea lor din trea·ptă în treaptă, spre profun-
zimile edificiului social, în virtutea fascinaţiei pe
care o exercită. Ca urmare a unor asemenea
„alunecări", este prelungită mult timp vitali-
tatea unor anumite reprezentări mentale şi a
comportamentelor pe care le dirijează şi este
menţinut Ia capătul opus al modernităţii de
suprafaţă, unde îşi află elitele satisfacţia, un
solid suport de tradiţii pe care se sprijină aspi-
raţiile spre conservatism.
Trebuie, totuşi, să recunoaştem, că aceste aspi-
ratii sînt contrariate în momentele în care evo-
luiia mai rapidă a· structurilor materiale face
permeabile barierele interne şi externe, favorizînd
comunicarea şi osmoza, fie datorită unei slăbiri
a solidarităţilor familiale, fie prin deschiderea
spre alte culturi, fie prin slăbirea ierarhiilor.
Schimbările care afectează structurile politice par
să: aibă· urmări mai directe, în. măsura în care
stabilirea unei noi distribuiri a puterilor se poate
traduce prin intenţia deliberată de a modifica
sistemele de educaţie. La acest nivel, bruscheţea
evenimentului, a războiului, a revoluţiei, a muta-
ţiei instituţiot~ale se poate dovedi oarecum pertur-
batoare. Este, în orice caz, important să iden-
tificăm în sinul societăţii grupurile de indivizi
care, prin poziţia lor profesiotrnlă sau politică,
prin apartenenţa lor Ia un anume nivel de vtrstă,
143
se află mai degajate de prestigiul tradiţiilor şi
mai dispuse să le combată; esţe, d.e asemenea,
important să cintărim puterea de care dispun
efectiv aceşti agenţi ai inovaţiei. Dar oricare ar fi
importanţa lor şi capacitatea lor de a distruge,
sistemul cultural opune acţiunii lor o arhitectură
foarte solidă. Fisuri apar acolo unde se îmbină
articulaţiile, ele se lărgesc apoi încetul cu încetul
şi sfirşesc prin a dezmembra corpul, dar ca urmare
a unor descompuneri care, aproape întotdeauna,
se dovedesc greu de surprins. In ciuda iluziilor
pe care le poate întreţine aparentul tumult al
agitaţiilor superficiale, doar după o îndelungată
perioadă răsunetul lor produce prăbuşiri, care nu
sint decit parţiale şi lasă întotdeauna in picioare
ruine semeţe.
Pentru a susţine printr-un exemplu aceste

consideraţii generale, propun să observăm un
mediu pe care l-am putea crede cel mai deschis
la noutăţi, cel al oamenilor de studiu care s-au
grupat la Paris in miezul Evului Mediu. Locul
lor de întilnire era una din principalele răscruci
ale lumii, o aglomerare urbană in continuă creş
tere şi a cărei populaţie era, mai mult ca oricare
alta, străbătută de curentele economice şi de
frămintările acţiunii politice din inima celui mai
mare stat din Occident, in sfîrşit, punctul de
concentrare al tuturor celor care, de la un capăt
la celălalt al creştinătăţii catolice, erau cuprinşi
de cea mai arzătoare dorinţă de a cunoaşte.
Meseria lor era să predea, o meserie care, într-o
privinţă, era în mare măsură ·înfundată în rutină
ln acea vreme, datorită faptului că invăţămintul
era profesional şi urmărea formarea membrilor
de seamă ai clerului, dar care, prin natura sa,
pune pe cel care o practică în faţa unora mai
tineri, ale căror exigenţe îndeamnă spre mersul
înainte (fapt exprimat cu claritate de unul din
acei maeştri, Abelard: „studenţii mei imi cereau
să le dau motivări umane şi filosofice; aveau
nevoie de explicaţii inteligibile mai mult <lecit
de afirmaţii"). Practica meseriei se tntemeia pe
1+f
ietode de lucru avînd la bază dialogul, disputa,
iscuţia Jiberă, un spirit de competiţie compa·
tbil celui care însufleţea pe cavaleri, în turni-
urile epocii, şi îndemna la aceleaşi îndrăzne1i,
·azate, aşadar, pe contestarea ideilor acceptate.
ă încercăm (atît cit putem să o facem, pentru
i avantajul observaţiei istorice este că se poate
esf ăşura pe perioade lungi, dar ea este limitată,
l schimb, de lacunele de informaţie care, în
.pocile mai vechi, lasă fără răspuns un mare
mmăr de întrebări) să reconstituim sistemul de
lalori aşa cum era el acceptat, pe de o parte,
Jătre 1125, de către contemporanii lui Abelard,
e altă parte, către 1275, de către contemporanii
ui Jean de Meung.
I O sută cincizeci de ani de distanţă, o sută
focizeci de ani plini de o animaţie prodigioasă •
. ) fază de decontractare, comparabilă, prin inten-
;itatea şi repercusiunile sale, celei în care trăim
.wi şi, după cite văd eu, la fel de răscolitoare.
fransformări radicale la nivelul infrastructurilor:
Be timpul lui Abelard, oraşele de-abia se desprind
din împrejurimile rurale; circulaţia monetară a
'nceput să se reanimeze, deşi singura bogăţie con-
'inuă să fie pămîntul; singura muncă este aceea
·l cîmpului, oricare ar fi importanţa dobîndită de
1roducţia artizanală, stimulată de propensiunea
spre luxul de ostentaţie al unei aristocraţii pe
care dezvoltarea agricolă a făcut-o, de un secol,
mai puţin calculată; pentru toţi oamenii, o
existenţă pe de-a-ntregul dominată de ritmurile
şi presiunile mediului natural. ln vremea în care
1J ean de Meung începe să compună cea de a doua
1rarte a lui Roman de la Rose, populaţia este, cu
1siguranţă, de trei ori mai numeroasă; terenurile
1agricole au fost definitiv amenajate, dar ele au
idevenit subordonate oraşelor, economic şi politic;
1tn interiorul acestora din urmă, moduri de viaţă
icare se eliberează de tirania naturii, care scapă
Ide opresiunea foamei, a frigului, a nopţii; banii
iau devenit principalul instrument al puterii, resor-
tul promoţiilor sociale, iar mînuirea lor a imbo-
; găţit peste măsură, in strada „des Lombards",
i Hi
1nclinare spre contestaţie, o atare aspiraţie spre
cinste şi măsură se regăseşte la dascălii din Paris
din primul sfert al secolului al Xii-lea; dacă ei
nu ţinteau aceleaşi obiective, este numai pentru
că problemele ridicate de mediul social, politic
si moral nu erau formulate in aceiasi termeni.
Cit despre atenţia mai concentrată a~ordată, în
ultima treime a secolului .al XIII-iea, naturii;
această „artă a lui Dumnezeu", cit despre voinţa_
de a-i descoperi legile, de a ajunge la o clară
înţelegere a unei ordini naturale „din care purced
căile cinstei" si de a afla aici temeiurile solide
ale unei etici şi ale unei convingeri, ele sînt resim-
ţite vii, desigur mai timide, mai puţin sigure pe
sine, incă lipsite de un instrument adecvat cuce-
ririi acestor teritorii, dar străduindu-se să le
creeze, in spiritul celor care, cu un secol şi jumă
tate in urmă, in timpul lui Ludovic al VI-lea
şi al lui Suger comentau Scripturile, observau
cursul aştrilor şi cercetau modul în care se pro-
pagă razele luminoase. Nu observăm, in sfîrşit,
că ansamblul credintelor ar fi fost serios afectat
intre timp. Dante face aluzie la acei discipoli
ai lui Epicur care afirmau că sufletul moare
odată cu corpul şi spune că erau numeroşi. Ase-
menea concepţii aveau, evident, grijă să rămină
clandestine şi cei care le împărtăşe~u, dacă nu au
fost demascaţi, scapă privirii istoricului. Dar, la
Paris, in cîţi intelectuali neliniştea şi spiritul
critic duceau la altceva decît la o veselă ironie?
Cei despre care vorbesc eu par să adere fără
efort şi fără disimulare la esenţa dogmei creştine:
Fără îndoială, creştinismul lor prezintă un nou
chip: este mult mai degajat <lecit era în urmă
cu o sută cincizeci de ani de acele prosternări
pline de spaimă şi de învelişul ritului, orientin-
du-se de acum înainte spre un Dumnezeu care
suferă şi este fratern şi cu care omul poate încerca
să dialogheze; mulţi dintre ei se vor angaja, cu
Bonaventura, pe calea misticismului. Dar această
cale fusese larg deschisă de Bernard ds Clairvaux;
Abelard citise cu suficientă atenţie Evanghelia
pentru a afirma că greşeala stă in intenţie şi nu în
148
faptă, iar Anselm <le Canterbury se concentrase,
înaintea lui, asupra problemei încarnării. Ceea oo
apare cu claritate în toate aceste domenii sînt
permanenţele, cele întreţinute de o tehnică de
analiză, de o dorinţă de a înţelege călăuzită de
metodele şi obiectivele unei învăţături, de exi-
genţe morale inspirate de o anume situaţie in
cadrul societăţii, de o viziune despre universul
natural şi supranatural întemeiată pe texte <lin
ce în ce mai bine interpretate.
Singurele modificări notabile le întrevăd pe
două nivele. ln primul rînd, ele consistă in apa-
riţia unei conştiinţe a relativităţii. Mai intii,
relativitatea timpului. El nu mai este conceput,
de către cei care meditează la sfîrsitul secolului
al Xiii-lea, ca un bloc omogen în' care trecutul
şi viitorul să fie coerente cu prezentul, intreţinînd
cu el raporturi anagogice. Cînd dominicanul
Humbert de Romano meditează asupra recentei
istorii a creştinismului, el caută să-i afle expli-
caţia într-o înlănţuire de cauze naturale, iar
experienţa lui personală a eşecurilor bisericii, a
decăderii demnităţii imperiale şi a retragerii
aşezărilor Latine din Orient, îl împiedică să mai
creadă in unitatea şi necesitatea istoriei poporului
lui Dumnezeu. În acelaşi timp, descoperirea pro-
gresivă a imensităţii, a diversităţii, a complexi-
tăţii creaţiei, conştiinţa nouă că universul este
plin de oameni care refuză să asculte mesajul lui
Hristos obligă pe cei mai lucizi să gindească la
faptul că lumea creştină nu poate fi aşezată in
inima universului sau, cel puţin, că ea nu ocupă
· decit o parte limitată dintr-acesta. Aşa cum ei
. trebuie să recunoască incapacitatea gîndirii creş
. tine de a absorbi sau de a disocia blocul coerent
: al sistemului aristotelic. În al doilea rind, mulţi
: oameni dintre cei despre care vorbim au acceptat
1 fără rezerve gustul unei fericiri terestre, a acelei
I fericiri care, după Jean de Meung, fmese oferită
1 omului in""'.'dimineaţa creaţiei, a unei bucurii de
1 a trăi pe care retragerea Naturii şi a Raţiunii in
1 faţa ofensivei Vicleniei a compromis-o, dar care
trebuie restaurată, aceasta fiind tndatorirea filo-
sofilor. Aceşti intelectuali au respins cu hotărîre
tndemnurile de a dispreţui lumea, contemptus
mundi, ca şi toate modelele de renunţare şi de
refuz pe care le propagaseră victorioşi, mult timp
şi pînă de curînd, călugării.
La nivelul ideologiei modificările apar, aşadar,
mult mai puţin clar marcate ca acelea care afec-
tează, în acelaşi moment al istoriei, activitatea
economică, demografia, jocul puterilor. Sistemele
de valori nu sint imobile; transformarea struc-
turilor materiale, politice şi soci.ale le clatină teme-
liile şi le face să evolueze, dar această evoluţie
se desfăşoară fără grabă ~i fără zmucituri, chiar
in mediile culturale de avangardă, a căror funcţ.ie
specială este de a lucra la ajustarea acestor sis-
teme; dincolo de frămîntarea întreţinută de
controverse, diatribe şi condamnări, istoricul vede,
in străfunduri, sistemele înclinîndu-se cu supleţe,
pe nesimţite.
-
Nu as îndrăzni să fac decît citeva observaţii
privitor' la o problemă majoră, aceea a previzi-
bilităţii acestor preschimbări.
lndatorirea istoricului este să propună, în
final, explicaţii, adică să ordoneze faptele care se
oferă observaţiei sale, să le pună în relaţie şi să
introducă astfel, in desfăşurarea unui timp linear,
o logică. Prin însuşi acest demers, el este îndem-
nat să acorde mai multă atenţie noutăţilor, să le
depisteze, să le extragă artificial, pentru a le
pune in evidenţă, din amplul curent al obiş
nuinţelor şi al rutinei care le învăluie pe firul
vieţii; pe de altă parte, atunci cînd doreşte să
prezinte aceste noutăţi, şi mai ales atunci cînd
ele nu se plasează la nivelul evenimentului ci la
cel al structurilor, el se simte îndemnat să privi-
legieze necesitatea faţă de întîmplare. Intre afir-
marea, la sfirşitul secolului al XIII-iea, a noţiu
nilor pe care cuvintele Natură şi Raţiune înţe
legeau să le exprime, întl'e expansiunea bucuriei
de a trăi, intre descoperirea relativităţ.ii şi, de
cealaltă parte, elanul prosperităţii urbane, ieşirea
150
din 1nchistare a Occidentului, ascensiunea unor
anume grupuri sociale, lenta risipire a mirajului
Ierusalimului ceresc şi perfecţionările instru-
mentului silogistic, istoricul ajunge să restabi-
lească satisfăcătoare corelaţii, aşa cum ajunge
să explice prin modificările mediului înconju-
rător trecerea de la religia Celui veşnic de la
Moissac la aceea a lui Hristos care pătimaşte.
Dar în felul acesta, conştient sau nu, el oferă
argumente tuturor sistemelor întemeiate pe spe-
ranţă, tuturor concepţiilor care aşază pe o
înlănţuire de cauze determinante succesiunea epo-
cilor umanităţii, care pretind că pot prevedea şi
se străduie să construiască pe o experienţă a
trecutului un vector a cărui orientare presupun
că s-ar prelungi în viitor.
Pe o interpretare a istoriei se întemeiau convin-
gerile călugărilor din secolul al XI-lea ale căror
procesiuni periodice înţelegeau să mimeze marşul
omenirii către lumina necreată, tot aşa cum
Evanghelia veşnică a lui Gioacchino da Fiore
fixa o dată precisă, 1260, instaurării împărăţiei
Spiritului. Pe o interpretare a istoriei se inţe~.
meiază gindirea marxistă şi aceasta işi asumă,
in privinţa previzibilităţii, o poziţie pe care sin-
tem datori să o luăm in considerare cu atenţie:
„Previziunea istorică, scrie, de exemplu, Anto-
nio Labri ola, care se află la baza doctrinei Mani-
f estului comunist. . . nu implică nici un punct
cronologic, nici o descriere anticipată a vreunei
configuraţii sociale. Societatea întreagă descoperă,
la un anume moment al evoluţiei sale, cauza
mişcării ce ii este impusă şi, intr-un punct scli-
pitor al traiectoriei sale evolutive, se luminează
pe sine, pentru a-şi lămuri legea mişcării sale.
Această previziune nu aparţine nici cronologiei,
nici prefigurărilor, nici promisiunilor; ea este,
pentru a spune totul într-un cuvînt ce exprimă,
după mine, întregul sens.,__ «morfologică»" 1 •
1. „In memoria del Manifesto dei ccmunisti", Saggi

nel materialismo, Roma, 196lt, p. 3~ (Nota au torului).
151
Să ne înţelegem bine: ceea ce este socotit
previzibil este progresul societăţii spre noi forme,
fenomen care poate fi prevăzut în mă.sura in
care pot fi temeinic stabilite repetiţia anumitor
raporturi şi faptul că ele sînt subordonate regulat
unor legi determinate. Dar atunci cînd doreşte
să fie riguros ştiinţifică, trebuie să recunoaştem
că analiza marxistă nu pretinde să stabilească
cu fermitate aceste raporturi şi această subor-
donare decît la nivelul bazelor materiale ale edifi--
ciului social. In privinţa a ceea ce el denumeşte
„raporturile sociale ideologice", Lenin se arată,
în Cine sînt prietenii poporului?, foarte rezervat,
iar obiectivul major pe care trebuie, după mine,
să-l adopte cercetarea actuală în istoria socială
este tocmai lămurirea modului în care se articu-
lează mişcările discordante care animă evoluţia
infrastructurilor şi aceea a suprastructurilor şi
modul în care aceste miscări se influentează
reciproc. Dacă desfacerea r~laţiilor de dependenţă
personală în sinul senioriei medievale apare drept
o consecintă directă a actiunii tendintelor de
!}lY.:gă durată, a perfecţionării tehnicilor' produc-
ţiei agricole, a creşterii populaţiei şi a difuzării
instrumentului monetar, şi dacă, prin urmare,
presupunind că oamenii din acea epocă ar fi
avut la dispoziţie mijloace de analiză asemănă
toare celor pe care le folosim noi, putem să ne
imaginăm că ar fi fost cu putinţă ca fenomenul
acesta de dizolvare să fie prevăzut, în măsura
in care extrapolările nu sint cel mai adesea izvor de
decepţii, cine, în schimb, ar fi putut prevedea
brusca ecloziune, în construcţiile efectuate la
Saint Denis de către abatele Suger, a unei este-
tici a luminii, încetăţenirea riturilor amorului
curtean în contradictie cu evolutia structurii
familiei aristocratice şi a moralei conjugale pro-
puse de biserică, sau destinele ereziei din Vaud
si formele îmbrăcate de devotiunea franciscană
din momentul domesticirii sal~ de către autori-
tatea pontificală. In stadiul în care se află acum
ştiinţele umane, se pare că previziunea „morfo-
logică" a viitorului unei civilizaţii nu poate, fără
o temeritate cu adevărat excesivă, să ia în consi-
152
deraţie altceva decit urmărirea probabilă a tendin-
ţelor profunde din istoria economică a populaţiei
şi a tehnicilor, şi poate că şi aceea a cunoştinţelor
ştiinţifice, şi aceasta fără să disimuleze faptul că
repercusi1,mile unei mişcări de opinii, a unei
propagande sau ale deciziei puterii sînt suscep-
tibile să-i devieze sensibil cursul.
Ceea ce nu înseamnă că istoricul nu poate să
dea futurologului anumite sugestii de metodli
aplicabile la observarea sistemelor de valori.
Dacă sîntem de acord că învelişul ideologic, pe
care l-am văzut cit este de suplu şi că nu se
sfărimă brutal, ca o crisalidă, este, în mod evi-
dent, influenţat de mişcările in.frastructurilor,
dar că el are tendinţa să-i răspundă prin infle-
xiuni lente, importantă ni se pare a fi obser-
varea, in primul rînd, a tendinţelor cu greutate
din prezent, tot ceea ce, pe planul evoluţiei demo-
grafice şi a transformării raporturilor economice,
este susceptibil să provoace atari ajustări, zgu-
duind cadrul gîndirii, stimulind sau frînînd comu-
nicarea intre grupuri, favorizînd transferurile,
dezrădăcinările, schimburile şi fuziunile. In al
doilea rînd, importantă este descoperirea punc-
telor in care rezistenţele tradiţiei par mai fragile,
testarea rigidităţii sistemelor de educaţie în stnul
familiei, al şcolii, al tuturor organismelor de ini-
ţiere şi invăţare, măsurarea capacităţii lor de a
primi impulsuri din afară şi de a asimila o anu-
mită reprezentare a lumii sub erupţia posibilă a
unor elemente proiectate de culturi exterioare.
Dar este important, tn egală măsură, să luăm in
considerare evenimentul. El este prezent, cu pre-
cădere, la nivelul politicului. Sigur că ll putem
considera o efervescenţă de suprafaţă, puternic
determinată de dispunerea structurilor profunde.
Totuşi, pentru istoricul care observă cit sînt de
înguste limitele previzibilităţii la nivelul tendin-
ţelor de lungă durată care animă evoluţia demo-
grafică sau economică, evenimentul pare, prin
natura sa, imprevizibil; in orice caz, apariţia lui,
sau cel puţin dezvoltările sale, par foarte rebele ·
in faţa previziunii. Or, efectele lui, pe termen
15]
scurt, nu sint niciodată neglijabile: prin încercă
rile de revoluţie sau de reformă pe care le suscită,
prin transferurile de activitate pe care le pro-
voacă, el are răsunet in instituţiile care asigură
transmiterea cunoştinţelor, a convingerilor şi a
riturilor. In sfîrşit, istoricul trebuie să accentueze
importanţa istoriei însăşi, ca element deosebit de
activ printre cele care alcătuiesc o ideologie practică.
Intr-o foarte mare măsură, viziunea pe care o
societate şi-o face despre propriul său destin,
sensul pe care îl atribuie, veridic sau înşelător,
propriei sale istorii intervin ca una din armele
cele mai puternice ale forţelor de conservare sau
de progres, adică unul dintre suporturile dintre
cele mai hotărîtoare ale vointei de a salva sau de
a distruge un sistem de valo~i, ca frînă sau acce-
lerator al mişcării care, după ritmuri varia.bile,
provoacă transformarea reprezentărilor mentale
şi a comportamentelor.
( L'histoire des systemes de "aleurs, studiu

apărut în „Historyand Theory", XI, 1, 1972).
ROBERT MANDROU
Modele de civilizaţie în Europa absoluti~tă
Războiul de succesiune in Spania şi pacea de la

Utrecht nu au sancţionat doar victoria Angliei
asupra Franţei şi stabilirea unui echilibru, „ba-
lanţa Europei", după expresia unor contempo-
rani ; ele înseamnă, totodată, recunoaşterea unui
element nou în viaţa internaţională: dreptul
popoarelor (sau mai bine-zis al claselor dominante
din cadrul acestor popoare) de a interveni in
guvernarea lor, ba chiar de a-şi alege regele. In
cazul Angliei, nu mai este vorba de o ţară mică,
de citeva cantoane de munte sau de o republică de
negustori, ci de o putere a cărei iradiere comer-
cială şi intelectuală este permanent in creştere.
ln faţa unei Europe, aproape pe de-a-ntregul
fascinată de absolutismul versaillez, Anglia repre-
zintă o altă societate care respinge formulele poli-
tice in stil francez şi refuză orice dominare a monar-
hului prea-creştin asupra întregului continent.
Cele două modele politice şi sociale s-au infruntat
in circumstanţe, pînă în cele din urmă, mai favo-
rabile Angliei decit Franţei. Ludovic al XIV-lea
a renunţat la ambiţiile sale de dominare atît în
1697, cît şi în 1713, dar, în acelaşi timp, a recu-
noscut că practicile tradiţionale de a dispune de
teritorii şi popoare după bunul plac al cancela-
riilor nu mai aveau o legitimitate _exclusivă: con-
silierii politici ai coroanei spaniole au refuzat
împărţirile elaborate între 1698 şi 1701 ; plenipo-
tenţiarii francezi au semnat la Ryswick şi la
Utrecht acte care admiteau validitatea revoluţiei
engleze din 1688-1689. In această perspectivă,
155
raţionalitatea politică s-a redefinit, abandonind
vechile referiri la succesiunile dinastice şi la pute-
rea nelimitată a cite unui titlu de suveran, pentru
a îngloba dreptul de control şi de aprobare exer-
citat de către supuşi sau reprezentanţii lor, ceea
ce înseamnă un drept de determinare socio-poli-
tică. Ca şi olandezii, cu un secol în urmă, englezii
şi-au ales regimul politic - care nu era după
norma absolutistă - şi l-au făcut să fie accep-
tat de Europa. Putea să aibă această iniţiativă
putere şi valoare de exemplu? lntrebarea merită
să fie pusă, de vreme ce Wilhelm fusese stathouder
în Provinciile Unite mai înainte de a deveni rege
al Angliei, iar cele două ţări practicaseră o politică
strîns solidară în timpul celor douăzeci de ani care
au urmat după trecerea lui Wilhelm la Londra.
Absolutismul versaillez era foarte prozelit. Ludovic
al XIV-lea şi miniştrii lui s-au străduit să răspîn
dească o imagine a monarhiei franceze capabilă
să o transforme în model de imitat, împodobit
cu virtuţi uneori neaşteptate şi întotdeauna pre-
zentat sub aspectele cele mai atrăgătoare. Monar-
hia engleză, sub ultimii Stuarţi, nu a manifestat
aceleaşi preocupări: desigur, Locke a descris con-
diţiile de existenţă ale unei societăţi civile - adică
civilizate - în termeni foarte generali, aplicabili
la toate societăţile, fie pozitiv, fie negativ, dar nu
a recomandat o imitare necesară a revoluţiei
realizate în 1688. Succesorii lui, polemiştii vigu-
roşi care au scris în primii ani ai secolului al
XVIII-lea, ca Swift, Defoe, Steele, au pus în dez-
batere probleme engleze, au luptat împotriva
tiraniei Parlamentului, care ar fi fost la fel de
detestabilă ca şi monarhia absolută. Dar fără să
iasă prea mult din insula lor. Dacă era o alegere
de făcut, fără îndoială că ea se afla în mîinile _
celor care observau şi comparau - călători, pole-
misti sau oameni de stat.
Dar întrebarea fusese pusă, cel puţin în ţările
in care exista o anumită libertate de expresie:
in Olanda, pămînt de azil prin excelenţă, nu lip-
sesc condeie abile care să stabilească paralele.
Este vorba, foarte adesea, de personalităţi fran-
_156
ceze hughenote, izgonite de represiunile lui
Ludovic al XIV-lea şi care depun o mărturie
pătimaşă. După J urieu şi Bayle, care au publi-
cat, fiecare în maniera lui, critici feroce la adresa
regimului francez, martorul cel mai remarcabil
de la începutul secolului al XVIII-lea este, fără
îndoială, acel benedictin devenit protestant, Gueu-
deville, care a publicat din 1699 şi pînă în 1710
o revistă lunară de polemică anti-franceză, L'Es-
prit des cours d'Europe, în care, prin informaţiile
venite din toată Europa, işi declară via admira-
ţie pentru Anglia şi o antipatie fără limite faţă
de regimul lui Ludovic al XIV-lea [ ... ]
Puterile maritime şi puterile continentale nu
s-au echilibrat, cu siguranţă. lntr-o vreme în
.care majoritatea populaţiei, ln toate ţările, trăia
de pe urma pămîntului şi pentru pămînt, pose-
, siunea unor vaste teritorii răminea o determi-
nantă esenţială a puterii politice. Dar noile mari
puteri maritime, Provinciile Unite şi Anglia, au
1furnizat dovada că pot ţine în şah cel mai bine
1populat şi mai puternic dintre regatele continen-
.tale: era o chestiune de greutate economică, după
alte măsuri, pornind de la averea mobiliară şi
nu, ca înainte, de la cea funciară; era o chestiune
de activităţi maritime la !Scară mondială, cum
bine a înţeles Petru cel Mare, atunci cînd a vizi-
tat Amsterdamul; era, totodată, o chestiune
de guvernare a oamenilor după alte metode. Toţi
:termenii discuţiei au fost formulaţi atunci cind
pacea a fost restabilită in 'Europa; răminea in
seama fiecăruia - om de stat, suveran, publicist
- să determine care sistem este mai bun, ce raţio
nalitate politică explică mai bine succesele şi
:eşecurile înregistrate recent. O simetrie poate fi
schiţată, termen cu termen, între absolutismul de
tip francez şi monarhia liberală de tip englez:
libertăţi individuale şi libertăţi politice, separări
işi concentrări de puteri, echilibrul instituţiilor şi
,reprezentarea populaţiei. Oricine citeşte gazetele
şi observă oamenii care călătoresc tşi dă seama de
această alternativă, pe care a fost ulterior clă
dită o întreagă teorie a organizaţiei sociale. Dis-
157
,cuţia fusese deschisă cu citva timp 1n urmă, şi a
luat o nouă întorsătură în primul sfert al secolului
al XVI II-lea. [ ... ]
Rezistenţa tradiţiilor se exprimă şi pe plan
artistic într-o epocă care a construit şi a decorat
mult şi nu numai în curţile princiare şi în oraşe;
dar şi aici apar contradicţiile care traduc ambi-
guitatea profundă a unei mişcări în care refu-
zul şi acceptarea se amestecă bine. Constrîngerile
inerente tehnicilor artistice si atasamentul artis-
tilor pentru formele ce se înscriu În orizontul lor
mental explică, într-o privinţă, continuitatea
uşor de recunoscut din ceea ce este denumit, în
mod obişnuit, epoca barocă. Arhitectura de curte
şi arhitectura religioasă îşi continuă cariera, după
inspiraţii şi modele moştenite din secolul al
XVII-lea. Viena, Praga, Leipzig au avut, în
primele decenii ale secolului al XVIII-lea, mari
maeştri arhitecţi şi sculptori care au construit
şi decorat, după norme palladiene şi gustul baroc,
vaste ansambluri care nu datorează inspiraţiei
franceze (sau engleze) decît un anume aer de gran-
doare, indispensabil pentru a exprima majesta-
tea suveranului, dominarea naturii, eventual supre-
maţia ordinii divine. Schonbrunn şi Belvedere,
la Viena, nu sînt în nici un fel Versailles, numai
dacă vom compara palatele vieneze cu imagi-
nile primului Versailles care au fost răspîndite
prin Europa, cu grădinile încărcate cu statui şi
cu perspectivele mai puţin degajate decît cele
care au urmat; La Praga, sculptorii au înălţat
pe podul Carol cele mai extraordinare compoziţii
spre gloria Contrareformei, fără pereche in
Europa, lăsînd evident Roma deoparte. În inima
Boemiei, departe de orice aglomerare, decoraţia
cu · sculpturi a faţadei spitalului din Kuskus,
imensă compoziţie a viciilor şi virtuţilor după
. definiţiile biblice, evocă aceeaşi inspiraţie perfect
coniormă cu o traditie ai cărei martori se află
cu miile în toată E~ropa centrală in decorarea
„barocă" a bisericilor şi capelelor restaurate in
această epocă sau „barochizate" cu preţul unor
mutilări. Alături de capodoperele adeseori citate
158
se află numeroasa cohortă a acestor biserici cu
aspect modest, in care toată decoraţia interioară
a fost refăcută cu ajutorul unor plafoane luminoase
invadate de sfinţi şi de Treimi ce răspîndesc raze,
de statui ce surîd şi emoţionează şi pe care tre-
buie să le cunoaştem bine pentru a înţelege pînă
in ce punct această persistenţă a barocului a
însemnat pentru populaţii întregi continuitatea
reprezmtărilor şi viziunilor despre lume în care
nimic nu s-a schimbat. Adevăr limpede pentru
Germania meridională, ţinuturile austriece, şi
chie.r I talia nordică, această afirmare a unei con-
tinuităţi imuaţ>ile se regăseşte şi în Polonia mag-
m,ţilor şi a recuceririi catolice: castele princiare,
capele şi biserici abundent decorate în manieră
italiană exprimă clar aceeaşi stabilitate.
In statele luterane, unde credinţa religioasă
nu incită la aceleaşi abuzuri picturale şi sculptu-
rale ca in ţările catolice, permanenţa tradiţiilor
s-a sublimat, încă din secolul al XVI-lea, printr-un
transfer destul de remarcabil, în muzica biseri-
cească; ea a fost reînnoită în secolul al XVI Ii-lea
datorită lui J ohann Sebastian Bach şi, într-o
mai mică măsură, lui Haendel (deoarece compozi-
torul din Hanovra a plecat în Anglia împreună cu
bagajele lui George I); mutaţia aceasta s-a efec-
tuat într-o manieră foarte logică, de vreme ce o
tradiţie muzicală solidă se implantase de mult
timp în toată Germania, mai ales în orchestrele de
curte, la Mtinchen şi Braunschweig, la Mann-
heim şi Celle, precum şi în marile teatre ca opera
din Hamburg. Oratoriul lui Bach, aşa cum a fost
scris pentru Tomaskirche din Leipzig, este expre-
sia unei pietăţi intense care nu-şi poate afla o
cale mai bună pentru a se manifest a decît în corul
integrat in ceremonia cultului. Puţin importă
aici faptul că cei care au fost contemporani cu
compozitorul au ajuns să se mire de religiozi-
tatea lui neliniştită şi să o judece depăşită sau
arhaică. Şi în acest caz, criticile importă mai
puţin decît enorma difuzare a unei muzici care
exaltă fervoarea credincioşilor în practicile lor
ancestrale. Astfel că, de la un capăt la altul al
159
Europei, prin ochi sau prin voce, arta religioasă
îşi implineşte menirea şi contribuie, in felul său,
la menţinerea acelui orizont mental pe care-l
cultivă şi-l păstrează bisericile. [ ... ]
O fisură apare acum, desenată, în această epocă,
punctat şi foarte clară ceva mai tîrziu: opoziţia
dintre cosmopolitism şi tradiţiile naţionale pe plan
cultural. ln timp ce aristocraţiile şi burgheziile
urbane (în continuare ataşate de imitarea modu-
rilor de existenţă nobiliare) se deschid spre exte-
rior şi, prin intermediul literaturii şi a modei
franceze, adoptă concepţiile despre lume în mare
parte noi şi mereu permeabile la in9vaţii, in toate
domeniile şi cu deosebire în viaţa intelectuală, mica
burghezie şi masele populare conservă, ca urmare
a însăşi stării lor subordonate, tradiţiile naţionale
şi ataşamentul faţă de modurile de viaţă culturală
care sînt considerate depăşite şi învechite de
clasele dominante. Helmut Moller, într-o carte
recentă consacrată culturii familiei mic-burgheze
germane 1, a adus o admirabilă demonstraţie in
acest sens, întemeindu-se pe persistenţa peleri-
najelor şi a procesiunilor şi pe prosperitatea „super-
stiţiilor" privitoare la vrăjitoare, magie şi persoane
rău voitoare şi chiar strigoi şi siluete demonice.
La un secol distanţă, Europa centrală şi orientală
trăieşte fenomenul de desprindere pe care-l des-
criau libertinii erudiţi în anii 1630 la Paris,
atunci cind respingeau credulitatea ignorantă a
maselor şi se proclamau cu mîndrie eliberaţi de
naivităţi. Distanţa este evident mai mult sau mai
puţin mare, în funcţie de ţară şi structura socială:
enormă in Rusia in vremea lui Petru cel Mare,
unde occidentalizarea nu are sens <lecit pentru o
infimă minoritate, mai puţin clară, dimpotrivă,
in oraşele din Germania renană, unde burghezia
este pătrunsă de lecturi şi influenţe franceze -
venite din Olanda. Distanţa este evident mai mare,
L fi. l\foller, Die ldeinldirgerliche Familie im 18.

Jahrhundert. Verhalte und Gruppenkultur, Berlin, 1969,
(Schriften zur Volksforschung, 3) {Nota autorului)
160
în toată Europa, în raport cu satele decit cu
oraşele.
Cu toate acestea, desenul nostru nu poate fi
creionat foarte clar, mai întii pentru că mişcarea
nu este lineară şi nici atît de simplu de recunos-
cut: în multe locuri la ţară, nobilii care trăiesc pe
pămînturile lor rămîn ataşaţi de vechea şcoală,
dar însuşi spiritul deschis, curiozitatea pentru
noutăţi picante şi îndrăzneţe, care vin din depăr
tări, nu implică în mod necesar repudierea unui
ataşament visceral pentru valorile şi ordinea sta-
bilită in societate. Soliditatea traditiilor tine si
de faptul că cei care ascultă pe purtătorii ~oullii
sînt beneficiarii regimului existent.
Pînă la 1740, cele două state occidentale care
raţionalizaseră cel mai limpede devenirea lor, in
ultimele decenii ale secolului al XVll-lea, nu
făcuseră şcoala in Europa, in sensul simplu al
expresiei: în măsura tn care admiraţia suscitată
de o organizare socială întemeiată pe principii
clar explicate (fie de Locke, fie de Bossuet) poate
implica o voinţă de a imita, trebuie să admitem că
prima parte a secolului al XVIII-lea nu a fost
marcată de realizări uşor de definit şi tangibile.
Pentru această încetineală plină de reticenţă care
arată o dată mai mult că modelul raţional nu este
un obiect de exportare lesnicioasă în politică, două
categorii de explicaţii reies din analizele prece-
dente.
In primul rînd, carenţa modelelor insăşi, care
au oferit, în această epocă, o imagine neclară a
devenirii lor, trăsăturile originale şi uşor de remar-
cat din anii 1680-1700 fiind estompate sau tra-
versate de semne contradictorii: absolutismul
francez, contestat violent timp de ciţiva ani, apoi
restaurat cu aranjamente neprevăzute (restabilirea
primului ministru) şi în continuare pus în discuţie
de o aristocraţie de spadă şi robă, care-şi reclamă
locul în consiliile guvernului, nu mai este cel al
lui Ludovic al XIV-lea, dar scriitorii francezi, care
laudă excesiv regimul englez, prezintă sistemul
francez în culori sumbre. Parlamentarismul bri-
tanic, dedicat sistemului reprezentativ, diviziunii"
161
puterilor şi libertăţilor, nu se exportă, par să
admită englezii care-şi părăsesc curent ţara pentru
a face afaceri şi a veghea la menţinerea echili-
brului politic în Europa, dar nu pentru a propune
modelul lor de societate unor interlocutori ale
căror resurse şi pieţe îi interesează mai mult decît
orice. Astfel, ei au răspîndit în Europa o imagine
a propriei lor ţări, mare putere economică, comer-
cială şi financiară, dar nu şi ideea unei societăţi
libere şi echilibrate, pe care numai călătorii cu
pana uşoară şi filosofii iubitori ai sociologiei poli-
tice ( avant la lettre) ştiu să o recunoască şi să o
laude. Aceasta nu vrea să spună că cele două
formule de raţionalitate politică, una antitetică
celeilalte, nu au un oarecare prestigiu şi nu au
ştiut să se facă recunoscute, pe căi mai inult sau
mai puţin eficace. Dar datorită acestor handica-
puri pregnanţa fenomenului a rămas limitată.
Un al doilea motiv apare nu mai puţin clar:
cărţile, pamfletele, almanahurile regale publicate
şi difuzate de-a latul continentului se adresează
unei fracţiuni din cadrul popoarelor, aceea care
citeşte, discută, se interesează de ceea ce se întîm-
plă prin alte părţi. Neînţelegerile pe care le ascund
experienţele făcute în Franţa şi în Anglia sînt
astfel oferite lecturii unei populaţii puţin inzes-
trate pentru a le sesiza resursele sau primejdiile.
De altfel, orice inovaţie socială şi politică faţă de
vechiul regim presupune, în acea vreme, sprijinul
burgheziei care işi sporeşte puterea economică,
dar nu şi politică. Absolutismul francez nu-i acordă
un loc de frunte pentru că menţine preeminenţa
aristocraţiei, privînd-o de putere politică; în
sistemul britanic, dimpotrivă, locul nu-i este atît
de mult măsurat, dar originalitatea compromisului
britanic, permiţînd mobilitatea individuală într-un
cadru general tradiţional ce este menţinut, nu
este remarcat <lecit de observatorul atent şi aver-
tizat. Clasa cuceritoare, cultivată, care animă
societăţile savante şi care poate să facă vădite
ambiţiile sale acordate inovaţiilor occidentale, nu
este decit inegal dezvoltată tn Europa continen-
tală. ln afară de aceasta, nu ea este aceea care e
162
prima atinsă de francomanie (sau de tnceputurile
anglomaniei), ci aristocraţia solid implantată pe
pămînturile sale şi adeseori deţinătoarea unor
puteri care au scăpat din rnîinile nobilimii occi-
dentale. Cititorii cărţilor franceze, amatorii de
modă pariziană şi de personal francez trăiesc in
castele, bine instalaţi în mijlocul unor populaţii
supuse de generaţii dominaţiei lor. Astfel, aceste
modele politice şi sociale noi care sînt discutate şi
comentate intens în Occident sînt propuse unei
aristocraţii care nu este direct interesată în pro-
blemele dezbătute in apus: nu se află altă ţară
tn care nobilimea de spadă să fi fost despuiată de
funcţiile ei administrative şi judiciare, prin lenta
acţiune a monarhiei, ca Franţa; puţine ecouri
stnt, aşadar, de aşteptat la revendicările nobi-
liare gen Saint-Simon. Tot astfel, nu se află
regiuni in Europa in care înflorirea comercială să
fi atins amploarea din Anglia şi in care să poată
fi provocată o emulaţie in direcţia acestei subtile
simbioze realizată acolo intre pămînt şi arginţi.
Magnaţii polonezi sau unguri ştiu să fie negustori
pentru a vinde în depărtări produsele pămîntului
pe care le primesc de pe domeniile lor, dar nu este
nevoie să negocieze cu o burghezie puternică,
deoarece aceasta nu există, iar formarea ei nu
este favorizată de structura socială si economică
a tării. '
Geografia difuzării operelor polemice politice
este grăitoare in acest sens: admiratorii şi comen-
tatorii sistemului englez, ai libertăţilor şi ai sepa-
rării puterilor se află în Franţa; dacă ei fac să
fie citite operele lor in afara propriei lor ţări, al
cărei regim despotic ii denunţă, aceasta se intim-
plă în vecinătăţile regatului şi mai ales acolo unde
o burghezie activă, admirind eficacitatea econo-
mică engleză, apreciază, totodată, acest sistem de
libertăţi tuturor recunoscute: în marile oraşe ale
Germaniei renane şi ale Ţărilor de Jos austriece
(de lingă porţile Provinciilor Unite republicane),
tn Italia septentrională unde se manifestă, sub
regim austriac, un non suflu economic. ln alte
părţi, discursurile acestea subtile şi batjocoritoare
t~l
stnt oferite spre lectură unei aristocraţii care-şi
menţine locul în administrarea statelor, care con- .
servă multe prerogative „regaliene" - în Sftntul
Imperiu, ca şi in Rusia sau Polonia - şi care nu
visează la libertăţi deţinute prin rangul moştenit.
În aceste ţări în care ordinea veche mai mult s-a
consolidat decît a fost ameninţată - spre deose-
bire tocmai de cele două regate occidentale în
care „revoluţia" a ameninţat în secolul prece-
dent-, discuţiile asupra regimului politic, a sepa-
rării puterilor, a independenţei judecătorilor, a
arbitrajului regal şi a secretului corespondenţei
au, totuşi, un aer insolit, pat, oarecum, deplasate.
Nu întîmplător, preceptorii şi maeştrii bucătari, ·
profesorii de dans şi maeştrii croitori din Occident
au fost chemaţi peste tot pe continent, mai
curînd decît polemiştii pe teme politice sau scrii-
torii care filosofau de~pre fericirea oamenilor · şi
ideea de drept natural. Era un alt limbaj care se
auzea neclar.
De fapt, modelul ·englez nu putea fi exportat
pe un continent pe care condiţiile sociale şi eco-
nomice nu erau întrunite (lăsînd deoparte excep-.
ţiile) pentru a legitima adoptarea unui regim
asemănător. Numai modelul absolutist francez
putea găsi un ecou favorabil: nu în ţările cu o
burghezie dezvoltată, în căutarea unei alte for-
mule, nici măcar pe lingă aristocraţiile continen-
tale de mult timp integrate în structuri politice
care le recunoşteau primul loc în societăţi, in
care forţele contestatare rămîneau, pînă în cele
din urmă, destul de slabe; ci pe lingă prinţi şi
suverani fascinaţi de atotputernicia lui Ludovic
al XIV-iea şi care visau o armătură eficace în
statul lor, capabilă să le permită să joace un mare
rol in Europa. O generaţie se lansează in acest
joc, după 1740: cei care au fost denumiţi ;,despoţii
luminaţi".
( L'.Europe absolutiste. Raison el raison

d'Etat, 1649-1775, Paris, Fayard, 1977,
p. 109-111, 113-114, 221-223, 224-229)
164
MICHEL VOVELLE
Sensibilitatea pre-revoluţionară
In domeniul istoriei mentalităţilor, noţiunea de

