ALEKSANDR SOLJENITIN

VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR

Volumul I
ALEKSANDR SOLJENITN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la
Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c
scrisese o scrisoare n care l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de
munc fortat si nc trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc Ia Riazan,
unde a devenit profesor de matematic si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata
luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continu s scrie romane si povestiri, care circul
ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru
literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de team c nu i se va mai
permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este
vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trdare si
expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele Unite,
unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia.
Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (1972), Lenin la
Ziirich (1975), Problema rus" la sfrsitul secolului XX (\994), Un grunte ntre dou pietre de
moar (1998), Rusia sub avalans (1998) etc.

Prima parte a acestei crti a fost scris n primvara lui 1967, nainte ca autorul s se fi adresat
printr-o scrisoare Congresului al IV-lea al scriitorilor sovietici, n acel moment el nu-si propunea
s-si continue cartea. Totusi, pe parcursul desfsurrii evenimentelor a aprut necesitatea de a
continua subiectul si astfel au fost scrise succesiv cele trei Completri n noiembrie 1967, n
februarie 1971 si n decembrie 1973. (n aceast editie nu snt datate observatiile fcute atunci.)
Tot acest corpus de baz al crtii a fost scris n localitti din mprejurimile Moscovei (Rojdestvo-
pe-Istia, Jukovka si Peredelkino). nc de-atunci autorul avea n vedere s scrie si aduna,
aproape numai oral, materiale pentru Completarea Invizibilii. Dar n conditiile regimului sovietic nu
puteai ncredinta asa ceva hrtiei nici mcar n ciorn. Pericolul la care ti-ai fi expus colegii,
colaboratorii, simpatizantii si prietenii ar fi fost extrem de mare.
ndat dup expulzarea din URSS n februarie 1974 a fost scris n Elvetia Completarea a
patra (deznodmntul: arestarea si expulzarea). Cu un asemenea cuprins Vitelul si stejarul a fost
publicat pentru prima dat n ruseste n 1975 la editura parizian YMCA-Press; apoi, n traduceri
dup aceast editie, cartea a aprut n multe limbi.
Atunci ns, n vara lui 1974 si n 1975, n mprejurimile alpine ale orasului Zurich, a fost scris
Completarea a cincea, Invizibilii. Dar pentru securitatea Invizibililor nsisi capitolul despre ei avea
s mai astepte ani multi pn s poat fi tiprit. Mai trziu, prin contacte directe si indirecte cu
protagonistii, aveau s se precizeze noi si noi amnunte ale participrii lor. Astfel, n textul crtii
au aprut adaosuri, rectificri si noi observatii datnd din anii 1978,1986, 1990 si 1992.
n Rusia textul Vitelului cu toate cele cinci Completri a fost publicat pentru prima dat n 1991, n
revista Novi Mir. Totusi, unii participanti si unele detalii nici atunci n-au putut fi mentionate, n
aceast editie se public pentru prima dat textul complet al crtii cu ultimele retusuri fcute de
autor.

PRECIZARE
Exist o literatur, destul de abundent, pe care am putea-o numi literatura secundar: literatura
despre literatur; literatura pe teme literare; literatura generat de literatur (dac n-ar fi existat n
prealabil prima nu s-ar fi nscut nici a doua). Eu nsumi, de pe pozitiile profesiei mele, o citesc cu
plcere, dar o plasez categoric mai prejos dect literatura-lite-ratur. si apoi s-a scris asa de mult,
iar rgaz pentru lectur oamenii au din ce n ce mai putin, nct stai si te-ntrebi: s scrii memorii si,
unde mai pui, memorii literare, nu-i un lucru de care ar cam trebui s rosim?
Zu c nu mi-as fi nchipuit vreodat c la patruzeci si nou de ani ai mei am s m apuc s
ncropesc ceva n genul memoriilor. Dar doi factori m-au mpins n aceast directie. Unul este
secretomania ncrncenat si fricoas de la care se trag toate nenorocirile trii noastre. Nu numai
c nu le vorbim si nu le scriem si nu le povestim deschis prietenilor despre ceea ce gndim si
despre ce si cum a fost dar ne temem si de hrtie s nu care cumva s ne trdeze, fiindc
palosul st, ca altdat, gata s ne ia gtul: din clip-n clip ne putem trezi fr cap. Ct o s mai
tin secretomania asta nimeni nu poate spune. Poate c ntre timp multi dintre noi vor fi dati pe
mna clului si n felul acesta unele lucruri vor rmne nespuse.
Al doilea factor este urmtorul: de doi ani de zile stau cu latul n jurul gtului, dar nc nu m
strnge tare, iar la primvar vreau s smucesc putintel capul. Va ceda lantul? sau m voi
sufoca? imposibil de prevzut cu certitudine.
lat-m exact ntre doi bolovani* pe unul am reusit s-1 mping mai ncolo, n fata celui de-al
doilea cam tremur, deocamdat m aflu ntr-o scurt pauz.
Asa c mi-am zis c, poate, a venit vremea s dau niscaiva explicatii. Pentru orice eventualitate.
Aprilie 1967
* ntre Arhipelag si Roata rosie (Adnotare din 1986).

SCRIITORUL ILEGALIST
C revolutionarii activeaz n ilegalitate, nu mir pe nimeni. De mirare este atunci cnd treaba
asta o fac scriitorii.
Pentru scriitorii preocupati de adevr, viata n-a fost niciodat simpl, nu este (si nici nu va fi!): pe
unul 1-a dobort calomnia, pe cellalt duelul, pe acesta o nereusit viata de familie, pe acela ruina
sau mizeria neagr si fr iesire, unul a fost trimis la casa de nebuni, altul la nchisoare. si cnd
este s nu duci lips de nimic, ca n cazul lui Lev Tolstoi, constiinta este aceea care te roade pe
dinuntru si mai amarnic.
Dar a te cufunda n ilegalitate si a dori cu ardoare nu s fii descoperit, ci dimpotriv, ca
Dumnezeu s te ajute s nu fii descoperit iat apanajul scriitorului de la noi, al scriitorului din
Rusia, din Rusia sovietic! De-acum se stie precis c, spre sfrsitul vietii sale, Ra-discev a scris
ceva important pe care, precaut, 1-a ascuns bine de tot: asa de bine c noi cei de astzi nu-1
vom mai descoperi si nu-1 vom mai cunoaste. La fel si Puskin, cu ingeniozitatea sa, ncifrase
capitolul 10 din Oneghin: asta o stie toat lumea. Ceea ce se stie mai putin este c mult vreme
Ceaadaev s-a consacrat criptografiei: si-a mprtit manuscrisul n fascicule pe care le-a ascuns n
diferite crti din vasta lui bibliotec. Pentru o perchezitie efectuat de Lubi-anka, asta,
binenteles, nu este o ascunztoare: cci orict de multe ar fi crtile, va exista totdeauna
posibilitatea s se trimit un numr suficient de executanti care vor lua de cotor fiecare carte si o
vor scutura cu rbdare (prieteni, s nu ascundeti nimic n crti!). Dar jandarmii tarului habar n-
aveau ce au n fat: Ceaadaev a murit, iar biblioteca lui a rmas intact pn n epoca revolutiilor
si fasciculele mprstiate, ignorate de toti, au rmas s nglbeneasc ntre filele crtilor, n anii
'20 au fost descoperite, adunate, studiate,
si n anii '30 au fost n sfrsit pregtite pentru publicare de ctre D.I. sahovski dar n momentul
acela sahovski a fost aruncat n puscrie (de unde nu s-a mai ntors), iar manuscrisele lui
Ceaadaev se pstreaz si-n ziua de azi n mare secret la Casa Puskin: nu li se ncuviinteaz
publicarea din cauza caracterului lor... reactionar*. Asadar, Ceaadaev detine recordul printre
scriitorii rusi: au trecut o sut zece ani de la moartea lui si el tot la index! Iat ce nseamn s fii
scriitor!
Dar apoi vremurile s-au mai mblnzit: scriitorii rusi nu mai scriau pentru sertar, publicau tot ce
doreau (numai criticii si publicistii mai cutau formule esopice, dar n curnd s-au descurcat si fr
acestea). Aveau atta libertate n a scrie, atta libertate n a zgl-ti edificiul statului, nct literatura
rus a devenit solul din care au rsrit toti acesti tineri. Porniti mpotriva tarului si a jandarmilor, ei
s-au lansat n revolutie si au nfptuit-o.
Dar, o dat trecut de pragul revolutiilor pe care le generase, literatura s-a poticnit imediat: a
nimerit nu ntr-un univers nsorit, ci sub un plafon din ce n ce mai jos si ntre ziduri din ce n ce
mai nghesuite. Foarte repede au aflat scriitorii sovietici c nu orice carte poate s treac. si dup
vreo zece ani, au aflat c gratiile si srma ghimpat pot foarte bine s tin loc de drepturi de autor.
si din nou scriitorii au nceput s-si ascund scrierile, fr ca prin aceasta s-si piard speranta
de a-si vedea publicate crtile n timpul vietii.
Pn s fiu arestat, nu ntelegeam mare lucru din chestiile astea. Fr s-mi fac prea multe
socoteli m-am ndreptat spre literatur, nestiind prea bine la ce-mi foloseste asta mie si la ce-i
foloseste literaturii. Singurul lucru care m frmnta era n legtur, chipurile, cu dificultatea de a
gsi teme noi pentru povestirile mele. M apuc groaza cnd m gndesc ce scriitor as fi devenit
eu (si as fi devenit) dac n-as fi fost arestat.
Dar, o dat arestat, dup vreo doi ani de puscrie si de lagr, g-fiind deja sub mormanele de
teme, am acceptat ca pe o evident, am nteles ca pe o realitate incontestabil ceea ce-mi
vedeau ochii: nu numai c nimeni n-o s m publice, dar pentru un singur rnd o s pltesc cu
capul. Fr s m las cuprins de ndoieli, fr s m dedublez, mi-am asumat destinul: s scriu
numai pentru ca s nu se uite nimic, pentru ca urmasii s ia cunostint cndva de toate cte au
fost. Ct mai snt ns n viat, nu trebuie s-mi fac n forul meu interior vreo iluzie sau s nutresc
vreun vis cum c au s m publice.
si m-am lepdat de acest vis otios. si n schimb mi-a rmas aceast unic certitudine c munca
mea nu va fi n zadar, c va ajunge n capetele luate ca tint si, fluid invizibil, va fi primit de cei
crora le este destinat. M mpcasem cu ideea c trebuie s tac pentru tot restul zilelor mele,
asa cum te-mpaci cu ideea c niciodat nu vei putea s te sustragi gravitatiei terestre. si
terminnd azi o lucrare, mine alta, cnd n lagr, cnd n surghiun, cnd de-acum n postur de
reabilitat, mai nti versuri, apoi piese, apoi si proz, aveam un singur scop: s le ascund ntr-un
ungher tainic n care s-ncap si eu.
De aceea, n lagr, a trebuit s-mi nvt poeziile pe de rost mii si mii de versuri. Pentru aceasta
am inventat niste mtnii bazate pe un sistem metric si, n nchisorile de tranzit, mrunteam bete
de chibrit n chistoace pe care le mutam dintr-un loc ntr-altul. Ctre sfrsitul stagiului meu de
lagr, dup ce am devenit ncreztor n capacitatea memoriei mele, am nceput s scriu si s
nvt dialoguri n proz si chiar oleac de proz-proz. Memoria mea nmagazina! Treaba
mergea. Dar consumam din ce n ce mai mult timp ca s repet n fiecare lun toat masa de
lucruri memorizate asta mi lua deja o sptmn pe lun.
A nceput atunci perioada surghiunului si, o dat cu ea, cancerul, n toamna lui 1953 toate indiciile
conduceau la concluzia c mi triam ultimele luni de viat, n decembrie, medicii, niste tineri
surghiuniti si ei, mi-au confirmat c mai aveam de trit maximum trei sptmni.
O dat cu viata mea ameninta s se stearg si tot ceea ce imprimasem pe pelicula memoriei n
anii petrecuti n lagr.
Acesta a fost un moment teribil al vietii mele: s mor n pragul eliberrii si s se piard tot ceea
ce scrisesem, tot sensul experientei pe care o trisem pn atunci, n conditiile specifice ale
cenzurii postale sovietice, nu puteam s lansez vreun strigt, vreun apel ctre cineva din afar:
veniti, luati, salvati-mi scrierile! Nici la vreun strin nu puteam apela. Prietenii erau si ei prin
lagre. Mama murise. Sotia, nemaiasteptndu-m s m ntorc, se recstorise.
n aceste ultime sptmni promise mie de doctori nu puteam s-mi ocolesc ocupatiile scolare,
dar seara si n noptile nedormite din cauza durerilor, m grbeam s scriu ct mai mrunt si, cnd
se strngeau cteva foi, le rsuceam si tubuletele astfel obtinute le ndesam ntr-o sticl de
sampanie asta are gtul larg. Sticla am ngropat-o n grdina mea si, n ajunul Anului Nou
1954, am plecat s mor n Taskent.
Dar n-am murit. (Cu tumoarea mea malign netratat, abandonat fr sperant, s-a ntmplat o
minune dumnezeiasc, alt explicatie nu gsesc. De-atunci ncoace mi triesc viata ca pe un
bun ce mi-a fost restituit. Dar ea nu-mi mai apartine n ntelesul deplin al cu-vntului, ea ascunde
n interiorul ei un scop.) n primvara aceea, la Kok-Terek, nviat din morti, beat de rentlnirea cu
viata (poate numai pentru doi sau trei ani?), ametit de aburul bucuriei, am scris Republica muncii.
Pe aceasta n-am mai ncercat s-o nvt pe de rost, aceasta a fost prima scriere n legtur cu
care am nvtat s cunosc fericirea de a nu mai fi nevoit s ard fragment cu fragment ndat ce 1-
am nvtat pe dinafar; de a pstra intact nceputul atta timp ct n-am scris sfrsitul; de a avea
posibilitatea s revd dintr-o singur citire toat piesa; si de a o rescrie; si de a o corecta si iar a o
rescrie. Acest dram mi 1-a deschis Nikolai Ivanovici Zubov (vezi Completarea a cincea, schita 1):
el m-a nvtat cum s pstrez variantele de lucru si pe cea definitiv. Apoi am nceput eu nsumi
s deprind o meserie nou, am nvtat singur s aranjez ascunztori, peste mn si la ndemn,
unde toate hrtiile mele, att cele finisate ct si cele n lucru, s nu fie accesibile nici hotului
ocazional nici perchezitiei superficiale la domiciliul deportatului. Nu erau de ajuns cele treizeci de
ore de clas la scoal, de dirigentie, de lucru ntr-o buctrie de burlac (secretul activittii mele
literare nu-mi ngduia nici s m nsor); nu era de ajuns c scriam n clandestinitate mai
trebuia acum s nvt si meseria de a ascunde ceea ce scriam.
Dar o meserie a tras dup ea pe o alta: s-mi microfilmez eu nsumi manuscrisele (fr cel mai
mic bec electric, la lumina unui soare care nu se ascundea aproape niciodat pe dup nori s
prinzi un scurt interval de nebulozitate). Iar microfilmele trebuiau presate imediat ntre coperte de
carte si introduse n niste plicuri cu adresa gata scris: Statele Unite ale Americii, ferma
Aleksandrei Lvovna Tolstoi. Nu stiam pe nimeni n Occident, dar eram convins c fiica lui Tolstoi
nu se va eschiva de la ajutorul pe care i-1 ceream.
n copilrie citesti despre front sau despre partizani si te ntrebi uimit: de unde oare le vine
oamenilor ndrzneala asta nebuneasc? ti se pare c tu nsuti n-ai fi rezistat niciodat. Asa
gndeam eu prin anii '30 cnd l citeam pe Remarque (Im Westen nichts neues), apoi am ajuns pe
front si m-am convins c totul este mai simplu, mult mai simplu; putin cte putin te obisnuiesti cu
situatia si-ti dai seama c n realitate lucrurile nu stau chiar asa.
Tot asa dac e s intri nitam-nisam n clandestinitate, la lumina unei lanterne rosii, mascat n
negru, si s depui vreun jurmnt sau s te semnezi cu propriul tu snge, atunci, desigur, e de
groaz. Dar, pentru un om smuls de mult vreme din mediul lui familial, care nu are pe ce (si nici
poft) s-si construiasc o viat social, pentru un asemenea om, un contact dup altul, o
ascunztoare dup alta, o cunostint fcut cu cineva si prin acesta o cunostint fcut cu
altcineva, aici o fraz conventional prilejuit de o scrisoare sau de o ntlnire, acolo un nume
conspirativ sau un mic lant de cteva persoane si uite asa te trezesti ntr-o bun dimineat:
oameni buni, dar e cam mult vreme de cnd m aflu n afara legii!
E dureros, desigur, c trebuie s cobori n acele subterane ale ilegalittii pentru a face nu
revolutie, ci pur si simplu literatur.
Anii treceau, m ntorsesem deja din deportare, m mutasem n Rusia Central, sotia revenise la
mine; m-au reabilitat si m-au lsat s duc o viat nici prea prea nici foarte foarte, o viat anonim-
con-formist, dar partea nevzut a acestei vieti literatura subteran mi devenise la fel de
familiar ca si partea ei vizibil nvtmntul. Acum se puneau alte probleme: n ce stadiu al
redactrii trebuie oprit lucrarea, n ce termen ar fi bine s fie ncheiat, n cte exemplare si pe
ce masin s fie dactilografiat, ce format s aib pagina, care s fie densitatea rndurilor, si apoi
ce destinatie s dai exemplarelor. Nefiind n situatia celui care nu are dect s-si duc treaba la
bun sfrsit, s-o admire si s plece, scriitorul rezolva toate aceste probleme nu la modul degajat, ci
vesnic trebuia s fac niste calcule stresante de om certat cu legea: cum si unde s pstreze
materialul cu pricina, cu ce s-1 transporte si ce noi ascunztori s mai conceap, cci numrul
paginilor scrise si retranscrise , creste si tot creste.
Mai important dect toate era volumul lucrrii nu volumul n coli tipografice, ci volumul n
centimetri cubi. n privinta aceasta, m scoteau din ncurctur ochii mei nc valizi si scrisul
meu, de la natur mrunt ca semintele de arpagic; hrtia subtire, dac reuseam s-o aduc de la
Moscova; msura distrugerii complete (mereu si numai prin foc) a tuturor schitelor, planurilor si
variantelor intermediare; o retranscriere strns la maximum, rnd lipit de rnd, fr nici o margine,
fat si verso; si, o dat terminat dactilografierea, arderea si a manuscrisului definitiv: nc de la
primii mei pasi n literatur, nc fiind n detentie, nu aveam ncredere dect n foc. Acesta a fost
drumul devenirii romanului Primul Cerc, al povestirii s-854 si al scenariului stiu tancurile adevrul,
ca s nu mai vorbesc de scrieri mai vechi. (Mi-era mai mare jalea s distrug originalul scenariului,
scris ntr-un stil deosebit. Dar ntr-o sear de groaz a trebuit s-1 ard. Treaba aceasta mi venea
foarte la n-demn, pentru c n locuinta de la Riazan aveam nclzire cu sob. Cu nclzire
central, problema arderii ar fi fost mult mai complicat.)
M mndream cu cele nvtate de la Zubov. La Riazan am inventat tehnica pstrrii
manuscriselor n picup: acesta are n interior o cavitate si este el nsusi asa de greu nct la cntar
nu se observ c i s-a adugat ceva. si partea de sus a dulapului, parte marcat de crpceala
caracteristic epocii sovietice, am folosit-o pentru o dublur din placaj.
Toate aceste precautii erau, desigur, cam exagerate, dar Dumnezeu pzeste ceea ce este bine
pzit. Dup toate legile statisticii era aproape exclus ca, fr motiv exterior, KGB s dea buzna n
locuinta mea si s fac acest lucru chiar dac eram si eu unul dintre fostii puscriasi; de-alde
stia se numrau cu milioanele! (Dar dac totusi ar fi dat buzna, atunci, pentru mine, anonimul si
neputinciosul de-atunci, asta ar fi nsemnat moartea si nimic altceva asa cum cititorul va avea
ocazia s se conving, citind cndva n ntregime mcar textul initial al Cercului, n 96 de
capitole.) Dar, deocamdat rmne valabil proverbul: Nimeni n-ar sti c exist ciocnitoare n
pdure, dac n-ar auzi-o ciocnind."
Securitatea era musai s mi-o ntresc prin tot modul meu de viat: la Riazan, unde m mutasem
de curnd, trebuia s nu am absolut nici o relatie, nici un prieten, s nu primesc si s nu fac vizite,
cci mi-era imposibil s explic cuiva c, vorba aceea, ct e luna de mare si ct e anul de lung, nu
aveam nici mcar o or de timp liber, nici de srbtori, nici n concediu; nu trebuia s las s-mi
ias afar din cas nici cel mai mic crmpei de secret; nu trebuia nici o clip s permit cuiva s-si
strecoare o privire indiscret n locuinta measotia respecta si ea cu strictete un asemenea
regim, si pe acest lucru eu puneam mare pret. La locul de munc, printre colegi, trebuia s nu las
niciodat s se bnuiasc amploarea pre-
14
ocuprilor mele, ci s m art mereu profan n materie de literatur. (De pe urma activittii mele
literare dusmnoase" m alesesem deja cu un proces penal si, n aceast chestiune special, fie
c m potoleam, fie c nu, agentii puteau fi pe urmele mele.) n sfrsit, desi n viata de toate zilele
m izbeam la tot pasul de ngmfarea, grosolnia, prostia si lcomia autorittilor si institutiilor de
toate gradele si desi uneori aveam posibilitatea ca, printr-o reclamatie bine tintit sau printr-o
replic ferm, s rectific ceva sau s obtin ceva, mi-am impus s nu m pretez niciodat la asa
ceva, s nu m fac ctusi de putin remarcat prin vreun gest care s aduc a rebeliune, a lupt, s
fiu un cettean sovietic exemplar, adic s m supun totdeauna oricrei samavolnicii, s m
nclin totdeauna recunosctor n fata oricrei prostii.
Capul ce se pleac sabia nu-1 taie.
Era foarte greu de jucat acest teatru! De parc exilul nu s-ar fi terminat, de parc lagrul nu ar fi
fost de domeniul trecutului, de parc as fi continuat s rmn cu acelasi numr pe mine, fr
dreptul de a ridica, m rog, ct de ct capul spre soare si de a m ndrepta de spinare si de parc
orice terchea-berchea ar fi avut si acum dreptul s fac pe seful cu mine. Nu as fi putut s-mi
vrs focul dect n cartea la care lucram, dar si de la aceasta trebuia s m abtin, fiindc legea
poeziei ne oblig s ne stpnim mnia si s abordm realitatea din punctul de vedere al
eternittii.
Dar de toate aceste dri m achitam fr s m enervez: oricum, lucram bine si cu spor, chiar
dac sufeream din cauza prea drmuitului meu timp liber; chiar dac nu aveam o viat cu
adevrat linistit. M uimea felul n care niste scriitori asigurati n materie de timp liber si bunuri
materiale, scriitori renumiti de altfel, explicau la radio care snt mijloacele de a te concentra la
nceputul unei zile de munc si ct este de important s nlturi toate obstacolele si s te nconjuri
de obiecte dttoare de elan. Dar eu nvtasem nc din lagr s compun si s scriu din mers
sub escort n coloan, n mijlocul stepei nghetate, la turntorie si n baraca asurzitoare. Asa
cum soldatul adoarme ndat ce se ntinde pe p-mnt, asa cum cinele pe ger si foloseste, n
chip de sob, propria lui blan mitoas, tot asa si eu mi formasem ca pe o a doua natur
obisnuinta de a scrie oriunde. si desi acum eram n libertate (legea comprimrii si decomprimrii
sufletului omenesc!), devenisem ceva mai nzuros, radioul m deranja, discutiile m deranjau
15
chiar si n huruitul nentrerupt al camioanelor ce treceau pe sub fereastra mea de la Riazan,
ajunsesem s stpnesc genul, necunoscut mie pn atunci, al scenariului de film. Numai s fi
avut timp liber doutrei ore la rnd! M-a ferit Dumnezeu de chinurile creatiei, de accesele de
disperare si sterilitate.
Starea mea sufleteasc se mentinuse perfect constant, chiar optimist si chiar triumftoare n
toti acesti ani de ndeletnicire cu ale scrisului n subteran cinci ani de lagr pn s m
mbolnvesc si sapte ani de exil si apoi de libertate, aceast a doua viat" dup uimitoarea mea
nsntosire. Literatura acelei epoci, literatur promovat cu surle si trmbite, cu cele vreo zece
reviste masive si cu cele dou gazele literare ale ei, cu culegerile nenumrate si romanele editate
n volume separate, operele complete, premiile anuale si scenariile radiofonice trase de pr
toate acestea pentru mine rmneau definitiv n afara literaturii, si nu-mi consumam timpul si
nervii ca s m tin la curent cu ele: stiam dinainte c nu este nimic de capul lor. Nu c n mediul
acela n-ar fi putut s apar talente probabil c ele existau si acolo, dar acolo si piereau. Cci
cmpul unde era aruncat smnta nu era cel care trebuia: stiam eu c pe acel cmp nu putea s
creasc nimic. De-abia intrati n literatur, ei toti atti cti erau romancieri sociali, dramaturgi
patetici, poeti politici, si cu att mai vrtos publicisti si critici se nvoiser ca, oricare ar fi
subiectul sau tema, s nu spun adevrul capital, cel care le sare oamenilor n ochi si fr
literatur. Acel jurmnt de abtinere de la rostirea adevrului se numea realism socialist. si chiar
poetii galanti, si chiar poetii lirici care, din prudent, se refugiau n natur sau ntr-un romantism
gratios, erau cu totii osnditi la precaritate din cauz c nu ndrzneau s se ating de acest
adevr capital.
si apoi toti anii aceia de practicare a scrisului n subteran i-am trit cu convingerea c nu eram
singurul care se nfrna si recurgea la siretlicuri; c eram vreo cteva zeci de felul acesta, firi
solitare, ncptnate si nchise, rspndite pe tot cuprinsul Rusiei, scriind fiecare dup cum i
dicteaz sufletul si constiinta despre ceea ce stie n legtur cu epoca noastr si cu ceea ce este
adevrul capital. Pe lng nchisori, executii, lagre si exiluri, adevrul capital mai continea si
altceva, dar risca s rmn nedezvluit, dac aceste componente ale lui ar fi fost cu totul trecute
sub tcere. Sntem cteva zeci de felul acesta, cu totii ntr-o asteptare ncordat, dar pn
16
nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul uiiii altora. Dar va veni o zi si
deodat, precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va
renvia marea noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.
si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din
mare, nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre
trupurile noastre noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba,
despre crtile pstrate prin fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c
literatura poate s initieze si s provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne
demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se
va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a liberttii, si ndat literatura noastr din subteran
va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate si tulburate de ce a fost fatal ca totul s
se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din anul 1917 totul se suceste si se
rsuceste ntruna.
Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost
toate gresite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din
el tot ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata
care pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin?
Cum s nu recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar
Solouhin? si ale crtilor lui I. Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat
ar fi fost dac nu s-ar fi eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru
c nu ncap toate aici. si apoi mai snt poetii tineri si curajosi, n general, Uniunea Scriitorilor care
o respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov,
acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe
Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi aprea mie, din fundul clandestinittii
mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si cmtarilor care prgreau templul cu
vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe treptele de-afar. Snt uimit si
foarte fericit de greseala mea.
Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor
asemenea ingeniosi, al unor asemenea per-
17
severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o
ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect
mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv,
integral si ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si,
nc mai scriu si astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc n-
a sunat ceasul liberttii? Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre
mine la sectia de proz cu vreun anisor mai devreme cine 1-ar fi crezut?)
Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n
Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele
crri ale samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii
ascunsi despre care stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat
s m deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea
aveam n mine attea lucruri nescrise nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai
astept si drept urmare, am tcut continund s scriu.
Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s
iesim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast
fericire: s scot capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea
rmnea intact, pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba
fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar
rece care nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind
si s-i sugrume n fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost
asa de mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu
ultimele forte, s aruncm cu ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat.
Dar mai stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!
18
Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a
trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament,
ncepuse s mi se fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele
literaturii ncepea s-mi lipseasc aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este
bntuit nici de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i
pluteste dect adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai
ales, de cititori exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam
njur de zece, cei mai multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi
reusit a-mi citi toate scrierile s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i
prisosesc zilele libere, nici banii pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei
ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din
punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou calitti rar se asociaz cu un gust artistic
rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic sever, la curent cu normele
literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare topografic a unei
scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil fie si o dat
la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti multumit
de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece
ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu
tine nsuti si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia
cutare este grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o
platitudine.
Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile,
s le perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire
c ele n-au avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact
mai mare; si am nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi
permisesem neglijente: n loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit
si friabil, nc de la primul contact cu me-
19
diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare 1-am avut cu piesele. Cnd am nceput
s scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de
mine n Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului
mondial. Convins c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam
faptul c formele snt supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o
msur considerabil si c autorul nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am
frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale
dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare ru c am
scris piese.*
n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c
m anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c
ceva mi d ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea
fi vorba de miscare. Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea
literar asa de subtil conceput, silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care Ie face un
scriitor pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai
pentru posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd
la o parte faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul
pasiunilor si al pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci
domoale, darmite pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana
dup un nou succes de public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si
mai mare atunci cnd, ani de zile, nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci
cnd, prin talentul tu, nu poti influenta ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o.
Ea ar fi putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din
partea autorului.
20
creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui
Tolstoi este pripit.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite.
Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic
sever pe care, binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup
forma lui, articolul meu prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n
realitate el exprima starea sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care
cunoscuser aceast ndelungat epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr
s ne spun ceva important, ci niste fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s
ne mpiedice pentru mai mult vreme s vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori
care s-au aranjat si pe care nu-i amenint nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea:
oare n-as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-1 pot publica, dar pe care mcar s-1 pot
arta oamenilor? pe care mcar s nu trebuiasc s-1 ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu
Luminarea n vnt pies care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur
cosmopolit, pies despre oricare societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din
Est.
Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect
toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei
lucrri si s nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti
s sacrifici scene ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi.
Mult munc investisem n ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce
trebuia. si totusi pornisem de la povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m
abtusem de la dicteul propriei mele constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam
si chiar ideile mele favorite, refuznd de la primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce
nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum
pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un aspect deschis", ci si pentru a conferi
expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai bine Occidentului stul dect
nou)
21
si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier
fr chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si
jumtate n abstractie, si tot restul s-1 scrii concret.
O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan
preconceput, am luat pur si simplu s-854 si 1-am redactilografiat/?emc/M-/, trecnd peste
pasajele si judectile cele mai abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat
Cezarului n legtur cu modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu
simulacrul nostru de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea
deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, fr s-o ascund, ncercam bucuria
intens a unei eliberri! s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei ascunztori pentru o lucrare
proaspt terminat, s-o tii pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la
valoarea ei. Cci niciodat seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este ascuns
cum trebuie si nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat
la us n noaptea aceea.
M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de
redactare. Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe
care-1 ascultam totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile
geologice care se produceau la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat.
Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare
si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute
minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil s prevezi acel atac subit, zgomotos
si furios pe care Hrusciov urma s-1 declanseze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! si a-1
explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de
mult nu mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea!
n cmruta acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s
prefac n cenus toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste
discursuri si zidurile dosnicului meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru
22
perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s
m frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi
art sc-frlia la suprafata apei?
Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic
nici asta nu trebuia!
si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase
discret ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult
ndrzneal si libertate n ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta
revenea la a spune pur si simplu c Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai
incisive, desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul
poetilor angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele
dou volume de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de
pe cnd eram pe front, l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte
de aparitia primelor crti veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele
nu snt chiar asa de multe, poate vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care
nsotea canonadele noastre de pe pmnt si din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai
tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat servit de acest rar simt al msurii si poate si de
aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc. (Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda
necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a inculturii continu s m uimeasc.)
Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totusi, la un
milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! de aici
s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu am auzit-o clar
exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului nostru de
reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo lectur
(noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si
pace si Tiorkin.
23
Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai
avut, din lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe
Tiorkinpe lumea cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau
mereu spre samizdat.) Nici nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect
deprtarea si c poemul obtinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul 1-am citit n ansamblul lui
mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" 1-am citit atunci cnd mi 1-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj:
noaptea-munc a mtusichii Daria
ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un
straniu pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski
ceva scris de mine? de ce s nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste
echitatea" lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c
Stalin e rud bun cu otelul care ne ajut-n lupt.
si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate
cte-au fost Au fost!
Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c
socoteala e prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se
poate vorbi si despre toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Niirnberg-ul?
ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.*
Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani
mai devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:
O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un
popor! si poetul ca si detinutul
24
si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s
vin sau o s se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea
majoritatea paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste
pe care revistele sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai
ales ntr-o perspectiv sau retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de
una si aceeasi terminologie de baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din
toate acestea eu nu eram capabil s nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n
sfrsit, m-am hotrt. s-854, pe care-1 usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica
la tanc. M-am decis s-1 predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se
ntmple altceva, altceva mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit,
sub pseudonimul Stepan Hlnov, asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat
si bgat n seam n Occident, varianta cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din
influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea
aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir: neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la
rndul lor, nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem
cu capul de destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant.
Prietenul meu de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase
coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal
scris pe ambele fete, fr margini lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele.
...trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
si detinutul
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.
25
L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un
vechi si nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele:
Senzatia c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie
rsuflarea si totusi e bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o
dat ajuns acolo si avantajat de faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut
obtine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai
puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru
cine bat clopotele, text difo-zat de samizdat si mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn
arunci nici un rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar
actiunea Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am
apucat serios de scris n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul
saraski mele. Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care
odinioar erau nghesuiti attia oameni eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele
noastre.
M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc
si de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem un-doi-trei si un-doi-trei si iar un-
doi-trei dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un viitor cu
totul altul, luminos ntr-o tar a luminii.
si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe
partea astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau
de la un foisor la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile
lor.
Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...
1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n
scopuri proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de
la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)
26
DESCOPERINDU-M
Am trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul
meu se misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut
inveterat, unui fiu al Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuindu-
se, de-a lungul anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este
important esti lsat aproape ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c
este mai putin periculos s nu hotrsti nimic, -s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu
simplul fapt de a tri!
Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul
la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar
aceast aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n
memoria detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi
nu s-a ridicat), a crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu
sigurant, capetele noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa
ceva! Noi am renuntat de a mai spune vreodat adevrul si de a-1 mai auzi.
Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este
entuziasmat de articol" (articol" era numele de cod pe care-1 convenisem pentru povestire, un
articol putea s se refere si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se
izbeste de geam asa a sosit acea telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup
nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o telegram si de la Tvardovski n persoan:
27
m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia
spre Novi mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-1 rog s m
sprijine, n parte ca s-1 asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.
mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mirntr-un film, aceast scar
ar fi foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar si
redactia abia ce se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu cei
de la sectia proz. Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care fcuse
cel mai mult pentru ca povestirea mea s ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost).
Manuscrisul meu, tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul
Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului
turntor sau rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra
cazului pe care-1 reprezenta aceast scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze
biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile
acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si 1-a citit chiar n seara aceea. A
rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei, redactor
la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine atmosfera de la Novi
mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform conceptiei sale
despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-1 dea uitrii, s-1
fac pierdut, s nu-1 lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem s-
i scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul
chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest
manuscris cu aspectul lui jalnic si mototolit o s-1 fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. i-a
dat la redactilografiere pe cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si
astep-tndu-1 pe Tvardovski s-si revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii
nefericite, dar poate si salvatoare, dup cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major
pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe membrii redactiei pentru
28
a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate
c-i subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele
revistei. Dar, cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea 1-a abordat pe primul
dintre acestia, pe E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese
destule socuri: Avem un material despre lagre. Vrei s-1 citesti?" Gherasimov a trimis-o la
plimbare: Nu m mai bate la cap cu lagrele astea." Cu aceeasi problem 1-a abordat si pe
loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A. Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si
ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre
stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a
pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe care 1-a ntrebat insidios: Uitati-v
un pic; vreti s-1 cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi putut pune. De multi ani de
zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de literatur artistic, nu
voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al
fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii
mele, 1-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-1 putea publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti
ridicaser din umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici,
cci n-a reusit s stea de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou
manuscrise mai aparte care neaprat trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de
Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte popular". si de
data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se ating exact partea unde era coarda
sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-mi-o.* Dar Kondratovici s-a
dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"
* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de
secol si pn la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s
publice o a doua povestire pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de
nenteles pentru Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie...
29
El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef.
Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor
(nu semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest
obscur autor al povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor
principale ale unei propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s
bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile
lor. Dar povestirea s-a dovedit plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit
pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas. Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred
c nu era o problem s si-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear
prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivan Denisovici n-ar fi vzut lumina
tiparului dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu 1-ar fi agtat pe Tvardovski
strecurndu-i c e o chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin
verde de la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.
N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucra l intuiam, l presimteam cu
claritate: mujicul sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care
era Alek-sandr Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma
urmei, nici poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci
tocmai aceast substant funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi
ncepnd de la Marea Cotitur, si chiar si mai dinainte.
Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat
si a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a
ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru
ceai, a citit povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am
scris eu ulterior, si, n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori).
Asa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru
oamenii de litere, si trebuia s mai asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
30
L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se
gseste. Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski
telefona la acesta. Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit
(de altfel, el era convins de aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe
la prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou
scriitor. Trebuie s-1 cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre
deosebire de altii, la el plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la
pasiunea cuttorului de aur.
