Sunteți pe pagina 1din 217

dezastru,el s-a gndit si la o asigurare a

emigrrii celor mai de seam notabili. Plecri


definitive sau temporare au urmat deci, ca si
utilizarea mai mult sau mai putin presupus a unor
personalitti ce rmneau n tar. Martha Bibescu,
N. Malaxa, Horia Hulubei241 la Berna n misiuni,
N. Herescu242 la Lisabona, C.C. Giurescu243 la
Institutul de Istorie din Turcia, recomandat prin
scrisoare autograf Maresalului, scrisoare cald
evident, dar care cuprindea si asigurarea c el,
care a fost un nedezmintit germanofil (este vorba
de faimosul profesor Simion Mehedinti244) l poate
garanta pe ginerele su. Ceea ce afirma bietul
btrn era perfect exact. Dar nu stia c aceast
asigurare n cel mai bun caz era perfect inutil
fat de sentimentele cele adevrate ale ambilor
Antonesti. Dan Bdru245 de la Cooperatie. Toate
aceste personalitti aveau o cert valoare sau o
foarte mare valoare intelectual.
Au fost ajutati s plece din tar si oameni care
au trit din politic si au continuat si n
strintate ct au putut. Astfel Ion Pangal246,
sef de nalt grad masonic al unei masonerii
romnesti cu pronuntat caracter de operet. Acesta
1-a ametit pe ministru cu serviciile pe care le va
putea face n strintate ca atare. Cnd am fost
n misiune la Lisabona, am primit-o si pe aceea de
a-1 vedea pe I. Pangal, ca s-I ntreb despre ceea
ce aflase cu privire la conditiunile de la
Teheran. Cu mult sigurant mi-a mprtsit pentru
dl. presedinte a.i. c Romnia ar fi mprtit n
trei zone de ocupatie (aceasta constituia unul din
punctele care ngrijorau la maximum att pe
Antonesti ct si pe sefii opozitiei). Zona de Est
ruseasc, cea de Sud american si cea de Vest
englez. Nimeni nu poate nvinui pe cineva n
asemenea caz, c nu are informatii bune, dar a le
da ca sigure... Deh! Un alt caz de politician
1

acesta si veros este acela al lui Richard


Franasovici care a obtinut pe lng transferul
veniturilor sale din tar (chirii etc.) la
schimbul oficial n Elvetia si pe deasupra mai
primea sume tot n franci elvetieni. Am avut n
mn o dispozitie pentru F.I.S.S. de 4 000 (patru
mii) de franci a i se achita tot n Elvetia.
5) Tot pentru a asigura comunicarea liber de
orice conditiuni nefavorabile exterioare, Directia
Cabinetului si Cifrului a primit, n timpul
dispersrii la Snagov, n nzestrarea ei un aparat
de radio-emi150
siune si o echip de specialisti pentru a-1 repara
n cazul unei defectri. Acest aparat a fost
instalat din ordinul lui Mihai Antonescu n vila
Schmidt (?) ntre vila unde locuia Gh. Davidescu
si vila Grigorescu unde lucra esalonul II al
Cifrului,
peste
ap
de
Soc.
de
Gaz
si
Electricitate,
n
vila
Schmidt
locuiau
V.
Rdulescu-Pogoneanu, Emil Lzrescu, care manipula
aparatul
si
subsemnatul.
Astfel
continuarea
comunicrilor n ambele sensuri era asigurat
practic fr control. M refer, cum se ntelege,
la comunicrile opozitiei.
6) nc de la ruperea relatiilor cu Romnia de
ctre guvernul britanic, luliu Maniu a cutat s
pareze, pe ct i mai era posibil, izolarea sa de
Occident, pe care o vedea agravndu-se repede pn
la izolarea total.
Partidele politice deja dizolvate de Carol II au
fost urmrite de Germania care avea cel mai greu
cuvnt si mai cu seam putea s-1 aib dac ar fi
socotit necesar, cu o ntrit ostilitate mai cu
seam fat de btrnul sef national-trnist.
Acesta ncheiase cu nc si mai btrnul sef al
partidului
liberal
dup
acea
dizolvare,
o
ntelegere de a continua, n interes national,
2

activitatea lor, recunoscndu-si reciproc n


conditii care se agravau constant, capacitatea de
a se reprezenta, la nevoie, unul pe cellalt.
Notnd doar n trecere ct este de admirat
actiunea celor doi sefi att de btrni ai
partidelor nationale si democrate, trebuie s
urmez ct de ct firul meu.
Situatia fiind aceasta, Maniu i-a cerut lui Sir
Reginald Hoare, n preajma plecrii acestuia din
tar, o ntrevedere n cursul creia 1-a informat
c el deplor evolutia evenimentelor si c el
rmne credincios politicii traditionale care a
fost a Romniei, rmne legat de democratiile
occidentale, n acest scop i-a cerut s-i asigure
posibilitatea de a comunica direct cu guvernul
englez prin aparate de radio emisiune, dou, de
trimis din Turcia ct de repede. (Au fost trimise
cele dou: unul a fost vndut", de cellalt nu
mai stiu.). De asemenea, la un esec a ajuns
parasutarea cerut pe mosia Storobneasca a lui
Niculae
Racot,
a
ofiterilor
englezi
Chastelaine247, Porter248 si Metianu, ceruti si
trimisi pentru a asigura aceeasi urmrit legtur
la finele lui decembrie 1943. Un alt aparat a fost
adus de directorul CFR ing. Mircea Ciupercescu,
delegat oficial n Turcia cu prilejul unor
151
contracte ncheiate acolo, care a adus n bagaj un
asemenea aparat. Nu stiu dac era acelasi ca acela
pe care ]-am adpostit eu, la mine acas, n Zece
Mese 5, vreo zece zile. Era aparatul care emitea
din apartamentul Caterinci Stirbey, mai trziu cu
un an sotia lui Gr. Niculescu-Buzesti, din Calea
Victoriei si care fusese gata-gata s fie detectat
iar operatorul Turcanu a si fost arestat. Dup ce
am tinut un timp acest instrument buclucas 1-am
trecut lui Victor Rdulescu-Pogoneanu si nu-i mai
stiu urma. Am avut n mn si dou dosare cu
3

mesagiile
n
limba
englez,
schimbate
prin
aparatele lui luliu Maniu. Toate se aflau la
arhiva sa personal si dup arestarea sa, ele ar
fi trebuit s se afle la Interne. Acest episod a
fost cuprins n multumirile adresate grupului
nostru condus de Gr. Niculescu-Buzesti pentru
colaborarea efectiv adus la realizarea actului
de la 23 august, exprimat de secretarul general
al Partidului National Trnesc Ghit Popp249, la
prima sau la una din primele ntruniri ale
delegatiei permanente sau a comitetului central.
Eventual mai trziu de Nicolae Penescu250.
7) Formarea acestui grup, al crui conductor
necontestat a fost Gr. Niculescu-Buzesti, acesta
nsusi factor esential central" cum 1-a definit
n Dreptatea" I. Maniu, al zisului act, a avut
loc aproape de la sine. O sugestie dat lui
Buzesti de V. Rdulescu-Pogoneanu de a constitui
un grup constituit virtual deja prin legturi
personale de prietenie ntr-unul care, prin tel
politic fixat ntr-o directie nou devenit
necesar
a
politicii
externe,
trebuia
s
contribuie
fr
ntrziere
!a
aceast
nou
directie. V. Rdulescu-Pogoneanu i-a artat ct de
usor puteau fi ntrebuintati si nchegati toti
prietenii nostri din strintate. Nu rmnea dect
o ntrebare initial aluziv o presimtire" n
sensul
limbii
franceze

la
o
colaborare
folositoare pentru salvarea statului din politica
n care era condus, ntelegerea ntre cei doi a
fost perfect. Rezultatul la fel. Nu m refer
binenteles dect la rspunsurile toate favorabile
urmate de trimiterea unor chei personale de
cifrare. A nu se confunda cu pachetele speciale
oficiale
de
cifrare.
Urmtorii
prieteni
au
colaborat n conditiile artate mai sus: Al.
Cretzianu, Brutus Coste, Gh. Duca, Paul Znescu,
Nicolae
Hiottu,
Al.
Ghica,
Titu
Rdulescu4

Pogoneanu, Gh. Anastasiu, D. Gh. Popescu, Liviu


Cicio Pop si mai spre sfrsit Ion Christu. Att
primul ct si ultimul, ambii ministri
152
plenipotentiari si fosti membri ai unor guverne si
ai unei generatii anterioare, se apropiaser de
grup datorit acelei viziuni comune.
Ca de attea ori cnd se fac enumerri, ele nu
sunt complete, mi vine n minte pentru sfrsit si
numele lui Gheorghe Caranfil si nu exclud s nu fi
omis si alte persoane. Adaog Neagu Djuvara si Emil
Ciurea.
8) Cred c trebuie s art si cum era organizat
Directia Cabinetului Ministrului si Cifrului. Si
ce competent avea: era condus de un director
plin, de obicei un ministru plenipotentiar sau un
consilier, si de unul sau doi directori adjuncti,
consilieri, n aprilie sau n mai 1941, noul
ministru de Externe s-a ntlnit cu deja vechiul
n functie ca si n cea anterioar de director
politic

de
secretar
genera],
n
ideea
ntineririi
cadrelor
conductoare
ale
ministerului. Asa c nc de atunci a fost numit
director al personalului Gh. Duca, secretar I si,
msur nc mai revolutionar, Grigore NiculescuBuzesti, acelasi grad, dar ca sef al unei directii
nc mai nsemnate, n trecut nu am cunoscut dect
un precedent, cnd Titu Maiorescu a numit director
politic pe I.C. Filitti, numai prim-secretar.
Trebuie s subliniez, poate inutil, c termenul de
ntinerire cuprindea si [pe] cel de ridicare a
nivelului de valoare. Cei promovati fiind de
valoare indiscutabil. Rapoartele politice recent
expediate de la Riga, dup ocuparea de ctre
trupele sovietice, au putut fi socotite clasice"
n materie, cu observatiile lor asupra valorii
armamentului si a importantei acestuia. Fr a
neglija nici observatii de alt ordin, dar tot cu
5

tlc. De pild ndoctrinarea soldatilor n sensul


c n regiunile noi ocupate, proletarii au fost
ascunsi ca s se explice naltul nivel de trai
sau probele la care i puneau pe vnztorii de
ncltminte din magazine, ntrebndu-i: Toate
cutiile pline?" Da. Toate". Nencreztori,
cereau la nevoie s li se deschid o cutie
indicat cu mna. Vnztorul le cerea numrul lor
de pantof. Nu-i nevoie. Vreau s vd dac toate
cutiile sunt pline!" Dar procesul de nghitire
politic succesiv dar foarte rapid, alianta, baze
militare, cererea de ncorporare la U.R.S.S.
toate cu vot parlamentar si trupele sovietice la
frontiere sau pe urm n bazele din tar. Iar dup
ncorporare,
lichidrile
sistematice
dup
categorii. Una dintre ele, pe atunci, era si cea a
filatelistilor. Motivul era c aveau legturi cu
stri153
ntatea. In primele zile, unul din primii
lichidati a fost cunoscutul om politic ligist,
Miinsters. Fcea echip cu Titulescu, deseori, la
Liga Natiunilor.
n aceast ntinerire, am fost nsrcinat si eu,
secretar
III,
cu
conducerea
serviciului
Tratatelor, din Directia Protocolului. Pentru c
nu cunosteam aproape de loc pe Buzesti si pe
Cretzianu acesta doar i fcuse o scen lui
Pogoneanu,
bnuindu-1
c
m
influentase
la
redactarea
raportului
politic
bimensual
de
informare a Directiei Politice, a legatiilor
noastre si binenteles a ministrului Afacerilor
Strine, buletin pe care-1 redactasem n sept. (?)
1940
scotnd
n
evident
esuarea
campaniei
aviatice germane asupra Angliei251. Cretzianu
socotise c sub un ministru fanatic legionar, nu
puteam risca o provocare care nu era una;
dimpotriv Sturdza a ntrebat cine a fcut
6

buletinul si a trimis felicitri, iar Grigore


Gafencu la Moscova 1-a comentat favorabil cu
prietenul meu de serie Dinu Gh. Popescu. Pentru c
nu-i cunosteam, cum spun, s-au gsit unii care s
cread c aveam cele mai mari protectii nestiute
pentru ca la nici 28 de ani s am conducerea unui
serviciu, fie el si demn de un consilier sau
ministru bun de pensie. Inutil s art c asa a
considerat Nanu, secretarul general administrativ,
cu care am lucrat, benevol, prin corespondent
pn si n Argentina unde era ministru, la un
superindigest indice al tratatelor Romniei etc.
si c omul avea ncredere c-1 voi duce la capt,
ceea ce altul n-ar fi fcut pentru c lucrarea, pe
lng plictiseala ce o degaja, nu era nici mcar
obligatorie. O initiase Nanu si eu am terminat-o,
cu vreo lun ntrziere, poate dou, pentru c
adusesem la birou splendida lucrare a lui Gh.
Clinescu care-mi da puteri noi.
n
fine,
cei
doi
adjuncti
ai
Directiunii
Cabinetului au fost numiti la sfrsitul lui 1943
sau pn n februarie 1944, n persoana lui Victor
Rdulescu-Pogoneanu si a subsemnatului, ultimul
fiind nsrcinat si cu conducerea Cifrului.
Binenteles competentele nu erau strict delimitate
si exclusive.
Competenta:
a) asigurarea comunicrii telegrafice cifrate
ntre seful departamentului si cei ai oficiilor
noastre diplomatice, a informatiunilor cu caracter
urgent si confidential;
154

un
serviciu
permanent
ndeplineste
cifrarea
si
descifrarea acestor comunicri
telefonice, telegrafice sau trimise prin curier;

membrii serviciului erau desemnati cu grij,


dup o atent observare;


chestiuni deosebit de confidentiale puteau fi
rezervate numai informrii strict personale a
conductorilor ministerului prin mentiunea: A se
descifra
personal
de
dl.
..
.Ministru
al
Afacerilor
Externe",
...Secretar
General",
...Directorul Cifrului". La fel spre legatiile
din strintate. Cei indicati, pe rspunderea lor,
puteau desemna pe altcineva. Fiecare text cifrat
sau descifrat purta numele celor care l lucrase.
O singur dat am primit un mesaj purtnd
mentiunea A se descifra de Domnul Maresal
personal". Era plicul trimis prin Ankara, care
cuprindea conditiile din 12 aprilie 1944 pentru
ncheierea armistitiului, transmise lui Barbu
Stirbey de cei trei ambasadori aliati. Tocmai
acest mesaj cu nfrigurare asteptat, a dat nastere
la unele discutii la receptie. Anuntat deja de
Cretzianu, Buzesti mi atrsese atentiunea foarte
serios ca de ndat ce primesc curierul s las
totul balt si s descifrez textul conditiilor
pentru ca acestea s ajung ct de repede si la
rege si la Maniu. ns mentiunea de pe plic era
cum nu se putea mai ru venit pentru c ne aflam
nc dup una dintre crizele care se iviser n
ultimul an ntre Maresal si ministrul de Externe.
Se ntmplase chiar ca acesta din urm s aib
iesiri categorice, cu ridicri de ton, mpotriva
unor functionari ai Departamentului care la
ordinul scris al Maresalului s i se raporteze pe
loc, adic celui care venise cu rezolutia, au
fcut-o, fr s mai treac pe la ministru sau
secretarul general spre a-i informa nainte de a
trece la raport, n fata Maresalului lumea
ngheta, desi n general nu striga si mai cu seam
nu vorbea urt. Vezi s aplici si Maresalului
termenul maxim de lucru de trei zile, al unei
rezolutii!

Minai Antonescu s-a sesizat de aceste cazuri si a


anuntat c va sanctiona cu severitate, n viitor,
orice abatere de la scara ierarhic, fie ea
provocat de o rezolutie chiar a dlui Maresal. A
artat c oricine va sri peste ierarhie peste
capul lui va putea fi licentiat din serviciu.
Nu-mi convenea de loc, tocmai atunci, s intru,
dac nu n disponibilitate c spunea multe cnd
se supra dar nici din nou n mustrri si
nfruntri. Iar cu Gr. Niculescu-Buzesti nc si
mai putin.
155
Stiam ns c Maresalul nu era lipsit de
ntelepciune si c l cunostea bine pe primul su
colaborator,
care
atunci
nu
se
afla
la
presedintie. Am chemat la telefon pe colonelul
Radu
Davidescu,
directorul
Cabinetului
Conductorului, un om serios, i-am comunicat c
sosise plicul cu nfrigurare asteptat, c purta
mentiunea respectiv dar c tocmai aceasta m
punea ntr-o situatie cu adevrat imposibil n
urma msurilor luate de domnul vicepresedinte si a
observatiilor
stricte
fcute
public
unor
functionari pentru faptul de a fi raportat chiar
domnului Maresal trecnd peste capul lui. C de
aceea mi-am ngduit s fac apel la domnia sa
pentru a m sustine pe lng domnul Maresal si smi comunice dispozitiile sale. De fapt m gndeam
c n asemenea materie de cea mai strict
competent a Conductorului Statului, Ic n-ar fi
putut spune nimic, dar acele conditiuni trebuia s
ajung ct de repede la Maniu si uitam de o
celebr maxim a lui Talleyrand: surtout pas de
zele!" Dup un timp scurt vad c intr la mine n
birou, jos, n Palatul Sturdza, chiar dl. colonel
care foarte serios, mi-1 amintesc si acum, un aer
serios care i se potrivea: domnul maresal
ntelege situatia dv. pe care i-am raportat-o si
9

ne-a dat dispozitiunea s descifrm mpreun


textul, s iau o copie sau originalul si dv. s
pstrati
alta".
(Omul
cu
teribilele
lui
rspunderi, nu mai sttea acum s piard timpul pe
chestiuni de precdere si s-a artat, asa cum m
asteptasem, ntelegtor).
Amenintarea permanent care plutea asupra tuturor
functionarilor Directiei Cabinetului si Directiei
Politice era aceea a furrii cifrului celui mai
nou, mai devreme dect n termenul mediu de viat
al unui cifru, pe atunci, de sase luni, a
indigourilor, eventual copii si fotografii si
chiar simple indiscretii, n afar de adevrate
socuri pe care le sufeream, n general, pe bd.
Lascr Catargiu: Hait! Am uitat deschis camera
blindat a tratatelor!" sau Hait! Am uitat nears
cosul cu indigou-rile!" Si asa fugeam fr mretie
pn la fata locului ca s respir ntotdeauna
usurat c nu uitasem nimic. M mir chiar eu, c un
om destul de distrat si nici un model de ordine
cum sunt, am putut s m tin n mn fr vreo
catastrof niciodat. Ruvoitorii afirmau cu
prietenie c la Camil nimic nu se pierde, dar
nici nu se gseste!" Eu ns
156
gseam totul la moment, dac nimeni nu se apuca s
fac ordine ca s m nenoroceasc.
Destinuiri intentionate de negocieri stiu dou.
Una despre care mi-a vorbit, de mult. Alexandru
Telemaque,
ministru
plenipotentiar
si
fost
director al Cifrului, comis de consilierul, mai
trziu ministrul de la Berna, la vremea dat
directorul Cabinetului, care a chemat frumos niste
ziaristi
si
le-a
descoperit
secretul
unor
negocieri care dup el, puneau n pericol
interesele trii. Cred a-mi aminti c era vorba de
Conferinta
Strmtorilor
de
la
Montreux252.

10

Antititulescian notoriu, a zburat din minister


pentru un timp, nu prea lung.
Titulescu nsusi a dat o amploare de actiune de
stat international unei actiuni de torpilare a
tratativelor cu Sovietele253, duse de guvernul
Vaida
(Gafencu,
Cdere254),
la
presiunea
guvernelor aliate francez si polonez, mai ales
Beck. Ministrul la Londra a demisionat cu
publicitate si declaratii fcute presei cum c
actiunea guvernului punea n pericol dreptul
Romniei asupra Basarabiei prin recunoasterea
tezei sovietice a existentei unui diferend ntre
cele dou tri. Furtuna dezlntuit de aceste
declaratii a dus la cderea guvernului Vaida
Voevod si venirea din nou la guvern a lui luliu
Maniu, ministru de Externe N. Titulescu, minister
pe care nu 1-a prsit pn la 29 august 1936,
cnd a fost remaniat fr a fi mcar prevenit, de
Gh. Ttrescu, adic de rege. n urma acestui act,
N. Titulescu a reintrat n politica intern,
nscriindu-se n Partidul National Trnesc de sub
sefia lui I. Maniu, revenit la conducerea
partidului, n 1941, fiind la Moscova, 1-am
ntrebat pe seful Legatiei Gr. Gafencu cum vedea
atunci acel episod istoric? Cine socotea dnsul c
a avut dreptate, Titulescu sau el? Titulescu a
avut dreptate" Atunci de ce ati acceptat
presiunile lui Beck?" Ne presau si francezii si
eu eram tnr si doream s izbutesc un act
important, s fac politica mea!" Am regretat mai
trziu, c nu i-am artat mai explicit deferenta
mea pretuire pentru asemenea sinceritate.
n materie de indiscretii, de salon de ast dat,
nu am auzit dect de un singur caz si acela nu
dintre noi, din minister, ntr-o dimineat, n
1939, m duc s-1 vd pe colegul si prietenul Dinu
Gh. Popescu si-1 gsesc ctrnit. Termenul e
comun, dar excelent pentru felul cum arata atunci,
11

foarte brun si suprat (foarte susceptibil). Om


nzestrat cu rare
157
calitti intelectuale si sufletesti. Ce s-a
ntmplat, Mitic?" Nici nu poti s-ti nchipui.
Suntem cu totii urmriti de Serviciul Secret!"
Totul spus att de grav, nct m-a impresionat si
pe mine. Ce spui drag? Dar de ce?" Ne-a
chemat Cretzianu noi i spuneam Plus mal"
fiindc l chema Alexandru si un candidat odat la
francez vorbind de Alexandru cel Ru, i-a spus
Alexandre plus mal", asa c noi gata am fost s-1
poreclim asa s ne comunice acest lucru motivat
de grave indiscretii de la Politic" Dar de ce
de la Politic, nu mai pot fi alte surse?" Pe
toti ne urmreste" Mie putin mi pas" Asa
esti tu, filistin". Peste cteva zile, degajat,
Dinu Gh. Popescu mi-a spus c s-a descoperit
izvorul indiscretiilor n dl. Radu Soleriu,
inspector general administrativ, nepot al lui
Armnd Clinescu si directorul lui de cabinet,
care fcea efecte n saloane, cu informatiile de
prim mn pe care le lua din telegramele trimise
unchiului su. De atunci s-a introdus:
a) sistemul transmiterii telegramelor cifrate de
la Cifru la ministru ca de obicei si de la acesta
la rege, la primul ministru, n niste casete
metalice nvelite n piele si cu trei sau patru
chei: rege, ministrul prim, ministrul de Externe,
directorul cabinetului.
b) Ca si primirea telegramelor cifrate si
expedierea lor, primirea si expedierea prin curier
a rapoartelor politice.
c)
Desemnarea
curierilor
diplomatici
sau
ocazionali,
care
transportau
corespondenta
politic si rapoartele bilunare ale Directiei
Politice
pentru
informarea
legatiilor.
Transportau,
de
asemenea,
corespondenta
12

administrativ
si
dac
voiau,
comisioane
particulare din camaraderie. Crucis si curmezis pe
directiile mari europene si cu bifurcatiile
necesare, crau cteodat saci sigilati de nu mai
aveau loc n compartimentul rezervat.
Legea de organizare a cuprins ntotdeauna acest
serviciu n cadrul Departamentului, la Directia
Cabinetului ministrului. Dar regele Carol II a
tinut s aib acest serviciu la dispozitia sa
personal, asigurat de ofiteri superiori mai
tineri nu este inutil s precizez c cei care
asigurau transportul nu stiau, nu cunosteau
materialul transportat. Pn la sinuciderea
maiorului Pavliuc, cruia i s-a aranjat pe peronul
grii Sofia o busculad si i s-a furat curierul,
care nu avea nimic important n el, cltorea cte un singur curier. Pe
urm s-a renuntat la asemenea economii si
serviciul a fost dublat si, dup cderea regelui,
a fost preluat de S.S.I. (Serviciul Secret de
Informatii), ai crui agenti veneau dup un
program s ridice de la M.A .S. (Ministerul
Afacerilor Strine) tot ce era de transportat si
care le rezerva si cabinele necesare. Cnd am fost
ornduit cu serviciul ca sef de cabinet, am artat
cu o oarecare struint c nu vedeam de ce nu am
relua un serviciu care ne apartine de drept si
care reprezenta si mai multe foloase dect dezavantagii. Ne gseam n rzboi, deseori se revocau
concediile, mijloacele materiale ale tuturor erau
reduse, ale tuturor dar implicit functionarii
mrunti aveau dificultti mai mari. Dac ar fi
revenit la noi acest serviciu, am fi putut asigura
multor functionari mici (curierii erau bilunari)
un fel de concediu un curierat dus si ntors
tinea vreo zece zile n strintate, plata n
devize forte si deseori diplomatii din strintate
i invitau [la] mas si cas, fiind nsetati s
13

primeasc vesti din tar, vesti proaspete de


acas, att de deseori de la cellalt capt al
Europei. Davidescu nu prea atras de propunere mi-a
ripostat: De ce s ne legm la cap cnd nu ne
doare?
Te-ai
gndit
la
posibilittile
de
propagand ostil mpotriva noastr pe chestia
contrabandelor ntotdeauna posibile?" Domnule
ministru, mijloacele de control, control dublu de
altfel la central si la oficii, sunt destul de
serioase, ca si alegerea persoanelor. Si la urma
urmei, cinic vorbind, nu vd de ce s fac aceste
lucruri cei de la S.S.I. care nu se abtin de la
asemenea acte, nu toti, dar destui, si s nu se
mai nvrteasc un amrt de la noi!" Ce s
spun, frumos argument!?" Asta-i tara, domnule
ministru, si la noi n minister nivelul e ridicat
si vor fi rare, dac vor fi, asemenea ncercri".
De fapt, n vreo doi ani, au fost dou, mari si
late, de proportii, dar au fost oprite, una Ia
Milano, cu niste pachete de actiuni si alta parc
n Elvetia. Desigur c dac cineva venea cu un
ceas, dou chiar, cu o stof sau cine stie ce de
uz personal, nu m gndeam s bag de seam. Mai
ales dac mi si spunea, dar n capitalele
bombardate, unde am avut personal care si-a
pierdut tot, nici nu-mi trecea fireste prin minte
s urmresc lumea. Dac pentru un ceas, dou, un
kg de ciocolat sau un parfum eram ct se poate de
larg, n ce privea sumele n devize socoteala se
schimba. Nu fr exceptii. Dac primeam expli159
catii
pentru
sumele
trimise
deschis,
fiind
economii personale, deci ntr-o asemenea cantitate
posibil normal am dat cteodat descrcarea.
Erau economii de ani de zile cteodat. Desemnarea
curierilor revenea sefului Cifrului, atunci cnd
nu primea alte indicatii din partea directorului
plin, a secretarului general, a titularului
14

ministerului
sau
a
Maresalului
(enumerarea
Maresalului este evident rizibil, niciodat nu sa ocupat de asa ceva, dar mai aveau uneori
birourile dlui Maresal sau ale doamnei Antonescu,
cte un protejat). Mult mai mult se ocupa n
ultimul an seful departamentului. Si anume, desi
la revenirea curie-ratului la matc, am fcut un
tabel de functionarii cu grade mai mici si mai
strmtorati, acestia fiind cei mai multi, precum
si cei mai tineri diplomati, care tabel asigura un
rulment, de la un moment ncolo, Mihai Antonescu a
avut nevoie de anumiti oameni de absolut
ncredere si cunoscuti. Acestia care nu ocupau
posturi mai n vedere, erau apti s li se
ncredinteze diferite misiuni fr bnuial mcar
un timp, dac lucrul nu se repeta. Asa au fost
trimisi curieri si diplomati mai apropiati tineri
si consuli generali si chiar din afara cadrelor.
Dle Demetrescu, ar trebui s trimiti pe cineva la
... (s fac si s dreag)". Dar fr s atrag
atentia asupra lui". Dle presedinte, s-1 trimit
pe cutare curier?" Da, s plece imediat" V
rog s binevoiti a considera c dac-1 trimit
curier n afara datelor fixe, poate atrage
atentia, fiind membru al corpului diplomatic si
cred c ar fi la fel dac ati trimite dv. un
prieten personal" Bine. S nu plece imediat!"
Astfel, un timp au plecat ctiva curieri care au
atras mai putin atentia. Lucrul ns contraria pe
cei care trebuia s fie amnati. Pe alese trebuia
s trimit, la Berna, functionari care s-i aduc
sume de franci elvetieni din fondul de acolo.
O dat am ales asa de bine pe cineva nct a iesit
un violent schimb de cuvinte ntre acela si
ministru. Un bun functionar, consul general, dl.
Alexandru Botez, i-a adus o sum de 200 000 franci
de la Berna. Ic foarte ocupat, 1-a primit amabil,
cum era de obicei si chiar mai amabil, a luat
15

plicul, i-a multumit si, n continuare i-a spus


Acum fiind foarte ocupat, v voi trimite, dle
Botez, mai trziu adeverinta de primirea sumei".
Botez, la rndul lui, 1-a rugat s fie totusi att
de bun si s i-o dea pe loc. Ic i-a repetat
motivarea pentru care nu voia s-o
160
fac, ceva mai iritat. Botez a insistat. Ic s-a
nfuriat se nfuria fr greutate si a nceput
s strige:Ce, domnule, dta nu ntelegi c sunt
ocupat?!" Botez a ajuns s strige si el c fr
adeverint nu prseste biroul. Vociferrile care
alarmaser tot cabinetul alturat, au luat sfrsit
cnd Botez i-a strigat. Dle presedinte, doar dv.
sunteti profesor universitar de drept, si stiti c
dac muriti ntre timp, m-ati nenorocit!" Vznd
c nu scap, [Ic] i-a dat adeverinta iar eu am
evitat vreo dou zile s-1 mai vd ca s nu-mi
fac scandal de ce om i-am trimis pe cap!
d) Repartizarea pe directiuni a corespondentei
ministerului, venit prin curieri, o fcea, prin
rezolutiile respective, secretarul general. El
hotra si care raport urma s fie prezentat
ministrului. Cteodat cnd era mai obosit sau
usor suferind, mi trecea pachete de rapoarte
politice s le pun rezolutia respectiv precedat
de un D.O., din ordin, spunn-du-mi plictisit Ia,
mai distreaz-te si dta!" Acel din ordin" explica
rezolutia pus de cineva, care altminteri n-ar fi
avut cderea s o fac.
Cu un asemenea prilej am bgat de seam c un
raport, foarte bine fcut, potrivit cu situatia
noastr, cel putin asa socoteam, al lui Gh. Duca,
nsrcinatul nostru cu afaceri din Finlanda,
raport care trebuia prezentat ministrului si era
posibil ca acesta s-1 arate Maresalului, ajungea
la niste concluzii redactate n asemenea form,
nct Maresalul usor s-ar fi sesizat de forma lor
16

cvasicominatorie. Duca raporta, subliniind cu


comentarii personale, faptul c armata finlandez
si oprise ofensiva, la nceput comun cu a
celorlalte armate, pe vechea linie a frontierei
fino-sovietice, marcnd astfel telul Finlandei si
interesul limitat la ceea ce i apartinuse,
nftisnd astfel sensul politic al acestei
autolimitri, si scotnd n evident paralelismul
ce socotea c exist ntre interesele Romniei si
ale Finlandei, autorul raportului afirma categoric
c si Romnia trebuie s procedeze la fel. ns
dac ntr-o discutie direct cu cineva, Maresalul
cu scen de nervi ns, pentru c stia ct era
de contestat n tar hotrrea lui de-a duce
rzboiul pn la capt ar fi acceptat ca acela
s-si exprime o prere si s dea o sugestie, dar
asa, n scris, oficial, cu o rceal seac de
raport cu caracter cum spun cominatoriu, n-ar
fi acceptat si era riscul ca Duca s zboare din
post, lucru de nedorit.
161
M-am dus s-i art raportul lui Davidescu care 1-a
citit si apreciat si el ca foarte util pentru
informarea
politic
la
zi,
si
i-am
atras
atentiunea c finalul raportului cuprinde riscul
nlocuirii din post al lui Duca, c e foarte bun
acolo, c suntem prieteni cu el, c dl. Davidescu
trebuie s evite ca Duca s fie zburat de acolo
etc. Se vede c am vorbit cam ncurcat pentru c
Davidescu mi-a rspuns c este de acord dar spune-mi ce vrei, practic, pentru c nu te nteleg?"
M-as oferi s scot ultima pagin a raportului,
s-i
ndulcesc
concluziile,
s
v
prezint
rezultatul fr a schimba ceva din fondul lor si
s pun aceast pagin btut la o aceeasi masin,
n locul celei scoase, si s-1 semnez pe Duca la
geam. Asta numai pe originalul care ajunge la
Maresal. Celelalte rmn neschimbate. Nimeni nu va
17

mai cuta la Arhiva Politic. Asta-i curat


falsificare. Se va supra si Duca". Nu se va
supra dac-i voi spune c am fcut-o cu acordul
dv". ndoit, Davidescu mi spune pn la urm
cred si eu ca dta dar nu-mi place deloc
falsificarea. Du-te te rog si vorbeste si cu dl.
Buzesti. Dac nu gseste altceva, sunt si eu de
acord". Buzesti a fost si el de acord si totul a
mers ca pe roate. Dup 25 martie 1943, cnd am
fost s-1 vd pe Duca la Helsinki, i-am atras
atentia s se supravegheze ca s evitm... alte
falsuri n viitor!
e) Cea mai steril dintre ndatoririle de atunci
ale sefului Cifrului era aceea de a viza
scrisorile si pachetele particulare pe care le
trimiteau prin curier rudele si prietenii celor
din strintate. Viza cuprindea si obligatia de a
citi corespondenta aceea. Binenteles, nici unuia
dintre sefii mei (Maresal, ministru, secretar
general,
director
si
colegul
V.
RdulescuPogoneanu) nu i-a trecut vreodat prin cap s fac
asa ceva. Desi eram culant aveam si de-a face cu
toate mrimile din minister, cu attea rude din
oras si cu ceva excentrici de care ministerul, ca
si oricare altul din strintate, nu ducea lips
n anumite cazuri, ns, eram atent.
Nu am avut dect dou neplceri. Una cu Marius
Cismigiu, agent de pres la Lisabona si mai cu
seam ginerele lui Pamfil Seicaru255. Plecasem la
Lisabona trimis de Mihai Antonescu ntr-o misiune
dezagreabil si lsasem s se stie la Bucuresti c
urma s raportez lui Ic dup ntoarcere despre
felul cum se lucreaz acolo. Nici prin minte nu-mi
trecea s fac asa ceva, iar intrigi nu am fcut n
viata mea. Asta
162
o stiu. Pn am ajuns n Portugalia se si atlase
n capitala ei, ce rosturi urma s ndeplinesc pe
18

acolo. (Prietenii Buzesti, Pogoneanu, Barbul


rdeau cu mine, spunndu-mi c gsisem solutia
bun ca s fiu primit acolo ct de bine!). Cnd m
pregteam de plecare spre Bucuresti, si tocmai
nchideam curierul vine discret la mine Marius
Cismigiu
cu
o
scrisoare
adresat
vicepresedintelui. V rog si eu s-mi luati o
scrisoare ctre dl. vicepresedinte" Cu toat
plcerea dar nu e vizat de dl. ambasador" si 1-am
rugat s mi-o aduc repede dup vizare. E adevrat
c eu stiam dinainte c nu o va duce dlui
ambasador fiindc Marius Cismigiu se cam ocupa s
informeze
critic
si
pe
socrul
su
si
pe
vicepresedinte, mpotriva lui V. Cdere si a lui
Brutus Coste. Dar dv. aveti personal dreptul de
viz". Da, dar nu-mi ngdui s-1 exercit peste
seful misiunii" Dar scrisoarea mea este
adresat dlui vicepresedinte". Tocmai de aceea"
mi-a venit s-i rspund, fiindc stiam c si
Cismigiu era dintre aceia care fceau politic
nalt si oferea informatii att socrului ct si
vicelui. Nu am nc dispozitii pentru asemenea
cazuri". Am fost pentru prima oar n viat, taxat
de bandit" n prima scrisoare trimis lui Pamfil
Seicaru. Aceasta spre deosebire de prima nu era
lipit, ci era nelipit, conform instructiunilor
si politetei. Mai neplcut mi-a fost un schimb de
mpunsturi cu dl Gh. Palade, ginerele lui N.
Malaxa, schimb provocat de o scrisoare a marelui
industrias.
ntmplarea este relativ caracteristic, ntr-o zi
de plecare a curierului spre Istanbul sunt chemat
urgent la presedintie sus, la ministru. Cnd am
intrat imediat, 1-am vzut pe N. Malaxa lng
biroul lui M. Antonescu. Malaxa era n picioare.
Dup prezentare, mi d dispozitie s vizez
scrisoarea pe care dl. ing. Malaxa este autorizat
s o trimit prin curier". Dup aceste cuvinte
19

Malaxa a pecetluit acolo, de fat cu noi,


scrisoarea cu un galben. Cu multumirile lui
Malaxa, dau s plec si eu dup ce iesise Malaxa.
Dar, fr a m retine, retinndu-m totusi printro continuare a conversatiei, ministrul mi spune:
domnule Demetrescu, noi i-am fcut atta ru lui
Malaxa! Se cuvine s-i facem si bine! Ce s
facem?! Sper ca prin scrisoarea asta s obtinem
cel putin, n interesul economiei nationale, ca
industriile lui s nu fie bombardate. Si pe lng
ele s scape si cartierele mrginase!" Si la
urmtorul
163
curier a venit cu o scrisoare faimosul industrias.
Dar nevizat. A deschis usa ncet politicos,
solemn chiar. M-am strduit s fiu si eu la
nltime, mi d scrisoarea. M vd nevoit s nu o
pot primi nevizat dar nchis si pecetluit tot
cu un galben ca si prima. Dar ati primit dispozitiunea de a viza permanent", mi pare ru,
domnule inginer Malaxa, nu am retinut asa
dispozitia dlui presedinte a.i. Dar se poate s m
nsel. De aceea v rog eu acum s o obtineti dv.
ct de repede, curierul fiind gata de plecare". Pe
scurt, primesc mai trziu ceva un plic cu antet de
la cabinetul Conductorului cu un numr volant
(fictiv) pentru Istanbul. Am simtit trucul si dup
ce cerusem telefonic ca cel care-mi trimisese
acest plic s vin s asiste la desfacerea
plicului Presedintiei n-a venit nimeni am
desfcut deci prima anvelop si am dat de plicul
nevizat al lui Malaxa, pe care 1-am cutat si
acas telefonic cu not ca s vin s ridice
cineva plicul ori s obtin viza necesar pentru
viitor. Mai bine de zece zile nu a venit nimeni.
Zcnd pe biroul meu, Buzesti a deschis-o si a
gsit o scrisoare si un cifru de utilizat n
corespondenta cu fiul su. Scrisoarea ctre fiu
20

cuprindea sfaturi de viat, date de ctre unul


dintre cei mai mari artisti n materie, un
splendid, nfiortor exemplar al ratiunii reci si
al capacittii de realizare cu care-si mbrbta
biatul cruia i era dor de tar, de printi, de
iubit, de prieteni si de cti altii poate. De
toti l ndemna s nu-i fie dor, s nu se lase
condus de sentimente, ci numai de ratiunea rece a
interesului. Am citit cu indignare scrisoarea, dar
si cu pretuirea autenticului. M aflam n fata
unui adevrat splendid produs aJ acelei ratiuni
reci, tioase ca diamantul; Vd c v-a interesat"
mi-a spus Palade lund scrisoarea. Veti vedea la
citirea scrisorii c ne-a si deceptionat".
f) ntre notrile de felul acesta doresc s trec
si descrierea mijlocului de supracifrare folosit
n 1943-44 si care a asigurat, fr nici o
ndoial, inviolabilitatea comunicrilor cifrate
special. Niciodat nu ne-a aprut direct sau
indirect, repede sau trziu vreo dovad sau mcar
o indicatie contrar. Necum un text descifrat. Cei
care, fr probe, au afirmat cumva contrariul, au
spus ori neadevruri, ori au glumit. Cel care a
nchipuit sistemul cu totul nou pe atunci pentru
noi a fost un talentat specialist la cifru,
colegul secretar de legatie C. Dimitriu, fost
salariat
Ia
Serviciul
Secret
de
Informatii
(S.S.I.). Dnsul a nchipuit
164
confectionarea unui numr de carnete, dou cte
dou centraloficiu si oficiu-central
continnd fiecare carnet un numr de 50 de foi
ndoite pe partea imprimat, puse una peste alta,
snuruite si pecetluite, parafate si numerotate.
Fiecare foaie avea numai pe o fat imprimarea unor
coloane de dreptunghiuri perpendiculare care
nchideau n cuprinsul lor coloane mai subtiri de
linii ca s poat fi scrise ntre ele grupe de
21

cifre, de cinci cifre. Aceste coloane paralele


perpendiculare
erau
tiate
transversal
de
paralele, care determinau astfel formarea unor
casete ntr-un numr egal pentru toate foile.
Fiecare foaie se ntrebuinta numai odat iar cheia
era indicat de prima caset de sus si de ultima
de jos. Un numr de dactilografe umpleau btnd la
masin fiecare caset cu grupe de cinci cifre,
btute oricum, la inspiratie. La fiecare grup de
asemenea cifre se aduna sau se scdea textul deja
o dat cifrat al mesagiului de trimis. Textul deja
cifrat era cifrat clasic cu o cheie. Aceste
carnete erau pstrate de seful Cifrului cu numr
si cu justificarea ntrebuintrii. Nu era nici
distractiv, nici odihnitor.
Un sistem asemntor, pe de o parte, cu acesta, am
ntrebuintat cu ajutorul unei foi cheie cifru, n
dublu cu Scarlat Grigoriu, pentru a putea comunica
cu dnsul, fr informarea celorlalti, dar cu
stiinta lui Mihai Antonescu, care dezinteresnduse de mecanism spunea doar: Vezi, te rog, trimite
dta cu cifrul dtale, lui Grigoriu..." Aceasta n
septembrie-decembrie 1943 cnd cu contactele ce am
avut cu ambasadorul american Hayes.
La mare nevoie, pn la punerea n functiune a
sistemului pe care 1-am descris, tot cu asemenea
foi-cheie separate, Buzesti si Pogoneanu au
corespondat cu prietenii din strintate Brutus
Coste. Gheorghe Anastasiu, Dinu Gh. Popescu, Duca
etc.
Faptul c de la contactele din Iberia am continuat
s cifrez n cele mai rezervate chestiuni pentru
vicepresedinte, a determinat numirea mea la
conducerea Cifrului, bucurndu-m si de reputatia
unei remarcabile discretiuni.
Cu vreo dou luni nainte, napoiat din Suedia,
cerusem postul liber de la Copenhaga. O ncntare.
Cel mai frumos baroc nordic. Cel
22

165
mai frumos port nordic vechi. Si nimic de fcut.
Buzesti mi-a rspuns: Sigur, Cmile, ai tot
dreptul. Dac ceri, pleci. Dar m lasi singur?"
Bine. Dac ai nevoie de mine, rmn". Si asa sau
altfel se hotrste cteodat soarta omului.
Prima mea experient complotist" a fost cu
telegrama venit de la Lisabona cu mentiunea n
coad: A se descifra de Demetrescu". M-am cznit
n fel si chip. Am refuzat orice ajutor, n zadar.
Cer repetarea. La fel dup repetare. Dup aceea,
ordin observator s fie mai atenti. Exasperat i
spun n ce hal sunt ia de Ia Lisabona" ca s
aud: Aoleu, astea sunt din categoria actiunii
speciale, pe care o descifrezi tu cnd e formula
asta. Nu se bag la dosare. Vino s-ti dau
cifrul"*
...posibil ca ntre colegi s se fi discutat mai
liber. Pe atunci sefii erau deseori criticati, dar
de cele mai multe ori se fceau c nu aud. Necazul
lui Ic era cu att mai mare, cu ct aceste
critici sau intrigi i se preau nedrepte si, pe
deasupra proveneau de la oamenii pe care-i
pretuia. Coste era destinat, la reorganizarea
ministerului, s fie numit ministrul trii la
Roma, iar Barbul la Berlin, legatiile care
deveniser cele mai importante atunci.
Acum trebuie s te mai informez c se afl tot la
Lisabona un domn care petrece la Esturil si joac
crti la Cazinoul de acolo. Si scrie si se
intereseaz, de acolo, despre afacerile politice
de aici si si mai si ngduie s dea lectii de
patriotism domnului Maresal si mie. S-i spui c
nu avem nevoie de asa ceva si, dac vrea, poate s
joace tot la noroc la Cazino, dar s-si tin
lectiile pentru el!" (Din nou, mai bine zis, n
continuare, Ic se monta mai tare si ca s-1
temperez, desi eram surprins, 1-am ntrebat
23

despre cine este vorba, domnule vicepresedinte?


Despre cine s fie? Despre domnul Dianu256 care
mi-a scris o scrisoare cominatorie, dur si
lipsit de constiint politic. Ne face personal
rspunztori de soarta domnului luliu Maniu. Ce
crede domnul acesta (era unul dintre devotatii
manisti din strintate, fost ministru la Moscova)
c avem nevoie, domnul Maresal si cu mine, s ne
spun el cine este si ce reprezint pentru romni
domnul Maniu?! S vin aici
* Lipseste o pagin din manuscrisul olograf.
166
s fac politic si s vad ce am fcut si ce
facem ca s asigurm viata si activitatea domnului
Maniu. S vad c asa-zisa urmrire l garanteaz
mpotriva oricrui accident"! S stii c nemtii
mi-au cerut chiar neutralizarea lui, arestarea si
judecarea lui. S vezi, dle Demetrescu, dosarul
Ric Georgescu257 din care eu, cu mna mea s nu
vorbesti de asta aici am rupt filele principale
care dovedeau spionajul sau trdarea n care voiau
nemtii s-1 bage, mi-au cerut chiar dosarul si 1am refuzat pentru c lovea n Maniu. La fel cu
Chastelaine pe care, de asemenea, mi 1-au cerut.
Dar e prizonier. A fost si prins n uniform. Te
rog s stii si s spui toate astea! Uite ce am sub
mapa mea, pe birou. Vino aici s vezi, dac nu
crezi!" V cred, dle presedinte". Nu pot spune c
nu eram impresionat de indignarea si mhnirea lui,
care-i aduseser lacrimi n ochi chiar cnd a
continuat, stpnindu-se: Stai c-ti citesc eu!
Romni, o mn strin mi-a ridicat viata...!"
Era testamentul su n cazul cnd ar fi czut
victima unui atentat montat de nemti.
S-a mai linistit putin. A revenit la unele
nentelegeri de la Lisabona, inerente unui mic
grup nchis, ntre care se afla un strin de
grupul de prieteni, care voia si el s fac
24

carier, cu mijloacele pe care le avea el.


Principalul mijloc era socrul su, Pamfil Seicaru,
un tat foarte iubitor si care avea remuscri c
si rnise fata la gt, la o vntoare. Marius
Cismigiu i informa, binenteles, pe socrul su si
pe Mihai Antonescu, peste capul lui V. Cdere,
lucru interzis de lege, dar uzual. Si la
ironiile sau criticile lui Coste.
n ultimele mele treceri prin Berlin se locuia n
pivnite. Strzile pe care aveau loc, putini ani
mai nainte, marile parzi imperiale si triumfale,
erau pline cu grmezi de multe drmturi dar
ordonat asezate si miraculos de curat tinute!
Dispruse, ca sters, camuflajul de joac de mai
nainte si cresteau imense bunkere de beton armat
unde si puteau gsi refugiul mii de automobile,
mii de oameni si care, moderne cetti medievale,
erau nzestrate cu artilerie antiaerian. Puteau
suporta bombe de tone de exploziv. Oamenii nu mai
aveau spun si nici ap la dispozitie usoar. Nu
mai aveam ce face cu mrcile, care nu mai erau
bune nici de bacsis. Falsa impresie a belsugului,
cu vitrine de unde nu
167
se putea cumpra si cu flacoane umplute cu ap,
dispruse si ea. Nu mai erau nici vitrine.
Tigrile, ciocolata, mezelurile erau aurul cel nou
ca si zahrul, grsimea si ciorapii. Mi s-a
oferit, de un celebru anticar care scpase pn
atunci chiar si din celebra bombardare de noapte a
Tiergartenului cu bombe cu substante incendiare,
ce fceau si din oamenii ce alergau aprinsi niste
torte n fug sub covoarele de bombe, un nu mai
putin celebru volum cu gravuri de epoc al
ambasadorului Frantei la Constantinopol pe vremea
lui Brncoveanu, de Ferriol. Pe un salam. Nu mare.
Tot o s ard! Mcar s mai mncm o dat salam!"