sensibilitate colectivă este din şirul celor pe care se
cuvine, fără îndoială, să le folosim cu maximum de
precauţie, tocmai pentru că of eră facilităţi de
explicare pur verbale. Dar ea se dovedeşte nu
numai comodă, ci, credem noi, şi fecundă; şi
este ceea ce vom încerca să aplicăm la o perioadă
„pre-revoluţionară" luată in mare şi acoperind
cam cei treizeci de ani care au precedat anul 1789.
I. STABILIREA PROBLEMEI
1.1. De la sensibilitatea rePoluţionară
la sensibilitatea pre-re"oluţionară
Deşi domeniul mentalităţilor colective nu este
cel mai bine prospectat în cadrul istoriei Revolu-
ţiei franceze, sintem azi in posesia unor ~nvesti
gaţii, cu siguranţă majore, privind ceea ce poate fi
definit drept o „sensibilitate revoluţionară". Pe
de o parte, sint marii clasici, uimitor de moderni
tn opiniile lor, ca, de pildă, Grande Peur de Georges
Lefebvre, pe de altă parte, cîteva studii recente:
de la portretul parizianului Sans Culotte schiţat
de Albert Soboul la analizele consacrate maselor
revoluţionare, atît sub aspectul comportării, cit
şi sub aspect sociologic, datorate lui . G. Rude,
pină la cercetarea serbărilor iniţiate de Mona
Ozouf in mai multe articole sugestive. Eu inswni
am participat la această prospectare tntr-o lu-
165
crare (Les metamorphoses de la fete en Proflence,
1750-1820), cit şi într-o carte (Religion et
rellolution : la dechristianisation de l' an I I dans
le Sud-Est) care îşi propun, păstrînd proporţiile
şi reţinînd transpunerile, să aplice la mişcarea nu
de panică, ci semi-spontană a descreştinării, modul
în care G. Lef ebvre a abordat Marea Frică.
Aşadar, un şantier deschis şi, pe cit se pare, în
curs de animare. Cercetătorul care se apleacă
asupra timpului scurt al izbucnirii flăcării revo-
luţionare, se vede tot timpul îndreptat spre pro-
blema originilor, a punerii în contextul unei evo-
luţii de lungă durată, în cadrul căreia comporta-
mentele revoluţionare ar putea fi doar o rezul-
tantă sau o cristalizare „la cald". Este ceea ce,
dacă ne este permis să cităm încă o dată proble-
matica noastră personală, ne-a îndemnat să
trecem de la descreştinarea precis conturată şi
explozivă a anului II la descreştinarea operată de
Lumini, aşa cum ne-am întrebat asupra întîlnirii
şi a legăturii dintre serbarea tradiţională şi „fol-
clorică" şi serbarea revoluţionară în Provenţa.
In ce măsură putem regăsi rădăcinile compor-
tamentelor revoluţionare sau, dimpotrivă, putem
măsura rupturile printr-un apel la o durată mai
lungă sau chiar la timpul îndelungat în care lucru-
rile nu se schimbă decît foarte încet, ori la timpul
„mediu" de cîteva decenii sau de un secol? Dacă
privim sursele de care dispunem în momentul de
faţă, putem spune că sînt fie abundente, fie sără
căcioase; dar mai întîi trebuie să ne înţelegem
asupra a ceea ce este potrivit să numim „sensibi·
litatea pre-revoluţionară".
1.2. O primă lectură şi linU:tcle sale:

climatul pre-rcfloluţionar
Putem să facem o lectură limitativă a răstimpului

pornind de la ceea ce vechile manuale denumeau
cauzele „imediate" ale Revoluţiei, adică anii care
au precedat-n·şi care au pregătit-o.
166
Cn atare studiu al climatului revoluţionar 1n
manifestările sale· spectaculoase sau cotidiene,
pornind, cel mai tirziu, de Ia 1787 sau poate chiar
de Ia 1774, este, fără îndoială, foarte important,
chiar dacă se expune reproşului comod şi cam
uzat că reconstituie trecutul cu ochii la viitor şi că
profetizează cu profit asigurat. De Ia Războiul
Făinii la problemele parlamentelor, la afacerea
colierului reginei sau la mişcarea Reveillon, pentru
a ne opri deliberat la ·catalogul cu imagini ameste-
cate pe care ni l-am însuşit, se poate urmări
maturizarea unei nelinişti colective care îşi caută
şi îşi găseşte formele de expresie, cînd pe căile
cunoscute ale contestaţiei sociale, cînd în cadrul
unei opinii formate şi progresiv politizate. Este
aici mai curînd un climat decît o sensibilitate
colectivă care se instalează şi asupra căruia nu
vom zăbovi, nu pentru că ar fi lipsit de interes,
ci pentru că ne este cel mai bine cunoscut, cel
puţin sub latura evenimenţială.
Această cercetare a semnelor premonitorii ale
exploziei revoluţionare nu poate ocoli, totuşi,
cîteva chestiuni majore. Lăsînd de o parte
Războiul Făinii, Revoluţia a izbucnit, după cum
a remarcat E. Le Roy Ladurie într-un studiu
recent, intitulat ReCJoltes et contestations rurales en
·France de 1675 a 1788 1, la capătul unui secol care
a ignorat, în mare parte, exploziile spectaculoase
din perioada precedentă: „furorile", pentru a
vorbi ca Roland Mousnier, ale emoţiilor populare
repetate şi avînd amploarea unei provincii, au
rămas apanajul „tragicului" secol al XVII-lea.
Reculul, ca şi f ărîmiţarea revoltelor populare din
cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
se impun atenţiei în Provenţa, după cum am
indicat :în contributii care au rămas necunoscute
lui E. Le Roy Lad~rie 2•
Paradox aparent al unui secol „înţelept", pre-
ludînd exploziile violente din epoca revoluţionară;
E. Le Roy Ladurie propune mai multe ipoteze
interpretative ce ne introduc intr-o geografie
diferenţiată a confruntărilor, după cum ne aflăm
in Franţa de Sud, de Nord sau de Nord-Est. La
167
rîndul nostru am insistat asupra formelor mai
puţin spectaculoase, dar încăpăţinate ale conflic-
telor din sate, aşa cum le putem întrevedea cu
ajutorul surselor judiciare (jurisdicţiile cite unui
senechal, cursuri de apă şi păduri).
Această primă anchetă în domeniul sensibili-
tăţilor colective este esenţială, întrucît evită pie-
dica prea frecventă a unei istorii a mentalităţilor
concepută ca un scop in sine, fără referinţe la
solicitările istoriei structurilor sociale sau ale
conjuncturii economice. Cu toate acestea, ea nu
atinge decît un nivel - esenţialmente popu-
lar - al sensibilităţilor colective, cel care se
exprimă în gesturile contestaţiei sociale, cotidiene
sau explozive.
I .3 Un alt niCJel al sensibilităţii pre-reCJoluţionare
Este puternică ispita de a încerca să identificăm

un alt nivel, mai tainic, al acestei sensibilităţi,
care, dincolo de gesturile propriu-zis „revoluţio
nare", ar dezvălui un mod diferit de a privi lumea
şi lucrurile. lntr-un alt cadru, este cam ceea ce
şi-a propus, cu multă ambiţie, M. Brunschwig
atunci cind s-a ocupat de La crise de l'Etat Prussien
a la fin du X V I I Je siecle et la genese de la mentalite
romantique (1947), într-o lucrare care probabil
că nu a avut audienţa pe care o merita. Să treci
de la cadrul statului la prezenţa marcată a oame-
nilor şi a raporturilor dintre clase, la expresia
unei sensibilităţi colective care este rostită în
termenii crizei, de la Sturm und Drang la roman-
tism, să utilizezi pentru a ajunge aici sursele
anonime ale operaţiilor contabile, cele semi-ano-
nime din gazete şi tratate, ce reflectă opinia pu-
blică, pentru a te ridica pînă la nivelul expresiilor
estetice sau literare, iată ambiţia unui demers cu
continuitate al cărui echivalent noi nu-l avem nici
pe departe pentru Franţa secolului al XVIIl-lea.
Nu înseamnă că privim cu un ochi critic sinte-
zele care se bucură in prezent de autoritate, dacă
arătăm că tn panorama pe care o prezintă în
168
termenii de „înf ăţ.işarea Franţei la sfîrşitul vechiu·
lui regim" sau „cauzele îndepărtate ale Revolu-
ţiei" nu întîlnim deloc sau doar în parte un studiu
dedicat preschimbărilor intervenite în sensibili·
tatea colectivă în a doua jumătate a secolului al
XV Iii-lea. In limitele unei sinteze ce i-au. impus
constringeri, Jacques Godechot nu i-a oferit nici
un loc in manualul său despre Les ReCJolutions,
între rolul pe ccire il atribuie pe bună dreptate
economiei, societăţii şi demografiei, pe de o parte,
şi mişcarea ideilor, pe de altă parte. In sinteza
lui Albert Soboul privind La ciCJilisation et la
ReCJolution Franfaise un loc bine conturat este
rezervat, pe firul unei desfăşurări analitice, com-
portamentelor colective: mentalitatea ţărănească,
ideologia aristocratică, spiritul burghez, „cultura
. şi mentalitatea populară"; dar un atare demers
I nu favorizează perceperea globală a problemei.
i Cit despre Pierre Chaunu, in a sa CiCJilisation de
; l'Europe des Lumieres, dacă face să participe
1convingător faptele ţinind de mentalitate - ca şi
I celelalte - la mişcarea viguroasă laică (care poate
1 lipseşte la Soboul), răscrucea se situează pentru el
1mult mai devreme in timp, undeva intre 1680
işi ~ 720, la apogeul unui secol al Luminilor care se
!identifică cu barocul. O lectură decapantă, s-ar
jspune, pentru noi ceilalţi, iacobinii, care vedem
:confluînd totul spre 1789; dar nu sîntem siguri
lcă profitul nostru se află în partea aceasta.
: Dacă in latura aceasta istoria îşi mărturiseşte
ezitările sale sau lipsa de atenţie, putem afirma
bă o altă istorie, mai literară, furnizează de mai
~ult timp elementele unei periodizări. O istorie
)iterară înţeleasă în sens larg, întrucit anexeazii
Istoria artelor ca si aceea a tuturor formelor de
1xpresie estetică. '
, Nu vom avea naivitatea de a reaminti schema
tevenită clasică a periodizării mişcării Lumini-
nr, elaborată pe haza surselor literare, propusă de
ucrările lui Daniel Mornet (Les origines intellec-
uelles de la Re1Jolution Franfaise) sau Paul
hzard (La pensee europeenne au XV JIP siecle,
f! Montesquieu a Lrssing). Asemenea bilanţuri nu
(t9
au imhătrînÎt: Daniel l\f ornet este cel cal'e a propus
o adevărată istorie a difuzării Luminilor, m1mă
rînd lucrările inventariate în bibliotecile secolului
al XVIIl-lea, şi a insistat asupra importanţei
preschimbărilor din 1760. Cu aceşti autori, istoria
literară s-a deschis spre istoria sentimentelor şi a
sensibilităţilor colective, un domeniu prospectat
cu bune rezultate, în anii din urmă de către
Robert Mauzi (L'idee de bonheur au XVIIP
siecle), Jean Ehrard ( L' idee de nature en France
a l'aube des Lumieres) şi mai de curînd Jean
Deprun (L'inquietude ).
Cel puţin avem sensibilităţile colective ale
elitelor: citind pe aceşti autori curiozitatea istori-
cului este incitată, chiar dacă nu este' satisfăcută.
După victoria raţiunii în sistemul A ufklărung
ului a urmat reîntoarcerea la iraţional, la cre-
pusculul Luminilor;~ de la rousseauism la teatrul
sadian al cruzimii şi la romanul negru, alte curente
s-au pus în mişcare, sugerînd mutaţii profunde
in maniera de a gîndi şi de a simţi. Dar rămîne
nerezolvată problema de a şti cum se corelează
aceste forme ale expresiei literare şi. artistice cu
atitudinile colective ale maselor.
Istoria culturii sau a culturilor este oare cea
care o poate dezlega?
1.4 Tranziţie la nivelul gîndirii clare:

de la istoria li'.terară la istoria culturii
Reamintind aportul istoriei actuale a culturii sau a

culturilor la studiul deceniilor pre-revoluţionare
nu pătrundem direct în domeniul istoriei sensi-
bilităţii, cel puţin aceea pe care o vom defini noi;
de aceea ne vom mulţumi cu cîteva precizări
sumare, apropiindu-ne, astfel, prin intermediul
-cercetării nivelelor gîndirii clare sau a ideologiilor,
de domeniul inconstientului colectiv.
De vreo zece ~ni încoace ne-am învăţat să
cuantificăm fluxul, ca şi mutaţiile interne care,
in mişcarea din cadrul „librăriei" regatului fran-
cez, au afectat autorizaţiile publice sau cele ta-
170<
cite 3 , după cum.ne-am interesat de reeditările
provinciale 4 sau, cu ajutorul unor procedee rriai
sofisticate, de opinia publică pornind de la dările
de seamă din anumite gazete 6 • ln istoria unei
evoluţii seculare, deceniile pre-revoluţionare îşi
afirmă originalitatea: descreşterea literaturii teo-
logice, tn autorizaţiile publice, înlocuită de rubrica
de ştiinţe şi arte care, în autorizaţiile tacite, do-
bindeşte „un chip pre-revoluţionar" (Frarn;ois
Furet) prin multiplicarea cărţilor politice; invazia
autorizaţiilor tacite de către roman care . îşi
afirmă noua importanţă atît in categoria belles
lettres, cit şi în aceea a istoriei. Asemenea evoluţii
nu slnt mereu perceptibile linear: refuzurile sau
camuflajul merg pînă . acolo incit „este posibil
să citesti « Le Journal des Savants » dintre anii
1785 şi' 1789 fără să ai nici un moment presenti-
mentul că Franţa va face o Revoluţie" (Ehrard
şi Roger).
Totuşi, este incontestabil că s-a produs o schim-
bare, cel puţin la cel mai înalt nivel; dar rămîne
în picioare problema de a şti in ce măsură această
mutaţie care afectează, in acelaşi timp, cultura
şi afectivitatea sau pe o scară mai largă, .sensibi-
litatea, s-a repercutat la nivelul grupurilor popu-
lare. Nu ne vom hazarda în această direcţie -
1 care ar impune de la sine o mai amplă dezvoltare
- decit în măsura în care aceasta poate contribui

I la stabilirea unei periodizări ce poate fi ulterior
1 confirmată. Vrem să spunem că nu ne vom între-
! ba care a fost conţinutul acestei culturi populare

i inventariată, sub aspectul temelor sale, cit şi ale
: permanenţelor, de studiile lui Robert Mandrou 6 •
1 ln privinţa raporturilor dintre cultura elitei. şi
! cultura populară ne vom mulţumi cu o referinţă
1 la progresele alfabetizării, a cărei difuzare şi avans
i continuu este dezvăluit de numărarea semnătu
., rilor numelui propriu pe actele de căsătorie. Şantier
Jde cercetare in acelaşi timp vechi, de vreme ce
.aceste numărări au fost inaugurate în seclul tre-
rcut de celebra anchetă a rector•1lui Maggiolo,
;intre 1870 şi 1880, dar şi reînnoit prin redescope-
irirea lui la o dată recentă 7 , urmată de reexploa-
171
ta:rea lui actuală cu ajutorul unor proceduri mai
sofisticate (Furet şi Ozouf în cadrul centrului de
istorie al secţiei a 6-a de la Hautes Etudes).
Studiul alfabetizării este din nou la loc de cinste
şi şantiere provinciale (Champagne, Bretagne)
se fac ecou lucrărilor echipelor pariziene: în ceea
ce ne priveşte am sintetizat rezultatele obţinute
pentru Provence sub titlu I desigur prea preten-
ţios Y a- t-il un e reCJolution culturelle au X V11P
siecle? 8 Cu riscul de a sărăci datele unui indicator
el însuşi sărac, să rezumăm în cîteva teme ceea
ce lucrările lui La\\Tence Stone, ale echipei Furet-
Ozouf şi ale noastre ne permit să afirmăm. Tra-
tarea diferită a cifrelor lui Maggiolo sau noile
anchete pe teren confirmă în mare, în primul rînd,
validitatea unui peisaj cunoscut în ansamblul său:
contrastul dintre cele două Franţe, savantă la
nord-est de linia Mont-Saint-Michel - Geneve,
ignorantă în sud-est, după cum confirmă un de-
morfism sexual marcat. Dar ceea ce ne interesează
aici, mai mult decît permanenţele, este mişcarea:
incontestabil, mişcarea dintre 1680 şi 1789 care
face să crească procentele globale de la mai puţin
de 30% către sfîrşitul secolului al XVII-lea la
aproape de jumătate în preajma Revoluţiei este
nuanţat de precizările aduse de Frarn;ois Furet.
ln timp, adevărata „decolare" se situează în
aval, în secolul al XIX-iea; în spaţiu, opoziţia
prea simplificată dintre Franţa savantă din nord
şi Franţa ignorantă din sud este înlocuită de un
decupaj în trei părţi: o Franţă puternic alf abeti-
zată în nord-est care-şi sporeşte avansul, chiar
dacă se plafonează în a doua jumătate a secolului,
o Franţă „atlantică" din La Basse Normandie
pînă în Limousin care stagnează şi se scufundă
in analfabetismul său, în fine regiunile meridio-
nale in care apare un semn al recuperării încă din
secolul al XVIII-iea.
Această recuperare - foarte relativă - după ce
ritmuri s-a efectuat ea oare? Curbele provensale
sugerează o curbă cu trei porţiuni, luînd datele
in mare: o creştere între 1680 şi 1710 sau 1720,
corespunzătoare activismului maxim al pastoralei
172
post-tridentine, un palier de la 1720 pînă la 1750
sau 1760 şi o nouă creştere, adeseori puternică,
clară după 1760, neîntreruptă de episodul revolu~
ţionar; şi probabil că aici se situează adevărata
revolutie culturală a Luminilor. . . Putem ex-
tra pol~ rezultatele pornind de la exemplul pro-
vensal? Desigur că nu, chiar dacă, în mare, schema
noastră se apropie în final de curba pe care o
propunea pentru Franţa Lawrence Stone, in
comparaţie cu cea din Anglia şi Scoţia 9 •
Prin toate interogaţiile în faţa cărora ne. aşază
şi, în primul rînd, prin problema difuzării popu-
lare a Luminilor, o atare curbă ne invită să mergem
mai departe, trecind din domeniul culturii sau
al culturilor la domeniul atitudinilor colective.
li lN INI:MA PROBLEMEI: ATITUDINI

ŞI COMPORTAMENTE COLECTIVE
Il,1 De la viaţă la moarte, trecîTul prin familie:

cite Pa serii semnificatiPe
Prin investitiile masive făcute în anii din urmă in
domeniul atitudinilor şi comportamentelor colec-
tive prin cercetări „seriale" care s-au oprit asupr.a.
surselor anonime ale istoriei mentalităţilor, a
apărut avantajul că astăzi sintem în posesia ·unui
tntreg ansamblu de curbe sau - pe1"ntru a nu in-
5-păimînta pe nimeni - de evoluţii percepute in
domenii attt de diferite precum atitudinile în faţa
vieţii şi structurile familiei, atitudinile în faţa
morţii, practica religioasă, raporturile de socia-
bilitate sau, dimpotrivă, violenţa, patologia_ sodill-
lă si contestarea ordinii stabilite. ·
Este oare îndreptăţită tratarea globală a ansam-
blului acestor indicatori şi presupunerea că există
1 o complicitate a lor? Nu vom avea un răspuns
• decît după ce vom examina atit datele cantitative,

1 cit şi descrierea calitativă.
Dacă abordăm domeniul atitudinilor în faţa
' vieţii la primul său nivel, cel mai elementar şi tn
' acelaşi timp cel esenţial, al vieţii date sau primite,
11n
dispunem de un fascicol de curbe toate ciudat de
convergente, rezultate din teste in acelaşi timp
bine delimitate şi semnificative: mijloace contra-
ceptive, ilegitimitate, concepţii prenupţiale sau
abandonarea copiilor. Probleme diverse pe care
nu avem nici intenţia şi nici competenţa să le
reluăm în aspectul lor de fond. [ ... ] Pe baza unei
tipologii nuanţate, curba propusă de cercetări
recente sugerează nu o cotitură, ci o „înclinare"
către 174.0, „un lent dar sigur progres al contra-
cepţiei între 1765 şi 1790", „ma.rea ruptură"
situindu-se în 1790, odată cu dispariţia totală a
vechiului comportament demografic. [ ... J Este,
oare, vorba de distrugerea modelului european de
continenţă colectivă, care, după Pierre Chaunu
şi A. Burguiere, acoperă epoca clasică şi al cărui
semn original este căsătoria tardivă? Este vorba,
aşa cum a afirmat Philippe Aries, de consecinţa
unei noi înţelegeri a familiei, prin intermediul unei
descoperiri a copilului sau, în sfîrşit, de sexual revo-
lution pe care Edward Shorter o plasează în această
perioadă de cumpănă? [ ... ]
11.2 Atitudinile în faţa morţii: nelinişte, sau seni-

nătate
Vom porni de la studiile noastre şi de la cele. ale

lui Franc;ois Lebrun (Les hommes et la mort ,en
Anjou, Paris, .1971) pentru a. rezuma în cite;va
teme şi în cîteva etape cotitura care apare în
atitudinile în faţa morţii, sub laturile sale cele mai
importante in a doua jumătate a. sepolului al
XVI Ii-lea. In teza noastră despre· Piete baroque
et dechristianisation en Provence au X V I I Je siecle
(Paris, 1973) şi într-o formă mai sintetică în
Mourir autrefois (Paris, 1974) am pornit de la
evocarea sistemului extraordinar de capabil să
pătrundă în toată existenţa umană şi care a prins
corp în Provence în cadrul pompelor baroce, cum
a culminat în mai toate locurile creştinătăţii cato-
lice post-tridentine, in ceea ce noi am numit
„Marele ceremonial" al morţii. O moarte p'regă-
17'4
tită,
:inspirind teamă, 0xerciţiu al vieţii 1ntregi
dtnd naştere unui ceremonial public şi plin de1
ostentaţie, urmat de un ansamblu de1 rituri şi
prestaţii destinate, prin binefaceri, slujbe şi
rugăciuni, să asigure salvarea sau răscumpărarea
sufletului. O sursă privilegiată, datorită suportu-
lui său social, testamentul, a slujit de. suport
demonstraţiei noastre, lărgită apoi prin apelul
la surse semi-anonime ale micii literaturi profane
sau sacre - de la predici la artes moriendi - şi
pină la literatura de mare inspiraţie. Un conti-
nuum se desenează, atitudinile fiind, desigur,
modelate de aşezările şi grupurile sociale, dar
totuşi extraordinar de omogene, mărturisind reu-
şita bisericii post-tridentine în a domina moartea
şi viaţa oamenilor; construită în vederea mîntuirii.
Curbele la care restrîngem dinadins argumen-
tarea noastră dovedesc o destructurare în secolul
al XVIII-iea a acestui sistem cu un ritm imprimat
de cererile de slujbe, testul cel mai des intîlnit:
dHpă o fază de creştere şi de consolidare, pînă
către mijlocul secolului, retragerea este fără reve-
nire, procentul autorilor de testamente dornici să
solicite slujbe pentru mîntuirea sufletelor lor
scăzind la aproape jumătate. La acest trend
global pot fi aduse, după cum am procedat noi,
mai multe modificări: tematică (schimbări în
modul de alegere a locului de inmormîntare,
a operelor de binefacere, de apel la confrerii, ·a
cortegiului funebru)';" geografică (mobilitatea ora-
şelor şi a anumitor sate, stabilitatea altora) ; • şi
mai ales sociologice: accentuarea dimorfismului
după sexe, mobilitatea elitelor, dar şi a micii
burghezii şi a unei părţi din micii producători
urbani, viitoarele cadre ale grupului de sans
culottes.
Rămln claritatea şi omogenitatea unei curbe
care, ln ceea ce are ea mai important, pune ln
, valoare importanţa celei de a doua jumătăţi a
0 secolului XVII I, lncepînd cu 1750 şi apoi cu un
· ritm accelerat, anii 1760 şi 1770; chiar dacă anu-
. mite aşezări, mai ales vetrele jansenismului sau
cele de contacte confesionale prezintă evoluţii
;175
precoce, incă din 1730. Putem oare extrapola,
pornind de la exemplul provensal? Chiar dacă'·
Frarn;ois Lebrun nu a folosit o tehnică asemănă
toare, datele calitative foarte bogate pe care le
pune în lumină privitor la atitudinile în faţa morţii
in Anjou confirmă destul de clar periodizarea
propusă pentru o cu totul altă aşezare. Desigur
că studiile în curs de desfăşurare vor aduce noi
nuanţe: aplicarea anchetei noastre la cadrul pari-
zian de către Pierre Chaunu şi elevii săi pare,
după' primele rezultate, să indice un avans cert al
capitalei în procesul de desocializare a morţii,
invitîndu-ne să ne întoarcem înapoi spre acea
zguduire a sensibilităţii colective care s-a declan-
şat la cumpăna secolelor al XVII-iea şi al XVIII-
lea, în plină „criză a gîndirii europene"'. Dar
nu-i revine oare Parisului, prin precocitatea sa,
rolul excepţiei care confirmă regula?·,
De la atitudinile în fata· mortii la ansamblul
comportamentelor religioa~e trec~rea este firească
şi, fără îndoială, dacă am fi tratat pe unele înaintea
celorlalte, ni s-ar fi adresat reproşul că punem
carul inairttea boilor.
11.3 „Eclipsa sacrului"?
Descreştinarea operată , de Lumini? Nu vom

rezolva problema dintr-un simplu gest. Să rea-
mintim cum se prezintă problema astăzi, după
opinia noastră. Nu mai întilnim istorici care să
creadă că Franta era toată crestină în 1789 si că
şocul revoluţior{ar este el singur' la originea des~reş
tinării contemporane. Cel mult putem face credit
acestei opinii pentru a reaminti universalitatea
unor gesturi ale practicii jntr-o lume „creştină"
in care nu s-a făcut separarea genurilor şi puternica
impregnare a vieţii cotidiene de către cadrul reli-
gios. După o altă lectură uşor acceptată, care
ridică la rîndul ei alte probleme, Franţa a fost
incomplet creştinată în unele părţi din satele sale
şi fusese descreştinată la nivelul elitelor Luminilor:.
17p
~lai multe studii recente au oferit elemente <le
răspuns şi au trasaL pe baza unor gesturi ale prac- ·
ticii curbe ce se suprapun uşor peste cele întoc•"
mite cu date culese de noi din alte domenii. Por-
nind de la un înalt nivel al practicii şi poate şi al
vieţuirii creştine care pare să fi fost atins între
1680 şi 1750, putem afirma, pentru a isprăvi
lucrurile ţărăneşte, că în stadiul actual al cerce-
tării gesturile cele mai dese ale practicii nu se
niitcă vizibil sau deloc: sfinţirea „sezonieră" a
vieţii, prezenţa constantă la botez şi chiar practica
pascală (cu excepţia oraşelor) sînt riguros res-
pectate, fapt care explică eşecul relativ al celor
care au dorit să aplice regresiv acestei epoci
numărătoarea întreprinsă de sociologia religioasă
contemporană a şcolii lui G. Le Bras. Dar alţi
indicatori se miscă. Se stia de multă vreme că
mănăstirile au în'ceput să' se golească în a doua ju-
mătate a secolului al XVIII-iea, că populaţia lor
a îmbătrJnit. Curbele hirotonisirilor sau ale titlu-
rilor ctericale întocmite într-un anume număr de
dioceze (Reims, Autun, Rouen, Bordeaux, Aix)
de către diverşi cercetători (Berthelot du Chesnay,
Julia, Vovelle) reliefează o criză a vocaţiilor care
se face simţită cîteodată foarte devreme în aşe
zările janseniste (Autun), în general după 1750
sau 1760, chiar dacă sîntem sili\i de adevăr să
· semnalăm o usoară revenire care se face simtită
1n ultimul dedeniu al vechiului regim. Dar ~vi
denţa dovedeşte că vocaţiile descresc, mai ales în
· oraşe (Marsilia) şi în regiuni întregi (Bazinul
parizian, Basse Provence) cara sint alimentate de
· regiunile care rămîn rezervoare de oameni cu
1 chemare (Bocage normand pentru Paris, zona
1 alpină pentru sud) şi apar ca sanctuare ce suge-
.· rează citeodată contururile viitoare ale hărţii prac-
•ticii religioase din secolul al XX-lea.
Această cotitură este cea pe care am găsit-o,
1la rîndul nostru, fără să mai fie necesar să insistăm
Idin nou asupra curbelor pe care le-am putut stabili
1parcurgind testamentele provensale. [ ... ] Pentru
1
Philippe Aries laicizarea testamentului în a doua
1jumătate a secolului al XVIIl-lea nu ar fi un indi-
1177
ciu al reculului religiozităţii, ci mai curînd d
modificare a sentimentului ce lega pe membrii
familiei, testatorul acord.ind tncredere, in epoca.
afectivităţii rousseauiste, moştenitorilor săi pentriI
prestaţiile spirituale pe care le solicitau predece- .
sorii, fără ca prin acesta sentimentul religios să
fie pus in discuţie ; dar rămine neexplicat de ce.
devin tot mai rari in cercul familiei preoţii şi .
călugării. [ ... ] .
Ne-am expune unui reproş, dacă nu am. acorda,
în aceste decenii pre-revoluţionare, neliniştii locul
ce-i revine. Cercetarea ei este dificilă poate pentru
că abundenţa surselor literare bine cunoscute de
la Hazard sau Mornet încoace sau chiar din cla-
sicii istoriei literare (V an Tieghem) şi reînnoite in
ochii noştri de cercetări recente ( J. Deprun) se
pretează destul d~ greu unei abordări din unghiul
istoriei seriale: i-am surprins urmele, cînd ne-am·
ocupat de sentimentul 'morţii, în cronici şi memorii.
Dar se cuvin a fi din plin apreciate, într-un do-
meniu care in ceea ce are mai important rămine
încă de defrişat, anchetele recente asupra iraţio
nalismului din secolul Luminilor, ca de pildă,
studiul lui Robert Darnton despre „mesmerism".
Nelinişte, instabilitate, istoria lor se va scrie oare?
Pentru ceea ce urmărim noi ele sînt esentiale.
'
11.4 De la sociabilitate la agresi"itate: raporturile

colective
Solidarităţi sau tensiuni, două domenii comple-
mentare, ambele reînnoite de foarte curînd de o
serie de studii care ne permit să adăugăm la turul
de orizont pe care-l facem aici mai multe caracte-
ristici.
Noţiunea (dacă nu cumva termenul) de socia-
bilitate a fost folosită de către istoriografia tradi-
ţională: a fost meritul lui M. Agulhon de a fi
descoperit şi mai ales de a fi reactualizat cercetarea
într-o .optică modernă, pornfod de la o aşezare,
este adevărat privilegiată, din sudul meditera-
nean: de la confreriile instituţionalizate sau muni-
1.78
cipalizate, la confreriile care-şi propuneau să între-
ţină o caprlă, ]a grupările rle tineri sau la confre-
riile de penitenţi, el a prC'zentat articularea unor
diverse elemente în jurul cărora se organizează
o viată colectivă (masculină) foarte structurată.
De la' „penitenţi şi francmasoni'\ care ne oferă o
bogăţie de date, vom reţine aici ideea-deja atinsă
în treacăt atunci cînd a fost urmărită viata reli-
gioasă- a unei cotituri majore în a doua ju~ătate
a secolului al XVIII-lea. Instituţionalizare, muni-
cipalizare, evoluţie profană şi laicizare ... De altfel,
rnutatia este si de ordin calitativ: confreriile decad
şi ad~sea pun în primejdie pe membrii lor, dar
sociabilitatea o duce· bine. Fără să provoace
rupturi brutale, elitele au mutat locul lor de intîl-
nire ln lojile masonice. Gazetele penitenţilor intrate
în declin se „democratizează" în modul lor de
recrutare. Dar întîlnirile devin tot mai frecvente:
din anuală serbarea devine săptăminală şi, mai
ales, devine multiplă. Unanimitatea face loc ·unei
închistări cu caracter de clasă revelator adesea
prin tensiunile şi ciocnirile sale.
Nu întîlnim, oare, această evoluţie, în termeni
diferiţi, şi în teza recentă a lui Yves Casta!} despre
relaţiile sociale în Languedoc? La sfirşitul seco-
lului al XVIll-lea, .criza şi reculul comunităţilor
se fac aici simtite: bandele de tineri isi văd de
ale lor, lăsind deoparte lumea rudelor Şi a celor
lnzestraţi. Evoluţie a comunităţilor, mult timp loc
de ancorare a solidaritătilor sătesti: analiza con-
flictelor - comunitate' contra 'comunitate sau
mai adesea comunitate contra senior - apare
acum luminată de studii ca cele ale lui F. X.
Emrnanuelli 10 , care propune pentru Provence o
curbă, nu ascendentă, ci mai curînd pe cale de a
se stabili la acelaşi nivel în a doua parte a secolului,
dar foarte sensibilă la conjunctură.
ln studiul pe care l-am încheiat despre Meta-
morplwses de la fete cn Provencc, 1750-1820,
aceeaşi cotitură apare atit in formele acestei adu-
nări privilegiate, cit şi in modul în care a fost pri-
vită. Serbarea s-a schimbat şi faptul devine vizibil
spre mijlocul secolului. Aşa-numita romerage sau
179
serbarea patronală n-a fost niciodată atît de pros-
peră şi de des practicată în tot timpul se_~onului
frumos, dar evoluţia ei profană se accentuează,
desi se mentine in cadre mostenite. Mai ales
se;barea orăş~nească se modifică: disţ,:-acţia tra-
<liţională de tipul jocurilor de ziua, Fete-Dieu din
Aix sau de Tarasque in Tarascon începe să, pară
exotică în ochii călătorilor care l-au citit pe Rous-
seau, o descoperă fără simpatie şi visează la jocu-
rile antîce ale grecilor şi romanilor; dar' acest
recul sau fosilizare sînt compensate de pulverizarea
serbării care devine spectacol permanent sau cel
puţin săptămînal, de la plimbarea pe promenadă
la evaziunea duminicală spre cabarete sau „tre-
nurile" din regiune. .
Criză a .comunităţilor, evoluţie profană, .sfîrşit
al unanimităţii tradiţionale - trăsături care se
dovedesc a fi bine definite atunci cînd le verificăm
în lumina serbării de stil nou.
Intre solidarităţi şi tensiuni, societatea epocii
clasice fixase u1;i. loc pentru cei pe care dorea să-i
excludă din ochii săi, acea. „Mare .lnc1hisoare''.
pentru nebuni, bolnavi şi cerşetori, cu al cărui
modelne-a familiarizat Michel Foucault. La nivelul
practicii sociale care ne interesează aici, deceniile
Luminilor se prezintă într-o poziţie ambiguă,. dar.
mai mult ca moştenitoare, decît ca înnoitoare.
Sistemul moştenit nu este pus în discuţie 1 dar îşi
dezvăluie vîrsta şi slăbiciunile. Am putut _studia, în
şirul te.stamentelor provensale, începind cu anii
1750-1760 1 criza milosteniei de tip clasic, cea
care, în mod tradiţional, îndrepta·. donaţiile cre-
dincioşilor către spitalele urbane. Iar colecta de
Crăciun pentru Spitalul Saint-Jacques din Aix-~n
Provence prezintă un trend foarte trist. Este totuşi
momentul în care noţiunea burgheză şi laicizată
de binefacere se strecoară în însăşi redactarea
actelor pentru a lua locul, cel puţin verbal, al unei
milostenii în declin care îmbracă veşminte burgheze.
După intîlnjre, conflictul, vrem să spunem for-
mele multiple ale contestaţiei sau ale rupturii cu
ordinea socială care merg de la delincvenţă şi ho-
ţie - cum este furtul d~ alimente, asupra căruia
\8,Q
tocmai a apărut un studiu sugestiv - sau mai
brutal de la bătaia din cabaret sau păruiala maha-
lagioaicelor pină la formele de ruptură mai elabo·
rate ce urmăresc mai multe filiere: cele enumerate
de scrisorile de încarcerare în grupul domiQanţilor,
ca şi acelea care trimit pe bieţii cerşetori la galere,
la spînzurătoare sau la roată pentru crin,1ă, tulbu-
rare 'publică sau revoltă. ·:
S-au schimbat, oare, aceste realităţi în deceniile
pre-rev:oluţionare şi puterii scrie acea istorie a
„ răută.Wi" pe care o recomanda cu o f,alsij nai,vitate
Lucien Febvre? ·tntîlnim cel puţin acea decl,anşare
a agresi,rităţii prin intermediul căreia sensibili.:
tatea colectivă s-ar insera în „climatul" social
despre care am vorbit mai înainte? Ci:r.e-i citeşte
pe cronicarii epocii este înclinat să, răspundă
afirmativ. Sebastjen lVlercier ne înfăţişează un
tablou încărcat în al
său Tableau de Paris, c,a şi
Restif în ale sale N uits. Jurnalul notarului Barbiel'.
este impregnat atît de umanitarismul L1,1minilor;
cit şi d'e pesimismul burghezului de cartier. Obţi
nem mai multe nuanţe de îndată ce confni1,1tăm
notaţiile acestea impresioniste cu·datel13 c~antifi
cate oferite. de numeroasele studii ,întreprinse în
vrei;nea din u,rrriă in arhi,v,ele .judiciare . ~le repr:e-
siui;ţii de la toate nivelele. Două variabile 'trebuie~s
luate in considerare pentru a interpr,li'ta curbele,
fluxul delincv~nţei, dar şi inegala intensitate' a
represiunii: ferocitatea are două laturi, ,
lntr-un studiu al nostru din 1968 pri;vind delinc-
venţa şi criminalitatea în Provence, fo s-ecolul al
XVIII-iea, intreprins pe baza registrelor de încar-
cerare in închisorile din Aix, , am insist~t asupra
mişc~rii care face să culmineze curba intre 1772
şi 1774, cu cifre medii mai mult <lecit duble faţă
de anul 1750: in deceniul pre-revoluţionar asis-
tăm la o slăbire a tensiunii. Cercetările. făcute pe
o scară mai largă de echipe pariziene şi din pro-
vincie11 nu ne dezvăluie o mişcare atît de· limpede:
in mod constant, intre' 430 şi 530 persoane sint
judecate anual in instanţa penală la Châtelet· in
Paris intre 1750 şi· }\evoluţie, cu o severitate, este
drept, inegală, iar statistica anuală a crimelor
urmărite la Paris oscileaiă între 276 în 1755 si
216 in 1785 (este adevărat, cu o culme de 290 in
1775).; Scăderea numărului de urmăriri în ultimul
deceniu; atît la Paris, cît şi în sud, nu ar indica,
oare, că· judecătorul şi-a modificat modul de a
privi pe cel vinovat?
Ce putem deduce din aceste date deliberat limi-
tate la cîteva sondaje? Nu ne putem impiedica
să ne gîndim la vechea schemă transmisă de fan-
tasmele Domnului Taine şi cîţiva alţi despţ,e legă
tura dintre o agresivitate reînnoită şi furorile
revolutionare ce aveau să vină. Se văd de la bun
inceput limitele schemei. Dacă Revoluţia mizeriei
si a străfundurilor societătii ar fi trebuit să izbuc-
nească, se ştie <le mult ~ă aceasta trebuia să se
întimple în 1774, ceea ce nu vrea să spună că
mizeria populară nu a avut un loc în explozia din
1788-1789, după cum prea bine se ştie. Dar cu
riscul de a lăsa impresia că alergăm în ajutorul
unei victorii cîştigate, vom adăuga cauţiunea
noastră . alături de aceea pe care P. Petrcivitch o
dă în lucr~rea lui de referinţă studiilor lui Georges
Rude: populaţia mizerabilă a tuturor catego-
riilor de delincventi nu este cea care va constitui,
cu un rol esenţial,' trupele revoluţionare. Ceea ce
nu vrea să spună, în alt sens, că la nivelul miturilor
sau al imaginilor mobilizatoare, „brigandul" nu
a rămas una din figurile impresionante .din mehta-
litatea colectivă, aşa cum s-a întimplat cind s-a
declanşat Marea Frică. ·
Aceasta este valabil pentru delincvenţa şi crimi-
nalitatea populară: asumîndu-ne a~bitrariul unui
clivaj pedagogic putem să le confruntăm cu curba
refuzurilor şi a devierilor din· grupa „elitelor",
aceea trasată de F. X. Emmanuelli pe baza scri-
sorilor de încarcerare:. la un nivel înalt într-o Pro-
vence vizi.bil în mare tensiune şi mereu înclinată
spre procese chiar şi în sinul familiilor, în descreş
tere la Paris, poate că datorită îndoielilor celor
cart deţineau ,puterea. După cum conchide autorul,
ansamblul rezultatelor of eră, prin geografia zonelor
de tulburări cronice pe care o propune, ca şi prin
18:1
cronologie, o deschidere oe nu poate fi neglijată
spre acea istorie a neliniştii pe care am abordat-o
mai înainte folosind alte mijloace ...
III. A ADUNA ŞI A INTERPRETA
111.1 Adunarea datelor: un bilanţ proCJizoriu