El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet
celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de
mare calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul
su numrul unu (geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat,
scutier postum si cumnat al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic
fosilizat. Se spune c a avut perioade de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievici si cu
altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a
ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se misca si prin nsusi felul lui de a fi,
Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si a caracterului su. si din
cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei sovietice, viat
nefireasc pentru un poet.
n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc, pentru a fi privit ca o minune,
manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung si n care nu era nici
pic de spatiu liber pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup uzantele de rigoare
n cazurile importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce scria Kondratovici:
.. .Noi, probabil, n-o s-1 putem publica... Ar trebui nainte de toate s i se sugereze autorului s
introduc motivul detinutilor care asteapt ca suferintele lor s ia sfrsit... Ar trebui periat putin
limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor si la fel si n afara
lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:
31
a nu-1 publica nseamn a te teme de adevr... a-1 publica este im -posibil, el nu arat totusi
dect o latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu
adevrat ntre a publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si
periculos, si n-o s fac nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de
cucerit si entuziasmat de cazul respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit,
Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa
lui de personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un
modest autor peste care a dat norocul:
Mai aveti si altceva?
ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita
mea era sau nu rezultatul n-tmplrii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de
lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt
ani, petrecuti n deportare si n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea
pentru ca s sustin acum o conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui
Kondratovici:
Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.
Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir
aveau la dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui
Tvardovski). Nu-1 cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere
slabele mele calitti de fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n
toate sensurile, dar iat rsrind si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic
nimic de zis, si care cu greu si ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie
Dementiev. Tvardovski ns, potrivit momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi,
chiar prin aceast masc nu putea s nu strbat si s m frapeze din prima clip expresia
copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil neasigurat contra rului, de copil cruia, se
pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce oferit de ocupantul tronului nu i-au
pervertit sufletul ctusi de putin.
32
nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul unii altora. Dar va veni o zi si
deodat, precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va
renvia marea noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.
si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din
mare, nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre
trupurile noastre noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba,
despre crtile pstrate prin fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c
literatura poate s initieze si s provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne
demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se
va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a liberttii, si ndat literatura noastr din subteran
va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate si tulburate de ce a fost fatal ca totul s
se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din anul 1917 totul se suceste si se
rsuceste ntruna.
Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost
toate gresite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din
el tot ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata
care pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin?
Cum s nu recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar
Solouhin? si ale crtilor lui L Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat
ar fi fost dac nu s-ar fi eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru
c nu ncap toate aici. si apoi mai snt poetii tineri si curajosi. In general, Uniunea Scriitorilor care
o respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov,
acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe
Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi aprea mie, din rundul clandestinittii
mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si cmtarilor care prgreau templul cu
vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe treptele de-afar. Snt uimit si
foarte fericit de greseala mea.
Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor
asemenea ingeniosi, al unor asemenea per-
17
severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o
ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect
mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv,
integral si ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si,
nc mai scriu si astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc n-
a sunat ceasul liberttii? Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre
mine la sectia de proz cu vreun anisor mai devreme cine 1-ar fi crezut?)
Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n
Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele
crri ale samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii
ascunsi despre care stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat
s m deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea
aveam n mine attea lucruri nescrise nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai
astept si drept urmare, am tcut continund s scriu.
Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s
iesim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast
fericire: s scot capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea
rmnea intact, pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba
fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar
rece care nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind
si s-i sugrume n fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost
asa de mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu
ultimele forte, s aruncm cu ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat.
Dar mai stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!
18
Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a
trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament,
ncepuse s mi se fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele
literaturii ncepea s-mi lipseasc aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este
bntuit nici de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i
pluteste dect adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai
ales, de cititori exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam
njur de zece, cei mai multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi
reusit a-mi citi toate scrierile s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i
prisosesc zilele libere, nici banii pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei
ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din
punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou calitti rar se asociaz cu un gust artistic
rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic sever, la curent cu normele
literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare topografic a unei
scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil fie si o dat
la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti multumit
de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece
ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu
tine nsuti si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia
cutare este grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o
platitudine.
Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile,
s le perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire
c ele n-au avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact
mai mare; si am nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi
permisesem neglijente: n loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit
si friabil, nc de la primul contact cu me-
19
diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare 1-am avut cu piesele. Cnd am nceput
s scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de
mine n Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului
mondial. Convins c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam
faptul c formele snt supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o
msur considerabil si c autorul nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am
frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale
dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare ru c am
scris piese.*
n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c
m anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c
ceva mi d ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea
fi vorba de miscare. Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea
literar asa de subtil conceput, silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care le face un
scriitor pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai
pentru posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd
la o parte faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul
pasiunilor si al pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci
domoale, darmite pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana
dup un nou succes de public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si
mai mare atunci cnd, ani de zile, nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci
cnd, prin talentul tu, nu poti influenta ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o.
Ea ar fi putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din
partea autorului.
20
creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui
Tolstoi este pripit.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite.
Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic
sever pe care, binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup
forma lui, articolul meu prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n
realitate el exprima starea sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care
cunoscuser aceast ndelungat epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr
s ne spun ceva important, ci niste fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s
ne mpiedice pentru mai mult vreme s vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori
care s-au aranjat si pe care nu-i amenint nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea:
oare n-as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-1 pot publica, dar pe care mcar s-1 pot
arta oamenilor? pe care mcar s nu trebuiasc s-1 ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu
Luminarea n vnt pies care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur
cosmopolit, pies despre oricare societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din
Est.
Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect
toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei
lucrri si s nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti
s sacrifici scene ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi.
Mult munc investisem n ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce
trebuia. si totusi pornisem de la povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m
abtusem de la dicteul propriei mele constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam
si chiar ideile mele favorite, refuznd de la primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce
nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum
pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un aspect deschis", ci si pentru a conferi
expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai bine Occidentului stul dect
nou)
21
si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier
fr chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si
jumtate n abstractie, si tot restul s-1 scrii concret.
O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan
preconceput, am luat pur si simplu s-854 si 1-am redactilografiatperiindu-l, trecnd peste pasajele
si judectile cele mai abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat Cezarului n
legtur cu modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu simulacrul nostru
de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea deoparte. Dar de data
aceasta am pus-o n mod deschis, rar s-o ascund, ncercam bucuria intens a unei eliberri!
s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei ascunztori pentru o lucrare proaspt terminat, s-o tii
pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la valoarea ei. Cci niciodat
seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este ascuns cum trebuie si nainte de a-mi
fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat la us n noaptea aceea.
M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de
redactare. Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe
care-1 ascultam totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile
geologice care se produceau la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat.
Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare
si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute
minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil s prevezi acel atac subit, zgomotos
si furios pe care Hrusciov urma s-1 declanseze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! si a-1
explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de
mult nu mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea!
n cmruta acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s
prefac n cenus toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste
discursuri si zidurile dosnicului meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru
22
perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s
m frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi
art sc-frlia la suprafata apei?
Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic
nici asta nu trebuia!
si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase
discret ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult
ndrzneal si libertate n ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta
revenea la a spune pur si simplu c Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai
incisive, desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul
poetilor angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele
dou volume de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de
pe cnd eram pe front, l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte
de aparitia primelor crti veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele
nu snt chiar asa de multe, poate vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care
nsotea canonadele noastre de pe pmnt si din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai
tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat servit de acest rar simt al msurii si poate si de
aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc. (Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda
necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a inculturii continu s m uimeasc.)
Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totusi, la un
milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! de aici
s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu am auzit-o clar
exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului nostru de
reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo lectur
(noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si
pace si Tiorkin.
23
Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai
avut, din lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe
Tiorkin pe lumea cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau
mereu spre samizdat.) Nici nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect
deprtarea si c poemul obtinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul 1-am citit n ansamblul lui
mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" 1-am citit atunci cnd mi 1-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj:
noaptea-munc a mtusichii Daria
ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un
straniu pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski
ceva scris de mine? de ce s nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste
echitatea" lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c
Stalin e rud bun cu otelul care ne ajut-n lupt.
si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate
cte-au fost Au fost!
Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c
socoteala e prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se
poate vorbi si despre toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Nurnberg-ul?
ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.*
Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani
mai devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:
O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un
popor! si poetul ca si detinutul
24
si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s
vin sau o s se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea
majoritatea paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste
pe care revistele sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai
ales ntr-o perspectiv sau retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de
una si aceeasi terminologie de baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din
toate acestea eu nu eram capabil s nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n
sfrsit, m-am hotrt. s-854, pe care-1 usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica
la tanc. M-am decis s-1 predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se
mtmple altceva, altceva mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit,
sub pseudonimul Stepan Hlnov, asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat
si bgat n seam n Occident, varianta cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din
influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea
aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir. neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la
rndul lor, nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem
cu capul de destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant.
Prietenul meu de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase
coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal
scris pe ambele fete, fr margini lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele.
...trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
si detinutul
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.
25
L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un
vechi si nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele:
Senzatia c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie
rsuflarea si totusi e bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o
dat ajuns acolo si avantajat de faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut
obtine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai
puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru
cine bat clopotele, text difuzat de samizdat si mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn
atunci nici un rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar
actiunea Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am
apucat serios de scris n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul
saraski mele. Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care
odinioar erau nghesuiti attia oameni eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele
noastre.
M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc
si de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem undoitrei si undoi-trei si iar
un doi-trei dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un
viitor cu totul altul, luminos ntr-o tar a luminii.
si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe
partea astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau
de la un foisor la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile
lor.
Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...
1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n
scopuri proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de
la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)
26
DESCOPERINDU-MA
Am trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul
meu se misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut
inveterat, unui fiu al Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuindu-
se, de-a lungul anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este
important esti lsat aproape ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c
este mai putin periculos s nu hotrsti nimic, s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu
simplul fapt de a tri!
Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul
la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar
aceast aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n
memoria detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi
nu s-a ridicat), a crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu
sigurant, capetele noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa
ceva! Noi am renuntat de a mai spune vreodat adevrul si de a-1 mai auzi.
Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este
entuziasmat de articol" (articol" era numele de cod pe care-1 convenisem pentru povestire, un
articol putea s se refere si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se
izbeste de geam asa a sosit acea telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup
nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o telegram si de la Tvardovski n persoan:
27
m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia
spre Novi mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-1 rog s m
sprijine, n parte ca s-1 asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.
mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mir ntr-un film, aceast
scar ar fi foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar
si redactia abia ce se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu
cei de la sectia proz. Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care
fcuse cel mai mult pentru ca povestirea mea s ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost).
Manuscrisul meu, tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul
Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului
turntor sau rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra
cazului pe care-1 reprezenta aceast scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze
biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile
acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si 1-a citit chiar n seara aceea. A
rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei, redactor
la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine atmosfera de la Novi
mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform conceptiei sale
despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-1 dea uitrii, s-1
fac pierdut, s nu-1 lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem s-
i scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul
chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest
manuscris cu aspectul lui jalnic si mototolit o s-1 fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. 1-a
dat la redactilografiere pe cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si
astep-tndu-1 pe Tvardovski s-si revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii
nefericite, dar poate si salvatoare, dup cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major
pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe membrii redactiei pentru
28
a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate
c-i subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele
revistei. Dar, cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea 1-a abordat pe primul
dintre acestia, pe E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese
destule socuri: Avem un material despre lagre. Vrei s-1 citesti?" Gherasimov a trimis-o la
plimbare: Nu m mai bate la cap cu lagrele astea." Cu aceeasi problem 1-a abordat si pe
loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A. Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si
ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre
stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a
pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe care 1-a ntrebat insidios: Uitati-v
un pic; vreti s-1 cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi putut pune. De multi ani de
zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de literatur artistic, nu
voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al
fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii
mele, 1-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-1 putea publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti
ridicaser din umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici,
cci n-a reusit s stea de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou
manuscrise mai aparte care neaprat trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de
Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte popular". si de
data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se ating exact partea unde era coarda
sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-mi-o.* Dar Kondratovici s-a
dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"
* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de
secol si pn la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s
publice o a doua povestire pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de
nenteles pentru Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie... *
29
El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef!
Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor
(nu semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest
obscur autor al povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor
principale ale unei propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s
bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile
lor. Dar povestirea s-a dovedit plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit
pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas. Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred
c nu era o problem s si-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear
prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivcm Denisovici n-ar fi vzut lumina
tiparului dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu 1-ar fi agtat pe Tvardovski
strecurndu-i c e o chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin
verde de la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.
N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucru l intuiam, l presimteam cu
claritate: mujicul sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care
era Alek-sandr Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma
urmei, nici poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci
tocmai aceast substant funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi
ncepnd de la Marea Cotitur, si chiar si mai dinainte.
Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat
si a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a
ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru
ceai, a citit povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am
scris eu ulterior, si, n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori).
Asa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru
oamenii de litere, si trebuia s mai asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
30
L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se
gseste. Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski
telefona la acesta. Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit
(de altfel, el era convins de aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe
la prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou
scriitor. Trebuie s-1 cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre
deosebire de altii, la el plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la
pasiunea cuttorului de aur.
El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet
celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de
mare calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul
su numrul unu (geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat,
scutier postum si cumnat al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic
fosilizat. Se spune c a avut perioade de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievci si cu
altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a
ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se misca si prin nsusi felul lui de a fi,
Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si a caracterului su. si din
cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei sovietice, viat
nefireasc pentru un poet. , n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc, pentru a fi
privit ca o minune, manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung si
n care nu era nici pic de spatiu liber pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup
uzantele de rigoare n cazurile importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce
scria Kondratovici: ...Noi, probabil, n-o s-1 putem publica... Ar trebui nainte de toate s i se
sugereze autorului's introduc motivul detinutilor care asteapt ca suferintele lor s ia sfirsit... Ar
trebui periat putin limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor si
la fel si n afara lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:
31
a nu-1 publica nseamn a te teme de adevr... a-1 publica este im -posibil, el nu arat totusi
dect o latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu
adevrat ntre a publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si
periculos, si n-o s fac nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de
cucerit si entuziasmat de cazul respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit,
Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa
lui de personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un
modest autor peste care a dat norocul:
Mai aveti si altceva?
ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita
mea era sau nu rezultatul n-tmplarii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de
lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt
ani, petrecuti n deportare si n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea
pentru ca s sustin acum o conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui
Kondratovici:
Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.
Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir
aveau la dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui
Tvardovski). Nu-1 cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere
slabele mele calitti de fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n
toate sensurile, dar iat rsrind si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic
nimic de zis, si care cu greu si ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie
Dementiev. Tvardovski ns, potrivit momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi,
chiar prin aceast masc nu putea s nu strbat si s m frapeze din prima clip expresia
copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil neasigurat contra rului, de copil cruia, se
pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce oferit de ocupantul tronului nu i-au
pervertit sufletul ctusi de putin.
32
t t
Toate vrfurile redactiei s-au asezat n jurul unei vechi mese uriase, n form de oval alungit, eu
fat-n fat cu Aleksandr Trifo-novici. El fcea mari eforturi s se domine pe sine nsusi si s-si
compun o min serioas, dar nu prea reusea: era din ce n ce mai radios. Tria acum unul dintre
momentele cele mai fericite ale vietii sale; n jurul acestei mese, eroul zilei nu eram eu, ci el.
Se uita la mine cu o bunvoint aproape confundabil cu iubirea. Fr s se grbeasc, a luat la
mn diverse pasaje din povestirea mea, scurte sau lungi, asa cum i veneau n minte, fcnd
operatiunea aceasta cu o plcere, o mndrie, o bucurie care nu mai erau ale descoperitorului, ale
protectorului, ci ale creatorului; cita cu o asemenea tandrete, cu o asemenea emotie, nct ai fi zis
c toat povestea aceasta era trit si ptimit de el, c era povestea cea mai scump inimii lui.
(Ceilalti membri ai redactiei ddeau din cap a ncuviintare si tineau isonul la elogiile sefului;
singur, poate, De-mentiev a avut o atitudine moderat-apatic. De altfel, el nici n-a luat cuvntul n
ziua aceea.)
Dar cel mai rezervat dintre toti si aproape lugubru am fost eu. mi fixasem aceast linie de
conduit, asteptndu-m s-i vd c acum-acum ncep s-mi frme oasele, s-mi impun
concesii si tieturi or, eu pentru nimic n lume nu m-as fi nvoit la asa ceva: cci ei habar n-
aveau c ceea ce tineau n mn era un lucru deja atenuat, deja laminat, mi spuneam c, la
nceput, scrierea mea despre lagr va fi ntins cu delicatete pe mas si ndat vor intra
foarfecele n functiune si vor tia toti spinii, toate zdrentele, toate floricelele. si eu, prin aerul meu
lugubru, le artam dinainte c nu mi s-a urcat la cap si c nu pun pret foarte mare pe noile mele
relatii.
Dar, minune! Nu mi-au rsucit minile. Dar, minune! N-au scos si n-au fcut uz de foarfeci. Sau eu
am nnebunit? Oare redactia chiar crede c textul sta poate fi tiprit?
n total, observatiile lui Tvardovski rugminti afabile, exprimate pe tonul cel mai precaut! au
fost dou: Ivan Denisovici nu poate rvni la munca de decorator de covoare ca s primeasc pe
sest suplimente; el nu poate totusi s refuze sistematic ideea c ntr-o bun zi o s-si recapete
libertatea. Poate c asta asa si era; am consimtit imediat, fr dificultate. Iar Zaks a opinat c nu
poate Ivan Denisovici s cread n mod serios c Dumnezeu mrunteste luna ca s fac stele. si
Mariamov mi-a semnalat vreo doi-trei termeni ucraineni gresiti.
33
Da, prieteni dragi, asa se poate colabora! Altfel mi nchipuisem eu redactiile noastre...
Pentru ca povestirea s fac impresie bun, mi-au propus s-i spunem nuvel ei bine, fie si
nuvel.* Cu titlul de s-854, a mai spus Tvardovski pe un ton ce nu admitea replic, povestirea nu
va putea fi publicat niciodat. Eu nu le cunosteam mania de a re-boteza, de a edulcora, de a
dilua totul, si nici n-am ncercat s m opun. Prin schimb de sugestii fcute de-o parte si de alta a
mesei, cu participarea lui Kopelev, s-a convenit asupra titlului: O zi din viata lui Ivan Denisovici.
Tvardovski m-a avertizat c nu-mi promite ferm c voi fi publicat (Dumnezeule, dar eu eram
bucuros c n-au depus textul la KGB!), c nu-mi fixeaz termen, dar c nu va precupeti nici un
efort ca s m ajute.
mpinsi de curiozitate, au nceput s-mi pun diverse ntrebri subsidiare ca, de pild: n ct timp
am scris aceast nuvel? (Atentie, pericol de explozie! am scris-o n patruzeci si cinci de zile. si
atunci, n tot restul timpului?) Ei bine, vedeti, este greu de evaluat, nu-i asa, mereu pe frnturi,
dup orele de scoal... n ce an am nceput-o, n ce an am terminat-o, ct a stat la mine? (Toate
datele ardeau cu litere de foc n mintea mea! dar dac ncep s le spun, se va vedea imediat
ct timp rmne nefolosit.) Eu si-asa nu-mi aminteam anii... si de ce dactilografiez asa de
nghesuit, fr spatii libere, pe fat si pe dos? (Dar stiti voi ce snt ia centimetri cubi,
priceputilor?!...) S stiti un lucru, la Riazan, pur si simplu, nu ai de unde s cumperi un petic de
hrtie... (Ceea ce iarsi era adevrat.)
M-au ntrebat despre viata mea, trecut si prezent, si toti au tcut jenati cnd le-am rspuns
direct c predau la o scoal, de
* Concesie zadarnic din partea mea. La noi se sterg granitele dintre genuri, rezultatul fiind
demonetizarea formelor. Ivan Denisovici este, desigur, o povestire, desi lung si ncrcat. Mai
restrns dect povestirea as gsi c este schita structur lejer, subiect clar si gndire
asijderea. Povestirea este ceea ce cel mai adesea la noi se ncearc a se numi roman: acolo
unde exist interferent de teme si chiar o aproape obligatorie extensie n timp. Romanul
(execrabil cuvnt! nu se poate altfel?) se deosebeste de nuvel nu att prin volum si nu att prin
extensie n timp (el se caracterizeaz chiar prin concizie si dinamism), ct prin multimea destinelor
pe care le cuprinde, prin lrgimea orizontului si prin onestitatea gndirii.
34
unde am un venit de saizeci de ruble pe lun si c mie mi-ajunge. (La Riazan nu voiam s am
norm ntreag, ca s am timp disponibil, iar sotia mea, cu salariul ei mare, si ntretinea cele trei
b-trne.) Asemenea cifre, n general, depsesc puterea de ntelegere a oamenilor de litere;
pentru cteva rnduri de recenzie tot atta se plteste. De mbrcat, eram mbrcat la nivelul
salariului meu. Autoritar si bine dispus, Tvardovski a dat ordin s mi se fac imediat un contract
pe baza celui mai nalt tarif practicat la ei (numai avansul echivala cu salariul meu pe doi ani). Am
rmas ca vrjit, silin-du-m s fiu atent s nu spun despre mine mai mult dect trebuie.
Ce mai am acas? ce mai am? aceasta era ntrebarea pe care mi-o puneau cu cea mai mare
insistent Tvardovski si redactia. Trecnd n revist straturile de texte ngropate de mine ncepnd
din 1948, cutam s vd ce le mai pot propune. Venind aici, nu avusesem n vedere s le
dezvlui ceva n plus, dar ceva trebuia totusi, era greu s-i conving c scrisesem Ivan Denisovici
ca s-mi fac mna.
Vulpea i-a zis mujicului: las-m numai s-mi pun lbuta pe cruta ta, c de srit sar singur.
Asa si cu mine.
Am promis s fac investigatii pentru data urmtoare; mi se prea c se va mai gsi la mine vreo
povestioar, si cteva mici studii, si apoi si cteva versuri. (Kondratovici a spus apoi, radiind de
bucurie, c, foarte bine, tema lagrului s-a epuizat cu Ivan Denisovici, si c ar fi bine s o
abordez pe aceea a frontului. Douzeci de ani, mii de guri, astea, ca un singur om, trmbitaser
din trmbita militar si tema nu era epuizat! Dar pentru cei cincizeci de milioane care pieriser
n exil si n lagre, delusorul povestirii mele era suficient!...)
n acel decembrie, a trebuit s mai merg de dou ori la Moscova. Ei diluaser vreo zece expresii
din povestire, dar Berzer, cu care legasem foarte repede o cald prietenie, pe bun dreptate m-a
prevenit c nu poti sti niciodat ce trece si ce nu trece de cenzur si c este mai bine ca o vreme
s nu mai corectezi nimic. De altminteri, nici nu aveam chef s fac concesii, mi venea mai la
ndemn s-mi iau povestirea napoi dect s-o mutilez.
n cursul acelor vizite i-am dus lui Tvardovski cte ceva: cteva poezii de captivitate, cteva Frme
dintre cele mai inofensive si povestirea Nu e sat fr un sfnt, epurat de frazele cele mai
nepublicabile. El a caracterizat Frmele ca note de pstrat ca rezerv
35
n dosarul general", nesesizndu-le deloc genul, n legtur cu versurile a spus: Pe unele le-am
putea publica, dar n-o s fie o bomb, or eu vreau s fie o bomb." (Rebelul chema furtuna!
nu, desigur, nu era pe punctul de a mucezi!) Despre Matriona s-a discutat n comitetul de redactie
la 2 ianuarie 1962.
(Pe-atunci mi-a czut fisa c odat si-odat o s fie bune la ceva minutele acestor ntlniri literare
si m-am apucat s-mi notez imediat dup consumarea lor, sau, si mai bine, chiar n timpul
discutiilor. Astfel am consemnat totul despre Tvardovski si acum mi pare ru c n-am loc s
relatez fidel si detaliat aceste ntlniri, recu-noscnd de altminteri c aceasta ar putea s
lungeasc si s ncarce compozitia Schitelor, neajunsuri pe care as vrea s le evit.)
La aceeasi mas urias, n form de oval alungit, njurai creia de curnd luase loc atta lume,
Tvardovski de data aceasta nu adunase cvorumul: unul nu reusise s citeasc, altul lipsea din
redactie. Dementiev era de fat (angajat cu norm complet la Institutul de Literatur Universal,
el nu avea la Novi mir dect scurte aparitii; ceea ce fcea el aici nu era pentru a-si asigura venitul
de baz, ci pentru a ndeplini o misiune important). Tvardovski l invit: Sasa, ia loc!" Dar
Dementiev trecu peste invitatie ca peste o zdrnicie: Ce mai e de discutat aici?" Dup expresia
fetei lui, puteai crede c a spus-o cu tristete (si-asa n-o s-1 publice), dar eu am sesizat un alt
ton: un ton care trda suprarea provocat de faptul c eu le aduc povestiri, una mai insolent
dect alta, si-1 abat pe Tvardovski de pe dramul pavat si omologat, nc de-atunci am perceput
adevratul sens al acestei scurte ciondneli dintre ei.
Ei erau la per tu", nu umblau niciodat cu fasoane si ceremonii, erau amndoi Sasa. Nimeni
din redactie nu ndrznea s-1 contrazic pe Tvardovski; singurul care-si permitea s vin cu o
prere personal si s polemizeze ct poftea, era Dementiev, si se mpmntenise obiceiul ca
Tvardovski s nu considere definitiv nici o decizie pn ce aceasta n-a fost pus de acord cu
Dementiev primul fie c-1 convingea pe al doilea, fie c btea n retragere. Dar mai ales acas
(locuiau n aceeasi cas pe Kotelniceskaia) Dementiev stia s-1 domine pe sef: Tvardovski tipa la
el, btea cu pumnul n mas, dar cel mai adesea cdea de acord cu el. Astfel, pe neobservate,
un Sasa, din spatele celuilalt Sasa, ddea bice revistei. Dementiev, se spune, intervenea prudent,
cu foarte mult tact. Tvardovski n-ar fi suportat, pesemne, situatia n care Dementiev s-ar
36
fi multumit mereu numai s-1 tin n fru. Nu putine erau cazurile cnd acesta i ddea si pinteni
nu avem de ce s ne ascundem dup deget (asa s-a ntmplat cu povestirile lui V. Grossman, de
exemplu). si aproape invariabil scotea cte un Sasa, n-ai dreptate! Chestia asta o publicm!",
atunci cnd Tvardovski se mpotrivea din niscaiva considerente personale. Dementiev era btios
dar stia msura, stia unde s dea napoi, s se recunoasc nvins. El nu avea niciodat o
atitudine gunos-vanitoas, nu se umfla n pene, si aceasta le usura existenta, lui si celorlalti
membri ai redactiei. Nici un redactor nu era complexat n fata lui; Dementiev era totdeauna
dispus la abordri operative, sesiza iute esenta problemei, si cnd putea s dea o mn de ajutor
pentru a face s treac un articol sau un paragraf punnd o surdin, deplasnd cuvintele o
ddea neaprat. Prin contributia lui, revista era si mai proaspt, mai consistent si chiar mai
incisiv dar totul n limitele rezonabilului, dar totul cetluit bine cu cercul de ndejde al partidului
si adpostit bine sub acoperisul de ndejde al partidului!
El si cu autorii vorbea liber, la obiect: i era strin starea de automultumire, avea ochiul format
pentru a descoperi un scriitor si gsea modul potrivit de a discuta cu el. Avea un fel foarte
agreabil de a-1 pronunta pe o", zmbea agreabil si stia ct este de ndrgit de interlocutori.
Acest soi de mujic simpatic, cam rubicond,,cu prul putin ondulat si foarte rar, se apropia de
saizeci de ani. si s clipeasc din ochi stia, si stia s strecoare, cu jumtate de glas, sugestii
ca biat de ncredere, accesibil oricui, ti primea manuscrisul, lucru pe care-1 fcea cu plcere!
ei bine, o s-1 prelucrm, desigur, o s-lprelucrml" (si o s-1 masacrm). Chiar n fata sefului,
n fata cruia tu te fstcesti, el stie s intervin pentru tine: Sasa, ai dreptate, asta-i un rahat, dar
pe autor nu-1 poti face s gndeasc asa cum gndesti tu. Hai s-1 sprijinim, l mai corectm pe
ici pe colo, si-1 publicm."
Dar acolo unde cercul partidului plesnea, unde prin acoperis ncepea s se vad afar, acolo
Dementiev nu pricepea ce comentarii s-ar mai putea face. Acolo intrau n actiune inima si
clarviziunea lui Tvardovski. Asa a pierdut Dementiev partida cu Ivan Denisovici: o noapte de
nesomn si lectura fcut de dou ori l impresionaser prea puternic pe Tvardovski pentru ca
Dementiev s mai poat face fat eruptiei de sensibilitate poetic si trneasc a sefului.
37
De altminteri, toate acestea eu nu le-am aflat si nu le-am nteles dect dup ani de zile.
Deocamdat nu vedeam n Dementiev dect un dusman, nc nu ntelesesem c examenul de
fond al Matrionei avusese deja loc ntre ei doi, acas, n tain, si c de data aceasta al doilea
Sasa, narmat cu adevrul de partid", l nvinsese deja pe primul, l nvinsese pe redactorul-sef,
dar nu putea nbusi sentimentul din inima poetului. si Tvardovski, nevoit s m refuze, era ca pe
jar, si dac strigase la Sasa nr. 2 s vin la masa unei dezbateri care nu ducea la nimic, o fcuse
pentru ca acesta s-1 ajute s ias din starea de perplexitate si s-mi explice mie din ce motiv
povestea despre Matriona nu poate fi publicat n nici un caz, dar n nici un caz. (Ca si cnd le-as
fi oferit-o eu. Le-o adusesem ca s scap de insistentele lor.) Dar Dementiev a plecat, s-a lsat
pgubas si Tvardovski s-a vzut n situatia de a delibera" de unul singur n prezenta a trei
membri ai redactiei care n-au scos un cu-vnt si a mea cu rarele si apaticele mele rspunsuri. A
durat aproape trei ore aceast deliberare acest monolog al lui Tvardovski.
A fost un discurs confuz, incoerent, dar rostit din inim. (Berzer, care se aflase si ea cu noi, mi-a
spus dup aceea c de cnd era ea la Novi mir si era de ctiva ani nu-si amintea s-1 fi
vzut, s-1 fi auzit pe Tvardovski n starea aceasta.)
A fcut un tur de orizont asupra povestirii si apoi un tur de orizont asupra consideratiilor generale,
din nou asupra povestirii, si din nou asupra consideratiilor generale. Artist autentic, el nu putea
s-mi reproseze cum c textul meu nu reflecta adevrul. Dar s admit c tocmai ceea ce
prezentam eu era adevrul n deplintatea lui, aceasta i-ar fi zdruncinat convingerile de membru
al partidului si al societtii sovietice.
Nu era prima dat c se producea n sufletul lui de cte ori, desigur, se produsese aceast
coliziune, dar poate niciodat n-tr-o form asa de grav! El nu-si trgea viata dect dintr-un
singur izvor: literatura rus de la acele prime versuri ale lui Nekrasov nvtate pe de rost nc
de pe cnd, copil fiind, umbla descult, si de la prima lui poezie compus la treisprezece ani. Era
devotat literaturii ruse, sfinteniei cu care ea abordeaz viata. Nu dorea altceva dect s fie
precum cei de odinioar, ca Puskin si ca oamenii din anturajul acestuia. Dup exemplul lui
Esenin, ar fi fost gata s moar de fericirea de a mprtsi o soart asemntoare celei a lui
Puskin. Dar nu mai era acel secol; de toti si peste tot mbrtisat,
38
nrdcinat n inima fiecruia si cu att mai mult n inima unui redactor-sef era un alt adevr,
unul mai important, adevrul partidului. A ndruma literatura rus, a o ajuta, el n-ar fi putut s-o
fac astzi fr carnetul de partid. Iar el nu putea s poarte carnetul de partid fr s fie sincer cu
partidul. Trebuia ca aceste dou adevruri s nu se despart, ci s se contopeasc de
aceasta avea el nevoie ca de aer. (Motivul pentru care n curnd l va ndrgi si si-1 va apropia
asa de mult pe Laksin este c acesta este mare mester n concilierea celor dou adevruri, stie
s treac artistic de la unul la cellalt fr s lase s se vad fisuri.) Dup ce mai nti
manuscrisul trecea printr-un prim sentiment al iubirii, Tvardovski trebuia neaprat s-1 fac s
treac printr-un al doilea sentiment, si numai asa putea s-1 publice ca pe o oper sovietic-
Noi toti sedeam nemiscati, dar el se ridica si, folosind spatiul din spatele scaunului su, fcea doi-
trei pasi ncolo si-ncoace si vorbea: Dumneavoastr insistati prea mult pe latura neprezentabil a
satului!... ia dati mcar o rait si prin partea lui mai luminoas. .. Dumneavoastr nu vedeti
dect degenerati, vrcolaci, dar snt multe sate din care ies si generali, si directori de uzine, si
apoi vin n satul lor n concediu." si tot el preciza: Nu, eu nu v spun s faceti din Kira o
komsomolist." Cnd gsea prea crestineasc" atitudinea naratorului fat de viat, cnd, ca un
animal priponit, se nvrtea n jurul ideii c binele a devenit la noi sinonim cu proprietatea si-si
amintea de Tolstoi: Copii, binele este acela despre care v vorbea btrnul!" si unde nu ncepea
s-mi laude povestirea pentru afinitatea ei cu proza moral a lui Tolstoi. Apoi i reprosa Matrionei
c artisticeste este mai subtire" dect Ivan Denisovici. (Evident, dac artisticeste este mai subtire,
acesta este un motiv suficient pentru a nu o publica...) Dar apoi iar o luda cnd pentru expresiile
ei populare, cnd pentru notatiile asupra vietii stesti.
La un moment dat ncepu s laude realismul fr epitete" si recunoscu c realismul critic nu i se
pare deloc mai ru dect cel socialist.
si apoi nc multe si mrunte despre baza tehnico-material care, n America si n Suedia, este
mai dezvoltat, si despre noi stia care, n douzeci de ani, n-o s le ajungem din urm, despre
felul n care noi deja le ntoarcem spatele cu dezgust". si n acest moment si aminti cum Stalin,
combtndu-1 pe Trotki, promitea s
39
v\\
construiasc socialismul nu pe seama jefuirii satului". si deodat, de parc cineva ar fi proiectat
un fascicul de lumin asupra lui, si nvluindu-ne cu niste priviri uimite, a ntrebat: si pe seama a
ce a fost construit?" Dar noi 1-am lsat s se complice, am continuat s tcem si el s-a angajat
din nou ntr-un du-te-vino tacticos pe parchetul lipicios si ntr-o peroratie despre decalajul dintre
moral si baza tehnico-material. Totusi, insista el, religia n-a avut dect o slab actiune inhibitiv
asupra instinctelor rele". (N-am nteles: atunci ce le inhiba odinioar?...)
si uite asa si-a continuat monologul aproape nentrerupt, cnd radiind de noblete, cnd plecndu-si
capul pe sub plafonul dogmatic; cnd tresrind sub efectul intuitiei adevrului, al intuitiei care-o ia
naintea auzului si a vzului poetului; cnd ca un buldozer m-pingnd din greu mormanele de
gunoi bune pentru o baricad din grajdurile lui Augias.
Dar noi nu obiectam si nu ncuviintam noi tceam. Obiecta ns povestirea despre btrna
nevoias pe numele de Matriona, manuscrisul tcut pe care, conform promisiunii pe care i-o
fcuse lui Dementiev, urma s-1 elimine. si, nentmpinnd nici o obiectie cu voce tare, dar ca si
cnd i s-ar fi infirmat toate argumentele, Alek-sandr Trifonovici, cu un geamt de pocit, a pus la
btaie ultimul si principalul argument:
Eh, doar n-o s-mi spuneti c Revolutia din Octombrie a fost fcut de florile mrului!
Nici unul dintre noi nu spusese asa ceva, Doamne fereste! nici unul nu scrisese asa ceva! Dar
ceea ce acum devenea jenant era faptul c nici unul dintre noi nu aprobase, nu zmbise, nici
mcar un semn cu capul nu fcuse. Ne complceam ntr-o tcere necuviincioas.
Cum? noi nici mcar acest lucru, cel mai simplu dintre toate, nu-1 ntelegeam? Nedumerit, ca
orbit nc de lumina proiectoarelor, Aleksandr Trifonovici se plant ca un taur n fata noastr si
exclam nostalgic:
Pi, dac n-ar fi fost Revolutia, nu 1-am fi descoperit pe Isa-kovski!... si eu cine as fi fost dac
n-ar fi fost Revolutia?...
Niste evenimente poetice disparate, iat tot ce-i venea pe limb n acest minut! (Dar Esenin, dar
Kliuev, Klcikov au existat fr Revolutie? si ce-au primit de la ea?)
40
si concluzia deliberrii a fost aceea c nu, desigur nu, chestia asta nu poate fi publicat".
Desi dup aceea ar fi fost firesc ca manuscrisul s i se restituie autorului, Tvardovski, n
ncurctura celui cu constiinta vinovat, mi-a zis:
Deocamdat mai las-1 totusi la redactie. L-o mai citi careva...
Acum c manuscrisul iesise deja la lumin, nu mai aveam nimic de pierdut, puteam s-1 las la
redactie.
si m-a mai rugat ceva A.T. (dup multe cte spusese, asta suna de-a dreptul uluitor):
Un singur lucru ti cer: s nu te crispezi ideologici S nu te apuci s scrii unul dintre acele
lucruri pe care redactorii, cu de la ei putere, le-ar lsa s treac, fr s m consulte.