25

La hotelul Adlon care avea cel mai bun adpost, la


opt metri adncime, apartamente adevrate si muzeu
sau expozitie de tot felul de instrumente de
luptat cu incendiul si prbusirea, serviciul de
alarmare se fcea ca si restul serviciilor, cu
calm. Treceau jupnesele si loveau din gong. Unii
locatari nici nu scoborau. Nu eram printre
acestia, dect dac prea ostenit, nu mai auzeam
nimic n somnul adnc. Pn la ultima mea trecere
prin capitala german, Adlonul scpase. M-am
bucurat
revzndu-1.
mi
devenise
o
veche
cunostint. Mai cu seam c soseam cu o mare
ntrziere de la Praga, unde fusese retinut
avionul n care m gseam, pentru c Berlinul se
afla sub bombardament. Cnd am ajuns acolo, spre
sfrsitul dup-amiezii, am zburat peste ntinsul
oras care ardea. Aceasta mi-a fost impresia,
zburnd tocmai n zonele bombardate. Spectacol mai
tare dect cel neronian. nfiortor si splendid
cum poate fi ntotdeauna focul vzut n largi
perspective. Cred c atunci nu am auzit alarma de
noapte.
Nevoile oamenilor rmneau neexprimate. Tinuta sio pstrau. Vorbeau ns ochii. Un vames btrn
btrnii si copilandrii asigurau serviciul n
interior a rmas tint cu ochii la spunul mare
si gras care aprea din trusa mea, cnd am
deschis-o. Mi-a fost si mil cnd i 1-am dat, desi
aveam necaz pe nemti. Copiii mai cereau cte ceva.
Cum am mai spus, dup 25 martie 1943, am fost s-1
vd pe Duca la Helsinki, unde era nsrcinatul
nostru de afaceri. Binenteles c 1-am rugat s ne
evite, adic mie, pe viitor exercitarea talentelor
de plastografie de care a fcut haz. Dar altul a
fost rostul cltoriei mele n
168
Scandinavia. Ea a fost motivat de faptul c nu
avusesem timp de patru ani concediu si acum
26

beneficiam
de
o
invitatie
la
Stockholm
a
prietenului si colegului Alex. Ghica. ns sosise
n Nord un profesor american. Hope sau Hopes,
dintre apropiatii presedintelui Roosevelt cu
misiunea s se informeze mai temeinic despre
problemele
europene,
ca
s-i
raporteze
la
ntoarcere. Primisem aceast informatie prin
februarie si Buzesti s-a gndit ca sub un motiv
bine acoperit s foloseasc serviciile lui Duca,
care-1 cunostea, cred, si care, cu ajutorul unui
memoriu ntocmit de el, s-1 poat contacta si
informa. Pn nu de foarte mult vreme nu fusese
depsit n opinia public american situatia
noastr fat de Basarabia, care continuase pn de
curnd s figureze n Romnia pe hrtile americane
si publicatiile respective, pn a nu fi depsit
Nistrul, n aceeasi ordine de idei, Anglia nu ne
declarase
rzboi
dect
tot
dup
trecerea
Nistrului258. Dac nu cumva m nsel. Mai juca
nc, prnd a avea o oarecare valoare, politica
Statelor Unite de repudiere a fortei si a
nclcrii tratatelor. Cu ideea de a ne nftisa
politica n perspectiva abandonului de la Miinchen
si chiar a politicii anterioare Miinchenului a lui
Laval259 fat de viitoarea Ax si de Mussolini mai
ales, cu ani nainte de nfrngerea dezastruoas a
Frantei, care a determinat dominatia definitiv a
Germaniei pe continent si a dus la abandonarea n
fata fortei a politicii traditionale a Romniei,
pn atunci fr repros. Prizonier dup pactul
din 23 august 1939 de la Moscova260.....
Pentru c iarna anului 1941-1942 a putut nsemna
nu numai prin asprimea ei rar chiar pentru
iernile rusesti, dar prin lipsa de pregtire la
conditiile ei a armatei germane, ca si pentru
nfrngerea acesteia la Moscova261, poate mai
important dect Stalingradul, a nsemnat un prim
bilant, n sensul c Hitler nu va mai cstiga
27

rzboiul pentru c Germania pltea marota lui


Hitler a rzboiului cstigat n trei luni e
adevrat c nici departe nu a fost. Pentru toate
acestea Buzesti a ntocmit un foarte cuprinztor
si foarte luminos memoriu n aprarea intereselor
noastre.
Sub pretextul curieratului la Helsinki, am dus
memoriul lui Duca, lsnd la latitudinea lui
faptul predrii documentului, sau din cauza
169
pericolului de indiscretiuni americane, totdeauna
ameninttor,
s-1
prelucreze"
verbal
cu
profesorul american care s-1 lmureasc pe
presedinte. Dar, cu memoriu sau fr, presedintele
nu s-a artat permeabil nici la argumente mai
serioase nc dect un memoriu al unui necunoscut
tnr Buzesti dintr-o regiune a Europei de care
era hotrt s nu tin seam. Si asta orict de
perfect a fost memoriul si cauza trii pe care o
reprezenta.
Nu fr haz a fost faptul c la Stockholm m-am
ntlnit cu loan Rdulescu, directorul cabinetului
civil al presedintelui, venit ntr-o delegatie
economic dar cu exact aceeasi secret nsrcinare
de a putea ptrunde pn la trimisul personal al
presedintelui paralizat, ca s-1 poat ajuta la
informarea de care era att de strin.
Iarna anului 1941-1942 a putut nsemna din punct
de vedere militar, prin asprimea ei, rar chiar
pentru iernile rusesti, si prin lipsa de pregtire
a armatei germane pentru a o nfrunta, un bilant,
un prim bilant n sensul c Hitler nu va mai putea
cstiga rzboiul dup nfrngerea net de la
Moscova. Germania pltea jnarota" lui, aceea a
rzboiului cstigat n dou-trei luni! E
adevrat c nici departe n-a fost. n orice caz,
dup
Stalingrad,
ntorstura
aceasta
indica
nfrngerea.
28

n ultimele luni de iarn n 1943, cred c prin


februarie,
conducerea
ministerului
a
fost
informat
despre
o
misiune
ncredintat
de
presedintele Statelor Unite unui profesor Hope
(Hopes?), un apropiat al su, n Suedia, unde urma
s rezideze un timp si s se informeze mai
temeinic despre problemele europene si pe urm de
a-i raporta lui Roosevelt. Atunci, Buzesti, lund
drept pretext faptul c nu avusesem concediu n
ultimii doi ani, mi-a aprobat s-mi petrec un
concediu mai lung la Stockholm, unde eram invitat
de Al. Ghica, coleg si prieten bun. De fapt, ns,
aveam misiunea de a mpinge cltoria pn la
Helsinki, unde urma s predau lui Gh. Duca un
luminos memoriu redactat de Gr. Niculescu-Buzesti,
nimeni n afar de Duca si de Ghica nu urma s
stie de acest memoriu si [de aceste] nsrcinri.
Buzesti lsa la latitudinea lui Duca folosirea
lucrrii. Putea ori s-o ncredinteze trimisului
american pe care-1 cunostea, ori s utilizeze
170
fondul memoriului n diverse conversatii cu
acesta. Se arta acolo, an cu an si eveniment cu
eveniment, statornicia politicii Romniei si
fidelitatea ei fat de aliante si de angajamentele
internationale pentru mentinerea pcii si a
drepturilor
ei
recunoscute.
Ce
a
nsemnat
abandonul de la Munchen si cel imediat urmtor al
restului Cehoslovaciei, de ctre puterile vestice,
fie aliate, fie garante. Ce a nsemnat ntelegerea
germano-rus. De asemenea, ce a nsemnat lunga
actiune politic de ntelegere cu Hitler si
Mussolini a lui Laval, nu numai dup nfrngerea
Frantei dar si ani de zile nainte. Si bine
nteles cum toate acestea au constrns Romnia s
ajung n situatia de atunci. Si altele.
Pn la urm, n fata riscului unor indiscretii
ntotdeauna posibile de partea american, ne-am
29

hotrt
s
nu-i
predea
documentul.
Desi
argumentele erau deosebit de tari, ncercarea
aceasta nu a dus la nici un efect practic. Fusese
depsit
situatia
noastr,
nc
tare
cnd
Basarabia continua s figureze pe teritoriul romn
n hrtile americane si publicatii, pn a nu fi
depsit Nistrul. La fel Anglia nu ne-a declarat
rzboi, dect tot dup trecerea Nistrului. Juca
nc politica Statelor Unite de repudiere a
politicii de fort si de nclcare a tratatelor.
Cu acelasi prilej, Gr. Niculescu-Buzesti m-a
nsrcinat s atrag atentia membrilor misiunilor
noastre din Nord asupra discursului regelui de
Anul Nou ctre Corpul Diplomatic, ca rspuns la
cel al Nuntiului Andrea Cassulo de felicitri si
urri (l ianuarie 1943). S atrag clar atentia
membrilor misiunilor noastre din Nord si altora n
cursul conversatiilor n societatea suedez si
finlandez, fr a avea aerul c o fac ntr-adins
si mai putin s am aerul c precizez un atac la
politica extern a Maresalului. La fel urmau s
fac Al. Ghica si Gh. Duca la Helsinki. Lucrul
acesta 1-a fcut vreo dou luni mai trziu Buzesti
el nsusi, rspunznd, tot la Stockholm, ntr-un
interviu, ntrebrilor unui sau unor ziaristi
suedezi, care au mai si umflat ceva din textul
rspunsurilor,
fr
ns
a
le
deforma.
Binenteles, faptul a strnit vlv n ambele
capitale.
Obisnuiti cu formulele rituale n general si mai
cu seam cu cele ale regelui, personaj oficial cu
un foarte limitat si sters cmp de activitate,
nici un diplomat sau functionar al misiunilor nu
citise discursul!
171
n el, regele arta c Romnia nu urmrea dect s
lupte pentru ceea ce era al su, singurul tel al
luptei sale. Exprimarea era limpede si cuprindea,
30

implicit,
repudierea
formulei
si
telului
Maresalului, a rzboiului total, a rzboiului
ideologic si sfnt".
Buzesti sustinuse pe lng rege necesitatea
acestei manifestri si nu numai el ci si toti
factorii politici dar el pe atunci era numai
sftuitorul principal al suveranului printre
ceilalti consilieri ai Suveranului (I. MocsonyiStyrcea, M. lonnitiu262 etc.) si nu avea nici o
legtur de nfeudare fat de vreun alt sef
politic. Lucrul acesta nu s-ar fi potrivit, ci ar
fi contrazis impartialitatea pe care trebuia s o
pstreze n calitatea sa. Este adevrat c,
datorit acesteia luliu Maniu, cunoscndu-1 foarte
repede, i-a acordat o pretuire a inteligentei sale
si o ncredere n caracterul su deosebit si
foarte rar, poate chiar niciodat manifestat att
de evident, chiar si atunci cnd rareori punctele
lor de vedere nu au coincis n totul. Iar n ceea
ce priveste recunoasterea personalittii si a
rolului lui Maniu, mrturiseste nssi situatia de
atunci a fortelor apropiate. Niciuna, fr nici o
exceptie atunci, nu a vzut pe altul drept
conductor al tuturor factorilor ce se opuneau lui
Antonescu si nici una nu a recomandat, n primul
rnd, un alt viitor prim-ministru al schimbrii,
n afar de el nsusi.
Datorit acelorasi circumstante, nici Nuntiul,
nici Killinger care nici nu stiau romneste nu
si-au dat seama, pe loc, despre ce vorbea regele.
Nici chiar Antonescu care fusese, pe deasupra,
ndrjit de un incident de protocol. Dup ce a
redactat
discursul,
i-a
revenit
lui
Ionel
Mocsonyi-Styrcea rolul de a-1 strecura la viza
respectiv a vicepresedintelui, viz necesar
pentru orice manifestare public a monarhului.
Inspirndu-se de la un precedent, cnd Ic a
strecurat la semnat regelui decretul-lege privind
31

organizarea si functionarea Fundatiilor Regale si


cnd fgduielile acestuia fcute la cererea
regelui, ca fundatiile s nu fie instrumente de
propagand ale regimului nu au fost respectate,
Styrcea, care ndeplinea functiunile si de maresal
al Curtii, fiind secretarul particular al lui
Mihai, a cerut audient lui M. Antonescu trziu
seara, speculnd mai nti faptul c acesta, care
172
muncea mult si era si o fire discursiv, va fi
obosit. A mai socotit si bunvointa pe care Mihai
Antonescu o arta din ce n ce mai marcat regelui
si mamei sale. Si, n fine, a pregtit discursul
astfel scris la masin, binenteles ca s nceap
si s continue asa cum conveniser ntr-o discutie
anterioar, strecurnd formula cu pricina astfel
ca nici la nceputul si nici la sfrsitul
discursului s nu fie aparent. Pe de alt parte,
profitnd de acea oboseal si de acea bunvoint
si fiind si Ionel un discursiv, 1-a ametit cu
vorba pe vicepremier, n asa chip c acesta a
vizat documentul; cum spune francezul totul a mers
comme une lettre la poste!" Iar n timpul
ceremoniei de la Palat, a profitat de un moment de
neatentie a Maresalului care s-a asezat pe aceeasi
treapt pe care se gsea regele si 1-a trimis pe
maestrul de ceremonii, colonelul Ullea263, s-i
atrag atentia si s-1 roage s se aseze conform
protocolului. Maresalului att i-a trebuit, s fie
nfruntat ca s se nfurie, s refuze categoric s
schimbe de treapt si s nu mai asculte nimic din
discursurile de care atunci, ca s ntrebuintez o
expresie vulgar dar potrivit, i se flfia.
Killinger a venit ns peste o zi, dou s
protesteze, dup ce i s-a atras si lui atentia,
iar Maresalul convins c totul pornise de la
Styrcea 1-a convocat imediat pentru lmuriri si
explozie n seara trzie a aceleiasi zile la vila
32

de la Bneasa. L-a primit cu o atitudine dur,


nconjurat de niste aghiotanti, era prezent
printre aceia col. Zaharia, erou de rzboi, infirm
de o mn si foarte politicos, Ionel MocsonyiStyrcea se astepta la o arestare chiar. Era
prezent si Mihai Antonescu.
La gravele imputri ale Maresalului, omul regelui
i-a rspuns c totul fusese fcut dup regul
Mihai Antonescu contestase cu toat energia (si cu
bun credint) faptul c vzuse si mai putin c
aprobase discursul buclucas. Cnd I. MocsonyiStyrcea i-a artat exemplarul vizat, Ic a rmas
mut, chiar mut, iar Maresalul i-a spus, plictisit
mai mult, Iar mi-ai fcut-o, Ic!"
Urmarea direct si imediat a acestui episod a
fost un ordin de mobilizare si trimitere pe front
a soldatului T.R". Ion Mocsonyi-Styrcea care
ordin
a
fost
anulat
de
rege.
Atunci,
n
continuare, s-a prezentat o echip de la Interne
s-1 ridice pe Styrcea de la el de acas, la Sos.
Kiseleff. Ionel a srit peste zidul curtii si s-a
refugiat la Palat,
173
r
unde a fost gzduit de rege si de unde a refuzat
s se duc la Ministerul de Interne, unde a fost
din nou convocat, cu asigurri linistitoare, din
partea lui Pichi Vasiliu264. Dar pe care nu le-a
crezut si i-a cerut, conform protocolului Curtii,
s vin acela s-i vorbeasc la Palat.
Totul s-a complicat cu amenintri directe ale lui
Ion Antonescu fat de rege si cuibul de agenti
anglofili de lng el, de punere n concediu" a
suveranului, concediu" silit, cu interventia lui
Ic, cu ceart ntre acesta si Maresal si n fine
cu un fel de arbitraj al primului presedinte al
Casatiei. Si s-a terminat printr-un compromis:
aghiotantii regali au fost nlocuiti cu altii
33

alesi de rege. Lui Styrcea i s-a retras delegatia


de a face functiuni de maresal al Curtii, maresal
a fost numit un prieten al Maresalului Antonescu,
iar seful Casei Militare a fost numit generalul
Sntescu care era n bune relatii si cu
Antonescu. Pentru alegerea lui Sntescu, Buzesti
a strns multe informatii din multe surse, dorind
s stie dac e un om de ncredere si devotat
regelui. Printii mei fiind vechi si buni prieteni
cu sotii Sntescu, mama din scoal cu dna, am
putut si eu, fiind ntrebat de Buzesti care stia
despre aceste legturi, s confirm bunele intentii
ale generalului, n fine loan Mocsonyi-Styrcea a
fost nsrcinat cu functia de mare maestru al
vntorilor regale, tot o nalt dregtorie de
Curte, care-i asigura aceleasi posibilitti de a-1
vedea pe rege, ceea ce era important. Dar el a
pstrat un dinte" mpotriva lui Maniu, nc si n
puscrie, la Pitesti, unde ne-am rentlnit, cum
c 1-arfi abandonat n final, sftuindu-1 s
cedeze functiile de maresal al Curtii regale, dup
ce tot timpul mai nainte l sustinuse si sftuise
s nu cedeze. Dar nici maresalul Antonescu nu
putea fi umilit si nici rupte toate puntile cu el,
pe o chestiune ajuns pn la urm personal.
Despre rolul determinant al lui Buzesti nu s-a
aflat nimic!
Nu despre toate acestea am discutat cu toti
romnii din Nord, ci numai cu Gh. Duca si Al.
Ghica cu care mi-aduc aminte c am fcut haz de
una sau de alta, cnd am ajuns la Stockholm la 25
martie 1943 si peste putine zile la Helsinki, n
mai m-am rentors n tar, prin Copenhaga.
Suedia tar neutr, bogat, lipsit de oameni
sraci, de proletari am asistat la Uppsala la o
manifestatie comunist cu participanti tot
174

34

att de bine mbrcati si eleganti ca si restul


populatiei, cu bogtii de minereuri de fier si cu
vestite industrii de otel, tria nc din plin,
dar deja rational, de teama unui atac german,
reamintit n permanent de vecintatea Norvegiei
ocupate265. Un original indiciu al acestei temeri
l constituiau stivele nesfrsite de lemne,
strnse si depozitate pe mai toate strzile
Stockholm-ului, n vederea aprovizionrii cu acest
material atunci cnd ar fi venit clipa ca mna de
lucru s fie concentrat n alte directii de
activitate. Pronuntata antipatie a populatiei fat
de germani se putea bga de seam n faptul c nu
mai vorbea nimeni nemteste, desi era limba strin
cea mai bine stiut. Curtenia de laborator a
strzilor, cinstea greu de conceput a locuitorilor
acelei ultra-civilizate tri unde am vzut o
poset atrnat ntr-un copac si m-am fcut de rs
ntrebnd de ce nu era dus la obiectele pierdute,
cnd mi s-a rspuns .la noi nu exist asa ceva.
Cnd pierde cineva ceva vine s si-1 ia de acolo
unde 1-a pierdut". Manifestrile cu pavoazri de
drapele norvegiene si daneze aveau loc cu orice
prilej menit s arate solidaritatea nordic prin
tot felul de chete sau srbtoriri nationale.
Era totusi ceva si la Stockholm, ceva care m-a
impresionat nc mai mult n Iberia, mai cu seam
la Madrid. Ceva sufleteste altfel, strin. Lipseau
efectele rzboiului, efectele directe. Acelea care
determin o anume expresie comun. Distrugerile,
nenorocirile de tot felul, grijile acumulate,
toate acestea ntinse peste toate trile aflate n
rzboi, victorioase sau nvinse, libere sau
ocupate, toate erau apstoare. Ceilalti preau
nepstori.
Mersul progresiv al distrugerii si ntinderii
mizeriei 1-am putut vedea cu prilejul celor nou
opriri la Berlin. O dat n februarie 1941, n
35

drum
spre
Moscova.
Orasul
calm,
victorios,
impresionant camuflat ca ntr-o joac, la care
participam si eu fr voie, cu plase imense si
frunzis artificial ntinse pe deasupra vestitelor
mari artere de circulatie, Sieges-Allee si Unter
den Linden, menite s le schimbe nftisarea cu
alta
refcut.
Populatia
nc
nenfricat,
datorit
celebrei
asigurri
a
lui
Goring,
autoriznd pe oricine s-i schimbe numele dac
intangibili-tatea oraselor Reichului al III-lea nar fi asigurat.
175
w-"
Lipsurile erau evidente ns. Dominau ratii reduse
n alimentatie si ersatzuri de diferite culori.
Vitrinele deveniser cvasi intangibile, bune numai
de decor, n flacoane si sticle, prezentate acolo,
era ap. Am vrut s m conving si am cerut un
flacon de lavand. Vnztorul btrn m-a refuzat
cu un mirat ce, dta nu stii?!" n timpul
celorlalte opt opriri, patru n toamna 1943 spre
Lisabona dus si ntors, tot patru spre StockholmHelsinki n primverile 1943 si 1944, au disprut
camufla-jeie de joac si au aprut nti strzi
distruse si incendiate, pe urm cartiere ntregi.
Am plecat azi de la Tempelhof si dup cteva zile
1-am regsit distrus si nlocuit cu o barac.
Gradat a mers totul dar repede, asa c am ajuns s
vd, atunci cnd am strbtut orasul, o dat, cu
trenul, zeci de km, numai imobile arse, numai
zidurfile] si cadrele ferestrelor n picioare,
fr plansee si acoperisuri. Totul era mai ru
dect nfiortor. O permanent a distrugerii.
Oamenii ns, palizi, verzi preau pe camuflaj,
si pstrau tinuta!
Iac mai mi aduc, aminte mai mult sau mai putin
exact,
de
teoria
senzatiilor
auditive,
a
senzatiilor n general: o dat depsit o
36

frecvent maxim, ele nu se mai percep distinct,


ba chiar uneori deloc. Asa m-am gndit n decursul
celor nou treceri ale mele prin Berlin si mai cu
seam am realizat. Din februarie 1941, prin
martie, mai, septembrie, decembrie (ultimele trei
luni de cte dou ori) si mai-iunie 1944,
sensibilitatea mea mi prea c ncepuse s refuze
groaza
fat
de
efectele
progresive
ale
bombardamentelor de zi si de noapte, n ultimele
mele treceri pe acolo se locuia n pivnitele
caselor drmate. Strzile pe care cu numai patrucinci ani mai nainte aveau loc marile parzi ale
celui de al III-lea Imperiu german n triumf, erau
pline de grmezi, bine ordonate, de grmezi de
drmturi, miraculos de curat tinute strzile cu
asemenea grmezi! Dispruse ca sters camuflajul cu
plase nfrunzite care acopereau cartiere ntregi,
Unter den Linden, Sieges-Allee etc. Camuflaj de
joac imens, dar sub care publicul circula fr
grij pe jos sau n automobile si camioane pe
dedesubtul acelei imense plase cu frunze asternute
peste oras, ca ntr-un basm,
Crescuser n schimb cele mai noi reactii la acest
bombardament ndrjit. Niste imense bunkere de
beton armat, ultramoderne cetti medievale ca
aspect, niste Bastilii, unde si gseau refugiul
mii de auto176
mobile, mii de oameni si unde aprarea antiaerian
era bine nzestrat. Puteau suporta bombe de tone
de exploziv. Oamenii, nehrniti, nu mai aveau
spun si nici ap usor la dispozitie. Nu mai aveau
ce face cu mrcile, care nici de bacsis nu mai
erau bune. Falsa impresie de belsug att de idiot
impus de regimul totalitar, cu vitrine de unde nu
se putea cumpra nimic si cu flacoane de lavand
umplute cu ap, dispruse si ea pn la urm,
ncetnd astfel mcar un prilej de iritare a
37

oamenilor, crora nu le place s fie considerati


idioti. Nu mai erau vitrine. Eu nsumi am
verificat chestia cu lavand. Un singur lucru am
mai putut cumpra fr nici o dificultate: butoni
de manset cu pietre semipre-tioase si o brtar
la fel pentru mama. Toate s-au pierdut.
Orice fel de tigri, spun, ciocolat, mezeluri,
zahr, grsime si ciorapi de mtase erau aurul cel
nou, substante dttoare de viat. Un celebru
anticar, care scpase din imensa bombardare de
noapte a Tiergartenului cu bombe incendiare, care
aprindeau si pe oamenii n fug ncoace si ncolo,
cu toate saltelele pe care si le luau n spate,
scpase fr pagube si bietul om mi-a oferit pe un
salam un nu mai putin valoros album cu gravuri
otomane si moldo-valahe din 1700 al ambasadorului
francez Ferriol, la Constantinopol. Salamul nu era
mare. Tot o s ard. Mcar s mai mncm o dat
salam". Desi intentia mea a fost bun, ar fi fost
un adevrat jaf, dar si astzi regret excesul de
scrupule ca pe o fapt rea. Prea deseori prostia
este o fapt rea.
La hotelul Adlon, care avea cel mai bun adpost
din cartierul cel mai central, cu un adpost de
opt metri adncime si cteva plansee de beton;
apartamente
adevrate,
camere
n
sir
iar
mobilierul ca un muzeu; n afar de canapele si
scaune, o nesfrsit nsirare de tot felul de sape
si lopeti, instrumente de luptat cu prbusirile si
cu incendiile. Serviciul de alarmare se fcea, ca
si restul serviciilor, cu calm. Cteodat se vedea
c acoperea o tensiune. Treceau jupnesele pe
culoare btnd din gong. Unii locatari nici nu
coborau n adpost. Nu am fost printre acestia
dect o dat, dar nu de curaj, ci pentru c fiind
si prea ostenit si avnd un somn bun de om tnr,
am dormit chiar bustean si n-am auzit gongul! Pn
la ultima mea trecere am regsit ntotdeauna
38

Adlonul neatins. Greoaie cldire cu toate slile,


saloanele, ncrcate de oglinzi,
177
stucaturi, candelabre si covoare, culoare largi,
camere mari de ar fi putut dormi ntr-una, pe
priciuri n trei rnduri, ca n puscriile
romnesti n vremile lor bune, vreo treizeci de
persoane. Asa, numai una sau dou. Slile de baie
cu cte dou czi mari s noti n ele, de
frumoase faiante cu desene albastre frumos vzute
din apa chioar. Totul sfrsit de secol XIX, un
amestec mai amplu ntre Hotel Boulevard din
Bucuresti si Hotel Coroana de la Brasov. M-am
bucurat cnd am revzut ultima oar Adlonul. Mai
cu seam c soseam dup o mare ntrziere de la
Praga unde avionul fusese retinut mai multe ore,
pentru c Berlinul era sub bombardament. Cnd spre
sfrsitul dup-amiezii am zburat peste o parte a
orasului ntins, era nc n flcri. Aceasta mi-a
fost impresia, desi e probabil c nu ardea tot,
dar viziunea era aceea a unei ntinse catastrofe,
mai ample mult dect cea neronian de la Roma266,
desi si acest nfiortor spectacol avea n el ceva
splendid, cum este ntotdeauna focul vzut n
largi perspective.
n oras, n tramvai, nevoile oamenilor preau c
rmn neexprimate. Privirile erau expresive, dar
tinuta fr repros si fr neglijent exterioar.
Fetele
verzi.
Mi
s-a
spus
c
din
cauza
camuflajului. O dat la control la aeroport un
vames btrn btrnii si copilandrii asigurau
serviciul n interior a rmas cu ochii tint la
spunul mare, gras si colorat care aprea n trusa
mea cnd am deschis-o. Mi-a fost chiar mil cnd i
1-am dat, desi aveam necaz pe nemti. Cei btrni
nu cereau dect din priviri, copiii mai cereau,
sracii. Asa un bietandru, blondin, desirat, cu
pete rosii n obraz, hamal la gara Tempelhof, care
39

ajunsese s m cunoasc dup attea treceri pe


acolo, sfios, a ndrznit totusi s mi cear,
ntrebndu-m dac m duc la Lisabona, s-i aduc
si lui un pachetel de ciocolat. Mi-a prut ru
c, desi vzusem cele cte le vzusem si
valoarea" mrcilor, nu m gndisem s procedez
asa de mai nainte. Cnd m-am ntors din
Portugalia i-am adus niste ciocolat si un pachet
de tigri Camei, dar cnd s m urc n automobilul
cu viceconsulul Marin Nicolau Golfin, care venise
s m duc la Legatie, nu m-a vzut cnd i-am
strecurat ciocolata, dar m-a surprins e chiar
cuvntul cnd i strecuram Camelul si spre
rusinea mea, mi-a fost tare rusine cnd i-a luat
repede pachetul de Camei si i-a dat un pachet de
tigri romnesti: Pentru el, si astea sunt bune".
M-am abtinut n
178
fata acestei att de caracteristice judecti de
care are n lume parte omul slab si, fr
filosofic dar cu mai mult abilitate, i-am
strecurat nevzut de ast dat de dusman, un alt
pachet de Camei si-am fost bucuros ca un smecher
care a dat o lovitur. Nu intr n obiceiul meu s
nghit asemenea lucruri, dar m-am gndit c omul
venise cu masina, c benzin nu prea era, nici
tigri Camei, desi membrii oficiilor aveau ratii
asigurate, cel putin asa cred. Si desigur prea
multe Camel-uri nu gseau ei pe acolo, n epoca
aceea am apucat faza depsit, a lui Goring, care
anuntase n loc de unt, tunuri" dar acum nu mai
aveau nici unt si nici tunuri. Francezii spun cnd
o ptesc ru j'en ai vu de toutes Ies couleurs".
Chiar din toate culorile, am vzut tot felul de
preparate alimentare-gastronomice tot la Adlon,
minuscule si multicolore, ersatzuri cu cartele,
servite ns frumos ca la un mare restaurant
international, n tcere.
40

Am circulat n Berlin si noptile sub camuflaj


total si n stare permanent, cel putin, de
prealarm. Aceast situatie era, ai fi spus,
indestructibil legat de Berlinul acelor ani. Se
ajunsese si mai departe. S-ajunsese s nu se mai
dea alarma dac veneau formatii mici de avioane si
care bombardau deci numai portiuni mici ntr-o
anume regiune a Berlinului. Berlinul avea peste
sasezeci de km lungime traversat de calea ferat
si cnd m-am dus la Lisabona 1-am strbtut cu
trenul ziua. Peste o or, la dreapta si la stnga
numai ruine, ruine chiar n relief. Casele din
cartierele nerezidentiale, erau nalte de vreo
patru etaje, cam toate la fel, toate, fr
exceptie,
toate
arse,
zidurile
exterioare
nchiznd un spatiu interior gol, ca o cutie de
chibrituri goal. Am vzut asta si din avion. Eram
ca vrjit si treceam de la o fereastr la alta.
Vagonul era gol, putin lume cltorea. Orice
cltor intra n Germania, primea la punctul de
intrare un numr fix de cartele de tot felul. Care
erau si ele foarte cutate.
Parisul, ntotdeauna incomparabil, cptase un
farmec cu totul neasteptat. Surprinztor fat de
el nsusi, acela din trecut. Lipsa aproape total
a benzinei a fcut s dispar aproape cu totul
circulatia automobilelor. Pe strzi, pietoni mai
putini si numai biciclete si triciclete, mai rare
acestea, pentru transporturi de persoane si de
mrfuri.
179
Putine. Alimentele si ele putine, rationalizate,
ntr-un oras unde mncarea avusese un loc
artistic. Apruser n consum niste vegetale
ignorate n trecut de toat lumea, nclzitul,
spunul aproape de limita zero.
Si
totusi
n
marile
localuri,
la
preturi
astronomice, se mnca la fel ca altdat, tot ce
41

doreai. Cu o plcere nzecit, asa cum trebuie s


fi fost cnd se iesea din pustiu. Am simtit asta,
dup Berlin, la Maxim's" cnd m-au invitat Paul
Znescu si Radu Piesa mpreun cu Alice Cocea,
ntr-o sear la o mas suprem. Pn si gustul mi
s-a schimbat. N-am mai putut fr vreo dou-trei
duzini de stridii dup care niciodat nu m
ddusem n vnt. Prietenii mei veniser s m vad
de la Vichy, noaptea, cu trenul. Chiar cu o sear
nainte sriser niste vagoane conform obiceiului,
care era respectat si ziua chiar!
Cu ei am circulat n acel Paris care se nftisa
cu o nou melancolie pe strzile goale, cu
palatele si casele vechi, frumoase acum prin ele
nsele n izolarea la care le reducea lipsa de
circulatie. Ca si ele, copacii btrni si
recptau parc vechimea. Aceast nou melancolie
parizian nu a putut fi perceput dect n Parisul
ocupat n aceste conditiuni. Ea se aduga
sentimentului nostalgic dintotdeauna degajat de
cheiuri, de insule si de cartierele romantice,
clasice. Orasul era ca adormit si se arta asa
ntr-o nou frumusete unor ochi si urechi chiar,
care nu se mai pierdeau n forfota circulatiei si
zgomotul ei. Rzboiul adusese nfrngerea si
mizeria cu o contributie, la nceput, de cinci
sute de milioane de franci pentru ntretinerea
armatei
de
ocupatie,
pe
zi.
Topinamburul
[dovleacul] trecuse de la hrana porcilor la aceea
a oamenilor.
Din farmecul acesta nespus al frumusetii noi si
neasteptate a Parisului, nu rareori erai trezit
noaptea de focuri de arm si de mpuscarea unor
militari germani. Si iarsi nu numai noaptea ci si
ziua. Din fericire n-am avut parte s vd asa
ceva.
Pn la Paris am fost ncntat s trec prin Saar,
cu
grmezi
de
crbuni
dar
cu
orselul
42

Saarbrticken, de poveste de fratii Grimm. Case


mici si multicolore. Dar si de la Paris cltoria
cu trenul m-a ncntat n continuare, oferindu-mi
un joc de perspective rare. Acela al oraselor
Orleans si Tours mpodobind malul nltat n rp,
povrnite pe el la oarecare nltime [fat de]
fluviul
lenes
al
Loarei,
scurgndu-se
si
ntinzndu-se la soare la poalele lor. Acela al
Bordeaux-ului strbtut
180
de Garonne, ntinzndu-se spre Atlantic. Bayonne
pe fluviul Adour, pe fluviul cel mai albastru din
acea zi cu soare. La Hendaye perspectiva s-a
schimbat. Mai slbatic. Pirineii ajungeau chiar
pn la ocean, podind cu lespezi late apa de
cristal a rului Bidassoa. De la Hendaye am trecut
la Irun, oras de munte si de prpd nc vizibil
din rzboiul civil267. Iar dup ruine splendoarea
de la Sn Sebastian. Din tren, de pe munte,
orasul, o parte a lui, n jurul unui golf de
stnc fr plaje, cu ape adnci limpezi de vedeai
n fundul lor. Casele albe, frumoase, vile mari cu
obloane verzi n jurul golfului, subliniaz
perspectiva n continuare nesfrsit a mrii verzi
de Biscaya.
A doua zi de dimineat, perspectiva a devenit
lunar. Coboram coasta podisului vechii Castilii
spre cea nou la Madrid. Munti aspri, fr copaci,
fr verdeat, mai mult cu stnci rotunjite dect
ascutite cu piatr cenusiu-verzuie sau rosiatic.
Cu cte o colib de bolovani si cu povrnisul din
jurul ei mprejmuit, hotrnicit tot cu bolovani,
ca un zid pipernicit.
A fost o cltorie a culorilor, a apelor bogate cu
toat greutatea lor si a aridittii, rnd pe rnd.
La sfrsitul ei, cobornd coasta podisului, am
ajuns s vedem partea de unde ncepea s se vad
Madridul.
43

Totul era frumos si interesant pe unde treceam, n


aceast cltorie, dar si situatia mea de cltor
care
venea
din
zonele
bntuite
mi
usura
ptrunderea n suflet a attor frumuseti.
Am datorat acea plcere unei asemenea cltorii pe
care putini, prea putini particulari o mai puteau
face gresesc, nici un particular nu mai putea
cltori prin trile n rzboi si zonele ocupate
fr un interes de stat faptului c spre
sfrsitul verii 1943 am fost invitat la Lisabona
de colegii si prietenii mei, Aristide Burileanu si
sotia sa, s stau la dnsii dac m-as hotr s
fac odat si eu un curierat acolo, unde mai
numram doi alti buni prieteni si colegi, Brutus
si Tanti Coste, mi aduc cu att mai viu aminte de
aceast invitatie, pentru c m gseam n cas la
unchiul doamnei Burileanu nscut Bals, N. PolizuMicsunesti268, cnd dup mai bine de doi ani, o
neasteptat (relativ, pentru c ocuparea Italiei
rennoia aceast perspectiv, dar reocuparea nu
avusese totusi nc loc) alarm aerian ne-a
reamintit brutal c Bucurestii redeveniser teatru
de rzboi chiar dac atunci, l august
181
r
1943, nu capitala trii fusese bombardat, ci
capitala petrolului romnesc, n cunoscutul raid
de zi269.
Cnd cu formule curtenitoare am nftisat lui M.
Antonescu, dup repetri ale invitatiei, dorinta
mea de a pleca curier la Lisabona, un oras dintre
cele mai frumoase si un oficiu diplomatic dintre
cele mai interesante, capital neutr, care
mpreun cu celelalte patru, Ankara, Stockholm,
Berna si Vaticanul, reprezenta un larg canal, o
fereastr deschis, de informare, de contacte
posibile oricnd cu lumea liber, de riscuri
inerente, dar si de viat care mai rmsese
44

usoar, seful mi-a artat o vie satisfactie.


Vicele si cheltuia destul putere de munc pe
care o avea mare, energie si iluzii, care nu erau
mai mici, cu oficiul de la vrsarea Tagelui, de
unde datorit lui Salazar270, si menaja legturi
cu cei de partea cealalt a baricadei si chiar
spera s-1 conving pe W. Churchill271 de
dreptatea
cauzei
romnesti
prin
intermediul
aceluiasi. De altfel, dictatorul portughez cu un
picior ideologic n Ax, cu altul practic n
alianta de la Methuen si n recenta cedare de baze
ctre Statele Unite n Azore (chiar dac nu le
cedase nc, lucrul nu era strin de intentiile
sale), se afla ntr-o pozitie care prezenta unele
certe asemnri cu aceea a Antonestilor, minus
riscurile acestora.
Oficiul de pres de acolo ca si celelalte,
trimitea cele mai recente publicatii de literatur
politic, fotocopiate sau n original, aprute nu
numai n Portugalia ci si, mai ales, n Statele
Unite, Anglia si America Latin.
Fr a fi vzut vreun document, cred c-mi
amintesc bine c unul din memoriile Antonescu
ctre premierul britanic a fost transmis prin
Salazar. n orice caz, M. Antonescu socotea c
premierul portughez i putea fi folositor cu
sprijinul lui. De asemenea, socotea c diversii
romni liberi din acel oras puteau fi la fel.
Astfel Ion Pangal, Nicolae Dianu si mai trziu
ceva Richard Franasovici cruia i acorda si
subventii am avut n mn o dispozitie de plat
de Ia F.I.S.S.* de 4 000 franci elvetieni ctre
acesta si transferul n valut forte a chiriilor
pe care acelasi le primea din tar. Ambasadorul
Cdere nsusi avea legturi asemntoare, dar mult
mai discret.
* Fondul pentru Interventii Speciale de Stat
182
45

l
De asemenea, consilierul de legatie Brutus Coste,
numit n post la Lisabona dup ce fusese
nsrcinat de afaceri la Washington, avea n
resortul su, n continuare, afacerile americane.
Fusese remarcat si pretuit de Secretarul de Stat
nsusi, Cordell Huli272. Este un om care de la
nceputul carierei sale a avut de depsit felurite
mpiedicri
sau
chiar
accidente.
Astfel
la
concursul de intrare n minister, a trebuit s
intervin personal, titularul Vaida Voevod, ca s
mpiedice schimbarea unor note la concurs, unii
membri ai comisiei urmrind s protejeze pe un
nepot al ministrului, socotind c astfel i vor
intra n plac. Mai grav cu mult a fost o intrig
urzit de Micaela Catargi, fost directoare a
Presei si Propagandei, cu ajutorul lui Ernest
Urdreanu, ca s-1 nlocuiasc n post la Londra
pe Coste cu fiul ei. A prezentat n acele vremuri
deja tulburi, ca un fapt ce trebuia sanctionat,
niste urri trimise prin post unei prietene, care
era legionar. El ns nu era si nu fusese
niciodat, altminteri n-ar fi trecut prin sita
cenzurii Serviciului de Sigurant pentru postul de
la
Londra.
Interimarul
de
atunci,
Mircea
Cancicov273, om cu totul la dispozitia regelui si
a camarilei, 1-a pus n disponibilitate imediat,
desi
hotrrea
ar
fi
trebuit
s
revin
titularului, Gr. Gafencu. Alt aspect urt al
afacerii a fost constituit de totala, absoluta
lips de capacitate a fiului Catargi. Incult,
snob, necinstit si la propriu, avea ns un cert
succes n viata de noapte, n toate domeniile
caracteriznd acest fel de viat.
Hotrrea aceasta a ridicat un val de proteste, de
real indignare n minister. La rentoarcerea
titularului, acesta a revenit binenteles asupra
punerii n disponibilitate si 1-a reintegrat.
46

Un alt diplomat romn de la Lisabona, consilierul


Dinu Cantemir, a avut meritul de a trece n
Elvetia
manuscrisul
Kaputt"
al
lui
Curzio
Malaparte274.
Cnd 1-am ntrebat deci pe seful nostru dac ar
avea ceva mpotriva plecrii mele mi-a rspuns
Cade foarte bine aceast dorint a dtale pentru
c am anume nsrcinri s-ti dau. S vii te rog
s-ti dau instructiuni confidentiale. Am s-i
scriu dlui Cdere s-si conduc Legatia cu mai
mult disciplin. Dl. Coste si ngduie mult prea
multe acolo si dl. ambasador" se face c nu bag
de seam". A doua zi m-am dus la ora
183
fixat, am fcut lung vreme anticamer cum nu
puteam intra neanuntat dect atunci cnd aveam eu
o telegram din domeniul rezervat iar Ic si
prelungea aproape matematic audientele, se fcea
deseori n anticamera lui, Ia sefii de cabinet cu
audientele, un plcut cteodat interesant loc de
suete. Mihai Antonescu si ddea seama de acest
defect dar si transfera iritarea pe colaboratorii
respectivi: De ce n-ai intrat s-mi spui c
audienta s-a terminat?!" Dar cnd intra se uita
urt si spunea: Cine te-a chemat?" sau mai blnd
Mai am de discutat cu d!...." n fine, tocmai cu
un coleg simplu si timorat si-a dat o dat drumul
seful pe cel mai ridicat ton, c nu e bun de
nimic, dac nici mcar audientelor nu le poate
pune
capt,
dup
program.
Dar,
domnule
vicepresedinte, cnd intru dv. mi spuneti c nati terminat!" S intri cnd am terminat! S-ti
faci meseria!" Bietul de el, nu si-a nchipuit
alt solutie dect s se instaleze spre hazul
colegilor, pe un scaun la us si s asculte la us
cnd termin Ic. Nu putea deslusi dect sunete
prin usa capitonat. Dar numai haz n-a fcut
ministrul cnd a dat de el la us. Ce scandal!
47

Dta
ti
permiti
s
m
spionezi?
Cum
ndrznesti?!" Omul era cu totul incapabil de asa
ceva, nu ntelegea nici repede si nici bine. Te
dau afar din minister!" Si I-a si chemat pe
Davidescu s-i fac formele necesare. Una din
obsesiile lui Ic era aceea c era spionat nc
mai mult dect era si nu numai de strini dar mai
ales de S.S.I.* (Cristescu) pe care s nu-1 vad.
S-1 dati afar, s mearg la S.S.I. L-am prins
chiar stnd pe scaun si ascultnd la us, spionaj
pe
fat!"
Dup
ce
n
fata
unui
asemenea
monstruozitti neasteptate culmea este c nu
glumise Davidescu prezenta pentru cei care-I
priveau riscul unei morti subite de congestie. Asa
se rosea de un rosu vnt de la rdcina prului ]
a gt nct te speriai dac nu-1 stiai. S-a mai
potolit, fiindc Davidescu a nteles, cunoscndusi oamenii, despre ce era vorba. Si i-a spus
Domnule Presedinte, omul este un naiv, nu este n
stare de asa ceva" Las, dle ministru" o tinea
Ic una c 1-am prins chiar eu cum m spiona la
us! I-am mai prins si pe altii cu plicuri cu sume
de bani de la S.S.I. uitate pe mas". Ic iar se
monta, desi si chestia cu plicurile era dubioas
noi credeam c chiar S.S.I. le fcuse figura
astfel, c prea era deochiata. n fine, pentru
dv. domnule secretar general, nu-1 mai trimit la
S.S.I. (ce
184
figur ar fi fcut aceia?!), dar mut-1 de la
mine". Salvarea a fost grea, Ic a rmas convins
de ce vzuse si de ce credea c stia, iar
Davidescu nu putea s-i spun c omul nu era n
stare s suporte el, descrcrile nervoase ale
ministrului.
n fine, m-a primit si semn de audient lung,
m-a poftit s iau loc pe unul din cele dou
fotolii din fata biroului su. Mi-a ntins o
48

scrisoare
cu
recomandarea
s-o
nmnez
dlui
ambasador
Cdere.
Scrisoarea
avea
antetul
Presedintiei dar era deschis. N-am bgat ns de
seam acest lucru pe loc; pentru c ncepuse s se
monteze, deja dezlntuit mpotriva incapacittii
sefului de misiune de a-si dirija si disciplina
colaboratorii, si nc cine stie dac nu sunt si
alte motive, colaboratorii care ca dl. Brutus
Coste, care-si ngduia s-1 critice pe domnul
Maresal si s-si fac propria politic la
Lisabona. M critic si pe mine cu orice prilej si
fat de oricine". Cum, ca de obicei, Ic se monta,
am cutat, discret, s pun n seama intrigantilor
asemenea afirmatii, lucru adevrat. Dar s-ar fi
putut, n-am spus-o, ca ntre colegi si nu toti de
aceeasi calitate, s se fi discutat mai liber. Pe
atunci sefii erau deseori criticati, dar de cele
mai multe ori se fceau c nu aud. Necazul lui M.
Antonescu era cu att mai mare cu ct aceste
intrigi si critici i se preau nedrepte si, pe
deasupra proveneau de la oameni pe care-i pretuia.
Ba mai mult, chiar dac nu va fi fost de aceeasi
prere, n starea de antigermanism, mai bine zis
de antihitlerism la care ajunsese, tot att de mai
bine zis, revenise, le cam ntelegea si i era
necaz c era fcut solidar cu ele.
La o plnuit reorganizare a oficiilor noastre din
strintate, Coste era destinat s fie numit
ministru la Roma, iar Barbul la Berlin, Legatiile
nc cele mai importante, dar acest plan prevedea
o solutie pasnic stabilizatoare. Acum trebuie s
te mai informez, c se afl tot la Lisabona, un
domn care petrece la Esturil si joac crti la
Cazinoul de acolo. Si se mai si intereseaz, de
acolo, despre afacerile politice de aici si si
mai si ngduie s dea lectii de patriotism
domnului Maresal si mie! S-i spui c nu avem
nevoie de asa ceva aici si, dac vrea, poate
49

* Serviciul Secret de Informatii


185
s joace tot ce are la noroc la Cazino, dar s-si
tie lectiile pentru el!" Din nou, adic n
continuare, Ic se monta mai tare si ncepea s
strige. Ca s-1 temperez, dar eram si eu surprins,
nu stiam la cine se gndea, 1-am ntrebat: Despre
cine este vorba, domnule presedinte?" Despre cine
s fie?" Despre domnul Dianu (fost ministru la
Moscova si agent n strintate al lui Maniu) care
mi-a scris o scrisoare cominatorie, dur si
lipsit de constiint politic. Ne face personal
rspunztori de soarta domnului luliu Maniu! Ce
crede domnul acesta (devotat manist) c avem
nevoie, domnul Maresal si cu mine, s ne spun el
cine este si ce reprezint pentru romni, domnul
Maniu?!" S vin aici, s fac politic, si s
vad ce am fcut si ce facem ca s asigurm viata
si activitatea domnului Maniu, s vaz c asa-zisa
urmrire
l
garanteaz
mpotriva
oricrui
accident". S stii c nemtii mi-au cerut chiar
neutralizarea lui, arestarea si judecarea lui. S
vezi, dle Demetrescu, dosarul Ric Georgescu, din
care eu, cu mna mea s nu vorbesti de asta,
aici am rupt filele principale care dovedeau
spionajul sau trdarea n care voiau nemtii s-1
bage. Mi-au cerut chiar dosarul si 1-am refuzat
pentru c loveau n Maniu. La fel cu Chastelaine
pe care, de asemenea, mi 1-au cerut, adic pe toti
trei. Dar sunt prizonieri. Au fost prinsi n
uniform. Te rog s stii si s spui toate acestea.
Uite ce am sub mapa mea, pe birou. Vino aici s
vezi, dac nu crezi!" V cred, dle presedinte".
Nu pot spune c nu eram impresionat de indignarea
si mhnirea lui, care-i aduseser lacrimi n ochi,
chiar cnd a continuat, stp-nindu-se, Stai, cti citesc eu: Romni, o mn strin mi-a ridicat
viata...!" Era testamentul su n cazul cnd ar fi
50

czut victima unui atentat montat de nemti! S-a


mai linistit putin. Si eu de altfel. Si a revenit
la unele nentelegeri de la Lisabona, inerente
unui mic grup nchis, n care un strin de grup,
grup de categorie superioar pe de o parte si pe
de alta cu destul de prietenesti legturi strine
voia s fac si el carier cu mijloacele pe care
le avea el la dispozitie, dintre care principalul
era socrul su Pamfil Seicaru, un tat iubitor dar
si un tat care pstra o durere din faptul c si
mpuscase din greseal fiica la gt, n timpul
unei vntori. A mai revenit cu prilejul SeicaruCismigiu care-i informase binenteles pe socrul
su si pe M. Antonescu peste capul lui Cdere,
lucru interzis n principiu, dar uzual deseori n
186
practic, a mai revenit, pentru c asa-i era
firea, la ironiile si criticile lui Coste si la
incapacitatea iui Cdere. Dar se linistise si m-a
condus la us, urndu-mi cltorie bun si succes.
Foarte bine primit la Lisabona, punctul final al
acelei splendide cltorii care-mi mai rezerva
vizitarea capitalelor iberice si a mai multor alte
orase si regiuni datorit prieteniei de care am
fost nconjurat, am fost condus, asa cum era
regula, pe moment la Legatie si primit de V.
Cdere. Prevenitor acesta mi-a spus c se bucura
s m vad si nc mai prevenitor m-a ntrebat
despre
tatl
meu,
rugndu-m
s-i
transmit
respectele lui. De asemenea, m-a poftit pentru a
doua sau a treia zi la prnz, mpreun cu ceilalti
prieteni B. Coste si Ar. Burileanu cu sotiile si
alti colegi, Cantemir si familia M. Eliade.
Rspunznd, n felul meu, si eu la o att de
marcat
amabilitate,
care
n
constituirea
programului meu lisabonez nu s-a limitat la atta,
m-a invitat la lungi excursii cu automobilul la
care-si lua si pe cei doi bietei, m-am hotrt pe
51

loc, s nu-i predau scrisoarea pe care i-o


trimisese Ic. Socoteam c nu interesa pe nimeni
s se nasc un conflict ntre cei doi, nu sunt
atttor de intrigi si-mi era greu s stie omul
precis, citind scrisoarea, cum l mustra tnrul
su sef, fcndu-1 responsabil de faptul c nu
putea mentine disciplina necesar oricrui oficiu
diplomatic si s stie c si eu am citit-o. Cnd ma
ntrebat
ce
i-am
adus
din
partea
dlui
vicepresedinte al Consiliului, i-am rspuns c
adusesem o scrisoare autograf a vicepresedintelui
ctre Domnia sa dar c aceea mi-o dduse deschis,
c o citisem, c am vzut c era nesemnat (de
fapt fusese scris sub imperiul unei iritri
crescnde si nu mai avea nici unde s semneze), c
ea contine expresia regretului foarte viu" al
premierului provocat de ceea ce acesta numea
lipsa de disciplin" din Legatie, de fapt de
unele ironii si unele critici exprimate de membri
ai acelui oficiu la adresa conducerii politicii
externe a trii. C dat fiind firea dlui
vicepresedinte s-a lsat, dup certa mea prere,
depsit de temperament si a spus mult mai multe
dect ar fi trebuit, admitnd c ar fi trebuit, c
intrigi fcute de persoane binecunoscute au dat
proportii unor lucruri care nu le aveau sau nu le
aveau n asa msur, c stiam de la sursa direct,
adic de la dl. vicepresedinte nsusi, ct pretuia
munca de la
187
Lisabona a tuturor si a domnului ambasador mai cu
seam, c iritarea mpotriva dsale ca si a dlui
Coste era trectoare si necorespunztoare cu
adevratele sale preri despre dnsii etc. etc. De
aceea, fat de exagerarea unor termeni care ar
putea provoca inutile reactii acolo si vznd c
nsusi dl. vicepresedinte nu semnase scrisoarea,
m-am ntrebat dac pn la urm Domnia sa nu mi-o
52

ncredintase numai ca un izvor de inspiratie n


conversatia mea cu Domnia sa, c, n consecint,
am adus cu mine acea scrisoare autografa, c m-am
hotrt n ceea ce m privea s nu i-o nmnez, ci
s-i citesc si s-i completez, cu amnunte din
instructiunile verbale ce-mi dduse la audienta de
plecare, unele pasagii, la alegerea mea, din
document. C, binenteles, dac Domnia sa prefer
s-1 citeasc, m voi conforma instructiunilor si
dispozitiilor Domniei sale. Cum el mi-a rspuns c
prefera solutia mea, i-am dat urmare si am pstrat
scrisoarea pe care am restituit-o expeditorului, o
dat revenit la Bucuresti. Dar era firesc s
resimt o oarecare ngrijorare mcar cnd acesta,
vzndu-m c-i ntind scrisoarea, dup ce i
raportasem pe larg succesul misiunii mele pe
temeiul ei: Cum, dar vd c nu i-ai dat dlui
ambasador
scrisoarea
mea?!
Atunci
cum...?!"
Domnule vicepresedinte, domnia voastr mi-ati dat
scrisoarea deschis. Mi-am dat seama c ati dorit
s o citesc. Citind-o am vzut c nu ati semnat-o
asa c a trebuit s nteleg c-mi lsati posibil
si o alt interpretare. Aceea de a m inspira din
ea, dar eventual de a nu o remite destinatarului,
poate din cauza extremei severitti ce i-o
manifestati att lui ct si lui Coste. Severitate
care stiu chiar de la dv. c nu o mprtsiti n
chip real. De aceea, am socotit c nu voi fi prea
departe de adevratele dv. intentiuni, neremitnd
scrisoarea dv., dlui ambasador". Nu fr un zmbet
si nu lipsit de amabilitate mi-a spus: Da, bine".
Cu prilejul aceluiasi raport i-am adus Ia
cunostint c a venit ntr-o dimineat la mine, n
casa Burileanu unde eram gzduit, s m vad N.
Dianu, succesorul lui Edmond Ciuntu ca ministru al
Romniei la Moscova si unul din reprezentantii
importanti ai lui luliu Maniu n Occident, n
cursul unei lungi conversatiuni i-am repetat
53

asigurrile [lui M.J Antonescu privitoare la


marele om politic, binenteles n alt versiune
dect mi fuseser mbrcate de Ic. De altfel,
nici el nu s-a
188
ndoit de acest lucru cnd i-am raportat si acest
episod si i-am spus c am transmis, n casa
Burileanu, dlui Dianu care a venit s m vad,
toate lmuririle ce mi-ati dat privitoare la dl.
Maniu dar ntr-o form ndulcit. Domnia sa a fost
deosebit de satisfcut ascultndu-m, mai ales c
nu i-am vorbit de Cazinoul de la Esturil si nici
s revin n tar nu 1-am invitat". De ast dat,
rznd de-a binelea, mi-a rspuns cu un cald:
Bine, dle Demetrescu!" Nu am putut s-i raportez
c Dianu mi adusese o valiz cu fund dublu pentru
dl. Maniu, pe care am predat-o Ia Bucuresti.
Totusi, atunci cnd Dianu, Ia desprtire mi-a
spus: lat-ne acum si n postur de conspiratori.
Cine ar fi zis c noi ne vom ntlni pe acest
teren?" rspunsul meu Da, domnule ministru, cine
ar fi zis", era lipsit de convingere, ba chiar am
fost socat putin. Nu fcusem dect niste vagi
exercitii pn la acea prim cltorie n Iberia,
postura nu-mi plcea desi m interesa. Mai mult ca
o joac o vedeam, care poate s-ar termina spre
binele tuturor. Si totusi nu eram optimist. (Acum
vreo 14 ani, prietenul meu, D. Popescu, fostul
colaborator al lui Gr. Gafencu si Al. Cretzianu,
mi-a reamintit scepticismul, mai mult chiar,
pesimismul cu care vedeam, simteam, din 1938,
desfsurarea viitorului).
Toate acestea nu prezentau important. Ceea ce 1-a
bucurat adnc pe conductorul politicii noastre
externe a fost mesajul verbal, precum si cheia de
descifrat, n cazul cnd problema ar fi interesat,
pe care colegul meu de la Madrid, Scarlat
Grigoriu, m nsrcinase s le aduc la cunostinta
54

lui M. Antonescu. n drumul spre tar, m-am oprit,


din nou, cteva zile la Madrid, ca s iau
curierul. (De fapt eram doi. M nsotea si
curierul S.S.I., Boldur, dar nu ne-am vzut dect
n tren), n ultima dimineat, Scarlat Grigoriu a
venit la mine n camer, mi-a spus, n chipul cel
mai confidential, atrgndu-mi atentia c nici
ministrul nu stie" si cum ai vzut si tu, nici nu
mai vrea s fie amestecat n asemenea chestiuni",
s raportez Iui Ic, c se ivise acolo o
posibilitate de discutie la Madrid cu Aliatii.
Secretarul de pres Munteanu, dac nu m nsel, i
procurase prilejul de a se ntlni cu un
corespondent al unui ziar american nsemnat,
Henderson sau asa ceva la cererea, mai bine-zis la
sugestia acestuia. Ziaristul american si-a artat
189
interesul pentru soarta tragic a Romniei pentru
care simtea apropiere, datorit faptului c tinuse
mult la sotia sa, care murise de curnd si care
iubise tara noastr datorit prietenilor buni
romni pe care-i avusese Elena Vcrescu, sotii
Leon Cotnreanu (la Coty, marea firm) si altii,
n cursul conversatiei a strecurat c nu numai el
si arat un asemenea interes, dar c si
ambasadorul nsusi l manifest si chiar el
(ziaristul) crede c ar fi posibile... etc. etc.
Grigoriu m-a rugat s transmit premierului c nu a
mers mai departe, dar nici n-a fost negativ si c
cere urgente instructiuni, n acest scop mi-a dat
cheia de cifrat, tot pentru cazul unui rspuns,
eventual al unei corespondente mai sustinute.
Ministrul Nicky Dimitrescu mi-a relatat, cu lux de
amnunte, desigur pentru premier, ncercarea de
otrvire a crei victim era convins c fusese pe
cnd traversa cu trenul Germania pentru a reveni
la post. Foarte grave simptome au aprut, dup ce
buse, n tren, o limonada. Era att de convins,
55

nct avea ochii exorbitati de indignare. EI


explica acea tentativ nereusit prin contactele
avute din ordinul lui Ic cu nuntiul. De notat: N.
Dimitrescu avusese din ordin contacte numai cu
reprezentanti neolatini si printre acestia cu
reprezentanti ai unor regimuri de mn forte.
Ultima caracteristic ar putea explica, eventual
indiscretiile.
Pe
lng
risipa
de
contacte
semnate de peste tot. Era ideea, una dintre ele,
a lui Mihai Antonescu, aceea a unui bloc latin, si
alta, pentru nfiintarea unui bloc al neutrilor si
semnarea unei pci separate, telurile succesive
ale politicii lui Mihai Antonescu. Contacte duse
destul de departe si de care nemtii aflaser si au
vrut s fac astfel un exemplu si s dea un
avertisment modern. Si de aceea, eu fiind
compromis, nu mai pot fi ntrebuintat n asemenea
activitate" a fost concluzia acelei discutii, care
avusese loc atunci cnd m-am oprit prima oar la
Madrid, n drum spre Lisabona. Cum eram amndoi
foarte tineri, ironici si pusi pe glum, ne tineam
s nu rdem de-a binelea, mai cu seam c Grigoriu
n spatele lui N. Dimitrescu fcea niste semne la
cap. Mai trziu, cu experienta mrit, n-am mai
fost chiar att de sceptic. Precedente celebre
exist. Se pare chiar c si Titulescu prin 1935 ar
fi fost victima unei ncercri de otrvire, n
cazul nostru ns erau, dup mine, si note
discordante. Lichidarea unui executant, poate,
oferea un exemplu, dar nu rezolva nimic. Si, pe
urm poate c servi190
ciile germane, mestere n asemenea domeniu, nu 1ar fi lsat s scape pe simpaticul nostru ministru
din Spania, n ce priveste atitudinea Vaticanului,
ea era una de rezerv, ntruct dup o experient
istoric neizbutit, aceea a lui Benedict XV, papa
nu mai ntelegea s se expun unor nvinuiri de
56

prtinire a vreuneia din prtile n rzboi.