,, ;
Ne-am propus să prezentăm aici cîteva serii sem-

nificative, ca un bilanţ provizoriu al cercetărilor
din ultimii ani. Procedeul acesta are limitele sale:
el poate provoca uimire pentru că am privilegiat
masa anonimă de mărturii privind pe cei mulţi
într-un subiect in care ar fi fost mai uşor să punem
in valoare documentul literar sau artistic, în orice
caz calitativ. Am făcut această opţiune volunt~r,
după cum am explicat. Rămîne de făcut lucrul
delicat, care nu este de mici proporţii, de a urca
de la atitudini şi comportamente puse în cifre la
expresiile individuale ala.borate, ţinînd cont de
faptul că dacă sursele noastre privilegiază în mod
firesc comportamentele populare, prin simpla
greutate a numărului, lucrurile stau la fel cind
avem de-a face cu surse literare.
Un peisaj colectiv se schiţează destul de clar
prin strîngerea laolaltă a datelor studiate: ultimele
trei decenii care preced Revoluţia ne oferă imaginea
unei lumi schimbate în atitudinile sale colective:
zguduită - cum se spune - în valorile sale colec-
tive, religia, structurile familiei, relaţiile dintre
oameni, fie că este vorba de sociabilitate, de ser-
bări sau de reversul şi complementul lor, agre-
sivitatea; în valorile sale individuale sau afecti-
ve: dragostea, raporturile în cadrul cuplului sau cu
copilul, in sfîrşit, sentimentul morţii, eliminat şi
apoi reintrodus sub o formă diferită. Această
sensibilitate de tranziţie nu este simplă, de vreme
ce alătură certitudini noi din sistemul Aufklărung
ului de tip francez şi invaziei noi a afectivităţii
importanţa cresctndă a neliniştii şi a tensiunilor
resimţite.
18l
Poate părea dificil, ba chiar artificial, să unifici
intr-tm ritm comun ansamblul evolutiilor înre-
gistrate: dar nu poţi să nu fi surprins 'de conver- .
genţe evidente. Desigur că vedem suprapunîndu-se
mişcări de amploare diferită pe care te simţi
tentat, fără să 1ncerci un plagiat nai-v să le tra:,
tezi, ca economiştii, în termenii mişclrnor secu-
lare, a interciclurilor sau a izbucnirilor cicl,ice.
Mutaţia atitudinilor familiale pornind de la ·modi-
fical'ea modului de a privi copilul apare ca o miş
care de foarte lungă durată, pluriseculară, dacă-l
credem pe Philippe Aries, care i-a urmărit etapele
din secolul al XVII-lea înainte; o misca're tot de
foarte lungă durată, după acelaşi autor T modifi-
carea atitudinilor in fata mortii în termenii unei
individualizări crescînd~, printr-o conştiinţă spo-
rită a „morţii mele" (moartea egoistă sub obsesia
mîntuirii), mai înainte de reîntoarcerea tbmantică
spre „moartea ta" (Thy death, în: Philippe Aries,
Western A ttitudes towards Death). Deceniile pre-
revoluţionare apar în această lectură ca un punct
final şi o încoronare, punct ce se deschide spre o
sensibilitate reînnoită. Dar nu sîntem siguri că
această respiraţie prea amplă şi prea larg croită
se mulează pe faptele a căror istorie o scriem.
Mai limpede ne apare cotitura generală care are
loc între 1750 şi 1770: frumoasă descoperire, ni se
va spune, care confirmă pe Mornet şi lecturile
clasice ale istoriei literare. Dar noi ne situăm la
un alt nivel, cel al comportamentelor masei, unde
anume direcţii, prezente în cadrul elitelor de la
sfîrşitul secolului al XVII-iea, se difuzează rapid.
Curba naşterilor nelegitime, ca şi Ctlrha practicilor
religioase depun mărturie cu elocvenţă privitor
la destructurarea viziunii despre lume din epoca
clasică, prelungită in aceea a A ufklarung-ului,
Urmărindu-le, depăşim mai lesne impresia de
paradox pe care ne-o transmite Pierre Chaunu
in al său Siecle des Lumieres, asociind cele două
avataruri la civilizaţia epocii absolutismului. Miş
carea de destructurare ce poate fi observată cu
ajutorul celor mai mulţi dintre indicatorii urmăriţi
inceptnrl eu acr>astă dată, cunoaşte aprinderi şi
184
accidente, ce se aseamănă „crizelor", iar noi nu
reţinem ca exemplu decit izbucnirea din anii 1770-
1775. Dar să nu ni se spună că Revoluţia franceză
este una din aceste crize.
Pe firul acestei evoluţii şi pe baza unui sincro-
nism ·de· ansamblu apar diferenţieri: oraşe-sate,
comunităţi conservatoare ale vechilor atitudini
contra regiunilor mobile, şi în primul rînd dife-
renţieri sociale între grupuri care se mişcă (bur-
ghezie şi mici producători urbani) şi grupuri care
bat pasul pe loc, chiar dacă inventează. fo secret
noile mijloace de a nu face copii.
II l.2 Nici cauză primă, nici epifenomen : sensi-

bilitatea pre-revoluţionară la locul său
Să nu ne lăsăm furaţi de entuziasm: de pe urma

acestor lecturi şi a celor cîteva certitudini, ches-
tiunea de a şti ce loc ocupă aceste fapte de menta-
litate in desfăşurarea care duce la Revoluţia fran-
ceză, într-un cuvint, în ce măsură această sensi-
bilitate este cu adevărat „pre-revoluţionară" apare
reformula tă.
Poate părea comod de a porni - fie de dragul
contrastului - de la vechile lecturi care, in vi-
ziunea lor unifiantă, ar fi asociat;fără dificultăţi
diferiţii indicatori pentru a face din ei una din
cauzele majore ale Revoluţiei. Să recitim pe De
Ribbe sau orice alt autor conservator de la sfirşitul
secolului trecut; pentru ei, alterarea· valorilor
tradiţionale, religia, familia, autoritatea, figurează
in rindul sechelelor difuzării spiritului filosofie care
a provocat căderea vechiului regim. O atare lec-
ură care exagerează la extrem greutatea factorilor
spirituali - noi am spune suprastructurali - are,
de altfel, decalcul sau negativul său in lectura
liberală: progresele individualismului, reculul super-
stiţiei ca roade ale difuzării Luminilor preludind
emancipările revoluţionare.
Ar fi prea uşor să opunem acestor lecturi datate
istoric problemele pur tehnice pe care le ridică.
Care este vina lui Voltaire şi c·are este vina lui
18S
Ro1:1sseau 1ntr-o societat~ mai mult de jumătate
analf ahetă, in oare dih zece.· defuncţi destul de
înstăriţi din Châlons-sur-Marne .pentru a se puteă
purcede la inventarierea· bibliotecii lor, doar al
zecelea posedă mai mult de o sută de cărţi? Toată
chestiunea difuzării populare a Luminil~r este
reformulată pornind· de la această intrebare fals
inocentă. · ·'
Se va insista, în zilele noastre, cu •·siguranţă,
asupra greutăţii deţinute de solicitările materiale
care condiţionează aceste mutaţii ale sensibilităţii
colective. Evoluţia demografică îşi face simţite
efectele sale în multiple fel uri: prin repunerea în
discuţie a echilibrului familial în mediul rural,
mobilizînd o parte din excecslentele rurale către
oraşe, îndepărtind oarecum obsesia unei morţi
în stil vechi. Nu întimplător tema oraşului ca
loc de pierianie apare acum şi ocupă'la S. Mercier
şi la alţii· un loc obsedant. Evoluţia raporturilor
sociale, 1n sate ca şi în oraşe, transpune in termeni
noi fictiunile unanimiste ale echilibrului din tre~
cut. Pe' fondul unei dezvoltări globale; in grupurile
dominante progresele burgheziei Luminilor, pe ·de
o parte, criza nobiliară, pe de altă parte, secretă
in spatele aparenţei unui limbaj comun forme
de ;,sensibilitatl:l" diferite în ·care ·moralismul
hw.rghez se caută pe sine între efuziunea rousseau-
istă şi eroismul neo-clasic, în timp ce declasarea
nobiliară· se· afişează în revoltele explozive ale
unui Sade sau ale unui Mirabeau.
Ştim bine toate acestea, •cel puţin în mare, şi
nu este nevoie să insistăm prea mult asupra lor.
De altfel, este şi mai prudent, de vreme ce ştim
că raporturile dialectice care unesc diferitele ni-
veluri nu apar in termenii unui influx resimţit me-
canic. F. Lebrun a demonstrat· bine acest lucru
1n cercetarea sa asupra morţii în Anjou, arătînd
in ce mod se poate schimba lectura colectivă asu-
pra morţii într-o provincie in oare puncţia nu se
modifică în secolul al XVIII-lea şi care rămîne
ataşată de vechiul stil de a muri. Anticipări
într-un caz, inerţii şi latenţe in cele mai multe
alte cazuri; aceste exemple dovedesc din plin că
186
locul il!}nsibilităţilor c0l0ctive nu poate fi redus la
un rol epifenomenaJ, ci că ele deţin tn oa:drul super-
structurilor ideologice un loc deosebit.
II 1.3 rom portament„, sensibilităţi şi id colo;: ii
Dacă vom accepta aceste teze, „in ce mod" va

a păre~ mai important decît „de ce". Dac-ă ad-
mitem principiul unei relaţii globale intre evoluţia
structurilor ca raporturi socio-economice şi evo-
luţia reprezentărilor colective, inseamDă că mai
înainte de a ajunge la nivelul sensibilităţilor se
interpune ecranul culturii şi al ideologiei. Menta-
lităţile şi sensibilităţile nu ar fi oare altceva decit
reflectarea acestui ecran? · ··
In mod concret, chestiunea se reduce, in ceea
ce ne interesează, la a ne intreba ce· parte deţine,
in modificarea sensibilităţilor colective, in cursul
secolului al XVIII-lea, difuzarea modelului cul-
tural al elitelor burgheze, cuprins în corpusul
filosofiei Luminilor.
Ni se pare incontestabil că, pe căi care rămîn
incă de precizat, un mare număr de mutaţii pe
care le-am putut urmări s-au propagat, intr-o
privinţă, prin intermediul unei lecturi deosebite
şi învăţate: astfel, este cazul modificării practici-
lor in faţa morţii a căror desfăşurare am urmărit-o
la negustori şi procurori marseie~i :începind. cu
anul 1730, apoi la meseriaşi şi proprietari de mici
magazine, apoi la soţiile lor, intre 1750 şi 1770.
Şi de aceea ne-am permis - cu tqată cordialitatea
- să exprimăm dezacordul nostru cu lectura pre-
zentată de Philippe Aries in cartea isa Western
Attitudes towards Death, exemplu 9,e analiză care
elimină ideologia, fie că este filosofie~, fie religi-
oasă, pentru a se limita la aventurile unui „psiho-
logic colectiv" înzestrat cu o respiraţie proprie şi
cvasi-autonomă.
Ceea ce nu vrea să spună căpentru noi, in modi-
ficările sensibilităţii colective
dintre 1760 şi 1789,
totul poate fi explicat prin adoptarea sau trans-
misia verticală a unui model elitist. Ne putem
187
intreba dacă nu s-au elaborat, ln interiorul gru-
purilor populare, bine precizat şi local, elementele
unui nou model de comportare colectivă. Acea
sexual rrrolution prezentată de E. Shorter, por-
tretul tip al Sans-Culotte-ului după Soboul par,
între altele, să sugereze o adaptare cel puţin liberă
a lecturii burgheze a Luminilor. In trăsăturile
acestea ale comportamentului sînt multe resur-
genţe,.dintr-un fond vechi în care, cu siguranţă,
·acea lectură nu ar putea să se recunoască ; iar
reprezentanţii în misiune, materialişti ai Lumi-
nilor, vor da înapoi speriaţi în faţi:i. serbării car-
navaleşti. descreştinate în 1793. lnseamn~ oare
aceasta, dacă privim lucrurile invers, că, în conti-
nuităţile lor, comportamentele revoluţioBare pot
fi asimilate comportamentelor panicate şi paseiste
ale maselor ce rămîn neschimbate în modul lor de
a simţi, ca şi în r.eacţiile,Jor, din vremea Frondei
sau a Ligii? Ar însemna să uităm că şi pentru
aceste mase modul de a vedea lumea se schimbase.
(La sensibilite pre-re"olutionnairc, în volu-
mul: Vom Ancien Regime zur Franiâsischen
Re"olution, Herausgegeben von Ern_st Hin-
richs, Eberhard Schmitt, Rudolf Vierhaus.
Gottingen, Vandenhoeck und Ruprecht, 1978,
p. 516-537)
NOTELE AUl70RULUI .i.
1. ln tAnnaleso, 29, 1974, p~ 6-'-22.

2. Histoire de ProCJeni:e, Toulouse, 1969-; Les 'troubles
sociaux en ProCJence de 1750 â ·1792,: 1968.
3. F. Furet, La «librairie a du royaume de Franc.e
au 18 1 siecle, în: ·Li"re et Societe dans la France du XV l i 1 1
siecle, tome I, Paris-La Haye, 1965, p. 3-32.
4. J. Brancolini, M. Bouyssy, La "ie pro"inciale du
li"re ala fin de l'Ancien Regime, în: Li"re et Societe,
lome II, 1970, p. 3-37. .
5. J. Ehrard, J. Roger, Deux periodiques. fram;ais
du 18 6 siecle: le «Journal des Sa"antn et les « Memoires
de TreCJOUX •. Essai d'une etude quantitatiCJe, în: LiCJre
et Societe, lome I, p. 33-59.
6. De la culture populaire aux XV ne et XJ'.JIJe
şiedes, La Bibliothe'lue bleue de Troyes, Paris, 1964.
188
7. l\I. Fleury, P. Valmary, Le progres de l'instruction
elementaire de Louis XIV a Napoleon III d'apres l'enquete
de Louis Maggiolo (1877-1879), «Populatione, 12, 1957,
p. 71-92.
8. ln • Revue d'histoire moderne et contemporaine o,
22, 1975, p. 89-141.
9. Literacy and Education in England, 1640-1900,
ePast and Presentt, 42, 1969, p. 69-139.
10. F. X. Emmanuelli, .Ordres du Roi• et lettres de
cachet en Pro11ence a la fin de l'Ancien Regime. Contribution
a l'histoire du climat social et politique, "Revue historique •,
98, 252, 1974, p. 357-392.
11. A. Abbiateci, F. Billacois, Y. Bongart, N. Castan,
Y. Castan, P. Petrovitch, Crime et criminalite en France
sous l'Ancien Regime, 17e-1se siecles, Paris, 1971.
NICOLAE IORGA
Cum se creează o stare de spirit
Orice se intîmplă într-o societate omenească vine

din starea ei de spirit, din fel ul cum este alcătuirea
ei sufletească în acel moment.
Dar aici trebuie făcută o deosebire. Societatea
reprezintă un popor sau o tovărăşie de popoare.
Astfel ea are ceva sufleteşte permanent, care-i dă
caracterul, care-i stabileşte valoarea, care-i face
mindria sau o îndreaptă către pieire. Afară de
extraordinare sforţări ori de cele mai mari şi
mai rare măsuri, acest fond nu poate fi biruit.
El e zestrea, el e darul, el e nenorocirea şi el e
osinda. Acoperit un moment, înşelat sau inspăi
mintat, el îşi revine şi domină şi mai departe,
fiindcă el vine din tot ce a suferit şi a ciştigat, din
tot ce primeşte din mediul ei, din tot ce şi-a ago-
nisit societatea.
Iată, eu cred cu toată puterea că însuşirile de
temei ale acestui popor totuşi vor ieşi din nou la
iveală, impunindu-se spre onoarea lui. Atras in
altă parte supt înrîuriri de care, supt aspectul lor
general, mă voi ocupa, el se va întoarce la aceste
aşa de mari calităţi, care sint: măsura, stăpinirea
de sine însuşi, armonia, respectul de sine şi de
alţii, simţirea aleasă şi cruţarea simţirii altuia,
înţelegerea pentru o idee care nu e a sa, bunătatea
adîncă şi duioşia muiată în lacrimi, conştiinţa
de drept pentru sine şi pentru alţii, religia legii
şi cultul suprem al datoriei.
190
Dar peste acest fond se aştern stăriie de spirit
trecătoare.
' Acestea determin<!. acte pe care oamenii cuminţi,
aceia cari, avînd atîta experienţă a vieţii, sînt
în stare să vadă măcar tot atita şi în viitor, le
răsping: ei se înspăimîntă: de anume fapte care
ies din asemenea crize în vieaţa societăţii care,
fără să-i întrebe pe aceşti oameni preţioşi, s-a
ded~t la- o anume acţiune, şi atunci poate să se
facă o greşeală, o mare greşeală. Greşeală şi in
ce priveşte neatingerea ţintei urmărite şi greşeală
şi în ce priveşte pierderea timpului, capital ne-
preţuit pe care nici un. n~am nu trebme să-l risi-
pească, precum, in vieaţa sa mărgenită, nu tre-,
huie să-l rişipească nici fiecare qm îndeosebi.
Se răspunde la fapte prin fapte şi, intr-o epocă
revoluţionară sau măcar cu aplecări revoluţionare,
la lovituri prin lovituri. Indiferent dacă e vorba
de o lovitură fără forma legii sau de una care
îmbracă formele legale, dar în fapt e tot un lucru
material şi o pornire violentă, o agresiune. .
Pe cînd ceea ce se cerea, ceea ce putea jzbuti,
ceea ce ar fi adus în adevăr foloslll era suprimarea
stării de spirit, .stî'rpirea izvorului de unde a'-'
plecat apele năvălitoare, în loc ca înaintea năvă~
lirii lor să se lucreze cu prinderea apei în pumni
pentru· a o arunca alături sau să se recurgă fie
şi la pompele cele mai perfecţionate. Ceea ce
se cerea era însă schimbarea păturilor din care
gîlgiie apa cea stricătoare, sau întrebuinţarea
avintului lor, captat şi canalizat, pentru propriul
bine. Căci, mai la urma urmei, orice energie a unei
societăţi e o manifestare de vieaţă, şi e păcat
să ne lipsim de <linsa, in credinţa că societatea
cea mai fericită e aceea pe care am făcut-o ca una
din acele clase idiotizate ale vechii pedagogii căreia
nu i se cerea altceva decît minile intinse pe bancă,
ochii la profesor şi mintea la dracul ca să se poată
căpăta prin atîta inţelepciune copilăreai;că nota
zece la purtare. · . ·
Pentru ca starea de spirit rea - rea prin actele
pe care le provoacă şi rea pentru că e împotriva
fondului moral perma'llent al poporului - să fie
191
distrusă sau îndreptată încotro trebuie, pentru ca,
în loc de ape revărsate şi distrugătoare in calea lor,
să îmbogăţească acelaşi curs larg al naţiei, tre-
buie să se înţeleagă de unde vine şivoiul nenorocit
al crizei naţionale.
El povneşte din multe izvoare torenţiale, care
sperie la început prin năvala lor, dar n-au dăinui
rea apelor largi şi sigure care se adună picătură
cu picătură în afundurile pămintului şi ajung
dintr-un pirău nesigur la minarea continuă a ape-
lor fericite, -răspinditoare de binefaceri in calea lui.
Popoarele împrumută. Succesul le ispiteşte,
dar nu-si dau samă de unde vine taina lui. Cutare
naţie s-'a refă'cut minun-at, a săvîrşit lucruri care
uimesc lumea: rănile i s-au închis, tulburarea s-a
liniştit', realizări neobişnuite se iV'esc în fiecare zi.
Şi atunci o privire răpede erede că a şi descoperit
de unde pleacă toate aceste isprăvi: vede o haină,
o disciplină ostăşească, o organizare, un şef a toate
poruncitor, care sfarmă orice voinţă contrară.
Hai să facem şi noi! -
,Uită-te mai b~ne şi iscodeşte mai serios! Vei
vedea atunci ceea ce la început nu bănuiai.
Că în adîncul sufletului său acel popor avea mij-
loace moştenite pe care nu le ai, tradiţii care
nu -SQ pot trece prin forme de la un rieam la altul,
energii lăsate de-a lungul veacurilor de oameni şi
de lupte.
Pentru a birui imitaţia se poate întrebuinţa
un singur lucru: trezirea şi întărirea conştiinţei
de osebire, cultul propriei creaţiuni, al istoriei
naţionale, al tradiţiei seculare. Observaţi cit
de ,puţin înseamnă ,astăzi la noi aceste aşa da
scumpe elemente ale unei vieţi sănătoase şi asi-
gurate. Toţi aceşti maimuţăritori de lucruri
străine, cari vorbesc de naţie şi de patrie, nu
sunase naţia lor şi pat~ia în care s-au născut şi
p~ care au datoria s-o apere. Literatura, arta
vreau să se rupă din trecut, istoria e o materie
din şcoala secundară, ori un număr de examene
de trecut, de studenţi bucheri, la un profesor
care el insuşi poate fi numai un bucher.
192
Cind ne vom da samă cu toţii că una e omul
din Berlin sau din Roma şi alta, în tot cursul
vremii, omul din Bucureşti sau din Iaşi, de la Cluj
ori de la Chişinău, atunci se vor decolora toate
cămăşile, se vor împrăştia toate trupele de asalt,
se vor desface toate defilările şi vor cădea toate
galoanele unei operete stropite din cind în cînd
şi cu sînge frăţesc 1•
Dar asemenea stări de spirit vin dintr-un deze-
chilibru moral.
De unde vin ele? Din nepotrivire între ce poate
cineva şi ce vrea. „
Sînt vremi de ambitii nebune. Se răstoarnă
scara normală. Iu loc ~ă se înceapă cu adunarea
modestă a meritelor pentru a rîvni pe baza lor
conducerea, se cere conducerea fără să fie putinţa
sau măcar hotărîrea de a îndreptăţi această suire,
prin merite. ·
Intr-o lume aşezată şi ademenită, opinia publică
sănătoasă întreabă pe oricine vrea să se suie
în fruntea altora: ce a făcut, pe cind, într-o lume
zăpăcită şi răsturnată, se admiră, ca la un circ
sau la o reprezentaţie de sport cutezător, îndrăz
neala cu care se aruncă ambiţiosul către culmile
cele mai înalte.
Deci ce trebuie e restabilirea preţului drept :
se dă fiecăruia, după sfinta dreptate, ce a dat
el tnsusi societătii. Dar aceasta cere înlăturarea
oricărei' nedreptăţ.i, oricărai favorizări şi oricărei
prigoniri în viaţa publică.
Şi, în sfirşit, fără a ne opri la motivele de mai
mică însemnătate, stările de spirit trecătoare
vin din magia periculoasă a cuvintelor care şi-au
1. Şi de dala aceasta N. Iorga manifestă ln mod

deschis o atitudine antifascistă şi antilegionară. „Trupele
de asalt" nu erau altceva decit organizaţiile legionare
care lşi începuseră atacurile soldate cu asasinarea unor
oameni politici cum au fost primul ministru I. G. Duca,
chestorul poliţiei din Iaşi, Constantin Manciu, iar după
1937, a numeroşi intelectuali democraţi, printre care
Virgil Madgearu, Victor Iamandi, Armand Călinescu şi a
aceluia care s-a identificat cu lupta împotriva fascismului
şi legionarismului ln ţara noastră: Nicolae Iorga (Nota
· editorilor).
193
pierdut înţelesul şi ajung a fi lozinci nelămurite,
1n care se poate ascunde şi cel mai bolnav misti-
cism.
Aceasta vine însă dintr-o rea literatură curentă,
dintr-un scris nedisciplinat, lipsit de ordine şi
de bun simţ.
Restabilirea nu poate veni decît din cultul
statornic al literaturii sănătoase. Ea trebuie să fie
un element esenţial al şcolii, o hrană de fiecare
zi a societătii si o armă de stat.
Astfel, peste 'însuşirile rele de astăzi, efect firesc
al otrăvurilor nemistuite, ne vom întoarce la acel
echilibru moral din care vin faptele ce asigură,
întăresc şi înalţă o societate.
5 martie 1937
(Din volumul: Sfaturi pe întunerec, ediţie
îngrijită
de Valeriu Râpeanu şi Sanda Râ-
peanu, Editura Militară, 1976, p. 107-110)
ÎNCHIPUIREA,
CHIPUL STRĂINULUI
ŞI AL OMULUI EXEMPLAR
Jt.l.J
Imagologia a făcut progrese evidente in ultimii

ani, in dependenţă sau independent de istoria
mentalităţilor, căci cercetarea literară a putut
ajunge la studiul imaginilor fără să treacă prin
investigarea mentalităţilor în perspectivă istorică.
Este cazul centrului de la Aachen, dirijat de pro-
fesorul Hugo Dyserinck, sau al Centrului din
Franţa de cercetări asupra imaginarului, condus,
multă vreme, de Gilbert Durand. Imaginea deţine
un loc de prim ordin în opera de artă şi literară ;
iconologia lui Erwin Panofsky este direct impli-
cată in sublinierea acestui rol. Imaginea are, insă,
o funcţie de prim ordin şi în comunicarea inte-
lectuală, în raporturile cu „celălalt", in cunoaşterea
şi definirea „alterităţii", domeniu „la modă",
in deceniile din urmă. Importantă este, apoi, ima~
ginea omului exemplar sau a modelului de umani-
tate care exprimă cele mai adînci năzuinţe ale
unui grup sau ale unei societăţi. Textele care
urmează se apleacă asupra acestor esenţiale
aspecte ale imagologiei. Studiul lui Hugo Dyserinck
este completat de un articol apărut în revista
Comitetului român de literatură comparată, „Syn-
1 thesis", în 1981, unde profesorul vorbeşte despre
I limitele analizei literare ce se opreşte la text,
I fără să ia în considerare. cadrul cultural, deoarece
despre W erkimanenz (imanentism) autorul tra-
' tează şi în textul care urmează. Tot in „Synthe-
' sis" pot fi citite contribuţii ale lui Daniel Henri
! 195
Pageaux, conducătorul unei catedre la Sorbona,
in care favorizează analiza imaginilor, mai ales
a imaginii celuilalt. Textul pe care l-am extras
din cartea lui Nicodim Aghioritul este definitoriu
pentru relaţia imaginaţie - imagini, dar mai ales
pentru înţelegerea funcţiei acordate operei de artă
în viziunea tradiţională; reamintim că opera
lui Nicodim Aghioritul a fost citită de Mihai
Eminescu care a pătruns pină în structurile cul-
turilor tradiţionale. In orice caz, expunerea din
cartea de la Neamţ ne oferă jaloanele înţelegerii
concepţiei care a stat la baza marilor fresce
din cultura noastră in trecut.
Şi
HUGO DYSERINCK
Imagologia comparată
Comparatistica este, in primul rînd, o ştiinţă a lite-

raturii şi a literarului, deoarece se intemeiază
pe materialul literar, inţelegind, de regulă, prin
literatură ceea ce şi alte discipline filologice au
considerat dintotdeauna. Ca urmare, tnsă, a sco-
purilor pe care şi le-a propus, ea trebuie să devină
mai cuprinzătoare (în direcţia istoriei ideilor şi
a cercetării curentelor generale ale vieţii intelectu-
ale), lucru de la sine înţeles, mai ales că frontierele
dintre literatură şi curentele generale ale vieţii
intelectuale au fost dintotdeauna oscilante.
Fără să cădem in extremă, t:are tntr-un anume
sens ar duce la o întoarcere la teoria lui Arthur
O. Lovejoy, care, într-o împrejurare, a vorbit
despre comparatistică („ceea ce nepotrivit numim
comparative literature" 1 ) ca despre un gen de
subdiviziune a lui History of ldeas, dorim să subli-
niem clar faptul că ea trebuie să ajungă, nolens
volens, la o conlucrare cu studiul anumitor curente
de idei; şi aceasta fie şi pentru simplul motiv
că materialul cu care lucrează în primul rînd
comparatistica, anume literatura, nu este de con-
ceput fără substanţa ideilor.
Nici o altă parte din programul şcolii franceze
de literatură comparată nu a fost atit de vehement
atacată, la vremea sa, de către Rene Wellek,
ca aceea pe care Carre şi Guyard au socotit-o
„un domeniu al viitorului", cercetarea recoman-
dată cu căldură a problemei: „străinul aşa cum
197
este el privit"; Wellek a văzuL aici forma extremă
a abdicării ştiinţei literare de la acele îndatoriri
pe care el le aprecia a fi cu precădere singurele
potrivite ei.
Cu toate acestea, în propunerea difuzată de
Carre nu era vorba nici de un plan de a subordona
comparatistica sociologiei sau etnosociologiei şi
nici de un model repese încropit şi de îndoielnică
provenienţă prezentat ad-hoc drept un fel de ieşire
din impas in căutarea unor noi mijloace de cerce-
tare. Dimpotrivă, era vorba cu precădere de
o tentativă bine chibzuită şi temeinic motivată
de a rezolva problema preponderenţei ce stîrnea
nemulţumiri a teoriei influenţelor prin deplasarea
accentului în direcţia unei consecvente c~rcetări
a receptării. Din situaţia dezolantă creată de
căutarea influenţelor şi a surselor se ajungea,
din nou in primul rînd şi efectiv, la recunoaşterea
faptului că nu se putea întreprinde o cercetare
a influenţelor fără să se ia în considerare pan-
dantul său firesc, cercetarea receptării, şi că orice
întrebare privind acţiunea şi rezultatele atinse
de literatură ducea, in cele din urmă, la între-
barea privitoare la modul de comportare al reci-
pientului potenţial în faţa „emitentului". ln acest
sens, mai ales, îşi dezvoltase Carre critica sa
la adresa cercetării influenţelor. Şi în acest sens
devine uşor de înţeles de ce ea a condus direct
spre „imagologie": Carre nu a mai încercat să
salveze ceea ce era de salvat din cercetarea
influenţelor supranaţionale, ci a preferat, în
schimb, să facă un alt pas înainte, de la cerce-
tarea influenţelor drept spre cercetarea receptării
in cea mai largă accepţiune a cuvîntului.
Pe lingă aceasta a ieşit la iveală faptul că era
vorba aici de un aspect al cercetării comparate
care apăruse destul de devreme în dezvoltarea
programului de literatură comparată drept o posi-
bilă temă comparatistă specifică acestui domeniu.
Incă Louis Paul Betz pusese pe seama sarcinilor
principale ale comparatisticii, în 1896, într-ale
sale Consideraţii critice despre natura, sarcinile
fi tnsemnătatea istoriei literare comparate, aprecie-
198
ril~ reciproce ale naţiunilor şi popoarelor şi
se ocupase mai ales de Goethe 2 • La rtndul său,
Baldensperger indicase necesitatea acestui tip
de explorări, dintr-un punct de vedere literar
teoretic, tn 1913, tn La lit(erafure 3 • Şi Hazard
se alăturase acestei opinii, cam în acela~i timp,
cu o serie de recomandări convingătoare . Astfel
că intoarcerea „oficială" spre imagologie, care
a avut loc curind după cel de al doilea război
mondial, cu temeinicie şi. pe o bază mai largă,
a însemnat şi ajungerea la scadenţă a unei con-
ştiinţe mai vechi că era vorba de o m')<lalitate
de cercetare, care tn ciuda recomandărilor celor
mai lnsemnaţi specialişti din trecut nu fusese
luată serios în considerare 6 •
ln afară de aceasta, nu era vorba de o încercare
de a pune comparatistica franceză in slujba
unor scopuri urmărite de politica naţională.
Faptul acesta se impune a fi accentuat, deoarece
tocmai o apariţie ocazională precum volumul lui
Carre Scriitorii francezi şi mirajul german, care
este adeseori prezentat ca un exemplu tipic
de cercetare a imaginilor, a fost scris evident ca
o contribuţie la o discuţie politică despre evoluţia
viitoare a raporturilor germano-franceze şi poate
fi de aceea privit ca o contribuţie la problematica
politicii franceze mai curind decît ca o investi-
gaţie literar-istorică. Cartea nu era in nici un fel,
aşadar, ceea ce ar fi trebuit să fie o analiză ştiin
ţific consolidată şi cu valoare de model pentru
imagologie 6 • Acolo însă unde direcţia de cercetare
a fost temeinic organizată metodologic, nu s-a pus
problema vreunei legături cu ţelurile urmărite
de politica naţională şi nici de vreun apel la inte-
resele unei literaturi naţionale. De aceea formula
folosită de Carre ln cuvlntul introductiv la manua-
1lul lui Guyard „cum ne privim noi între noi?",
şi in acest context, trebuie luată în sens literal
1şi nu ca o propunere de a dezvolta un program
'de cercetări care să aibă numai Franţa şi numai
literatura franceză drept bază de studiu. Şi in
'această privinţă am avut ctte ceva de tnvăţat
'199
din anumite experienţe nefericite ale cercetăr:
influentelor.
Cel c~re în stadiul actual al comparatisticii inter·
vine in favoarea imagologiei nu va putea să nul
ţină seama de argumentele lui Wellek. Critica luil
susţinea in esenţă că cercetarea „imaginii unei
alte ţări" în literatură nu este o chestiune specifică
ştiinţei literare, ci aparţine mai curînd altor
domenii, ca sociology or general history, national
psychology, comparatire national psychology şi aşa
mai departe 7 • Argumentul poate fi azi contra-
carat in două feluri: ne putem întreba dacă este
adevărat că imagologia ca atare aparţine unui
domeniu de cercetare care este specific „extra-
literar" şi dacă faptul că anumite aspecte ale
cercetării imagologice pătrund în domenii care
se află dincolo de frontierele ştiinţei literare, este
un temei suficient pentru comparatist ca să nu
se mai ocupe de imagini. La o privire mai atentă
reiese că in ambele cazuri răspunsul trebuie să fie
negativ.
Afirmaţia că ramura cercetării privind ima-
gologia nu aparţine ştiinţei literare este de fapt
deplasată şi aceasta nu numai pentru că ea
cuprinde numeroase aspecte care au fost socotite
de cînd lumea că sînt incluse în sfera de interese
a ştiinţei literare, ci şi pentru că îmbrăţişează
aspecte care se dovedesc de la sine a fi literare,
dacă luăm „literarul" în sens „imanent", punct
de vedere atît de tipic pentru Rene Wellek.
Se află în literatura universală suficiente cazuri
uşor de demonstrat in care apar imagini atît
de strîns legate de conţinutul şi forma operei,
incit aceasta nu poate fi înţeleasă şi cu atît mai
puţin cuprinzător interpretată dacă nu se ţine
seama în mod decisiv de imagini.
Aceasta priveşte cu precădere acele opere în care
inf ăţişarea străinului ocupă fără echivoc o poziţie
centrală. Cine ar crede că poate să studieze
numeroasele opere din literatura franceză a seco-
lelor al XIX-iea şi al XX-lea care se ocupă de pro-
. blema germană sau de relaţiile franco-germane,
să le înţeleagă şi să le interpreteze, fără. să~şi
200
bată capul cu imaginea Germaniei elaborată incă
ele pe vremea doamnei de Stael, acela s-ar înşela
amarnic. Iar cine ar gîndi că poate ocoli liniştit
problema, deoarece ar fi vorba numai de scrieri
de rangul al doilea, acela este şi mai limpede că
. ar greşi, căci nu se impune a fi luaţi in considerare
doar autori de statura lui Erckmann-Chatrian,
ci şi un Romain Rolland, un Georges Bernanos,
un Jean Giraudoux si atitia altii. Tocmai Girau-
doux este acela care' a arătat î~ ce fel o imagine
este o parte esenţială dintr-o operă literară in
Isensul său cel mai „imanent": cine ar trece cu
vederea în interpretarea tensiunii relaţiilor dintre
I Eva şi Genevieve, cele două caractere principale
I feminine din piesa Siegfried, faptul că aici sînt
„incorporate" elemente de prim ordin din ima-
ginea Germaniei, acela nu ar dispune de perspec-
tiva necesară pentru a înţelege corect drama lui
Giraudoux. Cine, dimpotrivă, acordă atenţie
acestei legături, va înţelege nu numai proporţiile
lI ample ale piesei în sensul dorit de autor, ci va
putea urmări şi în lectura altor drame ale lui
1 Giraudoux modul în care dualismul dezvoltat
i în Siegfried şi întemeiat pe reprezentarea mentală
l a antagonismului franco-german acţionează şi
i într-însele, şi incă atît în ceea ce priveşte pre-
~ lucrarea materialului, cit şi în privinţa construcţiei
·; şi a structurii operei.
i Mai sînt şi alte domenii în care apar imagini
J a căror cercetare se subsumează dacă nu analizei
I literare „imanente", în orice caz ştiinţei literare

I in sensul cel mai strict al cuvîntului.
Aceasta priveşte în primul rînd un domeniu
J care aparţine cu certitudine competenţei compa-
1ratisticii, intrucît nu poate fi investigat decît
l de o disc::;:-r nă care prin specificul ei tratează
aspectele supranaţionale: avem în vedere în sem-
1. nătatea pe care o au imaginile în difuzarea şi,
Îca urmare, in receptarea operelor literare în afara
iteritoriului naţional-literar de origine. Cine ar dori
; să stabilească ce rol au jucat anumite reprezen-
.tări mentale ale legăturilor dintre „firea" engleză
: şi cea germană în cadrul acţiunii literaturii engleze
1201
(de exemplu Shakespeare) asupra vieţii literare
germane <;lin secolul al XVIII-iea, acela ar face
bine să mai privească o dată, din acest punct
de vedere, lămuririle competente ale lui Lessing
din a 17-a scrisoare literară, adică în H ambur-
gische Dramaturgie, aşa cum va lua cunoştinţă
cu mult profit de evoluţia unei anumite imagini
ale Angliei la autori ca Bodmer, Breitinger,
Klopstock şi chiar Gottshed şi Frederic al Ii-lea.
In acest context va fi redusă sansa de' a afirma
că asemenea probleme nu aparţin ştiinţei literare
propriu-zise. Şi cel care nu pare convins în pri-
vinţa acestor relatii reciproce, şi că este vorba,
în acest caz, de t'fitrebări ce nu pot fi dezlegate
<lecit dintr-un punct de vedere specific compara-
tismului, acela să-şi aducă aminte că nu i-a fost
dat nici pină astăzi cercetării germaniste să sta-
bilească cu adevărat convingător sensul afirma-
ţiilor lui Lessing despre „modul de gîndire"
german şi ce urmări au avut ele în cadrul evaluă
rilor literare din germanistică. Şi anume pentru
simplul motiv că o dezideologizare naţ.ionalistă
a acestor relatii literare internationale nu este
posibilă decît ' prin prelucrarea 'subiectelor pe
nivele multinaţionale şi dintr-un unghi care să
nu mai fie dependent de modele de gindire germa-
nice, angliste, romanice sau de alt gen naţional
literar.
Asemenea apariţii ne îndreaptă direct şi cu
prisosinţă spre un alt aspect ţinind de ştiinţa
literară a imagologiei, anume prezenţa imaginilor
in critica literară şi, mai departe, existenţa lor
în istoriografia literară şi în însăşi ştiinţa lite-
rară. Cine vrea să dobîndească repede o impresie
corespunzătoare a acestui tip de problemă a ipa-
gologiei, să arunce o privire în manualele de
istorie literară care sînt folosite în mai toate
ţările europene la învăţarea limbilor străine
şi care în parte conţin cele mai uimitoare repre-
zentări mentale de ordin general despre „trăsă
turile firii", „însuşiri" naţionale şi aşa mai departe
şi le transmit lipsite de critică beneficiarilor.
Nu este departe timpul cind colective lntregi
202
de autori au fost „lămurite" .de către o ştiinţă
literară voit sau inconştient ideologizată pe haza
unor reprezentări foarte generale despre ţara lor
de baştină, care erau menite să dea cititorilor mai
,puţin informaţi impresia că sînt în posesia unor
1date cu temeiuri etnopsihologice, dar care în reali-
1tate nu erau altceva decît imagini sau miraje
neştiinţifice, care, în acelaşi timp, formau obsta-
1cole in calea unei prezentări ştiinţifice de către
amintiţii autori. Aparţin acestei lumi atît ima-
ginea spiritului specific raţional, adică „civilizator"
i şi „static" orientat al francezilor, care i:i. dus la
o sumă întreagă de explicaţii unilaterale despre
literatura franceză formulate de romanişti nefran-
1cezi, cît şi anumite reprezentări mentale despre
t„tinăra", „dinamica" şi mai plina de „sensibilitate"
!cultură germană. Ele au avut ecou de o parte
işi de alta a graniţei, pînă în ziua de azi şi pînă
Jin cele mai elementare cărţi de citire, acţionind
~im potriva înţelegerii între „popoare". Pentru că
1imaginile literare îşi exercită acţiunea nu numai
·1asupra literaturii şi a vieţii literare in cel mai
jiarg înţeles al cuvîntului, ci ele influenţează prin
1intermediul literaturii publicul cititor şi opinia
:publică.
Cu aceasta am ajuns la ultimul punct care
ltrebuie relevat în acest context: actiunea ima-
i,ginilor apărute in lumea literaturii as~pra dome-
lniului uman, în general, şi pînă asupra evenimen-
~telor din viaţa societăţii şi din politică.
' Ne putem pe deplin indoi că studiul imaginilor
iar fi, in fond, irelevant pentru comparatişti, după
lcum se încearcă a se acredita. Pentru că, in cele
Îdin urmă, se poate descifra importanţa anumitor
jprocese urmărind repercusiunile pe care le au
1aceste procese asupra practicii. Şi poate că tocmai
icu ajutorul acestor repercusiuni şi excrescenţe
.lva observa un specialist in literatură, interesat
1in aspectele sociologice, cit de necesar este să
1se găsească explicaţii respectivelor fenomene por-
nind de la surse literare, critica literară şi ştiinţa
literaturii 8 •
1203
Desigur că nu putem fi decit de acord cu o atare
justificare şi motivare a imagologiei, dacă, in ace-
laşi timp, ne declarăm asentimentul că acţiunea
exercitată de literatură asupra cititorului şi
a publicului poate fi acceptată ca temă de către
cercetarea literară. Dar exact această accepţiune
mai amplă a realităţii literare, a ceea ce se numeşte
fait litteraire, adică a evenimentului literar, a apar-
ţinut de la inceput programului de lucru al com-
paratisticii, mai ales al acelei comparatistici care
doreşte să colaboreze activ la promovarea înţelege
rii intre domeniile naţionale izolate.
Din toate cele spuse pînă aici se poate, de ase-
menea, deduce că imagologia, aşa cum ne apare
ea ca parte importantă a comparatisticii generale,
nu şi-a fixat îndatorirea să aducă la lumină
moduri de a fi proprii cite unui „popor", care,
după o opinie încă frecventă, fie clar expusă,
fie nemărturisită, se află reflectate în literaturile
naţionale. Mai curînd, ea pleacă, printr-o con-
secventă aplicare a precauţiei, de la fa_ptul că
asemenea factori nu au o existenţă probabilă
şi consideră teoriile care au fost puse în circulaţie
pentru a le consolida într-un cadru de cercetare
a anumitor „firi" sau de elaborare a unor lucrări
orientate în acest sens, drept extrem de dubioase.
Este mereu necesar să atragem atenţia asupra
acestui lucru, deoarece tocmai acest aspect al pro-
blemei imaginilor a fost în trecut prea adesea
subiect de rătăcire. Iar faptul acesta trebuie în
parte atribuit împrejurării că în primele decenii
ale dezvoltării disciplinei noastre nu se manif es-
tase încă îndoială cu privire la teoriile despre
însuşirile naţionale şi care pentru noi astăzi este
un lucru de la sine înţeles. Dar in timp ce vechea
cercetare comparatistă, procedind cu oarecare
naivitate, a cedat prea uşor în faţa convingerii
că fiecare literatură luată separat are un caracter
condiţionat de „psihologia popoarelor", imago-
logia a deplasat fără echivoc accentul în direcţia
unei abordări ştiinţifice a chestiunii. lntr-adevăr,
ea nu întreabă: care este „firea" sau „particulari-
tăţile" naţionale ale literaturii germane, francez~,
204
engleze? Ci ea intreabă: care sînt calităţile care
sînt atribuite din afară literaturii germane, fran-
ceze ~i engleze? In cazul de faţă, ea va întreba,
de asemenea, ce însuşiri ale acestor literaturi sînt
interpretate ca aparţinind „firii" lor şi, în orice caz,
va analiza teoriile care au fost dezvoltate por-
nindu-se de la pretinsele pricini sau urmări ale
acestor calităţi, respectiv ale pretinsei „firi".
Aceasta înseamnă că imagologia comparată
se străduieşte, în primul rînd, să surprindă for-
mele de apariţie ale imaginilor, precum şi înche-
garea lor şi acţiunea. In afară de acea.;ta, ea îşi
propune să contribuie la clarificarea rolului pe
care asemenea imagini literare îl joacă la sta-
bilirea relaţiilor dintre culturi luate separat.
Pe lingă toate acestea, cel mai înalt principiu sună
astfel: imagologia nu este o parte dintr-o gîndire
impregnată de ideologia naţionalistă, ci mai
curînd contribuie la eliminarea acestor ideo-
logii!
In acest sens este, de asemenea, de înţeles
faptul că ea nu porneşte de la existenţa unui
„caracter naţional" sau a unui „caracter popular"
şi că nu construieşte o ramură de cercetare care
ar putea fi atribuită vreunei „psihologii a popoa-
relor" întemeiată pe convingerea că există un aşa
numit „caracter popular" şi, mai mult, orientată
spre acesta ca spre ţelul său principal. Şi tn acest
caz trebuie indicat cu deosebită fermitate că,
tncă de la începuturile comparatisticii, şi din
laturi diferite, s-a atras atenţia asupra posibilei
importanţe pe care o putea dobtndi cercetarea
pe planul psihologiei colective şi că tocmai necla-
ritatea acestor indicaţii au făcut ca disciplina
comparatisticii să ajungă in vecinătatea cerce-
tărilor privind caracteristicile popoarelor, cer-
cetări care lucrau cu reprezentări mentale deter-
ministe sau chiar biologic moştenite şi au eşuat
curind in discreditare. Urmarea, foarte frecvent,
a fost că s-a ajuns la ideea că imagologia şi-ar
propune să contribuie eventual, in tradiţia
gindirii naţionale şi pornind de la convingerea că
există o „fire" sau „ un suflet" al „popoarelor",
205
la descoperi~ea, prin cercetări literare, a unor
puteri oarecum obscure.
Cu toate acestea, nimic altceva nu poate fi mai
absurd ca această subordonare şi chiar dacă vreun
comparatist din anii de începuturi a putut-o hrăni
cu consideraţii făcute „in spiritul timpului",
se poate afirma, pornind de la dezvoltarea care
a avut loc ulterior, că între timp s-a intî:r;nplat
tocmai contrariul: din contactele constante cu
aprecierile de caracter colectiv a învăţat compa-
ratistica să manifeste cea mai mare precauţie,
in acest caz, şi de aceea nu există cercetare mai
aptă să dezvăluie lipsa de temeinicie a teoriilor
despre „caracter popular", „particularitate a unui
popor", „sufletul populp.r" ca imagologia lite-
rară, care mai bine ca orice altă disciplină poate
arăta în ce mod pot să apară asemenea opinii
(care, de fapt, işi au, nu arareori, sorgintea în
„spaţiul liber" al literaturii).
Dacă, aşadar, imagologia poate să-şi aducă
contribuţia sa complementară la mai buna înţe
legere dintre grupele etnice sau naţionale por-
nind de la ţelurile specific literare pe care şi le-a
propus (şi mereu astfel concepute), ea poate face
aceasta, in primul rînd, prin ajutorul pe care-l
dă pentru a fi eliminate acele reprezentări men-
tale care îngreuiază asemenea înţelegere reci-
procă şi prin luminile pe care le aruncă asupra
acelor procese ideologice care, in trecut, şi-au
lăsat amprenta şi au îngreuiat relaţiile spirituale
dintre grupele sociale. 1n acest sens, ea poate
îndeplini, in anumite condiţii, şi o funcţie „etno-
psihologică". Dar, intr-o asemenea împrejurare,
contribuţia sa va fi la o cercetare „etnopsihologică"
modernizată şi eliberată de ideologia naţiona
listă, intrucît va contribui la sesizarea anumitor
structuri si mecanisme interetnice care adeseori
şi într-o i~portantă măsură pot fi reduse la ima-
ginile la care aderă reciproc grupele sociale in
producţiile lor literare 9 •
De aici mai rezultă, in cele din urmă, incă o am-
plă dimensiune a cercetării imaginilor care iese din
cadrul programului discutat pin acum, dar care
206
poate fi, totuşi, direct derivată din lucrările
realizate pe temele menţionate, fiind deosebit
de importantă atit din unghiul literaturii, cit
şi în general: anume o modalitate de cercetare
din păcate prea puţin cultivată pînă în prezent -
„auto-imaginile".
ln realitate, în cazul imaginilor şi al mirajelor
nu ne limităm niciodată la relaţia cu străinul şi
cu literatura şi cultura lui „altfel plămădită", ci
insuşi propriul nostru teritoriu poate deveni -
bineînţeles, mai ales pe un drum de întoarcere
de la o imagine deja existentă, apărută intr-un
mediu exterior, în sensul curent al cuvîntului (aşa
dar o „hetero-imagine") - o temă de reprezen-
tări mentale, ca de exemplu cazul anumitor
grupări sau generaţii de autori care se străduiesc
in „concertul" unor literaturi naţionale diverse
să afirme caracterul „propriu" sau chiar să-l
cre'.:lze atunci pentru prima oară.
Unul dintre cazurile cele mai tipice pe care
le of eră, in această privinţă, literatura europeană,
este, fără îndoială, gruparea autorilor belgieni
de limbă franceză din generaţia de la 1880, care -
mai ales că era în marea majoritate de origină
flamandă - s-a putut întemeia pe imaginea plină
de vigoare ce sugera că incă din străvechi timpuri
flamanzii si cultura lor fuseseră marcate de
o izbitoare' înclinare bivalentă, spre senzualitate
şi misticism, şi care dezvoltind literar aceste
însuşiri de „psihologie a popoarelor" ce şi le atri-
buiau singuri, au izbutit in cîteva decenii să facă
să fie auzită o voce distinctă. Se poate susţine
că De Coster, Maeterlinck, Verhaeren, Roden-
bach şi ceilalţi nu ar fi pătruns atît de uşor pe piaţa
literară internaţională, dacă nu ar fi parcurs
acest drum 10 •
Importanţa acestor procese de formarea „auto-
imaginilor" care pot fi dovedite uneori cu o uimi-
toare claritate, este evidentă pentru istoria lite-
rară. Dar ea trece, in realitate, dincolo de dome-
niul literar într-un mod cu totul deosebit. Pentru
oă exact aşa cum judecăţile marcate de imagini
privitoare la literatura unei alte ţări au apărut
207
şi ·acţionează pe baza unor fenomene ce carac-
terizează şi aprecierile colective de gen complet
neliterar despre celălalt popor, tot astfel repre-
zentările mentale despre propria cultură, active
in critica literară şi de artă, sint înrudite cu ima-
ginile naţionale despre sine însuşi care, in trecut,
au făcut pe multe popoare să creadă că din ele
trebuie să-şi tragă seva existenţei lor. Şi aceasta
le dă o măsură a realitătii care trece dincolo
de însemnătatea judecăţilor' uzuale despre cealaltă
ţară şi celălalt popor.
Investigarea dimensiunii extra-literare a acestor
„auto-imagini" ar putea, in acelaşi timp, duce
spre o contribuţie la ceea ce într-o zi va deveni
o autentică ştiinţă a însuşirilor colective - fie ea
denumită „etnopsihologie", fie în alt mod. Şi cu
siguranţă că tocmai în această direcţie de cerce-
tare extra-literară a imagologiei comparate va afla
un indemn la lucru vreun comparatist sau cel
care doreşte să devină comparatist.
( Komparatistische Imagologie, în: H. Dyse-
rinck, Komparatistik. Eine Einfiihrung,
Bono, Bouvier Verlag, 1981, 2. Auflage,
p. 125-133)
NOTELE AUTORULUI
1. A. O. Lovejoy, The Historiography of Jdeas, în:

„Proceedings of the American Philosophical Society", 78
(1938), reluat în: Essays in theHistory of ldeas, Baltimore/
London, 1948. Despre legăturile dintre comparatistică
şi istoria ideilor vezi Litterature generale et histoire des
idees. Actes du premier congres national de la societe
fra0<;aise de litterature comparee, Paris, 1956, mai ales
referatele temeinice ale lui R. Triomphe, H. Roddier,
Basil Munteanu, M. Bemol şi J. Roos.
2. Mai ales pasajul de la p. 151: „de cercetat cum
s-au privit reciproc naţiunile, s-au lăudat şi s-au blamat,
s-au apropiat şi s-au respins".
3. Vezi F. Baldensperger, La litterature, creation,
succes, duree, Paris, 1913, livre IV, chap. III („Les syn-
thetismes nationaux")
4. Vezi Paul Hazard, La litterature comparee, în:
La civilisation franţaise, 1, 1919, precum şi luerarea lui
Les recents travaux en litterature comparee, „Revue uni-
208
versitaire", 23, 1914. Demnă de interes este şi cuvîntarea
pe care a ţinut-o Hazard la serbarea de sfîrşitul anului
şcolar ( distribution solennelle des prix), în iulie 1906,
Ia gimnaziul din Saint-Quentin: Comment les etrangers
jugent la France, publicată în Palmares du Lycee, Saint-
Quentin, 1906.
5. Vezi Marius-Franc;ois Guyard, La litterature com-
paree, Paris, 1951, cap. VIII.
6. Vezi M. Steins, Images de l'Allemagne en France,
„Ethnopsychologie" Revue de psychologie des peuples,
26, 1971, p. 373-388.
7. Vezi Rene Wellek, The Concept of ComparatiCJe
Literature, „Yearbook of Comparative and General
Literature", 2, 1953, p. 1-5.
8. Vezi, între alţii, S. S. Prawer, ComparatiCJe Literary
Studies, London, 1973, p. 21 şi urm.: „în The Crisis
of ComparatiCJe Literature şi în alte locuri, Wellek a
acuzat pe promotorii acestui tip de studii că «dizolvă
erudiţia literară în psihologie socială şi în istorie culturală»
şi Ie-a negat dreptul de a fi numiţi critici literari. Senzaţia
mea personală este că cercetarea literară nu are nevoie
să fie attt de puristă, de vreme ce investigaţiile sociologice
şi istorice au un justificat rol de jucat în studiile de lite-
ratură comparată, iar comparatiştii îndeplinesc o utilă
funcţie atunci cînd, de exemplu, pun în lumină preju-
decăţi despre caracteristici naţionale şi tipuri naţionale
propagate de romancieri care se bucură de succes". Despre
diversele modalităţi ale imagologiei comparate, de văzut
şi studiul H. Dyserinck, Zum Problem der «images» und
«mirages» und ihrer Untersuchung im Rahmen der Per-
gleichende Literaturwissenschaft, „Arcadia", 1, 1966, p.107-
-120.
9. În acest sens vedem noi în „Etnopsihologie" nu o
ştiinţă a „caracterelor popoarelor", a „sufletului popoare-
lor" şi altele asemănătoare prea adeseori, în trecut, pre-
supuse şi elaborate pe concepte, în mare parte, preluate
din ficţiune şi ideologie, ci o ştiinţă modernă care con-
tribuie Ia înlăturarea falselor reprezentări şi ideologii.
Vezi şi programul centrului întemeieat în Le Hâvre,
în 19li6: Centre Universitaire de Psychologie des Peuples
şi periodicul editat de el: „Revue de Psychologie des
Peuples", începlnd cu volumul 26 (1971): „Ethnopsycho-
logie".
10. Vezi Hugo Dyserinck, Zur Sonderstellung des
f ranzosisch schreibenden flămischen Autoren d~r Generat ion
von 1880, „Die Neueren Sprachen", 196li, p. t.68-480.
De acelaşi: La pensee nationale chez les auteurs flamands
d'expression frani;aise de la generation de 1880, în: Actes
du 1ve Congres de l'AILC, The ,ffague-Paris_,. 1966,
p. 309-316.
209
NICODIM AGHIORITUL
Pentru păzirea nălucirii
Fiindcă pină acum ţi-am făcut aducere aminte

pentru cele cinci din afară organe ale simţirilor
trupului, potrivit mi s-a părut mie aici a-ţi face
aducere aminte, cu scurtă cuvintare, şi pentru
organul cel dinăuntru al simţirii sufletului, adică
pentru nălucire. Ea este mai subţire decit sim-
ţirea, dar mai groasă decit mintea şi pentru
aceasta se cheamă hotar între minte şi intre
simţire de către Grigore al Tesalonicului. Aceasta
este hirtia împăratului minţii, despre care am
zis la început, pe care se scrie; aceasta este scîn-
dura cea lată pe care se zugrăveşte; aceasta este
în care se închipuiesc. Ce anume? Cite am văzut
cu ochii, cite am auzit cu urechile, cite am miro-
sit cu nasul, cite am gustat cu gura şi cite am
apucat cu organul simţirii pipăirii. „Că precum
trupul are drept podoabă lucrurile, aşa şi mintea
are drept podoabă înţelesurile", zice înţeleptul
Vrienie.
Aristotel numeşte nălucirea de obşte simţire;
de obşte, pentru că ea singură cuprinde toate
chipurile, toate nălucirile şi aşezările ce au intrat
din afară prin cele cinci organe ale simţirilor
noastre. O numeşte şi simţire, pentru că aceeaşi
patimă şi mişcare pe care o face în suflet sim-
ţirea cea din afară a unui organ al simţirilor,
cum am zice a ochilor sau a urechilor, însăşi
aceasta o face şi nălucirea. Spre dovada acesteia.
multe sint istoriile puse înainte de metafizici,
210
foctori, fizici şi lnvăţători di năravuri. ln11ă eu
11umai cu o pildă o dovedesc.
;· De pildă, unul mănîncă o lămtie; stă acolo
.proape altul şi n vede şi văztndu-1 i se pare că
~ustă şi el iuţeala părticelelor lămtii, incit tncepe
t se porni umezelele gurii sale. Aceasta pe care o
iătimeşte cel ce il vede, o pătimeşte şi unul care
m îl vede, ci cu nălucirea sa închipuieşte lucrul.
:ăci nălucind el bine şi viu simţirea celui care
nănincă o lămîie, i se pare că mănincă şi el
ămlie şi mai că se porneşte umezeala din gura lui.
Deci pentru aceasta invăţîndu-te cum se cuvine
1-ţi păzi organele cele din afară ale simţirilor
'.ale de împotrivirile cele dezmierdătoare, aşa se
·uvine, de asemenea, a păzi şi organul cel dină
mtru al simţirii tale, adică nălucirea şi a nu o
,ăsa să nălucească şi să-şi aducă aminte cu tndul-
•ire de uritele vederi ce le-au văzut ochii sau de
11ecuvioasele cuvinte pe care le-au auzit urechile
qau de mirosurile pe care Ie-a mirosit mirosul
~au de mîncările cele grase şi bune pe care le-a
~ustat gustul sau de cele IŢJ.Oi pe care le-a apucat
[lipăirea. Căci ce folos este a păzi organele simţi
·1ilor cele din afară şi apoi a nu păzi nălucirea
~are cuprinde toate chipurile cele dezmierdătoare
!\le organelor simţirilor? Dar ce zic că se cade a
păzi nălucirea precum păzim organele simţirilor!
Mai multă sîrguinţă se cuvine a arăta spre păzirea
hălucirii decit a organelor simţirilor.
· a. Căci organele simţirilor cele din afară numai
~tunci lucrează cînd sint de faţă lucrurile cele
simţite, pe cind nălucirea şi cind lipsesc cele
simţite şi se află omul singur, încuiat în casa
sa sau departe locuieşte, atunci îşi deschide car-
tea sa şi îşi arată privirile, auzirile şi celelalte.
: b. Căci nălucirea pipăire subţire fiind, cind
1va năluci o dezmierdare, aceasta porneşte şi
organele din afară ale simţirilor ca să o dobîn-
1dească şi oarecum le sileşte. ·
c. Căci nălucirea fiindcă este mai subţire decît
.simţirea, cu urmare este şi mai grabnică la miş
care; într-o clipită de ochi şi tncă şi mai degrab
1211
închipuieşte şi formăluieşte chipurile cele păti
maşe şi cu <linsele se impărechiază şi pe inimă
o mişcă spre a se invoi. Pentru aceea de mai
multă sîrguinţă are trebuinţă spre a se păzi.
„Că faptele cele prin trup, zice marele Vasile,
şi de vreme au trebuinţă şi de prilej şi de ostenele
şi de împreună lucrări şi de alte ajutoriri, iar
mişcările minţii fără de vreme se lucrează, f ă'('ă
de osteneală se săvîrşesc, fără de neguţătorie se
alcătuiesc şi toată vremea îndemîhatecă o au".
d. Căci nălucirea are o firească osebire, dupre
cum zice Grigore al Tesalonicului, şi toate închi-
puirile pe care le-a luat de la organele simţirilor
voeşte a le face văzute ca să le vadă. „Deci nălu
cirea făcîndu-şi parte din simţiri, pe chipuri
degrab le desparte de trupuri şi de felurile lor
văzute, luîndu-le pe toate pentru sine şi pe cele
auzite, şi pe cele gustate, şi pe cele mirosite,
şi pe cele pipăite". Şi spre pildă: auzi „Marta,
Sofia". Acestea sînt două glasuri simple ce au
lovit timpanul urechilor tale şi s-au făcut auzite.
Dar nălucirea nu se mulţumeşte a auzi, ca flimple
glasuri, ci îndată formăluieşte şi chipurile Martei
şi ale Sofiei. Aşa şi cînd auzi împărăţia cerurilor
sau munca sau altceva ce nu ai văzut cîndva,
te străduiesti cu nălucirea ta să te înstiintezi
şi să le in~hipuieşti. Cuprinzător a zice': du'pre
cum vederea vede lucrurile în ipostazul lor,
intru acest chip şi nălucirea văzute făcînd pe
cele ce se nălucesc şi ea le pune de faţă oarecum
în ipostazul lor. Pentru aceasta Avva I sac o
numeşte privire întru subţirimea ipostazului ne-
fiintei. De aceea următoare uneia alteia sînt
acestea: adică, cu cît are cineva mai multă împă
timire spre nălucirea lucrului care nu este de
faţă, cu atît are şi cînd este de faţă lucrul simţit;
şi altminteri, cu cît este cineva mai neîmpătimit
de nălucirea unui lucru, cu atît este de neîm-
pătimit cînd acela este de faţă, simţit.
e. Căci organele simţirilor de multe ori acolo
unde simt lucrurile, acolo le lasă fără să le ia
în seamă, pe cînd nălucirea, după ce se întoarce
cineva
.
Ia casa , sa, atunci
-
îi aduce aminte şi îi
212
zugrăveşte cu băgare de seamă acelea pe care
le-au văzut simţirile în treacăt sau le-au auzit
sau le-au grăit şi aşa ridică mai mare război şi
tulburare în suflet.
f. Căci nălucirea cînd va închipui odată chipul
unei feţe frumoase, să zicem spre pildă, pe care
cu împătimire l-a văzut, foarte cu greu şterge
chipul acela. „Lucrurile faţă de care am simţit
vreodată vreo patimă ne fac să le purtăm după
aceea închipuirile pătimaşe. Cel ce a biruit închi-
puirile pătimaşe dispreţuieşte desigur şi lucrurile
ale căror închipuiri le purta. Căci lupta cu amin-
tirile este mai anevoioasă decît lupta cu lucrurile
înseşi", zice Maxim Mărturisitorul. Cine va fi
stăpînit de nălucirea împătimită se va învălui
cu totul de acea nălucire şi nici nu va vedea
privind, nici nu va auzi ascultînd, nici nu va
mirosi, nici va pipăi, ci avind toate organele
simţirilor deschise, lui i se va părea că le are
încuiate si nelucrătoare si va fi cu desăvîrsire
nesimţito;. Pentru aceea' potrivit a zis despre
unul ca acesta înţeleptul Nil: „Iar cel neastim-
părat, chiar aflîndu-se între mai mulţi, îşi închide
simţirile sale şi luînd într-însul faţa dorită, vor-
beşte cu ea, uitînd de cei de faţă şi şade ca un
stîlp fără de glas, neştiind nimic de cele ce se petrec
înaintea ochilor sau se grăiesc în jurul lui, ci
întors spre cele dinăuntru, este stăpînit cu totul
de nălucire. Pe un astfel de suflet il numeste
Scriptura femeie ce şade, pentru că şezind de-
parte de simţuri, adună în sine lucrarea lui,
nemaiprimind nimic din cele de afară, din pri-
cina urîtei năluciri ce îl stăpîneşte pe el" (cap. 74).
De aici indemnîndu-se si filosoful Heraclit au
zis această adevărată grăire că ochiul nu vede,
nici nrechia nu aude, ci mintea este aceea care
vede şi aude: „Mintea vede, mintea aude".
g. Căci nălucirea nu numai că închipuieşte pe
cele r.e sînt, adică chipuri luate de la simţiri, ci
din rămăşiţele acelor chipuri luînd, ea însăşi
plăsmuieşte alte chipuri în locul altora, cu adău
gire sau lipsire sau schimbare. Şi aşa de iznoavă
închipueşte pe cele ce nicăieri nicidecum nu sînt,
213
atît cit sintem deştepţi, cit şi atunci cînd sîntem
in somn, prin visuri. Pe care, te rog, să nu le
crezi niciodată, căci scris este: „Pe mulţi i-au
rătăcit visurile şi au căzut nădăjduind spre
dînsele".
Fac sfîrşit capitolului acesta şi ca să cuprind
in două cuvinte totul, iţi zic: să ştii că dacă
lnchipuieşti pe tabla şi hîrtia nălucirii tale fru-
moase şi bine încuviinţate chipuri vei fi lăudat
în ziua judecăţii, cînd se vor descoperi cite fie-
care în ascuns a nălucit; iar dacă închipuieşti
pe dînsa chipuri necuvioase şi necuviincioase te
vei osindi. Că zice marele Vasile că precum un
zugrav care şade într-un loc ascuns şi zugrăveşte
o icoană, dacă va zugrăvi istorii frumoase şi
vrednice de privit, cînd va scoate în tirg icoana
va fi lăudat de toţi cei care o vor vedea, iar dacă
va zugrăvi istorii urîte şi necuviincioase va fi
defăimat de toţi şi va fi luat în rîs, aşa şi min-
tea, dacă va închipui pe scîndura nălucirii sale
duhovniceşti privelişti va fi lăudată de toţi cei
care o vor privi, iar dacă vor fi urîte şi nevred-
nice de privire de toţi va fi prihănită.
(Capitolul 9 din Carte sfătuitoare pentru
păzirea celor cinci simţiri, a nălucirii şi a
inimii, tradusă şi tipărită la Neamţ în 1826)
~- M. CANTACUZINO
Case domneşti şi boiereşti
6unt case care iau valoarea unei fizionomii ale
ţăror amintiri ne urmăresc, ale căror ferestre
deschise spre grădini ne-au rămas în memorie ca o
i>rivire. Şi nu e de mirare ca să fie aşa. Zidită
~entru adăpostirea unor oameni care au făcut-o,
după placul şi pentru nevoile lor, infăţişind
decorul zi1nic al vietii de toate zilele si fiind
notarul firesc al unui .grup uman strîns u~it prin
ţegăturile intimităţii, casa capătă un suflet, pe
care adesea nici schimbarea de proprietate nu-l
ooate alunga.
: Sunt case cu un suflet viu, sunt case triste
fa nu prea ştii de ce, sunt case care au murit,
mnt ruini in care se mai adăposteşte un gind,
mnt case întregi in care nici o licărire de viaţă
nu mai poate lua fiinţă, sunt case care au stră
oătut veacuri într-o vesilică tinerete si sunt
case noi, care sunt moart~. ' '
Casa este decorul in care se vor desfăşura
destine, in care conflictele se vor ivi şi drame
işi vor căpăta deznodămîntul.
Dar pe cind decoratorul de la teatru cunoaşte
!.extul piesei dinainte, arhitectul face un decor
oentru un text necunoscut. Pe cind la teatru
decoratorul creează decorul unei acţiuni precise
~i definite, arhitectul pune premisele unui viitor
ipotetic. .
Una din erorile comune arhitecturii bucureş
tene este tocmai aspectul teatral care dă locuin-
ns
ţelor capitalei noastre o infăţişare artificială.
Casa trebuie să fie inainte de toate un adăpost
închis şi nicidecum o lanternă străvezie, care
trădează trecătorului maniile şi prezumţiile dină
untru.
Casa poate fi un decor, dar un decor ermetic.
De aceea vorbeam de fizionomie.
lntr-o casă în care am trăit multi ani de-a
rîndul, casă mare şi pe atunci aproape părăsită,
îndepărtată de stradă printr-o curte spaţioasă,
deschizîndu-şi apartamentul tăcut spre o grădină
umbrită şi bogată în buruieni, casă care fu dom-
nească avind mari saloane goale cu oglinzi pină
în tavan, am înţeles că o locuinţă compusă cu
inţelepciune şi simplicitate este o temă care poate
fi oricînd reluată de viaţă, o temă care, indiferent
de modă, poate fi dezvoltată, o temă care e şi
în sensul şi în ritmul ascuns al vieţii.
Cînd revăd în minte acel vechi palat bucureş
tean, care a rămas singur şi înstrăinat în Calea
Victoriei, odată cu casele tăcute şi armonioase
in tristeţea lor de la Iaşi, care se înşiră de-a
lungul străzii Carol pină la Copou, cînd imi
reamintesc acele case românesti de acum o
jumătate de veac, nu pot să n{i mă gindesc la
teatrele greceşti, al căror decor de piatră sau de
marmoră nu era decit indicatia unei armonii
pentru comedii sau pentru dra~e. Fără a merge
pînă la anonimul acestui exemplu, e bine să-l
avem in minte, căci destinului nu-i place să fie
contrariat prin indicaţii prea precise.
Indicaţia unei armonii, iată ce trebuie să fie
o casă, iată ceea ce urmăreşte mentalitatea mo-
dernă, iată ce au fost vechile locuinţe româneşti
într-un mod desăvîrşit.
Precum teatrul antic limita orice tragedie în
spaţiu prin jocul înţelept al cîtorva linii, tot
aşa şi casa, prin înjghebarea volumelor şi limi-
tarea vieţii familiale pune, fără preciziuni supă
rătoare şi excese de imaginaţie, premisele dramei
atit de diverse în monotonia vieţii de toate
zilele. Precum teatrul grecesc prezintă un ecran
unic multiplelor piese care se vor. juca pe el, tot
216
aşa şi casa trebuie să fie schema vieţii mereu
reînnoite. Altfe], o să se intlmp]e ca pe scenele
noastre moderne. Se va simţi nevoia de continue
schimbări pină la distrugere.
Casele albe şi cu ornamente puţine de acum
o jumătate de veac, cu ferestrele lor mari şi gtndi·
.toare, cu scările lor largi şi camerele dispuse cu
judecată sunt mai uşor de locuit decit multe
'(lase moderne, căci mobila işi găseşte locul, inti-
mitatea un adăpost şi viaţa o desfăşurare armo-
inioasă. Iar viaţa, trecind prin ele, le-a făurit un
1iuflet cu tainele lor, cu nostalgia lor, cu amin-
tirile lor. Cine nu s·a simţit urmărit, trecind prin
'.văile Moldovei, de lunga şi adinca privire a unei
case boiereşti, piirăsite, care nu mai este decit
banul ciorilor şi al vintului; cine n·a trecut prin
faţa unor case din cartierele vechi ale Bucu·
reştiului, care parcă aveau ceva de povestit.
~ine n-a simţit in uliţele laşului personalitatea
caselor boiereşti care, ln mizeria lor actuală,
M.strează incă taina unor străbune păcate şi a
unor vechi mindrii.
• Cubice şi adesea greoaie, cu ferestrele din
~raveele mijlocii in arcade, cu ferestrele uşii de 111.
~arter deschiztndu-se pe o terasă, care se con-
~inuii printr-o grădină cu havuze şi trandafiri,
':u un portal pentru sosirea trăsurilor, cu un
~all mare şi scări monumentale, cu lenevia dulce
n marilor încăperi ce se urmează, ele au păstrat
1>arcă ln ecoul părăsirii lor versurile lui Eminescu:
, „Trecut-au anii ca norii lungi pe şesuri ... "
1 De fiecare dată, cind sosesc sau cind plec din
iaşi, mă izbeşte mindra siluetă a mtnăstirii Fru-
noasa. Din orizontalitatea zidului de pază se
tesprinde cubul alb al fostei case domneşti [ ... ]
l Cele trei ferestre din mijloc sunt arcate şi
tespărţite prin pilaştri. Raportul plinurilor şi
\olurilor e ln favoarea plinurilor. Subasmentul
nuşcă adinc in coastă dealul care pe vremuri era
Jcoperit de un parc. Armonie şi putere, linişte
ii mtndrie, intimitate şi pace, iată ce poate emana
;într-o proporţie reuşită. Că doar attt e acolo.
Hei un orne.ment, nici măcar bogăţia vreunui
material. Ferestrele înalte într-un zid alb; iată
casa domnea-scă ·în care prinţul de Ligne venea să
se întreţie pe greceşte cu domniţa lui Vodă Mavro-
cordat. Nu departe de mînăstirea Frumoasa,
care îşi· merită pe deplin numele, se găseşte ves-
tita Cetăţuie, ctitoria lui Duca Vodă. La adă
postul unor ziduri de apărare, cu turle de veghe,
se inalţă, lîngă biserică, Casa Domnească. Locu-
inţa are o înfăţişare arhaică. Aproape un veac de
la locuinţa clintii. După aspect ar putea fi zece.
Două cerdace puţin spaţioase, ferestre mici cu·
profile gotice, apărate de zăbrele, uşi greoaie,
bolţi aparente. Numai sala cea mare are bolţi
curat gotice de o foarte bună execuţie. Ai putea
să te crezi într-un castel in Franta. · Pentru a
putea fi mai bine adăpostită de zidurile cetăţii,
casa e zidită în lung. Caracterul defensiv al
casei contribuie la atmosfera ei de tristeţe;
toate stăruinţele _restauratorilor n-au ajuns să
gonească dintr-însa sufletul ursuz şi amar al
tragicului domnitor.
Pe cînd laşul era chiar pentru străini un stră
lucit subiect de mirare şi de admiraţie, în Mun-
tenia, sub domnia lui Şerban Cantacuzino şi mai
ales a lui Constantin Brâncoveanu, locuinţele
româneşti găsiră deplina lor expresie. La mînăs
tirea Comana se găseşte schiţat, în proporţiile
şi motivele cerdacului, tot programul estetic al
lui Brâncoveanu, program aerian, spiritual şi în
acelaşi timp bogat şi de o diversitate ornamen-
tală plină de fantezie.
Sub Brâncoveanu, stilul românesc trebuia să
se dezrobească de legile geometrismului ermetic.
Sub Brâncoveanu, toate însuşirile noastre, toate
posibilităţile noastre plastice au ieşit pentru un
timp din umbră.
In parcul de la Mogoşoaia, pe malurile Colen-,
tinei, nu departe de o moară care e aşezată lingă
şoseaua Tîrgoviştei, într-o atitudine de Narcis,
e un palat care n-are pereche în tot_ întinsul
Tării Românesti.
' Aşezat pe 'lungile sale terase de cărămidă
tăiata prin trepte de piatră, palatul aduce aminte
218
de casele graţioase de pe canalul Grande. Din
materialele simple, casa strălucitului domnitor, fără
bogăţii adăugate şi fără fastul împrejmuitor, are tn
singurătatea ei o surtzătoaregravitate. Nici gondole,
nici campanile, doar o barcă de pescar, doar şesul
Munteniei cu jocurile sale de lumină, cu cerul
său înalt şi cu fiorul apusurilor de soare. Faţadele
corespund cu cele patru puncte cardinale. Intra-
rea care dă spre curtea pătrată, in care se deschi-
deau pe vremuri casele slugilor, bucătăriile, graj-
durile şi casele ostaşilor, e aşezată spre răsărit.
Un cerdac, care aduce aminte de cel de la Comana,
se desprinde energic pe netezimea faţadei de
cărămidă. Numai rampele şi capitelele sunt să
pate tn ornamente florale de o bo~ăţie barocă
cu reminiscenţe orientale. Pe bolţi, filigrane per-
sane rămin din vechea decoraţie. Faţada dinspr~
apus e cea care priveşte spre ape.
Acolo anonimii arhitecţi au desfăşurat virtuo-
zitatea lor. Două intrări, la care duc două bal„
coane acoperite printr-o inaltă arcadă în semicerc,
tnaintează puţin pe planul faţadei, incadrind
prin zveltele lor volume motivul central al loggiei.
Aici tnriurirea veneţiană e vădită. Dar inter-
pretarea liberă, ornamentaţia plină de sensibi-
litate şi originalitatea cu care s-_a tnţeles sculptura
· pietrei rămln ale noastre.
Elementele clasice şi orientale sint contopite
1 tntr-o vervă barocă. Capitalele corynthiene de o
1 interpretare cit se poate de liberă, coloanele
, torse, floarea soarelui de pe baze, delfinii, vasele
, cu flori şi, 1n sfirşit, s~ma Munteniei, toate sunt
1 prinse de aceeaşi vervă, toate sunt executate ou
aceeaşi libertate, cu aceeaşi viaţă, cu acelati
t entuziasm.
Capete de monştri marini suportă bolţile uşoare

1 ale cerdacului. Aci e inima casei, aci e răcoarea
i şi umbra dimineţii, lumina mai blindli de după-
1 amiază, de aci se vede globul de aur al soarelui
i asfinţind după zarea violetă, de aci se zăreşte şer-

1puitul Colentinei pierztndu-se prin stuti,uri dese
Ide papură, ptnll c& ocoleşte după o pădurice.
219
-
Casele noastre au ayut intotdeauna şi mai au
cerdacuri, fie că sunt ţărăneşti, fie că sunt boie-
reşti. De altfel, in toate timpurile s-au zidit case
pentru boieri de către ţărani în care elementele
ţărăneşti erau dezvoltate fără a-şi pierde carac-
terul. Să nu credem insă că cerdacul e o creatie
specific românească. In toate arhitecturile medi-
teraneene au existat elemente similare, ca de
exemplu Miradorul din Spania. Loggia e un
element de aceeaşi provenienţă, cu deosebirea
că la noi n-a fost întrebuintată decît foarte
puţin, pe cind cerdacul s-a popularizat şi se
găseşte în toate dimensiunile.
O loggia ar putea fi definită aşa: o cameră
larg deschisă, pe o lature, un soi de vestibul
central exprimînd în faţadă motivul principal
printr-o colonadă, sau arcade şi stîlpi de zidărie.
După documentele rămase nouă, se pare că
loggia n-a fost întrebuinţată în arhitectura
noastră decît pe vremea lui Brâncoveanu. N-o
vedem nici înainte, nici pe urmă. Camerele pala-
tului sunt încăpătoare şi tot planul e conceput
cu logică. Loggia, care se găseşte în axa pala-
tului pe o linie cu cerdacul, e legată de acel cerdac
prin săli in care maeştrii au încercat v,ariaţiunile
cele mai reuşite ale artei boltitului. La stînga şi la
dreapta acestor săli comune erau apartamentele
andronitideului şi al gineceului. La parter se gă
seau apartamentele arhondăriei. Sălile din mijloc
primesc lumina cerdacului şi a loggiei. Restaurat
cu grije de mîini cucernice, .Palatul, despre care
o să vorbim încă adesea, se găseşte şi astăzi in
armonie cu marele lui trecut. Uitasem să spun
că bisericuţa, zidită cu cîteva decenii înaintea
palatului, este' în axa cerdacului şi loggiei, simbol
precis al vechei credinţi.
Arta brâncovenească poate să mai fie oricînd
un punct de plecare pentru dezvoltarea sufletului
românesc. Dar să păşim mai departe în perspec-
tivele trecutului, pină cînd întunerecul uitării
ne va opri.
La Paşcani, in Moldova, se· găseşte, pe un deal
împădurit de stejari, o mindră şi frumoasă locu-
220
inţă zidită pe vremea lui Vasile Lupu. Stilul e mai
arhaic, mai puţin liber. Pe cînd Mogoşoaia işi
dezvolta armonia cu linişte de-a lungul oglindei
apelor cu constelaţii de nuferi, casa din Paşcani
păstrează reminiscenţe defensive de castel, şi
cerdacul ei e izolat din motive de securitate
deasupra unei rlpe. Tot aspectul e mai sever,
mai sfios, expresie a unor timpuri care, cu toate
preocupările lor artistice, erau mai dirze. In
cerdac se vede o friză săpată in piatră a unei
vinători. Incăperile sunt mai restrinse, bolţile
mai joase. Dar la Paşcani, ca şi la Mogoşoaia,
aceleaşi însuşiri decorative se ivesc, demonstrlnd
unitatea unui gînd şi similitudinea unor tempe-
ramente.
După Paşcani documentele se fac mai rare.
De abia la mînăstirea Probata găsim, păstrată
in întregime, îngusta şi modesta locuinţă mona-
hală în care Petru Rareş şi probabil mulţi din
urmaşii lui Ia scaunul Moldovei veniră să se
odihnească sau să-şi adăpostească familia în
momente grele. Am ajuns de altfel in plia Ev
Mediu, epoca castelelor. Nu mai e vorba de palate.
Mînăstirile sunt si ele cetăti în care nu e loc
pentru o dezvolt~re spaţioa'să de săli. Voievozii
sunt înainte de toate căpetenii, lăsînd pe seama
vlădicilor sfinţii şi cărţile. In scurte momente de
odihnă, intre două războaie, se zidesc mînăstiri,
în care locuinţa domnitorului se aseamănă adesea
cu aceea a unui monah.
Ştef an cel Mare locuieşte la Suceava într-o
„Burg", făcută cu siguranţă după aceea de Ia
Neamţ, sau după o altă cetate a cavalerilor teu-
toni. Aşa trebuia să fie şi in Muntenia, căci aşa
o cereau timpurile. Dar aci ne părăsim subiectul
si intrăm in zona arhitecturii militare. Aci o să
pierdem de altfel şi firul povestirii noastre, căci
după Mircea cel Bătrîn, după chilia îngustă
săpată într-o stincă de Nicodim, care cetea căr
ţile sfinte la murmurul continuu al apelor Tis-
manei, totul se întunecă.
Cetăţi genoveze la malul mării, cetăţi bizantine
care n-au lăsat nici o urmă, castelele cavalerilor
221
teutf!I:ţÎ
lP sălhăti{{ia codrilor ~in Ca.rpaţi, pădlld
des.e şi adinci ca noaptea.
Iar secolele trec grăbite şi vintul 1mprăştie
praful ridicat de năvăliri. Şi mai tirziu se desprind
din negura timpului pe moşiile zestrei Medeii,
tntrtt Dunăre şi plajele Pontului Euxin, suriză
toen cetăţi cu temple zidite din piatră după
cele msi subtile legi ale Heladei, oraşe zidite pe
planuri simetrice, apărate de ziduri grele şi,
falezele tnalte, vile cu peristile in care orizontul
marin era întrerupt de coloane canelate. Căci
pămtntul nostru a cunoscut şi el subtila şi neîn-
trecuta artă grecească.
Dincolo de acele hotare ale memoriei, totul se
întunecă, şi de data asta pentru totdeauna.
Arheologii ne vor aduce poate documente. Se
vor stabili similitudini şi, prin analogie, prin
inducţie, se vor putea reconstitui şi locuinţele
dacilor şi ale sciţilor. Pe vase vechi, găsite in
morminte, se va vedea poate desemnată forma
corturilor unor popoare de năvălitori. Curiozi-
tate& nu cunoaşte odihnă.
Ştiinţa îşi împinge cuceririle mereu mai departe.
lnsă, ca şi noi, savanţii la un moment dat vor
ajunge in faţa necunoscutului care se va întinde
in faţa lor ca zarea verde a mării, care singură
a rămas necucerită, pe cind pămînturile au fost
călcate de năvăliri, răscolite de războaie şi împăr
ţite de civilizaţii. Oricît de mult va stărui ştiinţa
1n mărirea hotarelor cunoştinţei, întotdeauna spi-
ritul se va pierde in legende, confundtnd cu o stea
focul de veghe ce arde pe catargul vasului argo-
_J')auţilor.
(fn: Izvoare şi popasuri, 193~. text editat

de Adrian Anghelescu în antologia fzpoare
şi popasuri, Editura Eminescu, 1977, p.
76~81)
GEORGES DUBY
Difuzarea modelelor culturale
in societatea feudală
Doresc să discut trei categorii de probleme.
Prima poate fi redusă la această simplă tntrebare:
mişcarea este, intr-adevăr, attt de simplă, iar
procesiunea descendentă a difuzării nu este oare
insoţită de o întoarcere? Altfel spus, în ce măsură,
ln timpurile medievale, cultura aristocratică (şi
menţin în continuare sensul cel mai restrins al
cuv1ntului cultură), a primit valori şi forme izvo-
rîte din străfundurile edificiului social? ln acest
caz observaţia este infinit mai dificilă deoarece,
pe de o parte, mecanismele creaţiei culturale
sint foarte greu de urmărit în epoca medievală
şi pentru că, pe de altă parte şi mai ales, dacă
istoricul Evului Mediu are posibilitatea să desco-
pere anumite trăsături ale culturii aristocratice,
pentru că aceasta a prins contur şi s-a exprimat
în forme care s-au perpetuat pină la noi, el este
pentru totdeauna condamnat să ignore aproape
totul din cultura populară şi să nu poată nici
măcar sii-i dovedească existenţa. Doar trei as-
pecte, mi se pare, apar deosebit de clare.
1. Atunci ctnd cultura se îmbină cu propa-
ganda, şi acesta este cazul dezvoltării creştinis
mului medieval, în cadrul căruia trebuie să
converteşti şi să educi pentru a converti, este
evident că atelierele de creaţie culturală situate
la nivelurile superioare ale edificiului social, în
. vetrele de avangardă ale corpului ecleziastic, dar
care lucrau deli8erat spre folosul poporului, au
223
aeceptat voit tendinţe difuze, scheme, imagini
mentale răspindite pe nivelurile de cultură infe-
rioare, şi aceasta pentru a le domestici, a le
incorpora in construcţiile lor propagandistice şi
pentru ca această propagandă, inveşmîntată in
trăsături familiare, să poată mai uşor pătrunde
in mase. Receptare, prin urmare, a ceea ce am
convenit să numim folclor şi pe care istoricul
nu-l cunoaşte decit datorită acestei receptări.
Fenomenul a avut loc atit in epoca merovingiană
(după cum a demonstrat magistral Jacques Le
Goff), cit şi in secolele, al Xiii-lea şi al XI V-lea,
ctnd dominicani şi franciscani au lucrat pentru
a face vie credinţa in rindurile poporului din
oraşe.
2. Dar cultura aristocratică se dovedeşte, de