Adic, el nu putea s publice nimic din ceea ce-i adusesem eu dar m ruga ca pe viitor s nu
scriu altfel!
Tocmai asta si puteam s-i promit...
Dorind s mai atenueze refuzul, A.T. ncepu s vorbeasc de msurile luate n vederea publicrii
lui Ivan Denisovici, msuri care erau nc de domeniul fantasticului. si se poticni, n realitate nici
el nu stia: ce s ntreprind? cum s procedeze? cnd? mi zise linistitor:
Hai, s nu ne zoresti. Nu ntreba n ce numr va fi asta. Eu nici n-aveam aceast intentie. Se
terminase fr Lubianka
multumesc din suflet. Nu pierdusem dect ntr-o privint: dezvluisem, pur si simplu, secretul. De-
acum trebuia s-mi ascund de trei ori mai bine scrierile deja gata si lucrarea n curs. I-am replicat:
Chestia asta are important la tinerete, atunci esti nerbdtor s te vezi publicat ct mai
repede. Dar acum, altele snt preocuprile
mele.
***
Cu aceasta ne-am desprtit pentru destul de mult vreme. Eu nu 1-am zorit cu nimic pe
Tvardovski si, n acel an, n-am gsit nimic incorect n ritmul lent n care se desfsurau lucrurile. si
apoi, cu ce as fi putut s compar acest ritm, cu ce unitate de msur s-1 msor? Oare pn
atunci mai existase vreun caz asemntor n literatura noastr?
- E usor de fcut reprosuri cnd nu exist precedente. Cnd pui oul de gin pe vrful su usor
lovit, toat lumea vede c acesta
41
poate s stea drept. Or, pn atunci, nimnui nu-i reusise aceast figur. Printre asii literaturii
sovietice, cine, nainte de Tvardovski si n afara lui Tvardovski, ar fi avut vointa si ndrzneala s
propun sus de tot o asemenea povestioar exploziv? La nceputul anului 1962 era absolut
imposibil s anticipezi cile si mijloacele prin care el va actiona si n ce msur va reusi.
Dar au trecut anii, stim c Tvardovski a ntrziat cu unsprezece luni publicarea povestirii, si este
usor astzi s-1 acuzi c nu s-a grbit, c a trgnat lucrurile n mod inadmisibil, n momentul n
care povestirea mea tocmai sosise la redactie, Nikita nc mai tuna si fulgera mpotriva lui Stalin,
nc mai socotea ce piatr s mai arunce asupra acestuia si tare i-ar fi fost de folos mrturia
unei victime! Da, dac n momentul acela, imediat, n siajul congresului al XXII-lea, s-ar fi publicat
Ivan Denisovici, ar fi fost si mai usor ca n jurul acestuia s se dezlntuie huiduitul antistalinist si,
cred, Nikita, impulsiv cum era, cu plcere ar fi nghesuit n Pravda si capitolele O noapte a lui
Stalin" trase din al meu Prim cerc. Aceast publicare n Pravda, cu drgutul de tiraj de cinci
milioane, se contura atunci n mine foarte clar, aproape pregnant, o vedeam ca n mrimea ei
natural.
Astzi, nu mai stiu: cum s evalum cu dreptate? Povestea, s i-o fi dus-o si s i-o fi spus-o eu
lui Nikita? Fr concursul lui Tvardovski, nici un congres al XXII-lea n-ar fi ajutat la nimic. Dar, n
acelasi timp, cum s nu spun acum c Tvardovski a ratat o ocazie unic, a ratat momentul de vrf
al fluxului, care ne-ar fi rostogolit micul nostru poloboc departe, departe, dincolo de lantul de
stnci staliniste, si numai acolo i-ar fi revelat continutul. Dac atunci, n cele dou-trei luni dup
congres, am fi publicat si capitolele despre Stalin ce mult ar fi crescut eficienta demascrii
acestuia, ce mult le-am fi complicat sarcina celor care, mai trziu, s-au ocupat cu recosmetizarea
acestuia. Literatura putea s accelereze mersul istoriei. Dar nu 1-a accelerat.
Viktor Nekrasov, scandalizat, mi spunea n iulie 1962:
Eu nu nteleg; la ce bun asemenea ocoluri complicate? Culege, cci, nu stiu ce reactii, apoi va
redacta o scrisoare. Dar el are la ndemn receptorul acelui telefon. Se ridice receptorul si s-1
sune direct pe Nikita! I-o fi team...
Tvardovski, ntr-adevr, are un asemenea caracter nct i se face ru dac i se refuz o cerere.
Se spunea c pentru el era un chin
42
cnd era rugat s intervin pentru cineva, pentru rezolvarea vreunei cereri de locuint: dac
deodat el, deputat n Sovietul Suprem si membru supleant al CC, se vede refuzat? umilitor,
nu-i asa?...
Se poate presupune c se temea c, adresndu-se prea direct si intempestiv lui Hrusciov, va
compromite sansele nuvelei. Dar cred c aici era vorba mai degrab de obisnuita inertie a acelui
cerc de nomenclaturisti, cerc n care se nvrtea de-atta timp: ei duc o viat comod si nu le st-n
fire s se grbeasc a fauri o istorie mereu fugar oare pentru c ea nu va mai duce nicieri?
oare pentru c, la drept vorbind, nu ei o furesc? Dar mai era si faptul c, n urma descoperirii
fcute de el, Tvardovski ncerca de cteva luni un anumit sentiment de plenitudine; nuvela l
satisfcea si nepublicat. El, ca unul pentru care zilele nu intraser n sac, a dat-o spre lectur lui
Ciukovski, lui Marsak si nu numai pentru ca prin numele lor s consolideze destinul viitor al
manuscrisului, ci si pentru ca s se delecteze el nsusi pe seama aprecierilor lor, s le citeasc
pe acestea cu voce tare membrilor redactiei si s le transforme n subiect de conversatie cu bunii
si amici (mie nu mi le-a artat, temndu-se c am s mi-o iau n cap). si lui Fedin i-a dat
manuscrisul (reactia a fost nul) si nu s-a opus ca acesta s le fie transmis spre lectur lui
Paustovski si Ehrenburg (cum nu-i avea la inim, oferta n-a fcut-o el personal). A mosmondit
mult la o prefat pentru nuvel (la drept vorbind, prefata ar fi putut si s lipseasc: la ce bun s te
mai justifici?). Astfel, pe durata multor luni, s-a pregtit pe-ndelete, fr s se lmureasc nc
asupra modalittii de a ajunge cu problema mai sus. A da textul la cules si a-1 trimite la cenzur,
att si nimic mai mult, i se prea funest (ntr-ade-vr ar fi fost funest): cenzura nu s-ar fi multumit
numai s-1 interzic, ci imediat ar fi fcut raport la sectia cultur" a CC, si aceasta ar fi purces pe
loc la msuri preventive ostile.
si lunile treceau se rcea, ba chiar dispruse complet ardoarea congresului al XXII-lea.
Nestatornic n toate ntreprinderile sale si cu att mai mult n continuarea acestora, de umoare
schimbtoare, Hrusciov trebuia n plus s-1 sustin pe Nasser, s-1 aprovizioneze cu rachete pe
Castro si s descopere mijlocul radical (cel mai bun dintre cele mai bune, de data aceasta) de a
salva agricultura si de a-i asigura deplina nflorire, si apoi si cosmosul s-1 urmreasc nu stiu
unde, si s ntreasc lagrele slbite dup cderea lui Beria.
-' 43
si nc un pericol, neasteptat pentru Tvardovski, exista n aceast practic a lecturilor, a
recomandrilor si a pregtirilor planificate: n veacul nostru mecanografic si fotografic, copiile
manuscrisului se rspndeau foarte repede. (Se pare c primii vinovati de toate acestea erau:
acelasi V. Nekrasov care a luat prieteneste, numai pentru o noapte, manuscrisul de la Tvardovski
si 1-a dat la reproducere fotografic, pe de o parte, si N.I. Stoliarova, devenit n cu-rnd prietena
noastr apropiat, pe de alt parte, vezi Completarea a cincea, schita 9. Ambii binevoitori au
actionat de bun-credint, dar n realitate gestul lor a fost duntor.) n seiful lui Novi mir,
exemplarele originale erau tinute sub o supraveghere sever dar n acest timp zeci, dac nu
sute de copii dactilografiate si fotocopii se rspndeau deja prin Moscova si Leningrad, ajungeau
la Kiev, Odessa, Harkov, Nijni Novgorod. Rspndirea se intensifica pe fundalul convingerii
unanime c textul cu pricina nu va fi publicat niciodat. Tvardovski era suprat, cuta s
descopere o trdare" n redactie, nentelegnd tehnica si ritmurile secolului nostru, nente-legnd
c el nsusi, cu colectia lui de ditirambi orali si recenzii scrise, era propagatorul numrul unu. El
continua s se codeasc, nu se hotra, lunile treceau si iat, se contura pericolul real ca
nuvela s se strecoare spre Occident, si acolo oamenii snt mai operativi si, o dat publicat
acolo, ea nu va mai fi niciodat publicat la noi. (Logic perfect accesibil omului sovietic si
absolut inaccesibil occidentalului. Cci, pentru noi, lumea nu este lume, ci lagre" vesnic
beligerante, asa am fost educati.) Faptul c, dup ce manuscrisul a ajuns n Occident, nu s-a
ntmplat nimic timp de aproape un an de zile, este si el o minune nu mai mic dect nssi
publicarea n URSS. Dar nu a ajuns n Occident din cauza superficialittii occidentale: strinii
care au aflat despre aceast povestioar n-au dat important.
Probabil acest pericol 1-a si determinat pe Tvardovski s se grbeasc, n iulie a mers la Vladimir
Semionovici Lebedev, expertul lui Hrusciov n probleme de cultur, si i-a predat manuscrisul cu
n anex un mnunchi de recomandri.
n tot acest timp, Tvardovski nu m-a chemat la el nici mcar o dat. Eu aflam numai din relatrile
Annei Berzer cte ceva despre ce se mai ntmpla pe-acolo pe la redactie, ncepeam de
asemenea s fac cunostint, din cnd n cnd, cu oameni care-mi citiser nuvela. Vreo douzeci
de asemenea cititori mi ddeau mie, cel iesit
44
din anonimatul clandestinittii, senzatia c snt nconjurat de o mare multime de oameni si c am
dobndit o celebritate rsuntoare.
M pregteam febril pentru o nou perioad periculoas a vietii mele. Una era s-mi ascund
manuscrisele, cnd nu eram dect un fir de nisip printre alte fire de nisip; alta era acum, dup ce
fusesem descoperit si cnd Lubianka putea s manifeste o curiozitate mai tenace dect aceea a
lui Novi mir si s-si trimit bietii s vad ce-am mai scris. Am nceput s-mi verific ascunztorile
si le-am gsit prea simple, cu totul vulnerabile n fata acestor specialisti ai efractiei. De data
aceasta, eu nsumi am spart si am distrus al doilea plafon al dulapului, ca s nu mai rmn nici o
urm; toate variantele si ciornele de prisos le-am ars de n-a mai rmas nici una. Restul m-am
decis s nu-1 mai tin acas, si n ajunul Anului Nou 1962, mpreun cu sotia, am dus, la prietenul
ei Teus din Moscova, draga mea arhiv (dup trei ani si jumtate aceast arhiv avea s fie
ridicat de zbirii KGB-ului). n legtur cu acest transfer am o amintire deosebit de vie. n vagonul
de metrou n care cltoream n acea zi de srbtoare, a dat buzna la un moment dat un huligan
beat care a nceput s se ia de pasageri. si s-a ntmplat c printre brbatii prezenti nu s-a gsit
nici unul care s ia atitudine: unul era btrn, altul prea prudent. Normal ar fi fost s intervin eu
nu eram departe de individul cu pricina si aveam o mutr care putea s-1 domoleasc. Dar noi
aveam la picioare valijoara scump cu toate manuscrisele si eu, unul, n-arh ndrznit s m
implic: dup o ncierare, ajungi inevitabil la militie, fie ca participant, fie ca martor, oricum te-
ar nregistra, mai bine-ti vezi de treaba ta. Ar fi fost un episod tipic rusesc ca ingenioasele fire ale
retelei mele s se rup din cauza unui asemenea huligan. si astfel, pentru a-mi ndeplini datoria
de rus, a trebuit s manifest o stpnire de sine atipic pentru un rus. si, ca un las, am preferat s
m acopr de rusine, s-mi feresc ochii de privirile pline de repros ale femeilor care parc ne-
ntrebau: ce brbati mai snteti si voi?
Poate nu ntr-o form asa de umilitoare, dar de cte ori, la fel de opresiv, istovitoarea mea
conspiratie literar nu m-a lipsit ea de libertatea de actiune, de libertatea de exprimare, de
libertatea de a-mi ndrepta spinarea. Toti ne simteam oprimati, dar eu mai duceam n crc si
povara unei activitti clandestine; astfel, de la cte preocupri de creatie literar n-am fost eu
deviat. Toate oasele
45
mele gem, toate oasele mele implor: ajut-ne s ne dezdoim! ce pot s fac?
mi mutasem arhiva, dar din ntlnirea din ianuarie de la Novi mir eu am nteles c, la drept
vorbind, nimic nu pleca la tipar, n aceast situatie nou si plin de pericole, trebuia ca, n paralel
cu activitatea la scoal, s continui s folosesc pentru scris timpii morti ai zilelor mele. Simteam
nevoia s mai dactilografiez o dat, o ultim dat, Cercul si ncepnd din ianuarie 1962 mi-am
asumat acest risc. Timp de patru luni de zile, pn la sfrsitul lui aprilie, nu m-am ocupat de nimic
altceva; ct despre soarta lui Ivan Denisovici un singur lucru m preocupa: s nu se urneasc
nimic n aceste luni, s nu se schimbe nimic, fie si s nu avanseze nimic numai s-mi pot
termina romanul n liniste.
Nici s m rog de cineva nu era nevoie: n legtur cu Ivan Denisovici se btea pasul pe loc. n
perioada srbtorilor de l Mai, eu, nc neluat n vizor, am reusit s le duc Zubovilor n Crimeea
(unde se mutaser dup exil) exemplarul dactilografiat al romanului precum si un numr de copii
compacte fcute n secret. Apoi acas m ocupam cu diferite puneri la punct si iat c vara btea
la us. Trebuia s profit de sezonul cald ca s voiajez si cu ocazia aceasta s si difuzez niste
microfilme prin zona Kamei si a Uralilor. Toat povestea cu Novi mir prea asa de compromis
(si cu att mai bine! gndeam eu, mi voi regsi treptat linistea), nct ne-am pus n gnd, eu si
sotia, s plecm spre Enisei si Baikal (cltorisem eu prin Siberia, dar numai n vagon de
detinuti" si numai pn la Novosibirsk). Pn la urm a iesit conform proverbului: Sracul n-are
dect s se-nsoare, dar noaptea i va fi scurt." Exact la Irkutk, nici mai departe nici mai aproape,
m astepta o telegram urgent din partea lui Tvardovski care m invita s trec pe la redactie
pentru cteva minute".
Dar, de la Irkutk pn la locul acelei ntlniri pentru cteva minute" erau patru zile si patru nopti de
cltorie cu trenul.
Redactia s-a reunit din nou n plen. Mi s-a spus vag c o instant important (aceasta nsemna
V.S. Lebedev) mi-a aprobat nuvela. Dar au fost exprimate cteva dorinte privind mbunttirea ei.
Tvardovski socotea c aceste dorinte nu erau foarte numeroase si m ruga struitor s le
satisfac, s nu ratez sansa care mi se oferea.
El se strduia din rsputeri s nu-si exteriorizeze prea mult starea de jubilatie. Sufletul lui de copil
i se revela prin bucuria irepresibil
46
ce i se citea n priviri. Tare era multumit de succesul planului pe care-1 urmrise pe parcursul
multor luni si numai ceremonialul unei sedinte de redactie l obliga s lase a se crede c adaug
si el anumite remarce de-ale lui, dar de fapt, de la mine nu voia dect un singur lucru: s le accept
pe cele ale lui Lebedev. Dar el nu a vorbit chiar asa de direct si a condus cu seriozitate sedinta,
propunnd tuturor membrilor s sugereze corecturile pe care ei le considerau a fi de rigoare.
S-au spus unele lucruri, dar nimeni n-a venit cu ceva esential pentru c fiecare nu urmrea
altceva dect s-i fac pe plac redac-torului-sef si chiar si interzicea s aib vreo prere proprie,
distinct de-a acestuia. (Aceast practic nu Tvardovski a creat-o, ea s-a creat de la sine n
revist, fireste, n virtutea alinierii fiecrei prti la ansamblu, aceasta s-a format ca n orice
institutie, ca la orice verig a sistemului sovietic.) Dar tocmai Dementiev sta acolo lipit de scaunul
lui si tocmai el vedea cum se sparge cercul, cum cedeaz plafonul. Aleksandr Grigorievici
Dementiev, care nu se rusina de faptul c fusese secretar al organizatiei de baz a scriitorilor din
Leningrad, iar n vremea lui Hrusciov devenise comisar al celei mai liberale reviste cine oare si
de ce l trimisese aici? putin pentru a se mprospta, putin pentru a se purifica, dar si pentru
a mpiedica publicarea unor texte! Acum, fat de cei care-1 trimiseser aici cu jumtate de
norm, dar cu o dubl responsabilitate, el nu putea s recunoasc autoritatea fie si a referentului
lui Hrusciov si s fie de acord cu atitudinea binevoitoare a ntregii redactii. Om practic, el n-a luat
cuvntul atunci, n decembrie 1961, cnd toti m ludau si m flatau: stia el prea bine c si-asa
aceast nuvel n-o s fie publicat. Dar acum cnd, din cauza evenimentelor care o luau razna si
bruscau legea, se contura perspectiva ca nuvela mea s rzbeasc la lumin, acum trebuia s
fac totul pentru a o corija.
Unde oare dispruse expresia lui cnd malitios-amical, cnd afectiv-amical, asociat cu capul n
plin ncruntire si lsat ntr-o parte ntr-un mod care-1 fcea simpatic? si ce dur devenise
maniera lui, altdat cuceritor-amabil, de a-1 pronunta pe o"! si ce se mai mbujora, ce i se mai
urca dogoarea pn la urechi! O precizare ns: el nu fcea pe olimpianul, ci polemiza, trind cu
emotie momentul cu emotie c nu va cstiga, c nu va convinge. Descrcrile energiei retorice
nu luau dect forma unor cuvinte mari
47 '
precum realism socialist, comunism, patriotism, materialism. Dac ar fi fost dup voia lui
Dementiev, el atta mi-ar fi dat la rindea nuvela nct aceasta ar fi devenit neted ca oglinda si n-
ar mai fi avut nici o asperitate. Dar aici trebuia s umbli la miez. Atunci a nceput s m acuze c
fac de ocar steagul si simbolul artei sovietice Crucistorul Potemkin, si s sustin c trebuie
suprimat orice aluzie la acest subiect. si, n plus, c trebuie suprimat dialogul dintre Alioska si
suhov cu privire la Dumnezeu pentru c, din punct de vedere estetic, este cu totul inexpresiv,
iar din punct de vedere ideologic este incorect, si prea lung, si nu face dect s strice o nuvel,
altminteri valoroas. si n plus, mai spunea el, autorul nu trebuie s se abat de la exacta
evaluare politic a banderistilor', chiar n conditia lor de detinuti n lagr, pentru c ei au minile
ptate de sngele oamenilor nostri sovietici. si n plus... El sustinea acum c a fcut multe
adnotri pe textul dactilografiat si c ar putea s mi le arate concret, numai c a uitat textul acela
acas.
Ca un mistret nfuriat arta Dementiev la sfirsitul monologului su, si dac i s-ar fi pus acum n
fat cele o sut cincizeci de pagini ale textului dactilografiat probabil c le-ar fi fcut bucti-bu-
ctele.
si Tvardovski nu zicea nici da nici nu. Da,c n-ar fi avut dreptate, n-ar fi avut! Dar rationamentul
comisarului politic era foarte just, din nuvela mea amorfa el voia s fac o arm a realismului
socialist si ce putea s-i obiecteze redactorul-sef? Nu putea s-i obiecteze, dar Dumnezeu stie
de ce nu zicea da. El nu-1 sustinea nici printr-un semn cu capul, nici printr-un semn cu ochiul. si
se uita la mine de parc ar fi asteptat ceva din partea mea. Dac as fi cedat, hopul ar fi fost
depsit.
Totusi Dementiev exagera! Cu toat inteligenta lui evident si percutant, el ignora complet
specia noastr de fosti detinuti, aliajul din care este fcut tribul nostru. Dac si-ar fi supravegheat
modul de exprimare, dac ar fi cerut si el acolo niste concesii minime, chit c detestabile,
suficient de duntoare textului as fi luat not de toate observatiile fcute si, apoi, combinndu-
le cu exigentele expertului lui Hrusciov, as fi chibzuit asupra materialului respectiv
1 Stepan Bandera, lider nationalist ucrainean, internat de germani ntr-un lagr de concentrare,
emigrat dup al doilea rzboi mondial, asasinat la Miinchen de ctre agentul sovietic Stasinski.
(N.t.)
48
si poate as fi stricat ceva. Dar, n fata acestei priviri pline de furie agresiv, eu am rspuns ferm,
fr efort, fr s m ntreb ctusi de putin dac o s m avantajeze sau nu aceast reactie a
mea. M gndeam la tovarsii mei de detentie, la fratii mei, la greva foamei de la Ekibastuz, la
rebeliunea de la Kenghir1. si m cuprindea rusinea si dezgustul c eu nc m mai trguiam cu
oamenii de aici, c puteam n mod serios s concep c niste literati, posesori ai carnetului rosu,
ar fi devenit, dup congresul al XXII-lea, capabili s tipreasc vreun cuvnt purttor de adevr.
Zece ani am asteptat am rspuns eu usurat si pot s mai astept nc zece ani. Nu m
grbesc. Viata mea nu depinde de literatur. Dati-mi manuscrisul, vreau s plec.
Cuprins de panic, a intervenit Tvardovski:
Dar dumneata n-ai nici o obligatiei Tot ce s-a spus astzi aici, rmne la aprecierea dumitale
personal. Dar dorinta vie a noastr a tuturor este ca manuscrisul s treac.
si Dementiev n-a mai scos un cuvnt! S-a potolit. S-a mblnzit. Ajunsese la limita dincolo de care
nu mai avea nici o influent asupra sefului. Nu putea s se aventureze mai departe.
si acum trebuia s merg... chiar la Dementiev acas ca s iau exemplarul original. Ce se mai
schimbase, ce prietenos deve-nise! Era oare el cel care, cu jumtate de or mai nainte, se repe-
zise asa de mnios la mine, btnd din copite? Nitam-nisam, iat-1 propunndu-mi acum s
lucrez... n apartamentul lui. Nitam-nisam, uitnd cu totul de acea terminologie de ,,-isme"
bubuitoare, iat-1 ncercnd prin anumite vagi aluzii s m roage s-1 nteleg. Ehei, era mai nobil
metalul din care era fcut acest comisar. El se pare, se retrsese n spatele multor pereti
desprtitori, si n spatele fiecrui perete care se aduga era tot mai trist. (Apropo, am auzit dup
aceea c se trgea dintr-o familie de negustori bogati; dat fiind vrsta lui, el trebuie s fi
cunoscut si acel mod de viat. Teama de anchete s fi fost aceea care-1 fcea s caute a fi pe
linie? Se ntmpl. Se pare c si Sufronov este n aceeasi situatie. Snt vreo ctiva, asemenea
slujitori n protipendada literar.)
si iat-m din nou n fata nuvelei mele. Eu, dragul de mine, stiam ceea ce redactia nu stia: ce se
manipulase si se rscroise aici nu mai coincidea deloc cu varianta adevrat. Aceasta nu mai era
1 Ekibastuz si Kenghir, locuri de detentie n Kazahstanul de Nord. (N.t.)
49
deloc nuvela mea n virginitatea ei initial. Unde s-a nceput se poate si continua. Ar mai fi nc
destul dinamit n ea, chiar si dup tieturile operate. Dar mi se prea de ru augur un
asemenea nceput de drum n literatur: s las din pret cum fac ei toti. Mi-aduc aminte ca azi c
n momentul acela, n ce m privea, as fi preferat s nu corectez nimic, si dracu s-i ia, n-au
dect s n-o publice. si totusi ar fi fost stupid s nu ncerc defel. Chiar atenuat cu o jumtate de
procent, cu trei sferturi de procent (att reprezenta n pondere si volum concesia pe care
decisesem s le-o fac lui Lebe-dev si revistei Novi mir totusi, o dat publicat, o s aib efect!
Da, merita s ncerc.
Dac m gndesc bine, Lebedev mi cerea niste lucruri uimitor de minore. Nu atingeau cu nimic
esenta nuvelei. Pasajele cele mai ofensive pe care, cu strngere de inim, probabil c le-as fi
sacrificat, el le-a ocolit de parc nici nu le-ar fi observat. Dar ce era cu acest liberal furisat acolo
la vrf, n imediata apropiere a primului secretar al CC? Cum se strecurase acolo? Cum de rezista
acolo? Ce program avea? Cci trebuia ajutat!
n esent, Lebedev mi cerea s scot toate acele pasaje n care cpitanul de rangul doi aprea,
dup criteriile lui Ivan Denisovici, drept un personaj comic, asa cum si era conceput, si s
subliniez partinitatea acestuia (trebuia s existe si un erou pozitiv"!). Sacrificiul acesta mi se
prea cel mai mic dintre toate. Eu am scos ceea ce era comic, a rmas ceea ce era oarecum
eroic", dar insuficient dezvoltat", dup cum s-au exprimat ulterior criticii. Cam exagerat prea
acum protestul cpitanului de rangul doi la schimbarea grzii (initial protestul fusese conceput ca
burlesc), dar, poate c aceasta nu strica tabloul lagrului. Apoi trebuia folosit mai rar cuvntul
papagali", cerint creia m-am conformat fcndu-1 s apar nu de sapte ori, ci de trei ori;
aceeasi cerint n legtur cu ticlos" si ticlosi" cnd se vorbeste despre sefi (aveam n privinta
aceasta cam multicele exemple); trebuia de asemenea ca nu autorul, ci cpitanul s-i condamne
pe banderisti (am atribuit aceast fraz cpitanului, dar ntr-o editie separat am suprimat-o: n
gura cpitanului, ea suna firesc, dar ei si asa au fost prea mult mproscati cu noroi), n plus
trebuiau nzestrati detinutii cu o anumit sperant de libertate (dar acest lucru eu nu puteam s-1
fac). si, culme a comicului pentru mine, care-1 uram pe Stalin, mi se cerea ca mcar o dat s-1
numesc pe acesta ca vinovat de toate nenorocirile, (ntr-a-
50
devr n nuvel, el nu era pomenit niciodat de nimeni! Desigur, omisiunea nu era
ntmpltoare: vinovat, dup mine, era ntreg regimul sovietic, nu numai Stalin.) Am fcut aceast
concesie, men-tionndu-1 o dat pe ttucul cel mustcios"...
Am introdus corecturile respective n text, am plecat din Moscova si din nou a nceput pentru
mine o perioad de deplin acalmie si lips de orizont (ah, nu m-au lsat s vd Baikalul!). Din
nou totul a revenit la starea anterioar de imobilitate, ca si cum nuvela nu se pusese niciodat n
miscare, ca si cum totul nu fusese dect un vis. Abia la sfrsitul lui septembrie, si asta n mare
secret, am aflat de la Berzer cum evoluau lucrurile. La dacea de la Pitunda, Lebedev ncepuse
s-i citeasc nuvela mea lui Hrusciov (lui Ni-kita, n general, nu-i plcea s citeasc, el cuta s
prind din filme ceva cultur). Nikita asculta cu atentie aceast nuvel amuzant, rdea cnd
trebuia, scotea cte un ah si mcia cnd trebuia, si, dup ce s-a ajuns cu lectura la jumtatea
textului, a cerut s fie chemat Mikoian ca s asculte mpreun. Totul a fost aprobat de la un capt
la altul si ceea ce a plcut n mod deosebit a fost, desigur, scena muncii: cum economiseste Ivan
Denisovici mortarul" (chestia asta Hrusciov avea s-o povesteasc la ntlnirea de la Kremlin).
Mikoian nu i-a fcut nici o obiectie lui Hrusciov, si astfel destinul nuvelei a fost hotrt n urma unei
lecturi fcute oarecum la gura sobei. Totusi, Hrusciov voia s aranjeze totul n chip democratic.
Dou sptmni mai trziu Hrusciov si ncheiase perioada de concediu si se ntorsese deja la
MoscovaNavi mir primeste pe la amiaz un ordin prin care CC cerea ca a doua zi dimineat s
i se aduc nici mai mult nici mai putin de 23 de exemplare ale nuvelei. Or, la redactie nu erau
dect trei. S le dactilografieze? Nu s-ar reusi! Deci trebuia dat la cules. S-au angajat cteva
linotipuri la tipografia Izvestiei, s-a mprtit cte un fragment de nuvel zetarilor care, complet
nedumeriti, au trecut la operatiunea de culegere. Tot pe bucti au verificat materialul n timpul
noptii si corectorii de la Novi mir, care au fost contrariati de cuvintele neobisnuite, de topica
neobisnuit si au rmas cu gura cscat n fata unui asemenea continut. Apoi, n timpul
schimbului din zori, le-gtorul a brosat toate cele 25 de exemplare n cartonul albastru al lui Novi
mir si, dimineata, ca si cnd totul s-ar fi fcut de la sine, au fost depuse 23 de exemplare la CC,
iar matritele tipografice au fost ascunse n conditii speciale de pstrare sub lact. Hrusciov a
51
ordonat ca exemplarele respective s ajung la sefii cei mari ai partidului, iar el el s-a dus s
pun la punct agricultura din Asia Central.
Dup dou sptmni a revenit la Moscova sub zodia, fatidic pentru el, a mijlocului de
octombrie. La sedinta ordinar a biroului politic (prezidiu" i se spunea atunci), Nikita le-a cerut
celor prezenti s fie de acord cu publicarea. Nu stiu exact, dar se pare c totusi membrii biroului
politic nu si-au dat n mod explicit acordul. Multi s-au eschivat de la un rspuns precis (de ce
tceti?" a ntrebat Nikita), careva si-a luat inima n dinti si a ntrebat: si chestia asta cui i va da
ap la moar?" Dar, la vremea aceea dup legend, Nikita era de genul v zdrobesc pe toti".
Discutia nu s-a terminat, desigur, fr laude la adresa lui Ivan Denisovici care pune constiincios
crmid peste crmid. si s-a decretat publicarea lui Ivan Denisovici. In orice caz, nu s-a
nregistrat nici o voce care s fi fost categoric contra.
Asa s-a produs minunea cenzurii sovietice sau, cum mai exact a fost ea numit trei ani mai trziu,
consecinta voluntarismului n domeniul literaturii".
La 20 octombrie, ntr-o smbt, Hrusciov 1-a primit pe Tvar-dovski ca s-i comunice decizia
luat de biroul politic. Nu stiu dac a fost prima, dar n orice caz a fost ultima dat cnd au stat de
vorb, fr grab, ntre patru ochi. n inima lui Tvardovski, ca desigur n inima oricrui rus, a
oricrui om, exist o sete neostoit de a crede n cineva. Astfel, cndva, n ciuda totalei ruinri a
trnimii si a suferintelor propriei lui familii, el si-a pus credinta n Stalin si a vrsat lacrimi sincere
la moartea acestuia. Apoi, dup ce au fost dezvluite frdelegile lui Stalin, el, cu aceeasi
sinceritate, s-a lepdat de fostul idol si s-a strduit s cread ntr-un adevr nou, purificat, si n
nou-promovatul om care rspndea lumina acestui adevr. si anume n aceste culori 1-a vzut el
pe Hrusciov n cursul acestei convorbiri de dou sau trei ore; o lun mai trziu, la apogeul
prieteniei noastre, A.T. mi-a spus: Ce om bun si inteligent! Ce fericire s avem la crma trii un
asemenea om!"
n cursul acestei ntrevederi cu Tvardovski, Hrusciov a avut maniere de om blnd si vistor, chiar
de filozof. Nu avem motive s punem la ndoial acest lucru. Ca un vrf de pumnal se aflau deja
n conjunctie deasupra capului lui constelatiile dusmnoase. Probabil c primise deja telegrama
de la Gromko ce-1 informa c n
52
ajun la Casa Alb fusese abordat cu cuvintele: Spuneti cinstit, domnule Gromko, aveti rachete
n Cuba?" si ca ntotdeauna cinstit si sigur, Gromko a rspuns: Nu". Desigur, Hrusciov, discutnd
pasnic cu Tvardovski despre literatur, nu stia c la Washington se pregteau deja panouri cu
fotografii mrite ale rachetelor sovietice din Cuba, c n lunea urmtoare aceste panouri aveau s
fie prezentate delegatilor statelor americane si c John Kennedy va obtine acordul acestora cu
decizia lui, de o ndrzneal fr precedent, de a controla vasele sovietice. Nimic altceva dect
aceast singur duminic l mai desprtea pe Hrusciov de sptmna lui de rusine, team si
capitulare. si tocmai n aceast ultim smbt s-a ntmplat s-si dea viza pentru Ivan Denisovici.
Eu uneori chiar 1-am ntrerupt! mi povestea Tvardovski, mirndu-se si el de atta curaj. I-
am spus: nu se nasc copii din sruturi, desfiintati cenzura asupra literaturii! Cci dac operele
circul n manuscris, este cel mai ru lucru ce se poate ntmpla!" si Nikita asculta mpciuitor; ai
fi zis c nici lui nu-i erau strine aceste vederi. Cel putin, aceasta era impresia lui Tvardovski.
(Din confruntarea relatrilor lui n redactie se poate deduce c propriile lui idei, Tvardovski, fr
s-si dea seama, i le atribuia Iui Hrusciov, care nu scotea un cuvnt.)
Hrusciov i-a povestit lui Tvardovski c se strnseser deja trei volume de materiale privind crimele
lui Stalin, dar c deocamdat nu se public nimic.* Istoria va judeca faptele noastre." (Nikita
prindea aripi si se umaniza de fiecare dat cnd vorbea despre faptul c nimeni nu este nemuritor,
despre timpul limitat sorocit vietilor noastre. Se regsea acest motiv si n discursurile lui publice.
Era o trstur crestineasc de care el nu era constient, el, care fusese de la Lenin ncoace
aprigul prigonitor al bisericii! Nici unul dintre conductorii comunisti, nici pn la el, nici dup el,
nici mai la vest, nici mai la est dect el, n-a vorbit vreodat n felul acesta. Nikita era un tar care
nu-si ntelegea absolut deloc adevrata natur, nici menirea istoric, subminnd mereu acele
straturi care voiau si puteau s-1 sustin; el nu cutase niciodat, nu gsise niciodat un consilier
inteligent. Adjubei, ginerele su, un nvrtit si un plescar,
* Nimic nu ducea Hrusciov pn la capt, n-a dus pn la capt nici demontarea imaginii lui Stalin.
Putin s mai fi fcut si nimeni n-ar mai fi deschis gura ca s clefie despre marile merite" ale
ucigasului.
53
nu era nici el o lumin, era mai curnd un aventurier care i-a mai si grbit socrului su cderea.)
Hrusciov era convins c Stalin 1-a omort pe Kirov, dar n acelasi timp si ddea seama c, n
sine, acest Kirov era o persoan stears.
Se pare c totul era aranjat n legtur cu nuvela, si Tvardovski a dat ordin s apar n numrul
11 al revistei. Dar a nceput imediat drama rachetelor cu America. si nu era exclus ca furtuna
carai-bian s declanseze pe coridoarele CC un vrtej care ar fi luat pe sus si biata mea nuvel.
Dar lucrurile s-au linistit! nainte de srbtorile din noiembrie exact la un an dup ce lsasem
din mn nuvela am fost chemat pentru prima corectur.* n timp ce sedeam aplecat pe textele
dactilografiate toate acestea rmneau un mit, eu nu simteam absolut nimic. Dar cnd mi s-au pus
n fat paginile de revist nc netiate, am avut viziunea milioanelor de ignoranti crora li se
ofer ocazia s vad ivindu-se la suprafata apei balaurul vietii noastre concentrationare, si n
luxul neobisnuit al camerei de hotel, pentru prima dat, nuvela mea m-a fcut s plng.
n acest timp s-a transmis rugmintea lui Lebedev: s mai scot din manuscris cuvintele lui Tiurin:
Mi-am fcut semnul crucii si am zis: Totusi, tu existi, Creatorule, n cer. Mare ti-e rbdarea, dar
lovitura ta doare." S-au prins... S-au prins, dar trziu, n legtur cu acest pasaj, capital n
nuvel, unde eu le-arn rsturnat si le-am demontat toat legenda cu privire la pieirea unor sefi n
anul 1937! La redactie s-a ncercat nduplecarea mea: Lebedev se artase asa de ntelegtor! El
fcuse bresa si aranjase totul! trebuia acum s i se fac si lui o concesie. Era adevrat, si as fi
cedat dac
* Novi mir i-a pclit elegant pe cei de la cenzur: fr nici o explicatie, le-a trimis la viz prima
prob paginat a lui Ivan Denisovici. Dar cenzura, ngropat n transeele ei, habar n-avea de
hotrirea CC, luat cu usile nchise, dup rnduiala noastr dintotdeauna. Dup ce au primit
nuvela, cei de la cenzur au rmas cu gura cscat n fata acestei diversiuni ideologice" si au
telefonat indignati la revist: Cine a trimis acest manuscris?" Pi, noi cei de aici", a rspuns
inocent sefa de redactie N.P. Bianki. Dar cine 1-a aprobat personal?" Pi, ne-a plcut la
toti" ciripi Bianki. S-a auzit o amenintare oarecare si cel de la captul firului a pus receptorul n
furc. O jumtate de or mai trziu s-a primit un alt apel telefonic, vesel de data aceasta: Mai
trimiteti dou exemplare" (voiau s-1 citeasc si ei). Hrusciov ca Hrusciov, dar viza cenzurii
oricum trebuia s figureze pe fiecare fil.