Vaticanul nu ntelegea s porneasc o actiune
direct de mediere n fruntea chiar a unui grup de
state n vederea unui mai trziu" nc nebulos,
si n orice caz nu urmrea s-si compromit
rezerva
si
posibilittile
printr-o
actiune
prematur nedorit de nici una din marile prti n
conflict.
Am
aflat
mai
trziu
consecintele
serioase
ale
acelui
incident
pentru
Mihai
Antonescu.
Vizibil cuprins de bucuria sperantei de a vedea
aprnd un punct de vedere mai critic la
occidentali, Ic mi-a dat instructiuni s pstrez
eu cheia si cum cobor de la el la Cifru, la
Cabinet
adic,
s-i
rspund
favorabil
Iui
Grigoriu. n schimbul de telegrame pasionant,
dramatic,
care
a
urmat,
ambasadorul
Hayes,
republican si profesor de drept international (Ic
se autoconvinsese ntr-o msur c ambasadorul l
cunoscuse
la
ultimul
congres
de
drept
international de la Haga la care participase sigur
si Hayes si c de aceea i se adresase lui cu mai
mult temei) a exprimat, n esent, urmtorul punct
de vedere pe care-1 rezumez:
a) Statele Unite au interes pentru mentinerea
echilibrului european, s previn ptrunderea
sovietic n Europa din timp
b) c lucrul acesta mai poate fi ndeplinit pe
Nistru
c) dar c pentru a fi ndeplinit n aceste
conditiuni, romnii nu trebuie s-si mistuie
armata n Rusia pentru interese ru ntelese si c
d) armata romn de circa un milion de oameni
trebuie s constituie un element real de echilibru
n Balcani si ar fi un element real de baraj;
(parc a vorbit si de armatele unor vecini, dar
nu-mi amintesc deloc precis). Precis mi amintesc
ns c a pomenit si de armata turc echivalent
57

cu a noastr, si care ar fi putut servi si ea la


acel baraj. Precizez: baraj diplomatic, socotit
eficient, dar c n acest scop este necesar,
191
e)
capitularea
neconditionat,
efectiv
si
imediat (nici o clip nu a fost vorba ca aceasta
s aib loc numai fat de aliatii vestici, cu
excluderea Rusiei).
Dup Conferinta de la Teheran, dup informatii si
zvonuri, se vorbea insistent si neprecis de tot
felul de planuri si ocupri de zone. M. Antonescu
m-a chemat ca s-mi dea instructiuni s plec ct
mai repede cu putint. Din nou curier la Lisabona,
dar n Spania trebuia s comunic, la dus, lui
Grigoriu, s cear ambasadorului Hayes s m
primeasc, aducnd noi instructiuni ce nu puteau
fi expediate cifrat. Din acelasi motiv comunicarea
ctre Grigoriu trebuia s i-o fac personal.
Antonescu si Ic avuseser deja cele mai serioase
neplceri cu Hitler n asemenea probleme. Si
plecarea mea n curierat, singur, (Ic a hotrt
asa din cauza nencrederii pe care o nutrea
mpotriva S.S.I., care era convins, c-1 urmrea
si pe el), putea atrage atentia serviciilor
speciale, dar o oarecare aparent monden mi
servea ntr-o msur de camuflaj. Ca si cea de a
fi destul de strin de toate cte se petreceau.
Cnd, n dou-trei zile, formele au fost gata m-am
prezentat, i-am raportat si mi-a fixat audient
pentru instructiuni.
Hotrrea, mai bine zis planul politic bine
stabilit al Antonestilor, era de a se evita cu
orice pret capitularea fr conditiuni si ocuparea
trii. Si mai ales nu o capitulare imediat.
Atunci acestea toate provocau cele mai vii si
legitime ngrijorri att guvernului ct si
opozitiei, atingnd chiar limitele unei stri
obsesive. De aceea, instructiunile pe care le
58

telegrafiasem lui Grigoriu n discutiile sale cu


ambasadorul
american,
i
cereau
s
mentin
contactele cu acela dar s caute din rsputeri s
obtin evitarea capitulrii fr conditii si a
eventualei ocupatii.
Cnd ambasadorul [Hayes], dup ce a artat c
nimic nu poate fi ntreprins mpotriva acelei
formule si c dac ea nu era primit nu mai era
cazul s continue contactul si discutiile cu
el ...si c atrgea, din nou, atentia, de altfel,
prin mai multe comunicri, c nici nu mai era timp
de pierdut... Ic a luat hotrrea de a m trimite
din nou acolo ca s prezint personal aceluia,
ntr-o
ultim
ncercare,
punctul
de
vedere
romnesc.
192
n cursul audientei lungi, n biroul su de la
Presedintie n noul local al ministerului, n
apartamentul ministrului de Externe de la catul I,
am retinut, n esent, urmtoarele:
Domnule Demetrescu, trebuie s-1 convingi pe
ambasador c suntem n cea mai dramatic situatie,
cu trupe germane n tar si cu probabila
participare a trupelor maghiare la ocuparea trii,
dac svrsim cea mai mic greseal. S-i arti c
Romnia este o plac turnant n acest rzboi
purtat pentru drepturile noastre recunoscute mai
nainte si de Statele Unite asupra Basarabiei si
Bucovinei
de
Nord,
c
am
fost
abandonati
agresiunii si amenintrii cu mprtirea, c dac
nemtii ne ocup, si ntresc frontul nc mai
mult cu aurul, cu cerealele, cu petrolul, cu
teritoriul si cu oamenii nostri de care se vor
folosi si pe care le vor folosi fr rezerv, fr
crutare. C dl. Maresal si cu mine luptm cu
dintii ca s limitm acest aport, c o facem nc
cu succes, dar din ce n ce mai greu. C
indiscretia lumii americane si a ziaristilor n
59

special este ngrozitoare stii ce neplceri


grave am avut dup plecarea printului Stirbey. Si
c pentru toate acestea nu poate fi nici vorb de
o capitulare neconditionat acum. C noi nu
respingem aceast capitulare n totul, ci dorim s
o realizm chiar n sensul n care vorbeste
ambasadorul Hayes cu atta dreptate, de a opri pe
rusi. Dar pentru asigurarea succesului sunt
necesare dou conditiuni: debarcarea n Balcani
(frontul de la Salonic din trecutul rzboi
mondial) si deschiderea Strmtorilor de ctre
Turcia. Sau mcar numai una din acestea dou.
n al doilea rnd, te rog, cnd ajungi la Lisabona
s-1 vezi pe dl. Ion Pan gal si s-i faci o
expunere n acelasi sens, adic s-i arti toate
elementele care pledeaz pentru noi si pentru
rolul nostru european n echilibrul continentului
stuia, ca si toate cele care ne ngreuneaz
situatia. Pe care de altfel si Pangal si noi toti
le stim. l vei ruga din partea mea s intervie
asa cum a mai fcut-o, pe lng polonezi
(guvernul) ca s ne sustin pe lng guvernul
englez si american, n numele intereselor noastre
comune.
O alt chestiune de toat nsemntatea pentru noi.
S-1 rogi s-ti transmit pentru mine orice
informatiuni privitoare la Conferinta de la
Teheran275. Si orice alte informatiuni privitoare
la noi.
193
De asemenea, te rog s-i mai spui c urmeaz s
prezinte n acelasi sens lucrurile si Nuntiului,
pentru informarea sa si a Vaticanului. Si-1 rog s
o fac si printre ai lui, francmasonii!
Am ascultat cu mult atentie, cu emotia fireasc
provocat de importanta misiunii ce mi se
ncredinta si de ndemnul luntric de a face totul
spre a izbuti. Dar urmream, fireste si jocul
60

sufletesc, n vorbele si pe fata omului ncrcat


de rspundere, de grij si aproape de desperare
cnd nftisa acest tablou n care ultima tus
privea pe francmasoni! Nu-i mai putea omite, n
interesul trii. Lucrul mi-a aprut, asa cum si
era, ca o not zugrvind mrimea dezastrului
nostru politic.
Dup ce I-am salutat cu toat deferenta si el cu
cldur mi-a urat tot succesul pe care mi-1 dorea
si si-I dorea, am cobort la mine, jos n palatul
Sturdza, ngndurat si coplesit. Am trecut imediat
la Buzesti care se afla n fostul cabinet al lui
Misa Arion, cu biroul scump de lemn lucrat si cu
impuntoarele portrete n mrime natural chiar
mai mari, ale regilor care fcuser Romnia Mare.
Buzesti se gsea acolo mpreun cu Barbul pe care1 cutam ca s-i cer prerea asupra mesajului
ctre Hayes. Mi se prea cu neputint s-i mai
repet conditiuni, atunci cnd el anuntase, de mai
multe ori, c asemenea procedare duce automat la
lichidarea contactelor, dar aveam nevoie s-i
ascult prerea. Dup ce le-am expus n rezumat
instructiunile pe care tocmai le primisem, Barbul
nonsalant si concis, mi-a spus: Drag, tie Ic
ti-a spus s-ti ncepi recitalul cu cele dou sau
mcar una din conditii si pe urm s capitulezi.
Mi se pare simpl solutia; ncepe prin a capitula
solemn din acea clip cnd vei ncepe discutia cu
ambasadorul, dar mai pe urm, strecoar conditiile
si, poate, o s mearg". Reconfortat de spiritul
practic si degajat al foarte inteligentului meu
prieten, am trecut n continuare la o primire de
instructiuni si de la Buzesti care mi-a spus:
Drag Cmile, Madridul nu are nici un fel de
important n ochii mei. Eu cred c Ic si face
iluzii de la nceput si pn la sfrsit. Pn si
cu chestia c Hayes l cunoaste de la Haga. Iar
acesta si face sau caut s-si fac un joc
61

personal, trambulin, dar nu mi se pare c


reprezint punctul de vedere oficial al lui
Roosevelt.
194
n schimb, poti aduce un mare serviciu, dac-i
spui c regele, Maniu, cel mai important sef
politic, si toti ceilalti sefi politici din
opozitie, socotesc c a venit clipa ncetrii
rzboiului ajuns impopular si a retragerii din el.
n acest scop doresc s intre n legtur cu
Aliatii ca s poat realiza mpreun planul lor.
Dac ti se pare c e cazul vorbeste si de Carta
Atlanticului, de Dumbarton Oaks276 etc. Dar pentru
toate acestea, dac crezi c vei putea, aranjeaz
n asa fel cu Grigoriu, ca s fii primit singur de
ambasador".
Acest plan a esuat pentru c Scarlat Grigoriu a
fost att de ulcerat de presupusa lips de
ncredere a lui Ic n el, care pornise totul,
nct am dat napoi. Nu am exclus vreo modalitate
oarecare n care el s fi intervenit pe lng Ic,
spre a-si restabili ncrederea acestuia! Aceasta
s-a petrecut la aeroport la Madrid, n timpul
opririi, cnd i-am explicat lui Scarlat c trebuie
s ne aranjeze o audient comun la ambasador.
Pentru a doua oar ajuns la Lisabona, 1-am rugat
pe V. Cdere s-mi usureze o ntrevedere cu
Pangal, cruia i-am transmis, la Legatie, n
prezenta si a ambasadorului, instructiunile lui
Ic.
Interlocutorul meu, cruia ncepusem prin a-i
transmite toat afectiunea mamei sale vitrege,
sora lui Alexandru Telemaque si cumnata lui Coti
Stoicescu, mi-a rspuns la fel de afectuos pentru
mama sa si pe urm am intrat n subiect, n ceea
ce privea hotrrile luate la Teheran, dnsul mi-a
rspuns la ntrebarea lui M. Antonescu c s-a
hotrt ocuparea Romniei n trei zone, ocupate
62

respectiv Ia Est de U.R.S.S., la Sud de Anglia si


la Vest de Statele Unite sau invers". A luat not
cu atentie foarte marcat omul prea bolnav si
avea o nftisare onctuoas, nu prea simpatic de
toate argumentele romnesti cunoscute deja dar
repetate acum ca s ajung spre sfrsitul
conversatiei s m anunte c Bucurestii va fi
bombardat dac nu va fi declarat oras deschis,
demilitarizat si deci dac nu vor fi scoase
unittile militare din el. Aliatii erau mai cu
seam interesati de evacuarea trupelor germane de
tot felul. Erau ns dispusi, n acest caz, s
acorde statutul clasic. Desi lucrul era imposibil
de realizat, aducnd asemenea informatie am grbit
ntoarcerea mea n tar, refuznd, lucru pe care-1
regret si astzi, o vacant de Crciun n
Andaluzia, unde eram invitat de mi-,
195
nistru si de Scarlat. Avusesem ns n Iberia
fericitul
prilej
de
a
mpleti
activitatea
profesional cu excursii la Toledo, Segovia,
Aranjuez, Escurial, Cintra. Minunile de la Prado
si cele din toate aceste orase pline de istorie si
de art chiar si satele, rosii crmizii ca si
solul plat al podisului spaniol cu case cu cte un
cat, srace dar impuntoare, toate oferite mie de
regretatii mei prieteni de acolo, se adaug la
frumusetile care m-au impresionat n decursul
vietii. Dar Andaluzia tot o regret! Acum poate as
accepta
invitatia,
desi
nu
mi-am
pierdut
constiinta datoriei de ndeplinit, ns stiu c
avertismentul avusese loc cam pe la sfrsitul lui
noiembrie, mai curnd prin decembrie 1943, iar
bombardarea Bucurestilor de att de trist memorie
a avut loc la 4 aprilie 1944. Dar nu puteam
ntrzia s dau alarma.
Audienta la Charlton Hayes a fost precedat de o
ntlnire cu ziaristul Henderson (dac-1 chema
63

asa) la Mria Pop si Irina Iveling acas, unde am


fost tot cu Scarlat Grigoriu si cu atasatul de
pres, Munteanu. Americanul, nalt si jovial, s-a
artat cu totul cstigat pentru faptul fixrii
audientei si doritor s aib succes. Se mai afla
la cele dou doamne si secretarul de pres de la
Madrid, N. Munteanu cu care Henderson stabilise
primele contacte si legase primele propuneri. Ne-a
repetat convingerea ambasadorului de a se preveni
ptrunderea U.R.S.S. n Europa, si implicit,
salvarea
de
la
dezastrul
ocuprii
trilor
limitrofe, Romnia n frunte. Fr a o fi spus,
dup cte-mi mai amintesc, n alti termeni dect
la nceputul convorbirilor cu Grigoriu, Henderson
a repetat c ambasadorul este unul din prietenii
personali ai presedintelui, desi este republican.
Aceast repetare ntocmai a pozitiei ambasadorului
a fost provocat de unele ipoteze exprimate
discret de noi, sub influenta ipotezei Buzesti, c
ambasadorul putea face un joc personal, cum i se
prea.
nainte de a ncepe relatarea audientei la
ambasada Statelor Unite, trebuie s fac sau s
repet o rezerv pe care vreau s o subliniez: dup
aproape patruzeci de ani trecuti de la data celor
notate" acum numai din memorie, este fireasc
lipsa de precizie pe care nteleg s o notez de
cte ori mi dau seama de ea, dar e foarte posibil
s se ntmple s nu-mi dau seama ntotdeauna. Dar
mai exist, n ce m priveste, si o
196
alt explicatie pe care eu nsumi, acum mi-o cer,
cum se face c de attea ori m-am limitat la o
informatie si nu am cutat s o completez, s o
adncesc. Pe de o parte, desigur, o fire de la
sine destul de discret si chiar controlat
discret. Dar mult mai mult, mult mai mult, joac
circumstantele cu totul aparte fat de care vointa
64

mea si dorinta de a sti nu au putut fi ctusi de


putin altele dect au fost, datorit unei
activitti extenuante. Relatez sau notez nteleg
prin relatare ceea ce se ntelege de obicei, o
desfsurare, o povestire n sensul nepeiorativ
lucruri petrecute sau czute pe capul nostru, n
cascad. Si m aflam ntr-o situatie cnd nu aveam
timp de loc s notez si cnd nici nu puteam nota,
fiind periculos la extrem, pentru actiunile la
care colaboram sau despre care eram, prin forta
lucrurilor, informat.
n afar de activitatea extenuant deseori si care
nu se concentra mcar asupra unui singur punct
ntr-o singur zi si care trebuia ndeplinit ct
de repede, s-a adugat ulterior, cnd adevrul nu
mai trebuia stiut si servit prin consemnarea lui,
c, nc de la prima mea arestare pn acum trei
mi-au fost cutate nsemnrile pe care nu le
fcusem dar cu acel prilej" m-am si hotrt s
nici nu le mai fac, nu de fric, ci pentru a nu m
mai osteni inutil. C posibilitatea de a face o
ampl prezentare a celor trite istoric la care m
rugase Buzesti s m nham si pentru care
strnsesem mai nti dou dosare cuprinznd, unul,
negocierile si problemele cu caracter special n
legtur cu ele cum ar fi chestiunea evreilor, ale
guvernului, adic ale lui M. Antonescu, si ale
maresalului Antonescu; altul al opozitiei. Toate
reprezentnd numai telegramele ultraconfidentiale
expediate prin cifrul Ministerului Afacerilor
Strine si care au fost toate lucrate de mine sau
n marea lor majoritate. Spre sfrsit, doar, cnd
nu se mai putea, colegii si prietenii Emil Ciurea,
Emil Lzrescu si Neagu Djuvara, au colaborat la
prima faz a calculelor si nc mai trziu au
putut cunoaste si textele. Asa c mpreun cu alte
documente puteam crede c voi avea ntotdeauna la
ndemn izvoarele acestea istorice, adevrate.
65

Dar mersul politic a fost cel stiut. Hrtiile miau fost ridicate de la doamna Coleta Alexandridi,
eu
fiind
deja
arestat
si
indisponibil
saptesprezece ani.
197
Asa c o anumit imprecizie este, desigur,
justificat. As fi putut lsa deoparte, omitnd,
fragmentele de care stiu c nu mai sunt sigur, dar
le mentionez cu bun stiint, pentru c n fond si
ele privesc un fapt pe care-1 stiu cert. Mcar c
a fost.
Pe ct am putut, pe ct am stiut, am luat toate
precautiile
de
a
asigura
secretul
asupra
ntlnirii cu Ch. Hayes. De la episodul N.
Dimitrescu, care fusese nendoielnic stiut si
reprosat de nemti lui Antonescu datorit ntr-o
foarte mare msur succesivelor sale faze de
politic extern urmrind ns acelasi tel,
iesirea din rzboi, Legatia noastr si la Lisabona
si n alte tri, neutre mai cu precdere, si ce s
mai spun de central, erau n atentia serviciilor
germane, romne, spaniole si toate cte urmreau
n trile respective legatiile. Era firesc ca
sugestiile pentru pregtirea unei actiuni comune a
trilor neutre (n dou variante : cu participarea
si fr participarea micilor tri aliate, de o
parte si de alta, dup simpatii, ca s se ajung
la o pace de compromis), s ajung repede s fie
cunoscute de nemti al cror conductor dement
numai de asa ceva nu voia s aud, ca s nu se
cread c e slab si va pierde rzboiul. La fel de
firesc era s dea nastere la multe indiscretii
actiunea sugerat ca recomandabil, diversilor
nemti din mai toat lumea, as zice, tinnd seama
c lumea de atunci era tare redus, si ea, n dou
variante. Vaticanul sustinut de puterile neutre ba
chiar si de micii aliati care-si aveau simpatiile
si de cealalt parte ntr-o actiune de pace, fie
66

Vaticanul singur. (Numai de cte ori monseniorul


Andrea Cassulo nu si-a rtcit hrtiile, n
prezenta mea, autopipindu-se cu mrieli de
suprare cnd nu le gsea sau cu sunete mai
luminoase punctate de mai multi Vi", Vi",
viviul" fiind contractiuni ale lui Oui" care
nsemna un linistitor semn de regsire, mi dau
seama c pe lng team, ar fi trebuit s
mentionez
printre
cauzele
de
consum
nervos
enumerate putin mai sus, si lupta deseori grea, cu
rsul nebun pe care de attea ori 1-am simtit gata
s se strneasc. Fie c era vorba de solemne
condoleante, pe care micul ministru al Japoniei
le-a prezentat cznd n bratele nu mai putin
solemnului nostru secretar general, Davidescu,
care 1-a oprit n cdere pe acela care se
mpiedicase, de solemn ce clca. Si ca un fcut
tot cu un ministru al Japoniei, bietul
198
Davidescu, tot el, dar de ast dat s-a speriat
de-a binelea c avea de a face cu un nebun (asa a
crezut n prima clip, cnd japonezul furios si
energic nestiind poate nici o limb strin, dup
ce s-a asezat n fotoliu la politicoasa invitatie
a gazdei, a srit n sus si btnd cu pumnul pe
biroul lui Davidescu, i-a strigat: Filipina, na."
Atunci mcar am putut rde nebuneste, pentru c
japonezul a plecat imediat). Era comunicarea
oficial a cderii Filipinelor.
Acum, la Madrid lucrurile evoluaser, dup cderea
lui Mussolini, mult mai grav si mai repede, si la
fel, dup ce pe frontul de Est se epuizase si
esuase ultima ncercare ofensiv german, venea
trimisul guvernului romn s discute capitularea
neconditionat a trii sale. Este adevrat, cu
sperante c formula salva sau era menit s
salveze, att conform vederilor ambasadorului ct
si celor ale conductorilor si. Capitulare spre a
67

se
evita
ocuparea
sovietic,
dup
prerea
exprimat deja de Ch. Hayes, care socotea si
dorea, fiind bnuitor fat de U.R.S.S. si politica
ei, s evite astfel ptrunderea sovietic n
Europa. Dar pentru aceasta era necesar ca fortele
trilor care, prin prezenta lor, mai puteau
ndeplini acest rol, s fie pstrate si nu
mcinate.
ntrevederea urma s aib loc chiar la ambasad,
loc pn la urm mai putin riscant dect acela al
unei ntrevederi n alt parte. La o or trzie,
pe strzi pustii si lturalnice (noaptea trziu,
acele strzi erau ntotdeauna neumblate), pe
ploaie si cu gulerele ridicate. De n-ar fi fost
dect acest aranjament si nc ar fi trebuit s
fim reperati. Noroc c strzile erau cu adevrat
pustii. Am urmat itinerariul dinainte stabilit de
persoanele pe care le-am citat pn aici, pe lng
grilajele ambasadei, asezat pe mai multe strzi,
am deschis o portit foarte lturalnic, cel putin
asa mi s-a prut, portit lsat deschis, am
urmat si n parc un itinerar bine explicat pe
niste alei, am urcat pe niste trepte ale unei
terase, mnati si de ctre o inim care deloc nu
btea ncet, am deschis usa din mijloc de acolo si
am intrat pe un culoar garantat necirculat de
personalul ambasadei, am deschis usa din dreapta
si iat-ne intrati, Grigoriu si cu mine pentru
prima oar n mod conspirativ, ntr-o carier care
se va dovedi pn la urm nu lipsit de asemenea
agremente tari ntr-o camer luminat de ast
dat, unde ne astepta secretarul, probabil, cu
care ne-am salutat rece, dar amabil totusi. Acesta
a iesit o
199
secund, nu mai mult, si a reintrat nsotind pe
ambasador cruia ne-a prezentat personal, cu toate
calittile ce ndeplineam. Ambasadorul, un om
68

nalt relativ, nu obez dar masiv, btrn (de vreo


50 de ani!) si el amabil de ghiat. n orice caz
impresia mea dominant era c se simtea foarte
ambasador al Statelor Unite n fata unor tinerei.
Pentru c n aceste rnduri vorbesc n primul rnd
si mai ales pentru mine, nu-mi este greu s
mrturisesc c eram serios intimidat si c
rspunderea mi apsa pe umeri. Grigoriu n
memoriul pe care 1-a naintat, prin mine lui Ic,
a reprodus ntocmai felul cum au decurs discutiile
chiar de la nceput, cnd dup ce prin cteva
cuvinte introductive m-a prezentat si eu, iesind
repede din starea de inhibitie n care m aflasem
cteva clipe, am intrat mai ex-abrupto n miezul
problemei, comunicndu-i c ncepnd chiar din
acel moment, din nsrcinarea guvernului romn, am
datoria s-i comunic c Romnia, tara mea, cere
capitularea neconditionat n fata celor trei
aliati (repet niciodat nu a fost vorba numai de
anglo-saxoni. Este un neadevr).
Notez c secretarul era interpretul de francez,
limba n care vorbeam si care se potrivea cu
mobila Ludovic XV a camerei unde ne aflam.
Cum am mai spus, aceasta era hotrrea pe care o
luasem dup micul sfat n trei, de la Bucuresti,
ca s nu se ajung la o ruptur a contactelor acum
ajunse adevrate discutii politice. De aceea, de
la nceput de tot am acceptat capitularea imediat
si neconditionat conform cererii si amenintrilor
cu ruptura n cazul contrariu, ns am adugat,
dup ce am terminat cu formulele respective (a se
vedea raportul Grigoriu) c pentru a se face
aceast capitulare efectiv, operatorie, n fata
pericolului reactiunii totale germane care ar fi
atras dup ea urmtoarele consecinte, pe care i
le-am expus rar si miscat (toate argumentele lui
Ic, adic de fapt erau ale tuturor celor
constienti, inclusiv Maniu, fat de eventualitatea
69

unei ocupatii germane) i-am precizat c Antonescu


are nevoie, are dou cereri de fcut (cereri si nu
conditii, dar n-am fcut acolo acest distinguo,
pur verbal). Debarcarea n Balcani spre Romnia si
deschiderea Strmtorilor de ctre Turcia. Pn la
urm, mcar una dintre ele. Ambasadorul, care s-a
luminat
la
fat
cnd
am
proclamat
solemn
capitularea, nu a respins cererile exprimate si nu
a
200
prut
nentelegtor.
Dimpotriv.
Totusi
am
resimtit senzatia de liberare, anume c trecusem
hopul, cnd m-a ntrebat: Bine, dar cum realizm
atunci capitularea si predarea documentului de
capitulare?" ntrebarea mi s-a prut baroc
datorit formalismului desuet, cum mi aprea. Am
rspuns c: Din cauza temerii pe care o resimte
guvernul romn de indiscretii att de periculoase
pentru chiar soarta rzboiului, stiute fiind si
deprinderile ziaristilor americani, el nu ar putea
proceda la nmnarea actului formal de capitulare,
dect dup realizarea cererilor sale. Bine, dar
pn atunci? Cine ne garanteaz actul?!"
Am improvizat un rspuns: Pentru aceleasi ratiuni
de securitate si datorit unor interese paralele
cu un guvern care poate pstra un secret, cred c
acest document ar putea fi ncredintat n depozit
personal, ministrului de Externe turc" (Aduceam
astfel nu inconstient omagiu uneia din prghiile
de politic international ale lui Ic!).
Adaug
c
att
la
plecare,
n
cursul
instructiunilor date de M. Antonescu ct si al
convorbirii
cu
Hayes,
am
propus
guvernului
american o baz militar naval pe coasta romn.
La
ncheierea
discutiilor,
ambasadorul
mi-a
mprtsit, n ncheiere, c ntrevederea nu 1-a
deceptionat. S mai spun de mine atunci c am fost
ncntat, ar fi inutil. Dar ce bucurie a resimtit
70

Ic, cnd m-a condus, de cum am cobort din tren,


la vila de la Bneasa ca s-i raportez sefului.
Era a treia zi de Crciun 1943. Pe urm, trziu,
noaptea,
am
cinat
invitat
de
Barbul
la
restaurantul
Transnistria,
n
aceeasi
stare
euforic.
Sperantele
nscute
astfel,
n
legtur
cu
Madridul, s-au mentinut un timp scurt, datorit
unei telegrame primite de la Ankara prin care se
comunica probabilitatea unei debarcri n Balcani.
Cred c era din partea generalului Maitland
Wilson277.
Informatia
a
fost
foarte
repede
infirmat, n circa dou sptmni poate, de o
alt telegram, aceasta cu sigurant de la
generalul englez, care arta c fusese vorba de o
eroare. Mult mai trziu, am avut cheia erorii.
Esuarea planurilor lui Churchill de debarcare n
Balcani.
Prelungite un scurt timp, negocierile de la Madrid
au luat sfrsit un timp dup nceperea celor de la
Cairo, datorit tocmai a noilor condi-tiuni de
ducerea rzboiului n cea mai perfect unitate de
vederi n
201
folosul Sovietelor. Adaug, c pentru ca Ic s nu
m sanctioneze cumva pentru faptul de a nu-i fi
respectat instructiunile, am modificat nceputul
raportului lui Grigoriu, care de bun credint
fiind, m-ar fi dat de gol c le clcasem. De
altfel, cu cele mai bune intentii si nu pentru a
ajunge n infern!
Aceasta este tot ceea ce mi mai aduc aminte
fr documente de nici un fel despre episodul
meu de la Madrid si Lisabona, la care am
participat n felul artat pn aici.
Trimiterea [mutarea negocierilor] de la Madrid la
Cairo nu 1-a mpiedicat ns pe M. Antonescu s se
foloseasc de plecarea sau trimiterea lui Barbul
71

la Madrid si Barcelona, spre a ncerca s continue


negocierile, n mai multe rnduri i s-a repetat c
nu mai pot avea loc n nici un chip discutii
separate.
n timpul celei de a doua cltorii prin Iberia,
m-am oprit la Barcelona 24 de ore dup o tot att
de minunat cltorie, de ast dat cu avionul
peste Rin, Vosgi, Rhon si Pirinei. O aterizare
fortat la Freiburg im Breisgau, mi-a ntrerupt
fr voie, dar cu ct ncntare, zborul n
linistea neumblat de avioane inamice a Pdurii
Negre. Universitate fr prea multi studenti,
casele nenclzite dar toate frumoase din secolul
al XVIII-lea si bucuria stpnei casei unde am
fost ncartiruit, la alimentele ce am putut s-i
dau ei si copilului, nu fceau cu totul de uitat
rzboiul.
Barcelona. La aeroport, pe malul mrii chiar la
vreo zece-cinci-sprezece km de oras, m astepta
colegul meu I. Ciontescu, numit la consulatul de
acolo si sosit de curnd. M roag s nu m supr
dar, ca s nu fac dou drumuri, s astept cu el
pn vine si Pamfil Seicaru de la Lisabona sau
spre Lisabona.
Socotind c dup etichetarea mea de bandit, care
m lsase perfect indiferent, de ctre ginerele
su, etichet motivat de faptul c nu luasem o
scrisoare adresat socrului su, dar nevizat de
V. Cdere, Seicaru ar fi putut s se fac c nu m
cunoaste atunci cnd 1-as fi salutat, 1-am rugat
pe I. Ciontescu s m prezinte cnd a sosit
Seicaru.
202
Acesta foarte amabil, a protestat spunnd c m
cunostea foarte bine si ne-a poftit pe toti la
cin la un mare restaurant de cartier cu specific
catalan. L-a poftit si pe consulul general,
ministrul
Em.
Krupenski
si
binenteles
pe
72

Ciontescu cu doamna. Urma s ne ntlnim n holul


hotelului Ritz, unde trsesem cu totii, ns pe
mine m-a rugat dac n-aveam nimic altceva, s-1
ntlnesc cu o jumtate de or nainte de a pleca
cu
totii
la
restaurant,
n
salonul
de
corespondent al hotelului. Stiam eu ce stiam, dar
chiar nu m asteptam s primesc amnunte att de
particulare, ca, de pild, cele privind aspectele
brbtiei dlui Stamboal care-si mai si schimbase
numele n Greceanu si care era sotul dnei
Greceanu, membr la Patronaj, directoare o
cunosteam destul de bine excelent a unui cmin
de studente si apropiat prieten a dnei Mria
Antonescu. Si c toate acestea fcuser" cariera
lui V. Cdere. Cam iritat de acest fel de
conversatie, am ridicat din umeri si i-am spus
Dar domnule Seicaru, ce interes vedeti n lucruri
care nu prea vd cum ne privesc, pe dv. si pe
mine. Eu nu vd nici unul". Ba da. Ce aveti cu
copiii mei?!" Nu avem nimic, domnule Seicaru, ce
s avem? Eu nici nu-i cunosc pn acum. Dar ntr-o
legatie mic si important nu se poate admite ca,
pentru niste fleacuri, s fac fiecare ce vrea,
peste capul sefului ei si al normelor stabilite.
Pot s v spun acestea toate pentru c n acest
sens a fost (sau este) rostul misiunii mele la
Lisabona". Dar Brutus Coste ce are cu Cismigiu?!"
Nu are nimic de ordin personal. Pot s v
asigur". Noroc c au sosit si ceilalti invitati si
conversatia a luat sfrsit n pace si Seicaru a
prut mbunat.
La acea cin ne-a tratat cu icre negre. Nu mi-a
venit s cred, din cauza pretului exorbitant
acolo, c le-a comandat. Am crezut c le-a adus cu
el din tar. n cursul mesei mi s-a adresat direct
la un moment dat si mi-a spus Stii, dle
Demetrescu, eu pot distruge un om. Asa am distrus
pe Gh. Getan. Mi-a prut ru pe urm, cci am
73

aflat c pe dna Leonida ar fi trebuit s o atac.


Getan a fost mai domn dect ea". Da, dle
Seicaru, se pare c datorit virulentei dv.
campanii n Curentul", opinia public si juratii
s-au ridicat mpotriva lui Getan; care a fcut
opt ani de ocn, pentru o fapt pentru care avea
reale circumstante atenuante. Dar campania dv.
mpotriva viitorului patriarh nu a mai avut
203
acelasi efect, mi se pare. De altfel, eu pe atunci
aveam vreo treisprezece ani".
Tot n legtur cu campaniile ziarului, a adus n
discutie cenzurarea articolelor sale n serie
mpotriva Germaniei si confiscarea ziarului. Nici
Maniu nu are un dosar att de gros la Legatia
german, cum l am eu!" Ei, dle Seicaru, dar nici
nu are nevoie dl. Maniu s-1 aibe att de gros.
Poate s-1 egaleze si mai subtire". Am fost lipsit
poate de politete, dar era iritant tot ce spunea
si felul cum se luda si pe urm cum ajunsese s
se compare cu Maniu. Ajunsi pe lng hotel, cci
umblam pe jos, ne spune c lui pn si rusii i-au
fcut propuneri. Stii asta, dle Demetrescu?"
Nu stiam. Si nu le-ati acceptat?" Atunci am
crezut c m va sanctiona pe loc pentru grosolnia
mea, cci n-aveam dect s refuz invitatia, dar nu
era chiar cuviincios felul n care-i rspunsesem.
S-a oprit de a vorbi din mers si a strigat la
mine: Dle Demetrescu, Dumneata vorbesti serios?"
Regretnd c depsisem msura, nu am putut s-o
repar, natural, n asa fel ca s nu mai rmn
nimic amar, dect rspunzndu-i tot pe loc:
Desigur, domnule Seicaru, pentru c gsesc c ar
fi un lucru util de discutat cu rusii si un om ca
dv". Pentru rspunsul dsale m-am decis s
povestesc toat anecdota, fleac. Pamfil Seicaru
mi-a spus Domnule Demetrescu, s stii c multe oi

74

fi n stare s fac. Dar eu sunt patriot si cu


rusii nu discut".
Cred c s-a simtit de ctre noi toti c m-a
impresionat rspunsul definitiv.
Anxios, ncercnd s tot gseasc formule de tot
felul, de reechilibrare european cu ajutorul
neutrilor, catolicismului sau aliatilor nfrnti
ca Italia, trimitnd ca si cum ar fi semnat,
personalitti cu felurit gabarit politic si deci
cu variate legturi internationale, variate ca
valoare a acestor legturi, ngrozit de cercul
strangulant al nfrngerii Axei germano-romne,
la att ajunsese s se reduc celebra de trist
amintire Ax M. Antonescu a pus multe sperante
si n negocierile de la Stockholm. Din 1944.
Ca si la Madrid desi documente oficiale
americane afirm c initiativa discutiilor a
apartinut Romniei, lucrul nu este exact dect n
sensul general de care am vorbit mai sus, n
sensul n care se stia bine
204
de ctre toat lumea, c vicepremierul, n orice
caz, era activ agent al pcii. Si avem documente
n acest sens si Hitler si Ribbentrop si attia
altii nu stiau c initiativa a apartinut de ast
dat nu americanilor, ci rusilor. Initiativa
stabilirii contactelor si a formulrii unor
avantajoase conditiuni, avantajoase conditii fat
de gravitatea nfrngerii. De fapt, ziaristii n-au
fcut dect s fluture plcute consideratii. Si
binenteles tot cte un ziarist a fost mijlocul de
stabilire a contactelor. Nu se numea Henderson, ci
Goranov si era bulgar. Nu fac aceste afirmatii ca
s nu le spun ceea ce sunt: puneri la punct, din
hipetrofie sovin, ci pentru a sustine faptul c
si Aliatii aveau nevoie, ntr-o msur nsemnat
mcar, de concursul Romniei.

75

n jurul Crciunului, acel ziarist bulgar s-a


prezentat consilierului nostru de pres Gh.
Seinescu si i-a fcut uverturi pentru a mijloci
discutii cu ambasada sovietic n vederea iesirii
Romniei din rzboi. Ulterior, la 4 ianuarie poate
cred a-mi aminti bine data Goranov i-a pus,
voit si cu tlc, ntrebarea tot lui Seinescu, dac
sosirea la Stockholm a colaboratorului premierului
romn Gh. Barbul era de fapt cel mai apropiat si
pretuit colaborator al aceluia ntr-un curierat
simplu, nu era motivat ntr-adevr de o misiune
special, o nsrcinare precis deci, n sensul
nceperii unor discutii ntre cele dou tri. Si
i-a lsat s se nteleag c ar fi fost asteptat
o asemenea misiune. Deci la 4 ianuarie cred, dar
poate s gresesc, n orice caz, mi aduc precis
aminte de aceast dat a unei telegrame importante
din Suedia, n aceast legtur de idei. Barbul
raportnd la ntoarcere, M. Antonescu i-a dat, pe
loc,
autorizatia
ministrului
Nanu
s
lege
conversatiile si s pstreze secretul absolut.
Domnea teama de spionajul german, dar si de o
posibil ntelegere, la Stockholm, chiar ntre
Germania si Rusia care, dup cele spuse mie de M.
Antonescu, discutau o eventual pace ntre ele.
Desigur c se temea ca aceasta s nu se fac si pe
socoteala noastr, cum mi-a si spus (de curnd am
citit interesanta carte si destul de bine fcut,
fat de conditiile date, a dlui Simion278 si mi-am
reamintit de conversatia neautorizat a lui Fred
Nanu cu Spichinski. Nanu ca si Cretzianu avnd
nsrcinarea s profite de orice ocazie, n
directia dat, dar nu mai putin scade aceasta
calittile respectivilor de curaj si initiativ).
Aceast pretuire lsnd de o parte sloganurile
obligatorii
205

76


se
refer
la
toate
cte
sunt
lsate
subntelegerii cititorului avizat, prin citirea
printre rnduri ca si la explicita denuntare a
ntelegerii de la Moscova279, Churchill Stalin
(era s scriu HitlerStalin!). Dar nu pot s nu
relev certa denaturare a adevrului relativ la
cererea guvernului romn de a obtine un teritoriu
de rezident neocupat de trupele aliate. Cerere
acceptat de guvernul sovietic si nu respins, cum
e prezentat de autor. Cum domnia-sa m citeaz
acolo, sunt obligat s restabilesc realitatea cu
privire la acest punct.
n cursul ntrevederilor secrete care au urmat si
a telegramelor care le-au rezumat, guvernul
Sovietelor comunica celui romn asigurri de
respectarea suveranittii si de neamestec.
n consecint, asigurri formulate n sensul c nu
va fi instalat o administratie comunist n
zonele ocupate ale trii propriu-zise n
inteipretarea sovietic Basarabia urma s fie
reocupat, reanexat automat prin nsusi faptul
ocuprii
ei
si
situatia
astfel
lichidat,
confirmat de guvernul romn care nu putea nc s
se hotrasc la asemenea rezolvare, la ntoarcerea
armelor mpotriva Germaniei. C, prin urmare,
neexistnd o asemenea administratie, nu vor fi
nici profesorul Constantinescu-Iasi280 sau dr.
Petru Groza281 n fruntea ei. (Neclar. Vezi nota
adogat pe foaia urmtoare)*
n timpul desfsurrii discutiilor avute de
ministrul nostru cu Semionov, consilierul rus, pe
care tot acesta, specialist n materie, le
organiza ntotdeauna ca s fie asigurat secretul
la maximum si, implicit, tot el le si fixa si si
convoca partenerul, s-au schimbat argumente si
conditii n acelasi sens cu cele care au urmat
peste vreo lun si ceva la Cairo. Cu o esential
deosebire ns, asupra creia voi reveni n
77

continuare. Tin s repet ns c faptul c


Stockholmul era o capital neutr si mic relativ,
usura actiunea tuturor serviciilor de informare si
de contrainformare. Cu prilejul recomandrilor
cvasi-obsesive
pentru
asigurarea
secretului
absolut al discutiilor ca si acela al asigurrii
sistemului de cifrare, Ic si justifica fat de
mine recomandrile, spunn-du-mi c-i era team,
dup ptaniile anterioare, de o eventual ptrun*
Se
refer
la
o
eventual
administratie
interimar n cele dou provincii romnesti
(Basarabia si Bucovina de Nord), pn la hotrrea
definitiv a Conferintei de Pace.
206
dere
n
secretul
actiunii
sale.
Aceast
eventualitate putea duce la o mprtire a trii
ntre cei doi, acum n rzboi, dar care, spunea el
c era informat, au contacte tot la Stockholm si
nu excludea nici alte locuri, i era team ca o
voit dare pe fat a rusilor a discutiilor cu noi
s nu usureze Germaniei abandonarea noastr.
(Rusii cred c au dorit atunci s obtin, ntr-un
moment pe care l socoteau favorabil, util lor,
schimbarea noastr de tabr cu toate consecintele
ei, de prim mrime, pe front si n mersul
rzboiului n general si poate nefiind nc siguri
de capitularea pasnic si amical a anglosaxonilor fat de ei, au ncercat s previn
negocieri n trei cu Romnia, propunndu-ne la
Stockholm, aceleasi conditii, relativ favorabile
si altele chiar mai favorabile dect la Cairo,
ulterior). Aceasta att cu o lun jumtate nainte
de nceperea negocierilor de la Cairo dar si dup
nceperea acelor negocieri. De aceea, au si mers
pn la a formula atrgtoare asigurri si
posibilitti de dezvoltare a relatiilor dintre
cele dou tri, ncepnd chiar cu fixarea unei
capitulri care nu putea fi interpretat strmt
78

(Spichinski ctre Nanu). Chiar si cnd se negocia


deja la Cairo, toti rusii cu care aveam de-a face
la
Stockholm,
Kollontai282-Semionov-Nanu,
dna
Kollontai-Gh. Duca, adic att fat de guvern ct
si fat de opozitie insistau amical s nu mai
recurgem la negocierile de acolo, ci s ne
ntelegem direct n doi la Stockholm (dac n-ar fi
prea tragic s-ar putea rezuma la noi ntre noi"
ca n familie sau ntre prieteni) si Rusia se va
arta ntelegtoare si binevoitoare, dac si
Romnia... etc. etc. Nu este inutil s repet c
anglo-saxonii care fixaser marea lor linie
politic n acordarea acesteia cu cea ruseasc, ne
repetau la Cairo amenintarea c ne vor denunta
orice manevr de separare a Aliatilor si c vor
comunica rusilor orice mesagiu, n orice domeniu,
att timp ct vor dura negocierile din Capitala
Egiptului. Dup un prim timp de discutii la
Stockholm a intervenit acolo o pauz de vreo
patruzeci de zile, timp n care n-a avut loc nici
un fel de contact. Asupra rostului acestei
ntreruperi nu am avut nici un fel de lmurire.
Dup aceea, prin intermediul aceluiasi agent
bulgaro-sovietic, mult timp bnuit de Nanu, s-au
reluat contactele, dup ce, spre a masca interesul
sovietic, Goranov a fcut o serie de imputri lui
Nanu
adresate
guvernului
romn
prin
care
intentiona s arate acestuia c nu urmrea
207
s procedeze ntr-adevr, realmente, la schimbarea
politicii sale, ci numai s cstige timp era un
argument ntrebuintat chiar si fat de opozitie
att la Stockholm ct si la Cairo, ulterior, dup
cum fusese si la Madrid si, fireste nu era chiar
lipsit de ndrepttire pentru c, chiar o dat
admis
ipoteza
renuntrii
definitive,
adic
renuntrii la strdania ambelor prti (guvern si
opozitie) de a se ncerca amnarea rezolvrii
79

soartei celor dou provincii romnesti pn la


hotrrea definitiv a Conferintei de Pace privind
Basarabia si Bucovina de Nord, si hotrt
actiunea, n principiu, trebuia ales momentul cel
mai favorabil. Mcar dac ar fi aprut ca atare.
Care s reduc riscurile acelea att de grave si
mari ale esecului. Pentru orice romn adevrat,
ambele conditii erau att de grele, nct orice
sperant risca s ncetineasc mersul actiunii.
Sperante s-au ivit si n urma generoaselor
declaratii ale Aliatilor cu diverse prilejuri si
din propriile declaratii generoase, decJaratiipro-gram prin care acestia au artat c nu vor
recunoaste mririle teritoriale rezultate n urma
agresiunii si a sfsierii tratatelor si a
conventiunilor internationale ncheiate tocmai
mpotriva agresiunii. N-a fost lipsit de un tragic
grotesc, mai trziu ceva, tratatul ncheiat cu
U.R.S.S. prin care puterile anglo-saxone (Statele
Unite cu usoare si neputincioase rezerve) au
consimtit s recunoasc frontierele din J940 ale
Rusiei pe care Ie mpinseser Stalin si Hitler,
mai departe dect tarii, prin actul de Ia 23
august [1939] semnat la Moscova.
Aceasta n numele unui viitor mai drept, al unei
lumi mai bune.
Oamenilor nostri politici chiar, le-a trebuit un
timp mai lung sau mai scurt pn s-si dea seama
de inconsistenta unor principii declarate din nou
solemn, valabile universal, dar n cel mai bun caz
asigurate numai unei reduse prti a lumii
civilizate.
Teama Vesticilor de o nou ntelegere germano-rus
i paraliza n asa chip, nct nu au socotit c
pot s-o insufle ei cu aceleasi mijloace, dac nu
mai multe. Iar eroismul omului rus, admirabil
dintotdeauna, a fost extins si atribuit cu dorinta
de a se obtine prietenii sufletesti unei conduceri
80

care stia bine ce voia si ndeplinea si mai bine,


aceasta nsu-sindu-si verbal principiile nobile
att de puternice fat de opinia public vestic.
(Iar Roosevelt se ntreba dac-i plcuse lui
Stalin!)
Datorit
acestor
circumstante
s-a
ndjduit deci de ctre unii mai mult deci
208
(M. Antonescu) n posibilitatea ca s fie amnat
rezolvarea chestiunii Basarabiei, la Conferinta de
Pace. Un timp a crezut ntr-o asemenea dezlegare
si luliu Maniu. Dar si-a dat, pn Ia urm, seama
de realitti. Iar Buzesti pot spune c n-a crezut
nici o clip nici n recunoasterea drepturilor
noastre confirmate prin solutia plebiscitului sau
a Conferintei, la care s-a raliat, ridicnd
ntotdeauna caracteristic din umeri.
Am notat cu prilejul episodului de la Madrid c
prietenul nostru era cu totul nencreztor n
capacitarea termenul ardelenesc care ne strnea
hazul pe loc ambasadorului Hayes de ctre
Roosevelt. Finalul de acolo: trimiterea noastr la
Cairo prin sfrsitul negocierilor din Capitala
Spaniei care ajunseser s dubleze pe cele de la
Cairo. Buzesti excludea, n conditiile date,
aparitia diviziunii ntre Aliati, asteptate febril
de Antonesti. Era sigur de ivirea ei, dup
sfrsitul rzboiului ns. Nu credea nici n
armele noi, care chiar dac au aprut, nu erau
dup prerea sa suficiente pentru a rsturna
situatia. Credea n realitatea dezastrului de pe
front
si
struia
mereu
pentru
a
ncheia
armistitiul n clipa cea mai bun ca s dea
rezultatele optime pentru Romnia. Era convins c
Antonestii nu vor face ei armistitiul si era
ptruns de lipsa de simt practic a planurilor si a
eforturilor lui Ic pe lng Aliati, pe lng
neutri, pap si francmasoni (Mussolini fusese