asemenea, receptivă la folclor, intr-o manieră
foarte firească şi permanentă, prin inclinaţia sa
spre „populism" - înclinaţie foarte vizibilă, de
exemplu, în mediile princiare din secolul al
XV-lea, dornice de poezii pastorale, de distracţii
cimpeneşti şi preluînd, se pare, anumite orna-
mente din decorul figurativ al locuinţelor, anu-
mite ornamente din muzica de curte, de la melo-
diile „populare", adică, de fapt, din forme create
mai înainte pentru cercurile aristocratice, sacre
sau profane, dar treptat simplificate, decantate,
devenite fals naive în decursul îndelungii miş
cări de difuzare care le făcuse să fie treptat adop-
tate de păturile sociale inferioare.
3. Şi aceasta mă conduce spre evocare celui
de al treilea aspect: pe măsură ce pătrund, înce-
tul cu încetul, din nivel în nivel, în interiorul
corpului social, elementele culturii aristocratice
trec prin transformări care, în general, se traduc
printr-o simplificare, printr-o schematizare pro-
gresivă pe planul formelor şi pe planul mijloa-
celor de expresie; cît despre conţinut, transfor-
marea duce la o dizolvare progresivă a cadrelor
logice şi la invazia afectivităţii. Atare modificări
au marcat, de exemplu, arta religioasă şi atitu-
dinile de pietate din secolul al XIV-lea, cînd
224
creştinismul s-a popularizat. Dar se pare că tot
atunci s-a produs - şi acesta mi se pare a fi
faptul important - un fel de şoc provocat de o
întoarcere, o schimbare corespunzătoare a datelor
culturale la cele mai înalte niveluri sociale. Creş
tinismul prelaţiilor şi al curţilor princiare s-a
îmbogăţit incontestabil, in secolul al XIV-lea, cu
valori ale sensibilităţii venite din fondul popular
şi care şi-au găsit calea de exprimare pe măsură
oe creaţiile artei şi atitudinile de devoţiune pătrun
deau din ce in ce mai adinc în interiorul popo-
rului.- Ca urmare, ar fi vorba - şi acesta ar putea
deveni un prim domeniu de cercetare - de a
observa in ce mod jocul difuzării modelelor
aristocratice, care este desigur mi~carea esen-
ţială, motorul determinant al istoriei culturale,
stabileşte, de fapt, o comunicare cu dublu sens
intre fondurile culturale ale diferitelor niveluri
sociale.
Dar mănunchiul de probleme sporeşte atunci
cind lărgim interogaţia, luînd, de data aceasta,
cuvintul „cultură" într-un sens mai puţin restrîns.
Se observă de îndată că mişcarea de difuzare
acţionează asupra unui ansamblu mult mai vast
care afectează nu numai convingerile, cunoştin
ţele, atitudinile religioase, ci, in egală măsură,
moda, reprezentările sociale, fel ul in care o
societate se priveşte pe sine insăşi, care au conse-
cinţe asupra comportamentelor individuale, a
valorilor etice, pe scurt, asupra întregului stil
de viaţă. Ne dăm seama, totodată, că fenomenul
de difuzare îmbracă un dublu aspect: receptare,
imitare de către straturile sociale inferioare a
modelelor, a atitudinilor propuse de elite şi, tn
sens invers, adoptarea de către elite a unor valori
izvorîte din nivelele mai puţin înalte. Este ceea
, ce voi arăta acum, analizînd cultura, tn sensul
. cel mai larg al termenului (în sensul pe care i-l
: dau azi etnologii), a aristocraţiei franceze din
~ secolele al Xi-lea şi al Xii-lea.
Avem de-a face cu un grup social pe care
1 formarea progresivă a atitudinilor, a regulilor
. juridice şi de comportare, a unei morale, pe
1115
scurt constituirea unei culturi comune l-a făcut
încetul cu încetul mai coerent, mai omogen, deşi
la începuturi fusese constituit dintr-o serie în-
treagă de straturi suprapuse, deşi adunase în
sinul său tipuri sociale diverse, atit de diferite,
de exemplu, cit pot fi între ei un duce de Nor-
mandia, cavalerii pe care i-am urmărit în M âcon-
nais şi, in sfîrşit, toţi acei soldaţi in slujba aven-
turii, toţi acei cavaleri domestici proveniţi, in
parte, din funcţiile atit de numeroase in preajma
familiilor nobile din nord-vestul Franţei. Această
cultură comună se plămădise mai ales prin extin-
derea la toţi membrii unui grup pe care-l delimi-
taseră strict transformările structurilor politice,
implantarea a ceea ce numim feudalitate din
jurul anului 1000 şi ale cărui contururi se fixa-
seră atunci, prin extinderea la tot acest grup a
obiceiurilor care la început nu fuseseră proprii
decît unei elite subţiri, unui strat superior al
acestei clase, vechile familii nobile.
Voi lua în discuţie două aspecte a ceea ce este
1n mod evident in interiorul aristocraţiei feudale,
o mişcare de difuzare culturală şi voi izola, mai
intii, una dintre atitudinile mentale care mi se
pare că, int~-adevăr, se află tn inima culturii
aristocratice. Mă refer la sentimentul dinastic,
de venerare a strămoşilor, la simţul· aparten~nţei
la un şir de generaţii, un ansamblu de repre-
zentări mentale care formează realmente o armă
tură a noţiunii de nobilitas. La un colocviu care
s-a ţinut recent la Varşovia, am expus rezultatul
cercetărilor mele cele mai recente. Cred că am
observat corect ·că organizarea familiei aristo-
cratice în lign_age, după descendenţă, pe case,
pe baza genealogiei întemeiate pe o filiaţie de
strictă înrudire legitimă, pe linie strict paternă
- şi tot ce este legat de această concepţie, adică
obiceiurile matrimoniale, noţiunea de primoge-
nitură, adoptarea numelor patronimice, a sem-
nelor heraldice etc. - este, cu certitudine, mai
recentă de cit s-ar crede şi co!l.stituie, de fapt,
o nouă structură care s-a instalat încetul cu
lncetul tn aristocraţie pentru a deveni, apoi,
2,26
cadrul său primordial. Dar aş adăuga că această
consfinţire a noilor structuri de rudenie s-a
operat progresiv, printr-o mişcare orientată de
sus in jos, adică printr-o mişcare de difuzare.
lntr-adevăr, la mijlocul secolului al X-lea, noile
forme de relaţii familiale sint vizibile in Franţa,
la nivelul cel mai inalt al aristocraţiei, cum stnt
prinţii posesori ai domeniilor şi familiile de conţi;
ele apar la nivelul familiilor de castelani către ·
anul 1000 şi se răspîndesc, în sfîrşit, pe nivelul
simplilor cavaleri către 1050. Aşadar, difuzare,
dar o difuzare, concomitent, este drept, mai
lentă, a unor anumite atribute care la origine
erau rezervate membrilor nobilimii, aristocraţiei
de pe cele mai înalte trepte. Mă gindesc la turn,
considerat simbol al puterii, al suveranităţii, al
dominaţiei militare şi judiciare. Turnul a fost,
la inceput, un monopol regal, deţinut de suveran
el insuşi şi de reprezentanţii lui, conţii, şi de
slujitorii lui, episcopii. In jurul anului 1000,
turnul a devenit o posesiune mai comună, intrind
in mîinile cîtorva familii, dar încă 1n mic număr.
ln sfîrşit, în cursul secolului al Xii-lea, turnurile
devin mai puţin rare ; unele trec 1n posesiunea
unor ramuri colaterale ale marilor rase domi-
nante, iar către 1200, simpli cavaleri incep, la
rindul lor, să înalţe turnuleţe, să sape şanţuri
in jurul locuinţelor lor, să facă din reşedinţa· 1or
de la ţară, sălaş al familiei lor, o „casă puternică",
adică o replică redusă a marilor fortăreţe prin.:
ciare. La fel, şi in acelaşi ritm, se difuzează exploa-
tarea puterii senioriale, folosirea sigiliului, irisu- ·
şirea unui titlu, dominus, „messire", care, după
ce fusese, pe la anul 1000, strict rezervat pose-
sorilor de castele, numai celor care deţineau
efectiv puterea, a ajuns, către 1200, să desem-
neze pe toţi cavalerii, aplicindu-se la toţi şi slu-
jind la a-i distinge de ceilalţi. Astfel că pe la
această dată, spre capătul final al secolului al
Xii-lea, poate fi definită aristocraţia din Franţa
ca un ansamblu' de oameni care deţin preroga-
tive, titluri şi norme care către anul 1000 mai
erau incă privilegiul cttorva farnilii, privilegiul
227
celor denumiţi proceres, optimates, şi care, fără
îndoială, două secole mai devreme formau privi-
legiul unei singure familii, familia regelui.
Totuşi, atunci cînd analizăm cultura aristo-
craţiei feudale, trebuie să recunoaştem că una
din axele sale principale a fost, la rîndul ei, miş
cată progresiv, dar cu o orientare in sens invers,
pornind nu de la virful păturii sociale aristo-
cratice, ci dimpotrivă de jos. De fapt, cultura
aristocratică, cultura aristocraţiei feudale se ordo-
nează in funcţie de două noţiuni majore: noţiu
nea de nobleţe, care s-a răspindit pornind de la
nivelul superior, al micii elite, nobiles, din anul
1000 şi, pe de altă parte, noţiunea de cavalerie care
emană incontestabil din straturile mai puţin
!nalte ale aristocraţiei. lntr-adevăr, la începutul
secolului al Xi-lea, miles este un titlu cu care
se mindresc doar aventurierii sau seniorii de
avere mijlocie care gravitează în jurul castelelor
~i al stăpinilor principatelor, deoarece, la această
dată, militar nu vrea să spună doar a lupta, el
tnseamnă şi a sluji. Totuşi, încetul cu încetul,
folosirea acestui titlu - şi, ln acelaşi timp, recu-
noaşterea valorilor pe care le implică, valori ale
curajului, ale competenţei militare, ale loialităţii,
menite să dobîndească atita importanţă şi pentru
mult timp in etica aristocratică - se răsplndeşte,
urcă ln sus, pătrunde în niveluri sociale din ce
tn ce mai înalte. In 1200, evoluţia s-a incheiat:
tn momentul acesta. cei mai mari prinţi, regii
tnşişi se la.udă. că sînt cavaleri; pentru ei cere-
monia îmbrăcării armurii marchează una din
etapele primordiale ale existenţei lor. Astfel că
s-ar putea. da aristocraţiei din Franţa de la
această dată, capătul final al secolului al Xii-lea,
o definiţie tot atît de exactă ca şi aceea pe care
am propus-o mai înainte, adică ansamblul oame-
nilor care au aceleaşi virtuţi, însuşiri şi înda-
toriri specifice celor desemnaţi drept milites pe
la anul 1000, adică tineri plini de hotărire
dintre care unii proveneau de foarte de jos, şi
eare formau familia, slujitorii, escorta celor mari.
k fi deci vorba, şi acesta ar putea fi un al
228
loilea clmp de investigat, de recunoaşterea miş
ărilor care intervin 1n formarea modelelor
ulturale şi dacă, aşa cum este cazul in analiza
oarte sumară pe care am propus-o, ele nu
1rovin adesea de la cele două extremităţi ale
1celeiaşi pături sociale. Intrebare foarte importa11.-
ă deoarece ea ne-ar duce spre o mai bună
nţelegere, pe planul reprezentărilor mentale, a
1sihologiei colective, a mecanismelor care duc,
ncetul cu încetul, la formarea a ceea ce
iutem denumi o clasă.
Pentru a ineheia, doresc să string laolaltă
iltimele mele intrebări tocmai in jurul acestei
t0ţiuni tle model cultural a cărei importanţă o
tpreciez a fi foarte mare, ca ciment, ca factor
le coeziune a unor anumite grupuri şi de izolare
t lor tn raport cu altele. Aceste modele concrete
le comportament, aceste tipuri exemplare de
mplinire umană au fost propuse mai intti mem-
>rilor anumitor straturi sociale, dar curind după
lceea şi foarte repede grupelor aflate sub această
>ătură socială, iar fascinaţia pe care au exerci-
~at-o a constituit cel mai puternic motor al
nişcărilor de difuzare despre care am vorbit. In
1ocietatea Occidentului feudal, aceste modele sint
ntr-un număr foarte restrtns. Două numai sint
:Iar perceptibile, bine definite şi de altfel strict
>puse unul faţă de celiUalt: unul orientat către
)artea sacră, celălalt către partea profană a
:ulturii aristocratice. Deşi, dupii cum cred, ~i
mul şi celălalt reprezintă cele două feţe ale unui
ixemplar unic şi desigur primitiv, modelul regal,
>resupuntnd că în cultura Evului Mediu mijlociu
'e află ca o culme figura suveranului, chip a)
livinităţii, presupunind că sursa iniţială a intre-
rilui proces de difuzare se găseşte, aşa cum cred
m, in fascinaţia exercitată de exemplul regal.
\ceste două modele slnt, pe de o parte, cel al
·ăzboinicului, să zicem al cavalerului - şi nu
roi zăbovi asupra acestuia - , de cealaltă parte
:el al omului din sacerdoţiu, al clericului. In
>rivinţ.a acestuia din urmă, ar fi foarte nimerit
- şi 1-ar putea să fie aceasta o cale de rezolvare
~29
a problematicii noastre - să putem pricepe m~i l
bine în ce mod, în decursul secolului al Xi-lea,~
modelul clerical s-a apropiat de un model diferit, \·
un model superior în ierarhia morală, mai plin .f
de prestigiu, mai avansat în perfecţiunea spiri- "
tuală, adică modelul monastic; dar ar fi de văzut·
şi în ce mod, după 1100, toate refuzurile, replie- ;
rile, voluntare sau nu, ale instituţiei monastice '
au lăsat curînd pe primul plan singur pe cleric,
adică omul specializat în exerciţiile inteligenţei,
precum şi ale rugăciunii.
Ar trebui desigur să analizăm cu atenţie compo-
nentele acestor două modele. Dar noi întrebări
apar care privesc puterea lor de seducţie. In
această privinţă, mă voi limita - pentru că, în
fond, tot programul acestei anchete trebuie pe
de-a-ntregul construit - să iau în consideraţie
două aspecte ale acestei probleme. Primul, care
mi se pare foarte important, este soliditatea,
permanenţa celor două modele, ale căror trăsă
turi sînt, în Franţa, bine precizate către 1130
şi care nu se mai schimbă deloc după aceea, cel
puţin pentru două secole şi jumătate. Iată un
exemplu despre această stabilitate pe care-l
împrumut din cercetările unuia dintre elevii mei,
Jacques Paul. El a studiat vocabularul, cuvintele
şi diversele cîmpuri semantice folosite către 1260
de· către franciscanul Salimbene pentru · a face
elogiul oamenilor pe care-i cunoscuse. In jerba
de calificative, nimic nu denotă cea mai mică
influenţă a spiritualităţii franciscane, nici cea
mai mică aptitudine de a se desprinde de cele
două modele socio-culturale, din partea unui om
care, cu toate acestea, ştia să observe cu cea
mai mare atenţie peisajele şi ştia să le descrie
intr-o manieră foarte personală. Pentru el, toţi
laicii demni de stimă pe care i-a întîlnit sînt în
acelaşi timp „frumoşi şi nobili" - două cuvinte
perfect asociate. Ei sînt docti ad proelium, sînt
curtenitori, darnici, bogaţi (sărăcia continuă să
fie pentru acest franciscan o tară), sînt apţi să
compună cîntece; de fapt, calităţile pe care le
elogiază el se ref eră foarte precis la exemplarul
230
cavaleresc. Pe de altă parte, toţi oamenii bise-
1ricii demni de stimă sint pentru el, în acelaşi
1timp, sfinţi şi cărturari, ceea ce vrea să spună
.că personajul pe care Salimbene îl laudă regă
:sţndu-1 in ei este, la rindul lui, conform cu exem-
·plarul clericului. In ce moment şi sub ce influenţe
au început aceste modele să se dezagrege, iată
· ceea ce investigaţii bine dirijate prin mărturiile
'literare, ca şi prin mărturiile iconografice ale
sfirşitului Evului Mediu ar putea să precizeze.
Ctt despre originea acestor modele, cit despre
locurile tn care au apărut şi care le-au difuzat
pe încetul, cred că atenţia s-ar pt;.tea concentra,
cel puţin la tnceput, asupra unui mediu social
care, după cite cred, a fost punctul de cristalizare
al acestor reprezentări colective: este vorba de
curţile princiare. In jurul principelui şi hrăniţi
I de darurile sale, se adunau reprezentanţii eli-
·: telor, ai celor două elite ale societăţii: elita reli-
1 gioasă şi elita laică. ln cadrul acestei adunări
. care forma curtea, dinamismul nu venea oare din
J partea „tinerilor", juCJenes? Am subliniat tn alt
i studiu importanţa acestui grup de băieţi formaţi
' deja să-şi îndeplinească misiunea lor militară sau
: religioasă, deja educaţi, deja iniţiaţi, deja tre-
~ cuţi prin ceremonialul care-i introducea in socie-
~ tatea adulţilor, dar care nu se stabiliseră tncă
J nici într-un cămin, nici într-un post de paroh
I 'i căutau să-şi facă avere. ln articolul din „Anna-
l les" la care mă refer nu am vorbit declt despre
j tinerii din rtndul cavalerilor. Dar sînt convins
că s-ar putea observa cu uşurinţă grupări, atitu-
dini şi frustrări asemănătoare printre clerici. ln
acest grup în acelaşi timp clerical şi cavaleresc
J unde se string laolaltă tinerii din preajma prin-
1 cipelui se află, după părerea mea, centrul prin-
1 cipal al emulaţiei, al rivalităţilor (noţiunea de
· valoare, de premiu clştigat în lntrecerea militară
sau oratorică, este, tn acest caz, fundamentală),
al competiţiei permanente care se referă firesc la
tipurile de perfacţiune ale căror caractere sînt
fixate tocmai prin această emulaţie care le impune
la toţi. Curtea, ln partea sa cea mai tinereascll,
231
mi se pare a fi vatra ·tn care au fo.st elaborate
modelele şi unde au fost create figurile exem-
plare ale cavalerului perfect şi ale clericului
perfect. In competiţiile care opuneau tinerii cle-
rici tinerilor cavaleri disparităţile dintre cele
două modele s-au accentuat şi s-au fixat. Să ne
reamintim doar una din temele majore ale jocu-
rilor ce se desfăşurau in încăperile doamnelor:
cine merită a fi mai mult iubit·, clericul sau cava-
lerul? Dar, în acelaşi timp, in cadrul acestor
adunări şi al contactelor permanente intre cle-
rici şi cavaleri s-au operat îmbinări intre cele
două tipuri exemplare şi astfel, la curţile prin-
ciare, in decursul secolului al Xi-lea, sfinţenia a
prins încetul cu încetul culoarea eroismului, aşa
cum mai tîrziu, în decursul secolului al Xii-lea,
cavalerul a început şi el să devină, treptat, litte-
ratus. Aşadar, centru de creaţie, dar desigur şi
centru de difuzare, pe toate căile ce se între-
tăiau la curtea princiară şi care, asemeni unor
ştafete au dus aceste modele, pe drept cuvînt
curtene, pînă la ultimele liziere ale societăţii
aristocratice, pentru a le răspindi, apoi, pe o
scară largă, in păturile de jos, printre toţi oamenii
care nu erau nobili, dar pe care ii fascina stră~
lucirea curţii. Principele (adică regele) - lingă
el clericul şi cavalerul-, mai departe masele
care admiră aceste modele de perfecţiune umană,
aceasta este schema cea mai simplă a societăţii
feudale. Acesta este, desigur, şi cadrul mişcărilor
de difuzare al acestor fenomene complexe de
împrumuturi, de schimburi la toate nivelurile a
ceea ce putem numi, în lipsă de alt cuvint, cul-
tură.
(La "ulgarisation des modeles culturels dans

la societe feodale, în: N i"eaux de culture et
groupes sociaux. Actes du colloque reuni du 7
au 9 mai 1966, Paris, 1967, p. 34-40)
:ARTEA ŞI DORINŢA
bE FICŢIUNE POPULARĂ
Textele care urmează redau o parte din vasta

anchetă condusă de istorici ai mentalitătilor care
au găsit in carte un excelent suport ai gîndirii
si afectivitătii din societătile trecute. 3tudiile lui
Franc;ois F~ret sau Alp,honse Dupront despre
rolul cărţii in Franţa vechiului regim au fost
completate de investigaţii asupra progreselor
alfabetizării. Mai departe merg cercetările care îşi
propun să reconstituie universul oralităţii, tot
cu ajutorul datelor oferite de scris, de vreme ce
oralitatea nu mai poate fi regăsită in totalitatea
ei. Dar lumea sunetului ne poate face să înţe
legem lumea in care trăim noi, a semnelor scrise,
sau cea in care intrăm - a semnelor transmise
de ecrane, intr-o civilizaţie a butoanelor. Sigur
este că cele două limbaje devin mai limpezi
atunci cind asociem limbajul figurativ: variantă
a scrierii, „zugrăveala" ne comunică elemente
importante despre lumile care au intrat în ceaţă.
ln această ultimă privinţă, cercetarea română
are un cuvint greu de spus: investigaţiile lui
Nicolae Cartojan sînt exemplare pentru acele
treceri fireşti de la un limbaj la altul, o trecere
favorizată de caracterul relativ omogen al cul-
turii noastre vechi. Iar legătura dintre scris şi
pictură ne-o vădeşte gravura. Intre lumea domi-
nată de sunet şi cea guvernată de semnul scris
sau tipărit se află distanţe pe care cercetarea
233
le-a pus în lumj_nă, pătrunuJwJ ln
me,nt.alităţil<;>r
contururile vechilor niveluri culturale şi surprin-
zînd acţiunea nivelurilor temporale, cele gare ne
explică evenimentele, conjuncturile şi constan-
tele.
NICOLAE CARTOJAN
Romanul popular
Literatura poporană - în care cuprindem şi legen-

dele religioase apocrife - apare la noi curind
după traducerea cărţilor fundamentale ale bise-
ricii tn ţinuturile maramureşene.
ln cadrul literaturii noastre vechi, ea pătrunde
din limba slavă sau greacă şi se răsptndeşte ln
tot cursul veacurilor al XVII-iea şi al XVIII-iea
tn copii manuscripte, pentru ca să vadă lumina
tiparului la sfîrşitul secolului al XVIII-iea sau al
celui de al XIX-iea, ctnd acţiunea de regenerare
naţională, prin şcoala sătească, începută de curen-
tul ardelean, impunea publicarea cărţilor iubite
de popor.
ln dezvoltarea culturii noastre vechi, cărţih~
acestea au alcătuit literatura de imaginaţie, prin
care s-au desf11tat tn ceasurile de recreare, sufle-
tele dornice de ficţiune ale cărturarilor din trecut
şi, prin ei, ale maselor populare.
Literatura apoorif ă şi poporană a deschis sufle-
tului românesc de pe vremuri o largă perspectivă
spre tărimul miraculosului magic şi creştin, spre
lumina feerică a Orientului: legende pioase, pline
de graţie naivă despre familia sftntă şi copilăria
Mtntuitorului in cadrul patriarhal al vieţii de
sat; descrieri pline de coloare despre palatul
reginei Candachia, cu pereţii de pietre nestemate,
cu mese de diamant, cu scaune de aur, cu pahare
de smaragd şi de safir; lampa fermecată a lui
Aladin, din O mie şi una de nopţi, cu lumea de
235
califi şi de viziri, de haremuri şi cadîne, cu Bag·
dadul plin de grădini în floare şi de fintini cu apă
răcoroasă.
Din acest punct de vedere, textele poporane
constituie pentru noi preţioase documente cultu-
rale. prin mijlocul cărora putem pătrunde şi
înţelege mentalitatea generaţiilor dispărute.
In manuscrisele acestea cu filele mîncate de
carii, îngălbenite de timp şi pătate de picăturile
de lumînări ale atîtor cetitori de pe vremuri,
palpită încă ceva din sufletul veacurilor trecute;
- şi acest suflet vom încerca să-l cuprindem şi
să-l înfăţişăm în paginile ce urmează.
Dar în afară de interesul istoric, textele acestea
păstrează încă şi azi un caracter de actualitate,
căci dacă în zorile veacului al XIX-lea, pătrun
derea culturii ,moderne occidentale le-a alungat
din biblioteca claselor noastre orăşeneşti, ele
circulă totusi si acum în lumea satelor. In fiecare
an se trimit din oraşe, prin colportori speciali,
la sate, sute de mii de asemenea texte-. numai
casa Steinberg tipăreşte, după cum m-am infor-
mat, anual în cîte 10 OOO de exemplare cărţile
poporane religioase. Acolo, în lumea satelor, căr
ţile acestea îşi continuă încă influenţa lor puter-
nică. Nu există colţ din arta şi literatura popu-
lară, din ciclul tradiţionist al superstiţiilor, care
să nu fi suferit influenţa cărţilor populare. In
ţesătura basmelor, a colindelor, a descîntecelor,
a oraţiilor de nuntă, a bocetelor etc. au pătruns
o sumedenie de elemente din literatura scrisă.
In iconografia populară, în picturile bisericeşti,
în troiţele ridicate de suflete pioase la răspîntia
drumurilor de ţară, se găsesc o mulţime de scene
inspirate din literatura· religioasă apocrifă.
Cunoaşterea adîncită a acestei ramuri de lite-
ratură veche românească aruncă o lumină asa
de vie ·asupra vieţii sufleteşti de acum a pop~
rului nostru, incit studiul folclorului nu se poate
despărţi de acela al literaturii poporane scrise.
De aceea în studiul nostru vom îndrepta cerce-
tările şi în această direcţie, fiindcă, dacă· preocu-
parea noastră de· căpetenie este de · a urmări
236
evoluţia literaturii scrise, totuşi credem că nu
trebuie să pierdem din vedere nici ţinta de a lega
trecutul cu prezentul şi de a desluşi ce mai tră
ieşte din vechea literatură în sufletul popular
de astăzi.
*
Romanul popular este o intreţinere de teme,
luate, în intregul lor sau in parte, din literatura
orală a maselor populare şi prelucrate de autori,
care tn cele mai multe cazuri nu pot fi identi-
ficaţi. Din ciclul poveştilor şi al legendelor popu-
lare, care circulă pretutirtdeni şi in care se păs
trează uneori rămăşiţe din concepţii şi cr.edinţe
de cultură primitivă, dintr-o epocă ce trece
dincolo de pragurile istoriei - şi-au împrumutat
materialul, autorii cărţilor populare. Romanul,
ca orice carte populară, este dar produsul a doi
factori deosebiţi: poporul, care dă comoara de
poveşti şi legende; cărturarul, care adună din
popor, amplifică uneori cu elemente literare înru-
dite şi fixează in scris materialul poporan.
Chiar romanele care au un caracter istoric, ca
de pildă celebra Alexandrie, cuprinde întreţesute
pe fondul de şterse amintiri istorice despre marele
cuceritor, o sumedenie de mituri populare. Aşa
bunăoară: arimaspii - oameni cu un ochi in
mijlocul frunţii, care săpau mărgăritarul şi se
luptau pentru apărarea lui cu zgripsorii, monştri
cu trupul de leu dar cu aripi şi cap de vultur -
sunt amintiţi cu vreo cîteva veacuri înainte de
alcătuirea romanului de Herodot; kynokefalii -
căpcânii - este un alt element popular pomenit
de mulţi istorici şi naturalişti antici (Herodot,
Aelian, Ctesias, Pliniu) sau, 1n sfîrşit, apa vie pe
care o găseşte Alexandru cel Mare în ostrovul
gymnosof işti lor este şi ea un incident obişnuit.
in basmele tuturor popoarelor, unde este pome-
nită cu diferite numiri: &.06.vaw vtpo la greci;
zivaya coda la ruşi ; {a fontaine de jouvence la
1
francezi etc.
237
Dar tocmai aceste elemente de folclor uni·
versal dau romanului popular acea putere de
vitalitate prin care străbate timpul şi spaţiul.
Trecind însă din mină in mină, de la copist
la copist şi de la traducător la traducător, cartea
poporană - ca şi poezia populară - este în necon·
tenită prefacere, incorporînd ingrediente noi şi
variate şi devenind şi pe această cale o operă
anonimă şi colectivă.
Modificările cele mai interesante le suferă
romanul popular la trecerea dintr-o limbă intr-alta.
Plăsmuit intr-o anume epocă, el poartă coloarea
locală a ţării şi a vremii; religie politeistă sau
monoteistă, mahomedană sau creştină, poligamie
sau monogamie etc. Trecind peste hotarele vea-
curilor şi ale neamurilor, traducătorii succesivi,
dindu-şi seama că formele de vieaţă socială ale
prototipului nu vor fi înţelese in cercul cetito-
rilor, cărora se adresează traducerea lor, prelu-
crează acele forme specifice, adaptîndu-le la
condiţiile etnografice şi sociale ale mediului lor.
Astfel în prelucrarea persană a romanului lui
Alexandru cel Mare, Alexandru - lskender - a
devenit un adevărat erou naţional: este fiul lui
Darie, „Darab" şi al fiicei lui Filip, iar la capătul
războaielor sale, după victoria asupra lui Por,
întreprinde un pelegrinagiu la Kaaba.
In redacţiunile medievale ale Occidentului,
romanul a dobindit un pronunţat colorit feudal.
Alexandru e înconjurat de cei 12 pairs, de ami-
ralul Babilonului şi de o întreagă curte de vasali,
şambelani, duci; ba şi un jongleW' işi face apa-
riţia în acest colţ de lume medievală.
ln redacţiunea noastră, Alexandru împărat
poartă pe cap, ca şi domnii noştri, „gugiuman"
cu stemă de aur şi pene „albe de stratocamil",
se îmbracă in „caftan de aur", este înconjurat
de „voevozi, vornici, vistieri şi căpitani" şi nu-i
lipseşte, fireşte, nici „vraciul".
Prin romanul lui Varlaam şi Joasa{, întemeie-
torul religiei budiste a devenit un ascet creştin,
trecut în rtndul sfinţilor; dar pentru ca legenda
indioă a lui Buddha să fie pr&lucrată in roman
238
hagiografic creştin, a trebuit să sufere· multe.
transformări şi să încorporeze elemente străine
de obîrşia ei, ca de pildă: apologia lui Aristides,
alcătuită în secolul al Ii-lea, pierdută tn originalul
grecesc, dar păstrată în versiuni siriace şi armene.
Prin aceste adaptări la mediuri sociale şi etno-
grafice deosebite, prin treptata înlăturare a tot
ceea ce este specific local, prin nesfîrşitele adausuri
de elemente venite din timpuri şi de la popoare
lndepărtate, romanul popular a căpătat acel
caracter de universalitate prin care a răzbătut
peste veacuri.
Romanul popular apare în literatura româ-
nească încă din secolul al XVl-lea; şi pînă pe la
jumătatea veacului următor el ne-a venit prin
mijlocirea literaturilor sud-slave din două direc-
ţiuni opuse, din două lumi cu totul diferite: din
lumea Occidentului medieval, latin şi cavaleresc,
stăpînit de cultul bravurii, al onoarei şi al „curtoa-
ziei" sau, prin Bizanţ, din lumea Orientului mis-
tic, inclinat spre parabole, sentinţe şi enigme.
Această încrucişare de elemente atît de deose-
bite in literaturile sud-slave se explică, precum
s-a văzut în capitolul I, prin împrejurările speci-
fice in care s-a dezvoltat viaţa popoarelor slave
din Balcani, în Evul Mediu.
lntinzîndu-se pină la ţărmurile Mării Adriatice,
aşezaţi la graniţele Imperiului Bizantin, slavii
sud-dunăreni au împrumutat din literatura aces-
tuia, fie în epoca de inflorire a literaturii bul-
gare, fie mai tîrziu, prin multiplele legături care
au unit Serbia medievală cu Bizanţul, alături de
multe elemente literare şi cîteva romane.
Literatura bizantină, pe lîngă romanul moştenit
din epoca de agonie a clasicismului grec - din
care lnsă n-a ajuns pînă la noi, in epoca de care
ne ocupăm, decit Alexandria - se îmbogăţise de
timpuriu şi cu un interesant ciclu de romane, cu
caracter popular, venite din Orientul îndepărtat.
Plăsmuit in India veche sau Asiria şi alcătuit
in genere dintr-o serie de poveşti, enigme Şi
parabole, lncadrate in rama unei povesţiri gene-
rale, romanul oriental a pătruns in literatura
239
bizantină prin Siria care, cîştigată la creştinism,
1
devenise în Evul Mediu o ţară de cultură elenică.

Din Bizanţ, romanele acestea au trecut mai
departe la slavii sud-dunăreni şi două dintre ele:
Varlaam şi Joa,saf şi Archirie şi Anadan au ajuns
de timpuriu şi la noi.
Romanul occidental a pătruns în literatura
sîrbească prin ţinuturile adriatice care primiseră
catolicismul şi care se aflau, precum s-a văzut în
capitolul I, în sfera de stăpînire sau de influenţă
ungară ori veneţiană (Raguza). Pe aceste ţăr
muri sirbeşti, în care înflorea cavalerismul, au
pătruns alături de alte elemente literare, 'i citeva
prelucrări în proză din ciclul vestitelor romane
courtois ale Evului Mediu occidental.
De la sirbi, romanele acestea au călătorit mai
departe, ajungînd chiar pînă în Rusia.
Astfel se face că cel dintii roman al litera-
turii noastre, Alexandria, deşi este prin originea
sa o plăsmuire bizantină, totuşi ne-a venit din
Occident, unde marele cuceritor macedonean a
fost preformat, după concepţia cavalerismului
medieval, într-un împărat cavaler, cu trăsături
de courtoisie şi de generozitate attt de plăcute
jonglerilor medievali.
(În: CărJile populare tn literatura romdneascd
Editura Casei Şcoalelor, 1929, voi. I, p.
V-VI; 209-212).
1. tnliteraturile europene, r6manul oriental a mai

pătruns şi prin Spania, unde fu!ese a.dus de arabi. Tradus
âi"n limba arabă ln limba medievală, de evreii din Spania,
romanul oriental s-a rAsptndit tn tot Occidentul şi a
avut o influenţă deosebită asupra novelisticei spaniole
tn începuturile sale. Cf. D. M. Men~ndez y Pelayo, Orifenes
ie la Ntwela, tom. I, ed. II, Madrid, 1925, pp. CX V~
-CXIX (Nota autorului).
240
„Cum a poftit regele pe Pierre la m asă la el în palat", gra-
ă din Pierre de ProCJence şi frumoasa Magu elonne, ediţia
neză din 1487, d e stinată să redea ese nţa textului.
2. Pieter Breughel cel Bătrîn, Jocuri de copii, o recapitular
a vreo 78 de jocuri de la mijlocul secolului al XVI-lea.
I Thomas
~văluităde
G~insborough,
afecţiune.
Fiicele pictorului, o lume a copil ăriei
4-5. La Palazzo Farnese gînditori şi legislatori sînt înfăţişa ţi
de Taddeo Zuccaro în spaţii imagina.re precis delimitate. Un
secol mai tîrziu, în 1681, limita dintre sus şi jos dispare la San
lgnazio şi Andrea del Pozzo deschide porţile iluziei. ·
6. l\Iartin van l\feytens, Serenadă în Redoutensaal, 1763, o rre .
zen tare a celor care răspundeau de destinele societăţii.
' . .
homas Gainsborough, Promenada din St James's Park, mij -
1 secolului al XVIII-iea, clnd cei care dau tonul în socie-
pot fi priviţi şi ca modele de comportare.
8. L eul din Braunschweig; aşezată în faţa domnului, statuia
aceasta din bronz, realizată în 1166, redă calitatea dominantă
a unui ilustru cavaler.
9. Daniel Maclise, Spiritul caC1alerismului, din jurul anului 1845,

o imagine a unei lumi apuse chemată în actualitate sau trecu-
tul machiat de fantezia prezentului.
10. Georges de la Tour, Educaţia fecioarei, o ilustrare a
progreselor · lente pe care le-a făcut lectura · în secolulj al
XVIl -lea.
Henry \V al ton, Ttnără cumpărlnd o baladă, i 778 ; pină
u, interesul faţă de foile . volante a fost mare, susţinut
de lectura intensivă care prefera textele scurte, concise.
12. Amadis de Gaule, prezent într-un recent manual por.I
tughez, ca înfăţişare a cavalerului nobile1or cauze. ''
ROBERT MANDROU
Nivele culturale şi literatură de colportaj
ln societăţile de altădată, ca şi in cele de astăzi,

istoricul nu poate căuta să reconstituie o cultură
unică, valabilă pentru toată lumea, pentru
societate in mod global: chiar şi vehiculul comun
care, in secolul al XX-iea, este utilizat de toţi
tn Franţa, după un secol de instrucţie primară
obligatorie, limba, nu există, fiecare regiune vor-
~
ind graiul său, tribunalele funcţionind în sudul
Franţei cu interpret pe lingă acuzaţi, iar latina
efiind înţeleasă decît de clerici şi de francezii
. are au trecut prin colegii şi universităţi. Faptul
ajor este ierarhizarea societăţii, care impune
iecărui grup recunoscut oficial moduri de viaţă
i de gindire diferite, adică tocmai o cultură
if erită, care sancţionează şi face perceptibilă
iecăruia această ierarhie socială, mai bine recu-
oscută de istorici în definitiile ei economice si
nstituţionale decît în cele c{ilturale: în timp c~
ontemporanii lui Henric al IV-lea şi Ludovic
l XIV-iea vedeau cum le sint reamintite aceste
istanţe sociale în fiecare zi, în termeni existen-
iali. Prima îndatorire a istoricilor este să recu-
noască aceşti termeni şi să regăsească toate
'r emnificaţiile lor.
, Obiectivul este relativ uşor de definit şi chiar
~e atins tn privinţa cadrelor superioare ale acestor
•ocietăţi, -care au lăsat în urma lor mai multe
~rme tn arhive şi biblioteci. Fără să mai vorbim
Jespre clerici, care au tndatorirea să tntreţină şi
;ă difuzeze cunoaşterea, această posibilitate poate
~1
fi repede conturată în cazul grupurilor domi-
nante: aristocraţia şi burghezia. Curtizan, soldat ~.„•.
sau nobil de ţară, gentilomul care aparţine aristo- 11
craţiei tradiţionale în vechea Franţa trebuie să-şi a
ducă existenţa în mod nobil. Fără să se depăr- J
teze de convenţii, fără să practice vreo meserie f
sau vreo activitate remunerată, avind tot timpul ~
la dispoziţie şi rezervîndu-şi, prin preeminenţă ·
socială, vînătoarea ca joc ce imită războiul, el
(
îşi conservă şi întreţine reprezentări mitice, mai 1~
ales apartenenţa la o rasă, in sensul tare al ter-
menului, la un sînge diferit de cel al altora.
Chiar dacă nu regăseşte în arhivele sale senioriale ~i
piese care să fixeze începuturile genealogiei sale i
incă de pe vremea Sfîntului Ludovic sau a Crucia-
delor, îi face plăcere să lege existenţa familiei '
sale de un trecut îndepărtat care este întot-
deauna mai eroic decît prezentul. Nobleţea de-a ; ,
doua, cea dobîndită prin funcţie, nobleţea de •
robe, nu trăieşte cu asemenea reprezentări: ea , :
lucrează în serviciul regelui, in birourile finan- li
ţelor sale, ale parlamentelor, ale curţilor suve- :i
rane ; ea face un mit din serviciu, din instituţiile ~
regatului, din suveranitatea regală şi stat - ale I
cărui cadre le constituie. Chiar şi atunci cînd, f
in secolul al XVIII-iea, printr-o Tentă osmoză,.,
cele două nobilimi se apropie, unindu-se prin
alianţe matrimoniale, regăsindu-se în capitalele .
din provincie în cadrul aceloraşi academii sau '.
societăţi de gîndire, ele nu se confundă pe de-a-n- j
tregul, tocmai pentru că modul lor de viaţă şi t
reprezentările funcţiilor lor sociale nu coincid: 1
din punct de vedere cultural, cele două nobilimi j
n~ trăiesc ~a fel. Cu .a.tît ma.i mult. este sensibil~ ~.'.I
distanţa dmtre nob1h - chiar cei care poarta l·
robă, proveniţi de obicei din burghezie - şi bur- ~:
ghezi; aceştia perfect integraţi în societatea '
vechiului regim, ca îngrijitori şi susţinători ai ei,
toţi oameni din lumea banului care trăiesc din
practicile financiare monarhice sau, dimpotrivă,
sînt opuşi guvernării regale a economiei, negu,s-
tori, comercianţi, iniţiatori de manufacturi sau
de mari traficuri coloniale, aceştia toţi posedă
242
alte moduri de viaţă, alte concepţii despre exis-
tenţă şi desprn locul lor în societate. Chiar dacă
cei mai bogaţi dintre ei devin transfugi, se lasă
tentaţi de înnobilare, masa burgheză trăieşte cu
alte reprezentări care adesea pun în discuţie învă
ţăturile cele mai tradiţionale, cele ale bisericii,
după cum a arătat mai demult Groethuysen.
Inventarele bibliotecilor particulare of eră, de
asemenea, o bună dovadă în acest - sens. Dar
opoziţiile acestea devin evidente in secolul al
XVllI-lea, cind burghezia devine mai îndrăz
neaţă, în vremea Enciclopediei : în oraşul Lyon,
la sfîrşitul vechiului regim, Academia de Arte
şi Ştiinţe reorganizată în 1758 reuneşte nobili şi
burghezi, în proporţii aproape egale, o treime din
efectiv; dimpotrivă, cele şaisprezece loji maso-
nice care reunesc 1100 persoane se recrutează
într-o proporţie de 85% din rîndurile burghe-
ziei 1 • Exemplul este semnificativ; el nu exprimă
decît un aspect al acestei opoziţ.ii culturale uşor
de identificat.
Cînd este vorba de cultură populară, analiza
devine mai dificilă din cel puţin două motive
principale: primul este tăcerea obişnuită a sur-
selor, pe care istoricul o soluţionează prin explo-
rarea cu răbdare a documentelor indirecte ; cel
de al doilea ţine de separarea care, la nivelul
celor dominaţi, este perceptibilă, intre ei şi înalta
societate. Oricine a pătruns în arhivele judiciare
cunoaşte tăcerile încăpăţinate, negările îndărăt
nice ale acuzaţilor provenind din mediile popu-
lare şi care refuză orice fel de dialog cu judecă
torii sau chiar cu avocaţii lor. ln organizarea
şezătorilor, a adunărilor populare masculine din
Provence 2 , se regăseşte acelaşi fenomen de segre-
gaţie voluntară, deplin conştientă, aşa cum apare
şi în ostilitatea ţăranilor din Sologne faţă de
preotul lor de origine picardă şi cu convingeri
oarecum janseniste, remarcabil pusă in valoare,
chiar şi prin crearea unui cult „barbar" al unor
sfinţi puţin apreciaţi de preot 3 • La aceste două
motive . se adaugă un al treilea, moştenit din
concepţiile folclorice ln materie de cultură care
243-
vreme atît de ·îndelungată ·au exaltat.·o 'cultură
populară creată· de popor; independent de orice
modelare impusă de clasele dominante· şi, in
acelaşi timp, au admis implicit aspiraţia acestor
medii.. populare spre. o ..cultură '·rafinat~· spre
cultura· savantă. Astfel· s.-a · dezvoltat o . gamă
întreagă de ambiguităţi între ·,cultura populară,
operă a poporului în tradiţiile. sale, : mai . ales
artizanale şi poetice, .şi cultura propusă·,. dacă
nu impusă, poporului prin intermediul· mode~
lelor difuzate prin mijloacele de informare, prin
mimetismul social sau mai simplu prin sistemul
de învătămint. Tocmai de aceea efortul istoricilor
este m~i urgent în acest domeniu: paginile care
urmează nu au altă ambiţie decît de a indica
cîteva direcţii de cercetare.
Reconstituirea culturilor populare din vechiul
regim porneşte, în primul rînd, de la recupe-
rarea imensului material - de obicei puţîn sau
deloc istoricizat - care a fost strîns de folclo-
riştii din toate ţările europene de un secol încoace:
utilaj mental, mişcări ale mîinii şi gestică, port
şi obiceiuri vestimentare, toate aceste elemente
acumulate în muzee şi cataloage de folclor alcă
tuiesc un material istoric privilegiat, din momen-
tul în care datarea obiectelor îngăC.: . .âe regăsirea
unui terminus ante, dincolo de care existenţa
obiectului sau a obiceiului nu mai este atestată.
Această reconstituire nu se poate farP- numai
prin studiul izolat al obiectelor care au fost
colectionate si colationate adeseori în conditii
puţin'. satisf ă~ătoare 'din acest punct de veder~:
ea presupune utilizarea altor surse - etnografice
a"ant la lettre - care pot permite, prin interf e-
renţa informaţiilor multiple, operarea unor da-
tări, localizări, transferuri, schimburi sau influ-
enţe ce s-au disputat între ele, strict necesare
înţelegerii vieţii şi a devenirii acestor culturi
pqpulare. Inventarele după deces - chiar şj în
alte medii care nu sînt populare - furnizează
frecvent descrieri de unelte, piese de mobilie.r,
cărţi care interesează direct aceste operaţii. Tot
astfel, recitirea atentă a registrelor de socf\teli, a
244
memoriilor ~i jurnalelor, ln care stnt consemnate
aohiziţii şi pierderi de mobilier şi unelte, în care
· se· află cîteodată indicate motivele unor atari
, achiziţii, momentul în care au fost fabricate,
: procedeele folosite. Enqiclopedia lui Diderot, ori-
, cit de preţioasă este ea în acest domeniu, nu este
singura care poate ajuta pe istoric în această
. direcţie. ln fine, relatările călătorilor străini, care
aruncă peste lucruri şi oameni o privire uimită
. si care furnizează astfel adevărate mine de notatii
~omparatiste cu uzanţele şi obiceiurile din propr'ia
lor ţară, alcătuiesc o altă sursă care trebuie veri-
ficată cu toate datele oferite de materialul, mai
mult sau mai puţin brut, din colecţiile folclorice.
Fără îndoială că o atare activitate cere timp şi
mijloace; ea se înscrie, desigur, in lucrul colectiv
desfăşurat de echipe care ar trebui să cuprindă
folclorişti, muzeografi, istorici ai tehnicilor şi ai
mentalităţilor. Şi aceasta cu atît mai mult cu
cit diversitatea cutumelor si a activitătilor la
scara unei provincii sau a' unui stat ~odern
este, deosebit de mare, ele diferind cîteodată de
la un sat la altul, adeseori de la o „ţară" (în
sensul restrîns al termenului, care corespunde
unui canton din zilele noastre) la alta. Orice
istoric care a cercetat viaţa rurală din trecut ştie
acest lucru şi poate da numeroase exemple în
acest sens; Pierre de Saint Jacob a arătat foarte
bine acest lucru în marea sa teză despre ţăranii
din Bourgogne în secolul al XVIII-lea 4 .
O a doua direcţie de cercetare, nu mai puţin
importantă, ar putea avea drept scop studiul
sistematic al modelelor culturale propuse, sau
impuse, de către clasele dominante mediilor care le
sînt socialmente, dar şi cultural, precum şi eco-
nomic, supuse. ln acest domeniu prima explorare
trebuie făcută în activitatea şcolilor şi a conţinu
turilor culturale legate de ele. Este destul de lim-
pede că această cercetare este mai uşoară pentru
epoca contemporană decît pentru societăţile ve-
chiului regim: dispunem deja de o întreagă lite-
ratură, care nu încetează să crească in cantitate
245
dacă nu şi 1n calitate de ctnd problemele au 1ncepu\
recent să fie reluate, privitor la şcoala primară
laică, gratuită şi' obligatorie, care funcţionează 1n
Franţa de aproape un secol 5 • Dar pentru educaţia
din trecut, istoricul nu este atît de dezarmat pe
cit s-ar zice: chiar pentru mica şcoală ţinută de
preot sau de un dascăl aprobat şi supravegheat
de preot, care funcţionează în oraşe şi chiar în
sate (cel puţin în secolul al XVIII-lea), jurnalele
şi memoriile preoţilor, vizitele pastorale, cores-
pondenţa intendenţilor pot să vorbea~că.
ln Franţa, marea anchetă hotărîtă de Comi-
tetul pentru Instrucţiune al Adunării Constituante
tn 1790 a pus la dispoziţia istoricilor un material
de o bogăţie excepţională despre situaţia acestui
învăţămînt la sfîrşitul vechiului regim, mult ~ai
preţios şi mult mai uşor de exploatat decît ancheta
ulterioară despre alfabetizare evaluată după con-
tractele de căsătorie sau actele de botez şi ale
cărei semnificaţii sînt atît de mediocre. Dar poate
că exemplul francez este prea frumos; cînd isto-
ricul ia în mînă raportul prezentat sub Convenţie
de către Gregoire „despre necesitatea şi despre
mijloacele de a desfiinţa vorbirea populară şi_ de
a universaliza folosirea limbii franceze", el sur-
prinde pe viu unul din procesele esenţiale ale
acestei modelări impuse mediilor populare 6 • Şco
lile mici şi colegiile formează, desigur, una din
verigile esenţiale ale acestei mişcări care implică
in viaţa socială cotidiană un veritabil mimetism,
greu de descifrat, în parte cu ajutorul comentariilor
şi reflexiilor (unele dintre ele aflate în mărturii
literare) în care se exprimă reacţiile care opun un
grup altuia. ln lucrarea despre viaţa din Lyon,
citată mai înainte, autorul notează în ce măsură
geloziile dintre nobili şi burghezi şi teama de „popo-
rul de jos" şi de mulţime se exprimă în plină lu-
mină prin intermediul comportamentelor claselor
superioare: ierarhia socială suportă greu imitaţia
care ar fi mers pînă la desfiinţarea distincţiilor
vestimentare, a blazoanelor şi a multor altor
semne exterioare marcînd distanţele. Stigmatizînd
aceste pretenţii (cum este folosirea titlului de
2'46
Damoiselle pentru femeile care nu au drept la el),
grupurile dominante sint flatate de aceste ten-
tative de a trece barierele şi de orice fel de imi-
taţie la nivelul popular; astfel, folosirea titlurilor
şi a ierarhiei stricte în breslele de meşteşugari,
copiind desfăşurarea titlurilor, cu mai mult presti-
giu, din virful societăţii, sînt considerate o repro-
ducere legitimă a ordinii aristocratice. Dar modeli-
zarea culturală poate funcţiona - şi încă într-o
manieră foarte amplă - şi la nivelul informaţiei
difuzate în mediile populare. Literatura de col-
portaj ne oferă o ilustrare deosebit de clară: fon-
dul acest'l savant, moştenit din Evul Mediu şi
reeditat de librarii din Troyes sub o formă simpli-
ficată a propus cititorilor şi ascultătorilor de la
şezătorile populare, în colibe şi sub stejar, imagi-
nea unei lumi care acordă locul cel mai important
miturilor aristocratice, cu deosebire în povestirile
şi istorisirile din vremea cruciadelor şi ale altor
fapte cavalereşti, in care apar Roland, Charle-
magne, Ganelon, cei patru fii Aymon şi mulţi
alţii 7 • In această perspectivă, terenul este deschis
unei explorări fine a acestor transferuri, mai mult
sau mai puţin autoritare.
Ele deschid calea soluţionării problemei funda-
mentale din orice cercetare socio-culturală, anume
de a şti in ce măsură aceste transferuri - precum
şi opoziţiile culturale cele mai clar manifestate -
au contribuit la integrarea diferitelor grupuri in
cadrul societăţii globale ; altfel spus, in ce măsură
fiecare cimp cultural - la orice nivel s-ar situa
el (dacă este adevărat că aceste niveluri omoloage
ale ierarhiilor sociale au fost recunoscute in toate
societăţile vechiului regim) - a contribuit la inte-
grarea fiecărui grup în ansamblul mai mare din
care făcea parte, reprezentările culturale consti-
tuind, intr-o privinţă, cimentul echilibrului social
necesar oricărei societăţi.
*
Literatura de colportaj nu pare scrisă special
pentru oamenii de la ţară; dacă aluziile la viaţa
agricolă slnt destul de frecvente in multe lucrări,
247
astfel căam putea desprinde din ele o imagine a
vieţii rurale, un singur tip de tipăritură pare
destinat publicului din sate: almanahul.
ln 1671, Nicolas Oudot posedă în catalog trei-
sprezece titluri de almanahuri; concurenţii săi,
numai cei din oraşul Troyes, editează încă pe
atîta. In ciuda varietăţii titlurilor şi a fanteziei
diverselor „pronosticuri" cu care autorii ţin să-şi
îmbogăţească istorisirile, toate aceste almanahuri
descind din publicaţia Vieux Compost des Bergers.
Ele cuprind toate aceleaşi rubrici: un calendar
lunar însoţit de un catalog al sfinţilor din fiecare
zi, ilustrat cu imagini ale lucrărilor agricole, împo-
dobite cu cite o sentinţă înţeleaptă de genul
„August trebuie să dea la coasă şi să strîngă finul
cu plăcere, .să pună în hambar, să bată şi să pună
la adăpost". Astrologia ocupă un loc important:
semnele zilelor săptămînii, poziţiile lunii, poziţii
pentru a cunoaşte orele în timpul nopţii, fel ul
celor douăsprezece semne. 1n cel de al treilea rînd,
diverse consideraţii despre corpul uman şi fizio-
nomie, mai ales interpretarea morală a trăsătu
rilor. Pentru păstori se află de obicei o a patra
rubrică, exaltînd „cinstea şi starea celor ce păsto
resc", enumerînd manierele de „a cunoaşte timpul"
şi acţiunile şi comportarea animalelor domestice
şi sălbatice; In fine, cel de al cincilea capitol este
o lungă predică morală şi creştină: pomi ai virtu-
ţilor şi viciilor, chipuri ale infernului, culegeri de
rugăciuni, zicerile celor morţi, rugăciuni către
Maica Domnului.
Primele ediţii ale Compost-ului adăugau la acestea
diferite reţete ·pentru boli şi bucătărie, un mic
îndrumător „pentru a şti sub ce planetă s-a născut
copilul cu însuşirea celor douăsprezece semne" ;
dar ediţiile ulterioare nu au mai păstrat, în mod
obişnuit, aceste rubrici, aşa cum uneori au schim-
bat ordinea celor cinci titluri de capitole enume-
rate mai înainte. Totuşi, luate laolaltă, diferitele
almanahuri publicate prezintă o relativă coerenţă,
reflectînd o anume concepţie despre oameni şi
lucruri. Lumea păstorilor, dominată concomitent
de determinisme astrologice şi de lecţiile unei
248
morale creştine, prezintă, in cele din urmă, o
privelişte destul de simplă a creaţiei: omul este
rezultatul unui temperament, al unei alcătuiri
umorale (cele patru umori corespund celor patru
elemente: aer, pămint, apă, foc) şi este, în acelaşi
timp, determinat din punct de vedere astrologic:
ziua naşterii, semnul zodiacului. . . Feţele şi cor-
purile exprimă aceste determinări (mai curind ale
astrelor decît ale alcătuirilor umorale), nu fără
oarecari contraziceri în care autorii se descurcă
cum pot 8 • Calendarul nu dă prea multe date
despre lumea naturală in care trăiesc păzitorii
turmelor: nici un sfat pentru îngrijirea animalelor,
pentru lucrul la cîmp. Fără îndoială, procedeele
şi cutumele lucrării pămintului se transmit de la
o generaţie la alta fără ca almanahul să mai
poată completa, preciza sau corecta îndrumările.
Nu întilnim nici descrieri de arbori sau de ierburi,
nici chiar în paragraful reţetelor medicale. Cerul
apare doar cind este vorba de furtuni şi uragane
pe care le prevestesc muştele şi rîndunicile; ani-
malele, . tovarăşele de zi cu zi, sînt înfăţişate în
chip antropomorfic: corbul poartă doliu, păunul
este încrezut si mîndru. Numai cîinele este obiec-
tul unei oare~ari atentii: orice cioban doreste să
aibă „un bun dulău' credincios şi viteaz;'. In
sfirşit, peisajele sint toate frumoase, „cîmpuri
frumoase", „frumoase păşuni cu flori", „frumoasă
cărăruie". . . Cit despre relaţiile umane, ele sint
dominate de o morală creştină simplificată, redusă
la cele zece porunci ilustrate de un tablou grandi-
ocven t al viciilor şi virtuţilor şi de o evocare
inspăimintătoare a infetnului. Cîteva planşe fru-
moase reprezintă chinurile care-i aşteaptă pe cei
mindri, pe invidioşi, pe minioşi, pe leneşi, pe
zgirciţi, pe lacomi şi pe desfrînaţi. De altfel,
autorii nu par să-şi facă iluzii despre eficacitatea
predicii lor: cel mult, ni se spune, al zecelea om
dacă scapă de iad. Dar dincolo de această morală
tradiţională, ciobanul retras din lume, mulţumit
cu soarta lui, pare cuprins de un egalitarism cam
simpluţ: bita lui este cîrja episcopului, sabia senio-
249
rului. Lui nu-i pasă „de bogăţii şi griji", care
aparţin celor mari în această lume.
Se recunosc, oare, ţăranii in acest univers
îngust? Cerul este plin de semne premonitorii şi
de comete, de semne de zodiac greu de citit ; ori-
zont ul mai accesibil al cimpurilor, al potecilor şi al
păşunilor, al animalelor cunoscute, întregul peisaj
este descris fără castele şi fără mănăstiri, mai ales
fără oraşe (care nu sînt niciodată amintite, cio-
banii fiind bine echipaţi cu desagă, cu bită, cuţit
mare, bici şi, în sfîrşit, cimpoiul „pentru a se
delecta cu cîntul". . . tabloul ne pare aproape
idilic. Poate că este unul din motivele succesului
său? [ ... ]
Aşadar, deşi literatura de colportaj nu este
vizibil scrisă pentru oamenii de la ţară, cel puţin
le face un loc care nu este neglijabil. De la alma-
nahurile în care ciobanii deţin un rol atît de mare
incît par să fie centrul lumii, pînă la aluziile
cursive, risipite în toate celelalte feluri de povestiri,
regăsim prezenţa vieţii rurale, a unei lumi fami-
liare locuitorilor satelor, mai curînd evocată în
mare decît descrisă, cîteodată chiar transfigurată,
dar o lume cu care ţăranii se pot identifica. ln
acelaşi timp, ei pot găsi în aceste texte, în afara
cunoştinţelor astrologice pe care le oferă almana-
hurile, un sentiment al demnităţii muncii lor,
pe care viaţa cotidiană cu durităţile ei nu le
dădea răgazul să-l resimtă. Chiar dacă literatura
de colportaj nu aducea cititorilor-ascultători din
sate nimic altceva decît această valorizare a locului
lor în societate, totuşi rolul ei a fost imens [ ... ]
Literatura de colportaj constituie astfel un
element important pentru cunoaşterea mentali-
tăţilor ţărăneşti; oricare ar fi prudenţa pe care
o impune utilizarea ei, trebuie să recunoaştem
că micile cărti bleu au adus lumii tărănesti din
vechiul regim' o îmbogăţire culturaÎă, înlocuind
şi reînnoind datele tradiţiilor orale, definitiv pier-
dute pentru noi. Pe scurt, studiul bibliotecii de
la Troyes îngăduie nu numai înţelegerea temelor
majore întreţinute în psihologia ţărănească de
lecturile făcute la şezătorile din colibe, ci mai
250
mult, el ne ajută să observăm cum această lite·
ra tură, în primul rînd de compensare şi eYaziune,
a putut mult timp să uşureze supunerea în faţa
unui destin, material şi moral, apăsător.
Literatura de colportaj dezvăluie, pe lingă
acestea, existenţa unei adevărate culturi popu-
lare, deosebită de cultura „clasică" 9 , aşa cum
ne-o face cunoscută sistemul nostru educativ. O
cultură ale cărei caracteristici originale pot fi de
îndată observate, la capătul rapidei analize pe
care am făcut-o: transmitere în acelaşi timp orală
şi scrisă; impusă de o instituţie care implică un
veritabil rit colectiv; dominante estetice foarte
limitate (dialoguri şi povestiri) şi morale (un rea-
lism cu tentă creştină). Sînt trăsături suficiente
pentru a pune problema unei duble tradiţii cul-
turale franceze: una populară, rămasă necunos-
cută de un secol încoace, fără contact cu litera-
tura clasică, exceptînd prezenţa în cataloage a
unor piese ale lui Corneille şi a unei selecţii din
fabulele lui La Fontaine si 1:1tilizarea de către
cîţiva „mari" scriitori a uno; teme populare (Rabe-
lais, Victor Hugo); cealaltă, pe care gustul, nece-
sitătile scolare si sociale din secolul al XIX-lea
au fixat:o ad aet~rnum, cu preţul unei necunoaşteri
globale a sentimentelor, pasiunilor, credinţelor
care au animat timp de secole pe majoritatea
francezilor.
(CuLlures ou niveaux cullurels dans Les soci-
eles d'Ancien Regime, « Revue des etudes
sud-est europeennes o, 1972, 3, p. 417-422
şi Litteralure de coLportage et mentaLites pay-
sannes, XV/J•-XVJ/J• siecLes, oELudes
ruralcs~, 15, 1, 1964, p. 77-85, fragmente)
NOTELE AUTORULUI
1. Cr. M. Garden, Lyon el Les Lyonnais au XV/// 8