54
aceasta ar fi fost numai pe contul meu sau pe cel al literaturii. Dar aici mi se propunea s cedez
pe contul lui Dumnezeu si pe contul mujicului, or, acest lucru jurasem s nu-1 fac niciodat. si
iat-m refuzndu-1 pe acest binefctor mitic, mie nc necunoscut.
si asa de mare era inertia pietrei deja puse n miscare si antrenate n plin rostogolire nct nici
consilierul lui Hrusciov n-a putut s corecteze si s opreasc nimic!
A ncercat s-o fac Adjubei: nu s opreasc piatra care se rostogolea, ci mcar s-i devieze
traiectoria. Poate fcea asta sub presiunea ortodocsilor si conformistilor, dornici totusi s fie ei
primii care s prezinte si anume n felul lor istoria lagrelor (si s se prezinte pe ei nsisi ca
principale victime si ca eroi principali); dar la mijloc era mai curnd un motiv mai meschin: pur si
simplu pentru a prelua initiativa (s pun fitilul"), pentru a-1 devansa pe Tvardovski acum, dup
ce parcursese un drum greu, si a-i smulge laurii, n comitetul de redactie al Izvestiei, Adjubei era
furios c aceast tem important nu fusese descoperit" de ziarul su. Cineva si-a amintit c
existase o mic povestire trimis din Cita, dar nepublicabil", drept pentru care fusese respins.
S-au npustit asupra cosurilor de hrtii, dar degeaba: textul respectiv era distrus. A fost contactat
G. selest care, urgent, a transmis telefonic din Cita textul Pepitei sale. Textul acesta a si aprut n
numrul festiv al Izvestiei a aprut ntr-o form nerusinat de simpl", si chiar fr cel mai mic
semn al exclamrii, da, ca si cnd timp de patruzeci de ani n ziarele noastre se publicaser
povestiri despre viata lagrelor si toat lumea se sastisise de ele. Tvardovski s-a simtit atunci
foarte afectat si s-a suprat pe Adjubei. n ce m priveste, cred c Pepita nu le-a folosit la nimic:
rostogolirea pietrei noastre era ireversibil. Le era dat cititorilor rusi s vad pentru prima dat
contururile lagrului tocmai ntr-o asemenea form.
Simtind deja c victoria este de partea lui, Tvardovski, ca editor prevztor si dibaci, privea mai
departe si, tocmai cu prilejul acelor festivitti de noiembrie, mi-a trimis o lung epistol:
.. .As vrea s-ti vorbesc de pe pozitia vrstei si experientei mele literare, nc de pe acum exist
attia oameni care solicit redactiei noastre s le dea adresa dumitale, exist atta interes fat de
dumneata, stimulat uneori de mobiluri extraliterare. Dar ce-o s fie cnd povestirea o s apar n
pres?... Va fi tot ceea ce se cheam glorie... Dac-ti scriu acum, este pentru a sublinia speranta
pe care
55
mi-o pun n calmul, fermitatea, naltul dumitale sentiment al demnittii personale... Ai trecut prin
multe ncercri, si mi-e greu s concep c unul ca dumneata ar putea s se clatine n fata acestei
ncercri... dimpotriv, uneori m ntreb dac lipsa dumitale de vanitate, acel ceva din atitudinea
dumitale vecin cu indiferenta, nu depseste oarecum msura... Pe mine care, cu colegii de
redactie... am trit ca pe o adevrat srbtoare a victoriei, ca pe un triumf, ziua n care am aflat
c totul merge bine, pe mine un pic m-a suprat acea retinere cu care ai rspuns la telegrama
mea de felicitare, acele cuvintele mi-este plcut, care n cazul de fat au fost, iart-m, pur si
simplu jignitoare pentru mine... Dar acum fac apel tocmai la lipsa de vanitate si la retinerea
dumitale fie ca ele s se accentueze si s rmn nsotitori statornici ai activittii dumitale
viitoare... Unii te vor sci cu rugmintile lor s le dai ceva, un fragment, o buctic, ti vor oferi
contracte, bani... Te implor, nu te lsa atras... nu te lsa cucerit, spune-le (noi avem oarecare
drept s mizm pe dumneata) c ai obligatii fat de Novi mir, care, poti s le spui, ia tot ce iese
din pana dumitale."
Pentru ei era o srbtoare a victoriei"! Iar eu i-am explicat starea mea sufleteasc: stiti ce
gnduri rni-au venit n minte cnd am deschis plicul dumneavoastr? Sotia mi-1 aduce si-mi
spune, foarte alarmat: Un plic gros de la Novi mir. De ce asa de gros? L-am pipit si am
spus: Este absolut clar. Cineva vrea de la mine alte concesii, dar eu concesii nu mai pot s fac.
Momentan, tiprirea s-a terminat... Din toate punctele de vedere, viata mea la Riazan merge n
asa msur pe vechiul fgas (dis-de-dimineat, n bunda mea de ocnas, m duc s tai lemne;
apoi m pregtesc de lectii, apoi m duc la scoal, unde snt dojenit c lipsesc de la nvtmn-tul
politic sau c nu particip la activitti extrascolare), nct discutiile si telegramele de la Moscova mi
par un simplu vis... Pentru mine din telegrama dumneavoastr un singur lucru a devenit clar:
deocamdat nu exist interdictie. De aceea, dragul meu A.T., nu pstrati n inim ranchiun
pentru cuvintelele mele mi-este plcut, as fi fost nesincer dac m-as fi exprimat mai tare; n
momentul acela eu n-am simtit o bucurie delirant, n general, viata m-a obisnuit mult mai mult cu
rul si totdeauna mi vine mai usor, snt mai dispus s cred n acest ru. n lagr m-am ptruns de
ntelepciunea proverbului rusesc: n fericire s nu te-ncrezi, de necazuri s nu te temi; m-am
obisnuit s triesc dup aceast regul
56
si sper s nu m abat niciodat de la ea... Bucuria esential de a fi recunoscut, eu am trit-o n
decembrie anul trecut, cnd ati considerat c Denisovici merita o noapte alb."
Iar apelul lui de a nu m lsa atras" si de a nu m lsa cucerit", cum s nu aib ecou n mine?
Pe mine acest lux al hotelului Moskva" de pe Ohotni Riad, catifelele, covoarele si serviciile
portarului nu m ncntau, ci m speriau. Cnd ai dobndit glorie, ai senzatia, prima senzatie, c
limba din gura ta nu mai percepe gustul, c degetele tale nu mai au acel fin simt al pipitului ca
nainte. De ce nu iei un taxi?" se mira Kopelev. Dar pentru mine a m aseza ntr-un taxi
echivala cu o trdare, eu nu m vedeam altfel dect cu rucsacul n autobuz. si acum i
rspundeam cu convingere lui Tvardovski: Gloria n-o s-mi ia mintile... i prevd o viat scurt
si dorinta mea este de a o folosi ct mai judicios pentru scrierile mele deja finisate." (Dar Novi mir
nu le cunostea nc...)
Tvardovski ns, dup gestul de bunvoint al lui Hrusciov, tocmai aceast viat scurt a gloriei
n-o ntelegea nicicum.
Foarte cordiale deveniser relatiile noastre, desi nc nu ne n-tlniserm niciodat ntre patru
ochi, fr s-i avem n preajm pe membrii redactiei, n curnd m-am dus acas la el si tocmai
n momentul acela a venit un curier de la redactie (dovedit ulterior ca iscoad) cu un exemplar-
semnal al numrului 11 al revistei. Ne-am mbrtisat. A. T. se bucura ca un copil, zburdnd prin
camer cu trupul lui de urs: Psric si-a luat zborul! Psric si-a luat zborul!... Greu s-o mai
opreasc acum cineva! Acum este aproape imposibil!" (Aproape... Pn n ultimul minut nici el nu
era sigur. Dar parc n-au fost cazuri n care s-a distrus un ntreg tiraj? Au vreun pret pentru noi
munca, banii? Pentru noi ideologia este la mare pret.) Victoria este mai mult a dumneavoastr
dect a mea" acestea au fost cuvintele cu care 1-am felicitat eu.
Vino val-vrtej direct la mine!" pe acest ton neobisnuit m-a abordat la telefon cu ocazia
urmtoarei mele sosiri n capital. Imediat dup iesirea tirajului numrului 11 a avut loc plenara
CC consacrat industriei, dac nu m nsel. Cteva mii de exemplare de revist, destinate a fi
vndute n Moscova, au fost difuzate prin chioscurile care deserveau plenara. De la tribuna
plenarei, Hrusciov a declarat c aceasta este o carte important si necesar (numele meu nu 1-a
pronuntat, confundndu-m pe mine, autorul, cu personajul Ivan Denisovici). El chiar s-a plns
plenarei de biroul lui
57
politic: i ntreb o publicm sau nu? Iar ei, ei tac!..." si membrii plenarei au adus de la piata"
de crti dou brosuri: una rosie (materialele plenarei) si una albastr (numrul 11 a lui Novi mir).
si uite asa, rdea Tvardovski cu gura pn la urechi, fiecare a venit purtnd la subsuoar crticica
rosie si crticica albastr. Totusi, nainte de discursul de nchidere al lui Hrusciov, secretarul
comitetului regional de partid Novosibirsk s-a apropiat de Tvardovski si i-a spus: stiti, au fost
situatii si mai grave.. .La mine n regiune exist si acum asemenea ntreprinderi, eu stiu chestia
asta. Dar la ce bun s scrii despre ele?" Dup discursul lui Nikita ns, respectivul 1-a cutat pe
Tvardovski ca s-i strng mna si s-si fac uitate cuvintele nelalocul lor.
Asa de mare era forta acestui cor de elogii, a acestui avnt general, nct n aceleasi zile
Tvardovski mi-a spus: acum lansm Ma-trional Matriona pe care revista, la nceputul anului, o
respinsese, Matriona care nu se va putea publica niciodat" iat cum acum, cu inima usoar,
el o trimitea la cules, uitnd chiar faptul c o refuzase cndva!
Cel mai periculos este pasul al doilea!" m avertiza Tvardovski. Prima carte, cum se spune, si
un prost o scrie. Dar a doua?...
si foarte nelinistit, m cerceta cu privirea. Prin a doua" el nu avea n vedere Matriona, ci ceea ce
aveam s scriu eu dup aceea. si eu, trecnd n revist ceea ce scrisesem deja, nu reuseam s
m hotrsc pe care s-o scot la lumin: toate muscau. ,
Din fericire, chiar n luna aceea inspiratia m-a ajutat s scriu repede Kocetovka* direct pentru
revist, pentru prima dat n viata mea. Caz autentic din anul 1941 cu amicul meu Leonea Vla-
sov, cnd era el comandant n gara Kocetovka, cu acelasi amnunt referitor la cltorul care
uitase, culmea, de unde vine denumirea de Stalingrad, ntmplare pe care nimeni, ncepnd cu
A.T., nu putea s-o cread. Dar dup mine, pentru un om de scoal veche este foarte firesc ca nici
s nu-si aminteasc de o asemenea denumire. A.T., lund-o n minile sale, a fost foarte
emotionat si, ci-tind-o, a fost si mai emotionat se temea de o miscare gresit, se temea ca
pentru el nsusi. Cu aparitia lui Tveritinov, temerile lui
* Dar a trebuit s-o schimb cu Krecetovka pentru a nu zgndri dusmnia pe care kocetovkista
revist Oktiabr o purta celor de la Novi mir.
58
s-au accentuat: decise c acesta era un detectiv patriot si c pn la urm adevratul spion va fi
prins.
Convingndu-se c lucrurile nu stau asa, mi-a trimis imediat o telegram radiind de bucurie, n
legtur cu Krecetovka si Ma-triona, care, n conceptia lui, trebuiau s-mi consacre numele, el,
pentru prima si ultima dat, n-a fcut consideratii politice de genul va trece-nu va trece", ci,
alturi de mine s-a nhmat, n rumul tigrilor sale, la munca de editor constiincios.* Observatiile
lui (adresate aplombului meu) s-au dovedit pline de finete, n special cele pe tema vietii rurale: nu
se poate spune dulgheri stesti", fiindc nu exist altfel de dulgheri; sindril din scnduri", asa
ceva nu exist; purcel gras nu nseamn purcel lacom; a merge n pdure la cules de bace, de
ciuperci asta nu este munc, ci distractie (de altminteri, aici, a recunoscut c astzi, la tar,
asta este deja o munc pentru c i d omului mai mult hran deci i d munca pe pmntul
colhozului); nc ceva: n gar nu poate s creasc plopul tremurtor, pentru c acolo totul este
plantat, or, nimeni nu planteaz plopi tremurtori; si un flciandru" e mai btrn dect un
copilandru". Insista de asemenea foarte mult pe faptul c gerunziile nu snt proprii vorbirii
populare si ddea exemple de fraze cu gerunzii pe care le gsea imposibile. Dar aici mi-am
exprimat dezacordul: unele dintre proverbele noastre prezint asemenea turnuri.
Aceste frecvente ntlniri ale noastre din toamna lui 1962 aveau loc ntr-o atmosfer degajat si
foarte cordial, n acele luni, A.T. tinea foarte mult la mine si se mndrea cu succesele mele de
parc ar fi fost ale lui. Ceea ce-i fcea o plcere deosebit era s constate c eu m comport
conform modelului conceput de mintea lui pentru un autor pe care el l descoperise: c-i alung pe
corespondenti, c nu acord interviuri, c nu pozez nici pentru fotografi nici pentru cineasti. Avea
senzatia c snt creatia lui, c el m-a fasonat si c,
* Aceste consideratii: va trece-nu va trece" provocau atta confuzie n creierul redactorilor de la
Novi mir (cu att mai mult n creierul redactorilor de la celelalte reviste sovietice), nct acestora
nu le mai rmnea dect foarte putin perspicacitate, foarte putin gust, foarte putin energie,
pentru formularea de temeinice observatii de ordin estetic, n orice caz, cu mine, n afar de A.T.,
cu care am avut aceast singur discutie, nimeni de la Novi mir nu s-a nhmat nici mcar la
cinci minute de munc propriu-zis redactional, nu anticenzur.
59
de-acum ncolo, el va fi cel care va lua pentru mine cele mai bune decizii si m va conduce pe un
drum nsorit. Considera ca de la sine nteles (desi eu nu-i promisesem niciodat asa ceva) c eu
de-acum ncolo nu voi face nici un pas important fr s m consult cu el si fr aprobarea lui. si-
a asumat, de exemplu, sarcina de a decide el nsusi ce fotograf puteam autoriza s m
fotografieze (fotograful s-a dovedit slab, dar ceea ce-mi era de trebuint o expresie chinuit si
trist am obtinut). S-a ivit necesitatea s comunic totusi un fel de concentrat de biografie
privind persoana mea A.T. a pus mna pe condei si a nceput s ntocmeasc el aceast
biografie. Am considerat necesar s art motivul pentru care m aflasem n detentie
comentarii negative asupra lui Sta-lin , dar Tvardovski s-a opus cu nversunare, nici n-a vrut s
aud despre asa ceva. (Nu stia ce pretios putea s se dovedeasc acest lucru n ziua n care
partidul, n sedintele sale de instructaj, m va declara trdtor de patrie. Privirea lui mbrtisa mai
degrab prezentul; viitorul aproape niciodat, n plus, adevratele motive ale actiunilor lui
exterioare erau de cutat la un nivel subteran foarte adnc. De exemplu, el nsusi a crezut mult
vreme n Stalin, si orice ins care nici atunci nu mprtsea aceast credint prea s-1 ofensez
pe el, cel de astzi. Astfel, el a respins si explicatia mea cum c Tveritinov, datorit exclusiv
gusturilor lui rafinate, poate s nu-1 iubeasc pe Stalin. Cum poate sta s nu-l iubeasc?
nseamn c sau el sau rudele lui au fost la puscrie; A.T. nu gsea alt explicatie.)
n ce m priveste, nu m grbeam s m rzvrtesc mpotriva patronajului su, nu ardeam de
nerbdare s-i demonstrez c, la patruzeci si patru de ani, nu mai puteam schimba forma si
msura tiparului n care am fost turnat. Dar nu poate exista prietenie autentic fr o egalitate
mcar de principiu. A.T. exagera concordanta orizonturilor noastre, a obiectivelor noastre si a
experientei noastre de viat. Partea cea mai important a experientei sale, considera el, era buna
sa cunoastere a ierarhiei si a miscrilor aranjate la sedinte, la telefon si n culise. Dar el
supraestima capacitatea si longevitatea acestui sistem. Nu admitea ideea c acest sistem poate
s nu fie acceptat din oficiu. Nu admitea c n literatur sau n politic eu pot s discern sau s
cunosc lucruri pe care el nu le vedea sau nu le cunostea.
Cu mine, el a trit momentul n care a tsnit flacra unei sperante noi, a sperantei de a-si fi gsit
n sfrsit un prieten. Dar eu nu m-am
60
lsat orbit de aceast lumin. Mi-erau dragi si rdcinile lui trnesti; si nzdrvniile ingenuittii
lui poetice, nu prea bine protejate de obiceiurile lui nobiliare; si acea deosebit demnitate natural
de care ddea dovad n fata dusmanilor, uneori n fata celor sus-pusi (ntre patru ochi: la telefon
adesea se pierdea cu firea), si care-1 punea la adpost de situatii ridicole sau umilitoare. Dar
ntre trecutul meu si al lui erau prea mari deosebiri, si prea neasemntoare erau mostenirile care
ne veneau dintr-acolo. Cu el, eu n-am putut s fiu, niciodat, nici mcar o dat, Ia fel de sincer si
firesc cum eram cu zecile de oameni care triser n umbra ntunecoas a lagrelor. Caracterele
noastre nc ar mai fi putut s se ciocneasc, s se frece unul de altul, s se acomodeze unul cu
altul ntr-un fel oarecare, dar doi brbati nu pot fi prieteni dac nu se potrivesc la idei.
Noi ne asemnm cu dou curbe matematice avnd fiecare ecuatia ei. Ele pot, n anumite puncte,
s se apropie, s se suprapun, s aib chiar o tangent comun, o derivat comun, dar n
curnd fatalitate configuratia lor initial va face ca drumurile lor s se despart.
LA SUPRAFAt
Asa cum pestele de ap adnc, obisnuit s suporte o presiune exterioar de multe atmosfere,
iesind la suprafat moare de prea mic presiune, de prea binele la care nu se poate adapta, tot
asa si eu, ascuns temeinic cincisprezece ani n strfundurile lagrului, ale surghiunului, ale
clandestinittii, fr s m trdez vreodat, fr s svrsesc vreodat vreo greseal notabil de
natur a afecta vreun om sau vreo cauz iesind la suprafata unei notorietti do-bndite peste
noapte, a unei glorii excesiv trmbitate (la noi se-ntrece msura si cu lauda si cu njurtura), am
nceput s fac gafa dup gaf, nentelegnd defel noua mea situatie si noile posibilitti.
Nu aveam o idee clar despre forta pe care o dobndisem si deci despre ndrzneala pe care mi-
o puteam permite acum n conduita mea. Pstram inertia circumspectiei, inertia disimulrii. Ce-i
drept, si una si cealalt mi-erau de trebuint, pentru c neasteptatul succes cu Ivan Denisovici
nu-mi atrsese ctusi de putin favoarea Regimului si nu promitea c n calea miscrii nu se vor ivi
piedici.
Acel succes nu promitea aceast miscare, n-o promitea dar deocamdat, scurt vreme, dou
luni, ba nu, o lun, puteam s merg fr s m opresc undeva: o reclam gudurtor-excesiv mi
deschisese pentru acea lun toate redactiile, toate teatrele!
Dar eu nu ntelegeam... M grbeam s m opresc din proprie initiativ nainte de a m opri altii,
s m camuflez din nou, s m prefac c nu am nimic, c nu pun la cale nimic. Ca si cnd
aceast ntoarcere ar fi fost posibil! Ca si cnd acum m-ar fi pierdut din vedere!
si apoi neasteptatul triumf care fusese aceast publicare m mpiedica s nteleg c eu si
Tvardovski nu cstigaserm, ci pierdu-serm: pierduserm un an, anul de zburd prilejuit de
congresul al
62
XXII-lea, si se consuma deja ultima spargere de trm a ultimului val. Dup niste calcule
aproximative, eu contam pe cel putin o jumtate de an, chiar pe doi ani pn s fiu, cu certitudine,
lsat pe din afar n fata tuturor portilor si portitelor btute-n cuie. Dar am avut o lun de la
prima recenzie laudativ din 18 noiembrie pn la ntlnirea de la Kremlin din 17 decembrie. si
chiar mai putin pn la primul contraatac din l decembrie (ziua n care, la Manej, Hrusciov a
fost asmutit mpotriva pictorilor modernisti, n ideea c lucrurile n-au s se opreasc aici). Dar si
n dou sptmni as fi putut s cuceresc cteva pozitii! s fac cunoscut titlul ctorva dintre
scrierile mele.
Chestiunea asta n-am facut-o ns din cauza unei false linii de conduit. Intentionam sa folosesc
ct mai judicios" clipa repede trectoare a gloriei mele, dar tocmai asta n-am fcut si n mare
parte din cauza sentimentului nseltor al obligatiei fat de Novi mir si fat de Tvardovski.
Acest lucru trebuie s-1 explic asa cum a fost. Desigur, eu i eram obligat lui Tvardovski, dar cu
titlu personal, ns nu aveam dreptul s iau n consideratie, dintr-un punct de vedere personal,
ceea ce se va spune despre mine la Novi mir, trebuia s pornesc n permanent si exclusiv de la
faptul c eu nu snt eu si c destinul meu literar nu este al meu, ci al tuturor acelor milioane care
nu reusiser s nsileze, s sopteasc si, cu vocea stins, s spun pn la capt povestea
destinului lor de puscriasi, povestea ultimelor descoperiri fcute de ei n universul
concentrationar. Dup cum Troia, n definitiv, nu-si datoreaz existenta lui Schliemann, tot asa si
cultura noastr concentrationar sedimentat si are precepte pe care nu le datoreaz nimnui.
De aceea, ntorcndu-m din lumea care nu restituie mortii, n-aveam de ce s jur credint revistei
Novi mir sau lui Tvardovski, n-aveam de ce s m ntreb dac ei o s tin seama de faptul c
gloria nu-mi sucea ctusi de putin capul; ci eu, calculnd la rece, trebuia s-mi asigur niste capete
de pod.
n comparatie cu precautiile exagerate de altdat, ctusele pe care mi le punea Novi mir erau
floare la ureche pentru mine; totusi m strngeau si ele destul de tare.
Dup cum prezisese A.T, mi se cereau niste fragmente" pentru revistele literare, pentru emisiuni
radio si ar fi trebuit s le dau fr ntrziere! mi se cereau deci niste fragmente din Cercul
care era deja terminat, din piesele terminate si, astfel, dezvluind aceste
63
titluri, eu ar f trebuit s-mi construiesc mici forturi din care apoi s nu pot f scos cu una cu dou.
n valul de uimire tlzuit pe durata a patru sptmni, provocat de exploziva mea nuvel, toate
mi-ar fi mers snur, dar eu nu si nu", mi nchipuiam c n felul acesta mi protejez operele... si
eram mndru c aveam tria de a nu ceda la ispitele gloriei...
Corespondentii ddeau buzna peste mine n locuinta de la Ria-zan si n camerele de hotel de la
Moscova; de la ambasadele strine din Moscova se ddea telefon la scoala din Riazan, agentiile
se adresau cu chestionare scrise, chiar si cu cereri stupide ca aceea de a evalua pentru cititorul
occidental ct de magistral a fost modul n care Hrusciov a rezolvat" conflictul cubanez. Dar nu
am spus nici un cuvnt nici unuia dintre ei, desi puteam s vorbesc nestingherit despre foarte
multe si foarte ndrznete lucruri, iar corespondentii stia nuci le-ar fi mprstiat n toat lumea.
M temeam c, n-cepnd s rspund corespondentilor occidentali, am s le dau celor sovietici
ocazia s-mi pun ntrebri apte a declansa din parte-mi rspunsuri care m-ar f menit fie, pe loc,
ipostazei de rebel, fie celei de prea supus slug. Nedorind s mint si nendrznind s m revolt,
am preferat s tac.
La sfirsitul lui noiembrie, la zece zile dup aparitia nuvelei, consiliul artistic al teatrului
Sovremennik, dup ce mi-a audiat piesa (Cerbul si trfa ocnei, tot versiunea ndulcit din
Republica muncii), mi-a cerut insistent s-i permit s-o pun n scen imediat; trupa se angaja ca,
fie si mncnd si dormind la teatru, s se fac luntre si punte si ntr-o lun s-o monteze! si era o
promisiune serioas, c doar stiam acest teatru. Dar eu am refuzat...
Dar oare de ce? Ei bine, n primul rnd, aveam sentimentul c, pentru a fi oferit publicului, piesa
avea nevoie de nc o transcriere. Asta nsemna sapte zile btute pe muchie, dar, si cu munca la
scoal si cu afluxul de corespondent otios-exaltatputea s nsemne si o lun. Sovremennik
mergea si pe varianta ca eu s modific din mers textul, de vreme ce nu puteam abandona scoala!
si de ce, n definitiv? Pi cum s devin deodat om liber? Deodat s nu mai am obligatii
cotidiene mpovrtoare? si nc ceva: cum s nu-i duc pe copilasi pn la sfrsitul semestrului?
Cine s le pun note? si iat, parc n ciud, tocmai n ultima lun cade pe capul scolii o comisie
de inspectori. si apoi cum s-i fac figura asta directorului, att de binevoitor cu mine n toti acesti
ani, si s-i alunec printre
64
degete? ntr-o sptmn puteam s-i dau teatrului Sovremennik un text gata pentru public; de
dou ori pe sptmn, puteam s predau cte un fragment atenuat" din Cerc si s-1 citesc la
radio, s dau interviuri dar nu, eu mi fceam de lucru prin laboratorul scolii, pregteam niste
biete experiente de fizic, mi fceam planuri de lectie, corectam caiete. Eram un vierme pe o
orbit cosmic...
si apoi si chestia urmtoare: s presupunem c cei de sus" or s vad piesa naintea premierei
dac o s se scandalizeze? Dac or s dea cu piesa de pmnt, si nu numai cu piesa, ci si cu
povestirile, care trebuiau s apar dintr-un moment ntr-altul n Novi miri Or, tirajul lui Novi mir
este de o sut de mii. si n sala Sovre-mennik-ului nu ncap dect sapte sute de persoane.
si apoi nc o dat: toate trufandalele i le promisesem lui Tvar-dovski! Atunci cum s-i dau
Sovremennik-ului piesa nainte de a fi vzut de cei de la Novi miri Asadar, lsnd-o mai moale
cu combativul Sovremennik, am predat piesa la somnolenta revist. Dar acolo era cineva care nu
somnola, acela era Dementiev, si piesa n-a aterizat niciodat la redactie: ea n-a iesit niciodat din
cele dou apartamente ale imobilului de pe cheiul Kotelnceskaia, de la cei doi Sasa. Verdictul a
fost dat de ei doi, dar Tvardovski a fost cel care mi 1-a comunicat: asta nu este art", asta nu
este dramaturgie", asta este prelucrare de-a doua a aceluiasi material concen-trationar ca si n
Ivan Denisovici, nimic nou". (Ei, cum s-mi apr eu singur opera? Admit c nu este o oper
dramatic. Dar nici prelucrare de-a doua nu este, pentru c de prelucrat cum trebuie nici nu s-a
nceput! n pies nu este vorba de Lagrul special, ci de Lagrul de reeducare prin munc; de
amestecul sexelor si al articolelor, de domnia celor de drept comun si a psihologiei lor; de
mistificarea datelor privind productia.)
Ei, dup Ivan Denisovici, nu mai merge cum mergea. E usor de nteles c lui Tvardovski nu i-a
plcut piesa. Dar mcar dac problema s-ar fi terminat cu aceea c Novi mir mi respinge piesa
si m las s fac ce vreau cu ea. Dar n-a fost asa! Nu asa ntelegea Tvardovski promisiunea mea
si colaborarea noastr acum si mereu si n vecii vecilor. Gnditi-v: el este cel care m-a
descoperit n al patruzeci si patrulea an al vietii mele; fr el, eu ca scriitor as fi fost ca si
inexistent si nici n-as fi stiut ce valoare au scrierile mele (aducnd una si ascunznd zece). si, de
acum ncolo, fiecare text se va supune judecti lui Tvardovski (si a lui Dementiev): sau se
65
I
public n Novi mir, sau se doseste si nu se arat nimnui. Atreia solutie nu exist.
Exact asa a fost verdictul n legtur cu Cerbul si trfa ocnei: nu se d, nu se arat. Te pun n
gard contra gangsterilor din teatre!" mi spunea A.T. pe un ton foarte serios. Asa vorbea
editorul celei mai liberale reviste din tar despre cel mai tnr si mai ndrznet teatru din tar! De
unde venea aplombul acestui verdict? Asistase el la multe spectacole ale Sovremennik-ului? Nu
vzuse nici unul, nu trecuse niciodat de pragul acelui teatru (s nu se njoseasc), nalta lui
pozitie social l condamna s primeasc informatii de mna a doua (murdar). Undeva n
sanatoriul guvernamental de la Barviha, undeva la un banchet la Kremlin, dar si de la cteva
persoane serviabile din redactie auzise c acest teatru era dusmnos, subversiv, nepartinic un
teatru de gangsteri", va s zic.
n total dou sptmni durase tiprirea textului meu, luna de miere cu Tvardovski nc nu se
terminase; nu consideram c e demn si util s m revolt n vzul tuturor si astfel m-am pomenit n
situatia solicitantului, a celui care cere permisiunea s arate propriile sale opere cutruia si
cutruia, si Tvardovski se mpotrivea, aviza negativ, obiecta si, pn la urm, chiar se supra
pentru indisciplina mea. Cu mare greutate si-a dat acordul s m duc cu piesa la un teatru... dar,
atentie, nu la Sovremennik, ci la mortciunea aia de teatru al lui Zavadski (numai pentru c
acesta i-1 montase pe Tior-kiri). Acord tardiv! Bizuindu-m pe faptul c A.T. nu prea era la curent
cu unele lucruri (era n afara si deasupra masei de cititori, n afara si deasupra mediilor dinamice
din Moscova), am mentinut legtura cu Sovremennik. Totusi, am retinut piesa nc o lun de zile
irepetabil lun! asteptnd aprobarea cenzurii pentru Matriona si Krecetovka. Dup aceasta
i-am predat Sovremennik-ului textul complet al piesei dar se pierduse un timp pretios; deja se
fcea simtit presiunea asupra teatrelor, acum dup ntlnirea" din decembrie de la Kremlin.
Sovremennik nu a mai ndrznit nici s nceap repetitiile si piesa s-a mpotmolit pentru ani si ani.
Tvardovski ns n-a aflat dect trziu despre gestul pe care-1 fcusem de capul meu si s-a
suprat ru de tot; n anii care au urmat, nu o dat mi-a reprosat: cum am putut s m duc la cei
de la Sovremennik, cnd el m rugase s nu fac asta?
De altminteri aveau s se ntmple si alte lucruri fr stirea lui Tvardovski1 n curnd a venit la
mine reprezentanta Lenfilmului
66
cu patru exemplare ale contractului pentru Krecetovka, deja semnat din partea Lenfilmului, mie
nermnndu-mi dect s-mi pun semntura si s primesc o sum, pentru mine, fabuloas si
Krecetovka va aprea pe ecranele sovietice. Eu ns m-am rzgndit brusc: s le dau lor drepturi
asupra textului meu, si dac-1 stric, dac o s fac din el ceva lesinat, fals? si eu s nu mai
pot face nici o corectur...
n scrisoarea sa, A.T. m numise omul cel mai drag lui din lumea literar". El m iubea din toat
inima, dezinteresat, dar tiranic: cum si iubeste un sculptor opera, dar si asa cum l iubeste
suzeranul pe vasalul su cel mai bun. Desigur, lui nu-i venea n minte s caute a afla dac n-
aveam si eu la rndul meu vreo prere, vreo idee, vreo sugestie privind munca lui la revist sau
treburile lui personale. Lui nu-i venea n minte c propria mea experient de viat lsnd de-o
parte orice literatur putea s aduc o viziune proaspt.
Chiar pe linia conduitei cotidiene simteam c nu ne miscm n acelasi ritm. Acum, dup marea
noastr victorie, ce ne mpiedica s zbovim si noi n jurul vastei mese din sala de redactie, s
servim ceai cu covrigi, s tifsuim ba despre lucruri importante, ba despre fleacuri? Asa fac toti
scriitorii, de pild, Simonov insinua malitios A.T. , se asaz cuviincios pe scaun, fumeaz pe
ndelete. Dumneata unde te tot grbesti?" Dar eu m grbeam pentru c n al cincilea deceniu al
vietii mele continuau s m macine prea multe lucruri pe care nc nu le scrisesem, si prea solid
se tinea pe picioarele lui, de argil, dar si de beton armat, neadevrul. si literatura minciunii
prolifera ca buruienile*.
* Dar problema, spre rezolvarea creia noi n-am reusit s facem absolut nici un pas, nici eu si cu
att mai putin Tvardovski, si de care ar fi mare nevoie s ne interesm si s ne preocupm, este
aceea referitoare la ce se ntmpl acum cu traducerile n alte limbi ale lui Ivan Denisovici. Faptul
c nuvela mea e blocat pe 25 si pe 40 de ani de-acum ncolo este o oroare pe care nu mi-am
imaginat-o defel. Din cauz c URSS nu este membru al conventiilor internationale privind
dreptul de autor, nuvela mea a fost scoas pe tarab la dispozitia oricui. Iar aici ce senzatie
politic! Numai n limba englez s-au apucat s-o publice sase edituri: nu pun la socoteal
traducerile n alte limbi. si totul se face ca la o ntrecere, fiecare editor urmrind s-o traduc
naintea celorlalti, recurgnd la serviciile traductorilor celor mai improvizati, singura lor
preocupare fiind aceea de a iesi cit mai repede cu ea pe piat, chit c tra-
67
Prima recenzie despre mine, una mare semnat de Simonov n Izvestia, A.T. mi-a pus-o n fat
solemn (de-abia ce apruse, eu nc n-o vzusem). De la primele alineate mi s-a prut fastidios-
biro-cratic, am pus-o de-o parte fr s citesc si am rugat s continum discutia pe marginea
problemelor de redactare a Krecetovki. A.T. a rmas literalmente consternat, o fi zis c m
fandosesc. El nu vedea ce drum groaznic, lung, foarte lung ne astepta, si ce agitatie zadarnic,
de gndaci de buctrie, fceau toate aceste recenzii neavenite.
Cu att mai putin ne potriveam n ideile noastre cu privire la ceea ce era de fcut atunci n
literatur si la cum trebuia s fie Novi mir.
Personal, A.T. considera c revista era extrem de curajoas si progresist judecind dup
marele ei succes printre intelectualii trii si dup atentia pe care i-o acorda presa occidental.
Asa era, ntr-adevr. Dar adeptii lui Novi mir nu puteau s aib ca prim termen de comparatie
altceva dect cohorta cenusie a celorlalte reviste ale noastre noroioase, chiar gretoase prin
continut si costelive prin lipsa lor de tinut artistic. (Dac n acele reviste lsnd de-o parte
lunosti mai apreau si lucruri interesante, asa, ca momeal" pentru public, acelea erau fie
speculatii n jurul unor nume de scriitori decedati, persecutati cndva de aceleasi javre pe care le
cultiva Moskva, fie articole fr nici o legtur cu literatura.) Demnitatea si nobletea nnscute,
care nu-1 trdau pe Tvar-dovski nici n momentele cele mai regretabile ale orbirilor lui, l ajutau
s-i interzic trivialittii ca atare accesul n revist (ce-i drept, trivialitatea se deversa si pe aici, n
special prin memoriile unor foste oficialitti de felul lui Konev, Emelianov, dar totusi cu un debit
mai redus) si s pstreze tonul echilibrat de revist de
ducerea este dintre cele mai nclcite. Chiar si grupul Hingley si Heyword, grupul cel mai serios, a
dat gres cu traducerea ca s nu mai vorbesc de altele! suvoi de fraze agramate, cenusii, cu
ngrosarea laturii politice. S-au sters toate culorile, toate diferentierile din interiorul limbii, toate
subtilittile, n schimb n materie de njurturi tot ceea ce la mine apare n mod aluziv este tradus,
text complet, prin expresiile cele mai ordinare. (Adnotare din 1978.) n 1981, n statele
Massachusetts si Vermont, cartea a fost scoas din bibliotecile scolare din cauza acestor
njurturi grosolane (desi scolarii americani din ziua de azi njur mai murdar dect puscriasii
nostri) iar eu am primit scrisori indignate din partea unor printi: cum e posibil s se tipreasc
o asemenea mizerie! (Adnotare din 1986.)
68
cultur, de revist plannd oarecum deasupra epocii, n prima u jumtate, revista continea si
fleacuri si nimicuri, dar n a doua, n publicistic, n bibliografie si n critic, gseai totdeauna
consistent, substant, multe lucruri interesante.
Dar exista si un alt termen de comparatie: chipul pe care ar fi trebuit s-1 dobndeasc aceast
revist pentru ca n ea literatura noastr s se ridice din pozitia de stat n genunchi. Pentru
aceasta, Novi mir ar fi trebuit s publice n toate sectiunile sale niste materiale de un grad de
ndrzneal superior fat de ceea ce publica. Pentru aceasta, ar fi trebuit ca fiecare numr al ei
s fie elaborat independent de umoarea momentan a sefilor, de oscilatiile spaimelor si
zvonurilor, nu respectnd cadrul aprobrii de ieri, ci lr-gindu-1 ct de ct de la un numr la altul.