81

asasinat). Febra lui Ic cu puternice manifestri


verbale nu-i inspira ncredere.
Acesta totusi si continua eforturile. De aceea
cnd i s-a prut c poate deduce din atmosfera ce
domnea n timpul discutiilor de la Stockholm NanuSemionov paralele si analoge cu cele DucaKollontai, de care nu avea idee c se degaja
impresia unei ntelegeri mai mari din partea
U.R.S.S. fat de Romnia, M. Antonescu, hotrt s
nu piard, cu nici un chip, legtura de acolo, ci
s o mentin, s o prelungeasc ct mai mult,
furniznd
si
el
celeilalte
prti
impresii
asemntoare, care ns s nu depseasc nc faza
oral. Nu trebuia nc s se concretizeze
substanta acelor discutii n acte scrise. Si la
Stockholm se ajunsese n faza de la Cairo. Ni se
comunicase continutul conditiilor acordate la
Cairo la 12 aprilie283 si ni s-au repetat
declaratiile lui V. Molotov din 2 aprilie284 ca si
alte puncte, cred, atinse acolo.
209
Primind ns o ultim telegram a lui Fred Nanu,
prin care acesta fcea cunoscut la Bucuresti c
sovieticii nu mai nteleg s continue discutiile
n mod dilatoriu si dac nu ajung s se
concretizeze mai mult si mai repede, M. Antonescu
m-a chemat si mi-a dat dispozitii s-mi fac
formele de plecare singur, fr dublura S.S.I.
, la Stockholm ca s-i duc lui Nanu noi
instructiuni.
Plecarea
de
form,
curier
la
Helsinki si, fiind eu abuziv si amator de viat
bun, urma s stau acolo, pus pe petrecere, ct
timp ar fi fost necesar. Seful politicii noastre
externe
acorda
mare
important
acestor
instructiuni si spera ntr-o ntelegere mai mare a
guvernului sovietic ca si n faptul c ele vor
antrena poate, noi angajamente, mai largi, din
partea Sovietelor.
82

Am primit aceste instructiuni n cadrul unei lungi


audiente Ia el n birou, n palatul cel nou,
prima, si a doua n timpul drumului spre Snagov la
ntoarcere, n automobil, ntr-o atmosfer de
tensiune, din care Ic mai iesea, strignd la
sofer era aproape maniac al vitezei. Ce? umbli
ca dup dric?!", Ce? vrei s m dau jos?!" Acum
m dau jos!!" Soferul era obisnuit, si de altfel
umblam cu aproape 100 km pe o sosea strmt, pe
camuflaj si circulatie intens pn prseam
soseaua principal si o luam la dreapta spre
Snagov. Soferul era obisnuit, dar eu nu, si, de
cte ori m-a luat Ic cu masina dac nu puteam
gsi cauze si motive mai binecuvntate, resimteam
o oarecare oprimare, chiar dac m strduiam s nu
pierd un cuvnt din abundentul flux verbal al
regretatului meu fost sef. Audientele acestea au
avut loc n dimineata si, respectiv, noaptea zilei
precednd plecarea spre Stockholm.
Nu e lipsit de interes tehnic s art c de la
vila printului Nicolae285, m ducea o barc cu
motor pe malul din fat al lacului, piezis, la
vila unde V. Rdulescu-Pogoneanu, Emil Lzrescu
si cu mine eram dispersati alturi de vila
Constantinescu cu dou turnuri, unde era dispersat
restul esalonului Cifrului. n vila unde locuiam
noi trei se gsea si aparatul de radio-emisiune si
receptie, din ordinul lui Ic, cu care se fceau
transmisiunile ultra-confidentiale spre si de la
Ankara, l manevra Emil Lzrescu, o echip de doi
functionari specialisti P.T.T. era oricnd gata la
chemarea noastr n caz de defectare s-1 pun din
nou n stare de functionare, iar o grup de
soldati i asigura paza. Destul de aproximativ.
210
Vicepremierul m nsrcina din nou, s nsir
consecintele de o extrem gravitate pentru Romnia
si de una aproape egal pentru Aliati, ac ea ar
83

fi fost ocupat de Germania, cum fusese n ultimul


rnd Ungaria. C exploatate fr rezerv, aurul,
petrolul, cerealele, munca si sngele oamenilor ei
ar fi sustinut efortul de rzboi german din plin
ca si situatia geografic a trii, o adevrat
plac turnant din punct de vedere strategic.
Menit s pun, de altfel exact, aportul romn n
valoare,
acest
tablou
trebuia
explicit
s
contribuie la explicarea asteptrii momentului
celui mai favorabil pentru executie. Urma ca
ministrul Nanu sau eu, s expunem diplomatului
sovietic, toate argumentele posibile.
Lunga expunere a instructiunilor era limpede,
luminoas chiar, decurgea natural si logic,
argumentele veneau cu vibratie dramatic si
inteligent, de care Ic nu ducea lips. Totul era
subliniat de privirea ptrunztoare, prelung a
ochilor si mari, negri, strlucitori. Atingea
nivelul unei invocatii patetice cnd mi arta n
cursul expunerii sale, c Domnul maresal si tara
au fcut rzboiul pentru pmntul lor. S
nteleag, Uniunea Sovietic c pentru Basarabia
am luptat si nu putem renunta usor la ea!"
Reaprea acum si argumentul adus de rege n
discursul su de Anul Nou 1943. Am fost chiar
uluit s aud acest apel pe care trebuia s-1
reproduc si tot att de mult am fost uluit cnd am
auzit, spus cu fort n peroratie: S nteleag
Rusia, putere revolutionar, c rolul ei mare n
lume, ca mare putere nu este s-si dezvolte
imperialismul rusesc ci s se pun n fruntea
natiunilor
mijlocii
si
mici,
s
Ie
apere
interesele, interese care nu supr pe nimeni, ci
contribuie la asezarea dreapt a lumii!" Nu mi-a
venit s cred urechilor. Neasteptatul apel mi s-a
ntiprit definitiv. Socul a fost cu att mai mare
cu ct am avut impresia de rupere de realitti a
sefului politicii externe romnesti. Dup zeci de
84

ani mi mentin observatia de atunci, de nerealism,


dar dac rmn plasat n utopie nu pot s nu
consider c n acea invocatie era ceva miez pentru
o politic a lui dac ar fi fost asa, ce bine ar
fi fost", n poveste.
n fine, Ic a ncheiat, iar noaptea a revenit
formulnd precis urmtoarele cereri: garantarea
suveranittii
trii
si
a
neamestecului
n
afacerile ei, neocuparea ei (tria cu teama
acestei ocupatii, pe care dorea s
211
o evite, ca si Maniu, Buzesti si toti sefii
nationali, era nedorit chiar cu o participare
anglo-saxon, pentru care ns ar fi fcut tot
posibilul s o obtin ct de ct, n cazul cnd
ipoteza unei ocupri ar fi devenit inevitabil);
reducerea despgubirilor de rzboi care ar fi fost
greu de pltit de un stat care suferise att fr
a fi avut vreun rol de rspundere n determinarea
evenimentelor internationale; amnarea rezolvrii
chestiunii Basarabiei la Conferinta de Pace si, n
fine, o conditie cu totul nou, aceea ca Romnia
s nu ntoarc armele mpotriva fostului su aliat
de pn atunci (aliat cu sila, dar totusi aliat).
Toate aceste cereri ministrul Nanu sau eu nsumi,
eventual, trebuia s le expunem verbal si numai
verbal, fr a da nimic, absolut nimic scris,
pentru c sunt informat c tot acolo nemtii
discut cu rusii si ntelegi ce s-ar ntmpla dac
rusii ar prezenta un document de al nostru de
aceast natur ca s usureze nemtilor abandonarea
noastr
definitiv.
De
altfel,
n
fapt,
abandonarea a si nceput prin ptrunderea rusilor
si retragerea nemtilor de pe o bun parte a
teritoriului nostru, pe care nu-1 mai pot apra".
Expunerile acestea al cror material sau a cror
substant
erau
mereu
evocate
de
premierul

85

interimar, au durat peste dou ore, continund si


la Snagov.
Odat ajuns la Stockholm, ministrul m-a invitat
seara la mas n ziua sosirii. Dup mas, atunci
cnd sotia si fiica sa s-au retras, am trecut n
birou unde i-am expus, ceva mai pe scurt, dar
totusi
lung
vreme,
instructiunile
att
de
caracteristice ale sefului nostru precum si,
evident, n concluzie, interdictiile si motivarea
lor.
Dup ce a ascultat trei oameni am ntlnit
atingnd perfectiunea n arta ascultatului fr
ntrerupere: Barbu Stirbey, Nanu si Maniu fr
s se vad vreo reactie pe fata lui, impasibil si
rece, tipic anglo-saxon: prelung, osoas, blond
si cu brbia n accentuat galos", Fred Nanu mi-a
rspuns:
Atunci nu este nimic de fcut pentru c am fost
deja avertizat c dac nu este vorba de marcat
progrese precise n discutiuni, atunci nu mai este
cazul ca acestea s continue". Si nu o singur
dat mi-a spus lucrul acesta. Pentru c totusi,
n instructiunile cu care ai venit, ar fi
212
material de care s ne putem servi n acest scop
si pentru c cred c este de o important prea
mare, pentru noi, calea ce ni se deschide aici, as
fi de prere s formulm cteva din punctele
principale ale instructiunilor si s le asternem
pe hrtie, fr semntur si fr antet, pentru
consilier personal. Dac esti de prerea mea,
atunci te rog s m sustii la Bucuresti, artnd
c ai fost de acord cu mine".
Cum eram n totul de acord, pn la urm, cu
dnsul, i-am spus-o, dndu-i asigurarea ce-mi
ceruse. Cum am artat, pn la urm i-am dat-o
fr ezitare. Dar discutia a durat toat noaptea
pn a doua zi dimineata. Reproduc, n continuare,
86

n copie, Aide-memoire-ul pe care 1-am dat


vicepremierului imediat dup ce m-am napoiat la
Bucuresti si dup ce i-am fcut pe loc un scurt
raport verbal, i-am nmnat hrtia. Atunci, pe
loc, nu mi-a spus nimic, nici pe fat nu i-am
vzut vreo reactie. Un simplu multumesc". Aceasta
fat de mine, de persoana mea. Fat de Nanu a
intrat, n continuare, n furie, cum art mai jos.
Redau n copie si observatiunile pe care le-am
scris, pe scurt, asupra schimbului de comunicri
de la Stockholm:
Aide-memoire (rezumat)
Am comunicat dlui ministru Nanu urmtoarele
obiectiuni pe care mi le-ati formulat cu privire
la pozitiunea guvernului romn fat de conditiile
rusesti:
1)
Din cauza naturii unora dintre conditiuni,
care sunt, n fond, adevrate conditiuni de pace
si nu pot fi primite, mcar n actuala lor
formulare, nu putem s le admitem drept conditiuni
de armistitiu.
Astfel:
2) Avem tot interesul de a amna transarea
situatiei Basarabiei si a Bucovinei de Nord pn
la Conferinta de Pace, cnd, poate, s-ar gsi un
compromis (n speranta c se vor schimba si
circumstantele!).
3)
Nu putem primi o obligatiune indefinit de
reparatii care, dac ar fi s ne lum numai dup
suma cerut Finlandei ar ntrece capacitatea
trii de a plti si ar fi o ipotec pe zeci de
ani. Ceea ce ar prilejui Rusiei s supravegheze
executarea si, deci, s exercite o imixtiune
permanent n afacerile noastre interne!
4) n nici un caz guvernul romn nu poate primi
formularea condi-tiunii sovietice a ntoarcerii
armelor mpotriva Germaniei, ceea ce
213
87

ne-ar dezonora si ne-ar expune fiind si n vin


fat de aliatii de pn ieri la rzboi n tar.
Pe cnd nimeni nu ne poate nvinui, dac obtinem
conditiuni acceptabile si suntem provocati de
Germania, dac urmm o politic conform cu
interesele noastre.
5) n ceea ce priveste conditiunea circulatiei
trupelor sovietice si aliate pe tot teritoriul
romn n deplin libertate, aceasta echivalnd cu
o ocupatie total, nu o putem admite, n orice caz
ntelegem s obtinem o regiune a trii liber de
ocupatie.
Toate aceste discutiuni urmeaz s fie prezentate
ntr-un cadru general creat de dorinta noastr,
ntemeiat pe declaratiunile sovietice c se
urmreste realizarea unei bune vecinitti ntre
cele dou popoare. De asemenea, c pn la rzboi
am dus ntotdeauna o politic clar n acest sens
fat de U.R.S.S. (Vezi si telegrama dlui gen.
Antonescu
ctre
dl.
Gafencu,
dup
semnarea
pactului tripartit).
De asemenea, am comunicat dlui ministru Nanu c,
spre a avea o dovad a bunelor intentii ale
guvernului sovietic, am dori s se ia msuri
pentru ca deportrile care au nceput n regiunile
ocupate, s fie oprite.
Camil Demetrescu".
Observatiuni asupra schimbului de comunicri de
la Stockholm:
I. Dl. Nanu a artat c nu are o plenipotent
pentru a negocia; s-a mentinut la stadiul
contactelor informative mai precise artnd c
i s-au adus indicatiuni verbale de la Bucuresti.
II. n consecint, domnia-sa, pentru a ne putea da
seama pn la ce punct am putea discuta cu rusii
si pn Ia ce rezultat am ajunge eventual: a) a
pus termenul si a prezentat conditiile noastre n
forma artat n anexa nr. l a raportului 740 cu
88

titlu de exemple" (15 jours par exemple); b)


comunicarea n scris, fr semntur, a fcut-o cu
titlu personal ca un aide-memoire, fr antet,
pentru uzul dlui Semionov, care nu vorbeste bine
nici frantuzeste nici nemteste; c) necesitatea de
a intra n unele precizri personale i-a aprut ca
impus si de consi-deratiunea c, altminteri,
rusii si-ar putea modifica punctul de vedere
favorabil
nou
formulat
n
chestiunea
Transilvaniei; d) de asemenea, a socotit necesare
acele
formulri
spre
a
evita,
deocamdat,
imputarea
214
fcut de a voi s tergiversm prin contactele
noastre, pentru a arunca apoi vina esurii
negociatiunilor asupra sovietelor; e) pe de alt
parte, att dorinta pe care a observat-o la
sovietici de a ajunge la o direct si grabnic
ntelegere cu noi, ct si avantajul de a se
mentine nc posibilitatea unui contact direct cu
rusii, de o oarecare ncredere aparent cel putin

realizat
n
acel
oras,
s-au
adugat
consideratiunilor de mai sus.
nsrcinatul cu afaceri sovietic a insistat, n
mai multe rnduri, asupra faptului c guvernul
sovietic este dispus nc a discuta cu bunvoint
sincer fat de Romnia si c nu respinge, din
principiu, dinainte, n nici un punct, discutia
direct cu noi la Moscova.
Trebuie s adaug c, fat de cele de mai sus, si
dup ndelungat discutiune, am fost cu titlu
personal de acord cu interpretrile ce a adus
dl. Nanu (instructiunilor dvs. adugat la 9 oct.
1976). Att dl. ministru Nanu ct si eu am fost de
acord a privi astfel chestiunea numai Hmitndu-ne
la ipoteza unui dezastru militar".
Punctele formulate n scris au fost cele la care
se refer aceste dou note care mi-au mai rmas.
89

Peste un numr de zile, nu mare, am ajuns n


capitala Suediei pe la 20 mai si am plecat la 8
iunie, dup debarcarea n Normandia286 n orice
caz, am aflat-o acolo Consilierul Semionov a
pregtit msurile de sigurant pentru o ntlnire
cu F. Nanu, n cursul creia i-a dat urmtoarele
rspunsuri la punctele noastre:
1) n chestiunea Basarabiei si Bucovinei de Nord,
nici un fel de discutiune sau amnare, cedarea
imediat si total;
2)
Mentinerea
buneivointe
n
chestiunea
retrocedrii Transilvaniei de Nord;
3) Fgduiala c despgubirile vor fi reduse la
minimum (circa 300 de milioane de dolari, dup
aprecierea domniei sale personal").
4) Acceptarea unei regiuni neocupate;
5) n fine, acceptarea conditiunii guvernului
romn de a nu ntoarce armele mpotriva fostului
aliat. Nelipsit de oarecare haz, a fost momentul
de destindere n discutii, cnd Semionov 1-a
informat pe Nanu: Stiti, domnule ministru, care a
fost conditiunea pus de romni si acceptat cel
mai usor de guvernul sovietic?" Nu, care?"
215
Tocmai aceasta ultim, pentru c noi J cunoastem
pe Hitler perfect si stim c o s atace el!"
Cu acelasi prilej, F. Nanu m-a rugat s procedez
la o discret informare pe lng cteva persoane
n a cror echilibru, onestitate si informare
aveam ambii toat ncrederea, asupra oportunittii
unei eventuale restaurri a fostului rege Carol.
mi aduc aminte precis c i-am ntrebat pe amndoi
fratii Cretzianu, pe Gh. Caranfil. Poate si pe
altii. Sigur pe Buzesti si Pogoneanu. ntr-o faz
final a unei telegrame ce am trimis lui Nanu, i
rspundeam c fr exceptie, toate persoanele pe
care le-am ntrebat n afacerea X" (nu-mi mai
aduc aminte cuvntul convenit) erau complet ostile
90

acelui plan. Solicitarea fusese fcut la cererea


sau poate dup, n urma unei informri urmrite
initial de ambasadorul Umansky din Mexic si prin
Moscova, transmis nsrcinatului cu afaceri
Semionov. Cu prilejul acestei ultime cltorii la
Stockholm mi-a vorbit de conversatiile sale cu dna
Kollontai, Gh. Duca, n numele opozitiei, avnd
aceeasi substant n afar de ultimele ameliorri
de care am vorbit mai sus si care s-au numit
ameliorrile de la Stockholm" acordate guvernului
Antonescu.
Dna Kollontai, vestit revolutionar din prima
echip a lui Lenin, fiica unui guvernator al
Petersburgului, Petrogradului mai exact, trecut
prin opozitie dar dintre putinele persoane rmase
n viat dintre cele ce fcuser revolutia din
marea generatie, Duca o gsea si el, ca toat
lumea care o cunoscuse, fermectoare, cochet nc
la saptezeci de ani sau peste, activ, parfumat
cu parfumuri subtiri si vioaie pe fo-. toliul cu
rulete pe care era imobilizat de o paralizie.
Inutil s precizez c activitatea Iui Duca a rmas
necunoscut lui F. Nanu pn la 23 august. De la
Helsinki, ministrul Gh. Caranfil mi-a ncredintat
un raport politic strict confidential pentru Ic,
n care-i vorbea de ncercrile Finlandei de a
iesi din rzboi, dar partea cea mai interesant a
raportului era relatarea conversatiei sale cu un
foarte nalt personaj politic sau militar german
care astepta nfrngerea de neevitat.
Odat revenit Ia Bucuresti i-am raportat n felul
artat, ministrului de Externe care m astepta
nerbdtor si care a intrat pe loc ntr-o
216
nemultumke nestpnit. Fulgere n priviri si
vocea sonor desi joas, tineau loc de tunet!
Din fericire nu si-a exprimat deloc furia la
adresa mea. A rezer-vat-o toat pentru Nanu pentru
91

care mi-a dictat pe loc o telegram plin de


directe reprosuri si mustrri fr rezerv. Era
att de dur nct eu, tare oarecum pe precedentul
Cdere, nu am expediat-o si am asteptat s-i
treac suprarea violent, ntre timp fusese dl.
Davidescu la dnsul n audient de lucru si i s-a
plns de Nanu si i-a adugat c Nanu n-ar fi fcut
ce a fcut dac nu 1-ar fi sprijinit dl.
Demetrescu". Culmea era c Davidescu nu era la
curent cu tratativele de felul acesta si nici nu
tinea s fie. Secretarul general, grijuliu, mi-a
si comunicat lundu-m n masina lui si lund si
precautiuni de exprimare ca s mai ndulceasc
fat de mine suprarea lui Ic, care mie nici un
cuvnt de suprare nu mi-a spus.
A doua zi m-am dus ct am putut mai blnd si
respectuos s-1 rog s m ierte c m-am ncumetat
s nu-i trimit telegrama att de aspr dlui
ministru Nanu, socotind fr s mai precizez de
ce, c nu o merita si c fusesem dinainte convins
c nsusi dl. vicepresedinte nu o va mai mentine
Bine, d-i dumneata una cum vrei, dac am ajuns
aici!" Dar nu mai era de loc suprat, ci a
izbucnit n rs binevoitor cum deseori fcea. Mai
trecuse si noaptea cu sfatul ei. I-am telegrafiat
lui Nanu un rspuns n care-i spuneam c totul
produsese uimire" la care si el, cu umor, mi-a
rspuns c am nteles perfect uimirea". Iar dup
putine zile i-am putut telegrafia via satisfactie
pe care o produseser acele discutiuni, conducerii
politicii noastre externe care, dup oarecari
chibzuiri si ezitri si-a nsusit drept un pas
favorabil n fond, fcut n acel domeniu.
Cu prilejul unei ultime discutii, n jurul
episodului relatat, mai bine-zis a unei comunicri
de la om la om, pe care M. Antonescu n acele zile
mi-a fcut-o, 1-am ntrebat dac recomandatiunea
sovietic cu care venisem de la Stockholm, ca
92

noile conditiuni acordate s fie comunicate si


domnului Maniu, o va face domnia sa, sau s o fac
eu. Mi-a rspuns: S-a fcut deja". Cu acelasi
prilej, nainte de a iesi din biroul ministrului,
din apartamentul de sus (etajul I) el sfrsea
conside217
ratiunile pe care voise s mi le fac cu un Voi
proceda ca Ionel Br-tianu la Iasi n 1918, 9 sau
10 noiembrie, cnd a reintrat n rzboi cu ultimul
tren, cu Aliatii la Dunre". S nu-1 pierdeti,
domnule presedinte!" Nu-1 voi pierde, dle Camil
Demetrescu!"
Adaug un nou punct de care mi-am amintit mai de
curnd. Este vorba de ntrebarea formulat de
Semionov lui F. Nanu asupra sanselor de restaurare
ce le-ar mai fi putut avea fostul rege Carol.
Ministrul m-a rugat s vorbesc cu diverse
personalitti si prieteni si s-i rspund cifrat.
Nu am ezitat s-i rspund c toti acei enumerati,
vor fi de prerea noastr: sanse nule. Totusi,
ntreab
si
telegrafiaz-mi
acoperit":
n
afacerea C" (sau X")..." Ceea ce am si fcut n
coada unei telegrame, rspunsul unanim fiind
negativ. Unul dintre aceia fiind Gh. Cretzianu.
Negocierile de la Cairo (martie-august 1944)
Conditiile de armistitiu comunicate lui Barbu
Stirbey la 12 aprilie 1944 si de ctre acesta de
la Cairo prin Legatia de la Ankara (Cretzianu)
Ministerului de Externe la Bucuresti la 12-13
aprilie (?):
1)
Trupele romnesti care lupt cu germanii
mpotriva Armatei Rosii, cuprind sapte divizii n
Crimeea, trei sau mai multe divizii n regiunea
Odessei, trei sau mai multe divizii n regiunea
Chisinului. Aceste divizii trebuie s se predea
Armatei Rosii sau ele trebuie s atace spatele

93

frontului german si s nceap, mpreun cu Armata


Rosie, operatii mpotriva germanilor.
Dac
acest
lucru
se
ndeplineste,
guvernul
sovietic este de acord s completeze armamentul
tuturor acestor divizii si s le pun imediat la
dispozitia maresalului Antonescu sau a dlui Maniu.
2) Conditiile sovietice minimale de armistitiu
sunt urmtoarele:
a)
ruperea relatiilor cu germanii si operatii
comune ale trupelor romnesti si aliate incluznd
armata romn mpotriva germanilor, n scopul
restaurrii
independentei
si
suveranittii
Romniei;
b) restabilirea granitei romno-sovietice n
concordant cu acordul din 1940;
218
c) Despgubiri pentru pierderile cauzate Uniunii
Sovietice prin ostilittile purtate de Romnia si
ocuparea de ctre aceasta a teritoriului U.R.S.S.
d) Repatrierea tuturor prizonierilor de rzboi
sovietici si aliati ca si a persoanelor internate.
Aceste conditiuni pot fi schimbate n mai ru,
dac Romnia nu le accept curnd.
3) Guvernul sovietic nu pretinde ca teritoriul
Romniei s fie ocupat de trupele sovietice pe
durata armistitiului, ns att trupele sovietice,
ct si cele ale Aliatilor trebuie s aib
libertatea de miscare nengrdit pe ntregul
teritoriu al Romniei, dac situatia militar va
face necesar acest lucru. Guvernul romn trebuie
s contribuie la aceasta ca toate posibilittile
sale si cu toate mijloacele sale de comunicatii,
pe uscat, pe ap si n aer.
4) Guvernul sovietic consider c hotrrile
Dictatului de la Viena sunt nejuste si este gata
ca, mpreun cu romnii, s ntreprind operatii
mpotriva ungurilor si germanilor cu scopul ca

94

ntreaga Transilvanie sau cea mai mare parte a


acesteia s fie napoiat Romniei.
5)
Dac Romnia doreste ca pentru contactul
(legtura) cu Uniunea Sovietic s aib pe lng
reprezentantul general n probleme militare si un
reprezentant politic pentru probleme politice,
guvernul sovietic nu are nimic de obiectat".
Cel care 1-a sprijinit mai mult pe Stirbey la
Cairo, a fost delegatul Angliei n comisia celor
trei ambasadori, lordul Mayne, ministrul n
guvernul englez pentru Orientul Apropiat care i-a
artat si personal o marcat simpatie. Pe ct
putea i-a artat-o si oficial dar nu putea prea
mult, desi dintre toti ntelegea cel mai bine
situatia Romniei (atunci cnd a fost asasinat,
fiind nc ministrul Angliei pentru Orientul
Apropiat, Stirbey spunea, mi-a spus-o si mie, c
Romnia pierduse un sprijin real. Acest sprijin i
fusese artat lui Barbu Stirbey nc de la
nceput, cu prilejul contestrii initiale a
misiunii sale si a persoanei sale ca negociator de
ctre partea sovietic).
n legtur cu desemnarea, cu trimiterea unui
emisar al lui I. Maniu ca sef al opozitiei, care
s discute iesirea Romniei din rzboi, n
219
timpul acestor cereri si comunicri ale sale cu
guvernul englez s-a evocat Londra ca loc al
negocierilor si un timp Buzesti si Pogoneanu s-au
gndit la B. Coste ca la un posibil emisar adjunct
acolo. Stiu acestea de la V. Rdulescu-Pogoneanu
care mi-a vorbit despre ele prin decembrie 1943,
poate, n orice caz nainte de cristalizarea
desemnrii
emisarului
romn
si
a
locului
negocierilor, nainte de a fi trimis eu n Iberia,
pentru a doua oar, sau foarte curnd dup aceea,
dup 26 decembrie, dat cnd m-am rentors din
Spania si cnd, n aceeasi sear, am raportat lui
95

M. Antonescu rezultatele misiunii pe care o


ndeplinisem acolo.
Pe lng apelul adresat de I. Maniu, guvernului
englez pentru a obtine, n fapt, bunele sale
oficii pentru a usura iesirea trii din rzboi,
acesta
ceruse
personal,
ntr-o
ntrevedere
secret, s accepte principiul acestor discutii
printr-un emisar al opozitiei care urma s fie
desemnat
si,
de
asemenea,
s-i
nlesneasc
plecarea, (n ceea ce priveste cauza initial a
acelei ntrevederi, precedat de unele comunicri,
ea a constat n propunerea Maresalului de a-i ceda
conducerea trii, dac socotea I. Maniu c o poate
asigura. Cnd Gh. Barbul mi-a relatat despre
aceast propunere, i-am fcut observatia c nu mi
se prea cu putint asemenea solutie politic.
Cred c si Maresalului i apare la fel. Nu cred
c a fcut-o dect ca s reias imposibilitatea
ei" mi-a rspuns colegul meu).
Cnd Aliatii si-au dat acordul pentru trimiterea
unui emisar, I. Maniu, la sfatul lui Buzesti, 1-a
indicat pe Constantin Visoianu. Buzesti 1-a
determinat pe btrnul om politic s renunte la
obiectiunile sale mai vechi, si relativ puternice,
mpotriva grupului de fosti foarte apropiati
colaboratori ai lui N. Titulescu: Savel Rdulescu,
Constantin
Visoianu,
Ion
Christu,
care
se
nscriseser demonstrativ n Partidul NationalTrnesc, mpreun cu seful lor, cnd acesta a
fost remaniat de Gh. Ttrescu la ordinul regelui.
Se nscriseser dar l si prsiser, pentru un
motiv sau altul, pentru partidul regelui, spre
nemultumirea adnc att a lui N. Titulescu ct si
a lui luliu Maniu. Acesta nu ierta usor procedee
de soiul sta ilustrate n plin de Mihai Ralea,
care a scris n oficiosul partidului de la
Bucuresti (al crui director era) Dreptatea",

96

articolul care a fcut mult vlv la prsirea


grupului
220
A.
Clinescu,
V.
Potrc287,
V.
RdulescuMehedinti288.
Trdtorii".
Dup
cderea
guvernului fantomatic Octavian Goga, nu dup multe
zile de la formarea guvernului patriarhului, a
trecut la acesta si grupul Ralea-GhelmegeanuGafencu. Obiectiunile btrnului conductor au
czut n fata realittii speculate de Buzesti,
care, fr a simpatiza defel cu genul acesta de
comportare personal-oportunist i-a argumentat lui
Maniu, lucru pe care si acesta l mprtsea, c
Visoianu, Gafencu, Savel Rdulescu nu intrau n
categoria lui Gh. Ttrescu care era mnat de
ambitii personale si pe urm de panic, si care
pndea
orice
ocazie
spre
a
se
revaloriza
politiceste, c ei nu se adunaser n jurul
acestuia si c dovediser astfel greutate moral
si patriotism, c regretau greseala. C erau
foarte utili, necesari chiar cauzei nationale,
datorit
valorii
lor
personale,
cunoasterii
problemelor internationale actuale de atunci,
reputatiei
si
legturilor
lor
personale
n
Occident. I-a artat c Visoianu era dintre cei
mai remarcati colaboratori ai lui N. Titulescu, c
fusese ministru la Liga Natiunilor, la Haga si n
final, la Varsovia, c avea bune legturi n
Occident si la Moscova, c reprezenta convins
politica de apropiere de Rusia si c toate acestea
convergeau n interesul trii, dar omul era urban,
blajin, foarte inteligent, bun la suflet, vorbea
si scria frumos.
Auzind de Visoianu desemnat ca emisar, Maresalul a
reactionat imediat violent si direct: Cum tocmai
pe comunistul de Visoianu 1-au gsit s-1 trimit?
De rege nu m mir c nu stia nimic. Dar m mir de
Maniu! Ce, au nnebunit? Nu sunt de acord. Tocmai
97

eu s-1 trimit?! n nici un caz! Oricine


altcineva!" Cum nu a vrut s mai aud de nici un
argument s-a ajuns la printul Stirbey. De altfel,
Maresalul a spus ntotdeauna c el 1-a ales. M.
Antonescu spunea la fel c: eu 1-am recomandat",
Gh. Barbul mi-a spus c el l sugerase respectuos,
Gr. Niculescu-Buzesti c el i sugerase lui Maniu
si Maniu nsusi spunea c el l trimisese la
Cairo, emisar. Culmea era c fiecare avea
dreptate. Acest consens mbrca o mare sperant.
Omul, altdat violent atacat chiar de ctre unii
dintre cei care-1 recomandau acum cum era chiar
I. Maniu al crui emisar acceptase s fie si cum
era si scriitorul acestor rnduri, la distanta
cuvenit, binenteles, locului su de atunci
cstigase cu vrsta greutatea politic pe care i-o
aduseser cele mai multe
221
din actele sale. Sftuise intrarea n rzboiul
unittii nationale si reformele interne din
convingere,
refuzase
fripturismul,
ncercase
realizarea ntelegerii ntre partidele nationale,
dovedise obiectivitate n cercetarea pretinselor
actiuni de ultim or atribuite lui Averescu si
lui Goga n preziua mortii regelui Ferdinand
pentru instaurarea unui regim dictatorial prin
miscri de trupe n jurul Bucurestilor, si dduse
bine seama de lipsurile att de grave ale fostului
rege Carol II. Faptul c asigurase metode moderne
de administrare a unei foarte mari averi si c
pentru acest lucru fusese numit de btrnul rege
Carol I Administratorul Domeniilor Coroanei, unde
avusese acelasi succes, inspirase ntotdeauna
ncredere.
Pstrase
nedezmintit
o
perfect
discretie personal nvluit n politete si o
atitudine nu lipsit cu totul de resemnare, dac
nu de scepticism, n fata puterii destinului.
Binenteles c legturile si cunostintele sale din
98

strintate contribuiau la prestanta persoanei


sale politice nationale, nchinate acum, la
btrnete, unei actiuni de salvare national. Si
ct farmec personal!
nchinarea aceasta ar prea o rsuflat clauz de
stil. Dou elemente arat c nu este. Unul l
constituie scrisoarea sa de rspuns la aceea a
fiicei sale mai mari, Mria Costinescu, care-si
manifestase scepticismul fat de succesul misiunii
cu care fusese nsrcinat si grija ei mare fat de
multiple riscuri si fat de rezistenta lui fizic.
Rspunzndu-i
n
cuvinte
simple,
si
arta
obligatiile pe care socotea c le are fat de
interesul
tuturor.
Al
doilea
l
constituie
ncercarea german de a-1 opri din drum, la
Svilengrad, punctul de frontier bulgaro-turc.
Acolo, agentii germani au pretextat c pasaportul
romn al fiicei sale, Eliza Boxshall289, nu putea
fi valabil, dnsa fiind cstorit cu un englez.
Au obligat-o s coboare si au arestat-o. Desigur
c omul a fost tulburat era cunoscut pentru
iubirea sa printeasc si era btrn! Dar nu sia ntrerupt cltoria, dndu-si seama de manevr.
S-a limitat s-1 anunte pe ministrul nostru de la
Sofia, Ion Christu. Acesta a intervenit imediat,
att la autorittile locale ct si la Bucuresti,
informndu-1 pe seful departamentului care la
rndu-i 1-a convocat pe Killinger si-a cerut s-i
dea drumul n cltoria sa dnei Boxshall. Acela a
argumentat c zisa dna fiind cstorit cu un
colonel englez, era englez. Profesorul de drept
international i-a argumentat ns c deoarece se
gsea n posesia
222
unui pasaport romn, dna Boxshall era cettean
romn, deoarece pasaportul era perfect valabil.
Rezolvarea incidentului n felul acesta, nu avea
s
nsemne
potolirea,
fie
si
formal,
a
99

bnuielilor temeinice germane asupra cltoriei


de familie" si de interese comerciale, a
printului, care era unchiul lui Al. Cretzianu, si
a fiicei sale care urma s devin sotia acestuia.
mpotriva oricrei asteptri, ele aveau s fie
confirmate, peste vreo zece-cincisprezece zile, de
darea n vileag de ctre chiar agentia Reuter prin
postul de radio B.B.C. Londra, a misiunii reale
Stirbey si a aprobrii acesteia de ctre maresalul
Antonescu. Lovitura a avut efectul exploziei unei
bombe din senin. Comentat n ambele sensuri,
favorabil si nefavorabil, n interior si n afar,
indiscretia voit sau negndit a produs, att n
cercurile guvernamentale ct si n rndurile
noastre, adic n cercul tuturor prietenilor pe
care i-am pomenit pn acum si al sefilor
politici, ngrijorare si indignare prin lipsa ei
de
scrupule.
Confirmnd
si
agravnd
toate
bnuielile germane de pn atunci ea nu mai putea
fi nghitit" usor de acestia si descoperea n
chip grav att opozitia ct si pe Antonesti, care
nici unii nici altii numai de asa ceva n-aveau
nevoie!
Probabil premeditat prin dezvluirea, pe larg, a
plecrii si sosirii la Ankara si a rostului
misiunii printului, lovitura nu a putut fi
micsorat prin dezvmintirea de a doua zi, care
afirma caracterul personal al acelei cltorii.
Premeditat sau nu, indiscretia putea antrena
consecinte grave iar avantajul propagandistic
pentru occidentali se putea transforma ntr-un
pericol chiar pentru cauza lor.
n cursul unui noi audiente, cerute ndat de
Killinger si care a cerut s fie primit imediat de
Maresal, nu de Mihai Antonescu dar Maresalul
conform unui deja vechiu obicei, 1-a primit n
prezenta acestuia, deoarece era vorba de probleme
de politic extern ministrul german a revenit
100

la atac, de aceast dat mult mai tare (nteleg s


prind acest prilej ca s notez c deja de ctva
timp apruse un suflu de ngrijorare care se
declansa deseori nu numai prin prezenta si natura
conversatiei, dar chiar si atunci cnd zbrnia
telefonul si Legatia Germaniei cerea audient).
223
Killinger a protestat vehement mpotriva acelei
att de gritoare plecri, subliniind locul si
persoana la care mergeau, gritoare prin ea
nssi, dar si cu att mai mult, prin sprijinul
dat oficial si pasaportul diplomatic.
Maresalul si ministrul su au cutat s pareze,
rspunzndu-i si ei tare, artnd c Barbu Stirbey
avea tot dreptul s plece n strintate n
interese de familie la nepotul su. C totul s-a
petrecut legal, automat deci, pentru c Barbu
Stirbey ca fost ministru de Externe si fost
presedinte de Consiliu, avea dreptul la pasaport
diplomatic, c zvonuri si interpretri pot fi
multe si c vor mai fi si c ei nu aveau alte
informatii. C, n concluzie, singur Maresalul
reprezenta singura garantie care este deplin, a
politicii Romniei fat de Germania. S-a trecut si
peste aceast criz, att de inutil provocat, dar
dosarul a crescut.
Dup cte mi amintesc, emisarul Blocului Democrat
nu fusese nc informat c avea s se opreasc
pentru tratative la Cairo si nu la Moscova. Despre
aceasta ar fi fost informat la Ankara, de unde a
fost condus mai departe n secret, la locul fixat.
Cu o identitate englezeasc. Nu este lipsit de
interes faptul c, nainte de a pleca din
Bucuresti,
administratorul
averii
lui
Barbu
Stirbey 1-a informat c un nepot al su, Schreier
ulterior fost secretar general la Interne si, pe
urm, fugit n Argentina solicita s fie primit
de print, n cursul ntrevederii, Barbu Stirbey
101

mi-a spus c acela 1-a informat c venise s-i


ureze succes n misiunea pe care o primise si c
partidul comunist, al crui membru era, privea cu
simpatie, cu interes acea misiune.
Odat ajuns la Cairo nu au nceput imediat
contactele si discutiile cu cei trei. Contactele
da, discutiile nc nu. Plecat din tar la 17
februarie, abia peste o lun a avut loc ntlnirea
cu cei trei reprezentanti aliati: Novikov, fostul
director politic la Narkomindel, lordul Mayne si
ambasadorul Statelor Unite Mac Veagh. Novikov era
de scoal stalinist pur. Dar si antipatic cu o
remarcabil constant, l cunoscusem si eu, la
Moscova n 1941. n aceast faz politic, aliatii
cereau respectarea ad-litteram a conditiunii de
capitulare neconditionat si anume, n principal
fat de U.R.S.S., iar att Antonescu ct si Maniu
au cutat, succesiv fiecare, pe ct au putut, s
evite capitularea necon224
ditionat
si
ocuparea
teritoriului,
fr
o
garantie expres dar nu numai expressis-verbis, ci
si
una
implicit,
de
fapt,
anglo-american
asociat cu cea sovietic. La fel, de asemenea, sau strduit att Antonescu ct si Maniu sa salveze
Basarabia si Bucovina de Nord prin plebiscit sau
prin amnarea rezolvrii chestiunii pn Ia
Conferinta de Pace. Maniu cutnd chiar s
solidarizeze n aceast directie si partidul
comunist romn.
Mai stiu direct de la Mihai Antonescu c dorea din
suflet ca s vin clipa, dup prerea sa,
inevitabil ntr-o aliant att de hibrid, a
complicrii raporturilor dintre cei trei. Si
credea, dar numai pentru c o dorea si socotea c
era normal s se petreac astfel, c acea clip ar
fi
trebuit
s
apar
nainte
de
sfrsitul
rzboiului. Abia la 22 august Mihai Antonescu s-a
102

predat n fata evidentei si a cerut guvernului


turc, me-diatiunea n vederea iesirii Romniei din
rzboi si nc nu era o procedur imediat.
Astfel, propunerile cu care sosea la Cairo
Stirbey, tinnd seama si de armistitiul italian,
erau, n general, comune tuturor factorilor
politici responsabili romni: Rege, Antonescu,
Maniu. El le aducea la cunostinta Aliatilor,
artndu-le c vorbea n numele lui Maniu ca sef
al opozitiei, dar c Antonescu dorea si el o
schimbare a frontului pe care o putea asigura el
mai bine dect opozitia, fiindc avea n mn
realitatea puterii pe de o parte si se bucura si
de ncrederea Germaniei pe de alta, lucru care iar fi asigurat sortii si secretul loviturii.
Cererile
lui
Stirbey
au
fost:
mentinerea
independentei Romniei, respectarea integrittii
sale teritoriale precum si a drepturilor sale
teritoriale, statutul de cobeligerant, sprijin
aliat militar n caz de atac al Ungariei si
Germaniei
si
Bulgariei,
stabilirea,
prin
plebiscit, a viitoarei situatii a Basarabiei si
Bucovinei de Nord. Pentru lmurirea celei de a
doua conditii, a artat c avea n vedere
retrocedarea prtii de Nord a Transilvaniei prin
anularea Dictatului de la Viena. Pentru a se usura
schimbarea
de
front
rmne
remarcabil
si
propunerea lui Barbu Stirbey a unei debarcri
sovietice n Dobrogea.
Concluzia ns a celor trei dup prima ntlnire a
rmas una si categoric: prioritatea capitulrii
neconditionate.
225
O deosebit important, o absolut important a
avut hotrrea celor trei de la Cairo de a pstra
legtura cu romnii (opozitie, guvern) n trei,
ntotdeauna n trei, iar exceptie. Adic orice
comunicare a noastr va fi mecanic adus la
103

cunostinta celorlalti doi, dac nu o vom fi fcut


noi dect fat de una din prti. La fel vom primi
ntotdeauna comunicri de la cei trei. Aceasta
pentru a se exclude orice manevr romneasc sau a
vreunuia
dintre
Aliati
(subnteles
angloamericani) n dauna U.R.S.S. Pe toate cile,
anglo-americanii ne-au fcut cunoscut c vor
respecta ntocmai acest angajament.
Un exemplu n acest sens l constituie mesajul lui
Maniu
ctre
Stirbey
adresat
numai
angloamericanilor,
expediat
cu
prilejul
ocuprii
Ungariei prin care se cerea s stim dac, n cazul
unei eventuale ncercri de a ne opune ocupatiei
germane, am putea s ne bizuim pe un sprijin
minim, imediat, de trupe aeropurtate. Aceasta
corespundea prerii de atunci Maniu, Buzesti, de a
se organiza o rezistent n prtile de Sud-Vest
ale trii, alturi de rezistenta iugoslav.
Mesajul nu a fost primit din cauza sus artat si
i s-a indicat lui Stirbey s fie adresat celor
trei.
O eventual exceptie la regul ar putea fi
avertismentul de care, dup 20 iunie 1944 data
la care am cifrat la Buftea cu Victor RdulescuPogoneanu telegrama ultim prin care Maniu,
anuntnd
nfiintarea
Blocului
National
Democratic290 si acceptarea conditiilor Aliatilor,
solicita
pentru
reusita
loviturii
plnuite
concursul aliat prin bombardamente si eventuale
unitti
aeropurtate,

mi-a
pomenit
Victor
Rdulescu-Pogoneanu atunci cnd rspunsul nu mai
venea la acel mesaj. Mi-a spus c se primise o
comunicare din izvor englez dup care rusii ar fi
renuntat la realizarea schimbrii pe frontul
romn, nemaiavnd interes si c urma s o facem
noi n timpul ct se mai putea. Nu am stiut dac a
fost vorba de un mesaj, de o prere personal

104

exprimat la Cairo sau la Ankara sau poate,


eventual, de o curs.
La sfrsitul lui martie, am descifrat un mesaj
adresat Maresalului, tot de Stirbey prin Ankara,
mesaj urgent, prin care i se cerea:
S dea ordin trupelor romne aflate n contact cu
rusii, s capituleze n fata acestora;
226
Dac acest ordin poate fi executat n ceea ce
priveste
formatiunile
romne
din
regiunea
Nistrului
si
din
Crimeea,
dup
capitularea
trupelor romne respective, ele vor fi trimise
napoi maresalului Antonescu n zona Prutului,
pentru a fi organizate de romni si folosite
mpotriva nemtilor;
Se
vor
stabili
contacte
directe
ntre
Comandamentul romn si cel sovietic pentru a trata
probleme
concrete
de
ajutor
pe
baz
de
reciprocitate"
mpotriva
nemtilor;
maresalul
Antonescu va numi n acest scop o personalitate
romn sau va nvesti cu autoritatea necesar pe
unul dintre generalii romni aflati prizonieri n
U.R.S.S."
Nota era, binenteles, trimis si lui I. Maniu. La
2 aprilie, declaratiile Molotov precizeaz c
guvernul sovietic nu urmrea s dobndeasc vreo
parte din teritoriul Romniei sau s schimbe
ordinea social din Romnia si c intrarea
trupelor sovietice pe teritoriul Romniei este
exclusiv dictat de necesitti de rzboi si de
faptul c trupele inamice continu rezistenta.
n msura posibilului, Stirbey, dup desfsurarea
aceasta a lucrurilor, a cutat s preseze oarecum
asupra lui Novikov ca s obtin conditiile de
armistitiu, artndu-si mirarea c Molotov nu
fcuse nici o referire la ncheierea unei
conventii de armistitiu. Novikov i-a rspuns c un
armistitiu nu era posibil att timp ct trupele
105

germane luptau amestecate cu cele romne. Si


indica solutii din mesajul Wilson ctre Maniu si
Antonescu. Cu acelasi prilej, delegatul sovietic a
artat c trecuser sapte zile fr rspuns la
propunerile acelea care stabileau co-beligeranta
de fapt si c situatia reclama un rspuns hotrt
si urgent nainte ca negocierile s poat fi
reluate". (Ca si celelalte telegrame, n acest
domeniu,
Bucuresti-Ankara-Cairo
si
invers,
telegrama
aceasta
am
descifrat-o
personal)
(Bucuresti, adic Ministerul Afacerilor Strine.
Nu cele trimise prin aparatul Maniu direct.)
Amnunte n legtur cu plecrile la Cairo ale lui
Barbu
Stirbey
(17
februarie)
si
Constantin
Visoianu (14 mai) ntr-o dimineat, pe la
mijlocul lunii februarie 1944, mi telefoneaz
prin fir interior Grigore Niculescu-Buzesti si m
roag s trec pe la el, n birou. Cum am intrat pe
us vine lng mine, preocupat, si-mi spune,
grbit, eram
227
amndoi n picioare, c m roag s trec pe la
Directia
Protocolului,
s
cer
un
pasaport
diplomatic necompletat si s-1 iau cu mine pentru
a-1 completa n grab pe numele printului Barbu
Stirbey, care primise misiunea s plece n
strintate ca s trateze iesirea Romniei din
rzboi. Evident misiunea cea real era ascuns de
interese de familie, el plecnd cu fiica sa Eliza
Boxshall, [la] nepotul si respectiv vrul lor.
Alexandru Cretzianu.
Omul depsise vrsta de saptezeci de ani. Misiunea
era grea, mpovrtoare. Att prin obiectul ei ct
si prin riscurile exterioare care o pndeau.
Indiscretii si bnuieli, clima si osteneala
fizic. Cltoria avea s fie lung, pe deasupra.
Nu-mi aduc aminte s fi aflat cu acel prilej, c

106

trimisul romn al opozitiei (Maniu) avea s se


opreasc la Cairo.
Pe urm, Buzesti a continuat, rugndu-m n
aceeasi grab, s m duc la Legatia Turciei, s-i
aplice viza de sedere n Turcia, viza a crei
aprobare fusese deja primit de ambasad si pe
urm s trec Ia Legatia Bulgariei ca s i se
acorde viza de trecere, care se acorda automat
dac cea de stabilire n Turcia era deja obtinut.
Dup terminarea formalittilor, urma s m duc s1 predau fie personal titularului, fie sotiei
sale, btrna si bolnava doamn Stirbey. Si dup
ce voi fi retinut, n prealabil, compartimentul
rezervat zilnic la vagoanele cu paturi pentru
Ministerul Afacerilor Strine.
L-am ntrebat pe seful si prietenul meu Buzesti
de ce trebuie s m duc chiar eu ca s fac toate
aceste forme si nu trimiti, cum e rostul, pe
curierii nostri sau de ce nu merge cineva din
familie?!" Ti-ai si gsit motiv de formalizare!
Te rog s te duci tu, pentru c trebuie s mearg
lucrurile ct mai repede. Cred c nu esti reperat
si urmrit de servicii. Un curier ar putea s mai
ntrzie si s-ar putea s retie atentia struinta
noastr n legtur cu un personaj ca Stirbey.
Gndeste-te putin. Nemtii n-ar ezita s-i blocheze
plecarea. El trebuie s plece chiar mine, dac se
va putea."
Dup ce am terminat, n viteza cerut, toate
formalittile si, dup ce, cteodat am mai ntors
chiar si capul ca s surprind pe urmritori (!) am
nmnat pasaportul btrnei doamne, care tocmai
revenea din oras cnd ajunsesem si eu la palatul
din Calea Victoriei.
228
ntr-o seac relatare ar 11 inutil nftisarea cu
caracter prea personal. Totusi doresc s o fac si
fcnd-o, va iesi n evident motivul descrierii,
107

felul cum arta pe atunci printesa, care mai umbla


nc.
Nu mai vzusem asa ceva, Tocmai intra n biroul
cel mare, bibliotec si salon de primire, alt
dat de audiente, al voievodului nnoitor din
secolul trecut. Biblioteca nalt din dou esente
scumpe, lmi si trandafir. O elegant mbinare de
culori.
ntrebasem pe valet dac puteam vorbi cu cineva
cnd mi-a artat-o la us. Era cu totul strmb,
nti vizibil de departe, n unghi drept, pe urm
cnd m-am apropiat si m-a prezentat, srutndu-i
mna, am vzut pe urm c era si mai strmb dect
prea. Membrele aveau directii divergente iar
degetele la fel, dar cu niste mansoane n jurul
fiecrei
ncheieturi.
Totul
se
datora
unui
reumatism deformant si dureros, pe deasupra. Nici
banii, nici situatia proeminent, nici un fel de
medicament sau tratament stiintific sau bbesc,
ocult chiar, dintre cele ncercate toate pe rnd,
cu sperant sau cu scepticism pe urm, nu dduser
nici
un
rezultat.
Eforturile
zilnice
si
programate, pe care le fcea btnd texte la
masin, pictnd sau brodnd pstrez pn acum un
evantai
pictat

i
mai
asigurau
ceva
flexibilitate. Lupta aceasta zilnic poate inspira
respect si comptimire omeneasc. Si apropiere.
Dar nu am urmrit dect s ilustrez starea de
spirit a btrnului, care se nhma zilnic la un
fel de scaun de curele pentru ca, mpreun cu un
valet s o scoboare sau s urce etajele sau s o
mute dintr-un loc ntr-altul. Si cum era aproape
un rit, nimeni dintre noi nu era admis s-1
nlocuiasc.
Si
acum,
de
departe,
resimt
respectuoasa nduiosare de atunci si stiu c omul
a fcut un sacrificiu pe care 1-am vzut cu ochii
mei fr a m ndoi c una din cauzele
sentimentale care-i ngreunau plecarea era si
108

aceea c nu stia dac-si va mai revedea tovarsa


de viat, tot att de btrn ca si el.
Revenind
la
formalittile
de
la
Directia
Protocolului, trebuie s adaug c am cerut
blancheta, spunndu-i unei excelente si cunoscut
de discrete functionare, dna Martin, c titularul
si va face singur formele si c voi trece eu
nsumi n registrul nominal al pasapoartelor,
numele aceluia, atunci cnd l voi afla. Si c o
voi face ct de repede la
229
numrul de ordine, retinut n registru. Am fcut-o
a doua zi dup plecare, explicnd ntrzierea
printr-o binecunoscut distractie. La vagoanele cu
paturi am scris numele de Stirbey, completndu-1
pe urm, tot dup plecare. Acum mi vine s rd cu
poft de toate acestea, dar m mai temperez la
gndul c rd pe socoteala mea. Dar asa era pe
atunci nceputul jocului. Prime precautiuni ntr-o
prea lung serie.
Dup terminarea tuturor formalittilor de plecare,
Buzesti m-a rugat s m duc sus la ministru si si spun c totul era gata si c se petrecuse bine
si c acum asteptam indicatiile sale pentru
ntrevederea pe care voia s o aib cu printul
nainte de plecare. Mihai Antonescu m-a nsrcinat
s-1 anunt c-1 va primi sus, n noua cldire a
ministerului, n apartamentul ministrului care se
afla n aripa deja terminat, la etajul I. Trebuia
s vin trziu, n cursul noptii, la el acolo.
Dup terminarea programului si a lucrrilor si
dup ce Mihai Antonescu si va fi luat obisnuitul
rmas bun de la colaboratori, trimitndu-i acas.
De altfel, mai toti colaboratorii si erau tineri,
si chiar dac vreunul ar mai fi rmas, nu-1 putea
cunoaste pe acest personagiu politic care n tot
timpul domniei lui Carol se autoexilase n
Elvetia, n aceast eventualitate urma s-1
109

nsotesc pn la Mihai Antonescu spre a evita


orice situatie neplcut de prezentri, n exact
aceast situatie m aflam si eu care nu-1
cunoscusem niciodat, dect n fotografie! I-am
spus lui Buzesti s-i comunice s nu vin nainte
de miezul noptii, s intre fr a ezita pe usa cea
mare de cristal care altdat ddea n parc, dar
acum
devenise
usa
principal
dinspre
Piata
Victoriei, s se ndrepte la usa a doua din stnga
salonului n care ptrundea si s o deschid fr
a mai bate n ea. Ca s nu-1 trezeasc pe portarul
de noapte, un btrn abrutizat cnd m gndesc
c avea vreo 50 de ani care de aceea era de
noapte ca s-i mai trag cte un somn si care de
altfel nu i-ar fi fcut nici un fel de dificultate
dac i-ar fi spus c m cuta pe mine. Iar de
recunoscut, nici un fel de risc. Din biroul meu de
jos, cel de lng acela al secretarului general
acum, alt dat al ministrului de Externe, aveam
s-1 conduc sus la Mihai Antonescu. De altfel
Barbu Stirbey stia perfect asezarea birourilor,
fiind el nsusi un fost ocupant al lor.
230
mi aduc aminte c afar ningea frumos ca
ntotdeauna cnd ninge si spectacolul era calmant.
Cnd s-a deschis usa si a intrat, am fost surprins
s vd c nu intra un om n vrst de 70 de ani,
ci un domn matur nalt, svelt, calm, discret,
rezervat, cu toate miscrile elastice. Brun, ochii
negri priveau atent cu o nuant nvluitoare.
Mustti scurte, nu tare crunte. Palton si haine
negre. Nici nu se vedea ct de bine i veneau. Cu
reputata sa politete fermectoare si cu o schit
de zmbet mi-a spus eu cam srisem de la birou
stiu c m astepti de mult". Dar altceva nimic
nu-mi mai amintesc despre cele ce vom fi vorbit cu
prilejul acestei prime ntlniri n afar de
ndeplinirea programului". Pe lng rezerva mea
110

natural, o doz de intimidare trebuie s fi


jucat, desi omul era pentru mine deosebit de
interesant, fie si numai prin pozitie. L-am
nsotit la primul ministru fr a ntlni pe
cineva.
Copia scrisorii lui Barbu Stirbey, trimis nainte
de a pleca din tar, fiicei sale mai mari, doamna
Mria N. Costinescu, 26 februarie 1944, Buftea:
A venit momentul desprtirii! Ct va tine, dac
va fi o revedere, Dumnezeu singur stie. Aduc o
mare jertf trii, o jertf pe care mi-o impune
constiinta de bun romn, judecnd si cu capul si
cu inima. Poate nu voi reusi, mai mult ca sigur
c se vor gsi multi care s critice si s-mi
presupun gnduri ascunse de ambitiune, dar n
viat nu m-am lsat cluzit nici de amenintrile
altora nici de prerile n contradictie cu ceea ce
eu consider ca datorie. La vrsta mea, omul
cuminte stie c nu mai are nici un viitor si c
nici o ambitiune nu-i mai este ngduit.
M desprind greu, foarte greu de voi, eu care pn
azi am avut norocul s triesc numai n mijlocul
familiei mele si numai pentru dnsa. Da, m
doare adnc, si numai aceast durere trebuie s-ti
arate ct de tare este n mine sentimentul c este
datoria mea de a primi sarcina ce mi-a fost
ncredintat.
Vremuri grele ne asteapt! Tot mai grele si inima
mi sngereaz la gndul c voi fi departe de voi.
Cu o emotie adnc te mbrtisez. Te srut
dulce, dulce de tot, srut copiii pentru mine.
Afectiuni lui Nicu si cu un dor nespus te mai
srut odat, B. Stirbey".
231
Este de retinut data scrisorii. Pn la primirea
acestei copii, eram convins c data plecrii
printului era cea de 17 februarie (Voi controla
dac nu a fost vorba de o eroare de copiere). Nu
111

este exclus s fie vorba de o eroare a doamnei M.