siecLe, Paris, 1970.
2. L. A. Roubin, Chambrettes des proCJencaux, Paris,
1970.
3. G. Bouchard, Le 11illage immobile: SenneLy en
Sologne a1t XVIII• sieelP, Paris, 1972.
251
. 4. P. de St. Jacob, Les paysahs de Bourgogne pendant
le dernier siecle de l'Ancien Regime, Paris, 1960; de văzut,
ceea ce transpare din studiul nostru Fugger proprietaires
fonciers en Souabe a la fin du X V 1 6 siecle, Paris, 1969.
5. De văzut, mai ales, R. Thabault, Mon village,
l'ascension d'un peuple?, Paris, 1945; G. Bonheur, Qui
a casse le vase de Soissons, Paris, 1963; La Republique
nous ap~..,elle, Paris, 1965; J. Ozouf, Nous les instituteurs,
Paris, 1966.
6. Seance de la Convention du 16 Prairial, l'an II
de la Republique
7. Robert Mandrou, De la culture populaire en France
aux XVII' et XVIll 6 siecles, Paris, 1964.
8. Această cunoaştere astrologică şi naturală a omului
se concentrează în fizionomie. „Cei cu faţă mică şi scurtă
şi cu gît lung şi slab ... înseamnă că sînt persoane cu multă
inimă, iuţi şi repezi la minie" etc. Dar „semnele" contrare
se anulează reciproc? „Ciobanii zic: cît despre semnele
felurite de la bărbat şi femeie care sînt cîteodată împo-
trivnice unele altora, trebuie judecat îndeobşte după
semnele de pe chip şi mai întii după ochi, căci sînt cei
mai adevăraţi şi mai doveditori".
9. Evident, „clasic" nu este luat într-un sens strict
literar, al clasicismului opus romantismului.
:ROGER CHARTIER
Cărţi albastre şi lecturi populare
Formula cărţii albastre - le livre bleu - , adică

a cărţii ieftine, imprimată în mare cantitate şi
vîndută prin intermediul colportajului, a fost
adoptată la Troyes de la începutul secolului al
XVII-lea, fără îndoială imitind editori lyonezi,
ca Benoît Rigaud, şi a cunoscut un apogeu în
răstimpul de o sută treizeci de ani care s~pară
domnia lui Ludovic al XIV-lea de Revoluţie.
;Numărul editorilor din Troyes specializaţi în
'publicarea cărţuliilor din „Biblioteca albastră"
( Bibliotheque bleue) sporeşte, repertoriul texte-
for transpuse, astfel, in carte creşte considera-
bil, iar difuzarea cărţilor pătrunde într-un pu-
lblic tot mai larg.
De altfel, fenomenul nu este exclusiv fran-
~cez: în Anglia sau in Spania, cărţile cu o largă
circulaţie se multiplică, de asemenea, în seco-
lele al XVIl-lea şi al XVIII-lea, destinate fiind
1Unui public popular, in cea mai mare parte a
isa. ln Anglia, cărţile de colportaj, chap-books,
sînt vindute la un preţ derizoriu (între doi şi
1patru penny) şi sint trase în sute de mii de
.exemplare; de exemplu, în 1664, un librar lon-
donez, Charles Tias, are în magazin aproape o
sută de mii de exemplare, ceea ce reprezintă
un exemplar pentru o familie engleză din cinci-
sprezece. Or, Tias nu este singurul editor specia-
lizat in acest comerţ care, ln deceniul 1680,
25]
este controlat de cincisprezece librari 1. În Spa-
nia, pliegos de cordel adoptă o formă clasică în
secolul al XVIII-lea, forma cărţuliilor mici de
o coală sau două prinse de o coardă, şi cunosc
o difuzare masivă, asigurată, în parte, de col-
portori orbi care îşi cîntă textele versificate mai
înainte de a le vinde 2 • Biblioteca bleu nu este
intru nimic o originalitate franceză: ea se în-
scrie, cu forme şi conţinut proprii, printre tipă
riturile pe care editorii europeni din diverse aşe
zări naţionale le destinează celor mulţi.
Mult timp considerat (eronat) o realizare ori-
ginală, corpusul din Troyes a fost caracterizat
de prima serie de stud;i care s-au aplecat asu-
pra lui sub un dublu aspect: prin identificarea
publicului său, considerat popular şi rural, şi
prin inventarul textelor care-l compun, împăr
ţite în literatură de divertisment, cunoştiinţe
utile si exercitii de devotiune. Această descri-
ere d~ pionier~t, care se ~ai află încă la baza
a c~a ce ştim, suscită acum diferite întrebări
care îsi află aici un ecou si care tind să reva-
dă asi~ilarea prea grăbită' a culturii populare
din Vechiul Regim cu biblioteca de colportaj 3 •
Corpusul albastru. Prima constatare: textele
publicate la preţ scăzut şi sub copertă albas-
tră nu au fost nicidecum scrise pentru un atare
scop editorial. Obiceiul casei Oudot, ca şi a
casei Garnier, rivalii lor, este de a găsi printre
textele deja editate cele care li se par că s-ar
potrivi marelui public pe care-l vizează, cele
care par să fie compatibile cu aşteptările şi
capacitatea de înţelegere a clientelei la care
ajung. De aici, diversitatea extremă a reperto-
riului troyan care preia din toate genurile, toate
perioadele, toate literaturile. De aici, totodată,
distanta dintre scrierea textului si forma sa
editori~lă: fiecare text preluat de 'Bibliotheque
bleue, fără să fie gîndit în perspectiva unei edi-
ţii ieftine şi a unei circulaţii populare, vizează
un lector implicit care nu este neapărat, ba
dimpotrivă, aidoma cumpărătorului la care se
gîndesc tipografii din Troyes. Este, aşadar, clar
254
că repertoriul cărţuliilor din Troyes nu este „po·
· pular" de vreme ce este alcătuit "din texte de
· origine diferită şi fiecare vizează o
eficacitate,
o lectură, un public deosebit.
Despre acest repertoriu avem mărturia inven-
tarului fondului Etienne Garnier întocmit în ia-
nuarie şi februarie 1789 la cererea văduvei sale,
, Marie-Louise Barry, şi a curatorului copiilor săi
minori 4 • Totalul exemplarelor din magazin, lega-
. te sau in coli, este de 443.069: cărţile cu con-
ţinut religios formează aproape jumătate din
· fond (42,7%), devansînd la distanţă textele de
ficţiune (28,8%) şi cărţile de învăţătură şi de
sfaturi praetice (26,8%). O clasificare mai nuan-
ţată schiţează o ierarhie a genurilor celor mai
~bine vîndute: în frunte, lucrările de sfaturi şi
edificare religioasă care sînt, în acelaşi timp,
ghiduri pentru conduită şi devoţiu11e (12,7% din
exemplare), urmate de Scriptură, texte din evan-
ghelii, dar mai numeroase extrasele din psal-
tire sau istorisiri biblice (12,5%), apoi vin imnu-
rile şi colindele (9,2%), literatura de aventuri
. şi burlescă (8,8%), vieţile de sfinţi (8,3%), ro-
manele cavalereşti (8%), basme cu zîne (6,5%),
•istorisiri de fapte diverse şi piese satirice des-
pre situaţii şi profesiuni (5,8%). Nici una din
1celelalte rubrici nu formează mai mult de 5%
,din exemplare, doar dacă strîngem laolaltă toate
icărţile didactice, precum a 1: ecedarele, cărţile de
icitire, cărţile de comportare, aritmeticile, manua-
;lele de ortograf ie şi modelele de scrisori care
.formează 9% din fond.
O atare distribuţie, stabilită pe baza exem-
. plarelor existente la un moment dat, într-una
:;din tipografiile din Troyes, este mult deosebită
•de aceea care se profilează pornind de la edi-
iţiile conservate şi reperate de A. Marin. Tex-
:tele de ficţiune ocupă aici primul loc, cu 41,4%
din ediţii, la distanţă de lucrările cu caracter
'educativ (28,3%) şi de cărţile religioase (28,1 o/o).
: Intr-un atare corpus cărţile best-sellers sint laice
de vreme ce literatura de aventuri şi burlescă
\(13,2% din ediţii) şi romanele cavalereşti (12,7°/,,)
;255
vin in frunte, chiar înaintea imnurilor şi colin·
delor (11,6%). Este, aşadar, sigur că numără
torile .făcute pe ediţiile conservate micşorează
importanţa cărţilor de largă folosinţă, mai ales
tipăriturile religioase care aveau tirajele cele
mai ridicate · şi care probabil au dispărut in
cel mai mare număr, ceea ce poate duce la
ignorarea unor ediţii întregi. Inventarele fondu-
rilor din librării corectează această deformare
si ne reamintesc cu tărie că Biblioteca bleu
~ fost un auxiliar puternic al reformei catolice
şi aceasta, cu constanţă în tot secolul al XVIII
lea, de vreme ce fondul Etienne Garnier în
preajma Revoluţiei este întru totul · compara-
bil cu cel al lui Jacques Oudot şi al văduvei
sale, inventariat in iunie şi iulie 1722 5 • Căr
ţile religioase legate sînt în număr de 33.421
exemplare (la care se adaugă mii de lucrări
în coli, dar care nu pot fi separate de titlurj-
le profane din catalogul bleu), iar in culegeri
locul cel mai important revine vieţilor de sfinţi
(1087 duzini), ceasloavele şi psaltirile (557 du-
zini), rugăciunile şi cîntecele de pelerinaj (376
duzini). Editorii din Troyes au imprimat, aşa
dar, in masă şi poate că la un preţ mai con-
venabil <lecit concurenţii lor, un întreg mate-
rial de devoţiune care nu le este specific, dar
care a hrănit pietatea celor mulţi într-o Franţă
pe care Reforma catolică a transformat-o în
stat al crestinătătii.
Texte sa~ante. 'Dar înţelegerea marilor echi-
libre din corpusul de la Troyes trebuie să se
însoţească, în mod necesar, cu o g9nealogie a
textelor care-l compun. Or aceasta ne duce, cel
mai adesea, spre un text din tradiţia savantă
şi asta pentru orice categorie de lucrări lua-
tă în studiu. Aşa se întîmplă lucrurile cu o
mare parte din literatura de devoţiune şi de
exerciţii spirituale tipărită la Troyes care reia
titluri de succes din Reforma catolică: printre
altele „Cele şapte trompete spirituale pentru a
deştepta pe păcătoşi şi pentru a-i face să se
pocăiască" a· franciscanului Solutive, „Războiul
256
spiritual dintre sufletul glnditor ~i cei trei vraJ-
maşi ai lui, diavolul, lumea şi carnea" de Louis
Richomme şi textele iezuite „Mărturisirea co-
rectă a adevăratului penitent 1n care se învaţă
fel ul ce trebuie ocolit si cel care trebuie urmat
in declararea păcatelo; la taina pocăinţei" de
părintele Chaurend sau „Pregătirea pentru moar-
te" de părintele Crasset.
Aceleasi concluzii în cazul textelor de ficti-
0
une. Să luăm trei exemple şi să începem ~u

romanele bleu. Dacă vom urmări istoria tex-
telor a cinci romane, pe care le-am ales atît
pentru că au fost des reeditate, cit şi pentru
.că aparţin unor epoci şi forme diferite, este
iclar că editorii din Troyes publică întotdeauna
in secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea un text
1deja imprimat şi care circulă (citeodată de mult
timp) in ediţii care cel mai adesea nu au ni-
mic popular in ele 6 • „Istoria lui Pierre de Pro-
1vence şi a frumoasei Maguelonne", editată la
Troyes la începutul secolului al XVII-lea de
icătre Nicolas I Oudot este un roman anonim
din prima jumătate a secolului al XV-lea, ti-
1părit pentru prima dată la Lyon în 1490 şi
1frecvent reeditat în secolul al XVl-lea. „Isto"
i ria aventurilor fericite şi nefericite ale lui For-
1tunatus", intrat in catalogul bleu la sfîrşitul se-
. colului al XVII-iea, are fără îndoială drept ori-
:gine un exemplum german de la sfirşitul Evu-
' lui Mediu, inserat într-o culegere de povestiri
• edifiante destinate predicaţiei; textul a fost cu-
1no scut in Franţa prin intermediul unei tradu-
.i ceri din spaniolă, datorată lui Vion d'Alibray
., şi publicată la Lyon în 1615, dar editorii din
· Troyes au reluat nu această traducere, ci o
, adaptare apărută la Rouen în 1626. Tot la
! sfirşitul secolului al XVII-lea, apar la Oudot
· „Cronicile regelui Gargantua vărul celui mult
· temut Galimassue" direct inspirate dintr-o căr
. ţulie anonimă tipărită la Lyon in 1532, doi
, ani înaintea textului lui Rabelais, şi care pa-
rodia.ză romanele cavalereşti. ln toate cele trei
·cazuri, dacă nu poate fi pusă la îndoială ori-
257
ginea şi circulaţia savantă a textelor, o primă
difuzare în ediţii care prefigurează pe cele din
Troyes (la Lyon văduva Chaussard editează „ Gar-
gantua", iar la Paris văduva Trepperel scoa-
te o ediţie din „ Istoria lui Pierre de Proven-
ce") le-a asigurat o primă popularizare în se-
colul al XVI-lea.
Nu la fel se întîmplă cu celelalte două ro-
mane care cunosc, datorită tipografilor din Tro-
yes, prima lor editare la preţ scăzut. Primul,
Inocenta recunoscută" este un roman edifiant
"
scris de ' un iezuit, părintele Rene de Ceriziers,
publicat la Paris in 1634, introdus în catalo-
gul din Troyes de Nicolas II Oudot în 1655
si des reeditat in secolul al XVIII-lea. Cel de
~l doilea, „Istoria lui Jean de Calais", este o
nuvelă de Madame de Gomez, publicată mai
întîi la Paris fn 1723 în tomul al doilea al „Zi-
lelor amuzante dedicate regelui". După mai mul-
te retipăriri pariziene, textul intră în catalogul
bleu lntr-o ediţie a lui Jean Garnier, publicată
cu o aprobare şi o permisiune din 1758. Aşa
dar, cinci romane şi de fiecare dată o origine
savantă, apropiată sau depărtată, moralizatoare
sau ca divertisment. Pentru anumite texte, tipă
riturile din Troyes preiau ediţii vechi cu o cir-
culaţie largă, lyoneze sau pariziene, altora le
asigură, după douăzeci sau treizeci de ani de
la prima ediţie, o difuzare la scară mai largă.
Al doilea exemplu din repertoriul cărţilor de
ficţiune: corpusul literaturii despre vagabonzi
care of eră lecturii existente criminale sau mar-
ginale. In secolul al XVIiI-lea, două texte cu-
nosc un mare succes, ce poate fi măsurat gra-
ţie reeditărilor. Primul este „A venturierul Bus-
con", intrat in catalogul bleu datorită lui Ni-
colas II Oudot in 1657 si reeditat în secolul
al XVIII-lea de Jean IV Oudot şi Jean-Antoine
Garnier. După cum ne indică titlul complet
(„Istorie burlescă compusă în spaniolă de Dom
Francisco de Quevedo, cavaler spaniol"), este
vorba de un roman al lui Queved.o, ·public9.t
în spaniolă in 1626 şi tradus in franceză în
258
1633. Toate ediţiile din Tr.)ye~ reiau aceas\ă
•primă traducere făcută de „sieur de L1 Genes-
te" - care probabil că este Scarron - ignorlnd
noile traduceri apărute în 1698 şi 1776. Cel
de al doilea text, reeditat de mai multe ori
sub acoperirea a două permisiuni de imprima-
re, una din 1718, cealaltă din 1728, este „Isto-
ria vieţii, marilor hoţii şi furtişaguri ale lui Guil-
leri şi a tovarăşilor lui şi al sfîrşitului lor vred-
nic de plîns şi nefericit". Şi în acest caz, textul
împrumutat de Oudot este uşor de identificat
deoarece este vorba de o istorisire introdusă
incă din 1623 in ediţiile lyoneze ale culegerii
lui Fran~ois de Rosset „Istoriile tragice din vre-
mea noastră", publicată pentru prima oară (dar
fără capitolul „Despre marile hoţii şi furtişa
guri ale lui Guilleri şi despre sfirşitul său vred-
nic de pltns") in 1614 7 • In ambele cazuri, li-
brăria din Troyes îşi însuşeşte, cu o intirziere
mai mult sau mai puţin mare, texte din tra-
diţia cultă: un roman picaresc adoptat de moda
• burlescului, o povestire aparţinind genului de
· succes al istoriilor negre, violente şi realiste.
Ultimul exemplu: basmele cu zîne. Şi în acest
caz, editorii din Troyes preiau pe larg din căr
! ţile in circulaţie, fie că este vorba de culegeri
· de povestiri din anii 1690-1715, ediţii izolate
1 de basme cu zine apărute după 1730 sau de
i marile colecţii de la sfirşitul secolului, precum
. „Biblioteca universală a romanelor" a marchi-
zului de Paulmy, începută în 1775 sau de „ In-
, căperea zînelor" (41 de volume, 1785-1788) 8 •
Mai înainte de Revoluţie editorii din Tro-
yes găsesc o adevărată mană în producţia a
trei autori. In primul rînd, Madame d'Aulnoy
care publică la Paris, în 1697, primele trei vo-
lume ale „Basmelor" sale, iar in 1698 cel de
al patrulea volum, precum şi cele patru tomuri
ale „Povestirilor noi sau zînele la modă". Din
aceste culegeri, reeditate separat în 1710 şi 1725,
primul volum, in 1711 şi 1725, cel de al doi-
lea şi toate in 1742, Jean-Antoine Garnier ex-
259
trage „Pisica Albă urmată de Frumoasa Albă"
(permisiune din 1758), văduva lui· Jean IV Ou-
dot „Pasărea albastră", „Prinţul Marcassin",
„Prinţul Lutin şi Fortunee" (permisiune din
1758), un alt Garnier tipăreşte „Prinţesa Stea
Frumoasă şi Făt-Frumos". Apărută, de aseme-
nea, la Paris în 1697, reeditată in 1707 şi 1724,
culegerea lui Perrault „Istorii sau poveşti din
vremurile trecute cu învăţături" hrăneşte, la
rîndul ei, patruzeci sau cincizeci de ani mai
tîrziu, catalogul din Troyes. lntr-adevăr, cartea
„Poveştile cu zîne ale Domnului Perrault, cu
invăţături", care reia toate poveştile din volu-
mul lui Perrault, este editată în 1734 de Jean
Oudot (permisiune din 13 martie 1723), în 1737
de Pierre Garnier (permisiune din 23 iulie 1723),
în 1756 de văduva lui Jean Oudot si de Gar-
nier cel tînăr sub acoperirea unei permisiuni
din mai 1735. Cea de a treia sursă exploatată
de cei din Troyes: „Basmele cu zîne" şi „Noile
basme cu zîne" ale contesei de Murat publi-
cate în 1698 de către Barbin, editorul lui Pera-
ult, şi reeditate în 1710 şi 1724. Jean Gar-
nier reia trei poveşti din aceste volume, pe la
mijlocul secolului al XVIII-lea, apărute la Tro-
yes in ediţii separate: „Frumoasă şil tînără",
„Amorul perfect", „Palatul răzbunării".
Această strategie a împrumuturilor va continua
în timpul Revoluţiei şi la începutul secolului
al XIX-iea, făcînd să pătrundă în ediţiile troyene,
mai ales datorită „doamnei Garnier", soţie a celui
de ·al doilea Jean-Antoine Garnier, apoi separată
de el, şi lui Baudot poveşti mai înainte neluate
în seamă. Astfel, „Frumoasa cu părul de aur"
sau „Frumoasa Belle şi cavalerul Fortunat"
de :Madame d'Aulnoy, „Zîna Anguillette" de
contesa de .Murat sau din culegerea cavalerului
de Mailly „Zînele celebre" apărute în 1698,
„Regele magician". Aşadar, basmele publicate
de tipografii din Troyes sînt texte savante, pro-
venite din medii aristocratice· şi preţioase in
momentul maxim al interesului fată de acest
ger 11 Chiar dacă intrigi'\ şi motivele' lor se înve-
260
foează sau întretaie cu cele ale poveştilor· ţără
"şti 10 , ele oferă cititorilor din medii populare
!lxte culte receptate mai 1ntîi .de cultura ferni-
li.nă din saloane şi de la. -curte.
h.Cărţile cu .îndrumări practice din biblioteca bţeu
lnt, la: =rlndul lor·, ediţii in formă nouă ~i- pentru
.n public mai larg, al unor texte editate rnai intii
aasic pentru. clientela . obişnuită a ~ librarilor
oarizieni sau din provincie. Acesta este cazul,
le exemplu, al „Bucătarului francez care îrtvaţă
nodul in care se prepară şi se asortează. tot fel ul
le· cărnuri grase sau slabe, legume şi patiserii
;u măiestrie etc." de La Varenne. Nicolas II Oudot
ireia titlul în 1661, cind expiră privilegiul obţi
llut pentru zece ani, in 1651, de primul său editor,
ibrarul parizian Pierre David. La această dată,
.'useseră deja publicate opt ediţii pariziene ale
:ărţii. Datorită celor din Troyes, cartea îşi începe
,) a doua şi durabilă carieră, în momentul în care
l fost abandonată de parizieni, cu patru ediţii
.n secolul al XVII-iea şi cinci în secolul al XVIII-
iea, ultima la Jean Garnier, la mijlocul secolului.
fitlul a devenit, astfel, o specialitate provincială,
ediţiile împărţindu-se intre Troyes (9 ediţii),
Lyon (5 ediţii) şi Rouen (10 ediţii) 11 • O politică
editorială asemănătoare, urmărind reimprimarea
la Troyes a cărţilor cu sfaturi practice la expirarea
privilegiului, face să intre în corpusul bleu, în 1662,
„Aluaturi franceze" (prima ediţie pariziană datează
din 1653), „Cofetarul francez", in 1664 (prima
ediţie, la acelaşi editor din Paris, Jean Gaillard,
este din 1650) sau „Grădinarul francez", in 1723,
prima ediţie pariziană fiind din 1651, urmată de
o duzină de ediţii in a doua jumătate a secolului
al XVII-lea 12•
Tipografii din Troyes fac apel, pentru toate
rubricile catalogului lor, la repertoriul textelor
disponibile. Citeodată, distanţa este mare intre
prima publicare a textului şi pătrunderea lui in
biblioteca bleu, dar aceasta nu e o regulă generală
şi nimic nu ar fi mai fals declt a vedea în reperto-
riul librăriei de colportaj un interes exclusiv faţă
de textele vechi, oferite poporului lntruclt fuseseră
261
respinse de notabilităţi. Cei clin Troyes sint a vizi
de noutăţi şi preiau cu plăcere titlurile la modă,
odată expirat privilegiul primului lor editor.
Politica lor editorială nu poate, aşadar, să fie
definită pornind de la incadrarea socială a tex·
telor editate de ei (şi care nu sint „populare" nici
prin fel ul în care au fost scrise, nici prin destinaţia
lor iniţială), şi nici prin genul sau intenţia acelora
deoarece, aşa cum am văzut, textele aparţin
tuturor registrelor elaborării savante. Vrea oare
aceasta să spună că ediţia din Troyes este ase-
mănătoare altor ediţii provinciale şi că editorii
din Champagne se mulţumesc să reproducă aidoma
textele intrate în domeniul public?
Amprenta editoriwr: selecţia, tăieturile, reducerile.
Nu tocmai, desigur. Mai îritîi de toate, chiar dacă
pare heteroclit, catalogul textelor înveşmîntate
în cartea albastră nu este opera întîmplării.
Toate textele sînt selectate pentru că lasă impre-
sia că vor fi cumpărate de un public larg şi deci
sînt susceptibile să răspundă la o aşteptare
de mulţi împărtăşită, fie ea de ordinul utilităţii,
al devoţiunii sau al imaginarului. De aici, ale-
gerea acelor texte care hrănesc cele mai obişnuite
forme ale pietăţii sau dau îndrumări pentru
îndeletnicirile zilnice. De aici, în materie de fic-
ţiune, preferinţa acordată istoriilor, romanelor sau
poveştilor care respectă anume structuri narative,
in acelaşi timp discontinue şi repetitive, care
juxtapun fragmentele, utilizează de mai multe
ori aceleaşi motive, ignoră intrigile complicate ce
necesită o memorizare exactă a evenimentelor si
a personajelor. Este, fără îndoială, înrudir~a
structurilor textuale, mai mult decît subiectele,
foarte diverse, care explică alegerea făcută de
editorii din Troyes şi în care se află implicată
ideea pe care şi-o fac despre competenţa cultu-
rală a publicului lor.
Pe temeiul acestor asemănări formale este
constituită unitatea bibliotecii de colportaj şi
raporturile dintre texte. Editorii din Troyes pro-
pun publicului Ier texte care, intr-adevăr, for-
262_
~ează o serie, fie datorită identităţii genului lor
~vieţi de sfinţi, basme cu zîne, romane cavalereşti
.letc.), fie datorită faptului că se înscriu în cimpul
9.ctivităţilor unde pot fi folosite (exerciţii de devo-
+iune, culegeri de reţete, cărţi cu sfaturi practice
atc.), fie, in sfirşit, datorită tematicii care apare
informe diferite (literatura despre vagabonzi, zice-
:rile despre femei, parodii ale genurilor şi ale felu-
'rilor de a vorbi etc.). Au fost, astfel, create reţele
de texte care cîteodată trimit explicit unele la
altele, care prelucrează aceleaşi motive, reproduse,
deplasate sau inversate şi ale căror raporturi nu
sînt fundamental deosebite de acelea care existil
între diferitele fragmente din interior11l unui anume
text. Dincolo de aceste corpusuri alcătuite spon-
tan şi progresiv, dacă fiecare dintre cărţile biblio-
tecii bleu poate fi recunoscută ca aparţinînd unui
ansamblu care îşi are propria unitate, faptul se
datoreşte tocmai asemănărilor regăsite în însăşi
strnctura textelor, oricare ar fi genul lor.
De altfel, prelucrarea textelor de către tipo-
grafii din Champagne are in vedere o consoli-
dare a tot ceea ce le poate face mai apropiate.
Desigur că nu aşa se întîmplă cu toate textele şi
unele dintre ele nu sînt cu nimic modificate atunci
cînd pătrund în formula bleu : este cazul „Bucăta
rului francez", asemănător în ediţiile din Troyes şi
Paris, aşa cum este cazul, in cele mai multe din
ediţii, al lui „Jean de Calais". Cu toate acestea,
editorii din Troyes modifică, în general, textele
pe care le-au ales pentru imprimare şi aceasta în
funcţie de cititorii pe care doresc sau speră să-i
capteze. Intervenţia lor este de trei feluri. Mai
intii, ea caută să remodeleze iBsăşi înfăţişarea
textului, multiplicind capitolele, chiar dacă această
diviziune nu are nici o necesitate narativă sau
logică, şi sporind numărul paragrafelor, ceea ce
face mai puţin încărcată aşezarea textului în
pagină. Desigur că publicaţiile bleu nu sint sin-
gurele care fărimiţează textul in secolele al
XVII-iea - al XVIII-lea, dar, în cazul lor, prac-
tica aceasta este mai accentuată, după cum reiese
din compararea ediţiilor bleu ~i a altor ediţii ale
263
aceluiasi text de care ele s-au demarcat sau care
le sînt 'contemporane 13 • Aflăm în acest decupaj,
care scandează textul prin titluri de capitole sau
reveniri, de genul menţionării în carte a ideii pe
care editorii şi-o fac despre lectura ei, un mod
de a citi care nu este plin de virtuozitate şi nici
continuu, ci cunoaşte întreruperi şi nu descifrează
cu uşurinţă decît fragmentele scurte şi fără urmare,
avind nevoie de repere limpezi. De aici, totodată,
multiplicarea în textele corpusului din Troyes a
reluărilor şi a rezumatelor care îngăduie o reîn-
noire a firului după întreruperea lecturii 14 •
A doua intervenţie editorială în text: strategia
reducerii şi a simplificării. Intr-adevăr, în marea
lor majoritate, ediţiile din Troyes scurtează textul
pe care-l reproduc şi anume in două feluri. Pri-
mul constă în curăţirea textului de ramificările
complicate, în scurtarea unor anumite episoade,
in tăieturi cîteodată drastice. In romanele înveş
mintate în bleu atare reduceri amputează textele
istorisirilor socotite superflue, dar mai ales descrie-
rile de însuşiri sociale sau de stări psihologice
apreciate ca inutile pentru desfăşurarea acţiunii 15 •
Un_al doilea ansamblu de transformări destinate
să reducă textul au loc la nivelul frazei însăşi, prin
modernizarea formulelor imbătrînite sau dificile,
prin restrîngerea frazelor, epurate de propoziţiile
relative sau intercalate, prin suprimarea a nume-
roase adjective sau adverbe. Lectura implicită
postulată de o atare acţiune este o lectură capa-
bilă să urmărească numai enunţurile simple,
lineare, concentrate. Deosebirile aparent nesem-
nificative dintre textele ediţiilor bleu şi cele ale
ediţiilor savante pe care le reiau, traduc, aşadar,
maniera in care tipografii din Troyes (sau cei care
lucrează pentru ei) işi imaginează capacităţile
lexicale, limitate şi particularizate, ale masei de
cititori potenţiali.
Bar foarte adesea rescrierea cu scop de a reduce
textele ascultă de alte exigenţe. Să ne oprim, ca
exemplu, la „Buscon". Intre ediţiile pariziene ale
traducerii făcute de sieur de La Geneste şi ver-
aiuRile de la. Troyes, tăieturile sînt serioase, dar nu
26.f
1 tntîmplătoare. Ele urmăresc două ţeluri logice.
~ ln primul rtnd, se caută înlăturarea din texte a
ituturor urmelor de cultură aparţintnd părţii de
'jos' materiale sau corporale, pentru a relua o
:expresie a lui Bahtin, anume vocabularul scato-
'.logic, aluziile la funcţiile naturale, eYocarea activi-
ităţilor sexuale. ln al doilea rind, se exercită o
icenzură riguroasă a tuturor referinţelor, avînd
~sau nu caracter de parodie, la religie, şi o epurare
a povestirii de tot ce poate părea blasf ematoriu:
ide aici, dispariţia sau travestirea personajelor
ecleziastice sau pioase, suprimarea episoadelor
1descriind administrarea tainelor, vînătoarea necru-
;ţătoare im potriva comparaţiilor şi a f9rmulelor
Teligioase. ln mod evident, o astfel de prelucrare
ice duce la amputări şi la revizii deformează pro-
fond intenţiile traducerii din 1633, deoarece şterge
.;stereotipul spaniol al devoţiunii ofensate şi ipo-
·crite, suprimă cruditatea vocabularului şi a nara-
'.ţiunilor burleşti, după cum reprimă toate alu-
·ziile parodice ~au ironice referitoare la creştinism.
Ea poartă, în med clar, marca unei cenzuri reli-
igioase, desigur interiorizată, ca autocenzură, ce
.tinde să debaraseze textele de inconvenienţele lor.
tPrin insăşi violenţa scatologică şi blasfematorie
1ce-i este proprie şi care a fost respectată de tradu-
!cerea La Geneste-Scarron, romanul lui Quevedo
1constituie, fără îndoială, un exemplu limită al
icenzurii celor din Troyes 16 • Totuşi, aceeaşi intenţie
·moralizatoare ghidează adaptarea altor texte, cu
'deosebire romanele din care sint eliminate alu-
'.ziile la corp şi la sex, precum şi descrierile prea
senzuale. Tipografii din Troyes participă, aşadar,
la Reforma catolică nu numai prin editarea manua-
lelor de devoţiune şi a exerciţiilor spirituale, ci şi
prin epurarea textelor de ficţiune de sacrilegii şi
imoralităţi.
Nu este uşor să descoperim pe cei care au fost
&.utorii acestei acţiuni de adaptare şi revizie. lşi
au locul lor tipografii şi tovarăşii lor, după cum
tleducem în cazul almanahurilor, dar li se alătură,
tlesigur, clerici, cărturari şi notabilităţi din Cham-
pagne. Scopul Ier este dublu: să facă morale
165
textele care au trebuinţă de morală şi să asigure l
tuturor cărţilor bleu condiţiile unei noi lecturi, 1'
prin simplificarea şi decuparea textului original. ·1
Dar făcută repede şi neîngrijit, această muncă ·
pare adeseori să ajungă la un rezultat contrar: .
tăieturile operate in povestiri le fac frecvent mai ,
greu de înţeles, alcătuirea paragrafelor se face ·
cîteodată în dauna sensului, tăind în două aceeaşi J
frază, iar . neglije_nlele pr?v~n!t~ din copiere sau l
culegere tipografica multiplica mcoerenţele. Aşa- ·~
dar, operaţii care îşi propun să facă textul mai ~
accesibil lecturii introduc ele însele opacitate în i
texte. Pentru a înţelege mai bine această contra- J
dicţie, pot fi, desigur, evocate necesităţile corner- {
ciale ale ediţiei ieftine care presupune slabe înca- .:
sări şi deci exigenţă redusă în pregătirea manus- i
crisului şi în corectarea şpalturilor. Dar, fără j
îndoială, că mai este ceva. Raportul dintre textul ~
bleu şi cumpărătorul său nu este probabil acelaşi .~
ca cel dintre cititorii traditionali si cărtile lor. J
Cartea bleu nu este cumpărată neapărat pentru a ·
fi citită sau cel puţin pentru a fi citită cu minuţio
zitate, fără ezitări, dind atenţie literii, textului. In
afară de corpusul literar, aritmeticile din catalogul
din Troyes ne fac să presupunem acest lucru de
vreme ce, făcînd verificările de rigoare, exemplele
de calcul date de ele sînt în mod curent viciate
de erori tipografice, dar cel mai adesea de erori de
judecată şi cu desăvîrşire incapabile să ajute la
calculele necesare in viaţa de zi cu zi. Inutilitatea
aceasta nu prejudiciază, însă, debitul lor, ca şi
cum posesiunea şi mînuirea unei cărţi considerate
a cuprinde cunoaşterea numerelor ar fi avut mai
multă importanţă <lecit eficacitatea sa practică 17 •
In cazul romanelor şi al povestirilor, o lectură
aproximativă, care asociază unităţi elementare, se
poate mulţumi cu o coeziune minimă a textului şi
să nu acorde prea multă importanţă incoerenţelor :f
sale, observate, fără îndoială, ca simple rupturi 'I
printre atîtea altele care nu opreau decît pentru I
un moment o descifrare lineară şi în nici un fel I
globală a textului. i
266 I
O formulă editorială. Biblioteca bleu este, aşa
l dar, in primul rind un repertoriu de texte a cărui
: genealogie trebuie stabilită, după cum trebuie
clasificat conţinutul ei şi cercetate preschimbă
rile efectuate. Ea este, însă, şi o formulă editorială
; care dă obiectului formă proprie~ care organizează
"textele conform dispozitivelor tipografice specifice.
Pentru a înţelege semnificaţia cărţuliilor de mare
·circulaţie este evident necesar să ne întoarcem la
1 imprimarea textului, în însăşi materialitatea ei.
Pe de o parte, s-a spus, in cazul repertoriului bleu,
ceea ce este contemporan cititorului, orizontului
, aşteptărilor sale, nu este textul, mai mult sau
•mai puţin vechi, ci forma tipărită în care el este
oferit lecturii. Pe de altă parte, ceea ce este „popu-
:Iar" într-un atare catalog, nu sînt textele care
•aparţin t1lturor genurilor literaturii savante, ci
'obiectele tipografice in care s-au concretizat şi
J care răspund la dubla exigenţă de a avea un
~.preţ redus şi de a se preta la o lectură care nu este
'!neapărat plină de virtuozitate.
Dintre aceste caracteristici formale ale cărţilor
'bleu, lungimea nu este cea mai omogenă. Intr-ade-
' văr, nu am putea stabili un raport de egalitate
i intre cărţi de colportaj şi texte scurte. Să luăm,
1de exemplu, cazul romanelor. Dacă „Istoria lui
l Pj.erre de Provence" sau „Istoria lui Jean de
' Calais" sint de obicei editate în secolul al XVII 1-lea
I in volume in octavo de 48 pagini (cam trei coli
! tipografice), „Inocenţa recunoscută", de asemenea
j in octavo, este fie de 80 de pagini, fie de 112 pa-
j gini, iar „Istoria aventurilor fericite şi nefericite
~ale lui Fortunatus" atinge 176 pagini in octavo,
i adică 11 coli, ceea ce alătură cartea grupului de
I cărţi groase din corpusul bleu, precum „Istoria
i celor patru fii Aymon" sau „Istoria lui Huon de
j Bordeaux" care au respectiv 156 şi 144 pagini in
• ediţiile in quarto ale văduvei lui Jacques Oudot
i şi ale fiului ei Jean. Spre deosebire de cărţile
j spaniole de cordel, tipărite cel mai adesea pe o
1 coală sau două (cam 8 sau 16 pagini în formatul
~in quarto in care apar in mod obişnuit), cărţuliile