Desigur, pentru aceasta ar fi trebuit s ne izbim destul de des din plin cu fruntea de zid.
Mi se va obiecta: himer, delir, o asemenea revist n-ar rezista la noi nici mcar un an. Mi se va
demonstra c Novi mir n-a ratat niciodat ocazia de a strecura o jumtate de paragraf acolo
unde era posibil; c orict de ocolit, de alegoric si de reticent se exprima, ea compensa aceasta
prin mrimea tirajului, prin reputatia ei; neobosit, ea fcea s se clatine pietrele zidului atins de
decrepitudine. A se izbi, cu pocnet si trosnet, fie si numai o dat n acel zid pentru ca apoi s
pun cruce revistei, acest lucru redactia nu si-1 putea permite'o revist, la fel ca si un teatru, ca si
un studio cinematografic, este un fel de industrie asupra creia un individ liber n miscrile sale
nu poate avea drept de viat si de moarte. Redactorii si editorii snt legati de munca permanent
a multor oameni, si ntr-o perioad a persecutiilor snt nevoiti s fac tot felul de manevre.
n aceste consideratii este, desigur, mai mult adevr dect n argumentele mele. Dar eu oricum nu
pot scpa de senzatia c Novi mir este departe de a fi fcut maximum din ceea ce era posibil
gn-diti-v mcar la primele luni de dup congresul al XXII-lea, acele irepetabile luni de libertate
cum le-a folosit Novi miri Unele numere ale lui Novi mir au reusit cu chiu cu vai s se mentin
deasupra mlastinei neutralittii. Dar cte au fost acestea? Cte numere au fost care, pe lng
dou-trei texte valabile, n rest au fcut loc unora incolore si insipide, n asa msur nct raportul
paginilor de aceste dou categorii evidentia un randament inferior celui al unui motor termic de
cea mai joas spet? Dragostea de libertate a liberalei noastre reviste crestea an de an nu att
din faptul c echipa
69
ItIT
de redactie era liberal ct din fluxul de manuscrise purttoare ale acestui sentiment, manuscrise
care nboiau peste aceast revist unic n felul ei. Acest aflux era asa de mare nct, n ciuda a
tot ceea ce cenzura arunca sau schilodea, rmneau totusi multe lucruri de valoare, n interiorul
acestei reviste liberale domnea o ierarhie conservatoare pietrificat, nu se fceau acolo sus"
dect rapoarte favorabile si agreabile; ct priveste scrierile neconvenabile, acestea erau sufocate
de la intrare (dar ntr-un mod mai amical) cu eficienta cu care erau sufocate la Moskva sau la
Znamia. Despre aceste manuscrise ndrznete astfel respinse, Tvardovski nu stia chiar nimic n
afar doar de ceea ce reiesea din niste cancanuri deformatoare.
n legtur cu aceasta mi-a vorbit astfel:
La Novi mir se trimit scriitori care se dedau la provocri cu trucuri antisovietice: voi, stia,
spun ei, snteti singura revist liber, unde s fim publicati dac nu la voi?
Meritul redactiei sale consta, dup prerea lui, n aceea c dibuia si respingea la timp
provocrile". Pn una alta, aceste provocri" erau chiar libertatea.
Scriu toate acestea pentru ca s fie spus tot adevrul, nu vorbesc absolut deloc despre mine (cu
mine lucrurile stau invers Tvardovski a ncercat din rsputeri s promoveze un lucru lipsit din
capul locului de orice sans). Scriu aceasta gndindu-m la zecile de opere care se apropiau mult
mai mult de normele legalittii si pentru care Novi mir ar fi putut s fac mai mult dac cei din
anturajul lui Tvardovski nu s-ar fi cramponat cu atta disperare de bratele fotoliilor lor, dac n-ar fi
fost paralizati de permanenta si apstoarea lor team: tocmai acum, ntr-un moment asa de
nepotrivit", ntr-un asemenea moment, acum..." si momentul nepotrivit tine de-o jumtate de
secol.
L-am ntrebat odat pe A.T. dac, n virtutea interesului meu pentru revist, ar fi de acord s-i
recomand opere care mie mi plac n mod deosebit. A.T. m-a invitat foarte amical s-o fac. De
dou ori m-am folosit de acest drept si relatiile mele cu revista nu numai c nu au iesit
consolidate, dar au avut de suferit.
Prima dat era nc luna noastr de miere, n decembrie 1962. l convinsesem pe V.T.
salamov s siring versurile din Caietele Kolmei si din Micile poeme, care mi se preau
ireprosabile, si le-am transmis n pachet nchis lui A.T. prin secretarul acestuia.
70
XV:
n fruntea lui Novi mir se gsea un poet dar sectorul de poezie al revistei era srccios, nu
revelase nici un nume marcant printre poeti; descoperea uneori, dar nume nesemnificative,
repede date uitrii. Acordnd mult atentie etichetei nationale" diplomatice, publicnd n traducere
versurile poetilor din republicile unionale* sau facmd n paginile ei loc pentru dou-trei mici poezii
ale vreunui autor deja cunoscut, ea n-a dat niciodat o mare jerb de poezii care s nvedereze o
tendint a gndirii sau a formei. Poeziile publicate de Novi mir n-au constituit niciodat un
eveniment artistic.
n selectia fcut de salamov se gseau, trase din Micile poezii, Homer", Awakum la
Pustozersk", plus vreo 20 de piese dintre care n orele de gheat ale noptii, Ca Arhimede,
Funeralii. Pentru mine, desigur, nssi figura lui salamov, ca si versurile lui nu se ncadrau n
domeniul a ceea ce se cheam poezie si atta tot"; ele tsneau din memoria vie si din durerea
intim; el era fratele meu de lagr, frate necunoscut si deprtat; versurile acestea el le scrisese,
ca si mine, de-abia trndu-si picioarele, le nvtase pe dinafar, ascunzndu-le mai ales de
perchezitii. Din lichidarea total a celor ce scriau n lagre, noi, care scpaserm, eram mai putini
dect degetele de la o mn.
Nu m consider judector n materie de poezie. Dimpotriv, i recunesc lui Tvardovski un fin gust
poetic. S admitem c eu am gresit n mod grosolan, dar, n conditiile cenusiului" din sectorul
poezie al lui Novi mir, trebuiau oare respinse asa de categoric unele lucruri? n ziua n care vor
putea fi publicate aceste eseuri ale mele, lectorul va putea citi si versurile interzise ale lui
salamov. El le va aprecia intonatia brbteasc, efervescenta interioar, necunoscut
experimentelor unor poeti aflati la nceput de drum, si singur va judeca dac ele meritau soarta
pe care le-a rezervat-o Tvardovski.
Mie mi-a spus c-i displac nu numai versurile ca atare, prea pasternakiene", dar si faptul c a
rupt un plic n care spera s g-
* Exist o literatur a fiecrui popor n parte si exist o literatur universal (care urmeaz linia
crestelor). Dar nu poate exista o literatur multinational" intermediar (care ar fi, pstrnd
proportiile, cam ce este Sovietul nationalittilor). Acest concept gunos, la fel ca si cel de realism
socialist, a mpiedicat si el dezvoltarea literaturii noastre n deceniile trecute.
71
Iii
seasc ceva proaspt din partea mea si n-a gsit. I-a scris si lui sa-lamov c, n mod categoric,
nu-i plac versurile din Caietele din Ko-lma, c acestea nu snt genul de poezie capabil s-1
emotioneze pe cititorul nostru.
Am nceput s-i explic lui Tvardovski c nu era vorba de o intrig" a lui salamov, c eu nsumi i
propusesem s fac o selectie si s-o transmit prin intermediul meu din toate astea Tvardovski
n-a crezut un cuvnt! Era uimitor de nereceptiv la explicatiile simple. El a rmas astfel convins c
salamov se pretase la niste masi-natiuni n care m atrsese si pe mine.
A doua oar (era deja n toamna lui 1964), am avut ocazia s fac viguroase presiuni asupra
comitetului de redactie ca s publice Eseuri asupra istoriei geneticii de J. Medvedev. Acestea
contineau, expus pe ntelesul marelui public, substanta discutiei pe teme genetice despre care
oamenii nu stiau nimic, dar si ceva n plus: strigtul si protestul ardent mpotriva nedrepttii ce se
fcea unei discipline de-acuma perfect legale. Era un strigt care fcea s bat inimile oamenilor.
De altfel, dup formula consacrat, cartea plcuse tuturor" celor din comitetul de redactie (la
drept vorbind, Dementiev... Dementiev era contra), si la sedinta de redactie Tvardovski m-a rugat
s stopez fluxul de argumente pentru c toat lumea era deja convins". Autorul era rugat s
fac numai niste mici reduceri"; si apoi s fac niste reduceri mai mari; si apoi s aib rbdare
cteva luni" si astfel afacerea s-a mpotmolit. Pentru c libertatea de gndire aceast carte o
administra" n doze nc nepermise.
Impardonabil gsea Tvardovski si ndrzneala mea de a-i fi propus Sovremennik-ului Cerbul si
trfa ocnei. Obida din sufletul lui A.T. nu se potolea, nu se estompa, ci l rodea mereu. De multe
ori, fr s fie nevoie, revenea asupra acestui caz si nu numai c blama piesa, nu numai c
vorbea cu rutate despre ea, dar si prezicea c ea nu va vedea lumina rampei, adic si exprima
credinta n soliditatea scutului protector pe care-1 reprezenta cenzura. Mai mult dect att, mi-a
spus (la 16 februarie 1963, la trei luni dup momentul de vrf al colaborrii noastre!):
Nu c as fi interzis piesa dumitale, dac acest lucru ar fi depins de mine... As fi scris un articol
mpotriva ei... si apoi chiar as fi interzis-o.
Cnd spunea asemenea rutti, ochii lui prindeau o sticlire glacial, bteau spre alb chiar; el si
compunea astfel o fat cu totul
72
nou, deja lipsit de orice ingenuitate. (si n definitiv de ce s-o interzic? pentru ca s-mi pun
numele la adpost... avea grij de mine Tvardovski.)
Dar dumneavoastr nsiv 1-ati sftuit pe Nikita Sergheevici s desfiinteze cenzura asupra
operelor artistice! i-am amintit eu.
N-a rspuns nimic. Dar el si sufleteste era de acord cu interdictia, da, n forul su interior aceast
idee cum-necum se corela cu altele. Din moment ce un lucru nu-i convenea de ce s nu-1
blocheze chiar si cu forta autorittii statale?...
Asemenea rspunsuri ale lui Tvardovski au nceput s ne erodeze prietenia nc din perioada ei
de nmugurire.
Tvardovski nu s-a multumit cu amenintarea c va pune bete-n roate piesei, el efectiv i-a pus bete-
n roate. Ctre aceeasi dat, la nceputul lui martie 1963, cutnd ci pentru a obtine aprobarea
piesei, eu nsumi i-am trimis-o lui V.S. Lebedev, binefctorul lui Ivan Denisovici. Dar Tvardovski
a citit-o? El ce-a spus?" acestea au fost atunci primele ntrebri ale lui Lebedev. I-am rspuns
(putin edulcorat). Ei au intrat n legtur. La 21 martie, Lebedev m-a refuzat categoric:
Dup convingerea mea profund, piesa, n forma ei actual, nu se preteaz la o montare
teatral. Directia teatrului Sovremennik (nu vreau s-i reprosez nimic, nici s-o acuz de ceva) vrea
s monteze aceast pies pentru a-si atrage publicul dar ce teatru nu vrea asta? folosindu-
se de numele dumitale si de o tem care, fr doar si poate, va avea de-acolo, de pe scen, un
mare rsunet. si eu m ndoiesc c spectatorii vor da, cum se spune, buzna la teatru, dornici
s afle... ce fenomene se produceau n lagre. Dar... pn la urm, teatrul va fi nevoit s renunte
la a mai juca aceast pies, cci asupra lui se va lsa norul enormelor muste grase despre
care a vorbit N.S. Husciov n recentul su discurs. Aceste muste vor fi corespondentii ziarelor si
agentiilor de pres strine, toate speciile posibile de nea Ivani de-ai nostri si alti oameni de
aceeasi factur."
Nea Ivani si alti oameni de aceeasi factur"! Adic, simplu spus, poporul? Teatrul va renunta de
la sine"? Da, cnd i se va telefona de la CC... Iat deci: si epoca, si sarcinile trasate teatrului, si
activistul de stat!
Relatiile lui Tvardovski cu Lebedev nu erau pur si simplu relatiile dintre un redactor independent
si un referent de pe lng tron.
73
si unul si cellalt, se pare, etichetau aceste relatii drept prietenie si, pentru Lebedev, era flatant s
fie prieten cu primul poet al trii (n tabelul rangurilor, ncepnd dintr-un anumit an, chestia asta a
fost recunoscut oficial). El i pretuia autografele (apoi si pe-ale mele; la marea lui acuratete, cred
c le pstra ntr-o mic map special). Cnd Tvardovski i-a adus lui Lebedev un Ivan Denisovici
garnisit cu recomandrile unor scriitori cu prul crunt, Lebedev tinu neaprat s arate c si el
era un pretuitor al operei literare, c se pricepea de minune s identifice calittile acesteia si c
va cuta s nu-i strice stofa delicat prin retusuri grosolane.
De unde aterizase el n anturajul lui Hrusciov si cu ce se ocupase nainte? Asta n-am reusit s-o
aflu. Acest suprem liberal, nvluit n mister, se considera de profesie ziarist. Poate c se lsa
condus de rivalitatea sa personal cu Iliciov, pe care nu-1 putea depsi dect urcnd pe clutul
liberalismului?... Ne-am cunoscut la prima ntlnire la Kremlin a conductorilor de partid si de stat
cu intelectualitatea creatoare" la 17 decembrie 1962.
Invitatia la prima ntlnire m-a luat prin surprindere: ntr-o sm-bt seara a sosit la scoal un ordin
de la regionala de partid cum c luni eram convocat la CC, la tovarsul Polikarpov (gtuitorul
principal al literaturii si artei), si c la 6 dimineata m va lua o masin a comitetului regional ca s
m duc acolo, n virtutea reflexelor mele de ilegalist, m-am lsat dus pe panta presupunerilor
sumbre. Mi-am zis c Polikarpov, nereusind s blocheze povestirea, de data aceasta o s
ncerce ca mcar s m bage n partid. Probabil c n legtur cu mine si-o fi zis urmtoarele: nu
se poate nvrti ca un corp strin printre noi, trebuie s-1 legm prin acelasi jurmnt. M-am
pregtit pentru aceast convorbire ca pentru o mare nenorocire, asa c stiam c publicarea nu se
va termina cu bine. n partid mi-am zis eu, desigur, n-am s intru, dar argumentele erau
subrede. si ntr-adins m-am mbrcat n costumul meu de scoal, cumprat de la mbrcmintea
muncitoreasc", m-am ncltat cu niste ghete peticite si rspeticite, cu aplicatii de piele rosie pe
piele neagr, n plus, aveam un aspect de om certat ru de tot cu frizerul. Astfel mi-era mai usor
s m apr si s fac pe neghiobul: chipurile, de la noi, fostii detinuti, multe n-o s scoateti. Eu, un
cutare provincial jerpelit, am fost introdus n Palatul numai marmur si mtase al ntlnirilor.
74
si iat c ntr-una dintre pauze, ca din ntmplare (n realitate era cu premeditare), ncepur s
defileze rnd pe rnd pe la capul de mas unde sedeam noi, Tvardovski si cu mine, roscovanul si
n-gmfatul Adjubei, ginerele lui Hrusciov, apoi stersul si insinuantul Satiukov (redactor al
Pravdef), apoi un om nu prea nalt, foarte inteligent, simplu ca nftisare si maniere, cruia
Tvardovski se grbi s m prezinte. Era Lebedev. Am rmas uimit de ct de putin semna cu
activistii de partid. M-a uimit de asemenea aerul lui de inteligent sigur si calm (purta ochelari
nenrmati, numai sticlele i sclipeau, ai fi zis c era mai degrab un lornion). Poate datorit
faptului c el era principalul meu binefctor si c m privea afectuos, n orice caz 1-am vzut
atunci sub acest unghi. N-am avut dect o convorbire superficial cu el. M-a asigurat c acum
snt pe o orbit de pe care nu pot fi scos". M-a ntrebat dac intentionam s iau cuvntul. I-am
spus c nu. Mi s-ar fi prut chiar o ciudtenie (despre ce as fi putut vorbi n fata acelui public?!).
El, se pare, a fost chiar multumit c nu iau cuvntul. M-a ludat pentru faptul c nu dau interviuri
(dac ar fi stiut el c n spatele acestei atitudini nu este supusenie, c n general nu vreau s m
pronunt asupra nici unui subiect) si mi-a cerut un autograf pe Ivan Denisovici, Era, ntr-adevr, un
nger de tip cehovian trimis din cer s vegheze asupra smintitului de Hrusciov. (Mi-a explicat de
ce am fost chemat asa de urgent: Cei de la CC v uitaser". Dar mai bine ar fi m-runtit din
dinti.)
(ADDENDUM, 1978.) Aproape nimeni nu ne-a dat vreo relatare n pres despre aceste ntlniri,
cel putin eu n-am ntlnit nici una. si majoritatea participantilor a rmas tot n aceeasi sfer, sub
acelasi clci, drag unoraacestia n-or s relateze, n-au de ce. si, desigur, pe msur ce ne
ndeprtm de acele zile, si evenimentul ca atare si participantii se estompeaz tot mai mult.
Unele nume s-au sters din memorie nc de pe acum, iar pentru generatia urmtoare ele nu vor
mai fi de nici un interes. Dar cndva nici sclavia noastr nu va mai prezenta interes si cum o s
ne-o imaginm mai trziu? In ce m priveste, am pstrat niste nsemnri chiar despre acele
consftuiri, nsemnri fcute acolo, la fata locului, pe genunchi, si mbogtite cu adaosuri
proaspete atunci, n aceleasi seri. N-o s reproduc totul cu de-amnuntul, dar a extrage din
atmosfera acelor sli mcar un strop de aer si a le da celor veniti mai trziu posibilitatea de a-1
respira putin poate c merit.
Ideea ntlnirii conductorilor de partid si de stat cu oamenii de cultur si art" nu era nou:
uneori si Stalin se ntlnea cu acestia, prilej cu care scotea pe gur ndrumri pentru cei slabi de
minte, iar Hrusciov a primit n vara lui
75
fir
1957, la dacea lui din mprejurimile Moscovei, un grup select de scriitori crora le-a recomandat
cum s evite lucrurile susceptibile s zdruncine bazele regimului, ntlnirea aceasta, a cntat-o
Aligher o dat n versuri, o dat n amintiri. C mai marii guvernului prsesc treburile statului si
se ocup de ndreptarea artei pentru statul totalitar nu este deloc de mirare, el este totalitar si
se mentine numai dac nu las s-i scape nimic din ceea ce este viu si se misc, asa c pentru
el pictura, muzica si cu att mai mult literatura snt Ia fel de importante ca si narmarea ntreprins
la momentul oportun. Pe oamenii de art" aceste ntlniri nu numai c nu-i mirau ci erau,
pentru majoritatea, o adevrat srbtoare si un motiv de lupt nversunat ca s cucereasc un
loc pe lista invitatilor. Aproape pentru toti acestia, o asemenea invitatie era ca un fel de premiu:
CC i trecea printre fruntasi", adic fcea din ei niste oameni care de-acum nainte erau asigurati
n materie de tiraje, expozitii, spectacole, mi amintesc cum ntr-o discutie care a avut loc n
dimineata aceea, n prezenta mea, la sectia de cultur a CC, Isakovski, pentru prima dat omis
de pe list, implora cu lacrimi n ochi s i se dea si lui o invitatie: pentru prima dat nu era chemat
la o important adunare, adic nceta a mai fi fruntas, iar cariera lui era parc pe sfirsite. si invitati
de data aceea nu erau putini 300 de persoane, dar mpreun cu cei din republicile nationale.
Acestia, anuntati cu cteva zile nainte, veneau la Moscova cu avionul sau cu alte mijloace de
locomotie. Selectia ns se fcea la CC, desigur, n urma multor convorbiri telefonice cu CC-urile
partidelor comuniste din republicile nationale si cu conducerea uniunilor de creatie, si pe terenul
acesta se ciocneau multe dorinte, ofiiri, pile, iar, dinspre partid, greseli. Dar pe lng fruntasi"
erau convocati si aceia crora trebuia s li se dea peste nas, care trebuiau chemati la ordine
(criticabili erau atunci Ernst Neizvestni si Evtusenko care ns, ca unul ce-si fcuse deja drum n
literatur, figura si printre fruntasi).
Aceast ntlnire din 17 decembrie a avut loc la o lun fr o zi de la publicarea n 18 noiembrie a
lui Ivan Denisovlci. Evenimentele acestea erau legate ntre ele. Tuturor comunistilor rezonabili,
Ivan Denisovici le artase c mai departe nu pot ceda, c n felul acesta se nruie si statul si
partidul. Stalin, orict fru liber ddea, chipurile, capriciilor sale personale, n realitate nu iesea
niciodat din linia partidului: chiar distrugnd partidul leninist, el nu era mpotriva partidului, ci cu
partidul el rula, n virtutea inertiei si a rutinei, pe drumul lui Lenin. Din cauza caracterului si a
temperamentului su, Hrusciov (prin conceptie era mult mai aproape de anii '20, este suficient s
ne amintim de ura lui nversunat mpotriva bisericii), nesuprimnd niciodat si respectnd n
aparent linia partidului, srea mereu si pe neasteptate n lturi, asa cum nu-si poate permite un
totalitarism negesticulant. Asemenea srituri n lturi, vdit-ruintoare, au dus la divizarea
partidului n partid industrial si partid agrar, dar si slbirea hturilor n literatur era, pentru
comunistii prevztori, destul de periculoas: cci dac se permite s se discute n pres
GULAG-ul, atunci ce mai rmne din sistem? Asadar, dup strpungerea cu Ivan Denisovici, era
nevoie ca Hrusciov s fie cumintit si adus de urgent napoi pe faga-
76
sui obisnuit. Cine din CC conducea aceast manevr nu se cunoaste exact, dar snt foarte
multe motive s-1 bnuim pe Suslov. (n contradictie cu aceasta, singurul dintre conductori care
n pauz a venit s fac cunostint cu mine a fost ns Suslov. Dar poate c aici nu e nici o
contradictie: poate c studia modalitatea de a m aduce si pe mine pe fgasul lor.) Planul era
fcut destul de bine: dac s-ar ncerca s se pun saua pe Hrusciov si acesta ar da din copite
s-ar nrui totul, nu s-ar realiza nimic. A te hazarda s-1 convingi pe Hrusciov c Ivan Denisovici a
fost o greseal nu era deloc de domeniul imposibilului. Dar se concepuse o modalitate de a-1
mna pe Hrusciov mpotriva lui Hrusciov! cu aceasta erau asigurate presiunea si energia
miscrii inverse. Deja la l decembrie se pusese la cale la Manej o expozitie a artistilor plastici
apartintori unor curente interzise (inclusiv curente din anii '20!) si 1-au adus frumusel pe
Hrusciov s vad si el la ce duce libertatea n art. Hrusciov, desigur, n simplitatea lui s-a nfuriat
si pe loc s-a lsat convins s le bage mintile n cap oamenilor de art, chiar mine; rmnea s
se rezolve problema organizrii. Socoteala era corect: valul ntorsturii generale va cuprinde si
literatura despre universul concentrationar. Dar la aceast ntl-nire eu nimerisem deocamdat nu
ca vinovatul numrul unu, ci ca autorul numrul unu.
Pe la zece dimineata am fost dus cu masina pn la Piata Veche, la cldirea CC-ului, cldire
despre care mai nainte nu avusesem cunostint dect din auzite, prin fata creia nici nu se
circula, acesta era un loc deosebit de curat, cu masini numai din cele mari si negre, pzite, iar
pietonii care se nimereau ntmpltor pe aceast bucat de trotuar trebuiau s treac discret,
disciplinat si repede, pentru ca prin privirile lor vinovate s nu sugereze pazei ceva prohibit si s
fie retinuti. Pe cnd eu, iat, chiar intru, m anunt la ghiseu de aici se sun undeva si ndat mi
se d bilet de acces, si urc pe lng gardian pe scara pustie, nendrznind s iau liftul, merg mai
departe pe vastele coridoare pustii iar pe usi numai numele, ncolo nu tu grade, nu tu functii
(ntre ai lor toti nteleg totul, iar strinilor nici nu le trebuie asemenea detalii).
Spre usurarea mea, Polikarpov, el nsusi, n-a dorit s m vad (probabil se simtea ticlos, si
simturile nu-1 nselau n privinta aceasta), n schimb membrii sectiei m-au primit cu o solicitudine
admirabil (pi ei toat viata, probabil, au simpatizat cu literatura despre lagre! cu toate c eu nu
am adus aici nuvela mai devreme), ndat s-a lmurit c am fost chemat numai la o festivitate.
Intre timp, colaboratorii mai tineri ai aparatului se grbeau la us ca s m vad. Mi-au dat o
bucat de carton colorat aceasta era permisul pentru ziua respectiv pentru palatul receptiilor
de la Kremlin; curios: culoarea, foaia de drum, numrul camerei de hotel toate astea
semnificau ceva, dar nu se stia nici data, nici locul unde erai invitat, si dac gseai pe strad un
permis pierdut de cineva, nu-ti ddeai seama despre ce este vorba si la ce serveste. Dar mai nti
fuga la hotel Moskva" (cu masina, se ntelege) acelasi, ca un bastion n piata central a
Moscovei, si de cte ori, strivit de
77
grandoarea lui, am trecut pe lng el; pe aici n 1945 mergeam, escortat de trei insi, n drum spre
Lubianka; pe aici dup 1956 cram sacosele grele cu provizii din Moscova mai repede la
metrou si la gara Kazan. si iat-m nuntru, dar ndrumat nu ctre bariera de netrecut a
vestibulului, unde camere libere nu exist niciodat pentru nimeni altcineva dect pentru strini, ci
ntr-o camer obisnuit, oarecum locuibil acolo, pentru cunosctori, se repartizeaz toate
locurile. si de-abia mi-am luat n primire nemaivzut de luxoasa mea camer c deja o nou
masin mare si neagr ne asteapt jos pe noi, ctiva onorabili; lng mine... un brbat dichisit, n
vrst, binevoieste s facem cunostint: Soloviov-Sedoi; ce ne-au mai mpuiat urechile la saraska
plicticoasele lui cntece, revrsate din difuzoare! Visat-am eu vreodat momentul si mprejurarea
care o s ne adune la un loc? ns, se pare, tot visul meu nu este pentru o zi, ci acum trebuie s
triesc si s m misc printre ei, si trebuie cumva s m obisnuiesc cu situatia, n acest timp,
lbrtat masin ne duce de-a lungul Bulevardului Komsomolului, pn pe Dealul Vrbiilor. Ce m-
a mai oprimat n viat acest Stat, ce cumplit a fost el totdeauna, ce distant, ce nenduplecat, si
majoritatea oamenilor si-au trit toat viata exact cu aceast senzatie dar iat, se ntmpl ca
aceast putere s aib si o alt fat, ea nu te apas chiar foarte tare, nu este complet nchis cu
obloane de fier, ci este larg deschis, catifelat mbietoare, dar are niste brate asa de sigure, cum
probabil, nici o fort din lume nu poate avea. Ei, fereste-te, detinut btrin, toate astea nu-s a
bun!
Mai nti ne aflam n fata unui lat zid de piatr pe colina nalt (oare nu aici au jurat Herten si
Ogariov s lupte pentru libertate?), la poart santinelele verific masinile, ceea ce nseamn c
sntem deja la intrarea pentru automobile (cine vine cu masini de ocazie, trebuie s strbat
curtea pe jos, chiar si pe Fedin l descopr n aceast postur; iar pe noi iat-ne chiar la intrarea
n cldire). La garderob las pe mna unor tineri n livrea ponositul, tristul, lungul meu palton
provincial, ca si cum nu m-ar mira faptul c am ajuns aici. si mai departe se ntind slile cu
parchet minunat se pare c totusi azi e zi de lucru sau n general nu e nici un fel de zi? La
ferestre snt trase toate splendidele perdele albe ca zpada, se revars o lumin alb din niste
lmpi dar si acestea ascunse care aduc nuntru ziua de afar. Acolo, undeva, se trudeste,
de-a lungul si de-a latul trii, n schimburile de lucru, n mine, oamenii muncii atrn ciorchine de
scrile autobuzelor, care fac buf dup buf prin hrtoapele pline de noroi; aici, slile dau pe din
afar de-atta public otios si spilcuit, toti brbatii snt n ghete de lac cu bombeuri ascutite, n
ghete cu care nu poti s circuli prin zloata de afar, si toti vin asa de grbiti unii n n-tmpinarea
altora: s se salute, s-si povesteasc multe si mrunte, s-si spun bancuri; toti, cu exceptia
ctorva trimisi ai minorittilor nationale, se cunosc unii pe altii din vedere. Snt si doamne,
dichisite, dar putine. Eu m tineam mai de-o parte, neafisndu-mi mutra, avnd grij ca ghetele
mele s ating ct mai imperceptibil parchetul, dintre cei de aici nu cunosteam, nu recunosteam
pe nimeni, doar pe solohov, care se lsa fotografiat n ploaia de bh'turi si n
78
pocnetul declicurilor: se lsa si tare prosteste zmbea. M simteam aici asa de gtuit si de strin
nct m-am bucurat cnd am vzut niste kazahi, usor identificabili de ctre unul ca mine, posesor
al experientei exilului. M-am dus si m-am asezat lng ei, cu gndul s-mi petrec vremea cu ei,
nevzut si nederanjat de ceilalti, dar ti-ai gsit: o masiv si inoportun dam de pic veni la noi,
bucuroas, chipurile, s fac cunostint cu niste kazahi, c si ea este din Kazahstan si atunci
am priceput c asta era Serebriakova.
Am stat un timp cu kazahii, fr s ridic privirile, cci tare m temeam de tot felul de ntrebri si
discutii, iar cnd ne-au chemat n sala de dejun m-am dus din nou la kazahi si m-am asezat tot n
compania lor. Locurile la mas nu erau nominalizate. Toat sala, prevzut cu coloane albe pe
postamente aurite, era ocupat de o mas imens n form de U si tot de la aceste locuri ale
noastre ne-am ridicat din nou cu totii n picioare, ntmpinnd cu calde aplauze vreo zece
conductori de partid si de stat, n momentul n care acestia au aprut de dincolo de latura scurt
a mesei. Erau printre ei lunganul Suslov, corpolentul Brejnev, obositul si indispusul Kosghin,
impenetrabilul Mikoian
dar din mijloc s-a auzit o voce moale. Era a scundului si cheliosului Hrus-ciov: Omul, dac
mbuc ceva, devine mai bun." Zicnd acestea, ne-a invitat ca deocamdat s lum dejunul.
Toat lumea, cu mare promptitudine, s-a asezat pe scaune iar aparatele de fotografiat si de
filmat au disprut cu toatele. Iar masa, masa era deja ncrcat eu de cnd mama m-a fcut,
asa ceva n-am vzut: n fata fiecrui invitat erau cte cinci cupe, trei cutite (unul obisnuit, unul mic
si unul curbat de ce si unul curbat?), icre de nisetru, carne, friptur de gin, salate, vinuri, ap
de Borjom pi numai apa asta rece ar fi fost suficient si prea suficient pentru toti dar nu
le-a fost suficient defel, n ce m priveste, m-am fistcit n fata acestei abundente si singura mea
preocupare a fost s trag cu ochiul la vecini, nu ns la kazahi. Iar de partea cealalt si vizavi de
mine sedeau niste rusi ntr-adevr grozave mutre, brbati cu fata mare, cu trupul mare; ntre ei
se ncinsese o vie si vesel discutie, foarte neceremonioas discutie, despre Polikarpov. si
deodat am nceput s pricep c stia toti snt niste figuri importante: Gheorghi Markov,
conductorul n carne si oase al ntregii Uniuni a Scriitorilor, iar lng mine se afla, sigur de sine,
corpolentul Vdim Kojevnikov, si putin mai ncolo n diagonal
nesuferitul de solohov, ncadrat de dou moace neverosimil de mari. (So-fronov, parc era si
el.) ntre ei mai era si micul si abilul Ceakovski care, cr-mind din nas, si arunca n permanent
ochelarii cnd spre frunte, cnd spre gur; el a fost primul care a ridicat paharul, fcnd o
plecciune n diagonal: n sntatea dumneavoastr, Mihail Aleksandrovici!" si toti laolalt,
ca s nu rmn pe urm: In sntatea dumneavoastr, Mihail Aeksandrovici!" (Eu nu m agit,
eu snt din alt republic.)
Toate acestea erau nume redutabile, nume sonore n literatura sovietic, iar eu m simteam cu
totul nelegitim printre ele. N-am aspirat niciodat s intru n literatura lor, acestui ntreg univers al
artei sovietice oficiale i eram, de mult vreme si n mod radical, ostil, i repudiam pe toti
mpreun, fr exceptie. Dar iat-m atras si eu si acum cum s triesc si s respir printre ei?
79
ntre timp, profitnd de faptul c nimeni nu se uita la mine mai atent dect la oricare dintre kazahi,
mi-am notat ntr-un carnetel pe genunchi pe furis, s nu m vad vecinul Kojevnikov: ciorb cu
carne de nisetru, cu lmie si msline; came de nisetru cu cartofi; prjoale cu fulgi de cartofi;
pateuri; fructe; cafea. Toate erau servite de niste osptari n fracuri, toti tineri, discreti, dresati,
nvtati s se arcuiasc spre client, ntr-o mn s tin farfuria si pe cealalt s-o tin la spate. si
asta de-attea decenii de cnd noi muncim pentru o cartel, iar la Saratov si astzi este omor cnd
se dau macaroane la Alimentara iar ei iat cum mnnc! si ceremonialul servirii nu astzi a
aprut, iar reprezentantii artelor snt si ei, se pare, foarte obisnuiti cu acesta.
Dejunul a durat o or si jumtate, n pauz ne-am plimbat apoi ne-am strecurat ntr-o sal
separat ca s privim tablourile pictorilor condamnati de partid. Astfel a fost prefatat tema
consftuirii. Aci am dat ntmpltor peste Tvardovski: m-a luat de mn si m-a condus printre cei
prezenti, stabilind selectiv cu cine s fac cunostint si cu cine nu. In aceast pauz si n cea
urmtoare mi-a fcut cunostint cu compozitorul Sviridov, pe care eu oricum l pretuiam, dar si el
era simpatic; cu ilustrul pe-atunci Ciuhrai, regizorul de film, cu Berggolt, cu Panova, cu
Ketlinskaia, cu Borsceagovski, cu Maltev (Pupko). De fcut cunostinte am fcut, toti erau
bucurosi s m vad, am nvtat s conversez cu ei, dar nu puteam s-1 consider pe nici unul ca
fiind de-al meu. Nu eram pus n situatia de a decide cu cine snt eu, era clar c, ex-ceptndu-1 pe
ghidul meu, nu eram cu nimeni: cci ei toti fuseser ani de-a rndul aici la mas, cnd cu
guvernantii, cnd cu cei din preajma acestora dar nici unul nu se btuse la coad pentru niste
macaroane. si orict de liberali ar fi, orice opozitie ar face toti se sprijin pe comenzi din partea
statului si lucreaz pentru stat, si, judecndu-i dup cele prin care trecusem eu, erau toti o ap si-
un pmnt.
Astfel eu cu Tvardovski ne plimbam si ne tot plimbam (n acest timp am descoperit un procedeu
amuzant: la toaleta de brbati aflat la etajul unde era banchetul, nu aveau voie s mearg dect
membrii Biroului Politic; la intrarea respectiv era postat special un functionar care-i ndruma pe
toti ceilalti s mearg un etaj mai jos). Sunase deja clopotelul si toti se duseser n sal, dar
Tvardovski parc ar fi asteptat ceva sau poate avea ntlnire cu cineva, prea bine nici eu nu
ntelegeam n vestibulul gol si deja pe jumtate ntunecos, am constatat deodat c nu mai
rmseserm dect noi doi si niste cameramani avnd la subsuori niste microfoane ciudate si
n momentul acela Tvardovski m-a fcut atent: prin vestibul trecea, de unul singur, Hrusciov.
Tvardovski m-a prezentat acestuia. Hrusciov arta ca si cnd ar fi cobort din fotografii, dar tot
mujic vnjos si rotofei. Mi-a ntins mn ntr-un gest lipsit de orice aer de superioritate si, zmbind
firesc, mi-a spus ceva de bine avea acea simplitate despre care mi povestise, n celula de la
Lu-bianka, Victor Belov, soferul lui. si un sentiment de recunostint mi-a dat ghes ctre el si,
strngndu-i mn, i-am vorbit asa cum simteam:
80
V multumesc, Nikita Sergheevici, nu pentru mine, ci din partea a milioane de oameni care au
avut de suferit.
Mie chiar mi s-a prut c i s-au umezit ochii. EI ntelegea ceea ce fcuse pentru toat lumea si-i
era plcut s aud aceste cuvinte ale mele.
Ct timp nc ne strngeam minile, ct timp nc se prelungea aceast clip pe care nimic nu
putea s-o tulbure, puteam s-i spun orice, puteam s fac un pas important si ireversibil dar nu
eram pregtit, capul meu n-a priceput: am simtit c ratez ceva, dar n-am priceput.
N-am priceput, abia dup cteva luni mi-a venit mintea n cciul: trebuia s-i fi solicitat o
audient, desi n cap nu avusesem planul vreunei convorbiri cu el. Trebuia s nteleg c tot
succesul nostru, de-abia realizat, se cltina deja, c nu-mi mai rmnea acel semestru de
deschidere pe care mizasem, c n general eram la ultima btaie de arip a zborului spre
libertate si c n curnd totul se va poticni si pentru a ncerca stoparea, prevenirea acestui
proces, eu trebuia s-i vorbesc cu curaj lui Hrusciov! El era omul deciziilor individuale, nu este
deloc exclus ca eu s-1 fi putut mpinge spre consolidarea operei ncepute! Dar nu m-am dovedit
la nltimea momentului la nltimea primei atingeri directe cu destinul istoric al Rusiei. Prea
brusc si rapid s-a dovedit a fi pentru mine decolarea.