Costinescu sau a doamnei Nadege Flondor, cnd au
transcris textul original.
n ceea ce priveste felul falnic de a-si purta
vrsta, adic de a nu prea o bun parte din anii
ce-i avea, este gritoare urmtoarea ntmplare,
care pentru mine nu e lipsit nici de oarecare
haz:
n timpul crizei de guvern sfrsite la 6 martie,
am fost nsrcinat de Constantin Visoianu s m
duc degrab la Misiunea American spre a-i
comunica felul n care s-a desfsurat prima sau
una din primele audiente ale lui Vsinski la rege
n prezenta lui Visoianu, si spre a-i solicita, n
numele su, s telegrafieze spre a informa
Washingtonul imediat, cerndu-i interventia n
baza comunicatului de la lalta, care, pe atunci ne
nsela nc pe deplin, desi, totusi, ne si mira
(Paragraful privind guvernele amicale")- Am
vorbit cu secretarul Hulick si din rspunsul su
de care-mi aduc bine aminte, nu am exclus mai sus
c ar fi putut avea loc comunicarea mea dup
prima sau una din primele audiente..." El mi-a
spus c se procedase deja Ia informarea guvernului
Statelor
Unite.
Am
insistat,
conform
instructiunilor, ca si n acest caz s cer s se
mai
fac
o
nou
interventie.
Tot
conform
instructiunilor lui Visoianu, am mers, pe urm, la
Palat ca s vorbesc cu Negel si s-i comunic
demersurile fcute pe lng anglo-saxoni. Rosin
fusese cred la englezi pentru a comunica regelui
aceste demersuri si s-1 ndemne n numele lui
Visoianu s caute s cstige timp ct mai mult
pentru a ngdui s vin rspunsurile cerute de
aceast interventie a guvernului romn. (Vsinski
i ceruse regelui si lui Visoianu, ca o asemenea
informare a anglo-saxonilor s nu aib loc pentru
c i va reveni lui grija de a o efectua), n
112

acest scop i-am transmis maresalului Palatului,


pentru a informa pe Suveran, c pentru cstigarea
acelor zile att de necesare n asteptarea
rspunsului, pe care-1 socoteam favorabil cei
care m-au trimis c nsrcinarea cu formarea
guvernului ar putea fi ncredintat lui Barbu
Stirbey, care se gsea la Buftea. Cu acel prilej,
Negel291 m-a ntrebat care este prerea mea
personal si dup ce i-am
232
nftisat-o, mi-a rspuns, cu un ton de repros,
care
ntrecea
cuvintele
sale:
Bine,
dle
Demetrescu, dar dta esti de prerea lui Maniu!" O
fi fost el surprins si contrariat, dar si eu am
fost si am avut, pe viu, explicatia atitudinii
sale. Stiam de la Buzesti si Visoianu c era
nfricosat de faptul c fusese membru n guvernul
Antonescu si c aceasta plana ca o amenintare
grozav asupra sa.
Dup toate acestea m-am dus la Palatul Stirbey ca
s le relatez lui Buzesti. Acolo Vania Negroponte,
care ne-a spus venea de la Buftea lui Buzesti
si mie c printul fusese convocat telefonic la
Palat de rege si c era hotrt dinainte s refuze
orice nsrcinare cu formarea guvernului, dac
acesta ar fi fost rostul chemrii. Nu vedea n
nici un chip vreo posibilitate de succes al unei
astfel de misiuni. Vania Negroponte i-a mai spus
lui Buzesti, c bunicul su urma s fie deja
aproape de vila printesei Elisabeta292 de la
Sosea, unde locuia pe atunci regele, n asteptarea
sfrsirii reparatiilor de la Palatul Regal,
puternic lovit de bombele germane. Dac nu cumva
chiar va fi ajuns acolo. Regele l trimisese pe
secretarul su Mircea lonnitiu s-1 aduc de la
tar. Iritat si prompt, Buzesti socotind c abia
dac mai era timp s-1 prind din drum, mi spune
s zbor la Sosea si dac era cazul, adic dac
113

intrase deja la rege sau fcea nc anticamer s


intru acolo. Cmile, du-te imediat si dac a fost
chiar primit de rege, intr si tu peste ei si
scoate-1.
Opreste-1
s
refuze
misiunea
ncredintat sau care-i va fi ncredintat.
Explic-i situatia. Nu e vorba de un succes n
misiunea de a forma guvernul. E vorba de a mai
cstiga
timp
ct
se
poate.
Pn
sosesc
rspunsurile anglo-saxone, mai curnd pn ne vom
da seama de efectul interventiilor noastre.
Regelui i-am spus toate acestea si e de acord".
Victor Rdulescu-Pogoneanu care era deja la
Buzesti, mi-a pus la dispozitie automobilul su
pe vremea aceea un D.K.W. ajuns aproape celebru
si am pornit-o n viteza cea mai mare la Sosea.
Binenteles as fi preferat s evit a da buzna
peste rege si eram deci destul de nesigur. Oprit
la postul de gard, legitimat si discutnd la
intrarea n parcul palatului, m-am dus la cabina
telefonic ca s vorbesc cu aghiotantul de
serviciu s-mi dea drumul. Dar nainte i-am
recomandat
cu
insistent
soferului

omul
securittii vezi dac vin cu masina un domn
btrn si unul tnr, opereste-i pe loc n numele
233
meu, pn m ntorc de la telefon!" De acolo nu
puteam vedea intrarea fiind cabina de scnduri. Am
fugit, am vorbit repede si am obtinut intrarea. Lam ntrebat pe sofer ei, au venit?" Nu, nu au
venit dect un domn de vreo 50 de ani, mpreun cu
ministrul Chinei". Cum nu exista la Bucuresti un
ministru al Chinei mi-am dat seama c ei fuseser,
pentru c Mircea lonnitiu, cu foarte pronuntatul
su tip mongol l indusese n eroare pe sofer, ca
si cei 50 de ani ai btrnului Stirbey de '70!
ntre timp mai adugasem si eu o not la tablou.
Cnd mi-a spus ministrul Chinei, mi-am zis, n
prima clip, nu poate fi ministrul Chinei c nu
114

avem asa ceva, trebuie s fie ministrul Japoniei.


Dar ce s caute el acum aici?!" L-am prins
literalmente pe Stirbey de mnec n usa larg
deschis ca s intre la rege, iar acesta privea
intrigat la scen, cu att mai mult cu ct m
ntreb si astzi dac am schitat mcar un salut n
starea de concentrare n care m gseam.
Dup ce a revenit n tar, de la Moscova, dar tot
n legtur cu episodul de la Cairo, Barbu Stirbey
mi-a povestit felul cum s-a desfsurat ultima sa
ntrevedere cu Maresalul. Aceasta a avut loc, pe
neasteptate, pentru print, n dimineata urmtoare
ntrevederii de noapte cu Mihai Antonescu, cnd sa prezentat la Buftea un aghiotant al lui Ion
Antonescu si i-a comunicat c venise s-1 conduc
la Bucuresti la dl. Maresal" care dorea s-1
primeasc de ndat". Foarte surprins, 1-am
ntrebat dac nu cumva era o eroare, fiindc
fusesem deja primit de dl. M. Antonescu n cursul
noptii si din aceast cauz s-ar putea s fie
vorba de o confuzie". Mi-a rspuns c nu putea fi
vorba de asa ceva, ci c este chiar dorinta
domnului Maresal de a v vedea imediat". L-am
nsotit sau el m-a nsotit, cum vrei s-o iei, la
Maresal unde am fost introdus imediat si 1-am
gsit lucrnd la birou, afundat ntre niste
dosare. Cum m-a vzut intrnd, mi-a venit n
ntmpinare si strngn-du-mi mna, m-a rugat s-1
iert cteva clipe nc pentru c mai avea foarte
putin de lucru ntr-o chestiune urgent si pn
atunci, m-a poftit s iau loc ntr-unul din cele
dou fotolii din fata biroului su. A terminat
repede si a venit s se aseze pe cellalt fotoliu,
n fata mea si mi-a spus: Te ascult. Care este
obiectul
vizitei
Dtale?"
(de
notat
extrema
politete n faptul de a se aseza n fata lui Barbu
Stirbey pe fotoliu ca si
234
115

ntrebuintarea
cuvntului
de
vizit").
Cum
colonelul fusese att de categoric, am avut
impresia c participam la un joc" la care nu
aveam de gnd s particip, adic s m prezint cam
ca un solicitant. Am dat s m ridic, spunndu-i
convorbirea o purtam amndoi si n ton si n
termeni, urban c-mi ddusem seama c se fcuse
o confuzie, o eroare de birouri, provocat de
vizita mea la vicepremier n noaptea ce trecuse.
Si c nu voiam nicidecum s-i rpesc timpul, eu
nea vnd nimic s-i comunic sau s-i cer. A
renuntat atunci, zmbind, la mica scen prin care
voise s fac din mine un postulant si mi-a
rspuns: Stai, te rog, stai c eu te-am chemat.
Sunt, evident, interesat de misiunea ce ai primit
si vreau s-mi spui ce crezi, cum vezi lucrurile
si ce crezi c vei reusi? n ce m priveste eu nu
cred c vei putea izbuti ceva", n cursul
discutiei ncepute astfel, Stirbey mi-a spus c
fiecare a continuat exprimndu-si convingerile
respective ajunse clasice acum soco-tindu-se
de altfel unul pe altul de o deplin bun
credint. Si fiecare socotind si artnd, cu toate
argumentele cunoscute, c el interpreta mai bine
interesele trii. Totusi, n cursul discutiei vii,
au aprut si ndoieli, la fiecare. La Maresal au
cptat un caracter mai patetic: Desi nu cred n
succesul dtale si cred c eu am dreptate, nu pot
s nu m gndesc, nu pot s exclud ipoteza
contrar n care crezi dta. Si de aceea nu pot s
nu asigur trii o alt iesire, dac va fi cea mai
bun pentru ea". (Mai trziu, dup trei ani, n
cursul montrii procesului Maniu, aveam s descriu
aceast scen dramatic lui Avram Bunaciu293,
rectificnd foarte categoric afirmatia sa, c
btrnul om politic, ndeplinise misiunea sa n
interesul Maresalului. Nu am fcut s apar pe
fata dlui Bunaciu dect un zmbet pronuntat
116

ironic. Nu putea ntelege ceea ce i spusesem).


Conversatia confruntarea s-a ncheiat cu un
foarte
struitor
apel
chiar
repetat,
al
Conductorului ctre Barbu Stirbey, cerndu-i s
pstreze secretul absolut att asupra ntrevederii
ct
si
asupra
celor
discutate,
subliniind
riscurile nemsurat de mari care ar decurge pentru
noi toti, tar si guvern, din partea german, dac
s-ar comite vreo indiscretie. A primit asigurrile
cerute si date cu toat hotrrea si si-au luat
rmas bun, Stirbey multumindu-i pentru sprijinul
dat misiunii sale.
235
n cursul acelei ntrevederi, Maresalul I-a rugat
pe emisarul blocului opozitiei ManiuBrtianu s-I
tin Ia curent si pe el, o dat ajuns la locul
fixat pentru tratative. Atmosfera, n cursul
discutiilor, a fost de ncredere, fr vreun
incident care s-o fi tulburat, iar dezacordul
dintre punctele de vedere ale fiecruia s-a
manifestat
n
felul
n
care
englezii
ntrebuinteaz nc dictonul acord n dezacord".
Prerile celor doi fruntasi ai trii s-au
nfruntat pe temele clasice ale istoriei acestui
pmnt n calea tuturor ruttilor, dup vorba
definitiv
a
lui
Miron
Costin,
el
nsusi
descptnat. Teme istorice, dar n conditiile de
atunci, actuale.
Barbu Stirbey sustinea c rzboiul era pierdut si
c, de la nceput chiar, nu putea fi cstigat. C
trebuie s limitm dezastrul n care fusesem
antrenati prin iesirea din el Ia timp, adic ntrun timp ct actiunea noastr s mai nsemneze
ceva. Aceasta pentru a ne feri de catastrofe nc
mai mari, care ar mpiedica asigurarea drepturilor
noastre clcate n picioare n Transilvania. Tot
pentru a ne apra drepturile noastre si la Est
urma s ncercm aceasta, tot numai dac izbuteam
117

s facem schimbarea ct mai oportun. Notez c, n


fond era identitate de vederi asupra aprrii
drepturilor noastre asupra Basarabiei si Bucovinei
de Nord si c plebiscitul si ulterior amnarea
rezolvrii
acestei
probleme
teritoriale
Ia
Conferinta de Pace viitoare au fost mult timp
[idei] comune. Maniu a ncercat s obtin chiar si
de la partidul comunist sustinerea acestui punct
de vedere la Moscova. Iar Mihai Antonescu, n mai
1944, cnd m-a nsrcinat s duc la Stockholm
instructiunile sale pentru continuarea discutiilor
cu Sovietele, mi-a precizat categoric c va trebui
s ne strduim acolo ca s obtinem mcar amnarea
rezolvrii
situatiei
celor
dou
provincii
romnesti la Conferinta de Pace. De aceea, totul
se putea rezuma la facerea actului atunci cnd
succesul lui ar fi fost cel mai bine asigurat si,
n acest scop dup Barbu Stirbey ca mandatat dar
o si credea c o conditiune favorabil
succesului ar fi fost chiar realizarea schimbrii
de ctre Maresal care avea situatia n mn n
chip firesc. De aceea, conducerea, n continuare,
a Maresalului reprezenta o garantie. De altfel, nu
numai factorii politici interni
236
recomandau aceasta, dar chiar si U.R.S.S, asa cum
reiese de altfel din faptul c la sfrsitul anului
1943 au adresat trimisului guvernului, ministrului
plenipotentiar al Romniei, Fred Nanu, primele
deschideri (ouvertures"). Restul este mult
risip de cerneal si altele.
Nu-mi amintesc ca printul s fi evocat, n cursul
acelei discutiuni, mpotrivirea lui Maniu chiar Ia
ideea participrii la rzboiul mpotriva U.R.S.S.
mpotrivire ntemeiat pe necesitatea de a ne
pstra
fortele
armate
mpotriva
amenintrii
maghiare, dar si pe faptul c Romnia pierduse
fr rzboi provinciile sale, datorit ntelegerii
118

ntre Hitler si Stalin si c se cuvenea s le reia


n acelasi fel, printr-o actiune international.
Acest argument ar fi iritat pe Maresal, probabil.
Dar a repetat cunoscutele argumente mpotriva
trecerii Nistrului, a rzboiului total pn la
capt, pericolul ungar de agresiune ulterioar.
Iar Antonescu a rspuns cu nu mai putin clasicele
sale argumente c rzboiul se face pentru a fi
cstigat prin nfrngerea dusmanului, c armele
noi vor putea da o alt ntorstur rzboiului la
data aceea nici chiar Maresalul nu mai credea n
acele arme noi c fcuse si fcea rzboiul nu
numai pentru Basarabia si Bucovina de Nord dar si
tot att, pentru a-1 obliga moralmente pe Hitler
s ni le restituie fat de sacrificiile Romniei
neconditionate n nici un fel n lupta comun. Dar
a lsat impresia c asigurarea dat la ruperea
relatiilor cu Anglia, fostului reprezentant la
Bucuresti al acesteia, Sir Reginald Hoare, c
Romnia sub conducerea sa, nu va lupta niciodat
mpotriva
fortelor
britanice,
si
pstra
valabilitatea. Asigurare de altfel reamintit si
n diferite memorii si discutii ale lui Mihai
Antonescu.
Pn de curnd, la nceputul anului 1943, puterile
anglo-saxone nu recunoscuser de jure, ptrunderea
violent
n
Estul
Europei,
prin
clcarea
angajamentelor internationale, acordat lui Stalin
de Hitler n august 1939, prin protocolul secret,
anex nu mai putin sinistr la sinistrul pact
RibbentropMolotov.
Dac mi amintesc bine, si n anul 1942 au mai
aprut hrti si crti care continuau a integra
Basarabia si Bucovina de Nord n frontierele
Romniei, ultimatumul sovietic din 1940 nefiind
recunoscut de
237

119

niciuna dintre cele dou puteri aparent nc


legate de Carta Atlanticului294. Pe atunci noua
politic anglo-saxon nu se impusese nc. ns
purtarea rzboiului dincolo de Nistru ca si
victoriile rusesti au usurat puterilor vestice
tratatul din martie 1943, adic recunoasterea de
ctre ele a mririlor teritoriale acordate de
Hitler Rusiei, n afara Trilor Baltice, a cror
anexiune nu a fost nici pn azi recunoscut de
Statele Unite formal.
De aceea, atunci, factorii politici opozanti si
multi generali si foarte nalti demnitari au
exprimat blamul lor fat de politica hazardat a
lui Antonescu n Rusia, politic ajuns profund
impopular. Iar revenirea la politica traditional
romneasc nu ncetase de a fi dorit insistent.
Cu att mai mult cu ct tara fusese sfrtecat
datorit Germaniei pe toate punctele cardinale. Cu
tot Miinchenul si cu toat Viena si cu toat
Moscova (avea s urmeze si lalta), a persistat
mcar ct de ct si speranta ntr-o ordine dac nu
chiar de drept, dar totusi nu fr el, asa cum o
arta vestita Cart. De aceea, argumentul-mciuc
al lui Antonescu n timpul nfruntrii celor doi
rmnea nefirescul aliantei ruso-anglo-saxone si
asteptarea
crizei
ntre
Aliati.
In
aceast
perspectiv Romnia trebuia s cstige timp si s
evite, cu orice pret, reactia german total a
ocuprii asa cum toate precedentele o dovedeau, n
afar de urmrile de politic intern dezastruoase
pe care le-ar fi antrenat aceast ocupatie, cele
cu implicatii externe ar fi fost tot att de grave
si pentru romni dar si pentru Aliati, suprimnd
orice posibilitate de autonomie a politicii
noastre si deci orice posibilitate de revenire la
politica
noastr
traditional
si
prelungind
rzboiul prin exploatarea direct a resurselor:
petrol, grne, aur si oameni. Iar strategic, rolul
120

de plac turnant ar fi fost anihilat pentru mai


mult vreme.
Oponentul su sublinia faptul c rzboiul era
pierdut, c garantia german deci nu mai era
efectiv, c schimbarea de politic cu toate
consecintele ei favorabile Romniei prin trecerea
n tabra aliat a tuturor elementelor nsirate
mai sus, reprezenta un aport poate determinant. C
lucrurile mergeau repede.
Luat n primire de la Ankara la Cairo de
autorittile militare engleze si cltorind n
uniform si sub nume englezesc, izolat un timp
238
pn recunoasterea misiunii sale, el s-a bucurat
de ajutorul si prietenia sotilor Deakin. Tineri,
de curnd cstoriti. El profesor de istorie,
secretar al lui Churchill si fost n misiune pe
lng Tito295, despre ale crui procedee n
executarea lichidrii fizice a celor pe care,
atunci, i numea trdtorii si dusmanii de
diferite categorii si clase, ne-a povestit n
cursul unei cine "si a unui prnz la Buftea cnd
au venit n tar. Era ceva de ridicat prul
mciuc! Ea, romnc, Pussy Nasta, fiica unui
cunoscut ziarist democrat, Liviu Nasta (de la
Jurnalul de Dimineat", fondat de Constantin
Visoianu
si
condus
de
Tudor
TeodorescuBraniste296, pe atunci si el democrat). Printul le
arta mult prietenie si pentru faptul c dna
Deakin l ngrijise cu mult atentie atunci cnd
din cauza climei, se mbolnvise de inim, la
Cairo.
Comunicarea conditiilor de la Cairo a provocat o
adnc deceptie, n ambele prti. Gsindu-le de
neprimit, Maresalul amrt, mi-a spus Gheorghe
Barbul, a tras concluzia c De aici ncolo, nu m
mai intereseaz tratativele de la Cairo!" Totusi,
aproape concomitent, n consecint 1-a invitat la
121

el, noaptea, la Snagov, pe Maniu, care si el venea


deseori ntr-o vil de acolo (la Leucutia,
Mnuil297 poate si la Aurel Dobrescu298) si i-a
propus
guvernul
si
concursul
militar,
dac
socoteste util s primeasc acele conditiuni. Dup
un rgaz de cteva zile, Maniu nu a acceptat
propunerea, dup ce consultase si ctiva generali
care nu au gsit c venise timpul. Tot Gheorghe
Barbul mi-a mprtsit prerea sa, n legtur cu
acest episod, c Maresalul, chiar necunos-cnd
consultarea cerut generalilor de Maniu, era si el
convins c fcea o propunere nerealizabil si deci
inacceptabil pentru seful opozitiei. Mai trziu,
la Pitesti, n nchisoare, loan Mocsonyi-Styrcea
mi-a vorbit de ntrebri de felul acesta, adresate
de Maresal regelui, dar care se fixau, n general,
n jurul numelui lui Mihai Antonescu, ca succesor.
Aceste ndoieli asupra realei determinri a lui
Ion Antonescu s cedeze puterea erau ns
ntemeiate numai pe impresii personale si pe
interpretri ale situatilor de fapt n legtur cu
interventia factorului german.
ManiuBrtianu, si ei profund deceptionati de
conditiile comunicate, au rspuns la Cairo c erau
gata s negocieze pe baza lor, dar so239
coteau neoportun s mai trimit un negociator cu
elemente de informare mai noi despre situatia din
Romnia. S-a spus de ctre Aliati c att opozitia
ct si guvernul doreau s cstige timp. Lucrul era
adevrat ntr-o msur mai mare sau mai mic, n
functie de alegerea momentului celui mai nimerit.
Dar chiar si n conversatiile dintre noi, cnd
vorbeam mai verde, si fcuse loc ideea c era
posibil ca Stirbey s nu fi fost pe deplin
informat n cutare sau cutare problem, c poate
nu mai dispunea de toate mijloacele sale de
convingere, c poate era totusi prea btrn. Si,
122

n consecint, aprea necesar s fie trimis un om


mult mai tnr 45 de ani la curent cu toate
problemele,
si
el
cu
o
bun
reputatie
international, care s-1 ajute si s-1 completeze
pe primul emisar. S-a revenit la Constantin
Visoianu, prieten cunoscut al U.R.S.S., fost
apropiat colaborator al lui N. Titulescu, a crui
desemnare nici Maresalul nu a mai combtut-o.
Dac vor cu orice pret, i priveste" mi-a spus
Barbul c a fost concluzia discutiilor cu
Conductorul. Dar nici prea usor nu 1-a acceptat.
Au fost necesare mai multe interventii ale Iui
Maniu si chiar ale regelui pe lng Mihai
Antonescu, urmnd sugestiile lui Buzesti. Mihai
Antonescu se arta din ce n ce mai deferent fat
de tnrul suveran si de mama lui si din ce n ce
mai influentabil fat de dorintele lor. Chiar
pentru efectuarea plecrii din tar a acestuia a
mai fost necesar s ne prevalm de interventia
suveranului.
Desi
suveranul,
cum
am
spus,
ceruse
vicepremierului s intervin pe lng Maresal ca
s obtin acordul acestuia pn n cele din urm
pentru plecare, aceasta ntrzia, ntr-o msur,
aceast ntrziere se datora si lui Visoianu
chiar, care prudent, pe bun dreptate, tinea s
micsoreze riscurile la minimum. Tinnd seama de
marele interes, asa cum ne aprea atunci, al
acestui nou efort diplomatic urmrit, cu cteva
zile nainte de 14 mai, nu multe, dou-trei, cnd
a plecat cel de-al doilea trimis al opozitiei
ManiuBrtianu, m-a rugat Buzesti s m duc la
Mihai Antonescu si s-i reamintesc interesul
repetat
al
Majesttii
Sale
pentru
misiunea
ncredintat domnului Visoianu, precum si dorinta
Majesttii Sale" ca ea s se realizeze fr
ntrziere.
240
123

(Mihai Antonescu adoptase, nc mai de mult, o


atitudine deferent, prevenitoare si ntelegtoare
fat de rege si de regina-mam, atitudine cu att
mai pronuntat cu ct se schimbau situatiile mai
mult. ntelegea, fireste, s contribuie chiar la
acea
schimbare,
spre
folosul
trii
si,
binenteles, s participe, dup aceea, n viitor
la
noua
form
de
politic
intern
si
international. Chiar Maresalul, cu care avusese
cteva explicatiuni mai ferme, de vreo dou ori la
stiinta mea si care-i enuntase tare pe scurt
realitatea, asa cum stia att de bine s-o fac
fr menajamente: Cu mine te-ai ridicat, cu mine
o s cazi", Tara sunt eu". De cteva ori cnd
Mihai Antonescu n cteva diferende sau probleme,
atunci actuale, sustinuse pe rege, chiar Maresalul
totusi se pare c se gndea la o formul Mihai
Antonescu. n sensul acesta mi-a vorbit loan
Mocsonyi-Styrcea c Maresalul 1-a tatonat pe rege,
la Svrsin, pe un ton aproape patern, izbitor
fat de gheata obisnuit si de vexatiunile
frecvente, dar fostul maresal al Curtii credea c
totul fusese o curs ntins regelui si nu mai
putin lui Mihai Antonescu pentru a le surprinde
intentiile. Buzesti pusese, la vreme, la ndoial,
fermitatea hotrrii Maresalului, cu att mai mult
cu ct acesta o prezentase regelui ca o ipotez,
n orice caz, de nici o parte nu s-a descoperit
jocul din cauza bnuielilor vii si reciproce).
Cmile, chestiunea plecrii lui Vivi ntrzie
prea mult si acum numai din vina noastr venise
ncuviintarea Aliatilor. Du-te chiar acum la Ic
si prevaleaz-te de faptul c i-a artat regelui
c plecarea lui Visoianu va avea loc ct de curnd
si si-a dat chiar si cuvntul. Spune-i c regele
i cere acum, din nou si cu insistent, s asigure
aceast plecare. Repede. Vezi cum i vorbesti. Eu
te astept aici", (n biroul su din fostul Palat
124

Sturdza) Pi, doar este de acord. Nu a obtinut si


pe cel al Maresalului?" E de acord, dar nu face
nimic".
I-am gsit sus pe Mihai Antonescu singur si i-am
reprodus tot ce-mi spusese Grigore NiculescuBuzesti cu ndulciri si formulri menite chiar s1 mguleasc, dar care, n fond, nu erau nesincere
si, de altfel nu lipsite de o nuant de
certificat", de care nu usor m pot dezbra!
Domnia Voastr chiar n interesul trii, ati
fgduit Maiesttii Sale..." Da. Desigur am
fgduit Maiesttii Sale si-mi voi respecta
fgduiala! Tocmai de aceea, fiind convins de
241
aceasta, Maiestatea Sa ntelege s-si repete
interventiunea pentru a se efectua plecarea
imediat, as zice!" Da, sigur, s plece imediat!
Am artat toate acestea, Maiesttii Sale si suntem
de acord cu plecarea dlui Visoianu. Si o repet.
Dl. maresal, dup ce i-am expus consideratiile
care pledeaz n favoarea acestei plecri, si-a
dat acordul". Domnule presedinte, mi ngdui s
v subliniez c regele cere s se procedeze la
plecare fr ntrziere, urgent". S plece! N-am
nimic mpotriv, asa dup cum ti spun". Dar
cum? Cine-1 trimite? (M gndeam la organizarea
plecrii). Trimite-1 dta!" (nu pot s spun nici
c n-am fost foarte surprins si nici c nu m-am
bucurat, pentru c astfel mi se prea c lucrul
devenea mai usor realizabil, desi tot riscant. Dar
eram mirat c M. Antonescu, att de prudent, se
decisese pentru mijloacele mele, care erau numai
oficiale: curierii) Eu?!" Prea bine domnule
presedinte, l voi trimite" Cum?" Curier,
domnule presedinte". Ah, nu! Acest mijloc ti-1
interzic, categoric!" Dar altminteri eu nu am
cum si dnsul trebuie s plece!" Oricum, dar nu
curier" Ce? Ai uitat de Killinger?! Si doar,
125

Stirbey nu a plecat curier! Dle Demetrescu, parc


nu stii unde si ntre cine ne aflm!" (n forma
aceasta sau n altele asemntoare, mai auzisem
ntrebuintat de Minai Antonescu argumentul-obsesie
al unei oricnd posibile mprtiri de tip polonez
a Romniei sau al unei ocupatii germano-maghiare).
Domnule
presedinte,
dac
vor
interveni
complicatii,
voi
lua
asupr-mi
rspunderea
plecrii. Voi arta, la anchet, c am organi-zato peste capul Domniei Voastre". Ei si!? Cine o
s te cread, domnule?! Esti extraordinar cnd
vorbesti att de usuratic! De dosarul strns
mpotriva mea n-ai auzit? Nici de discutia lui
Hitler cu dl. Maresal?! Pe lng toate aceste
nvinuiri
si
bnuieli,
cu
toat
acoperirea
domnului Maresal si chiar dac ntr-adevr n-as
sti nimic si tot nu m-ar crede!" Atunci v rog
s-mi indicati o alt cale" Nu stiu. Vezi si
dta, te priveste! S plece oricum, dar nu asa!"
Cnd intrasem n cabinetul vicepresedintelui
unde puteam intra aproape oricnd neanuntat, n
chestiunile speciale" din cauza importantei lor
m primise cu obisnuita lui expresie atent, care
devenise si mai atent dup ce-i spusesem c-mi
ngduiam s-i cer cteva minute ca s-i aduc la
cunostint o dorint a Maiesttii Sale. S-a
apropiat
242
de mine ca si cum ar fi dorit s remarc si s
transmit unde ar fi trebuit aceast atentie mrit
si devotamentul su. Vorbea ncet, confidential.
Dar vocea sa grav a devenit puternic si
autoritar n cursul desfsurrii dialogului si
chiar devotamentul s-a mai temperat din cauza
aceluiasi curs, care s-a nsufletit destul de mult
nct ajunsese s capete un caracter iritat si
personal.
Dispruser
destul
de
repede
apelatiunile de rigoare Domnule...", Domnule
126

presedinte" etc. Nu din lips de politete sau de


necunoastere a protocolului ambii fiind chiar
destul de solemni de obicei!
Trivial dar exact, m-am ntors la Buzesti, fiert.
(Am uitat s notez c a avut important pentru
trimiterea
celui
de-al
doilea
emisar
si
conversatia ultim, relatat de Grigore Gafencu n
cartea sa, cu Molotov, dar fr adaosul pe care ni
1-a comunicat Popescu Pascani. Anume, pe lng
condamnarea agresiunii si regretul c aceasta a
survenit tocmai cnd U.R.S.S. se gndea la o
solutie satisfctoare pentru ambele prti n
problema cheie teritorial, Molotov i-a propus lui
Gafencu s rmn n Rusia. Aceast conversatie,
fr a fi esential, nu a prut atunci de
neglijat).
Cnd i-am reprodus discutia, fata lui a devenit
pmntie, ca ntotdeauna cnd se supra tare. Mi-a
spus, pe loc, categoric: Ascult Cmile, Vivi
trebuie s plece. Este un lucru prea important.
Dac-ti mentii hotrrea pe care ai propus-o lui
Ic, atunci ndeplineste-o. Cred c e bine s
plece curier. Poate d Dumnezeu si nu se ntmpl
nimic. Dar nici nu nteleg s te oblig".
Plecarea s-a desfsurat ca pe at. Tot de la
capabila, devotata si discreta dna Martin de la
Protocol am luat, ca si pentru Barbu Stirbey,
blancheta pasaportului pe care am completat-o
Visoi, urmnd s adaug restul dup obtinerea
vizelor si dup fixarea fotografiei n care omul
aprea cu mustti si ochelari conspirativi, Partea
cea mai delicat era ns ndeplinirea formelor la
Ministerul de Interne, care era asigurat, de
obicei, de Directia Protocolului, cererea n
triplu exemplar ctre Directia Politiilor si
Sigurantei Statului si vizarea foii de curier. Mai
bine-zis, pentru nendeplinirea lor. n acest
scop,
i-am
telefonat
personal
generalului
127

Diaconescu, directorul general al Politiilor si


Sigurantei, declinndu-mi functiile si 1-am rugat
sa m primeasc ct de repe243
de, fiind nsrcinat de dl. vicepresedinte cu o
misiune ce nu suferea ntrziere. Mi-a rspuns, pe
loc, s m duc imediat Ia el. Acolo i-am transmis
dispozitia domnului presedinte ca zisul s plece
imediat
la
Ankara
si
am
motivat
lipsa
corespondentei necesare n asemenea cazuri, cu
graba cu care trebuia executat dispozitia dat si
care ne-a mpiedicat s mai facem formele la
minister deocamdat, dar pe care le voi trimite
peste vreo dou-trei zile.
Amabil, generalul mi-a cerut pasaportul si dup ce
a privit fotografia s-a uitat Ia mine. i venea s
zmbeasc. Am rmas impasibil, dar nu-mi venea
deloc bine si de fric m-am autoconvins c mi s-a
prut. Dar tot mi-am spus: Acum dac sta i
telefoneasc lui Ic, totul s-a dus dracului,
inclusiv eu". N-a telefonat dect secretarului ca
s-i aduc stampilele necesare, pe care el nsusi
le-a aplicat pe documentul de cltorie si mi 1-a
restituit
cu
aceeasi
simpatic
amabilitate.
Niciodat nu i-am mai trimis fgduitele adrese si
nici de cerut nu mi le-a mai cerut. Iar cltoria
a decurs n cele mai bune conditiuni. Nici BBC-ul
nu a mai dezvluit nimic din fericire pentru mine
si noi toti n frunte cu Mihai Antonescu , si
nici nemtii care un timp n-au aflat si pe urm sau abtinut de la comentarii, mrind probabil
vraful de hrtii compromittoare ale dosarului
Mihai Antonescu si ameninttoare prin ele nsele.
Nici regretatul fost premier a.i. nu mi-a pus vreo
ntrebare asupra felului cum 1-am trimis pe
Visoianu n Egipt si nici nu stiu sigur dac
Visoianu chiar va fi aflat aceste nu numai
anecdotice amnunte asupra plecrii sale. Desi
128

este probabil s i le fi spus sora sa, Micusoara,


creia povestindu-i audienta la Diaconescu, cu
inima ct un purice, mi-a spus rznd: Cum s nu
zmbeasc? A fost doar atasatul militar pe cnd
Vivi era ministru Ia Varsovia!"
Asa mi-am explicat c generalul a fost perfect
convins
c
venisem
din
ordinul
lui
Mihai
Antonescu, dndu-si seama de soiul de curierat pe
care avea s-1 ndeplineasc Constantin Visoianu,
datorit chiar pre-cautiunilor luate.
La Cairo, toat experienta international a celui
de-al doilea emisar, via sa inteligent, relatiile
sale,
prestigiul
lui
Titulescu,
cunoasterea
problemelor, simpatia pronuntat pe care de ani si
de ani de
244
zile o arta U.R.S.S.-ului, antihitlerismul su
binenteles si nici vrsta sa, nu au putut schimba
cu o iot conditiile formulate lui Stirbey, despre
care nu s-a mai spus c era prea btrn, bolnav si
nu
chiar
ia
curent
cu
toate
chestiunile
internationale. Prin aceasta nu vreau s spun c
toti factorii de rspundere si c toti prietenii
au mprtsit acest fel de rezerve, dar chiar si
cei care n-au fcut-o, si-au spus: Cine stie, nu
stric, poate c Visoianu..." Reactii firesti n
frmntarea n care toti se gseau pentru
limitarea dezastrului ce venea.
Constantin Visoianu a plecat de la Buftea la 14
mai, cred, cu automobilul D.K.W. bine cunoscut n
cercurile noastre, al lui Victor RdulescuPogoneami. A plecat la Giurgiu de unde a luat
trenul spre Constantinopol n cabina cu paturi,
retinut tot asa ca si pentru Stirbey. Fusese
invitat permanent la Buftea, dup bombardamentele
din aprilie299, deosebit de grele.
n clipele dinainte de plecare ne-am strns cu
totii pe lng Visoianu, pe peronul vilei, urndu129

i, emotionati succes si cltorie bun. Emotia se


ntelege usor fat de prietenia care ne lega ntrun cadru apocaliptic: avalansa de prbusiri de
state, striviri de fiinte omenesti pentru care, ca
s fie numrate, erau necesare cu zecile numrul
milioanelor si tot asa acela al distrugerilor
personale. Toate trecuser peste noi si ne
sfsiaser, fr vin, de la Vest la Est si de la
Est la Vest si ntotdeauna cu patronajul Aliatilor
de tot felul, care nu rareori dup ce ne
abandonau, n pofida propriului lor interes, ne
mai si acordau rolul de tapi ispsitori. Cu asta
luptam si chiar dac nu aveam vederea si
informatia ntotdeauna juste, intuiam deseori. De
aceea se explic emotia noastr mrturisit. De
altfel, n necesitatea lor, sperantele se hrnesc
dup legea firii.
Visoianu era nc mai miscat dect noi si vizibil
ncruntat. Ne-a spus c rmnea pesimist, asa cum
si este de fel, si c nu credea n posibilittile
noastre, asa cum nu au crezut nici Aliatii, lucru
care ar putea intra poate ntr-o msur n felul
cum am fost abandonati ulterior, de actiune n
tar si c nu credea nici chiar n capacitatea
noastr de a ntreprinde o tentativ! Nu o s
puteti face nimic!" Nu stiu
245
dac si ce o s reusim. Dar de ncercat vom
ncerca. Te asigur" i-a rspuns Buzesti.
Dup mbrtisrile de rigoare, lcrimnd ne-a
salutat la plecare cu un V las cu bine!".
nainte de aceast plecare, Grigore NiculescuBuzesti m-a rugat s-i sugerez lui Mihai Antonescu
s-i acorde o sum de franci elvetieni pentru
cltorie si sederea la Cairo, ntrebndu-1 dac:
Domnia voastr nu socoteste c...?" bietul Ic
mi-a scris imediat ordinul de dispozitie pentru
directorul F.I.S.S. n valoare de 14 000 franci
130

elvetieni. Suma ntreag a fost restituit de


Visoianu la napoiere de la Cairo si mprtit
nainte de arestare la urmtoarele familii: 4 000
Victor Rdulescu-Pogoneanu; 4 000 Camil Demetrescu
si cte 3 000 Emil Lzrescu si Florin Roi u.
Ajuns peste vreo zece zile la Cairo, noul emisar a
prezentat Aliatilor propunerile lui Maniu, care
atunci se gndise, n fata marelui numr de trupe
germane aflate pe teritoriul romn, s se
realizeze ntoarcerea chiar pe front si nu n tar
cu ajutorul unor generali cstigati. Solicita, n
acest scop ndrumrile de la Aliati dar si
transmitea
unele
observatii
n
legtur
cu
conditiile. Aceste observatii erau vzute de el ca
foarte importante. A fost refuzat.
n camera galben de la Buftea, unde eram gzduit
mi s-a ntmplat s stau cu lunile acolo am
cifrat Victor Rdulescu-Pogoneanu si cu mine, la
20 iunie, telegrama lui Maniu, a Blocului de
curnd format, adus de Buzesti care o redactase
si de Styrcea, ctre AnkaraCairo prin care se
completa un rspuns anterior al lui luliu Maniu
ctre Aliati. Aceste dou mesagii rspundeau unei
comunicri
a
celor
trei,
conform
creia
negocierile de la Cairo erau considerate ncheiate
si deci continuarea lor inutil. Dac opozitia
dorea s profite de conditiile de armistitiu, dl.
Maniu putea trimite un ofiter peste front pentru a
stabili contactul direct cu Armata Rosie.
Maniu comunicase deja acceptarea sa si formarea
Blocului National Democratic, iar prin mesajul din
20 iunie comunica n continuare vointa Blocului si
a regelui de a rsturna pe Antonescu si de a forma
246
un nou guvern cu misiunea de a semna armistitiul
imediat la Cairo. Cerea, de asemenea, pentru
reusita miscrii, un ajutor aliat indispensabil: o
ofensiv
sovietic
imediat
dup
schimbarea
131

guvernului si para-sutarea a dou divizii (?)


aeropurtate si a unui armament individual pentru 2
000 (dou mii) de persoane civile n formatiuni
patriotice de colaborare; de asemenea, bombardarea
unor puncte strategice la frontierele cu Ungaria
si Bulgaria. Textul acestei telegrame la punctul
celor 2 000 de formatiuni de sprijin, a dat
nastere la protestul viu al lui V. RdulescuPogoneanu care a artat, c aceasta va veni numai
n sprijinul partidului comunist care-si va pstra
si folosi armamentul numai n scopuri proprii si
nu va participa la lupta comun. Ceea ce s-a si
petrecut, n afar de cteva cazuri sporadice,
individuale,
nensemnate.
Nepomenite
de
comunicatele oficiale ale Marelui Stat Major si
ale guvernului. Styrcea 1-a contrazis cu vigoare,
iar Buzesti a pus sfrsit discutiei artnd c era
inutil, hotrrea fiind luat.
La 22 august, noaptea, am cifrat la vila n care
locuiam la Snagov, mesajul prin care se aducea la
cunostinta Aliatilor fixarea zilei de smbt 26
august a loviturii de stat. Dac n-ar fi fcut-o
Antonescu. Telegrama aceasta ne-a fost adus,
noaptea, de un Ionel Styrcea foarte enervat c nu
gsise usor drumul spre vil si care prea s ne
impute nou acest lucru. Ca s destind atmosfera,
Victor Rdulescu-Pogoneanu i-a rspuns: Ce vrei,
Ionel drag, nici nu putem pune firm la sosea La
conspiratorii veseli".
Telegrama pentru Cairo-via Ankara era foarte ampl
si continea, pe larg, toate punctele din mesagiile
precedente, precum si denumirile maghiare si
bulgresti ale punctelor de trecere de bombardat
ca si a punctelor strategice de bombardat n
interior, ca taberele militare si cmpurile de
aviatie germane de la Bneasa. Toate acestea fiind
netrecute n cifror, au trebuit cifrate silab cu
silab.
132

De la data de 11 Iunie pn la 23 august, n chip


inexplicabil, timp de zeci de ani pn am putut
citi memoriile lui Churchill, nu s-a primit nici
un rspuns la acceptarea lui Maniu a mesajului
cominatoriu aliat. Mesajul acesta, fiind deci
primit, nu a putut fi vorba de o retragere a
247
lui, de altfel niciodat comunicat. Dimpotriv,
n ultima lor informare a emisarilor romni,
Aliatii artaser c vor putea lua n considerare
observatiile lui Maniu la conditiile de armistitiu
numai dup ce ele vor fi fost primite, n
ntregime, de acesta.
S-a primit totusi o indicatie scurt n genul
Faceti, faceti ntoarcerea, pentru c Rusii nu o
mai vor", n felul acesta mi-a fost relatat de
Victor Rdulescu-Pogoneanu, care a adugat c
venise din izvor englez. Nu am stiut niciodat
dac a venit de la Cairo acea indicatie direct
ctre Maniu prin aparat sau din alt parte. Si
nici dac nu a fost expresia unei preri
personale. Pe canalul cifrat de la Ankara nu a
venit, pentru c ar fi trebuit, n chip automat
s-mi treac prin mini.
Adaug o not ulterioar negocierilor de la Cairo,
n
timpul
montrii
procesului
Lucretiu
Ptrscanu300, silit dup luni de maltratri si
violente fizice si morale, am fost adus s dau
mrturii false pentru a cstiga ceva timp pn la
proces cnd le-am retractat. Despre acest plan l
informasem de la nceput, pe tovarsul meu de
celul. Printre acele mrturii a fost si aceea c
Lucretiu Ptrscanu si dduse seama de un rost
ascuns al cererii de trupe aeropurtate, cu tlcul
de a aduce si trupe anglo-saxone n tar. Admitnd
c ar fi o interpretare posibil, trebuie s spun,
n afar de retractare, c niciodat n-am fost n
msur s deduc asa ceva. Nu am stiut de nimic n
133

msur s m fac s cred acest lucru, n afar de


interpretri pur subiective.
S-a scris de curnd n volumul cel mai serios de
pn acum, n legtur cu Preliminariile..." c
sfrsitul legturii de la Cairo al negocierilor a
fost un esec.
Rspunsul din 27 august de la Cairo, la telegrama
pe care am cifrat-o personal prin Ankara pentru
capitala Egiptului chiar n ziua, n seara zilei
de 23 august de la Palatul Regal, aducnd la
cunostinta Aliatilor lovitura de stat regal, noul
guvern si instructiunile ctre delegatii romni ca
s semneze imediat, acolo, armistitiul, infirm
aceast prere, n acelasi sens au fost remise
mesagii respective, col. Chastelaine, care a
plecat pe la miezul noptii spre dimineat cu
avionul la Istanbul.
248
Si dup ce am cerut s se acorde si noului guvern
democratic pe aceleasi ci sus-artate cele
patru asa numite ameliorri ale conditiilor,
acordate guvernului Antonescu, la Stockholm n
primele zile ale lunii iunie.
Exist acele telegrame de rspuns cu, respectiv,
urmtorul text:
1) Armistitiul nu poate fi imediat semnat pentru
c lipseste unul dintre ambasadorii anglo-saxoni
(nu-mi mai amintesc care). Va fi semnat de ndat
ce va reveni n oras;
2) Aliatii accept s acorde si noului guvern cele
patru ameliorri de la Stockholm.
ntruct n aceeasi carte, una dintre ameliorri"
este reprodus necorespunztor cu realitatea, le
reproduc, n continuare, mai jos:
1) Era acceptat cererea Maresalului ca s nu
ntoarc armele mpotriva fostului aliat, cerndui ns evacuarea teritoriului;