din Biblioteca bleu variază foarte mult, de la un
ll67
titlu la altul, în lungime, care poate fi foarte
respectabilă.
Variabil, de asemenea, este şi locul acordat
imaginii 18 • Totuşi, numeroase sînt cărţuliile care
au o imagine pe foaia de titlu ce se substituie
astfel însemnului tipografiilor intîlnit, de regulă, in
celelalte ediţii. O atare ilustrare poate avea o
dublă semnificaţie: ea micşorează partea din foaia
de titlu destinată menţionării identităţii editoriale,
ca şi cum tipăriturile bleu n-ar merita o atare
precizare, după cum ea explicitează, dublîndu-1
cu o imagine simbol, codificată şi fixată, însuşi
titlul. Acesta este cazul ieslei din „Marea Bibi ie
a Crăciunurilor atît vechi cît şi noi", în diferitele
şi numeroasele ei ediţii, crucificarea şi flagelarea
din „Discurs tragic în versuri eroice despre pati-
mile domnului nostru Iisus Hristos d15.pă evan-
ghelistul Ioan", editat de Pierre şi apoi de Jean-
Antoine Garnier sau cei patru morţi muzicanţi
din „Marele dans macabru al bărbaţilor şi femei-
lor" publicat de Oudot şi de Jean-Antoine Gar-
nier. Dacă punem deoparte aceste ilustraţii de pe
foaia de titlu, destul de frecvente, numărul cărţu
liilor cu imagini nu este prea ridicat-: din cele
332 titluri diferite ale catalogului bleu din seco-
lele al XVII-iea şi al XVIII-iea, numai 38% au
cel puţin o ilustraţie, iar jumătate din ele au una
singură.
Dacă imaginea este unică, ea se află cel mai
adesea fie în primele pagini ale cărţii, fie la urmă.
Un raport este astfel stabilit intre ilustraţie şi
text în integritatea lui şi nu intre imagine şi
cutare sau cutare pasaj din carte. Aşezată la
început, ilustraţia îndeamnă la lectură, oferind o
cheie care arată cum trebuie înţeles textul, fie că
imaginea îndreaptă spre o inţelegere a intregului
text prin intermediul ilustrării unei părţi, fie că
propune o analogie care călăuzeşte spre descifrare.
Astfel, in ediţiile din secolul al XVIl-lea ale cărţii
„Vorbirea sau limbajul Argot reformat" imaginea
de la început scoate în evidenţă un personaj, ma-
rele Coesre sau regele vagabonzilor, înfăţişat sim-
bolic, pentru a declanşa resorturile inversării, fie
268
ca semnr nogat, ne ca raznom1c am ant1cmtate.
Aşezată pe ultima pagină, imaginea dobîndeşte
o altă funcţie, îngăduind fixarea şi cristalizarea, in
1jurul unei reprezentări unice, a ceea ce a format
o lectură f ărimiţată şi pe bucăţi. Imaginea oferă
astfel posibilitatea unei memorizări şi o morală.
:Chiar dacă au fost reutilizate, chiar dacă selecţia
lor a fost intîmplătoare, legată fiind de gama de
'gravuri in lemn aflate în posesia tipografului,
imaginile unice din cărţile bleu au avut o mare
·importanţă pentru lectura textului, indicînd, la
1inceput sau la sfirşit, un înţeles posibil.
Cind alcătuiesc o serie, ilustraţiile din cărţile
de la Troyes sînt legate mai strîns de diferitele
episoade ale textului şi îşi află locul în însuşi
corpul cărţii. In unele cazuri, după cum indică
.titlurile, seria de imagini trece pe primul loc şi
1textul tipărit nu mai este <lecit un comentariu al
·ei: acesta este cazul „Marelui dans macabru al
bărbaţilor şi femeilor povestit şi reînnoit din
vechea limbă a galilor în limba mai plină de poli-
1teţe a vremii noastre", editat cu 60 gravuri în
1 lemn de către Jacques Oudot şi cu 59 de Jean-
1Antoine Garnier, după cum este cazul „Figurilor
I sfintei Biblii cu cite o explicaţie foarte utilă sub
i fiecare figură", tipărite cu 82 gravuri in lemn de
· Jean-Antoine Garnier. In alte cazuri, imaginile
I sint chemate să ilustreze un text deja stabilit şi
Itipărit, ceea ce face să crească seducţia lui, făcînd
I in acelaşi timp mai limpede şi mai uşor de desci-
1frat modul in care se im parte, cum este, de
~exemplu, cazul ediţiilor din „Istoria celor patru
j fii Aymon, cavaleri cu multă nobleţe şi vitejie,
1in care sint potrivite figurile la fiecare capitol".
I. In fine, in alte cărţi, seria de imagini se detaşează
, de text şi poate să susţină alte activităţi <lecit
i simpla lectură. Intr-adevăr, ne putem gindi că
1 cele treizeci şi cinci de gravuri din „Exerciţiu de
: devoţiune cuprinzind rugăciunile de dimineaţă
1pînă seara, purtarea in timpul slujbei şi rugăciunile
1 pentru spovedanie şi împărtăşire, cu chipurile
'patimilor domnului nostru Iisus Hristos potrivite
: după cele săvirşite de preot ln timpul slujbei"
1
26?.
(publicat de Pierre şi apoi de Jean Garnier cu o
aprobare din 1716 şi o permisiune din 1738, iar do
văduva lui Jean IV Oudot cu o aprobare din
1706 şi o permisiune din 1750) au putut însoţi med i-
taţii şi exerciţii spirituale, fie în timpul slujbei, fie
in intimitatea pietăţii de acasă. Intr-un atare caz,
imaginea devine un suport sensibil pentru o fami-
liarizare pioasă cu învăţăturile bisericii, ca în
cazul anunturilor confreriilor sau al biletelor de
pelerinaj. '
Ceea ce dă un caracter unitar tuturor tipări
turilor din Troyes sint inf ăţişarea şi preţul lor.
Iată, ca exemplu, fondul de cărţi al lui Jacques
Oudot si al văduvei sale inventariat in 1722.
„Legate' în hîrtie albastră" sau „acoperite cu hîrtie
albastră", aşa se prezintă cele mai multe cărţi,
fapt care dă o unitate imediat vizibilă titlurilor
catalogului din Troyes. Cu toate acestea, trebuie
să menţionăm că această copertă albastră nu
îmbracă toate exemplarele: un anume număr de
ediţii, cum sînt „Oglinzile confesiunii", „Arit-
metici" sau „Basme cu zine", sînt legate „în
hirtie de culoarea marmurii", 40 duzini de abece-
dare sînt „acoperite cu hirtie roşie" iar ceasloa-
vele sînt, cel mai adesea, legate în piele de oaie.
In 1789, inventarul atelierului de legătorie al lui
Etienne Garnier şi al văduvei sale menţionează
„trei baloturi de hîrtie colorată pentru coperţi",
fără să precizeze culoarea. Cartea din Biblioteca
blcn se deosebeşte aşadar, de celelalte, mai intîi,
prin aspectul său fizic: în general cartea este bro-
şată, legată în hîrtie, iar hîrtia este cel mai adesea
(dar nu întotdeauna) de culoatte bleu. Se deose-
beşte şi prin preţul său. In 1789, în „magazinul
de cărţi broşate" al văduvei Garnier, inventarul
enumeră 199 titluri evaluate pe duzini: 66 dintre
ele, adică o treime, fac mai puţin de 5 soli duzina,
iar 46, adică aproape un sfert, intre 5 şi 9 soli.
Aşadar, muea majoritate a tipăriturilor face mai
puţin de un sol exemplarul, iar un mare număr mai
270
puţin de 6 dinari *. Chiar dacă preţul real de
vtnzare, prin colportor sau prin librar, este ceva
mai ridicat decît acest preţ de inventar, totuşi
cartea blcn rămîne un obiect ieftin, la indemîna
tuturor, mult mai puţin costisitoare, in orice caz,
cfecît cele mai ieftine cărţi obişnuite care, după
cum ne arată inventarul de cărţi din prăvălia
văduvei Garnier, se vind, în general, intre zece şi
douăzeci de soli exemplarul.
Au controlat oare tipografii din Troyes ei sin-
guri, intre mijlocul secolului al XVll-lea şi sfir-
şitul vechiului regim, producţia acestor cărţi ief-
tine şi de largă difuzare? Fără indoială că, in
practicarea unei atare forme de editare, începută în
primii ani ai secolului al XVII-iea, ei au de partea
lor vechimea şi numărul. Intr-adevăr, intre moar-
tea lui Nicolas II Oudot, in 1679, şi aceea a vădu
vei lui Etienne Garnier, in 1790, s-au succedat
două generaţii de Oudot (mai intîi Jean III şi
Jacques, fiul lui Nicolas II, apoi Nicolas III
şi Jean IV, fiul lui Jacques) şi trei generaţii de
Garnier (mai întii Pierre, apoi Jean, apoi fiii lui,
Jean-Antoine şi Etienne). De notat, totodată,
rolul văduvelor care continuă activitatea după
moartea soţilor: astfel, Anne Havard, văduva
lui Jacques Oudot, adeseori asociată cu fiul ei
Jean IV, sau Jeanne Royer, văduva lui Jean IV,
sau Elisabeth Guilleminot, văduva lui Pierre
Garnier. Deşi au dominat, editorii din Troyes nu
au deţinut, totuşi, monopolul cărţilor bleil. In
mai multe oraşe din regat, alţi tipografi imită
formula şi le fac concurenţă: la Rouen sînt cei din
familiile Oursel şi Behourt, apoi Pierre Seyer
care reia, în 1763, fondul Behourt 19 ; la Caen,
Chalopin, incepind cu mijlocul secolului 20 ; la
* Un burghez din Paris, seric Braudel, întîlnea „mult

mai des piesele de aur şi de argint declt francezul de azi.
Acestea slnt pentru el monedă curentă. În schimb, el
nu întllneşte niciodată livra, solul, care este a douăzecea
ei parte, nici dinarul, a douăsprezecea parte dintr-un sou.
Acestea sint monede imaginare care servesc la socotit"
(F. Braudel, Structurile cotidianului, Editura Meridiane,
vol. 11, p. 2ftft) (Nota traducătorului).
271
Limoges, Chapoulaud 2 1, iar tn afara regatului, la
Avignon, în prima jumătate a secolului, Paul
Offray şi Fortunat Labaye 22 • Se schiţează, astfel,
o împărţire a zonelor ce trebuiau aprovizionate cu
cărţi, atribuind fiecărei aşezări tipografice produ-
cătoare de cărţi ieftine o clientelă regională. Ca
dovadă, locurile în care se află corespondenţi
debitori ai văduvei lui Jacques Oudot, în 1722 23
şi ai văduvei lui Etienne Garnier, în 1789, cen-
trate pe Champagne şi întinzîndu-se spre vest
spre Picardie, Paris şi valea Loirei, iar spre răsărit
spre Lorena, Bourgogne şi Franche-Comte, ceea
ce lasă întreaga parte de apus a regatului edito-
rilor din Rouen şi Caen.
Cititori şi lrcturi. S-a modificat, oare, clien-
tela Bibliotecii bleu în decursul secolului al XVIII-
lea? La începuturile ei, sub primii Oudot, pu-
blicul ei pare mai curînd urban (şi în primul
rînd parizian) şi greu de caracterizat ca l(Xclu-
siv popular. Intre 1660 şi 1780, sociologia aceasta
evoluează, conducînd spre o popularizare şi o
ruralizare a lecturii cărţilor ieftine. Atestările
unei atare deplasări sînt clare 24 • Iată două din-
tre ele, de la cele două extremităţi ale secolului
al XVIII-le8.. Prima este furnizată de „l\Iemo-
riile" lui Valentin Jamerev Duval. Născut în 1695
la Arthonnay în ţinuturiÎe Tonnerre, fiu al unui
rotar, J amerey Du val, după o copilărie plină de
peripeţii şi rătăcitoare, devine cioban într-un sat
din Lorena, la Clezantaine, lingă Epinal. Are
aproape cincisprezece ani ~i cere tovarăşilor lui
să-l înveţe să citească: „i-am făcut pe cei cu
care împărtăşeam viaţa de păstor să mă înveţe
să citesc, ceea ce ei făcură cu dragă inimă, în
schimbul a cîtorrn prînzuri pe care le-am promis.
lntîmplarea rni-n prilejuit asemenea nevoinţă de
pe urmă răsfoirii unei cărţi cu fabule în care
animalele, pe care Esop le aducea în mijloc pen-
tru a învăţa pe cei care cred că se împărtăşesc
din raţiune, erau înfăţişate în frumose chipuri
cu dulceaţă. Ciuda pe care am încercat-o de a
nu putea înţelege discuţia lor fără ajutorul unui
tilmaci m-a necăjit împotriva neştiinţei în care
zăceam, astfol că m-am ·h0tc'l.rit, s:i foc ce-mi st1
1n putinţă pentru a-i risipi negurile. Progresele
mele într-ale cititului au fost atît de repezi, in-
cit în puţine luni actorii fabulelor nu mai aveau
nimic nou să-mi spună. Cu mare nesaţ am par-
curs toate bibliotecile cătunului. Am răsfoit pe
toţi autorii şi curînd, datorită memoriei mele şi
puţinei mele judecăţi, m-am văzut în stare să
povestesc minunatele vitejii ale lui Richard fără
frică, ale lui Robert le Diabh~, ale lui Valentin
şi Orson şi ale celor patru fii Aymon" 25 •
Aşadar, la începutul secolului al XVIII-lea,
ediţiile din Troyes cuceriseră satele lorene: ele
slujeau ca materiale pentru învăţarea cititului şi
ca suport ale unor practici culturale multiple,
de la descifrarea colectivă şi pedagogică la lec-
tura individuală, de la memorizare la recitare .26
„Cînd în urma unui efort susţinut, îmi împodo-
bisem memoria cu toate închipuirile galilor care
învăluie sufletul poporului, m-am crezut cel. pu-
ţin tot atît de cărturar cit şi preotul din sat.
I-am invitat pe tinerii al căror ucenic fusesem
să primească ceva în schimbul învăţăturii lor şi,
inălţîndu-mă pe o ridicătură de iarbă, le-am de-
clamat, cu acea emfază care este atît de pro-
prie neştiinţei, cele mai frumoase părţi din Jean
de Paris, Pierre de Provence şi minunata Melu-
sine". Mai departe în textul lui, J amerey Duval
precizează folosinţa ţărănească a cărţilor bleu cu
prilejul unei reconsiderări critice a uneia din lec-
turile sale din vremea adolescenţei: „Era una
din acele cărti care alcătuieste ceea ce în Franta
se numeşte biblioteca bleu' şi care avea drept
titlu «Viaţa lui Iisus Hristos cu aceea a lui Iuda
Iscarioteanul», tipărită la Troyes în Champagne,
la văduva lui Jacques Oudot. Cei care, ca mine,
ştiu că acest primejdios roman era răspîndit tn
mai toate proviciile Franţei, că locuitorii sate-
lor il ştiau pe dinafară şi-l puneau în mina copii-
lor lor pentru a-i învăţa să citească, vor intreba,
poate, ce idee avea înaltul cler din acest regat
despre creştinism şi dacă, în acea vreme, înce-
tase să mai fie plătit pentru a impiedica popo-
273
rul să confunde adevărurit~ sfinte ale evanghe-
liei cu nişte plăsmuiri pe cit de triviale, pe atit
de profane" 27 • Cu dubla distanţă cf erită de timp
( J amerey Duval îşi începe „Memoriile" în anii
1730) şi de poziţia socio-culturală (a devenit pro-
fesor şi bibliotecar), păstorul de mai înainte adu-
ce aici mărturia lui privitoare la circulaţia în me-
diul rural, cel puţin in partea de est a regatu-.
lui, in regiunile de mai veche şi puternică alfa-
betizare, a cărţilor tipări ~.e in mare număr de
editorii din Troyes.
La începutul Revoluţiei, corespondenţii abate-
lui Gregoire care răspund la chestionarul său des-
pre „vorbirea şi obiceiurile oamenilor de la ţară"
atestă, într-un mod asemănător, prezenţa rurală
a cărtilor bleu. Unii dintre ei le desemnează sub
un nu'me generic: Biblioteca bleu (Bernadau, Bor-
deaux), bibliotecile bleu (Aubry, ducatul de Bouil-
lon). Alţii dau precizări despre titlurile intîlni-
te: „Cei patru fii Aymon" (Societatea prietenilor
constituţiei din Mont-de-Marsan şi Societatea prie-
tenilor constituţiei din Carcassonne), vieţile lui
Cartouche şi Mandrin (Hennebert, Saint-Omer),
viaţa lui Guilleri (Societatea prietenilor consti-
tuţiei din Carcassonne), povestirile bleu (F .-J. de
Mirbeck, Lorraine) 28 • ln ochii corespondenţilor lui
Gregoire, o astfel de literatură este de condam-
nat: ea aparţine domeniului superstiţiei şi cre-
dulităţii, arhaic şi copilăresc. Pentru Prietenii con-
stituţiei din Mont-de-Marsan, aceste cărţi care
apar continuu întăresc „prejudecăţile" ţăranilor:
„cei patru fii Aymon, cărţi de vrăjitorie, basme
cu zîne, cu strigoi, Barbă albastră etc." 29 • In
raportul său in faţa Convenţiei din 16 Florar,
anul II al revoluţiei (1791), Gregoire face o aso-
ciere asemănătoare, respingînd laolaltă: „toate
poveştile copilăreşti din biblioteca bleu, pentru
cumetre şi vrăji" 20 • Ancheta Gregoire ne oferă
o dublă mărturie: mai intîi, privitor la difuza-
rea în întreaga Franţă, inclusiv provinciile meri-
dionale, a cărţilor ieftine; în al doilea rînd, o
desemnare restrictivă a Bibliotecii bleu, asimilată
274·
numai lucrărilor de ficţiune - romane, poveşti
~i istorisiri. Era regăsită, astfel, o definiţie care
pare să fi aparţinut înşişi editorilor din Troyes,
cel puţin din secolul al XVIII-lea înainte, după
cum ne indică „Catalogul cărţilor care se vînd
in prăvălia văduvei lui Nicolas Oudot librarul",
care distinge „cărţile recreative - numite de obi-
cei Biblioteca bleu" de toate celelalte, ceasuri,
denumite )unguieţele", cărţi de comportare, abe-
cedare şi cărţulii cu rugăciuni de folosit în şcoli,
cărţi de pietate, colinde şi cîntări, cărţi de di-
verse sorturi etc. Identitatea dintre biblioteca
bleu şi cărţile de ficţiune este chiar întărită de
menţiunea de la sfirşitul catalogului: „sporeşte
astfel Biblioteca bleu atît prin căutarea de vechi
istorii, cit şi prin istorisirile noi" 31 • Chiar dacă
gama titlurilor din şirul cărţilor bleu este foarte
largă, după cum am văzut, expresia de Biblio-
tecă bleu tinde, în secolul al XVIII lea, să de-
semneze mai ales poveştile şi romanele care ajung
să pătrundă în sate.
Cum reuşesc ele? Mai mulţi corespondenţi ai
lui Gregoire şi cu deosebire Bernadau din Bor-
deaux, evocă colportajul: „Oamenii de la ţară
din acest district care ştiu să citească iubesc
lectura şi, în lipsă de altceva, citesc almanahul
zeilor, biblioteca bleu şi alte nimicuri pe care
colportorii le fac anual să circule prin sate" 32 •
Cu siguranţă precumpănitor citadin în secolul
al XVIl-lea, colportajul cărţilor a cucerit pro-
gresiv satele în secolul următor. Unii dintre
colportori se aprovizionează tocmai din Troyes,
direct de la Oudot şi de la Garnier, după cum
indică un memoriu al judecătorilor din oraş,
redactat în 1760, în favoarea văduvei lui Jean IV
Oudot în dispută cu Parlamentul din Paris:
„Cea mai mare parte a negoţului de mercerie din
oraşul Troyes se face cu carele de baloturi care
vin să se aprovizioneze cu Biblioteca bleu. Dacă
tipografia văduvei Oudot ar fi suprimată, această
ramură a comerţului oraşului Troyes ar seca
curtnd şi s-ar stăvili, tipografia lui sicur Garnier
care lucrează în concurenţă cu aceea a văduvei
275
Oudot la acest gen de lucrări neizbutind mc1-
odată să dea pe măsura vînzării considerabile ce
se face în fiecare an; carele de baloturi nemai-
găsind, în atare împrejurare, cele de trebuinţă
din Biblioteca bleu, ca mai înainte, nu s-ar mai
întoarce dinadins din calea lor, aşa cum fac
acum, numai pentru a veni să cumpere din
Troyes doar mercerie pe care ar putea să o gă
sească peste tot în alte părţi" 33.
Dar nu toţi cei care vindeau la a doua mină
cărţi bleu veneau să se aprovizioneze la Troyes
şi nici toţi nu erau colportori. Vînzarea seden-
tară a cărtilor ieftine in orase si comune mari
şi-a avut ii-Tiportanţa sa: ea 'a 'fost practicată
de librari, menţionaţi ca debitori în inventarele
tipografilor din Troyes, după cum a fost practi-
cată de negustori mai puţin stabili, ca acel Jacques
Consiclerant, în acelaşi timp proprietar de sală
de biliard, legător de cărţi şi vînzător de haine
vechi la Salins, care vindea şi cărţi. In 175!\
inventarul prăvăliei sale, întocmit la cererea
creditorilor săi, menţionează, pe lingă catehisme
şi acatiste ale Fecioarei, prezenţa a „15 duzini
de broşuri din Biblioteca bleu, de cite doi soli
duzina" 1 ceea ce face o livră şi zece soli în total 34 •
Şi ne putem imagina că in această regiune din
Jura, numeroşii negustori de articole de mercerie
şi colportori vinzători de cărţi au purtat cu ei
Biblioteca bleu alături de cărtile de devotiune
care formau partea cea mai i~portantă a trafi-
cului lor. lTnii dintre ei se aprovizionează de la
tipcgrafii din Besan~on sau Dole - mai ales
familia Tonnet care editează la Dole cărţi de
pietate şi titluri din repertoriul bleu - , alţii de
la angrosişti, mai mult sau mai puţin specializaţi
în comerţul cu cartea, în corespondenţă cu edi-
torii parizieni, din Troyes sau Elveţia - ceea ce
nemulţumeşte profund pe tipografii din regiune 35 •
După cum rn vede din· acest exemplu, difuzarea
cărţilor blell este făcută de numeroşi vînzători
la a doua mînă, stabili sau itineranţi, care ajung
sli se adreseze tuturor clientelelor posibile.
Este, aşadar, sigur că între 1660 şi 1780, tex-
,ele din Biblioteca bleu au devenit progresiv
m element al acelei culturi rurale superstitioase
:i marcate de rutină, pe care o vor de~unta
:litele revoluţionare. După cum arată, în fel~l
ău, Barnadau, cartea ieftină se afla în centrul
mei într~gi reţele de practici culturale şi al unei
ecturi intensive asociată atît cu memorizarea,
ît şi cu recitarea: „Sînt cuprinşi de patima de a
'eveni de douăzeci de ori asupra mizeriilor astea,
ar cînd vorbesc despre ele (ceea ce fac cu mare
1lăcere), iţi recită aproape cuvînt cu cuvînt
:ărţuliile. Am observat că, atunci cînd un ţăran
Lre o carte la îndemînă în zi de sărbătoare, pre-
eră să o citească în loc să meargă la cîrciumă,
leşi se foloseşte de <linsa în zilele de odihnă":
,ecturi pentru oameni simpli, cărţile bleu sînt,
tşadar, fără valoare în ochii elitei care condamnă
extele de natură inferioară şi dispreţuieşte forma
or neglijentă.
Totuşi, contrastul nu trebuie exagerat. Pe de
1 parte, repertoriul' bleu nu este alcătuit numai
lin vechi romane demodate şi discreditate, ci

1i din numeroase texte care nu aşteaptă, pentru
L trece din ediţiile obişnuite în ediţiile bleu,
lecit durata privilegiului primului lor editor. Pe
le altă parte, în secolul al XVIII-lea, . cărţile
lin Troyes şi cele aidoma lor nu sint sau nu
1int incă o lectură în exclusivitate ţărănească.
:irculaţia lor în oraşe, deşi greu de documentat,
l continuat să fie viguroasă şi dacă notabilităţile
i tntorc spatele (exceptînd pe colecţionari), rtu

Lcesta este desigur cazul unei lumi mediane din
ocietăţile urbane. Mai curînd decit din unghiul
trict sociologic al publicului lor, specificitatea
:ărţilor bleu se dezvăluie atunci c_ind avem ln
·ed ere modul in care au fost receptate: lectura
pe care o preeupun sau o favorizează nu este
aceea a ediţiilor savante, iar îrt achiziţionarea şi
tn posesiunea lor sînt investite sentimente de
afecţiune pe care litera descifrată nu le epuizează.
( Livres bleus et lectures populaires, tn H istoire

de l'edition fran~aise, sous la direction de
H.-J. Martin et R. Chart1er, tome II: Le livre
triomphant. 1660-1830, Paris, Promodis,
1984, p. 498-535)
NOTELE AUTORULUI
1. M. Spufford, Small Books and Pleasant Histories

Popular Fiction and lts Readership in Seventeenth-Cenlury
England, London, Methuen, 1981.
2. J. Marco, Literatura popular en Espana en los
siglos XVIII y XIX. Una aproximacion a los pliegos de
cordel, Madrid, Taurus, 1977.
3. Nu reluăm aici istoria începuturilor Bibliotecii bleu
sub primii doi Oudot care este tratată tn R. Chartier,
Strategies editoriales et lectures populaires, 1530-1660, în:
Histoire de l'Edition Fran~aise, Paris, Promodis, tom I,
1982, p. 598-602.
4. A. D. Aube, 2E, minutele Robbin, Inventarul
tipografiei, turnătoriei de litere şi al mărfurilor imprimate
la Etienne Garnier, 28 ianuarie-21 februarie 1789,
analizat de H. J. Martin în Culture ecrite et culture orale,
culture savante et culture populaire dans la France d'Ancien
Regime, „Journal des Savants", juillet-decembre 1975,
p. 246-247.
5. A. D. Aube, 2E, minutele Jolly, Inventarul mărfu
rilor lui Jacques Oudot, 18 iunie-17 iulie, 1722.
6. Lise Andries, L'imaginaire et le temps dans la
Bibliotheque bleue, în: Les contes bleus, textes presentes
par G. Bolleme et L. Andries, Paris, l\Iontalba, 1983,
p. 48-62.
7. R. Chartier, Figures de la gueuserie; picaresq1'e et
burlesque dans la Bibliotheque bleue, în: Figures de la
g1te1tserie, textes presentes par R. Chartier, Paris, Mon-
talba, 1982; despre Buscon, p. 46- 68, despre Guilleri,
p. 83-96.
8. R. Robert, Les contes de fees litteraires en France
de la fin du XV li' siecle a la fin du X V I 11' siecle, Nancy,
Presses Universitaires de Nancy, 1982, p. 22-30 şi 291-325.
9. D. T. Thelander, The France of Louis XIV as
Seen through the Fairy Tale, „J ournal of Modern History",
54, 1982, p. 467-496.
10. Despre această problemă, cf. M. Soriano, Les
Contes de Perrault. Culture savante et traditions populaires,
Paris, Gallimard, 1968, p. 72-213; R. Darnton, Peasant
278
ell Tales : tlte M ean ing of ~M other Goose, în: T he Great
at Massacre and Other Essays, New York, Basic Books,
984, p. 8-72, şi cercetările în curs ale lui C. Velay-
allantin.
11. J .-L. Flandrin, P. şi M. Hyman, La cuisine dans
litterature de colportage, ln: Le cuisinier f ranfois, textes
resentes par J .-L. Flandrin, P. şi. M. Hyman, Paris,
ontalba, 1983, p. 62-95 şi Inventarul, p. 100-1-07.
12.-. Le liCJre dans. la Pie quotidienne, Paris, Bibliotheque ·
ationale, 1975, nr. 129-131. ·
~~ 13. Cf. exemplul Buscon ln R. Charlie!', Figures de
i gueuserie, p. 54.
. 14. G. Bolleme, Des romans egares, ln: Les contes
bleus, loc. cit., p. 11-44.
I 15. L. Andries, art. cit., p. 62-65 şi A. Chassagne-
~abiol, EPolution d'un roman medieCJal a traCJers la lit-
lerature de colportage: la Belle Helene de Constantinople,
trvl'-XI X' siecle, these de l'Ecole des Charles, 1974.
I 16 Cf. R. Chartier, Figures de la gueuserie, loc. cit.,
~- 54-64.
i 17. De văzut demonstraţia lui J. Hebrard ln Apprendre
~
compter apec la bibliotheque bleue, „Dix-Huitieme Siecle",
itteratures populaires, 18, 1986.
18. Despre acest subiect prea puţin cunoscut urmăm,
ici sugestiile lui F. Blondei, Les lieux de l'image dans
~
Bibliotheque bleue de Troyes aux XVII' et XVlll'
ecles, Memoire de D. E. A., Universite de Paris I I 1983.
f., de asemenea, despre modelele savante ale gravurilor
n lemn de la Troyes, S. Le Men, Les abecedaires franfais
lustres du XI X' siecle, Paris, Promodis, 1984.
19. J. Queniart, L'imprimerie et la librairie Rouena
u XVIII' siecle, Paris, Klincksieck, 1969, p. 136-138.
20. A. Sauvy, La librairie Chalopin, LiPres et liCJrets
colportage a Caen au debut du X I X' siecle, „Bulletin
'Histoire Moderne el Contemporaine", 11, Paris, Biblio-
heque Nationale, 1978, p. 95-140.
21. P. Ducourlieux, Les almanachs populaires et Ies
iCJres de colportage ci Limoges, 1921.
22. R. Moulinas, L'imprimerie, la librairie et la presse
~ ACJignon au XV I II' siecle, Grenoble, Presses Universi-
~aires de Grenoble, 1974.
~
23. R. Mandrou, De la culture populaire aux XVII'
t XVIII' siecles. La Bibliotheque bleue de Troyes, Paris,
tock, 1975, p. 41.
; 24. J. L. Marais, Litterature et culture «populaires •
~ux XVII' et XVIII' siecles. Reponses et questions,
\,Annales de Bretagne et des Pays de l'Ouest", 1980,
t, p. 65-105.
! 25. V. Jamerey Duval, Memoires. Enfance et education
;J'un paysan au X V I I le siecle. Avant-propos, in troduction,
notes e t annexes par J. M. Goulemot, Paris, Le Sycomore,
't981, p. 191-193. Toate titlurile citate de Jamerey
Ouval pot ri identiricate în repertoriul lui A. Morin,
'179
Catalogue descriptif de la B ibliotheque bleue de Troycs
(Almanachs exclus), Geneve, Droz, '1974.
26. J. Hebrard, Comment Valentin Jamerey-Duval
apprit-il a lire. L'autodidaxie exemplaire, în: Pratiqnes
de la lecture, sous la direction de R. Charlier, l\Iarseille,
Rivages, 1985, p. 23-60.
27. V. Jamerey Duval, op. cit., p. 195.
28. Lettres a Gregoire sur les patois de France 1790-
1794, avec une introduction et des notes par A. Gazier,
Paris, Pedone-Lauriel, 1880.
29. Ibid., p. 152.
30. Ibid., p. 306.
31. Despre acest catalog, cf. H. J. Martin, LiPre,
pouPoirs et societes a Paris au xv ne siecle (1598-1701 ),
Geneve, Droz, 1969, t. II, p. 956-958 şi J. L. l\Iarais,
art. cit., p. 69.
32. Lettres a Gregoire, op. cit„ p. 146.
33. Citat de R. Mandrou, op. cit., p. 40-42.
34. M. Vernus, Un libraire jurassien a la fin de l'Ancien
Regime: Jean-Claude Considerant marchand libraire a
Salins (1782 ), „Societe d'Emulation du Jura", Lons-le-
Saunier, 1981, p. 33-167, cu deosebire p. 149-150.
35. M. Vernus, Colporteurs et marchands merciers
dans le Jura au XVIII' siecle, „La nouvelle Revue Franc-
Comtoise", no 72, 1980, p. 210-221 şi no 73, 1980,
p. 25-33.
UBLIOGl\AF li
7artea clasică: C. Nisard, Histoire des liPres populaires

ou de la litterature de colportage depuis l'origine de
l'imprimerie jusqu'a l'etablissement d:J la comission
d'examen des liPres de colportage, Paris, 1854, reeditare
în 1864.
Redescoperirea: P. Bronchon, Le liPre de colportage en
France depuis le XVI• siecle, sa litterature, ses
lecteurs, Paris, 1954.
R. Mandrou, De la culture populaire aux XV II' et XV III'
siecles. La Bibliotheque bleue de Troyes, Paris, Stock,
1964; nouă ediţie în 1975.
'.}. Bolleme, Litterature populaire et litterature de col-
portage au XVIII' siecle, în: Lfore et socit!te dans
la France du X V I Il' siecle, I, Paris-LaHaye, Mouton,
1965, p. 61- 89.
G. Bolleme, Les almanachs I!opulaires aux XV IJ• et
XV I I I' siecles. Essai d'h1stoire sociale, Paris- La
Haye, Mouton, 1969.
Reconsiderările: M. de Certeau, D. Julia et J. Revel,
La beaute de la mort. Le concept de •culture populaire»,
1970, reluat în M. de Certeau, La culture au piuriei,
Paris, U.G.E., 10/18, 1974, p. 54-94.
H. J. Martin, Culture ecrite et culture orale, culture sapante
et culture populaire dans la France d'Ancien Regime.
„Journal des Savants", juillet-decembre, 1975, p. 225-
-282.
J. L. Marais, Litterature et culture «populaireso. Reponses
et questions, „Annales de Bretagne et des Pays de
l'Ouest", 1980, 1, p. 65-105.
L. Andries, Analyse diachronique de la Bibliothejue bleue
el de son statut culturel aux XVII' et XVII • siecles,
Paris, Nizet, ln curs de apariţie.
Cataloagele: R. Ilelot, La Bibliotheque bleue en Normandie,
Rouen, 1928.
A. Morin, Catalogue descriptif de la Bibliotheque bleue de
Troyes (Almanaclis exclus}, Geneve, Droz, 197~.
281
„La Bibliotheque bleue". Belle collection de li1Jres de ·c,
portage du XV ne au X I xe siecle, catalogue de vcn
de G. Oberl~, Au manoir - de Pron en Niyverno
mars 1983.
Antologiile: G. Bolleme, La Bibliotheque bleue. La l
terature populaire du X V I 1e au X I xe siecle, Par
Juillard, Archives, 1970.
G. Bolleme, La Bible bleue. Anthologie d'une litterati
«populaire», Paris, Flammarion, 1975.
Reeditările: Şase volume apărute în colecţia „BiblioLheq
bleue" la Montalba: Le miroir des femmes de A. Faq
Figures de la Gueuserie de R. Chartier, Les con
bleus de G. Bolleme et Lise Andries, Le cuisini
fran~ois de J. L. Flandrin, P. şi M. Hyman, La 1
derniere de R. Fabre şi H istoires curieuses et 1Jeritab,
de Cartouche et de Mandrin de Hans-,Tiirgen Liisebrit
WALTER J. ONG
Cuvint rostit, cuvint scris, cuvînt tipărit
Nici un simţ nu lucrează atît de direct, pentru a