Dar probabil c si dup o ndelungat zbovire asupra acestui lucru, tot n-as fi putut s
ntocmesc un plan corect al convorbirii cu Hrusciov.
si astfel am lsat mna n jos. si de vorbit nu mai aveam ce vorbi (n timpul acesta, cameramanii
au tot filmat strngerea noastr de mini apare acolo, n cronica respectiv). Rmnea s fac
stnga-mprejur si s merg n sal. si am fcut stnga-mprejur. si acolo mai precis, n fata usilor
nchise, unde nu era nimeni sta acum singuratic scundul solohov si zmbea prosteste. Asa
cum prinseser momentul n care Tvardovski l abordase pe Hrusciov, tot asa cameramanii au
urmrit acest moment si cu solohov; acesta si-a fcut drum ncoace, napoi, ca s fie si el de fat,
ca tar al literaturii. Dar Hrusciov a trecut mai departe de solohov, iar mie nu mi-a rmas dect s
merg direct la acesta, nu se putea altfel. Am psit spre el si astfel am avut ocazia s ne strngem
mna. tar sau nu, el era ns o figur din cale-afar de influent, si a te certa cu el de la primii pasi
n-avea nici un rost. Dar m si plictisisem, si n-aveam nimic de spus, nici mcar ceva amabil.
Sntem de pe aceleasi meleaguri? zmbi el pe sub mustcioar; buimcit, el sugera astfel o
cale de apropiere.
De la Donet! am confirmat eu rece si ntructva ameninttor. Ne-am dus n sal. ncepeau
dezbaterile.
Pe mese rmsese acum numai ap mineral de Borjom; cameramanii
fotografiau n voie. Tvardovski m-a luat cu el si m-a dus spre latura cea mai
ndeprtat a slii, acolo unde se adunase un fel de opozitie si unde iat
spiritul epocii se afla si Surkov. Nu numai c sedea acolo cu noi, dar mi-a
- spus si o glum: stiti cum se numeste acest palat? Colhozul nvttura
81
lui Ilici". Iat cum se cltinau stlpii, si nimeni nu ntelegea ce prevesteau zodiile!
La captul mesei conductorilor s-a ridicat scundul si bolndul Iliciov, seful sectiei propagand a
CC, si, unduindu-si serpeste gtul subtire, a nceput s citeasc referatu!. Desi poate nu era
puternic, vocea lui iesea amplificat sonor din difuzoarele de pe pereti, si sensul cuvintelor avea
vigoare partinic. El a spus c este util ca din cnd n cnd s ne verificm ceasurile. C abstrac-
tionistii snt extraordinar de activi si-i silesc pe realistii socialisti s intre n defensiv. (C sntem
n rzboi se ntelege de la sine.) C formalistii impun partidului un nou dictat. si c vin la CC
scrisori n care oamenii ntreab: oare hotrrile partidului (au fost nenumrate de-a lungul anilor,
dar toate la fel) s-au nvechit? Nu! vibra Iliciov din toate corzile vocale nu vom permite
gestul profanator de a face din Lenin un adept al lozincii s nfloreasc o sut de flori"! Cnd
si trgea capul spre umeri, cnd si musca buzele de indignare: si cineastii scormonesc n
ograd, ei marea magistral n-o vd. si n literatur tinerii braveaz cu un scepticism sforitor. Iar
strinii gsesc, dup lungi cutri, escroci n genul lui Esenin-Volpin. (Hrusciov: Pornografie, nu
art.) Iar o parte dintre poeti fac propagand pentru principiul general-omenesc, asa cum face
Novella Matveeva chipurile, cnt la toti, dau la toti. A sosit vremea dezmtului nepedepsit al
elementelor anarhic; din art! Vor expozitii fr juriu, crti fr redactori. Vor coexistent pasnic
n domeniul ideologiei! La adunri este o asemenea atmosfer, nct te face s te jenezi dac
aperi pozitia partidului. (Horcit de mic Stalin!)
Asa a prezentat el partidul: ca pe ceva foarte mic, slab, oprimat iar intelectualitatea: ca pe
ceva ameninttor, ofensiv. Dar un mititel ca sta se ridica mpotriva ei, dnd ameninttor din cap.
Se pare c de undeva se rspndiser niste zvonuri cum c va fi o nou campanie mpotriva
intelectualittii creatoare si c nsusi Nikita Sergheevici primise o scrisoare semnat de
asemenea oameni de frunte ca Favorski, Konionkov, Zavadski, Ehrenburg. (si... Surkov! iat
unde nimerise el!) Faceti totul ca s nu se mai repete arbitrariul! Fr existenta unor orientri
diferite, arta, se spune, e osndit la pieire. Apoi si-au retras scrisoarea. (Hrusciov: Mai bine ar fi
fost s n-o trimit defel!)
Sala aplaud anemic.
Dar Iliciov bag presiune si trece la ofensiv, suprasolicitndu-si putintatea volumului fizic:
diversiunea burgheziei n domeniul ideologiei nu avem dreptul s-o subapreciem. Nu tinerii artisti
caut ci" cineva i-a gsit pe ei si a nceput s-i trasc dup sine. La noi exist libertate
deplin pentru lupta pentru comunism, dar la noi nu exist si nu poate exista libertate pentru lupta
mpotriva comunismului! Este o mare fericire c partidul determin ntreaga orientare a artei.
n sal era din ce n ce mai lugubru, n asa msur se amestecase atmosfera de ntrunire vesel
cu cea de funeralii nct la un moment dat au nceput s-mi treac prin minte tot felul de idei:
poate c se renunt si la ostilittile mpotriva mea, poate c se npustesc asupra mea, c zu
Denisovici al meu nu
82
e nicicum pentru comunism. Dar cnd s-au jenat ai nostri s fac mutarea invers? Snt singurul
care a fcut ca aici s fie si o not de veselie.
Iar acolo, aproape n fata lor, se afla, nevzut nou, sculptura din bronz datorat lui Emst
Neizvestni. Hrusciov, peste rind, ncepuse s mrie la ea: Iat ce dezmt! Dac ar ajunge
majoritari, stia ne-arpune la zid!"
Dar stpnii vireaz, dac, iat, crma i ascult mereu. Cu o nou unduire a gtului, ca si cnd tare
1-ar fi deranjat gulerul, Iliciov a nceput s cnte ntr-un registru cu totul nou: partidul trebuie s
disceam ntre operele decadente si cele, fie ele si acut-critice, dar totusi pline de ncredere n
viat; n ultima vreme au aprut opere foarte veridice, ndrznete, cum este O zi din viata lui Ivan
Denisovici, opere care nftiseaz oameni de omenie pusi n situatii inumane.
Instinctul care-1 deosebea de toti conductorii comunisti l ajutase pe Hrusciov s priceap c el
nu observase anticomunismul nuvelei mele pentru c aici capul lui nu se mai lsa cluzit de o
dogm osificat. Dar observase ceea ce era nftisat cinstit-trneste. Acum, ntrerupndu-1
intempestiv pe Iliciov, ncepu s bombne:
Asta nu nseamn c toat literatura trebuie s fie despre lagr. Ce literatur ar mai fi asta?
Dar m-a impresionat felul n care Ivan Denisovici avea grij de mortar. Iat, astzi, Tvardovski mi-
a fcut cunostint cu autorul. Trebuie s-1 cunoasteti cu totii.
Dar sala cea vigilent m luase deja la ochi cnd aprusem cu Tvardovski si acum ncepur s
se ntoarc ncoace si s aplaude: nainte de Hrusciov cei mai lingusitori, dup Hrusciov absolut
toti.
M-am ridicat n picioarectusi de putin nselat de aceste aplauze. M-am ridicat n picioare
fr a spera vreo clip c am s triesc cu aceast societate, n fata slii care m aplauda m-am
ridicat n picioare ca n fata unor dusmani, cu ncrncenare. De toat profunzimea adevrului meu
ei nici idee n-aveau si n-avea nici un rost s ncerc a le cstiga simpatia.
Am fcut o plecciune formal ntr-o parte, o plecciune formal n cealalt parte si m-am asezat
imediat, curmnd aplauzele, avertiznd c eu nu snt de-al lor.
Raportul lui Iliciov nc mai continua, dar si fceau din ce n ce mai mult loc nentreruptele
comentarii ale lui Hrusciov. El tot rspundea autorilor acelei scrisori retrase ulterior cum c
ntoarcere la cultul personalittii nu va mai fi. La nchisoare nu vom mai trimite pe nimeni a
declarat categoric Hrusciov. Luati-v pasapoarte si cltorie sprncenat, manifestati-v
talentele acolo."'
(Chestia asta nc de-atunci suna asa de neverosimil, nct nimeni n-a luat-o n serios.)
Un nou-venit nu reuseste niciodat s sesizeze toate particularittile unei localitti si este sub
reflectorul tuturor, dar el nu vede nimic. La fel si eu: n-am priceput c pentru mine ntre prima si a
doua pauz situatia se schimbase radical. In prima pauz, raportul lui Iliciov nc nu era
cunoscut, Hrusciov nc
83
nu fcuse nici o referire [a mine din nou viraj brusc? Partidul s-a rzgndit brusc cu privire ia
Ivan Denisovici"? si de aceea n prima pauz mai nimeni nu se apropiase de mine si de
Tvardovski; nc mai existau conservatori: ei au dat buzna n pauza urmtoare (tot acum s-a
apropiat de noi si Ciuhrai), cnd era deja de notorietate faptul c partidul m aprob si cnd se
putea anticipa ascensiunea mea n continuare. Chiar acum de pe coltul ndeprtat al mesei
noastre se dovedi a fi ocolul cel mai scurt cu fata lui inexpresiv, totalmente stears, veni
Satiukov. Asa de amical s-a lipit de noi, nct pn la urm am format un grup de trei. Nerbdtor,
Satiukov nsusi m-a ntrebat dac nu am vreo lucrare nou din care s-i dau un fragment pentru
Pravda. N-am nteles prea bine de ce s stric o nuvel destinat revistei Novi mir. N-am priceput
ce nseamn afirmatia c Pravda se socoteste onorat s m sufle Izvestiei si s m fluture prin
fata lui Hrusciov. si n-am nteles cum pentru nuvela nssi si pentru Novi mir chestia asta
deschide un drum fr critic. Dar Tvardovski a nteles instantaneu totul si a promis s
satisfac neaprat cererea respectiv.
Dar peste alte cinci minute veni la noi un ins de talie nalt, usctiv, cu o foarte inteligent fat
alungit si-mi strnse mna energic si bucuros si spuse ceva despre plcerea extraordinar pe
care i-o fcuse Ivan Denisovici, si deci mi strnse mna n asa fel de parc de-acum prieten mai
apropiat dect el n-o s mai am. Toti ceilalti si-au spus numele, acesta nu. Iertati-m, cu cine
am... ?" am ntrebat eu. Rspunsul cu o not de repros l ddu, cu jumtate de glas,
Tvardovski: Mihail Andre-e-ici!" lertati-m, care Mihail Andreici?" am continuat eu ntrebtor. Pe
Tvardovski ncepu s-1 cuprind disperarea: Su-u-slov!" Cci noi trebuie s purtm n
permanent pe retin si n inim cele dou duzini de portrete ale lor! dar memoria mea vizual
m trdeaz cam des, asa c n-am recunoscut figura. si Suslov, ca si cnd nici nu 1-ar fi suprat
faptul c eu nu-1 recunoscusem, continua s-mi strng mna. Asa s-a ales orbita mea! Desigur,
acei mari banditi din Uniunea Scriitorilor regretau acum si ei c rataser ocazia de a fi vecini cu
mine la nceputul bancherului, dar n prezenta lui Tvardovski n-ar fi putut nicicum s se apropie
de noi, cci noi formam alt lagr.
Desi prerea partidului era clar, a nceput sedinta a treia aceasta consacrat dezbaterilor.
Pentru ca pe acelasi cui s-1 confirme si s-1 bat acum nsisi oamenii de art. si ei se grbir
s spun, uneori mai expresiv dect nsusi CC, ce aveau pe suflet. Groaznicul Gribaciov asa a si
improvizat: se vrea substituirea ideologicului prin general-uman, se vorbeste n general despre
bine, n spiritul moralei crestine atunci prin ce ne vom mai deosebi de adversarii nostri? A cerut
ca tnra generatie s nu mpiedice vechea generatie s stearg brbteste petele trecutului". si
iat-o pe Galina Serebriakova, deja cunoscut mie: Eu simt cum ntineresc n prezenta lui Nikita
Sergheici" (prin aceasta, ea voia s sugereze c la noi se instalase o primvar politic, dar
Tvardovski zmbea ntruna). Ea mai spuse ferm si chiar autoritar: si n organe si n securitate
exist oameni cinstiti, care ne-au salvat (adic pe vechii
84
bolsevici) si au crezut n noi." O scoseser n fat ca s m combat pe mine, si acum ea si
ddea cu presupusul: Tema lagrelor poate fi att util, ct si duntoare. Important este nu c au
fost asemenea lucruri, ci c ele au trecut, CC ne-a scpat de ele." Mai lu cuvnrul robustul si
bine hrnitul pictor Serov (tiz ironie a soartei al unui mare predecesor) si declar pe sleau
c n art lipsa de talent nu este un pericol, ci numai un nenoroc, dar c pericolul este
abstractionismul. Adevratul drum leninist nu este garnisit cu marmelad, mai spuse el, adugind
c snt frumoase numai unele fete ale vietii, adic numai acelea n care se oglindeste soarele
construirii comunismului.
Eu fac aceste nsemnri dup saisprezece ani si toate faptele evocate aici apartin att de mult
trecutului, att de mult s-au pulverizat, s-au banalizat n comparatie cu noile si gravele lovituri si
dureri care atunci nici nu puteau fi ntrezrite, nct pe mine nsumi m cuprinde un sentiment de
lehamite, si creionul nu mai vrea s scrie. Dar mi revin si-mi spun: aceste lucruri ne-au dominat
viata o jumtate de secol si n Uniune nc si astzi ne mai nucesc de cap, asa c o mrturie nu
poate fi de prisos.
La drept vorbind, trei fire s-au mpletit n discutia din acea zi. Primul abstractionismul n
pictur, deja condamnat fr drept de apel, lipsit de orice sans si de orice posibilitate de
aprare. Dar din acesta se trgea, ca o jumtate de fir, general-umanul" pe care de asemenea l
condamnau partidul si maestrii ntelepti ai artelor, dar pentru care aici era nevoie de
ndrzneal! s-ar fi putut ncerca organizarea unei ct de mici aprri. General-umanul ca parte
a artei abstracte! iat n ce consta pentru noi toat deficienta bolnvicioas a liberttii! Dar
scipaciov, cruntul gentleman cu voce nobil (n alte timpuri marxist habotnic) avu aici curajul
s spun: Nou ne apartine viitorul si temele trebuie s fie foarte largi. Tocmai literaturii
noastre i apartin temele general-umane, iar burghezia si-a pierdut drepturile asupra lor." Era aici
n primul rnd un ingenios amestec dulceag, dar n acea zi si n acea sal el a sunat a
ndrzneal. In acel moment, m-am grbit s fiu primul care d tonul aplauzelor slii si s-a
aplaudat copios.
Al doilea fir tors din acelasi caier a fost tema lagrelor. Al treilea cu ardere mocnit a fost
tema antisemitismului. Intelectualitatea creatoare din Moscova era foarte ngrijorat de
eventualitatea ca noua persecutie s mbrace un caracter antievreiesc, si aceast team
exagerat si fcuse loc si n sufletele multora din sal si era bine cunoscut Comitetului Central.
Iliciov, desi vorbise un ceas, tema aceasta a ocolit-o, dar Nikita n-a rmas dator cu replicile:
Babii Iar" nu este scris corect, ce, Hitler extermina numai evrei? Pe slavi i-a exterminat si mai
mult. Exist la ora actual antisemitism n tara noastr? Nu! Dar a existat? n primii ani ai puterii
sovietice, ponderea procentual a evreilor, desi era foarte nesemnificativ, a generat totusi
antisemitism. Iar sostakovici, compunnd o simfonie pe versurile lui Evtusenko, a svrsit o fapt
duntoare. (Dar lui sostakovici i s-a adresat pe un ton blnd: Eu v stimez. Cred c gresiti.") si
chiar Gribaciov (desi sustinut de aparat) a trebuit s explice c nu este antisemit. Apoi au luat
cuvntu Evtusenko si
85
Ehrenburg. Prin nsusi acest fapt si prin prezenta lor, ei aminteau c nu-si vor ceda pozitiile.
Evtusenko se gsea (el nc nu stia acest lucru) la ultima evolutie a rsuntorului su rol si
renume, mai departe l astepta declinul. Dac Gribaciov ncerca un sentiment de sigurant,
sentiment ce se ntrea prin sprijinul venit de la autoritti, Evtusenko se comporta cu aplomb,
avea un plus de prestant, era mai teatral (si Tvardovski mi spuse ca de la vecin la vecin: Nu
stiu de ce nu pot s m mpac cu ideea c nu iei si tu cuvntul"). Nu a pierdut ocazia s
povesteasc si cteva basme teatralizate: cum, venind ncoace, sezuse de vorb cu un taxator
(subiectul preferat al scriitorasilor din oras), sau cum venise la familia lor un om eliberat din
detentie si le povestise despre ct de devotat leninismului fusese bunicul su care murise n lagr
si vocea lui Evtusenko tremura de compasiune. Se ncumet s-si exprime prerea n legtur
cu Stalin c el poate uneori credea n comunism" (Hrusciov l corect energic: Stalin a fost
devotat trup si suflet comunismului! Dar iat cum l construia el..."). S-a ncumetat s
caracterizeze dogmatismul ca fiind si o form a revizionismului si de aici a trecut la atacul cel
mai ndrznet: Dar cte tablouri inexpresiv-dogmatice nu erau la expozitie? Nikita Sergheici, iat
portretul dumneavoastr de-acolo nereusit!" (Asta atunci suna foarte cuteztor, desi Evtusenko
era sigur c Hrusciov nu se va supra pentru niste lucruri personale.)
Iar Ehrenburg, dimpotriv, apru ca un pplu decrepit, deja n pragul sfirsitului. La viata lui,
multe servicii de curtean prestase, multe minciuni debitase, mult talent de descurcret dovedise,
pe multe muchii de cutit umblase. si acum a cta oar? sesiznd atmosfera cu totul nou, el
psea cnd mai cu curaj, cnd mai cu plecciune. Da, el se temuse de Stalin. De cte ori nu se
ntrebase pe muteste: De ce acela nenoroceste oameni?" si e posibil ca nimeni s nu-i spun
lui Stalin adevrul? si iat acum sarcin (?): s explice tinerilor de ce poporul (si Ehrenburg)
continuase s lucreze si pe vremea lui Stalin! Dar, dar! Stalin nu era antisemit! (Ca lectie
pentru cei de azi forma cea mai comod de a-si exprima pozitia.) Stalin, cic, i chema pe
redactori si-i certa: nu v e rusine s dezvluiti pseudonime evreiesti n ziare? (Ce curaj pe
redactorii stia!) n general, bunicii (tovarsii de lupt ai lui Lenin) erau buni, printii au lsat de
dorit. La un moment dat a recunoscut: Mei eu nu ntelegeam ceea ce scriam n anii '20." (Dar pe
cti i-a intoxicat!) Iar acum, dac ceva l nelinisteste este acea concordant incomplet cu
Nikita Sergheievici". Iat la ce concluzie rizibil se oprea acest ndrumtor al nostru din
deceniile comuniste. Mi-era sil s-1 ascult si s-mi amintesc c n 1941 articolele lui tare m
emotionau.
si asa cu masa de prnz, cu raportul, cu promenada si cu dezbaterile trecuser deja mai mult
de sase ore, dincolo de perdelele albe ca zpada deja se ntunecase, zilei de lucru a trii i
urmaser ceasurile de odihn ale celor ce muncesc, dar noi continuam s sedem. Poznd ntr-o
atitudine de catr foarte abtut, strin de frmntrile acestei turme si nemanifestnd nici un
interes
86
fat de ea, sedea Kosghin. Aici, seful guvernului era el nsusi un rob neputincios, comic, desi pe
el l asteptau treburi mai importante. Avnd n vedere amploarea extraordinar a actiunii puse la
cale de partid nc mai era mult de vorbit, se nscriseser la cuvnt 40 de persoane, si azi
vorbiser numai 8 era deja clar c nu va fi timp pentru toti. S se reia sedinta n ziua
urmtoare? Dar pe mine nu se putea amna: era prevzut o vizit de cteva zile a lui Tito. Deci
se punea problema s se amne pe termen nedefinit. Dar dac era asa atunci era inevitabil
cuvntul de nchidere al lui Nikita Sergheici, cuvnt care a si fost rostit.
Da, desigur, despre pres ca despre tunul cu btaie lung al partidului, n interiorul trii noastre
nu exist coexistent de sisteme, aici se pune problema purittii sau a mocirlei, (nc o dat se
vede ce manevr era pentru ei coexistenta.) Lupta nu tolereaz compromisurile. (Ba nu: doar cu
Kennedy am fcut un compromis ntelept. Doar Hrusciov de-abia ce se salvase de la necul unor
ziie teribile, cnd dusese lumea la un pas de rzboiul nuclear, si iat, una din primele lui ocupatii
la vreme de pace este ntlnirea cu noi.) Se duce lupta pentru mintile oamenilor. Mintile
dumneavoastr snt foarte pretioase pentru noi, dumneavoastr nsiv snteti niste maresali.
Faptul c v-am chemat aici este deja o dovad (?) c nu mai exist cultul personalittii. Da,
partidul fcuse niste greseli. Greseli snt posibile si n viitor. (Rumoare. De obicei nu se spuneau
lucruri asa de ndrznete.) si eu voi fi fiind n ochii dumneavoastr un sta-linist: am sprijinit si eu
acele principii. Cu cit este mai mic rspunderea pentru viitor, cu att este mai mare goana dup
tema nchisorilor. (Tocmai invers!) A considera c toate cele scrise snt date de la Dumnezeu si
hop cu ele la tipografie este cu neputint. O societate care ar permite asa ceva este negu-
vernabil, nu poate supravietui. Trieste si las si pe altii s triasc" eu cu asta nu snt de
acord. Noi trim din bunurile create de popor si trebuie s-i pltim poporului. (si nfuriindu-se,
artnd cu degetul la sculptura expus a lui Neizvestni.) selepin! S verifici: de unde iau dnsii
bronz? Aici snt 8 kilograme din bronzul poporului!" (Apoi mai potolit:) Eu chem si la pace si la
lupt! (Acum ireconciliabil:) Eu snt pentru rzboi, nu pentru pace! n rzboi trebuie s aprm
lucrurile care nnobileaz sufletul omului. Judector este istoria, iar noi rspundem pentru stat si
vom apra ceea ce este util. Desigur, Noe era un om inteligent de vreme ce n-a luat cu el
necurtenii.
si mai departe Hrusciov pierdu din ce n ce mai mult tonul omului de stat si devie spre exprimarea
unor gusturi personale, asa cum si credea c are dreptul s-o fac, el fiind tar. Toat ziua l
bombnise pe Esenin-Volpin (si pe Evtusenko), acum l lu la refec pe Esenin-senior: N-am nici
o consideratie pentru cei care-si termin viata prin sinucidere. Probabil c si Esenin (ca si fiul
su) era atins de nebunie. Eu 1-am ntrebat pe Neizvestni: dumneavoastr snteti brbati
adevrati sau pederasti adevrati? De muzica lui sostakovici colicile te apuca, stomacul te
doare. Nu vreau s-i jignesc pe negri, dar tot jazzul american vine de la negri, n schimb, cnd l
ascult pe Glinka, mi dau lacrimi de bucurie. Eu snt din vechiul regim. Mie mi place Oistrah,
87
colectivul de violonisti. Uneori nici nu stiu ce cnt ei, dar mi place. . Eu m-am format ntr-un sat
rusesc, cu muzic ruseasc. S pstrm traditia!"
S pstrm traditia! aceste cuvinte aveau un sunet neobisnuit pentru bolsevici: da, n Hrusciov
exista, pe lng comunism, si ceva din alte vremuri.
Dar nici cu asta n-a ncheiat Hrusciov, se luase deja cu vorba, ncepu s-si aminteasc episoade
din epoca stalinist iat, Anastas si aminteste" (pe toat durata sedintei, Mikoian a stat mut
ca o statuie). si-a amintit apoi cum a fost scris textul hotririi cu privire la Bogdan Hmelnitki": cum
sedeau n loj, cum a vorbit Vorosilov, cum a dictat Stalin... Apoi cei prezenti au auzit ceva cu
totul de domeniul absurdului: cum c Stalin 1-ar fi luat pe Hrusciov de spion polonez si c ar fi dat
ordin s fie arestat...
Toti preferau s asculte. Ctre 9 seara, treaba s-a sfirsit.
Totul s-a dus nici nu-ti vine s crezi. si o anumit posibilitate mi sttuse la ndemn n acele
sptmni, ns am ratat-o. Eu triam n patria mea, si deodat mi-a venit recunoastere de jos si
recunoastere de sus. Exemplarele din Novi mir cu Denisovici se epuizaser de mult iar la
redactie era pelerinaj, studentii si strngeau carnetele si le aduceau teancuri ca garantie pentru
un exemplar mprumutat pentru douzeci si patru de ore. La redactie si la Riazan soseau vrafuri
de scrisori din toat tara. Deja se pregtea o editie de 700 000 de exemplare n colectia Roman-
gazeta", o editie separat de 300 000 de exemplare (cnd veni brusc o dispozitie: a se reduce la
100 000; asa mi s-a spus mie, dar eu n-am dat important, nu m-am apucat s contest decizia).
La cteva zile dup consftuire, Pravda a publicat un fragment din Krecetovka. Asta era deja o
garantie c cenzura n-o s opreasc Matriona si Krecetovka, ambele n pregtire la Novi mir. Eu
nu-mi simteam decolarea, dar cu toat previziunea mea de fost detinut nu mi-o nchipuisem asa
de scurt cci iat, spre februarie avea s fie ntrerupt.
Dintre cele dou prti beligerante eu am ales asa de irevocabil intelectualitatea, nct mpreun cu
ea socoteam rusinos chiar si faptul de a m vedea cu asa-zisa sotnie neagr" conducerea
Uniunii Scriitorilor din RSFSR. In ajunul Anului Nou m-au primit n Uniune fr procedura
obisnuit, fr referinte, la nceput chiar fr cerere (n btaie de joc grbit nu i-am dat-o
secretarului din Riazan, nu voiam s le dau semntur, dar apoi a trebuit s-o dau), mi-au trimis si
o telegram colectiv de felicitare (Sobolev, So-fronov, Kojevnikov si altii). Pe 31 decembrie am
sosit la Moscova: m chemaser la ei pe cheiul Sofiiskaia. Se adunaser acolo toti (minunndu-
se de succesul meu, pentru viitor ei mi prevesteau si alte succese, m bnuiau c as avea niste
strinse legturi speciale cu Hrusciov). M chemaser pentru ca ntr-o jumtate de or s-mi
repartizeze un apartament n Moscova (problema aceasta era n minile lor), am refuzat
categoric. Numai pentru ca s nu m vd cu sotnia neagr", numai pentru ca s nu m ptez de
atingerea cu ea, am refuzat categoric apartamentul din Moscova (o bagatel, n definitiv, de altfel
ntr-o oarecare msur mi-era team si de mbulzeala din Moscova, de concurenta
la ocuparea unui loc de munc, nu stiam c toti lucreaz n zona din jurul capitalei). M-am
condamnat astfel, pe mine si pe sotia mea, la zece ani de grea vietuire n nfometatul Riazan,
apoi am fost strns cu usa acolo, n capcan; la toate acestea se adaug si vesnicele cltorii cu
grelele provizii. La sotie m-am gndit cel mai putin; ulterior, desprtit de mine, ea a putut s se
mute la Moscova numai dup ce a luat pozitie mpotriva mea. (Iar n intervalul urmtor al vietii,
toate bune: n-am devenit locuitor al Moscovei, ci am mprtsit destinul provinciei umilite.)
nc n ianuarie, la realegerea secretarului din Riazan, a sosit din partea lor M. Alekseev si mi-a
repetat niste foarte amabile invitatii: nainte de toate, imediat dup evenimentul electoral, eram
invitat la procedura golirii butelcu-telor, unde nici un discurs nu se mai tine formal ca la sedint, ci
la obiect, cu punerea punctului pe i. Nici la asta nu m-am dus. Eu fceam totul altfel de cum fcea
toat lumea, altfel de cum era de asteptat si cum era normal.
ntre timp, dup amnri succesive, a avut loc n sfirsit continuarea ntl-nirilor" de la Kremlin: 7 si
8 martie 1963.
Adunarea s-a tinut la Kremlin, n alba si perfect circulara sal a Ecaterinei, sub cupola care se
vede bine si din Piata Rosie. Circular, dar prin coloane se remarca partea cu plusul albastru al
fotoliilor, parte rezervat spectacolelor
si podiumul prezidential, ca de instant de judecat, construit din lemn galben, n spate, ntr-o
nis, sub niste nimfe stilizate, atma portretul lui Lemn. Culoarea albastr se repeta moderat
pretutindeni n cadrul slii. Lumina diurn care venea prin cupol fiind insuficient, se folosea si
lumina electric.
Acum tot guvernul, sau biroul politic, cum vreti s-i spuneti, nu mai era o autoritate asezat
undeva departe la nivelul nostru, ci una ridicat mult deasupra noastr, foarte vizibil si venit
s ne judece. Acum printre noi erau si multe fete necunoscute, nu numai mie, ci si pentru
lucrtorii din domeniul artelor: chemaser vreo sut-o sut cincizeci de persoane cu mutre
partinice. Nici Nikita nu mai era acea gazd primitoare care mai nti te invita s servesti din cele
sapte feluri de mncare si s devii mai bun, ci s-a ridicat n picioare furios iar la el si furia era
expresiv a spus:
Toti slugoii stpnilor din Occident s pofteasc afar!
Un fior i-a strbtut pe toti despre cine-i vorba? De ce? Despre mine? Chiar ne-am chiorii s
vedem dac iese cineva. (Dar el avea n vedere altceva: cineva le soptise corespondentilor
occidentali ceva despre ntlnirea trecut
asa c pentru a nu se sopti si despre aceasta i poftea afar pe slugoi. S fi rmas asa de mult
n urm anul 1956? si iat, deja nici nu se mai poate sopti.)
nc mai tuna si fulgera Nikita:
Vom aplica legea privind aprarea secretelor de stat! (Adic: pn la douzeci de ani de lagr.)
A bgat frica n auditoriu si s-a asezat.
89
si deasupra podiumului judectoresc, deasupra tribunei, s-a ivit din nou pirpiriul Iliciov. Deja avea
n el mai putine trsturi de sarpe dect data trecut, pentru c evenimentele luaser o
ntorstur n favoarea lui si a lor.
Dup cum se vede, sub influenta ideilor ntremtoare ale partidului, a disprut sentimentul
vulnerabilittii" (nu se stie de ce se crede n acest sentiment al lor: uite asa: stau timp de decenii
n nalte posturi de comand si de la o povestire, de la o expozitie li se trage deja
vulnerabilitatea), oamenii au nceput a vorbi cu voce tare despre realismul socialist", n Occident
circul deja niste basme despre rscoala copiilor mpotriva printilor, care, chipurile, si-au ptat
onoarea n anii cultului personalittii. Ehrenburg a introdus notiunea ambigu de dezghet" iar
acum se anunt nghetul".
Hrusciov (ameninttor): Iar pentru dusmanii partidului va fi nghet." (Se vede treaba c ncepnd
din decembrie 1-au mbrobodit bine de tot, este de nerecunoscut. L-au fcut s-si taie cu mna lui
craca pe care st, si el taie ntr-o veselie.)
Kosghin st la fel de posac, artnd prin aceasta c el n-are nici un rost aici, c nu particip, c
nu s-ar ocupa cu o asemenea prostie. Alturi de Hrusciov se afl Brejnev: masiv, lat n umeri,
nfloritor. Suslov, ru, uscat (nu asa de slab, pe ct snt ei de grasi).
La unison cu Hrusciov, Iliciov ncepe si el s gesticuleze ameninttor: Unii tin discursuri,
demasc, dar n-au pic de talent. Se dau drept conductori ai tineretului, dar conductor al
tineretului este unul singur: PCUS." n continuare i-a elogiat pe Emst Neizvestni, pe Evtusenko,
care ntre timp au reusit s-si vad greselile. Dar cutare pictori (se pare: Andronov, Nevedov,
Gastev, Vilkovir) spunea el se plaseaz pe o pozitie belicoas si incorect. si ct i priveste
pe scriitori: i putem ntelege pe cei care scriu mult, dar nu-i putem ntelege pe cei care n
general tac." (Eu stau, notez si m gndesc hai, c ai nimerit-o cu ei! Mai nainte, eu puteam s
tac ct voiam, dar acum nici a tcea nu se mai poate!) Apoi s-a npustit asupra lui Ehrenburg (lor
li se prea atunci c el este conductorul opozitiei, o figur periculoas): n timp ce memoriile lui
povesteau despre evenimente de altdat presa noastr tcea. Iar acum cititorii
protesteaz: Ehrenburg a scos teoria tcerii". (Adic: de mult vreme se stia totul, dar nimeni nu
vorbea.)
Cum se schimb totul cu trecerea timpului! Dar n acel an nu exista problem mai acut dect
aceasta: aveau sau nu aveau cunostint toti conductorii, toate vrfurile partidului despre ce se
ntmpla n vremea lui Stalin? Iat n ce situatie idioat i pusese Hrusciov. Pentru salvarea
prestigiului nu le rmsese dect s mbrtiseze teoria necunoasterii.
Iliciov: Asa, ce rezult dup Ehrenburg: stiau si-si salvau pielea? Dar CC n hotrrea privind
lichidarea cultului personalittii a explicat de ce tcea poporul'' (si aici se folosesc de popor ca de
un paravan.) Dar, dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu tceati, ci proslveati, n 1951 ati spus:
Stalin m-a ajutat s scriu majoritatea crtilor mele." n 1953 spuneati: Staiin iubea oamenii,
stergea lacrimile mamelor, stia gndurile si sentimentele milioanelor."
90
si Ehrenburg ce s rspund, dac 1-au si invitat? Citate: le-a ales binisor, are la ndemn zeci si
zeci, si chiar mai multe. De mnjit, e mnjit. (si nu n felul acela trebuia s-si scrie memoriile, ci
cindu-se. Ei, las, la renumele lui european, cum s se umileasc ntr-att?)
si Iliciov, stpn pe subiect, o coteste: Evidentiez cazul dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu pentru a
v imputa proslvirea. Noi toti credeam si proslveam. Dar dumneavoastr proslveati si, se
vede treaba, nu credeati." (l pedepseau si pentru acel putin pe care avusese curajul s-1 spun.)
Asa a fost nfrnt liderul principal al opozitiei. Dar nc un nume trebuia s i se ia acesteia
Meierhold. Nici despre Meierhold nu scrieti tot adevrul. Meierhold stia s rspund la critic:
Dumneavoastr vreti s montati piesa n asa fel nct s poat fi prezentat n orice oras al
Antantei?" (Hrusciov chiar rde n hohote. si Suslov rde ntinzndu-si minile cam lungi si btnd
din palme.) Meierhold scria: teatrul meu slujeste si va sluji cauza revolutiei. Nou, ntr-adevr,
ne trebuie piese tendentioase. De aceea 1-am reabilitat."
si iar este adevrat: e de-al nostru. Cine era oare n primii ani ai revolutiei clul de pe trmul
artei, dac nu Meierhold?
n continuare si-a fcut aparitia suiul si blbitul de Mihalkov, cu trei medalii a trei premii staliniste.
M-a uimit faptul c s-a referit la scrisoarea lui Nikolai Aleksandrovici Benua:, Abstractionismul,
aceast scorneal drceasc, este sprijinit si de Biserica Catolic. Societatea occidental nu este
capabil s se mpotriveasc terorii din domeniul estetic". Mi-am notat, tot mirndu-m. Nici pn
azi nu stiu dac, unde si cnd a spus Benua asa ceva iar n privinta terorii din domeniul
esteticii, are dreptate! (De altminteri, n 1917 nsusi Benua a debitat attea naivitti.)
n continuare, Mihalkov a citit o poezie veninoas mpotriva cuiva despre care nu se stia dect c
e tnr si anticonservator. Poate c tinta era Evtusenko. Iar apoi a atins o chestiune de mare
important privind modul cum sub pretextul luptei mpotriva religiei" (nu sub pretextul!) se
distrugea arhitectura popular n lemn dar Iliciov 1-a ntrerupt: se stie, lucrurile s-au ndreptat,
peste asta se poate trece. Dati o alarm fals".
Imediat 1-au pus la punct asta nu convine. Ei nu se asteptau la o asemenea iesire din partea
unuia de-al lor. (Totusi, spiritul timpului l ptrunsese si pe acesta!)
Lista oratorilor fusese pregtit minutios', numai cohorta de fier trebuia s ia cuvntul si s bat n
acelasi Ioc, s amplifice spaima. Apru si cartoful porcesc Aleksandr Prokofiev, poetul: pur si
simplu emana venin. Cu deosebire l lu n trbac pe Andrei Voznesenski: c scrie versuri
formaliste, c, m rog, cui slujesc; mentiona, n aceast ordine de idei, Para triunghiular" (Nikita
din nou tresalt, rznd). Iat, pretindea el, am primit o scrisoare (acesta este un rspndit
procedeu oratoric sovietic: nu vorbitorul ca atare njur ci a primit o scrisoare de la Cititorul
Proletar, poftim de discut dac ai cu cine), n care se spune: tinerii vor glorie cu orice pret".