134

2) Se fgduia o considerare ntelegtoare a


problemei despgubirilor apreciate la o sum de
circa 300 (trei sute) de milioane de dolari;
3) Se garanta neamestecul n afacerile interne si
respectul suveranittii trii;
4) Se accepta un departament neocupat de trupele
aliate, unde s rezideze regele si guvernul romn.
Aceast ultim prevedere este cu totul eronat
prezentat n zisa carte, altminteri foarte
interesant, ntre tot ce s-a scris pn acum. Mai
precis dintr-un rspuns pozitiv face unul negativ.
Desi nu am umbr de ndoial n ce priveste
conditiile pe care le-am adus de la Stockholm, pot
totusi nota pentru adevrul istoric, c n ziarul
Universul" din 9.9. 1944 a aprut un interviu al
lui I. Maniu, acordat ziarului Daily Telegraph"
n care atingea aceast problem. De asemenea,
printre instructiunile pe care le-am trimis
grupului Gafencu la Conferinta de Pace nscrise de
acesta n memoriul lui, este si zona ocupat.
Dar n ultimele zile ale lui august a sosit la
Bucuresti comunicarea pentru noi surprinztoare
care a deceptionat si a ngrijorat. Se cerea
guvernului romn s trimit la Moscova o delegatie
care s trateze acolo
249
semnarea armistitiului. Delegatii de la Cairo
urmnd s fie transportati n capitala sovietic,
prin Teheran, cu avionul.
n legtur cu toate negocierile si cu attea
contacte ale guvernului si ale opozitiei de care
stiu, fie pentru c au trecut prin mna mea n
lucrul zilnic ce-mi revenea, fie pentru c am
participat direct la ele (la Madrid si Stockholm),
fie pentru c le-am cunoscut ulterior cu prilejul
lurii n primire n dou rnduri a arhivelor
regelui Carol II si pe urm ale Antonestilor la
rsturnrile respective, fie c am aflat lucruri
135

interesante din convorbiri cu diversi actori ai


scenei politice romnesti din tineretea mea
chiar si de mai trziu, cnd am ntlnit prin
nchisori multi fosti oameni de frunte ai trii,
n legtur deci cu toate acestea pot afirma fr
originalitate, c, n esent, scopurile ambelor
prti, guvern si opozitie, Antonescu si Maniu,
erau
nu
asemntoare
ci
identice
pentru
rentregirea trii n Transilvania de Nord, n
Basarabia si n Bucovina de Nord. Diferentele
dintre aceleasi prti proveneau, n politica lor,
din deosebiri de temperament, de cultur, de
experient,
de
inteligent,
de
puterea
convingerilor, de aceea a iluziilor si de
aceea ... a marilor puteri. Si, de ce nu? si de
aceea a soartei. De aici fundamentale deosebiri de
metod.
Mersul rzboiului a determinat dup btlia de la
Moscova si mai ales dup cea de la Stalingrad,
ivirea unei cu totul alte perspective asupra
victoriei
germane,
care
dintr-o
succesiune
nedezmintit de triumfuri a intrat ntr-o tot att
de nedezmintit succesiune de dezastre, n aceast
situatie, Antonestii nu si-au ngduit s se
considere n continuare drept salvatori, cum si
fuseser, au cutat s se adapteze noii situatii
dezastruoase, ncercarea a fost meritorie si ntro msur sensibil s-ar putea spune c i se
datoreaz si ei lovitura de stat de la 23 august
1944. Msura consistnd n aprarea si tolerarea
vietii si actiunii lui luliu Maniu. mpotriva
pretentiilor germane. Este adevrat c n aceast
ordine de idei, deseori ezitant, deseori poate
chiar simpatizant, Maresalul nu a avut nici o
stire despre actiunea generalilor ce se pregtea,
de ctre acestia, sub egida regelui, conducerea
lui Maniu si pregtirea si centralizarea ntregii

136

actiuni asigurat de Grigore Niculescu-Buzesti,


sftuitorul regelui.
250
Am pomenit de faptul c btrnul fruntas al
natiunii
era
mult
mai
rezervat
dect
vicepresedintele Consiliului. M-am referit la o
deosebire de comportare, nu la o rezerv fat de
actiunea nssi. Att Mihai Antonescu ct si luliu
Maniu
au
urmrit,
fr
discontinuitate
si
ntrebuintnd toate argumentele de drept si
politice, toate situatiile pe care le credeau
eventual favorabile si toti oamenii ce puteau fi
folositori pn la urm. Pn spre zilele
sfrsitului, ambele prti au urmrit respectarea
integrittii trii la Est si Nord, ncercnd totul
ca problemele acestea s fie amnate pn la
ncheierea pcii, spernd primul c pn atunci se
va face desprtirea ntre Aliati, pe care o vedea
inevitabil; iar al doilea socotind c va fi o
pace ampl datorit numeroasei participri, ampl
datorit respectrii principiilor nalte si a
drepturilor democratice, a pcii fr anexiuni, de
care se vorbise si n 1918, nu numai acum. Buzesti
era convins c separarea Aliatilor va urma
victoriei lor si c se va produce din cauza
Germaniei si afirma c aportul romnesc, ca s fie
pretuit, trebuie adus la timp. Dar la timp si fat
de interesele Aliatilor dar si fat de cele ale
noastre, n raport cu situatia frontului n
Ucraina, cu numrul fortelor germane din tar si
cu cel al fortelor dusmane din trile vecine. (De
aceea s-a raliat, pn la urm, avizului insistent
al lui Ion Mihalache, n consftuirea [de] la
Palat, ca s nu se procedeze la lovitura de stat,
dac Maresalul n-ar cdea de acord pn la urm s
o fac el, dect atunci cnd rusii vor ajunge la
frontiera
romn
actual.
(Atunci!)
Buzesti
propusese efectuarea actului n timpul btliei de
137

la Uman-Orel301. Dac gresesc, precizez c este


vorba de ultima mare victorie rus pe terenul
Ucrainei nainte de a ajunge la hotarele Romniei.
Acum nu-mi mai amintesc, ceea ce am stiut mai
demult bine. Totusi pentru atmosfer mcar, poate
si pentru ntreg, tin s precizez c regina 1-a
chemat pe Victor Rdulescu-Pogoneanu n audient
de aici nu mai sunt acum sigur, nu mai stiu precis
dac a fost o audient dat de rege lui Victor
Rdulescu-Pogoneanu n prezenta si la initiativa
reginei, dac a fost o audient acordat numai de
regin sau dac a participat, la cererea reginei,
la consftuirea de care am vorbit mai sus. Stiu
bine c prietenul si colegul nostru n-a fost de
prerea lui Grigore Niculescu-Buzesti ci de aceea
a lui Mihalache si a reginei. Trebuie s subliniez
ceva. C dup realizarea loviturii de stat,
Buzesti
251
ne-a spus de mai multe ori nainte si dup 6
martie 1945, c actul a fost fcut n timpul cel
mai bun dar dac abandonarea anglo-saxonilor, pe
care-i vedea solidari la discutarea armistitiului
si la ncheierea pcii, va tine mai mult de patru
ani, atunci cnd consecintele ocupatiei ruse vor
deveni ireparabile lumea va avea dreptate s ne
ia cu pietre". La replica ntepat a lui Pogoneanu
Care lume?" Da, da, lumea lui Lpusneanu".
(Din cele relatate se poate vedea cu ct
aprehensiune, cu ct regret, cei care sustineau
lovitura au fcut-o).
Revenind
la
paralelismul
privind
chestiunea
Basarabiei si a Bucovinei de Nord, uznd,
cteodat, fr s stie unul de cellalt, de
argumente
relativ
similare
si
ciudate
n
dezndejdea lor: Mihai Antonescu, ntre altele,
mi-a spus nainte de a pleca la Stockholm n mai
1944 s faceti un apel total la constiinta
138

revolutionar
a
Sovietelor,
s
nu-si
uite
misiunea, s nu ne rup iarsi tara", iar luliu
Maniu a fcut un apel n acelasi sens, pe lng
comunistii romni, s sustin interesele trii la
Moscova si n problemele teritoriale de la Est. Un
alt punct de asemnare ntre cei doi este decizia
lor ferm de a nu discuta n doi cu U.R.S.S., ci
de a urma politica traditional formulat cu cea
mai mare strlucire de Titulescu, apropiere de
marele vecin ntr-un consens european, cu o
garantie vestic. De aceea ocolirea, n fraze
politicoase, a oricrei asemenea propuneri de a
discuta n doi si de a ncheia tot n doi. O
oarecare nrudire mi pare c leag politica lor
n exterior cea secret, menit s scoat tara
din dezastru, la Mihai Antonescu ncepnd odat
cu momentul cnd s-a vzut c Germania nu va
cstiga rzboiul, continund n panic, atunci
cnd, n afar de neprevzut care mai intervine si
el
cteodat,
s-a
vzut
c-1
va
pierde.
Vicepremierul cu destul de putin retinere dup
socoteala mea ncerca si spera s foloseasc
orice prilej pentru a arta ferma sa convingere si
dorint ca n anumite conditiuni, aceasta la
nceput, iar la sfrsit, fr conditiuni, dar era
prea trziu (la 24 august 1944) s poat scpa de
periculoasa dominatie german dar si de cea
deocamdat presimtit, sovietic. Recursul, ce-mi
prea exagerat, la tot soiul de persoane, dintre
care multe erau persoane alese si ar fi putut fi
agenti folositori, cuprindea n
252
el nsusi dou racile. Artau panica si ct de
folositori ar fi fost, numrul lor era prea mare.
n el nsusi un pericol: dezordine, nentelegeri,
indiscretii usurate. Arcul cutrii de legturi al
lui Mihai Antonescu era larg deschis. Mergea de la
un om ca Barbu Stirbey pn la dna Viorica
139

Strcea, vduva unui coleg mort n rzboi, nepoata


lui Ion Lugosianu302, directorul Universului" si
a
dnei
Adela
Mihai
Popovici.
Inteligent,
capabil,
cultivat,
familia
dnsei
avea
ncrederea lui I. Maniu si a ambasadorului turc
Suphi Tanrioer. Prin intermediul acestuia, att
Mihai Antonescu ct si luliu Maniu putuser s
trimit prin ministerul turc de Externe memorii n
Occident. Nimic nu poate fi reprosat zisei doamne,
iar alturarea de Stirbey poate prea voit
exagerat. Chiar pentru propaganda n favoarea
trii sunt utile toate serviciile individuale. Dar
n timp mai lung. Nu n ultimele luni. Cu impresia
aceasta am rmas, desi nu pot pretinde c am stiut
despre toate persoanele utilizate n acest scop.
Pot s-mi exprim bnuiala c vor fi fost si mai
multe persoanele cu asemenea misiuni asemntoare
sau semioficiale chiar. Este iarsi adevrat c am
omis sufletul bun al fostului presedinte a.i. Ca
si Titulescu, el nu putea refuza pe cineva. Si
poate multi i-au cerut. Asa de pild am fost
nsrcinat de vicepremier s dau pasapoarte de
serviciu fratilor Carmitz, evrei bine si de vaz
att
personal
ct
si
prin
comertul
lor
international farmaceutic de mare anvergur. Si de
ei a legat sperante Mihai Antonescu, de bunvointa
pe care i-au fgduit-o a o avea n cursul unor
cltorii n interes de serviciu n Occident. Numi mai amintesc dac eu le-am nmnat personal
pasapoartele, mi amintesc ns de faptul c
ministrul vorbindu-mi de ei, vorbea cu aceeasi
sperant cu care mi-a vorbit si despre cazul
Malaxa, pe care l-am relatat deja. C raporturile
au rmas bune mi-au dovedit-o dozele de penicilin
pe care numai dnsii o aveau n '45 sau '46 si mi
le-au furnizat la recomandarea drlui Bimberg
pentru tatl meu suferind de pneumonie.

140

n legtur cu tot efortul diplomatic, luat n


total asa cum am ncercat s-1 sugerez mcar, n
cele ce au precedat, pentru ultimii doi ani ai
guvernrii Antonescu, efort cu adevrat romnesc,
mi vine n amintire un episod pe care mi 1-a
relatat loan de Mocsonyi-Styrcea n anul
253
1959, ntr-o celul a nchisorii din Pitesti, care
poate constitui eventual un episod dintre cele de
la nceput. Fiind mai multi n acea celul si cum
toti au nregistrat-o fr comentarii, n-am pus
nici eu nici o ntrebare ca s evit posibile
discutii de tot felul, ) stiam pe loneJ o
perfect fire de artist n multe directii si nu am
exclus s fi creat o poveste extravagant si
neverosimil, pentru un plcut passe-temps. n
acelasi timp stiam de ani si ani de zile c totul
putea fi cu putint. Si nu eram prea btrn. De
asemenea eram pe deplin convins si sunt si acum
tot asa, c Ionel nu ar fi amestecat persoanele
regelui
si
reginei-mame
ntr-o
asemenea
distractie. De aceea relatez si eu ntmplarea,
nsusindu-mi-o:
Ne-a povestit cum c n toamna anului 1943 regele
si mama lui, care-1 sustinea n dorinta de a se
libera de germani si de regimul care-i reprezenta,
au primit n audient ntr-un secret absolut,
foarte greu de atins, pentru c Palatul foia
binenteles de agenti de tot felul, multi
cunoscuti fiind de Mocsonyi-Styrcea, dar desigur
nu toti, pe un colonei englez, agent nsemnat al
Intelligence Service-ului303. Acesta fcuse pn a
ajuns la Bucuresti un fel de cltorie circular
n mai tot imperiul german din timpul acela de
maxima lui ntindere european. Se pare c fusese
crescut n Germania, ca german, de copil. Vizitase
cu lunile Danemarca, Germania propriu-zis si
Ungaria, de unde trecuse n Romnia, ndreptndu141

se spre Constantinopol. n tar a cerut s , vad


pe rege si pe regin. Acestia, pn la data cnd
ne-a povestit Styrcea istoria (adic pn la data
arestrii lui), nu au stiut cine a fost acest
agent. Pe lng schimbul de idei si de informatii,
usor de nchipuit, regele si mama lui au insistat
de mai multe ori asupra dorintei lor de a iesi din
tabra german, n care au fost si am fost
ncadrati cu forta si asupra faptului c ei
exprimau si punctul de vedere al conductorului
opozitiei, precum si acela al opiniei publice
romnesti. I-au cerut s fac cunoscut acest
lucru, o dat ajuns la Istanbul, guvernului
englez. La ncheierea celor povestite n-am mai
avut s mai cer vreo lmurire, fiindc Ionel
Mocsonyi-Styrcea a repetat c nici el, nici regii
nu au stiut mai mult.
n anumite directii balcanice, ministrul de
Externe nu a uitat politica noastr traditional
de colaborare cu fostii aliati, redusi acum.
254
Renuntnd a sustinerea unui stal tampon sau
coridor, pentru sustinerea elementului romnesc de
la Timoc prin Vardar n Macedonia, plan care ar fi
ridicat, n pr, pe toti balcanicii probabil,
ministrul de Externe a cutat colaborarea cu toate
statele vechi sau nou create n peninsul si cu
Slovacia n Nord. Ca si cum anumite linii de fort
ar fi existat nc de pe vremea celor mai vechi si
mai puternici domnitori de la nceputuri, activate
n secolul trecut puternic si mai ales n prima
jumtate a acestui secol, Mihai Antonescu a cutat
s fie prezent n Serbia, Slovacia si Grecia,
acordnd ajutoare ntr-o vreme cnd Romnia nssi
se gsea n rzboi si n lipsuri. (Desigur c
atunci cnd l mentionez pe vicepresedintele
Consiliului nu uit nici o clip c el reprezenta
pe Maresal, asa cum nici o clip nu pot crede c
142

generalul Steflea a luat de unul singur anumite


msuri favorabile intereselor armatei romne fr
stirea Maresalului. Lucrul ar fi fost cu neputint
chiar ntr-un regim mai putin riguros, mai putin
supravegheat si cu un Maresal, care n-ar fi fost
Antonescu. Si chiar cu niste msuri mai putin
stiute n vreme, mi amintesc perfect cum
prietenul Gheorghe Barbul mi-a dat n amnunt
dispozitiile Statului Major, atunci chiar, vd
scena n biroul meu din Palatul Sturdza, n
picioare, eu stnd pe scaun si-1 aud spunn-du-mi:
s-au dat asemenea ordine de economie a oamenilor
si de micsorare n fapt a efectivelor nct mai,
mai, pn si un om rnit la un deget s fie
evacuat n tar..." Ulterior, avnd fericitul
prilej de a-1 cunoaste pe generalul Leonida, fost
sef n dou rnduri, cred, a Sectiei a IlI-a
operatiuni a Marelui Stat Major, mi-a confirmat si
amintirile si punctul meu de vedere n total).
n ceea ce priveste urmele politicii Micii
ntelegeri pe care le-a mai pstrat guvernul
filogerman, de altfel, avea motive care-1 puteau
acoperi (solidaritatea european de tip nou) si un
oarecare spirit de generozitate national sau
omenesc poate, retin cteva acte de generozitate:
un dar de cinci mii de uniforme pentru jandarmii
generalului Nedic304, primul ministru al Serbiei
si cteva daruri vagoane cu grne pentru
Grecia unde era foamete n plin. Aceste vagoane
erau unele daruri ale trii si altele n numr,
fortat redus, ale reginei Elena, care niciodat
255
nu si-a uitat amintirile ei grecesti si nu s-a
putut desprti de doica sa grecoaic pe care a
adus-o cu ea n Romnia.
n Turcia au avut loc dou contacte n afar de
cele ale ministrului Cretzianu. Unul, o
ncercare,
care
prea
c
poate
avansa,
a
143

colonelului Traian Teodorescu, atasatul nostru


militar de acolo. Cellalt, rodnic n sine, prin
realizarea lui, n conditiile timpului, grea. De
altfel, prea repede si prea de tot uitat. A fost
tentativa a doi senatori americani S.U.A., evrei,
dintre care unul se numea Baruch sau cam asa, si
al doilea avea parc un nume ce ncepea tot cu
litera B, de a salva pe evreii care fugeau n
Romnia din Ungaria si din Europa Central si pe
aceia din Romnia, care fugeau de persecutii si
genocid, impuse fiind acestea de guvernul german,
mi amintesc, asa cum am notat de doi senatori.
Faptul c am o nesigurant n ceea ce priveste
numele celui de al doilea m face s m ntreb
dac nu cumva n-a fost dect unul.
a) Colonelul Traian Teodorescu, un militar de
valoare si un om bine cu care m-am ntlnit la
nchisoarea din Pitesti unde a si murit, avea
peste 30 tensiune avusese unele contacte la
Ankara si Constan-tinopol cu englezii. Aceasta
peste capul ministrului. Sprijinit puternic de
Veturia Goga. Gheorghe Barbul mi-a spus c si
Maresalul a fost viu interesat de aceste contacte
cu anglo-saxonii si c i-a ordonat s astepte
ntoarcerea sa de la Hitler era n ajunul lui 5
august305 ca s-i dea instructiuni. Se puneau
sperante mari n aceste contacte care preau
interesante.
La
ntoarcerea
de
la
Hitler,
Maresalul prea altul dect plecase. Dac i s-ar
putea aplica termenul de ngrozit, atunci starea
sa sufleteasc ar putea fi definit asa. l
adusese aici convingerea c am vorbit cu un
nebun" (M. Antonescu, Gh. Davidescu, Gh. Barbul),
corpul discutiilor ce avusese cu el, precum si
faptul c la ntoarcere, avionul n care se afla a
fost rtcit" (Maresalul pstrnd convingerea c
rtcirea" pe deasupra Varsoviei distruse (si n
flcri?) a fost un soi de explicatie tipic
144

pentru vointa de a-1 avertiza si n acest chip


practic. Se mai aduga la acestea faptul c de
unde pn atunci nici Maresalul nu mai credea n
povestea cu armele noi, care vor schimba mersul
rzboiului, se ntorsese, de asemenea, profund
impresionat de filmele pe
256
care le vzuse n aceast materie, adic cele pe
care Hitler dduse ordinul s-i fie artate).
La ntoarcere, Maresalul s-a derobat de la o
hotrre fat de colonel, pe care nu cred ns c
1-a mpiedicat s mai continue receptia". Se
derobase,
n
mare,
la
Hitler,
n
cursul
ntrevederii decisive cu acesta, nerspunznd la
ntrebarea lui esential dac Romnia si va
ndeplini obligatiile ei de aliant pn la
sfrsit. A deviat discutia punnd ntrebri
prealabile pentru a putea rspunde. Dac Germania
avea efectiv capacitatea de a ne asigura att
integritatea
teritorial,
adic
respectarea
garantiei ct si cea economic, afectat de
dezastrele militare din Crimeea si din Ucraina,
garantie pe care pn atunci Germania nu o putuse
onora. Rspunsul lui Antonescu nu lipsea de
abilitate si nici de demnitate. Arta precis lui
Hitler c Romnia nu putea ntretine rzboiul
Germaniei, fr a se preocupa si de propriile ei
interese si c ea a luptat si c lupt si pentru
Germania, nu numai pentru sine.
Faptul c atasatul militar trecuse peste capul
sefului Legatiei cu care avusese, de altfel, si un
viu
incident,
nemultumise
si
pe
seful
departamentului care era foarte zelos n a pstra
sub propriul su control orice activitate de ordin
extern. Si n consecint de a putea controla pe
toti membrii misiunilor din exterior. Aceast
fireasc strduint cptase o form deplin n
noua lege de organizare a Ministerului Afacerilor
145

Strine, ca s poat mentine unitatea de conducere


n circumstantele att de grele de atunci. Lucrul
n dispersiune mrea dezordinea, dezorientarea,
chiar panica guvernului romn, dar circumstantele
date, ele nsele, pe de alt parte, usurau
diversificarea
punctelor
de
contact
ca
si
temperamentul ardent, nu prea ordonat n felul de
a lucra si accentuat discursiv, n starea de
tensiune n care se afla, accentua acele impresii
de panic ale vicepremierului ca si contradictia
ntre centralizare si difuzarea de agenti prin
diversificarea punctelor de contact.
Pe de alt parte, fr a putea afirma c toti
acestia primeau nsrcinri clare si oficiale sau
nu, multora li se prea c primiser o asemenea
calitate cu un rol nsemnat de ndeplinit. Mi se
prea criticabil aceast cultur de agenti si
emisari pentru c putea da nastere la ncurcturi
si indiscretii si, de ce nu, la necazuri si
rivalitti. Pot cita un
257
caz provocat de existenta paralel a actiunii
guvernului si aceea a opozitiei, petrecut n
timpul tratrilor de la Stockholm. Consilierul de
pres de acolo, cu care am relatii prietenesti, a
fost n msur s contribuie categoric la
nnodarea acelor contacte, binenteles pe plan
oficial. Dar a socotit de datoria sa, n confuzia
care ncepea s se ntind n lume, c ar fi bine
s-1 informeze si pe luliu Maniu, urmnd ca,
eventual s beneficieze si el, despre eventuale
negocieri ale opozitiei, tot la Stockholm purtate.
De aceea a trimis-o n tar pe sotia sa ca s-1
informeze pe Maniu, despre importanta posibilitate
ce se deschidea pentru noi n Suedia. luliu Maniu,
care era deja la curent prin consilierul Duca si
secretarul Al. Ghika, nu a intentionat ctusi de
putin s mreasc numrul colaboratorilor si si
146

cu dna Gheorghe Seinescu. De aceea foarte


politicos (n-am cunoscut pe nimeni mai politicos
dect Maniu, celebru si pentru aceast calitate)
si nc mai politicos, fiind vorba de o doamn, a
refuzat-o. Pentru toate motivele de care am vorbit
deja pn acum. Pn acum nimic condamnabil.
Eventual, pentru un spirit prea critic, o nuant
de haz. Omeneste. Dar n momentul cnd ncepea s
se simt nevoia ca Maniu s poarte toate vinile,
unchiul
dnei
Seinescu

nscut
Grigore
Criniceanu rud apropiat si cu dna M. Ralea
un cronicar cinematografic talentat, a socotit c
e cazul s speculeze acest episod ntr-un lung
articol n Natiunea", dac mai tin bine minte,
artnd cum a fcut si a dres, respingnd ocazia
prezentat de dna pe atunci Gheorghe Seinescu,
Maniu a rmas el nsusi. Suchianu la fel.
Ca s adaug nc o not de haz si poate si ca s
m laud singur cum se zice deseori c ar fi rostul
oricror amintiri, Gheorghe Seinescu n-a aflat de
rosturile mele la Stockholm dect dup ce a aprut
cartea Preliminarii politico-diplomatice ..." a
domnului Auric Simion, care m citeaz relatnd
episodul de la Stockholm. ns m citeaz
denaturnd complet adevrul n ceea ce priveste
solicitarea guvernului romn de a se primi cererea
sa, ca o zon s nu fie ocupat de trupele aliate,
zon unde s poat rezida regele si guvernul.
Aceast cerere nu a fost respins de guvernul
sovietic, asa cum afirm dl. Simion ci dimpotriv,
a fost acceptat. Si aceast acceptare figureaz
n raportul ctre Mihai Antonescu si a fost dat
publicittii si de Pred Nanu si de luliu Maniu
258
la vreme, n declaratiile fcute unui englez cu
referire la apropiata semnare a armistitiului. Nu
pot sti cine 1-a indus n eroare pe dl. Auric
Simion. Nu ns eu. De altfel, dac nu m cita,
147

lucrul nu m-ar fi privit. Adaug c pentru


memoriile pe care le-a depus la Conferinta de pace
grupul Grigore Gafencu, la Paris, i-am trimis
acestuia si conditiile ameliorate la Stockholm
pentru guvernul Antonescu si acordate si noului
guvern Sntescu la cererea acestuia din noaptea
de 23 spre 24 August si acceptate telegrafic n
imediat urmtoarele zile. Nu numai c au trecut
prin minile mele, dar eu le-am si scris.
b) Cei doi senatori americani, veniti la Istanbul
ca s desfsoare o actiune de salvare a evreilor,
au intervenit telegrafic la Bucuresti prin Legatia
de la Ankara spre a obtine acordul si sprijinul
guvernului romn pentru lsarea liber si usurarea
emigrrii lor n Orient. Era vorba de a nu se
aplica decretul de a se trage n plin n cei care
n-ar fi respectat somatia grnicerilor si ar fi
continuat cu orice risc s treac frontiera.
Acestia erau evreii din Ungaria, unde se aplicau
msurile de lichidare total. La fel asigurarea
liberttii de plecare din si prin tar, pe mare.
Antonestii au acceptat aceste cereri. Au fost
sustinuti si ndemnati n hotrrea lor nu m
gndesc la formula senatorial c aceia care dau
la timp, dau de dou ori" ci la sustinerea lui
I. Maniu, dr. N. Lupu306,1. Mihalache, Ilie
Lazr307 si attia altii trimisi de cei doi
btrni
sefi
politici
romni.
Mesagiile
senatorilor se gsesc tot n categoria mesagiilor
cifrate cu cele mai stricte precautiuni si care
constituiau un dosar special. (Voi completa
ulterior cu alte amnunte). Cu timpul care a
trecut, cu zecile de ani, nu mai sunt sigur c au
fost doi senatori, asa cum cred. Poate s fi fost
numai unul!
La completrile n chestiunea evreiasc, trebuie
s adaug nc dou puncte de care-mi aduc aminte
n legtur cu interventia american. Unul a
148

privit cererea de a se raporta ordinul dat


grnicerilor de a trage n plin dup somatiile
de rigoare n cei care totusi, struiau cu
disperare n ncercarea lor de a trece, n fug,
fraudulos, frontiera. Ordinul binenteles data din
totdeauna dar acum, n fapt, se putea aplica numai
evreilor, care treceau n numr mare. S-au dat,
foarte clar, instructiuni s nu se mai aplice
dispozitia aceasta legal.
259
Nu fr mndrie mi place s notez unul din
argumentele
lui
Maniu,
dat
lui
Antonescu
(maresalul) ntr-o interventie personal pentru un
rabin si ctiva zeci de evrei fugiti din
Transilvania de Nord si arestati. Erau ntr-o
situatie deosebit de grea. Maniu, care intervenise
de mai multe ori, cu argumente de ordin general pe
care nu le mai repet, cu acest prilej 1-a ntrebat
pe Maresal dac nu cumva recunoaste Arbitrajul de
la Viena. Acesta, care nu era un glumet, a devenit
si mai serios si i-a rspuns c binenteles nu.
Atunci dv. nu puteti urmri pe proprii nostri
cetteni!" Cu o fat subit destins. Maresalul a
acceptat pe loc argumentul juridic.
Un aJt punct al interventiei americane a fost
cererea de a se lsa liber emigrarea evreilor n
Orient prin Turcia. Si aceast solicitare a fost
acceptat, desi riscurile celor care plecau pe
mare alt cale nu era erau cumplite, ntruct
vasele erau suprancrcate, erau vechi si deseori
erau torpilate de submarinele germane. Totusi,
emigrrile acestea contrariau puternic pe germani,
adic pe nazisti, care sub argumentul Cel Seicul
Islamului, progerman din cauza antisemitismului
nazist, cerea ncetarea lor; Ribbentrop nsusi i-a
cerut lui Mihai Antonescu s pun capt acelei
practici. Interventie care a atras un rspuns
care-l cinsteste pe cel care 1-a dat. Desi nu-I
149

pot reproduce ntocmai socotesc c pot ntrebuinta


semnele
citatiei:
Dac
dl.
von
Ribbentrop
socoteste c trebuie s apere interesele arabe, s
ne ngduie si nou s ni le aprm pe ale
noastre!"
Evreii pmnteni, cei care au luptat pe fronturi
si descendentii lor, savanti si mari binefctori
din ordin, stiu c am intervenit personal pentru
marele avocat Rosenthal ridicat de la Paris sau n
pericol de a fi ridicat au intrat n categoria
romnilor deplini.
Dup 23 august 1944, a venit la minister o
evreic, s m roage s-i spun c nu e adevrat c
ambii ei copii, un biat si o fat, au murit cnd
tragedie cunoscut vasul pe care se aflau s-a
scufundat si au murit sute de persoane. Si s-i
confirm c sora ei si fratele ei erau niste
ticlosi care-i spuneau si cnd i spuneau c au
pierit. Spune Dta, drag domnule, c nu este cu
putint ca doi copii att de frumosi s fi
260
murit! Nu se poate!" Si-si deschidea punga,
scotnd dou fotografii, deja vechi de atta
nesfrsit mnuire, ale unor tineri cu adevrat
frumosi. A mai revenit odat ca s aud c si eu
gseam c nu se putea. Si a plecat si a doua oar
mai bucuroas, dar tot blestemndu-si fratii c-i
puteau spune asa ceva.
n nsiruirea pe care am nceput-o si o continui,
pot pomeni de scrisoarea fostului ministru al
Frantei Vichy, Jacques Truelle, scris nainte de
plecarea acestuia n Africa cred, n Franta
Liber, sigur. Era o scrisoare de multumire pentru
ajutorul primit pentru a face acest lucru. Mihai
Antonescu a fost foarte afectat de moartea mai
trziu a lui Jacques Truelle pe care-1 considera
ca pe un prieten.

150

Dou interesante rapoarte, pe vremea lor poate c


au fost foarte interesante, ale ministrului nostru
n
Finlanda,
Gheorghe
Caranfil,
le-am
adus
personal lui M. Antonescu dup ce m-am ntors de
la Stockholm n prima jumtate a lunii iunie 1944,
dup ce fusesem pentru ultima oar n Nord.
Rapoartele nsotite de completri verbale, tratau
despre ncercrile Finlandei de a iesi din rzboi
si care trebuia s ne ndemne la o procedare
asemntoare. Ca si despre concluziile unui foarte
nalt demnitar german sosit n capitala Finlandei
tot cam pe atunci, mai, iunie 1944, concluzii care
nu mai lsau ndoial asupra soartei rzboiului,
concluzii care 1-au confirmat si ele pe calea pe
care voia s mearg, redactnd acele rapoarte.
n mai 1943, Mihai Antonescu a socotit c venise
timpul, pentru c nu mai era timp de asteptat, ca
s-si ndeplineasc un tel ceva mai vechi, de a se
ajunge la o iesire din rzboi datorit unei
actiuni combinate a satelitilor Germaniei, condus
de Mussolini, cel mai mare dintre ei, dar nu si
cel mai activ. Ministrul Italiei la Bucuresti cu
care Mihai Antonescu era n strnse legturi de
prietenie,
Renato
Bova
Scoppa,
si
care-i
mprtsea planurile si cu care se vedea de multe
ori, sub un pretext sau altul, raportase lui Ciano
de mai multe ori. n memoriile lui Ciano am vzut
c remanierea lui Ciano s-ar datora acestor
planuri.
Dar
chiar
dup
aceast
remaniere
ministrul romn a insistat, frontul din
261
Italia a avansat si pn la urin a hotrt s-i
primeasc pe amndoi (Mihai Antonescu si Renato
Bova Scoppa) si eventual s se lase convins de ei.
Ministrul nostru de pe lng Quirinal*, Vasile
Grigorcea a raportat categoric c vizita nu era
oportun si c nu se putea face nimic cu
Mussolirsi, care, pe deasupra, era si grav bolnav
151

de ulcer, boal esential nervoas a vremurilor


grele. Colegul si prietenul meu Mihai Negulescu
mi-a scris si exist si rapoartele despre o vizit
a lui [la] Mussolini la Casa di Venezia, unde era
o primire n cinstea lui. Se petrecea la putin
timp dup rpirea lui de pe Gran Sasso308. Un
Mussolini de nerecunoscut, prpdit, cu o plrie
de fetru botit, cu niste haine civile tot asa si
care mai si curgeau pe el. Impresionant si
grotesc.
Dar Mihai Antonescu, a crui interventie pe lng
Sfntul Scaun (n aceleasi asemntoare scopuri)
fusese politicos amnat pn la clipa cnd toate
puterile beligerante ar fi acceptat mediatia
pentru pace a Papei", aceasta pentru a nu se
repeta eroarea comis de Benedict al XV-lea, mnat
de aceeasi idee cvasi-obsesiv si n cadrul
general al acelorasi sfortri de pace cu acelasi
caracter obsesiv dup ce un timp anterior si
fabricase iluzii de a ajunge la o pace european
de compromisuri, idee bun dar nemprtsit de
beligeranti, struia acum pentru o pace efectuat
de un grup de sateliti, n frunte cu Ducele.
Initiatorul acestei tentative de actiune, mai
curnd initiatorii Mihai Antonescu si Renato Bova
Scoppa, socoteau c patronajul lui Mussolini ale
crui fronturi erau n dezastru comun si ele, i-ar
fi dat totusi o anume greutate, mcar pe lng
Hitler
pentru
a
se
ajunge
la
ncheierea
rzboiului. Dac acesta n-ar fi acceptat pn la
urm s o primeasc si el, ar fi cutat noua
combinatie politic, o dorit iesire comun din
rzboi. Mnat de iluzii, ministrul romn de
Externe a insistat pentru vizit, netinnd seam
de obiectiile lui Vasile Grigorcea, care arta c
nu era nici dorit, nici bine vzut.
Cnd m-am napoiat prima oar de la Stockholm mi-a
spus Gheor-ghe Barbul c vizita a avut succes, c
152

Mihai Antonescu se ntorsese de la Roma multumit


pentru c obtinuse doritul acord al J ui
Mussolini.
* Sediul de la Roma al presedintelui Republicii.
262
(Mai trziu am aflat, citind cartea lui Bova
Scoppa, am aflat c acel acord ar fi urmat s se
realizeze dup un termen de dou luni, n care
timp ar fi avut loc o redresare militar, menit
s amelioreze situatia la tratativele diplomatice.
Termenul nu a mai curs pentru c Mussolini a fost
rsturnat iar urmtorul guvern nu si-a nsusit
planul complicat, ci a preferat pe acela simplu de
a urma numai propriile sale interese imediate.
Bova Scoppa arat c a fost uimit de faptul c
Mihai Antonescu nu a combtut ideea Ducelui, aceea
a celor dou luni de amnare).
Dar Mihai Antonescu discutase, fr s fie cu
totul constient, cu un mort politic. Avusese chiar
un semn n acest sens. Trenul delegatiei romne
suferise la Florenta un atentat urmat de deraiere
si morti, dintre italieni numai. S-a vorbit pe
urm
de
mna
Gestapo-ului
mpotriva
vietii
romnilor (Mihai Antonescu) dintre care nu a murit
niciunul. Nu am crezut n versiunea aceasta pentru
c la asemenea miz nu stiu vreun caz de esec.
Prietenul si colegul meu, Mihai Negulescu, fiul
cunoscutului profesor de istoria filosofici la
Universitatea din Bucuresti, P.P. Negulescu309, a
scpat cu viat datorit unei superstitii a
colegului italian atasat pe lng misiunea romn.
Acesta, dezagreabil impresionat pentru c i se
atribuise cabina nr. 13, a acceptat cu bucurie
oferta gentil a lui Mihai de a schimba. Si n-a
murit Mihai, ci bietul italian. Iar Negulescu nu a
avut mai nimic. De altfel, pe ct cred a-mi mai
aminti, parc premierul nu era n acel tren, ci
ntr-o alt garnitur.
153

n sensul miscrii de atitudini similare de


politic extern, a filmului pe care-1 pomenesc
acum rezumat, se nscrie si trgnarea timp de
cteva luni a recunoasterii guvernului de la Salo
al
lui
Mussolini,
seful
Republicii
Sociale
Italiene310, cerut insistent de Killinger. Mihai
Antonescu a mentinut recunoasterea drept singur
guvern legal al Italiei pe cel al regelui, chiar
si dup rpirea dramatic a lui Mussolini de pe
Gran Sasso, de ctre Skorzeny.
El a artat si a fgduit regelui, si prin acesta
lui Maniu si Brtianu, c nu va recunoaste acest
nou guvern italian, o marionet n toat puterea
cuvntului.
Buzesti
mi-a
mprtsit
cum
vicepresedintele, prevenitor chiar, a procedat la
aceast fgduial care desigur intra n vederile
noii sale politici. Trebuie s clarific fraza.
Prevenitor la cererea regelui
263
sugerat de ManiuBrtianu. Dar nici nu putea s
abandoneze n minile nemtilor pe ministrul
Italiei. Iar Barbul mi-a povestit cum Killinger,
ntr-o audient de noapte la Maresal, a spulberat
hotrrea lui Ic. Audienta a fost cerut fr
informarea
sefului
departamentului
si
s-a
desfsurat n lipsa lui. S-ar putea ca aceast
lips s-i fi si convenit, pentru c n-ar fi putut
mpiedica nimic, dar, n schimb s-ar fi dovedit c
lucrul s-a putut face peste capul su. Este numai
o supozitie, dar am fcut-o mai multi atunci. Mai
ales c se petrecuse ceva oarecum similar cnd cu
ancheta Henke-Roggieri.
Totusi, statutul diplomatic al ntregii misiuni
regale, cu singura exceptie a secretarului de
pres Triandafilo, care a acceptat s reprezinte
Republica de la Salo, a rmas respectat ca atare.
Cu prilejul desfsurrii acestui episod, am citit
stenograma
de
la
ascultarea
conversatiei
154

telefonice Mussolini-Bova Scoppa, n cursul creia


primul fcea apel la al doilea s nu-si trdeze
credinta fascist fat de el, iar al doilea i
rspundea c-i va pstra acelasi devotament
personal ns nu putea abandona serviciul trii
simbolizat de cauza regelui, acum cea national.
Terorizati n asa msur de amenintrile germane
nct vedeau pericole peste tot, consilierul
Gerbore venea s-mi semnaleze personal c un
individ se urcase pe stlpul telefonic de lemn din
fata Legatiei, probabil cu intentiuni dusmnoase
pus de nemti si c un om de serviciu circula prea
mult n curtea unui case vecine cu Legatia. Dup
anchet, puteam s-i comunic dlui Gerbore, nsurat
cu o romnc fosta dna Aurelia Qroveanu c
actiunea de pe stlp era lipsit de orice pericol,
individul fiind slujbasul telefoanelor, iar cea
din
curtea
vecin
apartinea
indicatiilor
proprietarilor casei!
Pn la urm, cnd Antonescu a obtinut garantarea
plecrii n sigurant, prin Bulgaria n Turcia, a
misiunii regale italiene, aceasta s-a bucurat de
toate prerogativele diplomatice, de realitatea
acelei garantii obtinute de care Antonestii nu au
fost ctusi de putin strini. Ct despre audienta
lui Killinger la Maresal, Buzesti o aflase cu
ntrziere si a crezut c urma s aib loc, pe
cnd ea deja avusese loc n noaptea precedent
zilei cnd m-a trimis s-i reamintesc lui Barbul,
c ministrul fgduise regelui formul care pn
la urm rezuma actiunea lui
264
Maniu care, prin Buzesti, determina actiunea
regelui pe lng Mihai Antonescu s nu acorde
recunoasterea lui Mussolini, un om hoinav, care nu
mai avea ce face. Un om hoinav" nu constituie
motivarea initiativei lui Grigore NiculescuBuzesti, ci se refer, constatare secundar, la
155

mizeria n care czuse fostul Duce! (Ulterior, cu


putin timp, agentul romn Gregorian, ziarist
trimis pe lng Ducele czut, ajuns n exil pe
lacul Garda, raporta, dup prima lui audient la
un om care nu mai avea ce face, c ia plecare,
Mussolini i-a spus Te rog s mai vii s m vezi".
Era o distant parcurs fat de omul ia care alt
dat oamenii nsemnati ai politicii europene se
ntreceau s fie primiti).
Era duminic dimineata, nimeni nu se mai afla n
apartamentul lui M. Antonescu de la etajul I al
noii cldiri a ministerului, n afar de Gheorghe
Barbul si de mine, ajuns acolo ca s fac
comisionul lui Buzesti. Mi-a rspuns c nu mai era
nimic de fcut, pentru c n absenta lui Ic,
Maresalul l primise pe Killinger care ceruse s
fie primit imediat si c i acceptase cererea
repetat deja cu insistent din ce n ce mai
presant. C Mihai Antonescu era contrariat si
iritat. Am zmbit amndoi, socotind c ntelegeam
adevrata natur a deceptiei ministrului nostru.
Redevenind serios, am nceput si eu s-mi exprim
mirarea si deceptia: bine, dar cum se poate, ...
doar a fgduit ...etc.!" S-ti art plicurile
si scrisorile fiindc trebuie s le nchid". Tot
uitndu-ne la scrisori si plicuri si ia hrtia lor
pergamentat, usor albstruie, cu stema trii
imprimat pe ele, unul dintre noi, cred c Barbul
a spus: Mcar dac le-ar '*'. adresat cu
specificatia adugat de fascist" att la adresa
guvernului italian" ct si la cea Republica
italian"! Pe ioc Barbul a luat hrtiile si le-a
adugat epitetul cu aceeasi masin de scris, la
locui potrivit, A doua sau a treia zi dup
expediere, i-a mrturisit ce fcuse lui Mihai
Antonescu Ce-ai fcut, Barbule?!" a exclamat
alarmat b-.efu! om si pn la urm H acceptat
faptul, asa cum de mai multe ori avea s o fac n
156

anul urmtor. A acceptat, socotind si el pn la


urm c lucrul putea mentine ntr-o oarecare
msur impresia unei duble recunoasteri de ordin
formal a celor dou guverne si a respectrii unei
promisiuni cu greu tinut.
nainte de a sfrsi cu enumerarea principalelor
centre n care Mihai Antonescu a ncercat s-si
formuleze mcar o tentativ de actiune
265
diplomatic, daca nu s o si desfsoare cu succes,
nainte de a m opri si de a ncheia cu
ncercrile din Elvetia, trebuie s completez
tabloul acesta, fr a pretinde c este exhaustiv,
cu singurul episod care-i contrazice linia. Este
adevrat c acesta apartine nu fostului premier
a.i. ci fostului ministru al Romniei, ultimul pe
lng
regimul
national-so-cialist,
generalul
Gheorghe Ion311, fostul atasat militar numit
ministru n lipsa perfect de alt nlocuitor al
lui Raoul Bossy. Acest general energic, numit n
post pe lng Fiihrerul Marelui Reich German, care
Reich se prbusea n ruine impresionante pentru
tot restul vietii pentru cei care le mai vedeau
am fost n acest caz s-a dovedit pentru mine si
unii dintre noi adic fat de toti cei care au
putut citi extrem de confidentialele lui rapoarte
ctre Maresal personal, de o foarte, foarte mare
originalitate. Anume dnsul socotea c dup
prbusirea
Italiei,
i
revenea
Romniei
s
reconstituie ea Axa mpreun cu Germania. Tot att
de original mi pare si faptul c personalitatea
generalului care, era unanim apreciat bine, s-a
mentinut la acelasi nivel, dup ce si-a publicat
memoriile, sustinnd c fostul ministru de Externe
a fost un trdtor. Afirmatie ntemeiat pe
chestiunea concediului. Nu stiu dac s-a gsit
pn acum vreun autor care s mentioneze n
literatura postbelic noua Ax Bucuresti-Berlin!
157

Totusi
la
vreme,
domnia-sa
mi-a
provocat
suficient ngrijorare cnd am auzit c aplica cu
strictete instructiunile de control al curierului
diplomatic. Am lsat s se stie c acele
instructiuni nu m priveau ca s evit orice
situatie neplcut. Nu am fost ns controlat si
nu din cauza acelei precautiuni. Asa c-1 pot
include si pe general n rndul complicilor prin
usurint, la trdarea nu numai a lui Minai
Antonescu, dar si la aceea a regelui si a lui
Maniu etc. etc.
Neutralitatea Elvetiei, prezenta pe teritoriu] ei
a unor resturi din fosta Lig a Natiunilor ca
Biroul International al Muncii ca si cel de
Cooperare Intelectual, reputate centre bancare,
determinau mpreun cu libertatea de miscare si de
informare, legtura cu toate centrele nsemnate
ale lumii. Determinau deci automat, chiar n
pofida unor msuri de precautie, prezenta multor
agenti neoficiali, pe lng cei oficiali de o
cert nsemntate. Prezenta n acea tar a lui
Allen Dulles312 ofe266
rea multe posibilitti c-, ictiune si multe
sperante. Era un cmp deschis pentru multe
posibilitti de actiune.
Pe lng sefii de misiune care s-au succedat, N.
Em. Lahovary313 si V.V. Pella, restul membrilor
misiunii:
consilierul
Gh.
Anastasii!,
fost
colaborator apropiat al lui N. Titulescu si
secretarii Liviu Cicio Pop314, fiul baciului"
Stefan si fost sef de cabinet al lui Grigore
Gafencu
si
Titu
Rdulescu-Pogoneanu
(fiul
inteligent
si
nvtat
al
unor
faimosi
intelectuali: mama fost celebr directoare a
Scolii Centrale de fete astzi i zice Zoia
Kosmodemianskaia tatl profesor universitar,
directorul Seminarului Pedagogic Universitar),
158

Titu a trecut, ulterior, pe locul nti, un


concurs de primire n Secretariatul ONU, concurs
la care au candidat dou mii de persoane) erau cu
totul de partea politicii nationale, ca si mai
toti ceilalti membri si functionari ai Legatiei.
Mai lucra n acest oficiu diplomatic un excelent
consilier de pres, ncadrat pe urm n corpul
diplomatic n gradul de consilier, Haralamb.
Dar colonia romn din Elvetia strlucea prin
prezenta lui Grigore Gafencu, care stabilindu-se
acolo ntelesese s-si ia distantele fat de
guvern care-i oferise Legatia din Berna si pe care
o refuzase cu deferent, dar pe care nu refuza s1 informeze fie si prin faptul c-si trimetea
rapoarte prin curierul ministerului, asa cum asi
crede si acum si cum fcea n chip sigur Richard
Franasovici, cunoscut si influent fost membru al
Camarilei, care activa cu o oarecare struint,
demn de o cauz mai bun, n grupul de trist
amintire
al
acesteia,
dar
inteligent
si
reprezentativ, pentru Gh. Ttrescu.
Dorind s stabileasc o demarcare limpede, prin
nssi stabilirea lor n Elvetia, fat de politica
oficial, asigurndu-si libertatea de actiune n
acel larg cmp de posibilitti toti acestia au
desfsurat o interesant actiune direct sau mcar
informativ pentru tar si pentru iesirea din
rzboi. Mesagiile sau informatiile lor foloseau
direct ministrului de Externe, prin ai crui
curieri si cifru le transmiteau si lui luliu
Maniu, cruia i erau mai toate destinate si
cruia titularul, n acest caz, i le transmitea
fr ntrziere, n acelasi chip raporta si
Franasovici lui Ttrescu, cruia, tot fr
ntrziere, i se remiteau mesagiile. Binenteles
atunci cnd nu o fcea uneori, titularul nsusi.
267

159

Pe lng aceste dou personalitti, de inegal


valoare totusi, pstrau legturi utile si prin
Crucea Rosie, cei doi fosti sefi de misiune romni
la Berna pe care i-am amintit si dintre care
ultimul, Raoul Bossy, a fost chiar delegatul
Romniei pe lng acea organizatie international.
Renumitul
savant
Horia
Hulubei,
rectorul
Universittii din Bucuresti a ndeplinit, n mai
multe rnduri, misiuni asemntoare ncredintate
de Mihai Antonescu. La fel Dan Bdru si
profesorul Herescu. Ultimul la Lisabona. Toti
acestia activau n lumea intelectual.
Asa cum primisem instructiuni de la Gr. NiculescuBuzesti s caut a-i comunica, ntre patru ochi
numai, ambasadorului Hayes, c regele, Maniu,
Brtianu si ceilalti conductori politici romni
priveau ca necesar nlocuirea lui Antonescu fie
si cu forta, dar c n acest scop trebuia ca
Aliatii s comunice cu fortele ce urmau s scoat
Romnia din rzboi prin stabilirea unor contacte
care s duc la aceasta; tot asa cum, dup
relatarea lui loan de Mocsonyi Styrcea avusese loc
cu acelasi scop, ntrevederea regelui si a mamei
sale cu agentul englez misterios, tot asa si ntrun remarcabil paralelism n timp, finele anului
1943 an care, prin succesiunea dezastrelor pe
fronturi, arta c nu mai era timp mult de
asteptat la Berna, ministrul Raoul Bossy a
comunicat si e! agentului guvernului cehoslovac n
exil, Kopecky, pentru a fi informat Edvard Benes
si prin el guvernele aliate, toate acestea.
Kopecky era un punct central pentru ndeplinirea
acestui soi de misiuni Nu numai prin Bossy dar si,
mai ales, prin Gr. Gafencu, luliu Maniu a informat
si a fost informat despre punctul de vedere aliat:
capitulare
iar
conditii
prin
reprezentant
autorizat
al
guvernului
romn,
dar
si
o
posibilitate
de
a
nftisa
cereri
(practic
160

conditiuni). Totul n lumina cadrului general,


rzboiul purtat cu U.R.S.S. ca si alte actiuni ca
situatia evreilor si altele de colaborare cu
Germania. Acest punct de vedere comunicat lui
Gafencu de John Poster Dulles, 1-a determinat pe
acesta s sustin, oferindu-si serviciile, s
negociem punnd punctul de greutate pe Soviete.
Eventual s mearg la Moscova, pentru aceasta. Am
artat, n alt parte, c n afar de Gh.
Ttrescu, la stiinta mea, nici un om politic
romn nu a mai mprtsit acest punct de vedere.
Maniu prefernd Londra. Dar ncurajndu-1 pe
fostul ministru de
268
Externe s mentin contactul cu sovieticii, n
timpul acestor tatonri avansate, mi-a spus V.
Rdulescu-Pogoneanu c s-ar putea s fie trimis la
Londra n acest scop Brutus Coste.
Tot prin Gafencu, Maniu a cerut, tot la finele
acelui an, ca presedintele Benes s sprijine cauza
noastr cu prilejul vizitei ce avea s o fac la
Moscova, pe lng Stalin. Acelasi Kopecky avea si transmit lui Gafencu rspunsul lui Benes, dup
ntrevederile sale la Moscova cu Stalin si
Molotov, n cursul crora a dat urmare solicitrii
lui Maniu artnd c Maniu era un democrat de vaz
si c a tinut legtura cu el, sustinnd cauza
romneasc. Ambii binenteles ceea ce acceptase
Stalin avea important au artat, spre deosebire
de Ungaria, c poporul romn nu a procedat la fel
si c, n afar de conducerea sa, el este
democrat, c nu poart rspunderea n declararea
rzboiului si c va sustine o solutie just n
problema Transilvaniei, fiindc arbitrajul dictat
a fost nedrept.
Paralel cu Maniu, prin Richard Franasovici a
intervenit pe lng Benes si Gh. Ttrescu care
era n legturi bune cu presedintele cehoslovac.
161