supune la probă interiorul unui obiect, ca inte-
rior, precum lucrează auzul. Simţul uman al
vederii este mai bine adaptat la lumina reflectată
difuz de suprafeţe. (Reflectarea difuză, ca aceea
provocată de o pagină tipărită sau de un peisaj,
contrastează cu reflectarea pe care o dă oglinda}.
O sursă de lumină, cum este focul, poate trezi
curiozitatea, dar este deconcertantă din punct
de vedere optic: ochiul nu poate fixa ceva înă
untrul focu lui. Tot astfel, un obiect transparent,
ca alabastrul, intrigă, deoarece, deşi nu este o
sursă de lumină, ochiul nu poate fixa ceva de pe
el. Adlncimea poate fi percepută de ochi, dar
mai lesne ca o serie de suprafeţe: trunchiurile
de copaci într-o dumbravă, de exemplu, sau
scaunele dintr-o sală. Ochiul nu percepe inte-
riorul strict ca interior: zidurile pe care le per-
cepe înăuntrul unei camere sînt totuşi suprafeţe,
adică exterioare.
Gustul şi mirosul nu sînt de vreun ajutor
pentru a înregistra interiorul sau exteriorul unui
obiect. Pipăitul, da. Dar pipăitul distruge par-
ţial interiorul in procesul de percepere a lui.
Dacă doresc să descopăr cu ajutorul pipăitului
dacă o cutie este goală sau plină, trebuie să fac
o gaură tn cutie pentru a introduce mina sau un
deget, ceea ce înseamnă că, tn acest fel, cutia a
283
fost. deschisă, că lntr-o privinţă nu mai este un
interior.
Auzul poate înregistra interiorul fără să-l vio-
leze. Pot să ciocănesc pereţii unei cutii pentru a
afla dacă este goală sau plină sau un zid pentru
a şti dacă este gol sau compact. Sau pot să fac
să sune o monedă pentru a afla dacă este de
argint sau din plumb.
Toate sunetele reproduc structurile interioare
ale obiectului care le produce. O vioară umplută
cu beton nu va mai suna ca o vioară normală.
Un saxofon sună altfel decît un flaut: este altfel
structurat în interior. Şi mai presus de toate,
vocea umană vine din interiorul organismului
uman care dă vocii rezonantă.
Văzul izolează, auzul incorporează. In timp
ce văzul situează pe observator în afara a ceea
ce vede, la distanţă, sunetul se varsă în cel care
ascultă. Vederea disecă, după cum a observat
Merleau-Ponty 1 • Cele văzute vin către fiinţa
umană dintr-o singură direcţie, la un moment
dat: pentru a privi o cameră sau un peisaj, tre-
buie să-mi mişc ochii dintr-o parte într-alta. In
schimb, cind ascult, culeg sunete simultan din
toate directiile: mă aflu în centrul lumii audi-
tive care i{.ă învăluie, aşezîndu-mă într-un fel
de centru al senzatiei şi al existentei. Acest e-
fect centralizator ~l sunetului este' exploatat cu
mare subtilitate de sistemul Hi-Fi (high fideli-
ty) de reproducere a sunetului. Poţi să te scufunzi
in ascultare, în sunet. Nu ai nici o posibilitate
să te afunzi, într-un mod similar, în vedere.
In contrast cu văzul, simţ care disecă, auzul
este un simţ care unifică. Un ideal tipic vederii
este claritatea şi precizia fiecărui lucru luat în
parte (pledoaria lui Descartes pentru claritate şi
precizie a manifestat o intensificare a văzului în
rindul simţurilor umane 2 ). In contrast cu aceasta,
idealul unei audienţe este armonia, strîngerea
laolaltă.
Interiorizarea si armonia sînt caracteristice ale
ronstiintei umane. Constiinta fiecărei persoane
I J I J
284
ste complet interiorizată, cunoscută persoanei
inlăuntru şi inaccesibilă oricărei alte persoane
in afară tn mod direct. Oricine rosteşte „eu"
pune ceva deosebit de ceea ce vrea să spună
ricare altă persoană. Ceea ce este „eu" pentru
1ine este „tu" pentru tine. Iar acest „eu" tncor-
1orează experienţa „stringtnd laolaltă". Cunoaş
erea este în cele din urmă un fenomen care
mifică, nu unul care desparte, un efort spre
rmonie. Fără armonie, condiţie interioară, psi-
ticul este bolnav.
Trebuie avut in vedere că aceste concepte de
nterior şi exterior nu sînt concepte matematice
i nu pot fi diferenţiate matematic. Ele sînt
oncepte întemeiate pe existenţa noastră, pe
xperienţa propriului nostru trup, care este, în
1celaşi timp, în interiorul meu (nu-ţi cer să te
1preşti de a mai lovi trupul meu, ci de a nu mă
nai lovi pe mine) şi în afară de mine (mă simt
>e mine însumi, într-un fel, în interiorul corpului
neu). Trupul este o frontieră între mine şi toate
:elelalte. Ceea ce vrem să spunem prin „interior"
i „exterior" poate fi redat numai prin referinţă
a experienţa procurată de trup. Definiţiile care
m fost propuse pentru „interior" şi „exterior"
;înt inevitabil tautologice: „interiorul" este defi-
1it prin „în", care este definit prin „intre", care
;e defineşte prin „înăuntru", şi tot aşa mai de-
parte dind roată cercului tautologic. Acelaşi
lucru cu „exteriorul". Cînd vorbim despre inte-
rior şi exterior, chiar în cazul obiectelor fizice,
ne referim la simţul nostru despre noi înşine:
ElU sint aici înăuntru şi toate celelalte sint în
afară. Prin interior şi exterior ne referim la expe-
rienţa trupului nostru 3 şi analizăm celelalte
obiecte prin referire la această experienţă.
lntr-o cultură esenţialmente orală, in cadrul
căreia cuvîntul există numai prin sunet, cu nici
o legătură cu vreun text perceput vizual şi fără
să existe măcar bănuiala că un atare text poate
exista, fenomenologia ascultării pătrunde adtnc
în simţul existenţei propriu fiinţelor umane, aşa
cum este dezvoltată de cuvtntul rostit. Deoarece
285
modul in care este experimentat cuvintul este
întotdeauna memorabil în viaţa psihică. Acţiunea
centralizatoare a sunetului (cimpul sunetului nu
este desfăşurat în faţa mea, ci este împrejurul
meu) are efecte asupra simţului omului despre
univers. Pentru culturile orale, universul este un
eveniment in curs de desfăşurare cu omul în
centrul lui. Omul este umbilicus mundi, buricul
pămintului 4 • Numai după apariţia tiparului şi
experienţa extensivă a lecturii hărţilor, pe care
tiparul a favorizat-o, au început oamenii să se
gîndească, atunci cind aveau în minte cosmosul,
universul sau „lumea", in primul rind la ceva
desfăşurat in faţa ochilor lor, ca in atlasurile
moderne tipărite, o su praf aţă vastă sau un
ansamblu de suprafeţe (vederea prezintă supra-
feţe) gata să fie „explorate". Vechea lume orală a
cunoscut puţini „exploratori", deşi a cunoscut
mulţi itineranţi, călători, drumeţi, aventurieri şi
pelerini.
Se poate observa că multe caracteristici ale
gîndirii şi exprimării întemeiate pe oralitate sint
direct legate de economia unifiantă, centraliza-
toare, interiorizantă a sunetului aşa cum este el
perceput de oameni. O economie verbală domi-
nată de sunet este in armonie cu tendinţele
cumulative (armonizante), mai curînd <lecit cu
tendinţele analitice, care disecă (şi care apar în
lumea înscrisă, văzută, vederea fiind un simţ
care disecă). Ea consună, de asemenea, cu holis-
mul conservator {prezentul homeostatic ce trebuie
păstrat intact, expresiile prestabilite ce trebuie
menţinute ca atare), cu gîndirea situaţională (de
asemenea holistică, avind drept centru acţiunea
umană), mai curînd <lecit cu gîndirea abstractă;
consună cu o organizare umanistă a cunoaşterii
pornind de la acţiunea fiinţelor umane sau antro-
pomorfice, a unor persoane interiorizate, mai
curînd <lecit pornind de la lucruri impersonale.
Denominatorii folosiţi aici pentru a descrie
lumea esenţialmente orală sint utili pentru a
descrie ceea ce s-a 1nt1rnplat cu conştiinţa umană
286
atunci cînd scrisul · şi tiparul au redus lumea
întemeiată pP a vorbi - a auzi la o lume de pagini
ce trebu iese privite.
Deoarece în sLructura sa fizică de sunet, cuvin-
Lul rostit porneşte dintr-un interior uman şi
inf ăţişează fiinţele umane ca interioare conştiente,
ca persoanP, cuvintul rostit adună fiinţele umane
in grupuri strîns legate. Cînd un vorbitor se
adresează unei audienţe, membrii audienţei devin
firesc o unitate ce cuprinde pe vorbitor şi pe ei
insisi. Dacă vorbitorul cere audientei să citească
ur{ 'text pregătit pentru ea, unit~tea audienţei
este întreruptă, pentru a fi restabilită doar atunci
cînd reîncepe discursul. Scrisul şi tiparul izolează.
Nu avem un cuvînt sau un concept colectiv pentru
cititori corespunzător celui de „audienţă". Ter-
menul colectiv de „cititorii" - ca atunci cînd
spunem că această revistă are două milioane de
cititori - este o exagerată abstracţie. Pentru a
gîndi la cititori ca la un grup unit, trebuie să
recurgem la cuvîntul de „audienţă", ca şi cum
ar fi oameni care ascultă. Cuvîntul rostit for-
mează unităţi şi la scară mare: ţările cu două
sau mai multe limbi vorbite foarte probabil că
vor avea probleme in stabilirea sau menţinerea
unităţii naţionale, aşa cum se întîmplă azi în
Canada sau Belgia sau în multe ţări în curs de
dezvoltare.
Capacitatea cuvîntului rostit de a interioriza
se leagă în mod deosebit de sacru, de scopurile
finale ale existenţei. ln majoritatea religiilor
cuvîntul rostit întreţine integral ritul şi devo-
ţiunea. In marile religii ale lumii s-au dezvoltat
ulterior texte sacre, în care sensul sacralităţii
este legat, de asemenea, de cuvîntul scris. Totuşi,
o tradiţie religioasă întemeiată pe text poate
continua să autentifice prioritatea oralităţii in
multe feluri. ln creştinism, de exemplu, Biblia
este citită cu voce tare in timpul slujbei, deoa-
rece Dumnezeu este conceput întotdeauna ca
„vorbind" oamenilor, şi nu scriindu-le. Orali-
tatea din textul biblic, chiar şi in partea de epis-
tole, este precumpănitoar1;1 6 • Cuvlntul ebraic
287
dabar, care înseamnă cuvînt, are totodată înţe
lesul de eveniment şi ca atare se ref eră direct la
cuvîntul rostit. Cuvintul rostit este întotdeauna
un eveniment, o mişcare in timp, ce lipseşte
complet din repausul propriu obiectelor ce carac-
terizează cuvintul scris sau tipărit. ln teologia
trinitariană, a doua persoană este cuvtntul, iar
analogia nu se face cu cuvîntul scris al omului,
ci cu cuvîntul rostit de către om. [ ... ]
Jacques Derrida a susţinut că „nu există nici
un semn lingvistic mai înainte de scris" 6 • Dar
nu există un „semn" lingvistic nici după scris,
dacă tinem seama de ref erinta orală a textului
scris. 'Deşi declanşează pote'nţe nebănuite ale
cuvintului, reprezentarea textuală, vizuală a cuvîn-
tului nu_ este un cuvînt real, ci „un sistem secun-
dar de modelare" 7 • Gîndirea este cuibărită în
vorbire, nu în texte, care toate dobindesc înţeles
prin referirea simbolului văzut la lumea sune-
tului. Ceea ce cititorul vede pe această pagină
nu sînt cuvinte adevărate, ci simboluri codificate
cu ajutorul cărora o fiinţă umană adecvat infor-
mată poate evoca în conştiinţa sa cuvinte reale,
cu sunet autentic sau imaginar. Scrisul este
imposibil să fie mai mult decit semne pe o supra-
faţă, dacă nu este utilizat de o fiinţă conştientă
ca o cheie a cuvintelor rostite, reale sau imaginare
direct sau indirect.
Oamenii formati în climatul scrisului si al
tiparului s-au obiŞnuit să gindească, atunci' cînd
se ref eră la cuvint, în esenţă un sunet, că au de a
face cu un „semn", pentru că semnul se referă
in primul rînd la ceva ce poate fi înţeles pe cale
vizuală. Signum care ne-a dăruit nouă cuvintul
„semn", era steagul unei unităţi in armata romană
şi era purtat in sus pentru a permite identifi-
carea vizuală - etimologic „obiectul pe care
cineva il urmează" (cu rădăcină proto-indo-
european - sekw-, a urma). Deşi romanii cunoş
teau alfabetul, acest signum nu era un cuvint
scris din litere, ci un gen de indicaţie pictată sau
o imagine, ca de exemplu un vu ]tur.
288
l-a trebuit mult timp cuvîntului alcătuit din
ltere să pătrundă pe etichete sau firme, deoarece
1
ralitatea primordială a continuat să persiste,
ecole întregi după invenţia scrisului şi chiar a
iparului. Pînă tirziu în vremea Renaşterii, alchi-
niştii educaţi obişnuiau să pună pe etichetele
olosite pentru flacoane sau cutii nu un nume
:cris, ci semne iconografice, precum semnele
:odiacului, în timp ce proprietarii de prăvălii
nf ăţişau negustoria lor nu cu cuvi11te scrise, ci
:u simboluri iconografice, precum mănunchiul de
ederă pentru cîrciumi, prăjina bărbierului, cele
.rei sfere ale cămătarului 8 • Aceste firme sau
~tichete nu denumesc în nici un fel obiectele la
:are se referă: cuvintele „mănunchiul de iederă"
riu sînt cuvin tul „circiumă", aşa cum cuvîntul
,prăjină" nu este cuvîntul „bărbier". Denumirile
;ontinuau să fie cuvinte ce călătoreau prin timp:
;imbolurile acestea liniştite, nerostite mai erau
;eva, erau „semne", aşa cum nu. sînt cuvintele.
Ne complacem în a gîndi că toate cuvintele
;înt semne deoarece există tendinţa, probabil
ncipientă în culturile orale, dar limpede demar-
;ată de culturile scrise şi viguros accentuată in
;ultura tipărită şi în cea electronică, de a reduce
~oate senzaţiile şi mai toată experienţa umană
!a analogii vizuale. Sunetul este un eveniment
n timp, iar „timpul merge înainte", fără încetare,
Cără să se oprească sau să se scindeze. Timpul
rnre să fie îmblînzit dacă îl tratăm spaţial pe
,rn calendar sau ca pe cadranul unui ceas, unde
outem să-l facem să apară divizat în unităţi
;eparate unele de altele. Dar şi aceasta falsifică
i.impul. Timpul adevărat nu are nici o diviziune,
;i este neîntrerupt continuu: ziua de ieri nu a
~ărit la miezul nopţii în ziua de astăzi. Nimeni
nu poate afla punctul exact al miezului nopţii
şi dacă nu este exact, cum poate fi miezul nopţii?
ifot astfel, nu realizăm că ziua de azi vine după
cea de ieri, aşa cum este ea reprezentată pe
calendar. Redus la spaţiu, timpul pare să se
'afle mai bine sub control - dar aceasta doar
aparent, deoarece timpul real, indivizibil ne poar-
289
tă spre moartea reală. (Aceasta nu vrea să nege
faptul că reducerea la dimensiunile spaţiului este
extrem de utilă şi necesară tehnologic, ci doar
să afirme că rezultatele sale sînt intelectual limi-
tate şi pot fi pline de decepţii). In mod sîmilar,
noi reducem sunetul la oscilatii si la unde de
diversă „lungime", care pot fi m~nevrate de o
persoană surdă care nu are nici o idee de ce
este aceea sunetul. Sau reducem sunetul la însem-
nare grafică şi la cea mai radicală dintre însem-
nări, alfabetul.
Cel ataşat culturii orale nu se va gîndi la
cuvinte ca la „semne", fenomene vizuale mute.
Homer se referă la ele cu epitetul etalon „cuvinte
înaripate" - care sugerează volatilitate, putere
şi libertate: cuvintele se mişcă tot timpul, dar
zburînd, ceea ce este o formă viguroasă de miş
care, capabilă să libereze pe cel care zboară de
lumea obişnuită, grosolană, greoaie, „obiectivă".
Combătînd pe Jean-Jacques Rousseau, Derrida
are desigur dreptate să respingă părerea că scrisul
are o legătură doar întîmplătoare cu cuvîntul
rostit 9 • Dar să încerci să construieşti o logică
a scrisului fără să cercetezi în adîncime oralitatea
din care a ieşit scrisul şi în care scrisul este
implantat permanent şi ineluctabil, înseamnă
să-ţi limitezi capacitatea de a înţelege, deşi se
pot obţine, în acelaşi timp, efecte care sînt extrem
de incitante, dar cîteodată „psihedelice", adică
provenite din deformări senzoriale. Este mult mai
dificil decît ne putem închipui să ne eliberăm
de modul nostru de a înţelege limbajul bazîn-
du-ne pe scris şi litera tipărită, mult mai greu,
se pare, decît „deconstrucţia" literaturii, deoa-
rece această „deconstrucţie" rămîne o activitate
literară.
Putem face o enumerare fără sfîrşit a efectelor
complementare, mai mult sau mai puţin directe,
pe care tiparul le-a avut asupra structurii gîn-
dirii sau a 'mentalităţii' occidentale. Tiparul a
îndepărtat treptat vechea artă (ca bază orală)
a retoricii din centrul educatiei scalare. A încu-
rajat şi a făcut p9sibilă pe o' sca;ă largă, cuanti-
290
ficarea cunoştinţelor, ambele ca urmare a aplicării
analizei matematice şi a folosirii diagramelor şi
a schemelor. Tot treptat, tiparul a redus locul
'.lcupat de iconograf ie în transmiterea cunoştin
ţelor, în ciuda faptului că la începuturile sale
tiparul a introdus în circulaţie ilustraţia icono-
grafică la o scară nemaicunoscută înainte. Figurile
iconografice sînt înrudite cu caracterele „grele"
sau tipice din discursul oral şi sînt asociate cu
retorica şi cu artele memoriei de care are trebu-
intă transmiterea orală a cunoasterii io.
Tiparul a produs dicţionare 'exhaustive şi a
întreţ.inut dorinţa de a norma „corectitudinea"
în limbă. Această dorinţă a provenit, în mare
parte, dintr-un simţ al limbii întemeiat pe studiul
latinei savante. Limbile savante leagă de text
ideea de limbă, făcînd-o să pară că-şi are ori-
giena în scris. Tiparul întăreşte sentimentul că
limba ar fi în esenţă textul; textul tipărit, nu
textul scris, este textul în deplinătatea lui, într-o
formă paradigmatică.
Tiparul a instaurat climatul în care au crescut
dicţionarele. De la începuturile lor, în secolul
al XVII 1-lea, şi pînă în ultimele decenii, dicţio
narele limbii engleze au adoptat drept normă a
limbii numai textele prod1:Jse pentru tipar de
către scriitori (şi nu toate). Celelalte moduri de
a utiliza limba au fost considerate „corupte",
atunci cind au deviat de la această formă tipo-
grafică. W cbster 's Third I nternational Dictionary
(1961) a fost prima lucrare importantă de lexi-
cograf ie care a rupt clar cu această veche con-
venţie tipografică şi a citat drept surse persoane
care nu scriseseră pentru tipar - şi desigur că
multe persoane, formate în vechea ideologie, au
scris imediat despre această impresionantă reuşită
lexicografică 11 că trădează limba „adevărată" şi
„pură".
Tiparul a fost, de asemenea, un factor im-
portant în dezvoltarea simţului de proprietate
privată care marchează societatea modernă. A
produs cărţi mai mici şi mai uşor de minuit
decît cele întîlnite in mod comun in cultura
291
manuscrisă, montînd psihologic scena lecturii de
unul singur, intr-un colţ liniştit şi, cu timpul,
a lecturii complet fără glas. ln cultura manus-
crisă şi in prima fază a culturii tipărite, lectura
avµsese tendinţa de a fi o activitate socială, o
persoană citind celorlalte strînse în grup. Aşa cum
a sugerat Steiner 121 lectura in particular presu-
pune o locuinţă destul de spaţioasă pentru a
putea asigura izolarea individuală şi liniştea.
( Invăţătorii din clasele cu copii săraci işi dau
astăzi bine seama că foarte adesea motivul prin-
cipal pentru slabele rezultate ale acestora este faptul
că într-o casă aglomerată nu se află nici un
loc în care un băiat sau o fată să poată studia
cum se cuvine).
Tiparul a creat un nou simţ al proprietăţii
private asupra cuvintelor. Intr-o cultură predo-
minant orală, persoanele pot avea un anume
simţ al dreptului de proprietate asupra unui
poem, dar un atare simţ este rar şi de obicei
slăbit de participarea tuturor, în comun, la în-
văţături, formule şi teme. Odată cu scrisul a
început să se dezvolte şi resentimentul faţă de
plagiat. Poetul latin l\fartial foloseşte cuvîntul
plagiarius, unul care torturează, jefuieşte, oprimă,
pentru cineva care-şi însuşeşte scrierea altcuiva.
Dar nu întîlnim un cuvînt latin special cu înţe
lesul exclusiv de plagiator sau plagiere. Tradiţia
orală comună era încă puternică. Incă din epoca
timpurie a tiparului, însă, un decret regal sau
privilegium era adesea obţinut pentru a interzice
retipărirea· unei cărţi imprimate de către alţii
decît tipograful originar. Richard Pynson a obţinut
un astfel de privilegium in 1518 de la Henric
al VIll-lea. ln 1557 a luat nastere în Londra
'The Stationers' Company' pentr~ a supraveghea
drepturile autorilor şi ale tipografilor sau ale
tipografilor-editori, şi în secolul al XVlll-lea legile
dreptului de autor prindeau formă în toată Eu-
ropa occidentală. Tipografia transformase cuvîntul
într-o marfă. Vechea lume a oralităţii împărtăşită
în comun se sf ărîmase în parcele revendicate de
particulari. Curentul care sporea individualismul
292
în conştiinţa umană fusese bine sprijinit de către
tipar. Desigur, cuvintele nu ajunseseră proprietate
privată; ele continuau să fie, într-o măsură, pro-
prietate în comun împărtăşită. Cărţile tipărite
înregistrau vrind-nevrind, ecoul lor reciproc. La
tnceputurile epocii electronice, Joyce s-a confrun-
tat direct cu neliniştile provocate de influenţe
şi a făcut înadins, în Ulyssrs şi Finnrgans Wake,
ca fie care să devină ecoul celuilalt.
Deplasind cuvintele din lumea sunetului în care
îşi avuseseră, la început, originea, în schimbul
uman activ, şi încredinţîndu-le definitiv suprafeţei
vizuale, iar, pe de altă parte, exploatînd suprafaţa
vizuală pentru organizarea cunoaşterii, tiparul
i-a făcut pe oameni să se gîndească din ce în
ce mai mult la resursele lor interioare, conştiente,
ca la nişte obiecte, neutre ·din punct de vedere
religios şi impersonale. Tiparul a făcut mintea
să simtă că posesiunile sale erau deţinute intr-un
gen de spaţiu mental inert.
Tiparul dă simţămîntul unei închideri, senzaţia

·că ceea ce se află într-un text este in formă defi-
! nitivă, că a atins un stadiu de desăvîrsire. Această
i senzaţie işi lasă amprenta asupra cr~aţiilor lite-
i rare şi asupra activităţii de interpretare -analitică
işi filosofică. .
~ Mai inainte de tipar, scrisul însuşi a provocat
Isenzaţia unei închideri a gîndirii. Prin izolarea
l gindirii pe o suprafaţă scrisă, detaşată de orice
l interlocutor, dind astfel autonomie exprimării şi
· făcînd-o indiferentă în faţa atacurilor, scrisul înfă
ţişează exprimarea şi gîndfrea ca neimplicate în
altceva, oarecum sieşi suficiente, complete. Tipa-
rul aşterne exprimarea şi gîndirea pe o suprafaţă
ce nu are contact cu altceva, dar merge mai
departe in această sugerare a suficienţei de sine.
Tiparul închide gîndirea în mii de copii ale unei
lucrări cu exact aceeaşi consistenţă vizuală şi
!fizică. Cor~spondenţa verbală a exemplarelor din
~aceeaşi tipăritură poate fi verificată fără să facem
jvreun apel la sunet, ci numai cu ajutorul vederii:
iun interpolator Hinman va suprapune paginile
1293
corespunzătoare din două exemplare ale aceluiaşi
text şi va semnala variaţiile privitorului prin-
tr-un semnal luminos.
Se presupune că textul tipărit reprezintă
cuvintele unui autor în forma lor definitivă sau
„finală". Deoarece tiparul dă o senzaţie plăcută
numai atunci cînd lucrul s-a încheiat. Din momen-
tul în care forma de imprimare a fost terminată
sau o placă fotolitografică a fost făcută, textul
nu mai admite schimbări (ştersături, adăugiri)
cu uşurinţa cu care le acceptă textele scrise.
În contrast cu tiparul, manuscrisele, cu glosele
-şi comentariile marginale (care adesea erau
incluse în text în copiile ulterioare) erau într-o
formă de dialog cu lumea din afara frontierelor
proprii. Ele se aflau mai aproape de schimbul viu din
expresia orală. Cititorii manuscriselor sînt mai
puţin despărţ,iţi de autor, mai puţin absenţi, decît
sînt cititorii autorilor care scriu pentru tipar.
Senzaţia de spaţiu închis şi de desăvîrşire dată
de tipar este uneori chiar fizică. Paginile unui ziar
sînt de obicei pline - unele genuri de material
tipărit sînt denumite „umpluturi" (fillers) -
asa cum rîndurile sînt în mod normal identice
(~dică de exact aceeaşi lăţime). Tiparul are o ciu-
dată intolerantă fată de nedesăvîrsirea fizică.
El dă impresi~, nei~tenţionat şi în ~od subtil,
dar şi real, că materialul cu CEI.re se ocupă textul
este complet şi sieşi suficient.
Tiparul favorizează formele de artă verbală
compact închise, cu precădere în naraţiune.
Pînă la apariţia tiparului, singurul gen de poves-
tire lungă cu intrigă lineară a fost acela al dramei
care, din Antichitate, a fost dominată de scris.
Tragediile lui Euripide au fost texte alcătuite
în scris şi apoi memorizate cuvînt cu cuvînt pentru
a fi prezentate oral. Cînd a apărut tiparul, intriga
densă a trecut şi în naraţiunea lungă, în roman
incepînd cu vremea lui Jane Austen, şi a atins
un punct culminant în povestirea poliţistă.
ln teoria literară, tiparul a dat naştere la Forma-
lism ·Şi New Criticism, cu convingerile lor profunde
că fiecare operă de artă verbală este închisă într-o
294
1me a ei, este o „icoană verbală". Semnificativ,
oana este un obiect care este văzut, nu ascultat.
ultura manuscrisă a simţit că operele de artă
~rbală sint mai apropiate de ansamblul oral şi
~ aceea nu a făcut niciodată o netă distincţie
ltre poezie şi retorică.
ln sfirşit, tiparul a dat naştere teoriilor moderne
~spre intertextualitate, care preocupă insistent
~rcurile interesate în fenomenologie şi critică din
lele noastre 13 • Intertextualitatea se referă la
1 truism literar şi psihologic: un text nu poate fi
·eat în afara experienţei trăite. Un romancier_
:rie un roman deoarece el sau ea cunoaste acest
m de organizare textuală a experienţei.
Cultura manuscrisă a considerat intertextua-
Latea de la sine înţeleasă. Legată încă de tradiţia
>mună a vechii lumi orale, ea a creat deliberat
:xte din alte texte, împrumutînc!, adaptînd,
o.părtăşindu-se din formulele şi temele comune,
l origine orale, chiar dacă le-a prelucrat in noi
1rme literare ce nu ar fi fost cu putinţă fără

:ris. Tiparul constituie o altă schemă mentală.
l tinde să considere o operă ca fiind „închisă",
:lspărţită de alte opere, o unitate de sine stă
itoare. Cultura tipărită a dat naştere noţiunilor
>mantice de „originalitate" şi „creativitate" care
~pară o operă individuală <le alte opere, pri-
ind-o ca independentă de influenţe din afară, în
riginile şi înţelesurile sale, cel puţin ideal. Cînd
i ultimele decenii doctrinele intertextualitătii au
enit să contracareze estetica izolationistă ~ cul-
urii tipărite romantice, ele au provocat un gen
e şoc. Ele au fost cu atît mai neliniştitoare,
u cît autorii moderni, dindu-şi seama fără plă
ere de ceea ce le spune istoria literară şi inter-
extualitatea de facto a propriei lor opere, sînt
o.grijoraţi de faptul că ar putea să nu producă
Limic cu adevărat nou sau nemaintilnit, că s-ar
mtea să fie cu totul sub „influenţa" altor texte.
:artea lui Harold Bloom: The Anxiety of lnflu-
nce (1973) vorbeşte despre această angoasă
L scriitorului modern. Culturile manuscrise au
tvut puţine nelinişti, dacă nu deloc, privitor la
~95
influenţele care le puLeau bîntui, iar culturile
orale nu au avut virtual nici una.
Tiparul crează o senzaţie de închidere nu numai
în operele literare, ci şi în lucrările de filosof ie
analitică şi de ştiinţă. Tiparul a adus catehismul
şi manualul, mai puţin discursive şi mai puţin
înclinate spre discuţie decît multe alte prezentări
de subiecte şcolare. Catehismele şi manualele
au prezentat „fapte" sau echivalentele lor: afir-
maţii uşor de memorizat, simple, care relatau de-a
dreptul ·şi fără îndoieli stadiul cunoştinţelor
dintr-un anume domeniu. Dimpotrivă, afirma-
tiile memorabile din culturile orale si din culturile
~anuscrise cu reziduuri orale avea{i tendinta de
a avea un caracter proverbial care prezenta nu
„fapte", ci mai curînd reflexii, adesea de tip
gnomic, îndemnind la continuarea reflexiei prin
paradoxurile pe care le includeau.
*
Cititorul modern înţelege în mod curent că orice
„caracterizare" în naraţiune sau în_ dramă este
produsul unui personaj „rotund", pentru a face
apel la termenul lui E. M. Forster 14 , el avînd
„neprevăzutul vieţii într-însul". Opus persona-
fului „rotund" este cel „plat", tipul care nu
surprinde niciodată pe cititor ci, mai curînd, îl
delectează prin împlinirea din abundenţă a aştep
tărilor lui. Ştim că tipul „greu" sau „plat" de perso-
naj derivă originar din naraţiunea esenţialmente
orală care nu poate produce personaje de alt tip.
Genul acesta de personaj contribuie atît la orga-
nizarea desfăşurării povestirii, cît şi a_elementelor
non-narative ce apar în naraţiune. Învăţăturile
despre iscusinţă pot fi centrate în jurul lui Odiseu
(sau, in alte culturi, Brer Rabbit sau păianjenul
Anansi), cele despre inţelepciune pe N estor şi
aşa mai departe.
Pe măsură ce discursul se deplasează dinspre
dominanta orală spre un tot mai mare control
exercitat de cultura scrisă şi tipărită, personajul
plat, „greu" sau tipic cedează terenul unor per-
sonaje care devin tot mai „rotunde", adică acţio-
296
nînrl în moduri la prima vedere neprevăzute,
dar în cele din urmă congruente cu structura
complexă şi motivaţia complexă cu care sînt
înzestrate personajele rotunde. Complexitatea mo-
tivaţiei şi dezvoltarea psihologică interioară face
ca personajul rotund să semene, cu trecerea
timpului, cu „o persoană reală". Personajul
rotund care a fost adus la suprafaţă de roman a
depins de numeroase evoluţii. Scholes şi Kellogg 15
sugerează influenţe de genul curentului spre
interiorizare din Vechiul Testament şi intensifi-
carea lui în creştinism, tradiţia dramatică greacă,
tradiţiile ovidiană şi augustiniană a introspecţiei
şi spiritualitatea hrănită de povestirea celtică şi
de tradiţia iubirii curtene. Dar ei semnalează,
totodată, că diversificarea trăsăturilor personale
nu a fost desăvîrşită pînă ce nu a apărut romanul
cu simţul timpului care nu alcătuieşte doar un
cadru, ci este element constitutiv al acţiunii
umane.
Toate aceste evoluţii sînt de neconceput în cul-
turile predominant orale şi, de fapt, ele apar într-o
lume dominată de scris cu impulsul său spre
introspecţia deosebit de minuţioasă şi analize
elaborat desfăşurate ale stărilor sufleteşti şi ale
modului în care sînt interior structurate relatiile
lor succesive. O explicare cit mai completă a ~pa
riţiei personajului „rotund" trebuie să includă
luarea în considerare a ceea ce scrisul şi mai apoi
tiparul au reprezentat pentru structura mentală.
Primele schiţări ale personajului rotund se află
în tragedia greacă, primul gen verbal controlat
pe de-a-ntregul de către scris. Aceasta se ocupă
cu precădere de conducătorii vieţii publice, mai
curînd <lecit de personajele obişnuite, domestice
care înfloresc în roman, dar Oedip al lui Sofocle
şi, mai ales, Pentheus şi Agave sau lfigienia
şi Oreste în tragediile lui Euripide sînt incompa-
rabil mai complexe şi mai pline de frămîntare
interioară decît oricare personaj al lui Homer.
In perspectiva raporturilor dintre oralitate şi scris,
ceea ce ne- preocupă aici este interiorizarea cres-
cîndă a lumii inaugurate de scris. Watt 16 atrage
297
atenţia asupra „internalizării conştiinţei" şi a de-
prinderilor spre introspecţie care au produs dorinţa
de a elabora personaje umane, aşa cum începem
să le aflăm la Defoe, şi atribuie aceasta formaţiei
calviniste, puritane a lui Defoe. Există ceva
distinct calvinist în modul în care personajele
interiorizate ale lui Defoe intră în relatie cu lumea
laică. Dar, în fond, introspecţia şi spbrita „inter-
nalizare" a constiintei formează semnul distinctiv
al întregii istorii a ~scetismului creştin, în cadrul
căruia intensificarea lor este limpede legată de
scris, de la Confesiunile fericitului Augustin
la Autobiografia Sfintei Tereza de Lisieux (1873-
1897). Miller şi Johnson 17 , citaţi de \Vatt, con-
semnează că „aproape fiecare om de carte puritan
ţinea un gen de jurnal". Apariţia tiparului a in-
tensificat interiorizarea întreţinută de scris. Epoca
tiparului a fost marcată în cercurile protestante
de pledoaria în favoarea interpretării particulare,
individuale a Bibliei, iar în cercurile catolice
de sporirea frecvenţei confesiunilor, concomitent
cu un accent pus pe examenul conştiinţei. Influenţa
scrisului şi a tiparului asupra ascetismului creştin
solicită un studiu atent.
Scrisul şi cititul sînt, după cum am văzut,
activităţi individuale (deşi cititul, la început,
a fost adesea practicat în comun). Ele antrenează
psihicul intr-o gîndire intensă, interiorizată, indi-
vidualizată ce nu se întîlneste în cultura orală.
In lumile particularizate p~ care le-au generat
s-a născut sensibilitatea faţă de personajul
„rotund" - cu motivări adînc interiorizate, cu
puteri misterioase, dar viguroase în lăuntrul său.
După ce a apărut în vechea dramă greacă aflată
sub influenţa scrisului, personajul „rotund" a fost
dezvoltat în continuare în vremea lui Shakespeare,
după inventarea tiparului şi a ajuns pe culmi
cu romanul, cînd, după ce s-a afirmat epoca
romantismului, tiparul s-a interiorizat şi mai
mult 18 •
Scrisul şi tiparul nu au înlăturat cu totul
personajul plat. In concordanţă cu principiul că
o nouă tehnologie a cuvîntului dă mai multă
298
tărie vechiului şi în acelaşi timp îl transformă,
culturile scrise pot, de fapt, să dea naştere, in
anumite momer,tte, la caractere tipice redate
în esenţa lor, adică personaje abstracte. Acestea
apar în piesele din Evul Mediu tirziu, în „mora-
lităţi", care utilizează virtuţi şi vicii abstracte
ca personaje - caractere tipice intensificate aşa
cum numai scrisul le poate intensifica - şi in
drama „umorilor" din secolul al XVII-iea care,
ca în Every Man in Hi,s Humour sau Volpone
de Ben J onson, introduce virtuţii şi vicii uşor
descărnate ca personaje in intrigi ceva mai com-
plicate. Defoe, Richardson, Fielding şi alţi roman-
cieri timpurii 19 , cîteodată chiar şi Jane Austen,
dau personajelor nume care le caracterizează:
Lovelace, Heartfree, Allworthy sau Square (curte-
zanul, inimă liberă, nepreţuitul, onestul). Culturile
de înaltă tehnologie, electronice, continuă să pro-
ducă personaje tipice în genuri regresive precum
filmele western sau în contexte de umor constient
(în sensul modern al cuvîntului). Jolly Green
Giant (uriaşul verde vesel) se agită făcind reclamă
la scrisul de mînă, deoarece epitetul anti-eroic
„veselul" atrage atenţia adulţilor că nu trebuie
să ia prea în serios acest zeu al fertilităţii de
ultimă oră. Istoria personajelor tip şi modurile
complexe în care ele leagă literatura scrisă de
tradiţia orală nu au fost încă povestite.
Aşa cum povestirea lipsită de intrigă din faza
recentă a culturii tipărite sau din epoca electro-
nică se întemeiază pe intriga clasică şi îşi reali-
zează efectul prin intermediul senzaţiei că intriga
este mascată sau lipseşte, tot astfel, tot acum,
personajele cu o viaţă interioară bizară ce reflectă
stări extreme ,de conştiinţă, ca în Kafka, Samuel
Beckett sau Thomas Pynchon, captează datorită
contrastului faţă de antecedentelor lor, perso-
najele „rotunde" din romanul clasic. Asemenea
personaje din epoca electronică ar fi fost de necon-
ceput, dacă naraţiunea nu ar fi trecut prin stadiu
personajului „rotund".
Dezvoltarea pe,rsonajelor rotunde implică modi-
ficări de conştiinţă care trec dincolo de lumea
299
literaturii. De la Freud încoace, înţelegerea <lin
punct de vedere psihologic şi mai ales psihanalitic
a întregii structuri a perso~alităţii a luat drept
model ceva asemănător personajului rotund din
literatură. Freud a înteles fiintele umane auten-
tice a fi structurate 'din pun~t de vedere psi-
hologic asemeni personajului dramatic Oedip şi
nu asemeni lui Ahile, ci întocmai unui Oedip
desprins din lumea romanelor secolului al XIX-
lea, mai „rotund" decît orice altceva din litera-
tura greacă veche. Se pare că dezvoltarea psiho-
logiei moderne abisale a mers în paralel cu dez-
voltarea personaj ului de dramă şi roman, ambele
fiind dependente de replierea psihicului asupra
interiorului său provocată de' scris şi intensificată
de tipar. Intr-adevăr, aşa cum psihologia abisală
caută înţelesuri obscure, dar de mare semnifi-
caţie, ascunse în spatele aparenţei vieţii obiş
nuite, tot astfel romancierii de la Jane Austen
la Thackeray şi Flaubert au invitat cititorul
să perceapă o semnificaţie mai fidelă dincolo
de suprafaţa de viciu sau necinste pe care o înf ă
ţişează. Explorările psihologiei abisale nu au fost
. posibile mai devreme din aceleaşi motive pentru
care nu a fost cu putinţă să apară mai timpuriu
personajul în întregime rotund din romanul
secolului al XIX-lea. In ambele cazuri a fost
necesară organizarea textuală a conştiinţei, deşi
au intrat, cu siguranţă, în joc şi alte forţe -
renunţarea la terapia „holistă" a medicinii vechi
(pre-pasteuriene) şi necesitatea unui nou holism,
democratizarea şi individualizarea culturii (ea
însăşi un efect al scrisului şi mai tîrziu al tipa-
rului), afirmarea familiei aşa-zise „nucleare" sau
a „familiei bazată pe afecţiune" în locul familiei
lărgite care avea drept scop conservarea succe-
siunii generaţiilor, tehnologia avansată care apropie
tot mai mult grupuri largi de persoane unele
de altele, şi aşa mai departe.
Dar oricare au fost celelalte forţe din spatele
dezvoltării psihologiei abisale, una dintre forţele
majore a reprezentat-o atitudinea faţă de uni-
versul uman şi de personalitatea umană inspirată
300
e scris şi tipar. Personajele zugrăvite cu lux
e epitete nu se pretează la critica psihanalitică,
a de altfel nici personajele schiţate în spiritul
nei psihologii în care se ciocnesc „virtuţile" cu
viciile". In măsura în care psihologia modernă
i personajul „rotund" din literatură prezintă
1 faţa conştiinţei oamenilor de azţ sensul existen•
ei umane, atitudinea faţă de existenţa umană
fost formată de scris şi tipar. Aceasta nu in-
eamnă, în nici un fel, că blamăm atitudinea
ontemporană faţă de existenţa umană. Dimpo-
rivă. Inţelegerea fenomenologică actuală a exis-
~
nţei este mai bogată în reflexia sa conştl.entă '
articulată decît tot ceea ce a precedat-o. Dar
te salutar să recunoaştem că această înţelegere
epinde de tehnologiile scrisului şi ale tiparului,
lrof und interiorizate şi devenite parte din pro-
fii le noastre resurse psihice. Rezerva uriaşă
1e cunoştiinţe istorice, psihologice şi de altă
l
atură care pătrund în naraţiunile şi caracte-
zările sofisticate din vremea noastră a putut fi
bumulată numai datorită utilizării scrisului şi
)parului (iar în prezent a electronicii). Dar aceste
fhnologii ale cuvîntului nu se limitează doar
I acumularea cunostintelor noastre. Ele dau
'iestor cunoştinţe fo;me' care le făceau cu totul
1accesibile si chiar de neimaginat într-o cultură
1
l ~ •
,ala.
(Omlity and Literacy. The Technologizing
of the Word, Londra şi New York, Melhuen,
198:2, p. 71-77, 130-134, 151-154. Mulţu
mim domnului Glenys Thorniley de ia
Editura ~Iethuen & Co Ltd pentru permisi~
unea pe care ne-a dat-o de a traduce aceste
fragnwn lt'.)
~TELE AUTORULUI
i
1. Maurice .\forli::au-Pon ty, L'Oeil et l'esprit, •Les
,mps Modernes~, 18, 1961, p. 184-185.
1
2. Waller Ong, The Presence of the JYord, Yale Uni-

rsity Press, 1967, p. 6:1, 221.
3. Ibidem, J!. 117-1:!:2, 17G-179, 228, 231-
4. Mircea Eliade, Patterns in Comparative Religion,
New York, Sheed and Ward, 1958, p. 231-235 şi urm.
5. Walter Ong, op. cit., p. 176-191.
6. Jacques Derrida, Of Grammatology, John Hopkins
University Press, 1976, p. 14.
7. Jurij Lottman, The Structure of Artistic Text,
University of Michigan, 1977.
8. Pentru etichetele iconografice, vezi Frances A.
Yates, The Art of Memory, University of Chicago Press,
1966.
9. Jacques Derrida, op. cit., p. 7
10. Frances A. Yates, op. cit.
11. Karl Dykema, Cultural Lag and Reviewers of
Webster III, "AAVP Bulletin", 49, 1963, p. 364-369.
12. George Steiner, Language and Silence. Essays
on Language, Literature and the Inhuman, New York,
Athenaeum, 1967, p. 383.
13. Terence Hawkes, Structuralism and Semiotics,
University of California Press; Londra, Methuen, 1977,
p. 144.
14. Edward Morgan Forster, Aspects of the Novel and
Related Writings, Londra, Edward Arnold, 1974, p. 46-54.
15. Robert Scholes, Robert Kellogg, The Nature of
theNarrative, Oxford University Press, 1966, p. 165-177.
16. Ian Watt, The Rise of the Novez. Studies in Defoe,
Richardson and Fielding, University of California Press,
1967, p. 75.
17. Perry Miller, Thomas H. Johnson, The Puritans,
New York, American Book Co., 1938, p. 461.
18. Walter Ong, Rhetoric, Romance and Technology,
Cornel! University Press, 1971. ·
19. Ian Watt, op. cit., p. 19-21.
CUPRINS
SENSIBILITATE
I IMAGINAR
ULTURJLE VĂZUTE DINĂUNTRU . . . . . . . . 5
HIPUL COPILULUI ŞI ALIFIGENIEI...... 20
E LA TORCELW LA VORONE T SILA BAROC 45
NTOARCEREA LUI MARTIN GU~RRE . . . . . . 87
NTOLOGIE DE TEXTE . . . . . . . . . . . . . . 113

RGUMENT .... „ . . „ „ „ „ . . . • . „ . „ . . . . . . „ „ „ 115
ERSPCTtV E · · · · · · „ • • „ • • „ · · „ • • · • • • · · „ „ · · „ ·. 118
LUCIEN FEBVRE, Sensibilitatea şi istoria 120
E SE SCHINBĂ Şt CE RĂMÎNE „ „ „„ „ „ .. 138
GEORGES DUBY, Istoria sistemelor de valori 140
ROBERT :MANDROU, Modele de civilizaţie în
uropa absolutistă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
MICHEL VOVELLE, Sensibilitatea pre-revolu-
ionară .................................. 165
NICOLAE IORGA, Cum se creează o stare de
pirit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
NCHIPUIREA, CHIPUL STRĂINULUI ŞI AE
MULUTEXEMPLAR . .. . . .. .. . . .. .. .. . ... .. . 195
HUGO DYSERINCK, Imagologia comparată 197
NICODIM AGHIORITUL, Pentru păzirea nălu-
irli .................................... 210
G. l\I. CANTACUZINO, Case domneşti şi boiereşti 215
GEORGES DUBY, Difuzarea modelelor culturale
societatea feudală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
03
CAllTEA $1 DORINŢA DE FICŢIUNE A
OMULUI ......................... , ............ · 233
NICOLAE CARTOJAN, Romanul popular.... 235
ROBERT MANDROU, Nivele culturale şi lite-
ratură de colportaj. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24.1
ROGER CHARTIER, Cărţi albastre şi lecturi
populare .................................. 253
WALTER ONG, Cuvînt rostit, cuvînt scris, cuvint
tipărit .................................... 283
Rtclactor: MlRElLA ACSE[',TE

Tehnoredactor: VIRGIL STRUGARIU
Bun de tipar: 9.XI.1986,
Apărut 1985; Coli de tipar 12 67·
planşe 6 ' '
Intreprinderea Poligrafică „13 DECEMBRIE 1918"
Str. Grigore Alexandrescu Nr. 99.97
Bucureşti
Republica Socialistă România.

Dutu Dimensiunea Umana A Istoriei 1986

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dutu Dimensiunea Umana A Istoriei 1986

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dimensiunea umană

CULTURILE_ VĂZUTE DINĂUNTRU

' https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.ro

Precauţia istoricului trebuie, apoi, să fie exce-

1. Cităm din volumul Combats pour fhistoire alcătuit

„Este un truism că istoricii sînt înclinaţi să pună

Mort, 1977). S-o spunem de îndată că în desfă­

L Lawrence Stone, The Past and the Present, London,

1. Mai pe larg în cartea noastră Modele, imagini,

11111gnaio drl '500, Einaudi, 197G). Domenico

sub conul de lumină al înţelegerii cultura tra-

Studiile pe care le prezentăm în traducere în car-

Textul lui Lucien Febvre din paginile următoare

Sensibilitatea şi Istoria - un subiect nou. Nu

cult al Tărînei Mamă pe sînul căreia este atît de

(La sensibilite dans l'histoire, fragmente,

ln ce măsură mentalităţile participă la ritmul

Istoria globală a unei civilizaţii se reconstituie

Pentru a susţine printr-un exemplu aceste

1. „In memoria del Manifesto dei ccmunisti", Saggi

( L'histoire des systemes de "aleurs, studiu

Războiul de succesiune in Spania şi pacea de la

L fi. l\foller, Die ldeinldirgerliche Familie im 18.

( L'.Europe absolutiste. Raison el raison

In domeniul istoriei mentalităţilor, noţiunea de

1.2. O primă lectură şi linU:tcle sale:

Putem să facem o lectură limitativă a răstimpului

I .3 Un alt niCJel al sensibilităţii pre-reCJoluţionare

Este puternică ispita de a încerca să identificăm

1.4 Tranziţie la nivelul gîndirii clare:

Reamintind aportul istoriei actuale a culturii sau a

- decit în măsura în care aceasta poate contribui

! ba care a fost conţinutul acestei culturi populare

li lN INI:MA PROBLEMEI: ATITUDINI

Il,1 De la viaţă la moarte, trecîTul prin familie:

• decît după ce vom examina atit datele cantitative,

11.2 Atitudinile în faţa morţii: nelinişte, sau seni-

Vom porni de la studiile noastre şi de la cele. ale

11.3 „Eclipsa sacrului"?

Descreştinarea operată , de Lumini? Nu vom

11.4 De la sociabilitate la agresi"itate: raporturile

III. A ADUNA ŞI A INTERPRETA

111.1 Adunarea datelor: un bilanţ proCJizoriu

Ne-am propus să prezentăm aici cîteva serii sem-

II l.2 Nici cauză primă, nici epifenomen : sensi-

Să nu ne lăsăm furaţi de entuziasm: de pe urma

II 1.3 rom portament„, sensibilităţi şi id colo;: ii

Dacă vom accepta aceste teze, „in ce mod" va

NOTELE AUl70RULUI .i.

1. ln tAnnaleso, 29, 1974, p~ 6-'-22.

Orice se intîmplă într-o societate omenească vine

1. Şi de dala aceasta N. Iorga manifestă ln mod

Imagologia a făcut progrese evidente in ultimii

Comparatistica este, in primul rînd, o ştiinţă a lite-

I literare „imanente", în orice caz ştiinţei literare

1. A. O. Lovejoy, The Historiography of Jdeas, în:

Fiindcă pină acum ţi-am făcut aducere aminte

Capete de monştri marini suportă bolţile uşoare

i asfinţind după zarea violetă, de aci se zăreşte şer-

(fn: Izvoare şi popasuri, 193~. text editat

2. Dar cultura aristocratică se dovedeşte, de

(La "ulgarisation des modeles culturels dans

Textele care urmează redau o parte din vasta

Mort, 1977). S-o spunem de îndată că în desfă