Poeziile lui Voznesenski
91
snt tiptoare si urmresc succesul facil (chiar si asa, dar n-aveau ei dreptul s critice).
Maiakovski fr Voznesenski a descris de mult America, ce se mai bag si Voznesenski n
chestia asta? /
si n general, Prokofiev a spus c simte marea ncredere a partidului n noi". E rusinos c asa
de mult vreme ne-am temut' sa luptm mpotriva formalismului. De asemenea, Picasso mai
trebuie s se curete de multe, noi nu-1 pretuim dect pentru Masacrul de la Guernica si pentru
porumbelul pcii" a spus mruntul lingu Andrei Malsko. Iar pateticul Pettus Brovka: Noi
sntem recunosctori Comitetului Central si personal lui N^ita Sergheevici. Cum se poate afirma
c n anii cultului personalittii s-au produs opere lipsite de valoare dar pe baza cror opere au
fost educati lupttorii legendari? Adevrul e c atunci a fost creat fondul de aur!"
Asa s-a lungit pn la pauz sirul vorbitorilor numai din partea lor. Nu era prevzut pentru acum
s se ia loc la mas, dar s-a dat acces la gustri n picioare. Laureatii si activistii se mbulzeau de
mama focului: s apuce care mai de care mai mult. Pe culoar, 1-am auzit la un moment dat pe
Ermilov spunnd: Pi am fi nnebunit, dac am fi stiut" (adic dac am fi stiut despre ororile
generate de cultul personalittii). Iar roscata de seveliova s-a aruncat asupra unui fel de orator:
V multumesc c i-ati aprat pe oamenii sovietici!"
M-am ntlnit apoi cu Tvardovski, care, radiind de bun dispozitie, dar nu fr o umbr de
neliniste, mi-a spus: Circul un fel de poveste folcloric la ora actual cum c solohov, la dacea
de lng Moscova, mpreun cu 140 de colaboratori, a pregtit un discurs mpotriva lui Soljenitn."
ns eu continuam s fiu asa de sigur de mine, dar si naiv, nct i-am spus: O s se team s nu
fie ridicol n perspectiva istoriei." Tvardovski a oftat: Dar cine se mai gndeste la perspectiva
istoriei? Toti snt cu gndul numai la ziua de azi."
Mi-a fcut cunostint cu Solouhin. Ce fat cunoscut", am spus eu. Mi-era cunoscut pentru c
avea trsturi general-trnesti. EI si ncepu s-mi vorbeasc despre Matriona si despre
posibilitatea de a face cunostint cu Korin (de mult visam s vd Rusia care se duce"). Ce-i
drept, aveam eu o ciud pe Solouhin: nc anonim fiind, i trimisesem o scrisoare la gazet
mpotriva radiodifuziunii zgomotoase, mpotriva acestui dusman al linistii rurale (la el n Drumuri
de tar prin regiunea Vladimir exist un pasaj asemntor), si-1 rugam s fac ceva, s-mi
publice ceva. Dar Solouhin nu mi-a rspuns defel. Eu de zis i-am zis, dar el nu si-a amintit.
Tvardovski ns m-a pus la punct: Acum si dumneata rspunzi chiar tuturor? Cte scrisori ai,
crora nu le-ai rspuns?" (si cu ct numrul anilor ce trec este mai mare, cu att regretul meu
pentru aceast problem nerezolvat este mai mare.)
Ne-am ntors n sal dar nu numai c lista oratorilor nu s-a usurat, ci din nou a aprut Iliciov si
a nceput s citeasc niste versuri din trecut ale lui Ehrenburg (nseamn c n pauz i le
strecurase careva). Dar Hrusciov, nerbdtor, i-a luat vorba din gur; la tribun nu s-a dus, nu-mi
amintesc dac s-a urcat mcar pe podium, dar oricum scaunul lui si asa era asa de sus, si
92
de acolo a tunat ct a poftit. El, cic, a citit cu interes memoriile lui Ehrenburg pentru c este de
aceeasi vrst cu acesta, a luptat cinstit n Armata Rosie, pe cnd Ehrenburg, cnd la Don, cnd la
Crimeea, si se ntlnea cu lacheii burgheziei. Ehrenburg nu-i bucuros de revolutie, si sufer n
tcere. Pi, asa cum te porti dumneata cu noi, asa ne purtm si noi cu dumneata, tovarse
Ehrenburg. Acum, cnd dusmanul tremur vzndu-ne ct sntem de puternici, ni se propune
coexistent ideologic? S permitem s se vnd la noi ziare occidentale? Nu-i rea ideea, numai
s nu v pripiti". (Iliciov cltina din cap, zmbind dulceag.) Dumneata destul de bine ti ascunzi
gndurile. Dar viata ne oblig s citim printre rnduri." Se vede treaba c data trecut Hrusciov pur
si simplu nu ascultase pn la sfrsit interventia lui Evtusenko, de aceea nici nu reactionase.
Dumneata spui c vremurile nu mai snt aceleasi"! Dar nu mai snt aceleasi nici cele care au fost
create vremelnic la Budapesta! Moscova nu este Budapesta! si nici club Petofi nu va fi! si un
asemenea deznodmnt nu va fi! Da, mprejurrile ne oblig s citim printre rnduri." (Ca si cnd
ele au fcut vreodat altfel.) La Teatrul Mic s-a montat Prea mult minte stric, de data aceasta
sugerndu-ni-se, ca printr-o tuse semnificativ, ideea c, vezi doamne, nu trebuie s lum
nvttur de la printi. si Postul lui Ilici (filmul lui Hutiev) tot acolo bate. Tovarse Hutiev, eu nu
cred! Cteaua l salveaz mereu pe ctel (adic asa cum PCUS salveaz tineretul). Da, bine,
dati o satir. Dar exist satir si satir. Nu n sensul c din cauz c a nceput lupta cu
abstractionismul se prbuseste agricultura, se prbuseste industria. Mi-a plcut foarte mult
consftuirea trecut si-mi place si cea de azi. Dar trebuia ca nu partidul, ci voi nsiv s luptati
pentru puritatea rn-durilor voastre. stiti ce spune trnusul lui Cehov: o piulit s-o nsurubezi, pe
cealalt s-o desurubezi, ca s nu dai de necaz. Oare nu e timpul ca si n teatre s se nceteze a
se mai prezenta executarea unei nefericite regine scotiene?" (Acest lucru era mpotriva clasicilor,
nu pot s reconstitui acum toat desfsurarea discursului.) si a ncheiat pe un ton ferm: Scuzati,
noi nu vom mprti cu nimeni conducerea partidului. Partidul si poporul formeaz un tot unitar!
Dumneavoastr credeti c n comunism va fi libertate absolut? Acesta nseamn o societate
armonioas, organizat, automatic, cibernetic dar si acolo vor fi oameni nvestiti cu
ncredere si vor spune ce si pentru cine s fac." (Un tablou foarte sincer. Era putin probabil ca
acesta s apar n ziare, la fel ca si cea mai mare parte a acelui discurs. Sinceritatea este un
lucru folositor, dar rar.)
si, la drept vorbind, dup o asemenea lmurire din partea lui Nikita, dup dou interventii ale lui
Iliciov si dup cteva luri de cuvnt servile, consftuirea ar fi putut s se si termine, pentru c tot
ceea ce era important fusese deja spus. Mai trebuie adugat si faptul c n sal erau masati multi
activisti de partid, cel putin 40 la sut din cei prezenti; acestia, grup compact si puternic, aplaudau
solidar toate discursurile juste. Prezenta lor sugera c partidul este o fort a naturii, irezistibil.
93
Dar nu, mersul n gol al masinii birocratice cerea acum guvernului si ne cerea si nou tuturor s
mai stm si s fierbem nc dousprezece ore pentru ca vointa partidului s ajung mai bine la
constiinta noastr rvsit.
Apoi, urmnd la cuvnt solohov, mi-am amintit cuvintele lui Tvardovski si am avut o stringere de
inim: hai, acum o s m dea si pe mine jos de pe cal, si nici n-am mers prea mult!
n nsemnrile mele treceam ora la care ncepea s vorbeasc fiecare orator. Iliciov si Hrusciov
au nceput la 13.25, solohov la 13.50. Iar pe urmtorul 1-am trecut la 13.51. Nu exagerez n
minus cnd spun c n total un minut a vorbit geniul literaturii noastre, incluznd n acest minut si
timpul a ceea ce a urmat dup el. De la tribuna nalt, prea si mai insignifiant dect de-aproape
si mai vorbea si mormit. A fcut un gest larg cu minile lui mici ntinse nainte si a spus doar
att:,priviti, nu am arm. (Pauz.) Iat, Ehrenburg a spus c el l iubea pe Stalin, dar nu si
Stalin pe el. Dar dumneavoastr n ce relatii v aflati acum cu componenta actual a conducerii?
Noi ne iubim n conditii de reciprocitate."
si atta tot, si coborse deja cnd Hrusciov, de pe podium, si-a ntins mna spre cel care vorbise:
Noi v iubim pentru frumoasele dumneavoastr opere si sperm c si dumneavoastr o s ne
iubiti pe noi."
si-atta tot. Acest gest de pace si bun nvoire era si un indiciu c solohov nu va tine discursul
dinainte pregtit. (Apoi s-a aflat c lui si lui Kocetov li se pusese n vedere s nu ia atitudine
mpotriva mea, s menajeze gustul artistic personal al lui Hrusciov". Dar urmau s rsune dou
discursuri, banda trecea la ofensiv!)
Primul care a iesit din cohort a fost regizorul de film Romm. In ochii intelectualittii moscovite el
trecea ca un fel de al doilea lider, dup Ehrenburg, si acum, cu Ehrenburg scos din lupt,
sperantele de continuare a mpotrivirii n el se puneau. Dar el nu era deloc pregtit pentru
aceasta, i venea greu. Toat ndrzneala lui (ca si a majorittii) s-a limitat la analogii (Fascism
obisnuit"), apoi asta mai lipsea, s spun lucrurilor pe nume! El folosea ntorsturi complicate,
avea o voce de om care se scuz, si nfigea degetele n piept. Mie mi vine greu s-1 contrazic
pe primul secretar al CC." (Dar nici cu asta n-a nimerit-o pentru c Hrusciov s-a suprat: Atunci
dumneata mi iei dreptul de a da replici. Dar snt si eu cettean al trii mele!") Pe de o parte,
cinematografia noastr este pe drumul cel bun, pe de alt parte, ne ngrijoreaz tineretul.
(Hrusciov: Orientarea s fie mai clar!") Regizorul a obiectat mpotriva lichidrii uniunii
cineastilor, lichidare n legtur cu care circulau deja zvonuri. (si asa si era. Vreau ca
dumneavoastr s ajutati nu ministerul, ci partidul!") Dar Romm a tinut-o ntruna cu uniunea (i se
dduse mandat s apere casele de creatie, cursurile). si la un moment dat a cerut direct: lsati-le!
(Hrusciov: Bizuiti-v pe conducerea de partid!" Asa c n-a fost lsat s vorbeasc.) Iat deci la
ce s-a redus interventia liderului n devenire.
Imediat iesi ca dintr-un loc din care se iese greu seveliova aceea roscat si obraznic si citi nu
se stie de ce poezia Eu cred, Indie, n soarta ta".
94
Apoi a aprut obezul, huiduma de Hrennikov, presedintele uniunii compozitorilor. El a tunat si a
fulgerat mpotriva izului de liberalism din uniunile de creatie", a numit Moscova refugiu al
jazzului. (Hrusciov ncruntndu-se: Ministerul Culturii este de vin pentru c lanseaz asemenea
invitatii neserioase.")
Apoi veni la rnd tignosul de Ciuhrai, att de la mod printre progresisti, sperant a liberalismului,
si att de prudent, n primul rnd, a spus el, a lua cuvntul n prezenta membrilor guvernului este o
mare cinste. si tot el: am srit n spatele inamicului (probabil ca s-i filmeze pe partizani), am
luptat, am stat n spital, dar un prilej asa de important ca acesta nu mi-a fost dat. Lozinca
coexistentei ideologiilor este un nonsens. (Mare plcere a fcut chestia asta.) n Iugoslavia s-a
fcut aceast experient. (Hrusciov: Dar acum Tito vede lucrurile altfel!") Ciuhrai btu imediat n
retragere: Eu poate c am rmas n urm, am fost acolo acum doi ani." Exist filme occidentale,
a mai spus el, care nu ridic dect probleme sexuale, iar regizorul se mndreste cu faptul c arat
pe ecran actul sexual.
Aici Hrusciov a vrut s ne arate tabloul unui pictor sovietic. Cu aceast ocazie s-a produs
numrul cel mai bun al ntregii consftuiri: Hrusciov 1-a nghiontit cu degetul n umr pe vecinul
lui de pe podium, nimeni altul dect corpolentul Brejnev:hai, du-te si ad-1". si Brejnev pe
atunci presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem, adic presedinte al URSS nu numai c s-a
ridicat demn n picioare ca s coboare sau s trimit pe cineva dup tablou, ci a luat-o el nsusi la
fug cu figura si cu miscrile descrise numai n literatura despre lagre nu a luat-o la fug pur
si simplu, ci cu suncile tremurnd pe el, si dnd din labele lui moi de urs, si-a artat operativitatea
si serviabi-litatea deosebit.
si nu trebui dect s intre n fug pe-o usit din spate, ntr-o clip a fost napoi, cu tabloul, si cu
aceleasi labe de urs i 1-a ntins lui Hrusciov. n momentul acesta, mutra porceasc a lui Brejnev
radia. Episodul a fost asa de puternic, nct eu n-am mai retinut nimic n legtur cu tabloul
propriu-zis, n-am mai consemnat nimic despre acesta.
Din spatele aceleiasi usi aprea din cnd n cnd un poslusnic n costum negru si aducea pe tav,
acoperit cu servetel, un singur pahar cu suc sau coca-cola pentru careva dintre sefi. si solemn l
ducea napoi gol.
Iar Ciuhrai pe un ton delcat-insinuant continua si nu mai stiai n numele cui vorbeste: al
opozitiei sau al puterii? Desigur, spunea el, un comunist trebuie s aib curajul s apere realismul
socialist. Nu este cazul s ne plngem de aceasta. Mie mi face plcere cnd m fluier dusmanii.
Eu snt de acord: pericolul formalismului este mare. Iat, am ascultat discursul tovarsului Iliciov
si m ntreb: ei, de ce-mi fac probleme? (Iliciov zmbeste.) Dar apoi mi zic: da, aici snt
motive de ngrijorare. (Iliciov se ncrunt.) n toate filmele mele unii au cutat s gseasc
dovezi cum c Ciuhrai vrea s submineze puterea sovietic... N-au gsit! Cei n deficit de talent si
inteligent au vzut n msurile actuale ale partidului un semnal de revizuire a politicii
95
acestuia. Congresul al XX-lea a proclamat principiul ncrederii n artist. Eu nu snt pentru
liberalism, dar snt pentru ncredere. Nu pot s fiu dect cu poporul. S m scarmene partidul ct
vrea. (Hrusciov: De greseli nimeni nu este ferit. Nenorocirea lui Stalin era c spusele lui
rmneau btute n cuie. Iar asupra greselii nu trebuie dect s atragi atentia. Dar dac
persevereaz n greseal atunci... Noi 1-am fcut atent pe Evtusenko c greseste, iar acum
ambasadele noastre din RFG si Franta l laud.") Ciuhrai, ncurajat de bunvointa lui Hrusciov:
Antieroismul este clutul viclean al capitalismului: dac nu exist eroi, atunci cine o s ias n
strad s rstoarne capitalismul? A crescut numrul acelora care privesc la controversele noastre
profunde ca la o aren. Trebuie s luptm pentru puritatea ideologiei comuniste! (si... si... care-i
concluzia? care-i finalitatea discursului?) Dac ne lsati uniunea cineastilor, noi ne angajm n
aceast lupt!
Dup aceea, pentru acest discurs, toti cineastii au nceput s-1 elogieze pe Ciuhrai, toat
intelectualitatea, va s zic, era multumit.
Astfel, pn la urm, n arena acestei sli, aren strin pentru mine, disputa era ntre detintorii
puterii, cohorta sprijinitorilor si intelectualitate: s nu li se ia pozitiile si bunurile pe care ei le
considerau ale lor. Iat-1 n carne si oase: tribul celor instruiti. Aici nu rsuna nici adevrul
poporului, nici vocea care s proclame c undeva jos nc mai exist o tar numit Rusia cu
istoria ei zbuciumat, de care n-au nevoie aceste uniuni de creatie. Dar toti jurau neaprat n
numele Poporului.
Apoi a luat cuvntul oribilul Vladimir Ermilov, un pitic care-si tinea capul precum broasca rioas.
(Tot timpul ct si-a tinut discursul, a primit din partea lui Iliciov semne aprobatoare cu capul.)
Deficientele noastre, spunea el, au devenit mai vizibile din cauz c literatura noastr s-a
maturizat. si a continuat: trebuie s sesizm n permanent ideologia adversarului. S le facem
instructaje speciale celor care cltoresc n strintate si apoi s le cerem rapoarte despre
aceasta, l blama pe Viktor Nekrasov: i este rusine de tara lui, i pare bine c-a plecat si vede ce e
pe-acolo. (Dar pe care dintre ei nu-1 tentau cltoriile n strintate?) S-a purtat nedemn cu
studentii ntrziati de la universitatea Columbia. Poate a si btut cu pantoful n mas!"
(Hrusciov: Se poate, se poate!") Este profund nedemocratic", a continuat el, faptul c Nekrasov
a povestit la New York despre Postul lui Ilici nainte ca acest film s intre n circuitul public (prin
nsusi gestul acesta tind posibilitatea de a-1 interzice). Nici mod s nu se creeze, nici aura
martirajului n jurul unor nume.
ntre timp am nceput s-mi dau seama c gresisem amarnic n ce priveste alegerea locului n
sal; n afar de rndurile principale, n mijloc, nc mai erau scaune si fotolii, ca niste loje, pe
inelul aflat ceva mai sus printre coloane. Acolo si sedeam. Dar n felul acesta eram foarte vizibil
ntregii sli si prezidului. Oricine se putea ntreba: ce tot scrie sta tot timpul n carnetul la pe
genunchi, la o adic justificndu-se c nu poate aplauda mpreun cu ceilalti pentru c are de
lucru cu creionul pe hrtie? si se aplauda arunci cnd vorbitorii rosteau cuvintele cele mai dure la
adresa unora si cele mai apte s
96 x -
exprime devotament si credint fat de partid. Totusi prea bine se vedea faptul c nu aplaudam,
si prea bine se vedea c eram singurul din sal care ntruna scria ceva. (Nu se stenografia, nu se
fcea proces-verbal.)
Dup pauz m-am dus si m-am ascuns ntr-unul dintre locurile din fundul slii, n spatele tuturor,
lng Oleg Efremov.
Conducerea sedintei a ncput din nou pe minile guresului Hrusciov, care se simtea ntocmai ca
numrul unu al casei la o ntrunire de familie, n primul rnd s-a adresat lui Ciuhrai: Ei, dumneata,
cu discursul dumitale ai dezbinat conducerea." Adic n privinta uniunii cineastilor: ea va rmne,
s fie clar. Dar s se vad c cinematografia este un tun cu btaie lung". si din nou la tema pe
care numai el ndrznea s-o atace: Noi sntem de prere c Stalin a fost un despot, dar el tria
cu ideea c despotismul lui era n interesul partidului. Nu scuzm despotismul, desigur (o, fie asa
deocamdat), dar oamenii fr principii ar vrea ca o dat cu Stalin s aruncm si comunismul."
(Tocmai asta voiam eu de la ei.)
Pictorul lohanson: Suferintele oamenilor nu trebuie s devin un fel de ultimul rcnet al modei n
arta noastr. Dar eu le vd devenind o mod. Trebuie ca si negatia s contin ceva afirmativ.
Patosul afirmrii este cel mai frumos monument pentru aceia care nu mai snt printre noi." (Vou,
care n-ati fost n lagre, v convine.)
Hrusciov:, Just! Just! N-are rost s descriem gropile de gunoi, ele vor exista si n comunism. Asta
n-ar face dect deliciile dusmanilor."
Robert Rojdestvenski, pe-atunci poet vestit, specie de mulatru sfios, era foarte emotionat, chiar
se blbia. Partidul nostru este partidul cel mai poetic din lume. Problema nentelegerii dintre
printi si copii este o nscocire. Tineretul nu poate fi luat la grmad si apostrofat: n-o s v
mearg, bieti! Dimpotriv, tineretul nvat de la printi principialitatea." (Iliciov l aplaud. Dar
Hrusciov gsi c poetul n-a fost suficient de clar: Nu se ntelege cu cine intentionati s v bateti.
Intrati n rnd!")
n sfrsit, dintre stlpii principali ai literaturii sovietice se ridic teribilul si ctrnitul Leonid Sobolev.
Unde-i la noi libertatea criticii tinerilor" pe care o recomanda Lenin? se otra el. Nu se poate
renunta la principiile leniniste cu privire la partinitatea artei. Nu trebuie s scriem opere
crepusculare si foarte periculos lunectoare. Cine nu e cu noi, e mpotriva noastr! Nou acum a
nceput s ne fie rusine s crem un personaj pozitiv, ne este fric de reprosurile liberalilor Este
nevoie de patos ca s ne entuziasmm de noi nsine." (El, ca si oamenii lui de ndejde, a fost
aplaudat vrtos.)
Dar ndat, poate din nebgare de seam, se ddu cuvntul pictorului Plastov. Fcnd pe clovnul
si pe naivul, el a fost pe toat durata aceasta a n-tlnirilor singurul care a adus o und de
prospetime, n provincie n-or s nteleag nici realismul socialist, nici abstractionismul. Acolo te
ntreab: dar bani vi se dau? Da, uite, snt dou luni de cnd muncesc si nu m plteste nimeni."
(Nu dou, ci o sut dou! desigur, el a mai atenuat.) La tar nu-s probleme ntre printi si
copii: tatl este grjdar la cai, iar fiul este grjdar la celelalte
97
vite. Dumneavoastr la Moscova nu mai puteti de-atta bine. Pe mine m-n-treab: ct iei pentru
tabloul sta? ti se dau cinci ruble? Eu stiu c primesc cinci sute, dar spun: douzeci si cinci. Toti
se mir: ei, tu ai mini de aur! Iar un btrn st alturi si d din cap: totul de la noi, totul de la
noi." (Aici Nikita, sincer, s-a luat cu amndou minile de cap. Ar fi trebuit s se ia mai tare.)
Primiti si leafa? Vi se d si premiu?... Nu poti tri tot timpul la Moscova, aici n-ai s dai de
adevr. Aici putem auzi ceea ce trebuie s vorbim, iar acolo putem vedea ceea ce trebuie s
facem." (Hrusciov: Trebuie s dati tablourilor trsturi eroice.")
Iat, acestea snt primele lucruri pe care le-a spus Plastov, lucruri pe care le-as fi spus si eu.
Lucrurile astea spuse din suflet, pentru mine le-a spus.
si sedinta s-a ncheiat cu Ernst Neizvestni, cel cu nftisare de ministru francez, nainte de asta,
si fcuse mea culpa undeva? Acum declara: Eu privesc cu ncredere n viitor. Poate c va veni o
zi cnd se va dori ca eu s fiu numit asistent al partidului."
Dar ncheierea nu putea s-o fac dect Hrusciov: Rojdestvenski poate s doarm linistit, eu nu
spun c poezia lui este antipartinic. Dar Gribaciov a spus: n-o s v mearg, bieti!", iar el
este un soldat bun, avea dreptul s-o spun.
U-u-uf, uf, s-ar prea c se termin: au nvins, au supus, au zdrobit, se termin, mine trebuie
s mearg toti la serviciu, nu-i asa? Nu: nu este vorba dect de o ntrerupere pn a doua zi.
si a doua zi vor veni din nou toti membrii importanti ai guvernului s stea cu noi la sedinta despre
art. Dar atacul de ieri contra lui Ehrenburg, contra lui Romm si a celor vrstnici s-a epuizat.
Ziua de azi a fost consacrat intimidrii celor tineri.
si pentru aceasta a fost aranjat prima interventie a btrinei, uscatei, cle-faitoarei Vnd
Vasilevska, o comunist polonez intrat n componenta Uniunii Sovietice o dat cu Ucraina
Occidental. Ea a molfit niste vorbe din care se ntelegea c era fortat s intervin din cauza
unui interviu dat de Voznesenski n Polonia. Acesta, spunea ea, contrapusese tuturor generatiilor
literare sovietice anterioare pe Grossman, Ehrenburg si Soljenitn. Cum se pot da asemenea
interviuri, ntreba ea, n Polonia, unde exist puternice influente burgheze? Cci acolo acest lucru
este perceput ca o directiv din URSS. La ce bun s mai luptm dac dup 45 de ani
perspectivele Uniunii Sovietice snt asa de sumbre? Ceea ce se tipreste la Paris nu se poate
tipri n acele tri care nc lupt.
si mpreun cu consistentele aplauze pentru ea au rsunat si niste voci intempestive, dinainte
programate: S spun Voznesenski!... S spun Voznesenski!"
Iat pentru ce era nevoie de sedinta de azi ne distantm cu nc un pas de cea de ieri, gasca
partidului a prins curaj s renviem atmosfera anilor '30! S-i trm la tribun pe cei care nici n-au
cerut cuvntul!
98
Pirpiriul si putinul Voznesenski se ridic pmntiu. nc putin si rumoarea se potoli. Vorbi ca unul
pe care l strnge cineva de gt:
Ca si iubitul meu poet si nvttor Maiakovski, eu nu snt membru de partid.
Hrusciov a explodat (sau, poate, si-a impus s explodeze, dar foarte ameninttor): Asta nu-i o
vitejie! Ne sfidati??" si poc cu pumnul n mas. Eu nu pot s-i ascult n liniste pe adulatorii
dusmanilor nostri! Noi putem si stim s ne batem!" (Voci: Jo-os!") O fi vrnd s fac un partid al
celor fr de partid? Se d o btlie istoric, domnule Voznesenski!"
Aplauzele rsunar ca un dangt funebru.
Crispat, neobisnuit cu situatia, Voznesenski astept ndelung. Putu, n sfrsit, s ncheie:
si, ca si el, eu nu m pot imagina fr partidul comunist.
Nu stiu dac Hrusciov auzea, dar continua s tune si s fulgere: probabil, asa era piesa la ei:
Contra unor asemenea insi se vor lua msurile cele mai severe!... Noi sntem cei care i-am
ajutat pe unguri s nbuse rscoala!... Noi avem oameni cu mai mult experient, care pot s
spun asta, nu voi!... O s v trimitem din nou la scoal! Dac vreti, mine primiti pasaport si
duceti-v la mama dracului! Nu toti cei care s-au nscut pe pmnt rusesc snt rusi!... Ehrenburg
a stat cu gura nclestat, dar dup ce a murit Stalin, atta a plvrgit! si tot mai turbat de furie,
artnd tocmai spre acea loj n care m aflasem eu ieri si pe care o prsisem la timp:
Dar, uite, tinerii ia de ce nu aplaud? Uite, ochelaristul, la! (Voci S se ridice n
picioare!". Cel n pulovr rosu, s-a ridicat rosu la fat.)
ntre timp, Voznesenski avu o pauz (nu-i regsesc cuvintele printre nsemnrile mele, dar el n-a
mai reusit s-si duc ideea pn la capt):
Eu viata mea nu mi-o pot imagina fr Uniunea Sovietic. Dar Hrusciov continua s spumege:
Dumneata esti cu noi sau mpotriva noastr? Nici un dezghet! Ori var, ori ger!
Eu am avut niste iesiri nelalocul lor, cum a fost cazul si cu acest interviu din Polonia.
Hrusciov se mai nmuie:
Nu exist oameni irecuperabili. sulghin este liderul monarhistilor, dar e patriot. S-1 ascultm.
Msuri reusim noi s lum. Ar putea s-mi fie nepot! Cti ani ai dumneata?
 Douzeci si nou.
Tineretul nostru apartine partidului. Nu v atingeti de el ca s nu cdeti sub pietrele de moar
ale partidului! (Acesta este deja un avertisment pentru toti cei din sal.)
Voznesenski, dorind s-si demonstreze devotamentul, a citit searbd poezie Secvoia lui Lenin".
99
Hrusciov a ascultat poezia, ncruntndu-se, mbufhndu-se, cu fruntea marcat de travaliul
gndurilor.
Dumitale nu-ti st bine dect atunci cnd esti modest. ti-au sucit capul: Te-ai nscut print. Nu
ntinde mna spre tineret! Noi, btrnii, sntem oameni perseverenti. Dumneata l invoci pe Lenin,
fr s-1 ntelegi. Bine, s fii soldat al partidului! a spus el pe un ton mai calm si i-a ntins mna
peste mas.
M voi tine de cuvnt promise Voznesenski. Faptele vor arta. (Oare atunci a
conceput Longjumeau"? Sau avea de gnd s se strecoare n electronica secolului al XXI-lea si
n antilumi?)
Imediat 1-au scos la vedere pe cel cu pulovrul rosu, graficianul Golitn. Au nceput s-1
interogheze de ce nu aplaud, cine este el si cine-i taic-su, au nteles c acesta din urm a murit
n lagr. Hrusciov se lans din nou:
si dumneata vrei s te rzbuni pe noi pentru tatl dumitale? (Dar pentru oamenii din perioada
trecut chiar ar fi meritat.)
Apoi trebui s fie scrmnat nc un tnr, Axionov. Nu stiu dac el a cerut s vin la tribun sau
a fost chemat, dar de vorbit nu 1-au lsat s vorbeasc. Din nou Hrusciov cu tipetele lui:
Dumneata de ce calomniezi partidul nostru? Noi deplngem soarta tatlui dumitale. Lupta care
se desfsoar acum este pe viat si pe moarte. Nu vom permite imperialismului s-si arunce
semintele pe ogorul nostru. La dezghet pot s creasc si buruienile. S creasc o sut de flori"
este o lozinc pe care noi n-o recunoastem!
si, n sfrsit, Axionov:
Singurul meu gnd este s fiu de folos trii mele. Hrusciov, nemultumit:
si Pasternak vorbea asa. si sulghin era pentru patria una si indivizibil". De folos patriei dar
crei patrii?
Pe tineri i-au potolit fr dificultate. Dar renvia tvlugirea din anii '30, ntreaga atmosfer a
sedintelor cu hotrri votate n unanimitate", sedinte n care se cultiva ferocitatea bestial si dup
care cei condamnati nu mai aveau de trit dect pn la lsarea noptii urmtoare. Dovad: deja se
auzeau rcnete, cereri insistente s fie ntrebat organizatia din Moscova, adic seful ei, adic
scipaciov. scipaciov mai trebuia s fie nfierat pentru teza referitoare la valorile general-umane".
Dar s-a constatat c acesta reales de dou luni lipsea si n locul lui era prezent micul si
comicul Elizar Maltev. (Instalat de fractiuni ca figur usor manevrabil.) Iesi n fat, dar fiindc
pierduse ochelarii, nu vedea nimic.
De dou luni, de cnd snt secretar, tot astept continuarea acestei consftuiri. Nu avem
indicatii. Informatii din afar de asemenea nu avem, Hrusciov, tindu-i-o scurt:
Dar dumneata esti comunist! si trebuie s-i stii pe contrarevolutionari! Pe contrarevolutionari!
nu exist contrarevolutionari care s nu se dea
de gol! Asta sun asa de ngrozitor! Aici nu mai e vorba de anii '30, ci de anii '20. Aproape de
mine, ntr-o parte sedea un ciobnas-ciobnoi, urechi
100
mari, prul vlvoi. Eu nu-1 stiam, dar un vecin mi-a soptit: sta-i Evtusenko. Am tras cu coada
ochiului la el. Se mbujorase, buzele fremttoare i trdau starea de emotie. Un trznet putea n
orice clip s se abat si asupra lui. Noroc c deja luase cuvntul la sedinta precedent, ntr-o
ambiant mai bun.
si din nou au trecut la treab devotatii. Istericul Vasili Smirnov: trebuie pus punctul pe i, Sobolev
n-a fcut dect niste aluzii, dup congresul al XXII-lea adunarea scriitorilor 1-a prelucrat pe
Kocetov ca pe pericolul principal! Noi, cei din organizatia de Moscova, sntem coplesiti. Ne
vedem nevoiti ca la congresul RSFSR s ne strduim s-i adunm pe toti din regiuni ca s ne
aleag. (Sincer) Pestele de la cap se stric, iar Uniunea Scriitorilor de la organizatia de
Moscova. S ne sprijine partidul, altminteri nu vom mai avea literatur!
Hrusciov:
Dac nu se descurc nsisi comunistii v vom institui un birou din partea CC.
(Dictatura proletariatului.)
Kocetov, slab, cu aer de jivin, dup Smirnov pare retinut. Tinerii nu snt obisnuiti cu o
asemenea ntlnire ca aceea de azi. Noi mergem rar n strintate. Dar acesti tineri poeti cutreier
Europa. Acolo le e rusine s pronunte cuvintele realism socialist".
Hrusciov: Eu v stiu pe dumneata si pe Gribaciov ca buni lupttori. Trebuie luptat!
Kocetov: n strintate oamenii asteapt crtile noastre anume pe acelea n care s-si vad
ziua lor de mine.
Dar ce spune Hrusciov nu se poate pune pe hrtie. Iat-1 trecnd brusc la altceva:
Cum a putut Ehrenburg cel fr de partid s-1 fac pe un membru supleant al CC s semneze
acest document despre coexistenta pasnic? Cu cine vreti s coexistati, tovarse Surkov?
Surkov (de la locul lui): Eu am luptat un pic. (Nu se ntelege: mpotriva lui Ehrenburg sau
mpotriva burgheziei la vremea ei.)
Hrusciov: Vai de voi, ati capitulat. Cel care depune armele n fata dusmanilor nu este soldat al
partidului. Dusmanii trebuie ntmpinati cu foc!
Kocetov aminti de organizatia scriitorilor din Moscova, ceea ce-i ddu lui Hrusciov o nou ocazie
de a interveni:
Este fals, nejust, tendinta de mutare la Moscova. Este scriitor din Siberia dati-i
apartament la Moscova. Asa cum diamantele trebuie s ptrund n masa poporului... Dar poate
pe scriitorii din Moscova s-i repatriem unul cte unul n organizatiile de partid ale uzinelor?
Trebuie s ne mai gn-dim. O s respirati aer proaspt.
Asta-i place lui Kocetov: Este o ideea constructiv. Cci la noi totul se reorganizeaz pe principiul
productiei. Organizatiile scriitoricesti nu dau productie. Fantezie: uniunea celor care scriu. Sau a
celor care umbl cu intrigi?
101
Sau poate s nfiintm o nou uniune a tuturor lucrtorilor din domeniul creatiei si s anuntm
primiri de noi membri?
Acesta era planul dinainte pregtit al cohortei n acele zile. Ei voiau ca pe aceast cale s ncurce
opozitia, s-si ntreasc propria lor pozitie.
Hrusciov: Nu aplaud, nu snt lmurit. Poate c asa si trebuie.
Asa se si desfsoar sedinta nu prin referat, ci prin dialog cu Nikita. Kocetov se plnge: a fost
n Norvegia si acolo toti vorbesc despre Pasternak.
Nikita, cu voce tare:
Dac noi am fi publicat Jivago, nu s-ar fi dat nici un premiu. Kocetov a mai tocat putin Nunta la
Vologda a lui lasin, contrapunnd unui
asemenea sat de betivi satul luminat, care asteapt reviste (Oktiabr al lui), si a ncheiat
nesatisfacut: S nu aruncm o dat cu Stalin si puterea sovietic. Eu pregtisem un alt discurs,
scuzati-m c 1-am citit pe acesta.
Se ntelege c era vorba de ceva mpotriva lui Ivan Denisovici. si pentru ei este chiar timpul de a
trece cu toate compresoarele peste el! este chiar timpul de a-1 ataca! Dar nu se poate. Iat deci
cultul personalittii"!
Apoi, dup un alt vorbitor, ia cuvntul Nalbandian, cunoscutul portretist si decorator al lui Stalin.
Iat deci o ocazie minunat de a arta cit este el de pur! Poporul nostre este indignat de
abstractionism, dar indignarea lui nu se reflect n pres. Ct o s mai tin demonstratia?"
Hrusciov, reactionnd bine dispus:
Dac n uniunea artistilor plastici exist asemenea scrinteli, atunci n general nu trebuie fcut
un congres, ci convocat o consftuire s fie adunate numai acele forte care ne snt de
trebuint. Iar celor care fac opozitie le vom da pasapoarte s plece. (Ideea asta se maturiza
la ei nc de-atunci, cum s nu se maturizeze.) Democratia este mijloc, nu scop. A fost nevoie
s se dizolve Adunarea Constituant pentru c era mpotriva Revolutiei din Octombrie si s-a
dizolvat. Sverdlov trebuia s vin la tribun, dar avea deranjament la stomac. Deci cu att mai
mult n etapa actual oare o s ne periclitm cuceririle?
Nalbandian: Dar oare snt vinovati artistii plastici, scriitorii care ntretineau din convingere cultul
personalittii? Acum ce s facem, pentru asta s-i punem la jug?
Hrusciov: Iat, 99% dintre cele cultivate n perioada lui Stalin se pstreaz intacte. Stalin, el
nsusi, nu era dusman al Revolutiei. Acum unii si fac urmtoarea socoteal: atunci m-au editat
acum am s intercalez cte ceva si am s scriu si am s spun si mai multe. Nu, nu umblati cu
soprle! Pi, scriitorul st n cabinetul lui el este si judector? Judector este partidul! Nici unul
dintre noi nu vorbeste niciodat de capul lui; nainte de a lua cuvntul ne sftuim ntre noi. Dar de
ce considerati dumneavoastr c snteti supusi constrngerii atunci cnd vi se cere s omiteti cte
ceva? Asta e grandomanie din partea dumneavoastr. Asta nu mai este democratie, ci atmosfer
de balamuc. Acum nu va fi vorba de msuri mai drastice, ci de mai mult atentie fat de
dumneavoastr.