Iar
acesta
pstra
recunostint
Romniei
si
conductorilor
ei
c
nu
au
participat
la
mprtirea Cehoslovaciei.
Tot
prin
Kopecky
a
avut
loc
si
aceast
interventie,
dac-mi
amintesc
exact,
pentru
usurarea conditiilor iesirii trii din rzboi.
Aceast actiune a lui Ttrescu, initiat n
scopul de a trata direct cu U.R.S.S., constituie o
supralicitare
a
celorlalte
tratative.
Supralicitare care a contribuit probabil la
sistarea celor de la Cairo, adic mai exact la
nepronuntarea
Aliatilor
fat
de
acceptarea
Blocului National Democratic. Acestia gsind un
bun pretext n noile propuneri de unul singur
camuflat n Coalitia National Democratic, ale lui
Gh. Ttrescu, au acceptat s discute cu noul
organism improvizat, ca s-1 verifice (Aleksandra
Kollontay)
Un incident care a fcut vlv a fost provocat de
memoriul lui Franasovici ctre Ttrescu, trimis
prin curier. Nici un moment n-a fost interceptat
de Maniu si mai putin de Buzesti, care 1-a
nftisat personal lui Mihai Antonescu care a
dispus s fie transmis lui Ttrescu, fr
ntrziere. Buzesti 1-a ncredintat prin Vania
Negroponte, fratelui su Ulysse, ginerele lui Gh.
Ttrescu spre a-1 preda socrului su, care
269
lipsea din Bucuresti. Vina ntrzierii revenea
deci altor persoane. Dac-mi amintesc nc bine,
Ulysse Negroponte a vrt raportul ntr-o carte
spre a-1 preda si a uitat de el. Dac nu este
Ulyse cel care a uitat, atunci este Vania. n
orice caz lucrul acesta mi 1-a povestit cu haz,
Buzesti, indignat de procedeul lui Ttrescu.
Indignarea-i fusese provocat de reaua credint a
acestuia, care stia adevrul, dar si-a pronuntat
n public discursul la o ntrunire de partid si l
162

reprodusese si n Drapelul" oficiosul su. Cnd


Buzesti a vrut s rspund, 1-a mpiedicat prin
cenzur! Procedeu care lmureste, de altfel,
chestiunea. Neputnd nfrnge cenzura, Buzesti a
recurs la singurul mod de a riposta, acel al
multiplicrii la sapirograf, vreo 30 (treizeci) de
exemplare, n acest rspuns punea lucrurile la
punct pentru c Ttrescu nvinuia n discurs pe
Maniu
si
pe
Grigore
Niculescu-Buzesti
de
tergiversare
condamnabil
n
ncheierea
armistitiului si prin faptul c au retinut
memoriul cu pricina Franasovici-Benes cu bun
stiint. Iar el ar fi obtinut mai mult la Moscova.
Buzesti
a
mai
artat
c
datorit
acestei
initiative nu s-a mai dat curs trimiterii
generalului Aldea315 peste linii n scopul de a
pune la punct aplicarea pe teren a viitorului
armistitiu. Aceasta pentru c dna Kollontai ceruse
informatii suplimentare despre coalitia national
democratic. Implicit, Grigore Niculescu-Buzesti
l nvinuia pe fostul premier c din interes
personal, fie si numai prin negocieri si oferte
gen care d mai mult" paralele scdea,
contribuia la scderea valorii unor negocieri care
erau deja paralele din pcate guvern si
opozitie, cu Aliatii. Buzesti, desi era un mare
ambitios, avea din plin curaj si dezinteres
personal, nu a lipsit s-mi sublinieze nc o dat
c numai argumentul unei lipse de experient
politic nu venea n sprijinul disidentului
liberal.
n urma difuzrii rspunsului su, att Gr.
Niculescu-Buzesti
ct
si
colegul
si
foarte
apropiatul su prieten V. Rdulescu-Pogoneanu au
fost pusi n disponibilitate, n ceea ce m
privea, mi s-a retras delegatia de director
adjunct al Cabinetului Ministrului si al Cifrului
si am fost mutat la Directia Administrativ. Cu
163

acel
prilej
m-a
chemat
Secretarul
General,
ministrul Vasile Stoica316, mare admirator al
vicepresedintelui, ca s-mi spun c fusesem lsat
n continuare n minister, ca s pot rmne la
curent, n general, cu afacerile si s pstrez
legtura cu
prietenii mei. C, binenteles, dl. Ttrescu se
asteapt la cunoscuta dtale discretie".
Nu se astepta, sracul, la ceea ce avea s urmeze
si nici eu! Desigur nu direct din aceast
msur,
dar
ntr-o
msur.
Folosindu-se
complotul" nostru ca un pretext binevenit pentru
lichidarea lui politic, deja, hotrt. Adaug ca
s nu se trag concluzii cu totul gresite, c
prelungirea delegatiei mele de director-adjunct nu
a comportat nici un fel de activitate la cabinetul
lui
Ttrescu.
El
venea
cu
propriii
si
colaboratori si a fost unicul ministru de Externe
care lsa n plenul su, echipa predecesorului
neschimbat si ...neocupat!
ntr-un raport de idei mai serios trebuie s mai
semnalez ceva. nc de pe vremea cnd n toamna
1943 si iarna cuta cu febr as zice s
pstreze
contactul
prin
T.F.F.
si
oricum
altminteri, cernd primirea emisarului su, asa
cum am pomenit, si cnd intervenea prin GafencuKopecky ca s obtin sprijinul lui Benes pe lng
Stalin, toate aceste comunicri si altele multe,
pe hrtie foit, se aflau n dou cartoane-cmase,
pe care mpreun cu un geamantan le-am ascuns o
dat cnd se fcea perchezitie la I. Mihalache, si
Maniu era tare ngrijorat c va urma si la el si
va pierde hrtiile. Fiind hrtii de cel mai mare
interes m-am oferit s le iau cu mine si le-am
ascuns cteva sptmni dac nu luni.
Situatia polonezilor refugiati n Romnia a rmas
aceeasi cum fusese stabilit de ultimele guverne
ale fostului rege Carol. Cu observatia c si n
164

aceast problem a existat un punct de frictiune


permanent ntre M. Antonescu si Manfred von
Killinger din pricina colonelului Beck exista si
un alt fost membru al guvernului polonez, refugiat
n Romnia, fostul ministru al Comertului, prieten
cu Beck, Buian si sotia sa, dar care nu a provocat
nici prin calitatea sa si nici prin pretentiile
sale, vreun conflict.
n primele sptmni de refugiu, ambii cu
familiile lor si mpreun cu alti refugiati
politici au fost internati la hotelul Aro" la
Brasov. Dup un timp n-au mai continuat s stea la
mas n restaurantul hotelului ci s-au retras mai
mult n camerele lor. Fusese pus la dispozitia
refugiatilor, colegul si prietenul Al. Ghica de la
Directia Protocolului.
271
O dat am fost trimis si eu acolo. Tratamentul a
fost cel mai larg cu putint n afara faptului
internrii nssi, mpotriva creia s-au ridicat
permanent. Dar nimeni dintre ei, cu tria de
caracter a doamnei Beck. Deseori cu afirmatia
precis, ntotdeauna cu o aluzie mcar, energica
si frumoasa femeie nu omitea s scoat n evident
tratamentul la care erau supusi de noi, fostii
nostri aliati. Nu i-am rspuns dect o dat:
Helas, Madame, nous sommes sous la loi de
Brennus^11 mise au point par la technique
actuelle!" Prbusirea lor att de de sus si total
m-a determinat s ignorez ntotdeauna si s le
nteleg, protestele sau aluziile de fapt, acum
cnd mi refac notele, observ c numai de doamna
Beck mi amintesc c recurgea la ele si c desi
m suprau mi si plcea caracterul pe care-1
demonstrau cu prisosint. Iar acum, dup zeci de
ani,
nc
mai
mult.
Numai
dup
moartea
colonelului, sotia sa a devenit mai putin drz.
Pentru tot felul de nevoi, odat transferati de la
165

Brasov la Bucuresti, ntr-o vil pe soseaua


Kiseleff, dnsa venea nsotit de secretarul
sotului su, Roman Rogoiski, devotamentul sobru
personificat, care avea, si el, una din expresiile
mcar, ale energiei. O voce calm, bine strunit,
dar cu rsunet. T-o puteai usor nchipui tunnd.
Politicos, direct si rece, la nceput, o att de
repetat frecventare si desigur si fr fals
modestie,
disponibilitatea
mea
la
toate
interventiile lor a determinat totusi o comunicare
direct si usoar ntre noi. Dup una din
formulrile lui Malraux318 despre prietenie, era
un om dup a crui ntlnire n viat ai fi putut
s-ti spui: Am fi putut fi prieteni". De la
faptul cererilor precise de audient ale doamnei
Beck, pentru ea sau pentru sotul ei, acestea mai
rare, foarte rare la M. Antonescu, sau ale ei si
la Gh. Davidescu, pn la faptul instalrii ei n
fundul unuia din barocele si masivele fotolii de
lemn alb si cu aurituri si mtase grea rosie,
fotoliile
binecunoscute
din
saloanele
care
strbteau toat cldirea ministerului din capt
n capt, instalare echivalnd cu o pnd. Stia
ct de frecvent treceam de la biroul meu de la
Cabinet, la cel din fat, tot al meu, de la Cifru,
si atunci, binenteles, cum m duceam s-i srut
mna,
mi
spunea:
je
viens
justement
d'arriver..." Deseori i se ntmpla s-1 prind
tot asa pe Davidescu. Dar de cele mai multe ori
venea ori Rogoiski singur si nu rareori veneau
toti trei, adic si fiica doamnei Beck dintr-o
prim cstorie, dra Burkhardt. Cum am
272
spus, necazurile lor erau multe, asa c o
frecventare" fie si de genul acesta, produsese o
oarecare apropiere. Din parte-mi si cred, poate,
c si din partea lor. In orice caz Rogoiski, n
plin iarn o dat a nvlit pur si simplu la mine
166

n birou la cabinet, fosta sal de mncare mic a


Palatului Sturdza, mbrcat n lemn, fine secol
XIX si deschiznd usa mi-a spus, n panic
Monsieur Demetrescu, on requisitionne la voiture
de monsieur Beck!" Am srit si eu de la birou,
auzind rsunetul acestui apel direct si fr
palton am fugit, urmat de polonez, n piata
Victoriei, unde doamna Beck si apra literalmente
automobilul
de
agenti
care
voiau
s-1
rechizitioneze. Nu avea nc sau nu prelungiser,
scutirea de rechizitie.
Aceste raporturi de felul acesta ajunseser de
fceau inutile fie si chemrile la telefon ale lui
Roman Rogoiski ctre mine, venea direct si valetul
deschidea usa si-mi spunea a venit dl. Rogoiski".
Este adevrat c repetarea cererilor de audient
la M. Antonescu devenise obositoare, pentru c
acesta nu mai avea nici un fel de posibilitate de
a-i ajuta si din ce n ce mai mult i pasa lui
Davidescu care nu se putea opri de a se
congestiona la aluziile dnei Beck, cnd se supra.
Am ajuns odat s-i aranjez lui M. Antonescu
figura aceeasi cu cea pe care i-am fcut-o cu dna
Ghilezan. Dar vznd fulgerele scoase din ochi de
Ic, n-am mai ndrznit niciodat s mai risc
pentru dnsa o tensiune periculoas din alte
puncte de vedere, cu seful meu. Obiectivul cel
mare, singurul nsemnat urmrit permanent chiar
sub tot felul de prilejuri, al acestui asalt
repetat al acestei familii n restriste era
plecarea din tar a fostului ministru Beck.
Guvernul romn era gata s o acorde, cu att mai
mult cu ct resimtea cele mai legitime ngrijorri
fat de posibilitatea unei lovituri de fort
mpotriva
fostului
ministru
de
Externe
al
Poloniei, a Legatiei germane, care artase si
arta, foarte categoric, c dup ce acesta ar fi
prsit Romnia, Germania 1-ar fi arestat pe orice
167

alt teritoriu n afar de cel romnesc, unde


beneficia de azilul politic. Si germanii nu
glumeau, socotindu-1 pe Beck, la unison, de
altfel, cu restul conductorilor politici europeni
si polonezi, dar fiecare pentru alte aspecte ale
politicii sale, drept rspunztor n declansarea
rzboiului. Aceasta cu att mai mult cu ct toti
se foloseau de evidente greseli comise de acesta,
n scopul de a-si acoperi propriile lor greseli
cel
273
putin tot att de grave. Ministrul nostru de
Externe intervenise direct pn la urm si pe
lng Mussolini, pentru ca acesta, la rndu-i s
intervin pe lng Hitler, personal, pentru
primirea n Italia a lui Beck, care dusese o
politic cvasi permanent de apropiere de Roma ca
si de Budapesta. Chiar si pe lng aceasta din
urm Antonescu a schitat unele presimtiri, care nu
au fost respinse cum nu au fost respinse nici
demersurile efectuate pe lng Duce. Dar nimic,
adic argumentele de sntate, implicit de omenie,
nu au zdruncinat hotrrea guvernului german. Beck
era grav bolnav de tuberculoz, clima de la
Bucuresti nu-i convenea si ntr-alt localitate nu
ntelegea s se mute, de teama unei lovituri. O
singur dat am avut prilejul s-1 cunosc, atunci
cnd i-am putut face serviciul s fie primit nc
odat de Mihai Antonescu (nu nteleg s spun ns
c Beck nu a fost primit si n alte rnduri, dar
nu datorit mie). A venit nsotit, era vizibil
ostenit, aproape sumbru la fata. A fost amabil,
fr a-si depsi propria sa fire ca si conditiile
att de grele n care se gsea, nalt, a deschis
usa anticamerei cu oarecare sfial si a intrat
ncet si tot ncet mi-a strns mna si-mi va fi
spus cele cteva cuvinte pe care, de altfel, le-am
si uitat. Probabil, sigur din cauza propriei mele
168

miscri sufletesti. Aceast rezerv demn mi-a


plcut s o pun n legtur, cu mndria lui, bine
cunoscut, de pe alte vremi parc, desi nu
trecuser cinci-sase ani de atunci! n ochi mi s-a
prut c am gsit tristete, sleire poate dar si
neliniste. S-ar putea s mai adaug ceva de la
mine. Dar asa mi s-a prut.
Adaug c, n martie 1943, cum cred, sau n mai
1941 cnd am plecat la Stockholm, de fiecare dat
a venit la mine, o dat, R. Rogoiski s m roage
s-i fac un nsemnat serviciu personal, s duc o
scrisoare ctre un coleg al su de la legatia
polonez din Suedia prin care-1 ruga s trimit
mai departe, de acolo, o a doua scrisoare pe care
R. F ogoiski o trimetea mamei sale, pe care nu o
mai vzuse de tot attia ani si despre care
avusese vesti prea putine. Mi-a fcut plcere
solicitarea. Mi s-a prut o recunoastere a
spiritului cu care-i servisem asa cum poate prea
mult m-am ntins. La Stockholm cu nespuse
precautiuni inutile am predat scrisoarea, pe care
colegul polonez a primit-o cu o demonstrativ
rceal.
274
Prima si singura dat cnd am procedat cu doamna
Beck asa cum mai trziu am repetat manevra cu
Doamna Ghilezan, mama lui Emil Ghilezan319, a fost
odat cnd nu am mai putut rezista insistentelor
ei din pricina bolii sotului. Urgent cerea s-1
vad pe ministru, care nu mai voia n ruptul
capului s o mai primeasc. Se ntmpla s bat
sraca usile si la zece zile sau la dou
sptmni, n fine, i-am spus odat s fie sus la
Mihai Antonescu n anticamer, la ora fix, pentru
c voi fi acolo s-o primesc si cred c voi putea
s-o introduc la ministru (peste secretarii cu
audientele). Stiind c ministrul deseori nsotea
la us pe cel ce pleca de la el, m-am aranjat,
169

fr a-i explica dar cred c a nteles, asa ca s


vorbim n picioare, n fata usii si vzndu-o,
urma n orice caz s o salute si s-i spun mcar
cteva cuvinte. M. Antonescu era chiar prevenitor
si avea suflet bun. Fulgerele din ochi le-am
primit eu. Dar att. Tornada ns a primit-o
amicul Nenitescu (T.) de la audiente!
Am procedat la fel cnd Buzesti m-a rugat
insistent s-i usurez intrarea dnei Ghilezan la
vicepresedinte, ca s-i solicite interventia pe
lng Maresal spre a nu fi sanctionat fiul ei cu
trimiterea pe front dup ce fusese expus prin tot
Aradul cu sentinela dup el, ca dezertorii. M.
Antonescu cnd m-am dus s-i cer audient pentru
btrna dna, nici n-a vrut s aud. Mi-a rspuns
c fcuse deja o interventie personal la Maresal
si c acesta l si ntrebase dac trimiterea pe
front avea ceva dezonorant. S vorbeasc cu
Pantazi320!" a fost concluzia lui M. Antonescu.
Dar Buzesti a insistat din nou I. Maniu personal
intervenea pe lng el ca s obtin revocarea
ordinului de trimitere, emis la cererea lui Eugen
Cristescu care-i artase Conductorului ascultarea
conversatiei telefonice dintre Virgil Solomon si
E. Ghilezan prin care primul informa pe al doilea
despre reusita debarcrii. Si ambii nu mai
putuser de bucurie, spre indignarea Maresalului
care mcar pe cel tnr, a vrut s-1 expedieze pe
front, fcnd si reflexia Si-au si gsit stia
unde s vorbeasc".
Am dus-o pe btrn n anticamer, am luptat
aproape cu ea ca s-o tin pe loc rezemat n
baston, numai piele si os, pentru c zrindu-1 pe
Solomon, tnrul, care lucra acolo, dar din
fericire tocmai iesea pe us, s se fac c-1
urmreste cu bastonul ridicat: Stati, doamn, c
nu acesta-i vinovatul ci tatl lui!". Ah! Da.
Bine!" Usa de la biroul lui
170

275
M. Antonescu o deschise chiar el, cei doi care se
cunosteau, se vd din nou, parc, cu o plcere
chiar exuberant din partea fiecruia dar si cu o
privire rea pe care mi-o azvrle M. Antonescu.
Doamna intr si dup un timp, nu prea lung ntradevr iese, multumit, mi multumeste si mie
clduros si-mi adaug imperturbabil am vrut s
lesin, dar am vzut c nu m tine, si m-am
abtinut!"
Exasperat trebuie s fi fost omul si cte motive
nu avea ca s rmn nemiscat. Cu att mai mult cu
ct era si sensibil si atent cu ceilalti.
Introdusese
chiar
si
obiceiul
darurilor
de
srbtori
pentru
colaboratorii
si
de
la
diferitele
cabinete
si
secretariate!
Iar
furnizorii erau Beckmann si Mathias Neuwirth. Cel
care cumpra era Gh. Barbul nsotit de una sau de
dou secretare si ele cu gustul tot att de bun ca
si al lui. Mi-a mai rmas pn azi, o valiz mic
de mare folos! Dac pentru noi era atent si larg,
atunci pentru membrii corpului diplomatic, dintre
prietenii si, darurile erau nc mai frumoase. El
inovase n acest domeniu. Si noul obicei ne
pruse, fiind el neobisnuit, asa n mas" si
nepotrivit, mai ales fat de diplomatii strini.
Dar n loc de ironii s-ar fi convenit s retinem
gentiletea.
Raporturile cu polonezii mi actualizau deseori
scena trit la Protocol, n dimineata de 15
martie 1938, cnd, tot asa direct, fr a se mai
anunta, a intrat colegul meu cehoslovac, Novotny,
primul secretar al Legatiei de la Bucuresti, s ne
comunice ceea ce de altfel nici nu mai putu face.
Si el deschisese ncet usa cu sirene incizate n
cristal si se uita cu ochii mari la mine, care m
repezisem spre el, spunndu-mi numai: Vous avez

171

vu?!" Nu-i venea s cread si nu mai spunea


altceva, mi amintesc c m ngrijoram si eu.
nteleg s nu termin acest episod personal
-polonez, fat de care, retroactiv, sunt acum mai
receptiv datorit unei experiente variate cu care
viata nu mi-a fost zgrcit, fr a omite o
ntmplare a tatlui meu cu un profesor inginer
refugiat polonez n primele zile ale refugiului
lor. ntmplarea nu e politic ctusi de putin,
dar este caracteristic.
276
n 1938, dup iesirea la pensie, tatl meu,
convins de Istrate Micescu321 s nu se mrgineasc
la aceast stare si s practice avocatura, se
gsea la el acas n str. Zece Mese nr. 5, unde-si
avea si biroul si deci si firma, ntr-una din
ultimele zile ale lui septembrie 1938 sau la
nceputul lui octombrie. Intr la el n birou un
brbat ntre dou vrste si pe frantuzeste i
spune c s-a refugiat, fiind polonez, la noi n
tar, c trecea pe strad fr tel si c vznd
firma de avocat a intrat la noroc, neavnd nici pe
nimeni cunoscut n Romnia si n schimb un mare
necaz. Era inginer, profesor universitar n
materie, si se refugiase cu unele bijuterii si o
oarecare cantitate de aur si valori, care-i
fuseser confiscate ntre timp de organe de
politie care, jenndu-se, a spus c nici nu-i
dduser acte pentru ntreaga cantitate luat.
Tatl meu, care era foarte bine cunoscut n lumea
dreptului de atunci, ca fost nalt magistrat si
care era si energic, i-a scos polonezului tot ce-i
fusese confiscat cu si fr proces-verbal si,
binenteles 1-a pus n ordine cu cele prescrise de
lege. Cred c apruse una special cu acel
nenorocit prilej.
N-as fi stiut nimic dac n-as fi luat de la cutia
de scrisori niste crti postale, dintre care una o
172

mai pstrez cu multumirile aceluia de la Ankara,


de
unde-i
scria
tatei
c
revenise
la
ndeletnicirea sa din tinerete, cnd tnr inginer
n
Rusia
de
atunci,
lucra
la
irigri
si
fertilizri de sol n Turkestan. Si 1-am ntrebat
pe tata ce era cu povestea cu omul acela.
Revenind la M. Antonescu trebuie s subliniez, la
captul acestor lungi relatri anecdotice, c a
nteles s pstreze si cu cercurile poloneze din
exil, legturile noastre traditionale cu Polonia,
asa cum am mai artat deja despre ntrevederea ce
am avut la Lisabona cu Ion Pangal. Si s adaug,
pentru culoare, c atunci cnd a aflat despre
moartea
generalului
Sikorski,
n
comentatul
accident de avion de la Gibraltar, conductorul
politicii externe romnesti a spus c prin acea
disparitie Romnia pierdea mai mult dect o
btlie, dect o armat.
Cnd Manfred von Killinger a venit s-i comunice
lui M. Antonescu masacrele sovietice de la Katyn
si dup ce primele ndoieli au fost depsite mai
nti prin nsusi faptul invitrii guvernului
polonez, englez si american s asiste prin misiuni
militare de specialisti, la
277
reconstituirea si anchetarea deci a genocidului,
garantndu-li-se
imunitatea
si
extrateritorialitatea si dup ce, acestea, de
frica rusilor au respins invitatia, fr a se mai
adresa Crucii Rosii Internationale cum a fcut
guvernul Sikorski cu care rusii au prins ocazia de
mult dorit s rup legturile pentru calomnii
antisovietice,
Mihai
Antonescu
a
acceptat
invitatia ca si un medic romn s participe la
reconstituire. Nu stiu ce soart va fi avut acel
medic, stiu ns c cel bulgar a fost asasinat. Pe
lng medicii Axei, au fost invitati si au
participat medici neutri si prizonieri anglo173

americani, care au si depus, ani de zile mai


trziu, cnd conductorii fostelor puteri aliate
au socotit necesar, n scopuri de propagand, ssi readuc aminte de moral. Am uitat de numele
medicului romn. Scena o revd n holul lung al
anticamerei,
de
la
ascensor
spre
aceasta,
ascultndu-1 nfiorat pe Gh. Barbul.
Spre sfrsitul internrii lor n Bucuresti care
odat cu moartea colonelului Beck, lsa, practic,
acum, cvasi-indiferent Legatia Germaniei, Roman
Rogoiski mi-a exprimat ceea ce s-ar putea numi o
nestrmutat convingere, c pe lng raporturile
omenesti dintre noi, istoria ne va aseza,
ntotdeauna, n aceeasi tabr, bun sau rea, c
pe lng acele raporturi omenesti, personale si
bune, nc si atunci cnd ne gseam n alte tabere
politice, de fapt eram ntr-una si aceeasi. Si c
tot asa ne vom regsi la sfrsit, acolo unde
istoria ne va aseza din nou, ntotdeauna.
n starea de presiune crescnd pe care o provoca
situatia catastrofal de la Iasi, unde frontul
fusese rupt, stiind de la Barbul chiar n acele
zile putin nainte de aceast rupere c Maresalul
spusese ctorva generali pe front, c rzboiul era
pierdut si c trebuia cutat o solutie politic,
la care Barbul mi-a adugat: Iat ceva ce nu
trebuie niciodat spus unor generali"; si pe cnd
eram seara nc sau chiar n noapte, presat de
expedierea curierului spre Ankara, vine Gh.
Barbul, miscat chiar si el, cu tot calmul ce-1
caracteriza, la noi n vila cu aparatul de
transmisiune, unde eram stabiliti n dispersiune
la
Snagov
Victor
Rdulescu-Pogoneanu,
Emil
Lzrescu si cu mine, si-mi ntinde o telegram a
lui M. Antonescu, spunndu-mi: Din ordinul lui M.
Anto278

174

nescu, lasi orice si cifrezi telegrama asta la


Ankara. Citind-o, o s vezi de ce". Fiind deja
foarte trziu si de transportat la Bucuresti nici
vorb nu putea fi, Pogoneanu si cu mine, dup
citirea telegramei, ne-am dat seama c trebuia s1 osptm, rugndu-1 ns s se descurce singur.
Nu voiam s mai trezim buctreasa si i-am oferit,
pe urm, camera mea ca s atipeasc vreo dou-trei
ore. Telegrama era lung iar el, la sfrsitul
cifrrii, trebuia s raporteze lui Ic, dac-mi
mai aduc bine aminte. Pentru c de fapt puteam si telefonez si eu executarea ordinului, lui Ic.
mi vine s cred c aceasta se datora numai
agitatiei n care se gsea primul ministru a.i.
Stiu, c desi asemenea ndeletniciri nu-i plceau
deloc lui Pogoneanu, c 1-am rugat s aleag una
dintre ele, pe care s o ndeplineasc, ori
cifrarea, ori expedierea curierului, care nici nu
mai cerea prea mult timp. Nu fr o glum totusi,
a ales expedierea acestuia.
Prin acea telegram din noaptea de 22 spre 23
august, ministrul de Externe aducea la cunostinta
guvernului turc intentia sa de iesi din rzboi si
i solicita interventia imediat pentru a asigura,
prin mediatia sa, aceast iesire din rzboi.
Pe cnd toti ne aflam sub o indescriptibil
presiune deja, soseste, vizibil iritat c nu
gsise drumul suficient de repede, Ionel MocsonyiStyrcea, care ne imputa acest lucru. Victor
Rdulescu-Pogoneanu tot cu o glum a cutat s-1
calmeze, spunndu-i Drag Ionel, dar nici firm
nu putem pune La conspiratorii veseli!" El venea
cu textul, pentru care din nou trebuia s lsm
totul si s-i dau drumul la cifrat. Era un test
lung si dat dracului din punct de vedere al
cifrului pentru c trebuiau prea multe denumiri de
puncte de frontier si de poduri si de localitti
netrecute n dictionarul cifror, s fie cifrate
175

silab cu silab. Si multe erau si denumiri


maghiare.
Prin ea Blocul (Maniu si toti fruntasii lui)
trimite la Ankara-Cairo comunicarea dup cele
dou luni de tcere a Aliatilor c va proceda
smbt 26 august la rsturnarea lui Antonescu.
Telegrama ca si mai toate celelalte telegrame,
fusese redactat, n deplin acord, de Buzesti. Tot
el redactase si memoriul privind inoportunitatea
unui Consiliu de Coroan care s hotrasc
schimbarea. Ca si de foarte multe alte ori, desi
publicate, concluziile memoriului ctre guvern nu
279
poart
indicatia
numelui
redactorului
lor,
Buzesti. Noroc a fost c cifrarea apelului
desperat al lui Mihai Antonescu ctre guvernul
turc se apropia de sfrsit ca si expedierea
curierului. Dar la acea stare de tensiune,
natural prin nssi activitatea pe care o
asiguram, cifrnd asemenea texte, agitatia lui
Ionel Mocsonyi era s aduc o not n plus, care
din fericire, datorit interventiei Iui Victor
Rdulescu-Pogoneanu
si
umorului
lui
Ionel
Mocsonyi-Styrcea s-a transformat n haz. O nc
mai accentuat stare de iritare 1-a cuprins cnd a
aflat c n vil dormea de altfel bustean din
cauza unei zile pe care o trise clocotitoare, n
camera mea, Gh. Barbul. Ce s mai ntrebuintez eu
eufemisme, o adevrat furie, c ne gsisem s
invitm tocmai atunci, pe Barbul s doarm la noi.
C el, Ionel, trebuia s se ascund, dar c
trebuia si el s doarm, mcar ct de ct. C va
dormi sub patul, mai larg, al lui Pogoneanu si
cte
si
mai
cte!
Dar,
pentru
Dumnezeu,
potoleste-te Ionel, desi voi regreta toat viata
c nu te-am vzut dormind sub pat! Mai nti c naveam de unde s stim tot ce se va petrece noaptea
asta n programul nostru de aici. Pe urm e foarte
176

usor ca Barbul s nu te vad si chiar dac te vede


nu are ce bnui mai mult dect pn acum. E firesc
s vii pe la noi. Nici nu a trecut prin toate
camerele si nu stie cine este si cine nu este
aici. Ai putut foarte bine fi si tu invitat s
dormi ca si el, pentru ca cu istoria mesajului lui
Ic, nici nu a avut timp s umble prin vil. Att
ar mai trebui s te surprind sub pat. Nici atunci
n-ar avea alte ndoieli, dect unele asupra unei
anumite stri mintale a ta!" Readus la calm, s-a
linistit si bietul Ionel, de fapt si el extenuat
si dac nu m nsel, n zori cnd totul a fost
gata si ambele mesaje expediate prin aparat s-a
vzut si cu Barbul. n orice caz a fcut baie n
lac si acolo s-a ntlnit cu col. Davidescu care
i-a spus despre plecarea pe front a Maresalului n
acea zi, lucru care a determinat declansarea
loviturii cu 3 (trei) zile nainte. De acest
episod, am aflat ns dup lovitur. Si fiind o
noapte si o dimineat a vizitelor, ne-a fcut tot
n zori, o vizit la fereastr Gh. Davidescu, care
se ntorsese de la vila Maresalului, de la un
consiliu restrns sau de la o chemare n audient
de M. Antonescu si care ne-a comunicat acelasi
lucru. Dar nici Victor Rdulescu-Pogoneanu si nici
eu nu am sesizat pe loc, ceea ce avea s
280
nsemneze
zisa
informatie
chiar
n
dupamiaza acelei zile de 23 august.
Telegrama Blocului, n afar de comunicarea
loviturii fixate, mai cuprindea si indicarea
tuturor punctelor, a cror bombardare era cerut
pentru a mpiedica trecerea de ajutoare militare
germano-ungare n tar, precum si bombardarea
aeroporturilor germane de la Bneasa.
Data de 26 fusese fixat ca o ultim limit,
tinndu-se seama de afirmarea fcut de Ic n
acele zile tulburi, c vineri 25 august, cel
177

trziu, va zbura chiar el la Cairo, ori la Cipru


ori n Turcia, ca s ncheie el armistitiul.
Dndu-ne aceast informatie, Barbul a fcut s se
nasc o discutie n contradictoriu ntre noi doi
si Buzesti, care nu a crezut niciodat n asemenea
rezolvare si se arta cu totul sceptic privitor la
posibilittile si generalii pe care putea s-i
manevreze M. Anto-nescu. n spet ministrul
aviatiei322 si generalul Negrescu. Pe scurt, nu
credea si nu a crezut vreodat n determinarea
Antonestilor de a face armistitiul. In ce m
priveste, eram convins c o vor face.
ntr-o noapte, dup ce-1 nsotisem de la Buftea la
Bucuresti pe Buzesti, care mergea la una din
ntlnirile sale conspirative, la ntoarcere dup
ce m-a luat din drum cu masina sa foarte
cunoscut pe atunci, un Buick verde de sport, pe
care-1 conducea cu miestrie, 1-am ntrebat: Cu
cine tratezi de la comunisti?" Cu Lucretiu
Ptrscanu" Cu cine?" E un intelectual,
politicos, civilizat, fiul lui D.D. Ptrscanu"
Ce atitudine are fat de tine?" Ct se poate
de bun. E chiar prevenitor, mi spune c
pretuieste deosebit de mult strdaniile mele si c
toti oamenii politici care discut cu mine vor
trebui s-mi poarte recunostint pentru ele
ntotdeauna iar el nu le va uita. Pn acum asa se
manifest" Crezi c se poate avea ncredere n
comunisti?" (Din rspunsul lui Grigore NiculescuBuzesti, reiese c ntrebarea mea avusese loc
nainte de aparitia lui Emil Bodnras323).
Cmile, ce pot s-ti rspund. Nu stiu nimic mai
mult
dect
tine.
Depinde
de
circumstante.
Procedeele din 1939 si 1940 le-am vzut, doar cu
totii ca si deportrile si executiile din
Basarabia pe care la fel le stim cu totii
(rzboiul declarat Finlandei dup un comu281
178

nicat din 29-30 noiembrie n care se arta c


Uniunea Sovietic n urma a dou atacuri ale
unittilor militare finlandeze spre Leningrad s-a
vzut obligat s rspund ordonnd armatei
sovietice s ptrund n Finlanda. Iar Trile
Baltice au cerut alipirea la U.R.S.S. a oferit
garantia bazelor militare pe teritoriul lor si
trupele sovietice la hotare) (Dup reluarea
Basarabiei, Maresalul dispusese s se publice o
carte cu exemplificarea celor de mai sus afirmate.
Cnd am ntrebat pe Al. Ghica de ce nu a aprut
cartea, dup un oarecare timp mi-a rspuns c s-a
oprit, tot din ordinul Maresalului, care, dup ce
a vzut fotografiile, a exclamat N-o publicm!
Lumea nu va crede toate ororile astea. O s zic,
c este propagand!") Dar nu putem face
altceva! Nu avem ce face altceva. Frontul cade cum
cade. Vertiginos. Rusii vin si nemtii sunt.
Trebuie s actionm la timp, nici prea devreme,
nici prea trziu. Stiu c intervine si hazardul
dar trebuie s ncercm s nimerim ceasul.
Altminteri
dezastrul
ne
asteapt
n
ambele
ipoteze, rus sau german. Dac prindem momentul,
relum mcar Transilvania. Nu se mai repet
situatia din 1918 cnd s-au prbusit sincronic si
pe dreapta si pe stnga imperiile ce ne amenintau
fiinta de stat. Ai vzut memoriile si telegramele
lui Titulescu relatnd negocierile cu Litvinov
(gsisem aceste hrtii, fr s le caut, cnd am
vrut s folosesc o mic cas de fier acoperit de
un sal persan de pe vremea lui Misa Arion324
devotatul secretar general al lui Titulescu. Salul
era scuturat cu regularitate dar nimeni nu mai
umblase n caseta aceea de cnd Arion fusese pus
n
disponibilitate.
Gsind
cheile,
nu
fr
greutate, am gsit si hrtiile pstrate de Arion
personal dup instructiile lui Titulescu care nu
lucra dect cu grupul lui restrns si nu le dduse
179

la Directia Politic, si din team de indiscretii.


Avusese un bucluc cu N. Lahovary, fostul director
al Cifrului, pe vremea Conferintei Strmtorilor de
la Montreux, care a convocat pe corespondentii
strini si le-a dat informatiile respective,
socotind c era n interesul trii s fac asa
ceva. El a zburat (un timp) iar Titulescu a rmas
cu nencrederea. Aceast relatare o tin de la Al.
Telemaque si el fost sef al Cifrului. S-ar putea
ca memoria mea s nu fie fr repros n acest caz,
iar memoriile lui Titulescu, citite de noi
(Buzesti, V. Rdulescu-Pogoneanu) atunci cnd eu
am preluat arhiva palatului, adic a fostului rege
Carol II, dup 6 septembrie, unul privea
282
l
pregtirile de propagand ce trebuia s fie fcute
cu prilejul viitoarei Conferinte de Pace. Era
deosebit de interesant capitolul relativ la
greuttile pe care am avut s le nfruntm n
1918-1919-1920, dar mai cu seam cu prilejul
semnrii
Tratatului
de
la
Versailles,
cnd
socoteam noi c actiunea noastr va fi sustinut
de mari prieteni cum socoteam noi c era fostul
ministru n Romnia, contele de Saint-Aulaire si
care nu a fost tocmai asa. Constatri fcute n
arhivele Quai d'Orsay-ului, de N. Titulescu. Al
doilea cuprindea toat chestiunea Basarabiei.
Cum ai vzut, Titulescu a cutat n negocierea
pentru
realizarea
pactului
de
asistent
cu
U.R.S.S. s obtin garantia Occidentului (a
Frantei) prealabil, n jocul mecanismului de
asistent, de interventie dac l solicitam.
Atunci o cutam fiind nc n stare de pace ca s
evitm rzboiul. Acum aflndu-se n rzboi,
urmrim totusi, sperm o contragarantie tot
occidental,
aceea
a
anglo-saxonilor
n
perspectiva unei pci pe care nu o dorim numai
180

ruseasc. De aceea s-ar putea ca, n chip


paradoxal, s-i revin ca un merit Maresalului
declararea rzboiului Angliei si Statelor Unite,
n sensul c nu ne vom afla numai la discretia
rusilor. Situatia e desperat, dar eu sunt
convins, c trebuie s lucrm n acest sens".
Extraordinar era mbinarea unor multiple calitti
de prim valoare n personalitatea lui Grigore
Niculescu-Buzesti.
Inteligent
vie,
curaj,
capacitate de lucru, sesizarea esentialului,
energie permanent si permanent devotament pentru
serviciul public, voint si ambitie creatoare l
desemnau fireste pentru cele mai mari succese si
pentru cele mai nalte situatii dintre situatiile
nalte. Dar acest tnr era condamnat la o moarte
cu termen fix, de o boal, pe atunci fr leac,
leucemia, care-1 rodea n multe chipuri: eczeme,
febre, eruptii, meningite leucemice, cu care lupta
cu fermitate, cu un rar ntlnit curaj.
n minister conducea Directia Cabinetului si
Cifrului si, n chip cvasipermanent mai conducea
si alte directii unde era nevoie. Codirector
economic si director al Personalului cumula
eficient toate aceste directiuni, dintre care cea
economic mai cerea o adevrat risip de energie
n afar de lucrrile de specialitate cu
receptii,
283
banchete si discursuri prilejuite de diverse si
multiple delegatii economice germane sau aliate
satelite ei. n toat activitatea sa era tot att
de extraordinar ajutat de cel mai bun si capabil
prieten ai su Victor Rdulescu-Pogoneanu cu care
se ntelegea din ochi.
Si orice om n nevoie gsea la ambii un ajutor
cald. n schimb amndoi erau intransigenti cu
necinstea de orice fel.

181

Ca
si
deceptia
lui
Antonescu
la
primirea
conditiilor de la Cairo, cea a lui Maniu a fost
tot att de adnc, ca si a taberei opozitiei, ca
si a noastr a tuturor.
Oscilatiile Conductorului privind alianta cu
Germania se ntemeiau pe convingerea c politica
sa era cea mai bun, pe cuvntul dat ca si pe
temerea de reactia cunoscut a lui Hitler de a
reduce imediat, fr scrupule orice opunere
intern sau extern a dusmanilor sau a aliatilor
lui. Ultimul exemplu fiind ocuparea Ungariei la 19
martie 1944. n sensul contrar se ntemeiau pe
rsturnarea situatiei militare, pe dezastrul care
venea metodic si progresiv. Pe deasupra, el care
fusese un pro-occidental de totdeauna, cu unele
anglomanii vestimentare sau protocolare chiar
singur cnd se afla ntr-un vehicul sttea pe
locul din stnga devenise foarte sensibil fat
de cresterea progresiv si marcat a cererilor
germane. Problema armelor noi germane contribuia
la ilustrarea acelor oscilatii, pentru c n
cursul ultimilor doi ani primise de la Hitler
repetate asigurri despre folosirea acestora care
avea s schimbe desfsurarea rzboiului. Argument
n care Antonescu nu mai credea pentru c fusese
constant dezmintit de succesiunea nedezmintit a
nfrngerilor pe front. Dar dup vizita la
Rastenberg, la 5 august s-a ntors convins de ast
dat, de existenta lor. s-a artat un film sau o
serie de fotografii zguduitoare, dup cum a fost
zguduit de o greseal" de pilotaj a avionului cu
care revenea n tar german si care datorit
acelei greseli 1-a trecut pe deasupra Varsoviei n
flcri. A rmas convins c tlcul greselii consta
n ca s vad ce-1 poate astepta".
Principalele
temeri
ale
Maresalului
erau
mprtsite de toat lumea, de Maniu ca si de
sftuitorii regelui. Sanctiunile germane, ocuparea
182

284
^WF
trii, ar fi mrit pe de o parte capacitatea
militar a Axei n continuarea rzboiului, iar pe
de alta ar fi redus la zero orice posibilitate de
schimbare din interior. Grne, aur, petrol, plac
turnant
strategic,
etc.
ar
fi
ntrit
capacitatea economic si militar a lui Hitler. De
aceea, mentinerea lui Antonescu era considerat,
pe drept cuvnt, o solutie temporar care evita
aceste consecinte. Si era, de altfel, si necesar
pentru schimbarea de politic, dac o fcea el,
asa cum doreau toti conductorii politici si
U.R.S.S. Aceasta pentru asigurarea celor mai multi
sorti de succes schimbrii. Dar schimbarea aceasta
devenea iminent pentru toti. Cu att mai mult
pentru Maniu-Buzesti. Asa c dac nu o fcea
Maresalul, trebuia fcut mpotriva lui cu orice
risc. Tot n aceeasi perspectiv politic a celor
doi, care exprimau, de altfel si prerea imensei
majoritti a opiniei publice. Este adevrat c Ion
Mihalache, fr a se desolidariza cu nimic, avea
puternice reticente asupra acestei schimbri cu
care era rational de acord dar nu si intuitiv. Dar
cu ct se apropia frontul eJ care se opunea la
lovitur, recomandat, dar nu cu toat energia, de
Buzesti pe timpul btliei de la Uman, a artat c
va fi de acord n fata evidentei, atunci cnd
frontul va atinge Nistrul. Fr a se fi consultat
cu Mihalache, Victor Rdulescu-Pogoneanu i-a
mprtsit
prerea,
recomandnd
reginei
una
similar, atunci cnd 1-a chemat n audient
pentru a-1 consulta, tot atunci. Iar U.R.S.S., n
clipele cnd interesele ei i cereau s se ajung
la succes prin schimbarea din Romnia, socotea c
acesta putea fi asigurat, n primul rnd de
Antonescu.

183

Conditiile de la Cairo o arat ca si zisele


conditii
ameliorate
la
Stockholm
acordate
guvernului romn dac va face schimbarea, o
confirm.
Din pcate situatia era de asa natur si oamenii
erau asa cum am vzut c erau, nct tensiunea si
posibilele conflicte, virtuale mcar, erau n
crestere. Nu s-a putut evita astfel, faptul
dureros al negocierilor paralele, care ne fceau
nc mai manevrabili. Am fost obligati de evolutia
sfrmtoare a politicii internationale, la care
toate puterile mari si toti oamenii politici asazis mari care au avut rspunderea guvernrii si
au partea lor rufctoare cu rndul, iar Romnia
a trebuit s
285
suporte si s sufere fr vin si fr voie,
implicit si explicit urmrile erorilor grave ca si
abandonul nu numai al celor ostili, orbiti, dar si
pe al acelora care ar fi trebuit s o sustin si
care au fost si ei la fel de orbi. Chiar fat de
propriile lor interese. Desigur, mi se poate
rspunde c vd lucrurile de aici. Desigur. Dar de
aici observatia de politic international a fost
deseori bine fcut pentru c tocmai cursul
istoriei a trecut prin ea si peste ea.
Si Ion Antonescu i-a artat lui Hitler, n
noiembrie
1940
cnd
a
aderat
la
Pactul
Tripartit325 a ncercat fr succes ca aceast
aderare s precead pe cea a Ungariei c nu se
putea cere unui popor care-si pierduse provinciile
datorit actiunii Germaniei, s-si schimbe de la o
zi la alta sentimentele, fr s aib si motivele
ca s o fac. Si a pus chestiunea si mai direct,
desi i se recomandase s nu o fac. De aceea,
hotrrea lui personal de colaborare total si
deschis cu Germania trebuie s fie baza care,

184

pentru viitor, s-i dea satisfactie, n interesul


ambelor popoare.
La ultima ntrevedere, caracteristic dramatic,
din 5 august, Hitler, dup ce 1-a ntrebat dac
Romnia va continua s participe la eforturile din
ce n ce mai mari ale rzboiului si Antonescu a
evitat un rspuns categoric, dictatorul german i-a
afirmat, de ast dat categoric si nu vag ca n
trecut, c va anula Arbitrajul de la Viena; dar ia cerut secretul.
Atunci cnd Gh. Barbul ne-a spus c plecase la
post, fr rezultat, colonelul Traian Teodorescu,
Buzesti mi-a afirmat categoric c lucrul nu 1-a
surprins pentru c este convins c Antonestii nu
vor
face
schimbarea.
Considera
situatia
ca
deosebit de grav datorit amenintrii frontului
si,
pe
urm,
a
amenintrii
cu
retragerea
conditiilor sau modificarea lor. Era mai mult
dect convins c negocierile pentru iesirea din
rzboi pe care Mihai Antonescu repeta din cnd n
cnd c era decis s le porneasc nu mai puteau
avea loc. Nu mai era timp: Conditiile, din
nenorocire, astea sunt. Altele nu ne vor fi
acordate. Se vor retrage atunci cnd U.R.S.S. nu
va mai avea interesul s facem schimbarea. Frontul
se prbuseste. Suntem n ultima faz. Aliatii merg
alturi fr
286
dezbinare. Dezbinarea se va ivi dup nfrngerea
Germaniei. Anto-nestii nu vor s fac nimic. Ai s
vezi, Cmile, c nu vor face nimic!" nclinam spre
contrariu.
n procesul firesc de revenire a trecutului unui
om btrn, dar nu numai din aceast pricin gsesc
c este cazul s schitez cum a ajuns Grigore
Niculescu-Buzesti s joace rolul central", mai
precis cred s fie n punctul central asa cum 1-a
definit publicului Maniu n ziarul Dreptatea",
185

vorbind despre nfptuirea actului de la 23 august


1944. Trebuie s subliniez de la nceput c, pe
atunci, el nu era si nu se gndea s fie, membru
al P.N.T. Era atunci principalul sftuitor politic
al
Suveranului,
la
care
ajunsese
datorit
recomandrii
lui
Mocsonyi-Styrcea,
secretarul
particular al regelui si foarte bun prieten cu
Buzesti pe care-1 admira att de mult nct a
socotit c trebuie s-1 prezinte lui Mihai I, n
chiar scopul pregtirii unei schimbri politice
totale. Cu att mai mult nu se gndea atunci la un
rol politic n P.N.T. cu ct era ptruns de un
singur tel, acela al schimbrii si socotea tot
att de ptruns c aceasta nu trebuie fcut de
rege personal cu armata numai, ci de rege ca
factor constitutional deasupra partidelor dar cu
un guvern politic, care s-si asume rspunderea.
Cum conductorul natural, necontestat al blocului
opozitiei national-trnesc si liberal, pe urm si
socialist si pe urm si comunist, era luliu Maniu,
acesta trebuia s gireze lovitura sau schimbarea,
chiar dac ar fi fcut-o Antonescu.
Discutiile au fost prelungite si pn la urm s-a
ajuns la o tez unificat. Dac nu guvern Maniu,
n orice caz nu un guvern care s-1 descopere pe
rege si armata, ci un guvern girat de toti sefii
politici prin participarea celor patru la guvern.
Aceste discutii au provocat o cert pretuire ntre
cei doi. O admiratie reciproc as spune si o
ncredere absolut. Cum aveam unele ndoieli
despre ncrederea lui Maniu fat de Buzesti, 1-am
informat c aflasem de la Barbul c Maniu s-a
ntlnit conspirativ cu Mihai Antonescu ntr-un
anume loc, de unde Mihai Antonescu care conducea
masina 1-a luat cu el si s-au dus n garsoniera
lui Gh. Barbu! unde au discutat. Aceasta spre
deznodmnt. Buzei, tu stii c Maniu 1-a vzut n
cel mai strict secret pe Ic?" (Grigore Niculescu186

Buzesti mi afirmase c Maniu nu-i ascundea nimic,


lucru
287
de care m ndoiam). L-am vzut foarte surprins,
ridicndu-si sprncenele, mi-a rspuns c nu stia
nimic. Dar a treia zi mi-a spus rznd: Stii c
1-am vzut pe Maniu si mi-a vorbit de ntlnirea
cu Ic?"
Un episod putin stiut despre nceputul activittii
sale
publice
este
acela
al
aparitiei
n
ndreptarea" a faimoaselor articole semnate
X.X.X. afar de unul semnat X.Y .Z. El este
autorul acestor articole aprute n deceniul patru
n primii ani, articole pe care toat lumea le
atribuia maresalului Al. Averescu. (Cel semnat
X.Y.Z. apartine fratelui su ing. Radu NiculescuBuzesti). Ele au aprut n urmtoarele conditiuni: Grigore Niculescu-Buzesti discutnd cu
tatl su, fost senator averescan de Olt despre
zvonurile puse n circulatie de chiar regele
Carol, prin canalul prietenilor si si al
partizanilor deja cstigati din felurite cauze,
dar mai cu seam cea a interesului personal, care
sustineau o opinie nou vehiculat n public, aceea
a nlocuirii vechii Constitutii aleas si votat
de corpuri constituante, printr-una acordat de
monarh. Buzesti tatl, impresionat de varietatea,
claritatea si puterea argumentelor aduse mpotriva
octroaierii, la care fiul su aduga pe lng
argumentele de drept constitutional democratic si
pe acela c domnitorul Carol I nu a acordat el
personal o constitutie, ci a gsit una deja
votat, pe care a depus jurmntul 1-a pus s
scrie un articol pe care 1-a si dus lui Al.
Averescu s-1 citeasc. Acesta si 1-a nsusit, cu
unele retusri, 1-a mai mblnzit ceva si 1-a dat
spre publicare lui Papacostea326, directorul
ziarului, care a rmas convins pn la moarte c
187

apartinea lui Averescu. Ca si toat lumea, de


altfel. Grigore Niculescu-Buzesti trebuia ca
functionar
reprezentativ,
s-si
pstreze
anonimatul ca s nu zboare. Articolul X.Y .Z.
scris de fratele inginer avea ca titlu Regele si
Constitutia"
iar
Averescu
1-a
schimbat
n
Guvernul si Constitutia" (sau invers). Articolele
au fcut mare vlv si au fost privite ca
sustinnd un punct de vedere care constituia un
sah" abia voalat la adresa regelui.
Eufemistic
vorbind,
raporturile
generalului
Antonescu cu noul rege, erau reci si chiar dure.
Chiar
din
primele
zile
ale
noii
domnii,
telegramele instructiuni ale ministrului girant M.
Manoilescu, reco288
mandau ministrilor n post s-1 primeasc pe
fostul rege n jachet si plrie nalt nu jur
de plrie dar si s-1 avertizeze c la orice
ncercare de intrig politic contra noului regim,
va desfiinta monarhia (Vezi de f tu ceva, c
plteste fi-tu!") Stiu despre acesta c a vrut s
urmeze cursurile universitare la Drept. I s-a
tolerat la nceput, dar pe urm, fiind ovationat
de colegi, i s-a interzis. S-a gsit c ar fi fost
mai potrivit s vin profesorii la Palat. Dar au
fost bnuiti c cutare sau cutare l pot influenta
pe rege si deci mai bine s nu mai fie invitati la
mas si nici la Palat, Aghiotantii alesi de
general l supravegheau pe rege. Unul, col.
Rmniceanu mergnd pn acolo nct s declare c
el este delegatul Maresalului, nu al regelui! De
altfel si regele comisese o fapt care 1-a suprat
profund
pe
general
cu
prilejul
rebeliunii;
influentat de aghiotantul su, col. Tomescu, a
plecat de la Sinaia spre Bucuresti ca s arbitreze
ntre general si legionari. Cel putin asa s-a zis.
Asa
c
succesul
fulgurant
al
lui
Grigore
188

Niculescu-Buzesti pe lng rege si regin, s-a


datorat nu numai remarcabilelor sale calitti
intelectuale: primul la concurs la vrsta de 21 de
ani, remarcat repede de Titulescu, rapoarte de
antologie diplomatic trimise de la Riga, dup
intrarea rusilor n Trile Baltice, etc. si unor
circumstante mai speciale si de ordin mai personal
la Palat. Influenta sa era la nceput, att de
mare, nct regele 1-a gzduit la Palat, vreo dou
sptmni, imediat dup 23 august.
In legtur cu desfsurarea evenimentelor spre
lovitura de stat de la 23 august, este de retinut
un episod care mi se pare ilustrativ al acelor
oscilri ale pendulrii politice ntre cei doi
poli: continuarea rzboiului alturi de Germania
sau continuarea lui prin rsturnarea aliantei,
care caracterizau pe Maresal, nainte de 5 august
1944 cu cteva zile, acesta chemase la raportul
su personal pe atasatul nostru militar de la
Ankara, col. Traian Teodorescu, care-i ceruse
acest raport. Obiectul lui a fost informarea
Conductorului asupra unor importante posibilitti
de contact cu cercurile aliate de acolo si care
puteau deveni, dup prerea sa, deosebit de
importante pentru iesirea noastr din rzboi, n
cadrul disciplinei militare, colonelul a sustinut
acele informa-tiuni si sugestii despre care nu
stiu mai mult dect c au impresionat pe
289
Maresal, c fuseser nsusite de dna Veturia Goga
care 1-a sprijinit pe lng Maresal si c
provocaser nemultumirea lui Alexandru Cretzianu.
Maresalul nu a nesocotit informatiile aduse de
colonel, cu att mai mult cu ct devenise foarte
sceptic fat de ultimul argument cu care Hitler
mai ncerca s-1 conving de schimbarea soartei
rzboiului: armele noi. De fiecare dat mi-a spus
asta". Devine un basm". Asa c i-a ordonat
189

colonelului s-1 astepte dup Rastenburg. n ziua


dinaintea plecrii am crezut, dup relatrile
prietenului Gh. Barbul c Antonescu se hotrse
virtual, pentru schimbare. Nu si Buzesti a crezut
la fel. nclinarea aceasta a Maresalului din nou
spre solutia schimbrii apropiate era dictat de
singurul argument real care-1 putea impresiona:
situatia frontului.
Un
alt
indiciu
important
pentru
aprecierea
aceleiasi situatii militare reale a Germaniei era
unul care ne privea direct! nfrngerea Germaniei
se putea deduce, dac ar mai fi fost nevoie si din
schimbarea de atitudine a conductorilor ei cu
privire la Arbitrajul de la Viena. Atitudine
verbal nc, dar ni se prea c mergea din ce n
ce mai repede spre realizare, att de mult se
accentua. Cel care a formulat-o primul a fost
Goring, care nu iubea pe unguri. Era o atitudine
cu totul nou care contrasta cu atitudinea cu
totul contrar celei din noiembrie 1940, cnd i sa rspuns generalului Antonescu cu prilejul primei
sale vizite la Berlin327 pentru aderarea la Pactul
Tripartit, cnd a ncercat s reaminteasc acest
caz, c nu era oportun s se gndeasc la asa
ceva. Al doilea grad de escaladare 1-am atins cnd
se asculta cu atentie cte un argument sau altul,
principal sau secundar. Iar cteodat vreun
fruntas antimaghiar ca Goring rspundea favorabil
la recriminrile noastre.
n fine, nc mai sus, ne-am pomenit cu fruntasi
politici germani c deschideau ei discutia, n asa
msur nct conducerea ministerului a fost
cuprins de grija ca la aceast vizit Hitler s
nu ne pun n fata propunerii ftise de restituire
a Transilvaniei de Nord n schimbul mririi
aportului nostru de rzboi. O asemenea retrocedare
ar fi putut nsemna pierderea ei dup victoria
Aliatilor, care chiar pe atunci nu ne ofereau
190

siguranta nici mcar a retrocedrii totale.


Aceasta n orice caz. Fie c ne-am fi prbusit
alturi de Hitler, fie chiar dac am fi reluat-o
290
n asemenea conditiuni si am fi schimbat apoi de
pozitie. Iar dup interpretarea Maniu-Buzesti
restituirea n total sau n parte depindea de
momentul schimbrii nentrziate. Si, de asemenea,
primisem mai multe comunicri prin care la
imputarea c ntrziam ca s cstigm timp, fcut
ambelor prti cu care se trata, opozitie si
guvern, se aduga amenintarea cu modificarea sau
retragerea conditiilor.
De aceea, Maresalul care pleca fr Mihai
Antonescu, trebuia s aib la ndemn motivri cu
care s evite primirea unor eventuale propuneri
ale lui Hitler. n acest scop, Buzesti si Barbul,
n acord cu Ic, au redactat n acest sens diverse
rspunsuri pentru diferite ipoteze pe care le-au
ncredintat pe toate colonelului Radu Davidescu,
care
urma
s-1
nsoteasc.
Dar
chestiunea
retrocedrii nu s-a pus.
Antonescu a revenit zdruncinat de la Hitler.
Puternic zdruncinat. Era prima oar c-1 revedea
dup atentat. Am stat de vorb cu un nebun" a
fost prima iesire cnd 1-a vzut pe Ic, care a
spus-o lui Barbul si lui Davidescu. A fost
impresionat de relatarea msurilor necruttoare pe
care le lua si avea s le ia mpotriva
trdtorilor.
De
asemenea,
de
amenintrile
deghizate sub forma indirect a citrii Ungariei
si n fine de nu cel mai slab element de
intimidare, faptul c la ntoarcere avionul cu
care zbura a fost purtat pe deasupra Varsoviei n
flcri si distrus, n revolutie. I s-a spus c
fusese o eroare de zbor, dar a rmas convins c
eroarea constituia un avertisment.

191

Desigur una este s fii impresionabil ca simplu


muritor sau trector de pe strad si alta s fii
asa cnd esti cunoscut pentru caracterul tu dur.
I se mai spunea cinele rosu". Dar nu ntotdeauna
era asa. Stiu, de la generalul Leonida, c i s-a
ntmplat fiind instructor sau profesor la Scoala
special de cavalerie de la Sibiu, s prezideze
una dintre mesele cu elevi ofiteri ntr-o zi cnd
se discuta liber la acea mas, despre o tem
totusi. Si a sustinut un punct de vedere complet
gresit asa nct un alt ofiter, camarad cu el, 1-a
apostrofat Nu mai spune prostii, c induci elevii
n
eroare!
Uite
cum
e..."
Antonescu
s-a
congestionat reactie tipic dar nu a spus
nimic, a acceptat lectia att de nepotrivit ca
form dar exact. Nu a mai scos un singur cuvnt.
S-a mutat la alt mas unde nici acolo nu a scos o
vorb. L-am ntrebat pe
291
generalul Leonida Domnule general, dar cnd a
ajuns ce a ajuns, nu i-a pltit aceluia ofensa?"
V nchipuiti c nu!"
ntr-un alt sens, dar tot n domeniul caracterului
ntreg, am vzut eu nsumi o rezolutie a
Maresalului pe o not urt a S.S.I.-ului.
Fusese numit n post la Bratislava, un coleg si
prieten Gh.V. Georgescu, un element bun si
simpatic dar fiul unei doamne care era un fel de
fac-totum n casa Richard Franasovici si Serviciul
Special si gsise s arate zel si moralitate,
unde nu era cazul. Maresalul a prins foarte bine
situatia si a hotrt c fiul nu poate fi
rspunztor, chiar de eventuale greseli, care ar
putea fi ale mamei, dar nu-1 caracterizeaz pe el.
S plece n post!"
Asemenea lucruri mici pun n valoare un caracter.
Pe lng cele mari. Dar au si ele nsemntatea
lor.
192

Emigratia. Consideratiuni. n raport cu aceast


problem a crei necesitate n-ar fi avut nevoie s
mai fie scoas n evident, dar a fost totusi, un
act ca acela al plecrii n emigratie ca un
protest
mpotriva
noului
curs
pronazist
al
politicii oficiale maghiare, a lui Tibor Eckhadt,
seful micilor agrarieni, n Statele Unite, a atras
atentia si concluziile respective. El a plecat din
vreme, dac nu cu consimtmntul oficial si public
al guvernului maghiar, cu nchiderea binevoitoare
a ochilor acestuia. Actul a servit ca un semnal
util. Veneau vremuri grele cu alte formule ale
unor echipe fanatice care nici nu vor mai nchide
ochii n interesul trii si cnd glasuri socotite
utile nu se vor mai putea ridica pentru aprarea
intereselor acelei tri dac nu se luau, din
vreme, msuri pentru aceast eventualitate.
Un numr de fosti ministri n strintate, legati
de fostul rege, au rmas n strintate, n
general n trile unde fuseser acreditati ca V.V.
Tillea n Anglia, Citta Davila328 si Radu
Irimescu329 n Statele Unite, Ion Pangal si
Richard
Franasovici
n
Portugalia.
Dintre
apropiatii lui I. Maniu, ctiva devotati Cornel
Bianu, Stefan Nenitescu, apropiat al lui N.
Titulescu, si N. Dianu, fost ministru la Moscova
ca si Edmond Ciuntu si el apropiat de Titulescu
care a fost primul acreditat n U.R.S.S. dup
reluarea raporturilor diplomatice cu acea tar.
Desi a prsit definitiv tara dup ce a fost
trimis la Paris n delegatia
292
de la Conferinta de Pace, de unde a revenit si pe
urm a plecat. Desigur, toti au putut lucra
efectiv, dar cel mai de seam, reprezentativ si
eficient a fost Grigore Gafencu. Nu m refer dect
la prima faz a emigratiei dup datele de 6 sept.
1940, 7 dec. 1940, 22 iunie 1941 si dec. 1941
193

adic datele marcante ale noului regim filogerman


Antonescu. Edmond Ciuntu, dup buclucul de la
Tokio a refuzat s fie acreditat acolo de
Antonescu ca si Grigore Gafencu care a refuzat
Legatia de la Berna, ntelegnd amndoi s-si
pstreze
libertatea
de
actiune
ntr-o
alt
directie politic creia ntelegeau s-i apartin
de atunci ncolo, mai curnd s-i revin, n
interesul trii.
De
altfel,
cu
intentii
asemntoare,
Mihai
Antonescu
aprobase
transferul
permanent
al
chiriilor si altor venituri ale lui Richard
Franasovici ca si ajutoare separate acordate de la
F.I.S.S. (Fondul pentru Interese Speciale de Stat)
am avut o dispozitie de felul acesta n mn a
unei sume de 4 000 de franci elvetieni, tot lui
Franasovici.
n fata conditiilor extrem de grave de pe front,
Maresalul a czut de acord cu Mihai Antonescu
pentru
a
cuta
s
asigure
organizarea
si
desfsurarea n viitor a unei actiuni de emigrare
romnesti ct mai vast n cazul unei ocupri a
trii. Nu excludeau nici ocuparea acesteia de
ctre
germani
n
convingerea
lor
cea
mai
confidential.
n acest scop, mai nti nu se mpiedica plecarea
din tar a celor care o puteau face cu mijloace
proprii. Cu att mai mult dac aveau si o oarecare
suprafat. Asa au putut pleca din vreme Pamfil
Seicaru si Stelian Popescu330.
Dar n asemenea perspectiv trebuiau bani pentru
organizarea pe ct cu putint, a unei adevrate
emigratii a celor mai nsemnati, dar fr reale
mijloace de a-si asigura existenta, mcar la
nceput. Amintirea exodului polonez era proaspt.
Presedintele interimar al Consiliului a hotrt
spre sfrsitul lui 1943 si a realizat n primele
luni ale lui 1944, o msur n acest scop, nc
194

nemaintlnit n istoria noastr n asemenea


proportii.
Nu stiu cheltuielile Consiliului National Romn de
la Paris, pentru propagand, n 1918. Nici nu stiu
dac au fost suportate de stat sau de particulari
plecati, cum as crede, n urma aprobrii unei legi
speciale a Fondului pentru Interese Speciale de
Stat (F.I.S.S.) la initiativa lui
293
M. Antonescu s-a decis ca fondul special guvernat
de aceast lege al Ministerului de Afaceri
Strine, n sum de douzeci de milioane de franci
elvetieni, s fie depus la Legatia noastr din
Berna la dispozitia absolut a ministrului de
Externe personal, care putea dispune legal oricum
de acel fond, n baza unei dispozitii scrise,
motivate sau nu. Suma putea fi orict de mare n
principiu, fr ca cel care beneficia de ea s
poat fi urmrit sau obligat s arate cum a dispus
de bani. Fond si plan menit s sustin emigratia
notabilittilor
politice,
stiintifice
si
culturale. Poate nu va fi lipsit ntr-o msur,
fie si inconstient, n intentia vicepremierului,
dorinta fireasc de a pstra un control n acest
fel asupra acesteia.
Guvernatorul Bncii Nationale, Alex. Ottulescu331,
s-a opus categoric acestui plan sub aspectul su
bancar, cernd garantii mult mai reale. Pentru
asigurarea unui control al cheltuielilor din acest
fond s-a ventilat ideea nsrcinrii a trei
personalitti de o mare integritate moral ca
fostul prim presedinte al Curtii de Casatie,
Dimitrie Lupu332, profesorul Gh. Brtianu si
mitropolitul Ardealului Nicolae Blan333 socotit,
pe atunci, tot n aceast categorie. Comisia
plnuit ar fi urmat s controleze nscrisurile,
n cel mai strict secret, cu justificarea
atribuirii diverselor sume, ca un fel de comisie
195

de onoare. Ca aceea constituit pentru a verifica


cele 11 milioane de lei de la ordinea public, de
la Interne, repartizate n ultimele ore ale
guvernrii, de ministrul de Interne, Octavian Goga
lui Mihail Sadoveanu334, Zenovie Pclisanu si un
al treilea al crui nume mi scap. Goga fusese
viu atacat si a fost calomniat cnd s-a vzut c
plecase" cu fondurile, de presa liberal.
n ultima instant, n circumstante tragice, Mihai
Antonescu si Maresalul au socotit c trebuie
recurs la integritatea moral a omului fat de om
si de comunitatea national. Multi ani de zile
sistemul a mers bine corect, spre final ns a dat
nastere la o mare deceptie personal.
Legatiile de la Lisabona, Stockholm, Berna (unde
era depozitat fondul la Union des Banques Suisses)
si Ankara, aveau fiecare dintre ele, dac nu m
nsel, cte o sum ntre 200 000 de franci
elvetieni si 800 000 de mii, din ordinul lui M.
Antonescu si la dispozitia sefului Legatiei.
294
Fondul fiind constituit la Berna, ministrul de
Externe mi-a cerut n vreo trei rnduri s
organizez cte un curier special care s aduc n
tar de dou ori cte L 500 000 franci elvetieni
si odat 200 000. Cred c la aducerea acestei din
urm sume s-a nscut un incident viu si plin de
haz ntre ministru si curier, consulul Alex.
Botez, de la Personal, care dup ce a nmnat suma
lui M. Antonescu, 1-a rugat respectuos s-i dea pe
loc confirmarea n scris a primirii banilor. Cum
acesta era prea ocupat, i-a rspuns c-i va
trimite
ceva
mai
trziu
chiar
la
birou,
confirmarea cerut. Botez tot respectuos, nu s-a
clintit din loc si 1-a rugat tot asa de respectuos
s i-o dea atunci chiar. M. Antonescu a nceput s
se enerveze si cellalt s continue cu cererea
pn s-a ajuns la situatia comic s se ameninte
196

cu voce tare Am s te sanctionez!" si cellalt:


Nu pot crede, domnule ministru, c ati putea
ajunge s faceti asa ceva! Nu pot fi nvinuit n
nici un fel de vreo clcare a legii! Dv. sunteti
si jurist si stiti c eu rmn rspunztor dac nam dovada la mine si banii rmn la dv. Dv.
sunteti un om att de mare nct puteti cdea
victima unui atentat sau puteti muri ca orice om
pe neasteptate. Ce m fac eu n cazul acesta?"
n aceeasi ordine de idei, a aprrii intereselor
romnesti
din
strintate,
s-a
nscris
si
atribuirea de ctre Constantin Visoianu ctre
Alexandru Cretzianu a sumei de sase milioane
franci elvetieni dintre cele dousprezece rmase
la Berna.
Denuntul lui R. Franasovici si confirmarea ctre
acesta care functiona atunci ca ministru Ia Berna
al guvernului Groza a existentei unui depozit de
trei milioane trei fiind asupra lui Cretzianu
confirmare care nclca secretul financiar au
dus la presiuni asupra lui Constantin Visoianu
care puteau deveni alarmante si puteau depsi mai
trziu cadrul legal, la care s-a mrginit
judectorul de instructie cnd i-a luat prima
declaratie
fostului
ministru
de
Externe.
Declaratie cerut de la Paris de ministrul de
Justitie Lucretiu Ptrscanu s fie conform cu
legea. Aceste implicatii ale actului fcut ne-au
determinat s cutm s asigurm plecarea din tar
a acestuia si pn atunci o serie de vntori si o
mutare din apartamentul su n cel al unui prieten
au constituit usoare msuri de prevedere.
295
n legtur cu aceast menire a emigratiunii
romnesti, noi toti ne-am inspirat de Ia marea
pild a emigratiei din secolul trecut, care a
contribuit att de mult la renasterea romneasc.

197

Nu este lipsit de interes rspunsul, dac a fost


ntrebare, sau sfatul dat de fostul rege, fiului
su Mihai335, despre scoaterea unor fonduri
nsemnate din tar; i-a afirmat c pot veni
vremuri grele cnd politica nu se va mai face n
Romnia ci n strintate. Rspunsul poate fi luat
n seam pentru un timp si s-ar putea trece peste
unele oprelisti morale. Dar m ntreb, fr
ironie, dac era valabil chiar din vara anului
1934, cnd am aflat, fiind la Paris, cu printii
mei, de la un prieten al lor, Pascal Toncescu care
ne poftise la prnz si ne povestea indignat
conversatia pe care o avusese cu cteva zile mai
nainte cu fostul premier Andre Tardieu336 pe
care-1 poftise tot la un prnz. Resimt si acum
necazul provocat de atare calomnii" pe fondul meu
destul de onest potentat de respect fat de Rege
si de carlismul" meu att de naiv. Dar am fost
zdruncinat, totusi, pentru c l admiram pe
Tardieu si purtam o real simpatie gazdei noastre
care era si un om interesant. Poate c era valabil
acest punct de vedere special al regelui Carol II
pentru c Hitler venise de curnd la putere si
avusese loc chiar n vara aceea asasinarea
cancelarului Dollfuss337 n ncercarea de puci
nazist (1934) iar, n Italia de Nord, la Postumia
fiind noi trei, am vzut acolo concentrrile
masive de trupe italiene, menite s fie vzute,
cnd au aprut deodat noi eram la han coloane
de camioane ncrcate cu foarte tineri soldati
crora nu le lipsea frumusetea, cntecul si
veselia. Dar fonduri mari au fost desigur scoase
mai din vreme ca s stie deja, atunci, Andre
Tardieu.
O personalitate proeminent printre ziaristii
nostri cei talentati si lipsiti de scrupule, care
ar fi fost contactat de agenti ai U.R.S.S. n
acele
vremi,
au
fost
directorul
ziarului
198

Curentul", care mi-a afirmat acest lucru el


nsusi, cu prilejul unei ncrucisri a drumurilor
noastre n Iberia, la Barcelona, n decembrie
1943, n circumstante cu un puternic caracter
anecdotic.
Fceam acolo o escal de vreo zi, dou si fusesem
primit la aeroport, pe malul mrii azurii, la
poalele muntilor Pirinei, pe o zi nsorit
296
cum se cuvine unui peisaj mediteranean, de colegul
Ciontescu, care sosise si el la Barcelona n
dimineata aceleiasi zile, fiind numit n post
acolo, la Consulatul general nou nfiintat, pe
unde guvernul romn cuta s-si mai deschid o
fereastr pe o Mediteran ceva mai liber. Aceast
aerisire nu era deosebit de plcut guvernului
spaniol care, din cauza separatismului catalan nu
dorea s aib consulate generale cu ministri
plenipotentiari n fruntea lor, cum era noul
consul general Manole Krupenski338, transferat de
la Ankara si cu personal diplomatic, cum era
secretarul Ciontescu, colegul meu.
Dup
primele
cuvinte
schimbate
jovial,
ne
cunosteam de mult, ziua si locurile erau frumoase,
Ciontescu m roag s nu m supr dar datorit
faptului c nu se descurca usor nici el acolo, c
nu avea destui bani schimbati si c numai un ceas
mai era pn la sosirea avionului de la Madrid, ar
dori s asteptm aceast sosire, care-1 aducea pe
Pamfil Seicaru care-si pregtea de pe atunci
rosturile n Iberia. Cu sprijinul lui Mihai
Antonescu, condus de patrioticul sentiment de a
asigura securitatea ct mai multor oameni de
valoare, n msur s serveasc si interesele
permanente romnesti.
I-am rspuns c nu aveam nimic mpotriv pentru c
aveam prilejul de a mai sta de vorb mpreun.
Dar te rog, cnd vine Seicaru, s m prezinti".
199

Cum? Nu-1 cunosti pe Seicaru?!" Prea putin. Nu


stiu dac si mai aminteste". De fapt, lucrul m
cam deranja pentru c, n afar c l cunostea
bine pe tatl meu, cruia nu de mult i druise
Memoriile cardinalului de Retz339, si n afar c1 cunosteam si eu destul de bine pentru c de mai
multe ori l introdusesem la vicepresedinte si de
altele ne ntlnisem n salonasul de asteptare a
audientelor la acelasi toate acestea n legtur
cu aparitia articolelor sale cenzurate" dar
reproduse la aparat cu autorizatia lui M.
Antonescu, articole n ipostaz antigerman m
cunostea el si mai bine de curnd, datorit unei
scrisori a ginerelui su dl. Marius Cismigiu, n
care scrisoare aceasta m taxa de banditul Camil
Demetrescu". Un coleg, pe care-1 rugasem s fac
cenzura scrisorilor n locul meu, prea ocupat
atunci sau fr chef, mi-a artat noua mea
calificare. Mi-a revenit cheful pentru c eram
pentru
prima
oar
caracterizat
astfel,
iar
caracterizarea, periferic, fusese de natur s m
nveseleasc. E inutil
297
cred, s spun, c n-am cenzurat scrisoarea. Dar la
Barcelona mi-am adus aminte de ea si nu voiam s
fiu expus unei mojicii eventuale, dac Seicaru miar fi rspuns la salutul meu, cu mai mult sau mai
putin blnd, nu v cunosc". Suprarea lui
Cismigiu am provocat-o n felul urmtor: n
prealabil trebuie s spun c Legatia de la
Lisabona lucra cu spor, lucra foarte bine,
ndeplinindu-si misiunea n ntregul ei. O parte a
acestui ntreg o constituia rolul de fereastr,
deja amintit relativ la legatiile din trile
neutre. Una din conditiile acestei activitti
eficiente era, pe lng deosebita capacitate a
membrilor ei, buna lor ntelegere, care exista dar
risca s fie compromis si nc mai ru, risca s
200

fie descompus chiar aceast colaborare prin


intrigile
fcute
pe
lng
Antonesti
de
informatorii din oficiu care denuntau de pild pe
Brutus Coste c-i critica si c ambasadorul Cdere
se fcea c nu bag de seam. Iar noi ne feream cu
struint ca aceste legatii eficiente s fie
descompletate prin rechemri produse de intrigi.
S-a ntmplat ns ca Marius Cismigiu, care voia
si el s-si fac politica, dar capacittile lui nu
mi se preau sustinute de altceva, cel putin pe
atunci, dect de ginerie, a venit la mine atunci
cnd eram pe punctul de a nchide curierul pentru
Bucuresti si mi-a dat o scrisoare nchis pentru
seful nostru, nchis putea eventual fi din cauza
acelei note de periferie din educatia sa, dar nu
purta nici viza necesar pentru expedierea prin
curier a sefului Legatiei. Am nteles despre ce
putea fi vorba si 1-am rugat, dup ce m-am uitat
dup viz, s o obtin ct de repede de la Victor
Cdere. Surprins mi-a spus: Bine, dar dv. aveti
dreptul de viz a scrisorilor particulare trimise
prin curier si aceast scrisoare este adresat
dlui vicepresedinte!" M-am abtinut cu greu s
nu-i spun Tocmai" si i-am rspuns didactic:
Desigur, am viza, dar o am la minister, nu n
strintate unde o are seful misiunii, iar aceast
dispozitie a dat-o chiar dl. vicepresedinte cu o
aplicare fr exceptie". Desigur c dac voiam s
nchid ochii as fi putut-o face.
Seicaru a fost vizibil foarte amabil cu mine si a
protestat cnd i-am fost prezentat spunnd c m
cunostea foarte bine. Tocmai ce stiam si eu. Dar
m-am linistit. Ne-a poftit pe toti la mas pentru
sear, inclusiv pe Krupenski. Cina a fost
remarcabil de bun, la un han local, cunoscut, cu
caracter folcloric, foarte la mod (recomandrile
portarului
298
201

de la Ritz), unde ne-a oferit si icre negre. Ca s


fiu si eu, dac nu periferic de tot, mcar putin
mic-burghez, m-am ntrebat atunci, n mine nsumi
dac le-a comandat sau dac a circulat cu ele.
Acolo erau formidabil de scumpe, dar si a circula
cu cantitti de icre cu el ntr-o asemenea
cltorie de lung durat era att de incomod si
greu, nct am optat pentru comand, n timpul
mesei si pe urm, am format obiectul principal al
atentiei marelui ziarist, care nu asteptase cina,
ca s m invite nainte de plecare spre local, n
biroul hotelului, unde fiind singur, a si pornit
atacul: Ce aveti toti mpotriva lui Marius?" Nu
prea surprins de fondul ntrebrii, am fost
surprins de caracterul apropiat al ei. Am
protestat, natural, si de altfel asa si era, nu
aveam sau n-am fi avut nimic mpotriva lui, c-1
stiam simpatic, c poate nu avea nc o suficient
experient
etc.
etc.
Stiam
si
priveam
cu
ntelegere miscat de afectiunea lui Seicaru
pentru fiica sa, care era o afectiune mrit de
remuscrile printelui de a-si fi rnit fata la
gt, n timpul unei vntori, din greseal, iar
cele cteva alice care au atins-o ntr-o zon
delicat, au lsat-o marcat definitiv de o
gjial. Bine. Dar nici Brutus nu-1 prea
simpatizeaz". Sunt convins c nu este asa.
Brutus este un om amical. Trebuie s fie vorba de
stngcii, firesti poate, care au dat crestere la
nentelegeri" o ddeam eu cu eufemismele mele cele
mai caracteristice si cu explicatii pline de
ntelegere si m refeream mereu la acel noi"
despre care nici eu nu mai stiam pe cine
cuprindea: eu, Brutus, grupul nostru, Cdere, ba
si vicepremierul care nu-i luase partea lui
Cismigiu, punndu-m la punct pentru banditismul
meu. n fine, Seicaru si-a precizat atacul, ca un
bun ziarist direct si pe neasteptate asupra lui
202

Cdere, stiind c o bun campanie de pres nu se


poate concentra mpotriva prea multora deodat
pentru a fixa atentia opiniei publice. Cu att mai
mult cu ct cred c avea intentia s rmn, cel
putin, n acea sear n bune raporturi cu noi".
Brusc 1-a atacat pe Cdere cu o ploaie, mai binezis, un sir de invective, pentru oportunismul su
politic aparent deseori n cariera sa. De la
pasaportul acordat dnei Elena Lupescu sub numele
dnei Manoilescu acesta o nsotea, aducnd-o n
tar, mpotriva angajamentului fostului rege fat
de Maniu, la ralierea la Ion Antonescu, mijlocit,
spunea Seicaru, de soacr-sa, dna Greceanu, activ
membr fruntas a Societtii de
299
Patronaj pentru c am ajuns aici, trebuie s
spun c fiind odat invitat Ja prnz de aceast
dna, m-a condus prin cminul de studente a crui
directoare era, pe str. general Mnu, si c nu
cred s fi vzut vreun alt cmin sau institutie
mai bine si curat tinut. Si ce bogtie de
amnunte asupra asociatiei Greceanu-Cdere?! Cum
si-a schimbat Stamboal numele n Greceanu ca si
cum Seicaru nu-1 schimbase pe al su Popescu. Cte
amnunte descriptive ale deosebitei virilitti a
lui Stamboal! Pn n-am mai putut si ca orice
timid, am reactionat categoric si eu si i-am spus
de-a dreptul, Dar bine dle Seicaru, ce important
au toate acestea (astea de fapt i-am spus). Ce
avem noi, eu adic, cu Stamboal si ale lui?!" A
nceput s rd mpreun cu mine si am plecat la
mas. Acolo, relativ repede iar m-a interpelat:
Stii dumneata, domnule Demetrescu, c eu pot
distruge pe cineva cnd vreau?" Displcndu-mi si
fondul afirmatiei si nedorind s par nici nu eram,
intimidat i-am rspuns c-1 citeam de pe vremea
cnd aveam patrusprezece ani si c n-am pstrat
impresia din campaniile sale de moralizare (nu m203

am referit, mrturisesc, nici la etajul lui lorga,


dar nici la nimic prea precis si suprtor), dect
c i-am amintit de campania mpotriva staretului
de la Neamt care a fost ales Patriarh, mpotriva
campaniei sale, iar n campania dvs. n procesul
Leonida-Getan...". Intuind pe loc c stiam si de
la tata c n acel caz, rolul urt n cea mai mare
parte nu era al lui Getan, care, fr a fi
interesat material, a acoperit cu riscul unei
condamnri la opt ani de munc silnic, pe o
femeie btrn si rea, intuind deci c stiam c,
n urma campaniei sale virulente, juratii au fost
impresionati si 1-au condamnat pe Getan care nu
s-a aprat esential, cum ar fi putut s-o fac, mia spus n afacerea Leonida-Getan, m-am nselat.
Nu ar fi trebuit s duc campania mpotriva lui, ci
a ei". Nu mi-a rspuns nimic n chestia esecului
su n episodul Patriarhului Nicodim, o figur
mare totusi a trii.
A schimbat subiectele de conversatie, dar a
continuat s vorbeasc despre sine, trecnd la
protestele Legatiei germane mpotriva campaniei
sale care lovea n interesele germane. Articolele
sale erau pe rnd cenzurate si circulau pe sub
mn. La sprijinul pe care-1 gsea la dl.
vicepresedinte. Seicaru se pregtea atunci, cum am
mai pomenit, s se
300
strmute n Iberia. Cu acest sprijin a obtinut un
vagon si si-a putut transporta aproape tot ce a
vrut, iar Mihai Antonescu era prea preocupat s
asigure n strintate propaganda pentru tar ca
s-i
fac
dificultti,
n
viziunea
acestor
discutii, directorul Curentului", artndu-mi cu
mna la o anumit nltime de mas: Stii, dle
Demetrescu c eu am la Legatia german un dosar
mai mare dect dl luliu Maniu?!" Tot n focul
discutiei, am gsit afirmatia prea de tot si i-am
204

rspuns, rcindu-m Domnul Maniu nici nu are


nevoie s aib un dosar la Legatia german"! Era
evident c Maniu cu trecutul si prezentul lui nu
avea de fel nevoie de un dosar care s-1 impun si
cu att mai mult s-I albeasc de partea cealalt.
Totusi, nu pot s nu recunosc c Pamfil Seicaru a
fost mai politicos cu mine dect am fost eu cu el.
Pentru c a tcut cnd i-am spus asta. Dar chiar
c era prea de tot. Nu eram obisnuit cu asemenea
discutii. A protestat ns vehement cnd spunndu-mi, n drumul spre hotel Ritz, ia napoiere,
mpreun cu ceilalti care dac vor fi scos cteva
cuvinte n totul, n timpul acesta, stii, dta dle
Demetrescu c mie chiar si rusii mi-au fcut
propuneri n cursul anului acesta" Si nu le-ati
primit!" am fost eu prea repede insolent, pentru
c n fond fusesem invitatul lui la o mas
interesant luat n hotel. N-aveam dect s nu
accept. S-a oprit brusc pe drum, indignat: Dta
vorbesti serios?" A trebuit s salvez situatia si
cum nu o puteam face dnd napoi, i-am rspuns:
Desigur, sunt convins c sunt necesare tratative
cu ei" Era, de altfel, adevrat n general, dar nu
cu Seicaru. Sunt convins c asemenea contacte
sunt necesare si n-as putea glumi n aceast
materie si cred c dv. ati putea fi un partener
potrivit pentru asa ceva" Dle Demetrescu s
stii un lucru despre mine c eu nu fac un singur
lucru a apsat mult pe aceast fraz eu sunt
romn si-mi iubesc tara. mpotriva ei nu m ridic.
Si cu rusii nu merg!" Nu-mi amintesc dac a
completat cu nici un pret" dar tonul spunea asa.
Nu pot afirma c nu m-a impresionat atunci. Mi-am
adus aminte pe loc c vorbeam cu un cavaler al
ordinului
Mihai
Viteazul
acordat
conform
prescriptiilor initiale la crearea ordinului, ca
ofiter inferior pe front, pentru vitejie putin
obisnuit.
205

Trziu, dup zeci de ani, n libertate, am avut


prilejul s citesc numai una din crtile pe care
le-a scris n emigratie, unde dup cele cte
301
mi s-au spus gsesc c n-a avut un rol frumos, dar
nu m pot pronunta definitiv dup lucruri auzite.
Am citit cartea despre primul nostru rzboi
mondial care a dus la Romnia Mare. Am gsit n
unele capitole, bine fcute, amintiri si concluzii
frumoase ale unor lucruri pe care le-a trit.
Scrise la adnci btrneti, n unele capitole i-am
rentlnit vioiciunea si puterea penei si pe cea a
sentimentului national. Poate c nu voi citi
cartea care m-ar indigna.
Omul era nu prea nalt, masiv, construit otova, cu
trsturi greoaie orientale ct se poate de brun
n totul pentru c umbla si se tinea nfipt n
haine negre si n pantofi negri, de lac.
Cu toat redusa influent politic intern, din
cauza celei externe ns, n raport direct cu
victoriile rusesti n sir continuu, partidul
comunist a fost inclus n Blocul Democratic, n
urma cererii delegatilor nostri de la Cairo.
Blocul Democratic (colaborarea din ce n ce mai
strns Maniu-Brtianu) a luat fiint, practic, de
la instituirea dictaturii regelui Carol II.
Actiunea Blocului, menit s reziste acelei
dictaturi s-a vzut ntrit n actiunea ei
democratic si n combaterea politicii acelui
rege, de raliere la Germania, dup prbusirea
fulgertoare a frontului francez. Combaterea
revizionismului
si
a
rezultatelor
acestuia
catastrofale pentru tar, n vara anului 1940 a
ntrit actiunea de politic extern a Blocului,
actiune
constituind,
de
altfel,
si
fateta
principal a activittii lui pro-democratice.
Politica traditional a Romniei, nerecunoasterea
de ctre puterile anglo-saxone, prin guvernele
206

lor,
a
actiunilor
violente
germano-ruse
de
modificare a hrtii europene, exprimat public
oficial n parlamentul britanic de Anthony Eden340
ca si de rezultatele si ele publice, ale
Conferintei de la Dumbarton Oaks, Declaratia
Atlanticului, au ndemnat pe sefii acestui bloc s
actioneze cu toate riscurile, care erau mari,
pentru
aprarea
si
pentru
revendicarea
provinciilor pierdute si pentru revendicarea
liberttii pierdute n acelasi timp. Fr a se
dezminti, ei nu au renuntat la atitudinea lor nici
n regimul de exterminare lent, crud, impus de
strini si de oamenii lor, pn au murit n
celulele lor din nchisoare. Sfrsit provocat si
de abandonarea efectiv a Europei de Est Uniunii
302
Sovietice, combtut principial si sustinut
efectiv.
Desigur
principiile
si-au
pstrat
frumusetea lor public.
Astfel n conditii exterioare imperative, sugestia
de adaptare si de prevenire de la Cairo s-a
ncorporat
la
Bucuresti
n
Blocul
National
Democratic, constituit oficial la nceputul verii
(iunie 1944). n conditii interne agravate, este
paradoxal s notez c sub Antonescu interzicerea
activittii politice a conductorilor partidelor
democratice a fost mult mai putin aspr dect sub
sfrsitul domniei lui Carol II. ntelegerea ManiuDinu Brtianu a fost adnc si a ajuns la situatia
de a se putea reprezenta unul pe cellalt, atunci
cnd
circumstantele
erau
periculoase
sau
mpiedicau exprimarea fiecruia. O formul hazlie
a lui Dinu Brtianu rezum situatia pe care am
artat-o mai sus: m duceam deseori la acest
respectabil, venerabil btrn om politic romn, la
propriu si la figurat un adevrat cadru scobort
din manualele de istorie si nu putin era mgulit
tnrul de atunci si nici btrnul de azi nu a
207

uitat amintirea aceasta pentru a-i arta


documente, memorii si scrisori; uneori i duceam
si crti ca Procesul de la Niirnberg" de Raymond
Cartier, documente adresate fruntasilor emigratiei
romnesti: Gafencu, Cretzianu si mai trziu
Buzesti sau adresate misiunilor anglo-saxone
privind
nclcrile
armistitiului
comise
de
guvernul Groza la dispozitia rusilor. Redactorii
acestor hrtii erau Buzesti si cteodat la
plecarea acestuia, Pogoneanu. Pe urm el 1-a
nlocuit,
n
rezumat,
i
prezentam
s
ia
cunostint si s-si nsuseasc prin semnare hrtii
ultraconfiden-tiale, n general deja semnate de
Maniu care ns mi recomanda insistent S nu
presati pe domnul Dinu Brtianu, dac domnia sa ar
avea unele rezerve. V rog atunci s reveniti sau
s-mi spuneti dac domnul Dinu Brtianu doreste s
mai discute cu mine". Cu un asemenea prilej,
ntrebndu-1 pe seful partidului liberal dac nu
are cumva atare rezerve niciodat nu a amnat
mcar vreo semntur dnsul mi-a rspuns: S
stii, dle Demetrescu, colaborarea dintre domnul
Maniu si mine este deja veche si a ajuns s semene
cu o csnicie care, ca s mearg bine, trebuie
condus de brbat. Si ntre noi este cam ca ntr-o
csnicie. O csnicie politic n care domnul Maniu
este brbatul".
303
Amuzat de comparatie, am rs cu poft mpreun cu
Dinu Brtianu. Acesta era un om bogat, care tria
potrivit cu situatia, averea si rangul su, plcut
ca orice om seductor, bun la suflet si natural
politicos.
Amintirile
mele
despre
ele
sunt
nconjurate si de o not agreabil interuman.
Valetul su era de cas mare si omul Securittii,
spre deosebire de cel al lui Barbu Stirbey care a
fost un credincios.

208

Maniu era un om serios, protocolar, pstrnd


distantele, toate provenind, cred eu, mai mult din
educatie dect din fire. Desi o a doua natur
desigur c trebuie s se potriveasc si cu firea
spre a putea deveni caracteristic. Toate acestea,
pe un fond ascetic, produseser un tot care
impunea de la prima vedere. El era srac, avea pe
str. Sfintilor un mic apartament de trei camere pe
care pn la urm 1-a dat unei nepoate mritate,
care nu avea cas iar el era gzduit de devotati
prieteni: Aurel Leucutia, drul Jovin si-mi vine
greu s o spun, de Vasile Serdici. Modest, Maniu
nu avea pretentii dar Serdici a ntrecut msura
fiind avar, tinndu-1 n frig, lemnele fiind mai
mult simbolice. Partidul a colectat o sum de bani
ca s-i ofere un automobil si un costum de haine
nou. Dar si cel vechi, uzat, dar pstrat cu grij
poate si cu putin cochetrie, nu se mai vedea. Nu
puteai s-1 vezi dect pe Maniu. Ar prea
aprecierea mea despre Serdici ca prea vindicativ.
S-ar putea s fie dac ar fi numai o problem de
lemne. Si nc. Este adevrat c omul a czut.
Este singurul dintre noi care a izbutit s fug de
la Interne, din biroul de anchet, folosind faptul
c sentinela care-1 pzea n birou a adormit. Pe
loc a fugit, ncuind usa, dar nenorocul su a
fcut s se ntlneasc, dup ce a ntors coltul
pe Regal, nas n nas cu cei care-1 arestaser.
Prins din nou, a fost btut neomeneste nu
nteleg dect s folosesc un termen consacrat, nu
pot considera c o btaie ar putea fi vreodat
omeneasc, n afar de cea pentru educatia
copiilor, cnd ar fi cazul si i s-au aprobat
buturi alcoolice, pentru care avea o slbiciune.
A deczut foarte repede pn la a-si denunta
fiica, care avea ascunse o parte din hrtiile lui
Maniu. Att fiica ct si mama ei, dna Serdici, sau comportat fr repros, si pentru dnsele as fi
209

nchis ochii la toate cte cele, dar n plin


proces, dup ce s-a scuturat cu putere si urt de
colaborarea
sa
cu
Maniu,
denuntndu-1
cu
amnuntul, a comis un gest pe care nu-1 pot nici
trece cu vederea n amintire si nici
304
scuza ca pe celelalte slbiciuni. S-a adresat
tribunalului militar spunnd ceva ce nu fusese n
cercetri: Iar pe dl. Maniu s v spun eu cine
este si cum poate s nu spun adevrul. Cnd am
fost mpreun la ministrul Angliei si i-a pus
problema unei actiuni de rsturnare violent (sau
alta) eu am tlmcit ntrevederea. Dup cteva
zile, i-am reamintit dlui Maniu ce discutase cu
ministrul si mi-a rspuns, privin-du-m fix Dapoi, dragule, asa ceva nu am discutat cu
ministrul..." Aceast denuntare a fost cu totul
gratuit si gestul rmne odios; fie c Maniu
intuia, era totusi un om btrn, fie c voia s-]
lase s nteleag pe Serdici c lucrul trebuia
uitat, n ceea ce m priveste cred c uitase. Tot
la proces, Ilie Lazr si cu mine 1-am auzit pe
fiul su, admis s-1 apere, lucru care grieste de
la sine, acesta i-a spus avocatului principal
Ocup-te de tata, pe ceilalti d-i n p.m... ."*
... Si m ntreb, dac nu a intuit, fr a preciza
poate, ceea ce a realizat Tito, si ceea ce el
Ptrscanu nu ar fi putut realiza n nici un caz
atunci. Un tnr si talentat scriitor a formulat
drept complexul lui Decebal" jertfa acestuia
pennanentizat pe aceste locuri care o impun mereu
de-a lungul vremurilor. Si deduce c este o
component a lor. Adaug, de altfel, pentru cei
care condamn usor jertfele, n cazul de fat
Ptrscanu: As drag ...dar n-avea nici o sans,
e evident". Asa este, dar nici Decebal nu a avut
si cred c o frm de donquixottism poate c nc

210

leag mai multi oameni dect credem, de cavalerul


nebun.
Dup rentoarcerea la Bucuresti, de la Bolintinul
din Vale, vreo dou zile, 28,29, poate, Consiliul
de Ministri a functionat n camera de tezaur,
camera blindat a Bncii Nationale a Romniei, din
cauza
bombardamentelor
germane
care,
cu
o
intensitate sczut, au mai continuat. La aceast
camer blindat ducea o scar de cteva trepte, pe
care Barbul si cu mine noptile dormeam n capul
oaselor, n aceast camer de consiliu s-a hotrt
componenta delegatiei la armistitiu despre care am
vorbit deja.
* Lips pagin din manuscrisul olograf.
305
In afar de forfota si de starea de tensiune,
grab, neliniste a tuturor, ca fond de decor, mi
aduc aminte de expedierea pe care am asigu-rat-o
acolo pe scri chiar, unii urcnd altii scobornd
si nimeni neau-zind nimic din ce-mi recomanda
Buzesti ca s-1 expediez: Acum, m auzi, acum, pe
dl. profesor Eck. Dsa este belgian, profesor
universitar de istorie bizantin si trebuie s
plece fr o clip de ntrziere". Iar Eck se uita
fix, avea, de altfel, o privire ptrunztoare si
ochelari metalici galbeni si parc l ardeau
tlpile. Mi-am adus aminte din notele serviciului
secret c era un agent englez sau c era bnuit.
Fapt este c i-am fcut formele ntr-o grab
ncununat de succes si am scpat de dl. profesor
Eck peste care binenteles c mi-am dat seama c
nu trebuia s-1 gseasc rusii. Dar n asemenea
conditii ca acelea mi-a trebuit btaie de cap nu
altceva, ca s organizez asemenea plecare.
Tot acolo am aflat de dou episoade din zilele
unirii Transilvaniei. Eram cu Barbul pe trepte, se
terminase consiliul si cobora ncet, cu precautiune, btrnul Maniu, care avea un genunchi
211

slbit de cnd l rsturnase suflul unei bombe la


Palat la 24 august. Acele trepte, pe lng camer
de dormit, erau ziua loc obligatoriu de trecere
pentru toti dar si camer de secretariat si chiar
de ceva conversatie. Asa c se ntlneau toti cu
toti si vorbeau cam tot asa. Cnd a dat cu ochii
de colegul meu, care-i nlesnise cel putin o
ntlnire secret cu Ic, s-a oprit cu acea
deplin politet ce-1 caracteriza, ca s primeasc
foarte respectuosul nostru salut. Rareori Barbul
cnd se nclina, consimtea s-si plece si ochii,
ntotdeauna examinatori. Dar Maniu s-a oprit mai
multe minute ca s-1 ntrebe cu interes marcat
vizibil n tot felul su de a-1 ntreba, chiar si
cu o usoar gestic nclinat a capului: D-apoi
ce mai face onorata dv. mam? V rog foarte mult
s-i transmiteti omagiile mele respectuoase!"
Lucrul m-a surprins destul de mult ca s nu-mi
art mirarea fat de prietenul meu: Drag, m cam
surpnnde c Maniu, care nu prea iart pe cei care
1-au prsit, a fost att de insistent fat de
printii ti, care au trecut cu tot sufletul
alturi de Goga; chiar mai omagial dect de
obicei!" Drag, a vorbit numai pentru mama, nu si
pentru tata. Mama si cu tata n 1918, erau la
Budapesta pe vremea lui Bela Kun si mania mergea
deghizat, cu mine de patru ani, s-i
306
duc de mncare doamnei Clara Maniu, mama lui
Maniu, care era ostatic la un hotel. Si doar
stii c Maniu a fost un fiu bun!"
Felul nostru de viat era dezorganizat cu totul si
din punct de vedere al cazrii. Ministerul cel
vechi era complet scos din uz, fiind ars si
bombardat de nemti. Vai de multe lucruri frumoase,
cristale, oglinzi, faiante, parchete. Cel nou era
strbtut de dou bombe americane. Era trist s
rtcesti printre urmele distrugerii din care
212

poate cele mai impresionante erau hrtiile zburate


peste tot. Era ceva de neconceput ca hrtiile
ministerului s fie n plata Domnului pe jos. Am
intuit c se terminase ceva definitiv.
Pn la reparare au fost rechizitionate partial
cldirile U.G.I.R.-ului si magistratilor, iar
Consiliul de Ministri de la B.N.R. la Economia
National, de unde am vzut de pe teras cum rusii
intrnd n Bucuresti341 pe la 29-30, pe Calea
Victoriei au vzut automobilele si au intrat de
le-au luat. Stupoare. Exclamatii. Exclamatiile
cele mai simple Uite c ne ia masinile!" A
folosit
esential

n
multe
jovialitatea
generalului Dombrovski342 si buna lui cunoastere a
limbii ruse, ca s le recupereze n chiar dup
masa aceea. Tot timpul acesta a continuat n
dezordine si nebunie peste tot. Trupele sovietice
fiind n naintare pe mai multe directii, iar
circulatia trenurilor improvizat si avnd loc n
conditii indescriptibile; urcatul pe fereastr nu
era din ceea ce era mai ru ca si scoborrea. Iar
la Herculane continua pentru colegii nostri
dispersati strania lor vacant. Acolo rusii s-au
purtat bine. Numai sotiei consilierului Babes i-au
zvrlit buchetul de flori cnd s-a repezit cu el
s srute primul militar sovietic. Este adevrat
c n afar de sot, dna nu avea nici un succes.
Ct de mic.
Cu entuziasm, cu recunostint, cu sperant au fost
primite trupele romne n Bucuresti343, dup
lichidarea rezistentei germane, la 29 august,
cred.
Simptomatic a fost venirea cu avionul de la
Constantinopol a primilor corespondenti de rzboi
anglo-saxoni. Ca si plecarea lor, tot cu avionul
si tot la Constantinopol. Fr entuziasm, din
partea noastr, dar
307
213

bine primiti cu oarecare satisfactie c a venit


presa saxon. Invitati pe loc la Mon Jardin" unde
o parte din guvern sttea la mas de obicei,
generalul Sntescu, Grigore Niculescu-Buzesti,
generalul Aldea si altii. La aceeasi mas,
rezervat zilnic: Pogoneanu, Ionel Styrcea si
subsemnatul, n ceea ce priveste veselia vom fi
fost noi veseli, dar mai moderat, dar noii veniti
erau numai bucurie. Am gresit spunnd c venirea a
fost simptomatic. Si plecarea a fost mai ceva.
Dac nu pe loc chiar ordonat de comandamentul
sovietic, dar imediat pentru c nu aveau viza
rus. Iar nou se poate ghici cum ne-a venit
prezentarea real a raporturilor de fort. Halal
independent. Lucrul se petrecuse nainte de
semnarea armistitiului si poate nainte chiar de
intrarea rusilor n Bucuresti. Nu am ndrznit s
pricepem pe de-a'ntregul.
La 28 august a venit la Consiliul de Ministri,
ministrul Suediei, Reuterswrd, s protesteze
mpotriva nclcrii dreptului international de
ctre
un
grup
comunist
de
tip
Aprarea
Patriotic", care nvlise n Legatia german,
desigur fr autorizatie, si provocase sinuciderea
lui von Killinger. Ministrul Suediei reprezenta
interesele Germaniei. Ministrul de Externe a putut
usor s-i arate c asemenea acte nu puteau
caracteriza guvernul romn, c grupul procedase
anarhic, fr a avea instructiuni, mnati de o
exaltare partinic si nu angaja responsabilitatea
guvernului.
Tot la 28 august am fost nsrcinat de Buzesti s
plec de ndat la Snagov, la fosta vil a
Maresalului, fost a printului Nicolae, ca s
ridic documentele apartinnd Ministerului de
Externe acolo locuiau n dispersare cei doi
Antonesti. Trebuia s ridic mai cu seam o
nsemnat parte din Fondul pentru Interese de
214

Stat, n franci elvetieni, adus din Elvetia prin


diferiti curieri, asa cum am artat. La Snagov se
gseau l 500 000 (un milion cinci sute de mii de
franci) care trebuia s fie recuperat pe loc, date
fiind riscurile variate, n afar de aceast sum
intact, mai era una de acelasi ordin de mrime,
pe care nc nu o identificasem unde se afla. Cred
c am fost prima expeditie pe sosea, compus din
niste inspectori de la Interne si doi sudori, care
a ajuns la Snagov, n acele zile. n acelasi sens
ocupau toat soseaua coloane de
308
soldati romni n echipament de rzboi care se
duceau s lichideze zona Ploiesti. Odat ajunsi
acolo, i-am explicat despre ce era vorba fostului
sef de cabinet Lzrescu, care pe lng ceea ce am
luat, dup tierea fichet-urilor, fiind ale
Ministerului de Externe, mi-a ncredintat cu
proces-verbal
un
grup
mai
mare
de
dosare
apartinnd Palatului Regal. Dosare, pe care dup
citire le-am predat domnului Mircea lonnitiu,
secretarul particular al regelui. Amnunt rednd
dimensiuni de epoc: Din acea sum de franci
elvetieni, dat cu mprumut Ministerului de
Finante,
au
fost
pltiti
n
luna
aceea
functionarii statului. Si n ce m privea am fost
aspru criticat de dra Negulescu, o persoan
deosebit de bine n totul, n fata dnelor
Antonescu si Goga, pentru felul cum m-am purtat cu
fostul vicepresedinte care dup ce se purtase cu
mine att de bine lucrul era adevrat acum l
loveam tocmai si n averea lui personal, eu omul
care-i datoram foarte mult. Dar averea pe care o
recuperam, aceea nu era personal ci a statului.
Parantez L Afirmatia dnei Domnica Negulescu era
desigur nefondat pentru c acei bani nu erau, asa
cum s-a spus, cu usurint, averea personal a lui
Mihai Antonescu. Putea dispune de ei cum ar fi
215

nteles att timp ct era ministrul Afacerilor


Strine. Acceptnd chiar enormitatea c ar fi
nteles s si-i aproprie, nc si asa lucrul nu sar fi mentinut dup 23 august.
Unde ns nvinuirea acelei domnisoare poate
atinge un punct dureros pentru mine, este tocmai
unde nu 1-a formulat n nici un fel. Dar l
formulez eu acum sub forma unei ntrebri mai
serioase: a fost corect comportarea mea fat de
un om care mi-a artat ncredere deosebit?
Desigur c nu. Pot aduga ns tot att de sigur
c uraganul militar si politic n care ne gseam
n pragul distrugerii, si consideratiile de ordin
superior fat de fiinta statului ca si mai ales,
fat de cei care o reprezentau: Regele, Maniu,
Brtianu, Buzesti, generalii si prietenii, m
absolv, dup prerea mea. n aceste rnduri nu m
opresc la cei care mi-ar bufni de rs n nas,
pentru c mi pun asemenea probleme. Ar mai putea
continua rsul si fat de ntrebarea urmtoare, la
care
rspunsul
este
categoric.
Era
oare
ndrepttit lealitatea Maresalului lealitate
fat de care Maresalul nsusi a avut teribile
ndoieli fat de
309
??
??
??
??

216

217