102
n pauze am nceput s observ c aceia care n octombrie erau ahtiati 3 fac cunostint cu
mine, acum nu numai c nu m mai cutau, dar m si evitau. Ce-i drept, Simonov de data
aceasta a venit la mine si astfel am fcut cunostint.
Dar mai este si Tursun-Zade, piticul patetic: n literaturile nationale este acum tendinta de a
acredita ideea urmtoare: Soljenitn a deschis drumul adic desertati lada cu gunoi. Dar cine
critic, trebuie n acelasi timp s si afirme. Dar pentru eroii pozitivi nu ajung cuvintele. Ehrenburg
pentru Maiakovski n-a gsit coloritul...
Ehrenburg? Nikita nu poatea uzi acest nume, fr s reactioneze:
La Paris, spune Ehrenburg, scriu, respirdar gndul meu tot la Rusia este. Atunci ce-1 mai
face s gndeasc la Rusia?
Tursun-Zade: Inimile noastre apartin partidului.
Hrusciov: Uite, eu n-am fost sanctionat niciodat pe linia de partid, pentru c mi-am nsusit o
disciplin interioar. Dac si scriitorul se va comporta asa, atunci nu va mai fi nevoie de nici un
cenzor. Dar el se gndeste: cum s prezint lucrurile ca s nu mi se observe rezervele? Asta este
atitudine antipartinic.
Deci replici, numai replici. Iar acum, se vede treaba, si ncepe masivul su discurs. Nu-mi
amintesc dac s-a dus la tribun sau a vorbit de la mijlocul mesei prezidiului (se pare), nceputul
discursului a fost marcat de faptul c i s-a dat o hrtie si el a nceput s citeasc. Citea lungind
cuvintele. Parc ar fi fost o rezolutie, dar nu de noi adoptat, sau o concluzie a CC, nou doar
adus la cunostint.
Esecuri n materie de idei si de creatie nu s-au nregistrat, dar s-au fcut o serie de greseli. si
astzi mai cntm cu plcere cntecele lui Demian Bedni. Unii r-eprezentanti ai artelor judec
dup mirosurile latrinelor. (Se enumera domeniile artelor cu precizarea celor n care s-a fcut
ceva bun si a celor n care s-a fcut ceva ru.) n cinematografie situatia este departe de a fi
satisfctoare. Nou, CC-ului, n mod preliminar, ni s-a prezentat Postul lui Rid. Acolo nc mai
snt secvente inacceptabile, trebuie corectate. Dar n-truct Nekrasov a vorbit deja despre aceasta
n strintate vom vorbi si noi. ntr-o povestire cu titlu asa de simbolic, trei tineri eroi nu stiu
pentru ce triesc. Chefulete dubioase. Tatl nu poate s rspund la ntrebrile fiului cum se
poate asta? Bgm zzanie ntre printi si copii?
Nu se poate! n Uniunea Sovietic nu exist probleme ntre printi si copii! La Leningrad s-a
montat Prea mult minte stric (probabil Tovstono-gov), iar pe cortin st scris: si dracul m-a pus
s m nasc n Rusia cu inteligenta si talentul meu." Aici Griboedov este luat ca scut. Dar
Griboedov este un scriitor progresist. Nesntoas idee! Lsati-o n pace pe regina Scotiei! Mare
a fost Shakespeare dar la vremea lui. Iar dumneavoastr dati-ne lucruri care s provoace
mnia sau patosul oamenilor muncii.
Pn si Sukarno este partizan al democratiei dirijate. Iat niste opere incisive care si propun s
demaste cultul personalittii: Mai departe dect deprtarea, O zi din viata lui Ivan Denisovici, Cer
senin (filmul lui Ciuhrai)
103
si cteva poezii ale lui Evtusenko. Dar exist tendinta gresit de a concentra toat atentia n mod
unilateral asupra frdelegilor. Anii aceia nu au fost ani ai frdelegii absolute.
Ce-ar fi s comparm neajunsurile asa-zisei lustruiri cu neajunsurile acelora care stau pe
groapa de gunoi?... N-o s spun c Ehrenburg i-a fost prieten lui Stalin, dar nici dusman nu i-a
fost. Nu avem dusmani la aceast adunare... Dar, uite, Calina Serebriakova a rezistat si
imediat a intrat n lupt... De ce n-am curmat noi cultul atunci! Pentru c nu stiam c snt reprimati
oameni nevinovati (?). Dusmanii de clas nc nu fuseser lichidati fizic. Lucrul sta este artat
bine n Pmnt destelenit. Iar Stalin chema la lupt mpotriva dusmanilor.
(Te-apuc groaza, un ntuneric apstor se ngroas deasupra slii. si ce a mai rmas din
congresul al XX-lea, al XXII-lea si din pn de curnd bunul Hrusciov", omul care a desfiintat
GULAG-ul?)
Dar Stalin pierduse centrii inhibitori, dup cum spusese Lenin nc din anul 1923.
Mai departe un fel de mit delirant: CEKA nu a mpuscat nicidecum attia oameni ct se spune. Ea
difuza listele mpuscatilor, liste care contineau nume fictive, numai asa, pentru sperietura unora.
(S nu mai vorbim despre metoda sperieturii" cci despre ce sperietur putea fi vorba dac
nimeni nu le cunostea pe aceste persoane? Dac nu e team, totul se destram.) Apoi a
enumerat contributiile pretioase ale lui Stalin; enumerarea a fost un fel de panegiric al acestuia.
Prestigiul lui Stalin a crescut mai ales n lupta mpotriva opozitiilor dusmnoase. Dac ar fi nvins
Buharin-Rkov-Tomski la noi ar fi avut loc restaurarea capitalismului. Lenin vedea n Stalin un
marxist. El nu voia dect ca secretarul general s fie ceva mai politicos si s-si reprime capriciile.
Iar noi i dm lui Stalin ceea ce i se cuvine. El n-a svrsit dect niste greseli teoretice si practice.
Mi s-au umplut ochii de lacrimi cnd 1-am mmormntat.
Praful si pulberea se aleseser de tot congresul al XX-lea. Dac Nikita ar aduce acum portretul
lui Stalin si ar zice: n genunchi n fata portretului!" si toti activistii de partid s-ar prosterna, si
toat cohorta s-ar prosterna bucuroas , ce-ar face cei care nu snt nici activisti ai partidului nici
membri ai cohortei? ncearc s faci fat la o asemenea situatie!
Dar Nikita este inepuizabil, stie o sut de portite. Nici la bucurie nici la necaz nu te las s te
reculegi. Iat-1 cum, srind peste pauz, ncepe s debiteze poveste dup poveste, unai mai
trsnit dect alta, si chiar eu, dusman al lui Stalin, notez niste lucruri ca acestea.
El (Stalin) era foarte bolnav, bnuitor. Dac nu 1-ar fi temperat cei care lucrau alturi de el
procese" ar fi fost si mai multe. De exemplu, ntr-o zi i d telefon lui Nikita, care se afla undeva
pe lng Lvov: s se prezinte la el. Nikita se execut. Na scrisoarea! n Moscova e un centru
contrarevolutionar." Citeste: un derbedeu oarecare scrie c sub conducerea lui Popov s-a creat o
organizatie care-i cuprinde pe toti secretarii comitetelor raionale.
104
Am ascuns-o n seif, nu i-am mai amintit-o, spune Nikita. Dar Stalin n-a uitat de ea! Ei, cum e?"
Pi, i spun, un ticlos a scris-o. Oare?" lui Stalin nu-i plcea ca asemenea materiale s fie
puse la ndoial. Sau odat, la Suhumi, ne spune, mie si lui Mikoian: Eu snt un om pierdut,
nu cred n nimeni si nici n mine nsumi nu cred." Alt dat l las pe Mikoian la vil: S nu pleci."
Apoi m cheam pe mine: Du-te si ntreab-1 pe Mikoian ce, el n-are vil, de ce rmne aici?"
Mie nu-mi plcea s merg la el la vil: te punea s bei, s pompezi n tine vin. (Nu spune ns
ce-i comanda Stalin: Ia trage-i un joc, ucraineanule!") Sub un pretext oarecare plecam. Din
nou m suna Poskrebsev: Ati si plecat? Dar tovarsul Stalin v asteapt." Mi-i si nchipuiam:
Stalin n picioare, alturi de el. Trebuia s m ntorc la ei. De obicei nu ne ddeam mna cnd ne
ntlneam asa era mai igienic, lat-m sosit, m asez la mas. Stalin se ncrunt: Cine te-a
chemat?" Drept pentru care, eu plecam prin munti. Peste un ceas m chema: Ce zici, Nikita?
Mergem la pescuit?"
ntr-adevr, sta era nebunul ajuns pe tron. Sntem ntrebati: dar de ce nu 1-ati dat jos? Eu
snt deja btrn, pot s ies la pensie?" a ntrebat el la congresul al XlX-lea si s-a uitat s vad cine
este primul care zice da". Apoi a luat lista Biroului Politic: Cum s-a strecurat Vorosilov?" stiu,
voi nsiv 1-ati trecut pe list." Astea pe care le spun eu (Hrusciov) acum, mine nu vor aprea n
ziare... n 13 ani o singur dat a convocat congresul partidului iar Ucraina a putut s nu-1
convoace defel! Dar el era devotat statutului, avea grij s nu se ncalce linia partidului... Atunci,
dup denunt, m-am nteles cu Malenkov: hai s vedem ce facem cu Popov sta, ori l nfundm
mai mult, ori l salvm. Lui Stalin nu puteam s-i explicm. Iar Popov de colo: Unde vreti s m
trimiteti din Moscova?" Credea c fr el Moscova se prpdeste. .. Iar Kaganovici nu putea tri
fr procesul nationalistilor ucraineni. Dar noi n-am cedat si n-am permis s fie distrus
intelectualitatea creatoare a Ucrainei.
n primvara lui 1933 solohov, chipurile, si-a ridicat glasul mpotriva samavolniciilor de pe Don, s-
a gsit acum scrisoarea lui n arhive. Cic ar fi protestat contra batjocurilor svrsite asupra
zecilor de mii de colhoznici, ca la Korolenko asupra celor trei. Suplimentati numrul comunistilor
din raionul Viosenski! Scrisorile voastre produc o impresie de unilateralitate. Asta este numai o
latur, trebuie vzut si cealalt. Plugarii din raionul vostru au dus un rzboi surd, un rzboi de
uzur, mpotriva puterii sovietice. Stimatii plugari" nu snt niste oameni chiar asa de inofensivi.
Beria nu si-a ascuns bucuria la moartea lui Stalin. Beria si Malenkov propuneau s cedm
RDG-ul. Eu si Molotov am fost contra. Cum adic s le permitem s ajung la frontierele
Poloniei? si apoi la ale noastre? Nu-u-u!... Malenkov e complet lipsit de voint, n vara festivalului
stteam si vorbeam de una, de alta. Dar sotia i-a poruncit s-si fac injectie si acum l doare
mna.
(Notez si-mi zic n sinea mea: da, numai n conditiile unei asemenea mostre de coerent a gndirii
putea s se strecoare si Ivan Denisovici al meu.)
105
Nou ne snt strine pesimismul, deprimarea. Pe acestea pot s le zugrveasc numai cei care
se afl n afara muncii creatoare... Iat un film bun al lui Thorndyke: Miracolul rus.
Iar voi, copii, s-i respectati pe cei morti si pe cei vii. V veti acoperi de rusine dac nu veti
pstra mostenirea. Trebuie s-o pstrati! Gribaciov este un bun soldat cu prul crunt, este un om
cu experient. Acum, adversarii nostri nu mai pot s ne nving pe calea armelor, nseamn c
singura lor sperant este dezghetul", adic s sape pe dinuntru societatea sovietic... Pentru
mine ar fi astzi mai avantajos s nu bat cu pumnul n mas. Ca n perioada de dup congresul
al XX-lea, cnd s-au manifestat n public unii savanti. Noi am decis atunci: s fie exclusi din partid,
s fie tinuti sub observatie si dac nu se dezmeticesc, s fie arestati... Dar la ce dracu s tinem
oameni n nchisoare, acolo trebuie s-i hrnim... Dar uneori nu poti s te abtii de la asemenea
msuri... Iat, noi avem mult treab dar de trei zile stm cu dumneavoastr. Pentru c nu
exist problem mai complicat ca ideologia.
Nepartinitate n societatea noastr nu exist si nu poate exista. Omul se defineste nu prin
carnetul de partid, ci prin sufletul lui. Spum se strnge si la dulceat, dar gospodina o arunc. La
fel si n socialism, spuma trebuie ndeprtat... Asa s-a clit otelul va fi totdeauna cartea noastr
de cpti... Participarea la revolutie alturi de cei ce muncesc este fapta cea mai uman. Cine
nu merge mpreun cu ei, acela n mod inevitabil merge mpotriva lor. Cnd n timpul luptelor din
octombrie se trgea asupra Kremlinului, Luna-cearski ncerca s salveze comorile artei" dar
Lenin a rs de el... Tovarsul solohov este lupttor pentru fericirea celor ce muncesc. Nu se nsal
asupra prietenilor, nu se nsal cnd e vorba s-i identifice pe dusmani. Cine cunoaste nceputul,
nu trebuie s uite sfrsitul. Moscova nu e Budapesta!... S aprm acea perioad ndeprtat"?
Adic s-o restaurm? Nu se poate asa ceva!... Iar Evtusenko nu trebuie s se supun gusturilor
mic-burgheze. Hotriti-v ale cui laude v snt de trebuint... Teatrul Central al Armatei Sovietice:
idee prosteasc a lui Kaganovici, stea n cinci colturi, cldire construit n stilul cel mai aberant...
Dar iat, n ajunul Anului Nou ne-am plimbat prin pdure ce frumusete! Iat, asta este
frumusete!... Dodecafonia este o cacofonie... Ehrenburg este mare specialist n a-si impune
gusturile. Desigur, Lenin nu putea s vorbeasc despre artistii de stnga n modul pe care i-1
atribuie Ehrenburg. .. Iar Nekrasov se scandalizeaz c tinerilor li se d ca exemplu un muncitor
btrn...
Ce ndrzneti snt lucrtorii din domeniul artelor! si aceia care-i nconjurau pe Kocetov si solohov,
de altminteri n alternant cu sprijinitorii de la partid l ntrerupeau cu ndrzneal pe nsusi
primul secretar al CC! Au nceput s strige n cor:
Rusine!... Mare rusine!... Novi Mir! (Novi Mir! asta pentru Nekrasov.)
Hrusciov a ntmpinat aprobator dezlntuirea. si a tras concluzia:
106
Libertate absolut a persoanei nu va fi nici chiar n comunism!... Asta e ca atunci cnd sotul
sau sotia sforie asa c de ce m lipsiti pe mine de libertatea de a sfori?... n comunism
abaterile de la vointa colectivului nu trebuie s fie dect fenomene singulare.
Partidul nu sprijin dect acele opere care ntresc coeziunea poporului. Respingem dezghetul"
pentru c nseamn timp schimbtor, instabil, imperfect!... Nu vom lsa lucrurile la voia
ntmplrii! Frnele conducerii nu vor slbi!... La toate editurile este o afluent de manuscrise
despre nchisori si lagre. Periculoas tem! Amatorii de friptur se mbulzesc! Dar nu oricui i
este dat s fac fat unei asemenea teme. Aici trebuie msur. Ce ar fi fost dac toti ar ncepe s
scrie?
mi amintesc de procesul lui Beilis, nc de-atunci purtam pantaloni lungi... Sinoistii 1-au
mbrobodit pe tovarsul Evtusenko, au profitat de lipsa lui de experient... Apropo: mare poete,
cum stai cu sntatea? Lingusirea este o arm otrvit... Eu snt mpotriva pogromurilor... Evreii
bogati sedeau n apartamentele din anumite cartiere. Tovarse sostakovici, nici dumneata nu te-
ai orientat! Iar Israelul si propune s prezinte simfonia dumitale. Dar la ei acolo, statul are
caracter de clas. Evreii, care au plecat acolo, scriu acum c au rmas fr loc de munc.
(Am tras cu ochiul urechile lui Evtusenko snt pe punctul de a lua foc. Cci orice chemare
adresat ameninttor de la catedr, n prezenta a cinci sute de persoane dintre care vreo trei
sute stau s te mnnce, nu poate lsa indiferent pe nimeni. Asa de stupid nu este nici procesul
de prelucrare, poate c pentru ei are un sens pierderea de vreme.)
Poezia Babii Iar" nu este antisovietic, se spune c muzica e frumoas, am s-o ascult. E o
prostie s interzici... Iat, loctiitorul maresalului Malinovski a fost evreul Kreizer, care acum este
comandant n Extremul Orient. Printre primii care 1-au capturat pe Paulus a fost colonelul evreu
Vinokurov, comisar de brigad.
Din cltoria lui Nekrasov, Paustovski, Voznesenski n Franta am rmas cu o impresie neplcut.
Greseli a fcut si Kataev n Statele Unite. Evtusenko a cedat dorintei de a fi pe placul publicului
burghez: cic, Babii Iar" este criticat de dogmatici, n timp ce poporul o accept. Eu nu snt
pentru ca s ne izolm de cei din Occident. Teama asta Stalin o avea; el zicea c dac vom
ncepe s ne deschidem spre ei, imediat or s ne fac greutti. Dar la noi, dac nu-ti ajung
cuvintele, poti s treci la njurturi. Putem avea relatii cu ei, dar trebuie s tinem sus steagul
demnittii omului sovietic. Pentru ca relatiile respective s fie n folosul nostru.
(si acest program va fi nfptuit n chip admirabil n anii urmtori. Aceste nsemnri am nceput s
le reconstitui zmbind, ca pe o nostimad si ca pe o anecdot. Dar pe msur ce am parcurs
aceste pagini, mi-am dat seama de un lucru: si acele consftuiri aveau un sens si, cum se spune,
a nvins partidul. Acolo nu avea cine s lupte mpotriva partidului, fruntasii nostri prindeau curaj
numai dup ce o stergeau n Occident.)
107
Cu aceste ntlniri, Hrusciov ne ddea de-a rostogolul napoi nu numai n perioada premergtoare
congresului al XXII-lea ci si n cea de dinaintea congresului al XX-lea. Bila de biliard care era
propriul su cap el o ddea de-a dura spre gaura stalinistilor. nc un bobrnac si bila va intra
acolo, nuntru.
La a doua ntlnire, Lebedev n-a tinut s m vad; era preocupat si, grbit nevoie mare, mergea
din us n us pe coridorul sovietului comisarilor poporului. Cu el, dup cum o sugera mina lui, se
produsese o mutatie puternic: devenise omul care nu se bag, functionarul absolut. Dou
sptmni mai trziu mi-a rspuns n legtur cu piesa.
Dar caruselul ideologiei continua s se nvrteasc din ce n ce mai repede; s-1 opresti? de-
acum era mai usor s opresti soarele de pe cer. nc nu se potoliser bine valurile provocate de
cele dou consftuiri de la Kremlin c s-a pus la cale ceva si mai important: plenara CC din iunie
1963, consacrat exclusiv problemelor culturii" (n paragina asupra creia se extindea inepta sa
domnie, griji mai mari Nikita nu avea)! si cu anvergura proprie lui Hrusciov n astfel de ocazii au
fost invitati la aceast plenar mii de lucrtori" din domeniul cu pricina. De-acum trebuia ca, n
plin arsit, s merg timp de o sptmn la aceast plenar, s fac timp de o sptmn pe
neghiobul, ca si cnd as fi fost membru de partid din anul...", iar nu un zek irecuperabil, nu un
scriitor n primele luni ale unei libertti mai adineauri dobndite. Nefericita mea glorie ncepea s
m aspire n cercul oamenilor de curte ai partidului. Asta era deja o pat pe biografia mea.
A trebuit s solicit o audient la Lebedev, s-1 conving s m priveze de nalta cinste de a fi
invitat la plenar, s-1 lase pe dragul de Soljenitn n plata domnului. La CC, la etajul patru al
scrii mari (cea a lui Hrusciov), ne-am vzut astfel pentru a treia si ultima oar.
Rugmintea mea 1-a uimit la culme: invitatiile la aceste ntlniri si plenare erau ntr-adevr foarte
cutate, erau solicitate prin telefon, constituiau temeiul onorabilittii. Puteam eu s-i spun
adevrul n fat? Nu, binenteles. Am mormit ceva despre niste probleme de familie... [si dup
aceea, Tvardovski m-a dojenit: dar octom-bristii" (cei de la redactia revistei Oktiabr) or s cread
c nu ti se acord atentie, c ncepi s fii un oarecare; n nici un caz, mi-a zis el, n-aveai dreptul
s refuzi. Chestiunea era c eu nu mai eram
108
eu, c minimalizarea mea ducea si la minimalizarea lui Novi mir... Iat din ce fel de politic
fusese fcut literatura noastr, decenii de-a rndul...]
Lebedev mi-a explicat nc o dat prin ce pctuia piesa mea: n realitate, n lagre, spunea el,
oamenii se corijau si apoi ieseau din ele, or, la dumneata, lucrul acesta nu se vede. Apoi (foarte
important!): aceast pies jigneste intelectualitatea; din ea rezult c acolo unul se pleac dup
cum bate vntul, altul alearg dup avantaje materiale, dar la noi se obisnuieste s se onoreze
cu sfintenie memoria celor care au pierit n lagre" (de cnd!...) si nefiresc la dumneata este faptul
c necinstitii nving, iar oamenii cinstiti snt condamnati la pieire. (Aceast pies fcuse oarecare
vlv si chiar Nikita ntrebase: Ce pies? dac este genul lui Ivan Deniso-vici, atunci s fie
montat." Dar Lebedev i zisese: Nu, nu trebuie." Evident, pentru Lebedev era timpul ca, n ce
m priveste, s-mi pun toate frnele.) Cu aerul unui om care stie multe, el cuta s m conving:
Dac Tolstoi ar mai tri si ar mai scrie cum scria cndva (adic, altfel spus, contra statului), el n-
ar mai fi Tolstoi."
si doar n fata mea era acel liberal convins, acel nger cultivat care svrsise minunea cu Ivan
Denisovici\ Am zbovit ndelung la el si cu ct l contemplam mai mult, cu att l gseam mai ter-
che-berchea, lipsit de orice calitate iesit din comun. Era imposibil s gndesti c n acest cpsor
cu prul neted si lucios ar fi fost loc, nu zic pentru un ntreg program politic, ci mcar pentru un
gnd aparte, diferit de cel al partidului. Numai c, dup congresul al XXII-lea, tava s-a ncins asa
de tare nct mi s-a prins plcinta de fundul ei, s-a rumenit; era momentul s-i adaug smntn.
Dar iat c ntre timp se rcise si acum se vedea ct era de necoapt si ct de greu cdea la
stomac. si pe plcintar de nu 1-ar expedia la grajduri.
Ridicnd n permanent receptorul ca s se ntretin cu stabi din CC (subiectul fiind fleacuri,
glume, ceva despre fotbal, un articol din Komsomolskaia Pravda ridiculiznd pe cineva), el avea
un rs dezagreabil, mrunt si sacadat. M-a fotografiat de credeam c-mi plesneste capul, si-a
ludat ultimul Leica" procurat din RFG si care costa 550 de ruble. Noi am obtinut premiu pentru
carte" (adic premiul Lenin pentru reportajul privind vizita lui Nikita n America). Foarte mndru si
satisfcut, mi-a artat albumele grele, mbrcate n catifea, unde si pstra sub foi de celuloid
fotografiile
109
mari, n culori, cte un album pentru fiecare rait a lui Nikita prin strintate: Iliciov este aici
travestit n Neptun si acolo jongleaz cu o farfurie pe cap; Adjubei si Satiukov, cu expresii bufone,
lipsiti de statuia unei zeite; Hrusciov srutnd o fermectoare tnr din Birmania; Gromko tolnit
n fotoliul su din avion. Ei, ntr-ade-vr, triau n cea mai fericit societate de pe pmnt.
(Adugati c tot tratamentul cliseelor lui Lebedev se fcea n laboratorul fotografic al CC;
Lebedev, n ce-1 priveste, n orele de serviciu n-avea alte griji dect s le priveasc, s le trieze si
s claseze separat negativele si pozele.)
ntr-un album, pe fundalul acelorasi rafturi cu crti n fata cruia tocmai m fotografiase, zmbeau
solohov si Mihalkov. Mai era loc si pentru mine. Oricum, Lebedev nu bnuia ce amarnic se
nselase n privinta mea.
***
Dar m nselasem si eu, miznd pe cel putin un an si jumtate pn s se nfunde toate iesirile.
Vremea n care as fi putut fi publicat trecuse repede, neapucnd nici mcar s nceap. Onctuosul
V. Kojevnikov a primit sarcina s ncerce soliditatea protectiei pe care mi-o acorda tronul, ntr-un
articol cu dus-ntors, el sonda terenul s vad dac se poate lovi n Casa Matrionei. Or, se dovedi
c se poate. Se dovedi c nici eu nici Tvardovski n-aveam nici o protectie acolo sus" (Lebedev
ncepuse deja s-si reproseze ngrijorat c se nhmase asa de tare la carul nostru). Au nceput
atunci s-i dea fru liber unui al doilea, apoi unui al treilea, mai nti ca s scrie de ru despre
Matriona, apoi despre Denisovici cel aprobat la nivelul cel mai nalt si nimeni nu se ridica s le
ia aprarea (afar de Novi mir, care ns nu era o stavil n calea atacatorilor), n legtur cu
Denisovici a nceput s plou asupra mea cu reprosuri idioate: c de ce nu nftisez adunrile de
partid secrete" ale detinutilor din lagre si c de ce Ivan Denisovici le ignor. Moned curent
devenise ideea c el merge pe urmele lui Karataev, adic este mpciuitorist. (Dar oare se
ntelesese bine de ce ajunsese la armat Platon Karataev? C doar nu era rndul lui, ci al fratelui
su. Rzboi si pace, volumul IV, partea I, capitolul 12. Platon spuse o lung poveste despre cum
a mers el dup lemne n crngul altcuiva si s-a ntlnit cu pdurarul, despre cum a fost btut,
judecat si trimis la armat." si ce se afl n spatele acestei lungi povesti"?
110
Sau poate s-a si rtcit? Asadar, Karataev nu este un om sincer si cuminte?)
La drept vorbind, dup scoala aspr a lagrelor, aceste atacuri gazetresti nu m atingeau si nu
m deranjau ctusi de putin. Vorba aceea, n-au dect s-si strice fierea, cu noi rsul si plcerea.
Dimpotriv, n aceast pres, ceea ce m surprindea si m uimea erau laudele excesive de mai
nainte. Acum ns eram cu totul de acord cu un meci nul: mriti ncetisor, dar s nu muscati, iar
eu o s stau linistit n banca mea. Judecind cu realism, trebuie s spun c situatia mea era
excelent: cu vite/a unei rachete m primiser n Uniunea Scriitorilor si, prin aceasta, m
scutiser de scoala care-mi mnca atta timp; pentru prima dat n viata mea, aveam posibilitatea
s m duc s triesc dincolo de grl n timpul revrsrilor sau n pdurea ntomnat si s
scriu: am obtinut n sfrsit aprobarea de a lucra n rezerva special a Bibliotecii publice si m-am
aruncat cu voluptate asupra unor crti interzise. (Dar, sceptic fat de noua mea situatie,
rmneam zek: n conspectele fcute dup acele crti in-cludeam, chipurile ca din partea mea,
observatii n spiritul criticismului sovietic, pentru c voiam ca n eventualitatea unei perchezitii s
nu se gseasc dovezi c as simpatiza cu autorii proscrisi, mi mai puneam si problema ce s-ar
ntmpla cu mine daca mine ar muri Hrusciov. Soarta mea atrna de soarta lui Hrusciov.) Ar fi fost
chiar pcat s m supr c nu m public: nu mi se pun piedici la scris ce mai vreau? Snt
liber, scriu ce mai vreau?
Zilele, lunile punndu-mi-se generos la dispozitie, m-am apucat imediat s scriu cu nemiluita
patru mari lucrri: am adunat material pentru Arhipelag (n toat tara devenisem cunoscut fostilor
detinuti care-mi scriau, mi povesteau, mi furnizau detalii); pentru cartea mea capital, preferata
mea, despre revolutia din anul 1917 (desemnat conventional prin R-17); am nceput Pavilionul
cancerosilor, si mi-am pus n gnd s extrag unele capitole din Primul Cerc ca s le public n chip
de surpriz, cnd si dac se va ivi ocazia.
S tac! S tac mi se prea atu-ul cel mai puternic n situatia mea. Dar nu este asa de usor s taci
cnd esti legat de o redactie care-ti vrea binele. Cu toate acestea, mi se ntmpla s duc acolo cte
ceva pentru a-mi usura constiinta pentru a nu rata niste ocazii. Asa am dus cteva capitole
dintr-o veche nuvel n versuri soseaua entuziastilor, si ea refcut si atenuat) pe care
Tvardovski, pe bun dreptate, o refuz. Eu nteleg, a zis el, n lagr trebuie s scrii ceva,
" 111
altminteri mucegiesti. Dar..." El se frmnta la gndul c eu as putea s m supr. L-am linistit:
Aleksandr Trifonci! Chiar dac mi veti respinge zece oferte una dup alta, pe a unsprezecea
tot la dumneavoastr o aduc.
S-a nseninat la fat, era foarte multumit. Promisiunea mea s-a dovedit profetic: de zece ori
poate nu, dar aproape de zece ori, a trebuit s m trambalez cu hrtiile la el pn s devin
evident c nu mai avea nici un drept asupra mea.
n primvara lui 1963 am scris pentru revist o povestire pe care nici o necesitate interioar nu
m ndemnase s-o scriu: Pentru binele cauzei. Era, se prea, o povestire destul de percutant si,
n acelasi timp, n atmosfera de dezbateri aprinse generate de ntlnirile de la Kremlin, prea apt
s treac. Dar se nscuse cam greu (semn sigur de ratare) si n-a perforat prea adnc. Ceea ce
nu nseamn c la Novi mir nu s-a bucurat de o aprobare foarte larg, chiar unanim de data
aceasta (semn ru!). Motivul acestei atitudini era unul singur: revista si ntrea pozitia si fcea
dovada c, introducndu-m pe mine n literatur, nu svrsise nici o eroare ideologic.
Asa de sigur era revista de drepturile ei asupra mea nct n cursul verii, pe cnd m aflam n
voiaj, Zaks, fr s m consulte, i-a sacrificat cenzurii cteva expresii nteptoare (precum cele
referitoare la greva pe care vor s-o organizeze studentii). Acesta era la ei un procedeu frecvent,
pe care-1 aplicau si altor autori: trebuie s salvm numrul? trebuie, ca s triasc revista! si
dac, n cazul de fat, optica autorului iese deformat ce asa mare necaz este sta... Revenit
din cltorie, le-am fcut reprosuri amarnice. Tvar-dovski i-a luat aprarea lui Zaks. Ei, ntr-
adevr, nu ntelegeau la ce bun atta pedalare pe principii. Ia te uit, si ce dac ti-a scrmnat
povestirea? Noi, cei publicati de Novi mir, sntem fiii acestei reviste si-i datorm toate sacrificiile.
Publicarea acestei povestiri mi-a lsat un gust neplcut, cu toate c, n climatul nostru de
prohibitie universal, si ea a generat nu putine ecouri si iritri, n aceast povestire, ncepeam s
deviez de la pozitia mea, ncepeam s dau vagi semne de acomodare.
Mi-a trebuit timp pn s-mi dau seama si s bag la cap c, si n relatia cu revista Novi mir,
prietena mea, trebuie s recurg la obisnuitele trucuri de pclire a sefului, s m dezvlui ct mai
putin, s ncep prin a constata a ce miroase. Cu prilejul acestei treceri pe la revist, n iulie 1963,
n timp ce mi fceam snge ru
112
din cauza amputrilor fcute de cenzur, A.T. a ncercat zadarnic s m fac prtas la bucuria lui.
Vorbesti de lup, si lupul la us, despre dumneata s-a discutat acolo!
Eu spun bucurie", dar el avea mai multe feluri de a fi bucuros: pur si radios cnd nu era n prada
slbiciunii sale, dar, de data aceasta, cu ochii tulburi, pe jumtate mort, inspira mil (chiar n ajun,
drogat, fusese smuls din starea lui de ebrietate pentru a fi dus la CC, la Iliciov). si mai si fuma,
fuma fr s se crute! Bucuria lui A.T. venea de data aceasta din faptul c la sedint la Iliciov el
percepuse nu stiu ce suflu nou", simtise cteva raze de cldur", (n realitate ns nu era dect
obisnuita blbneal a Agitprop-ului, o manevr. Dar cu viata de paria, cu viata umilitoare pe
care o ducea redactorul-sef al acestei reviste czute n disgratie, cu aceste bti sincere ale
inimii care se transmiteau carnetului rosu din buzunarul stng de la piept era fatal ca
Tvardovski s se demoralizeze si s se ia de butur pentru c la telefon un instructor de rangul
doi de la CC i vorbise neprietenos, si ca dimpotriv s se nsenineze pentru c seful sectiei
cultur i zmbise, fie si numai din coltul gurii.)
Iat deci ce se ntmplase acolo, n Piata Veche (piat unde era cldirea CC al PCUS). Se
pusese la punct" lista delegatiei sovietice pentru Leningrad la simpozionul COMESCO (Asociatia
european a scriitorilor) consacrat destinelor romanului. Ei bine, A.T. reusise s obtin includerea
mea n componenta acelei delegatii. (Aceast concesie fcut de Iliciov se explic prin aceea c
pentru simpozion era nevoie si de decor.)
Nici nu apucase s-si termine vorba, c n ce m priveste m si hotrsem: n-am s m duc acolo
pentru nimic n lume! Deci acesta era caruselul demersurilor din care era fcut viata scriitorului
la suprafat... Ieftin modalitate gsiser ei de a m arta Europei (si ce mai Europ se aduna
acolo sub aripile lui Vigorelli!): includerea mea ntr-o delegatie, desigur unanim n opiniile sale, o
delegatie n care orice abatere de la opinia comun ar fi nu numai o trdare de patrie, ci si o
infidelitate fat de Navi mir, matricea noastr. A spune ceea ce crezi cu adevrat este imposibil.
si este prematur. si a merge acolo ca s faci pe maimuta, este o rusine. Refuznd deja attia
corespondenti occidentali, eu trebuia s-mi continuu propria mea cale.
113
Degeaba v-ati ostenit, Aleksandr Trifonici. N-am nici un chef s merg acolo, si apoi pic si
prost chestia asta: eu tocmai ce m-am ntors de la Leningrad, nu am obiceiul s tot hoinresc prin
lume.
Iat pe unde trecea linia de demarcatie dintre noi, linie peste care nu s-a srit niciodat n toti
acesti ani ai prieteniei noastre literare: n-am putut niciodat s ntelegem si s mbrtism cu
adevrat ceea ce gndea cellalt, (n virtutea misterului cu care mi nconjuram activitatea si
obiectivele, n primul rnd el era cel care nu putea s m nteleag pe mine.)
A.T. s-a suprat. (De obicei, suprarea lui nu se arta imediat, dar apoi, n timp, fcea ce fcea si
iar revenea n actualitate. Ca de altfel si a mea.)
Sarcina mea era s apr echitatea. Iar dumneata, dac vrei, poti s si refuzi. Dar n interesul
literaturii sovietice trebuie s fii acolo.
Eu ns nu jurasem credint literaturii sovietice.
S-a ntmplat s fie de fat si Viktor Nektor Nekrasov, fcut cu ou si cu otet la ntlnirea" din
martie si care, de cteva luni, fcea obiectul unei anchete de partid la Kiev, si iat c si el ncerca
s m conving... s merg acolo! Iat c si pentru el nc mai existau attea lucruri de nenteles,
si pas de-i explic...
Acelasi impuls interior i mpingea pe amndoi spre restaurant; n ce m priveste, preferam mai
degrab s crap dect s trec acel prag. Fr a fi hotrt ceva, o luarm agale mai nti pe
bulevardul Strastnoi (care si acum se numeste Strastnoi, fost Narskinski, cci pe Strastnoi
bolsevicii l desfiintaser complet.) Cu ocazia aceasta mi-a fost dat s observ ct de stngaci si de
fricos era A.T. cnd traversa carosabilul (intersectiile astea din Moscova snt asa de periculoase,
nu-i asa..."). Era clar c pierduse obiceiul de a se deplasa pe strzi altfel dect n masin... si cine
merge n masin este incapabil s-1 nteleag pe pieton, chiar la un simpozion. A.T. a nceput s
spun c, evident, acest simpozion o s fie fr continut: nu exist romane despre care s-ti vin
a discuta; si n general la ora actual nu mai exist roman; si n vremea noastr, romanul nu
este practic posibil. (Pavilionul cancerosilor era deja n lucru, Cercul era deja gata de-un an, dar
eu nu stiam sub ce form s m ncumet a i-1 propune lui Tvardovski. si iat cum, cu minile
legate si cu clusul n gur, va trebui s merg la simpozion ca s aud proclamndu-se pe
patruzeci de voci: Romanul a murit! Romanul si-a trit traiul! Nu mai poate exista roman!...)
114
Vorbea cu tristete A,T. si despre faptul c n Occident el este bine cunoscut ca editor progresist,
dar este ignorat ca poet. Evident, la mine, versul este ritmat si exist un continut..." (Zu c nu;
nu este vorba de a face ca versul s fie modern sau nu, dar cum s redai savoarea ruseasc a
frazrii, ruralitatea, culoarea local, nobletea discret a celor mai bune versuri ale lui A.T.?) Ce-i
drept, Cosarii mei au fcut nconjurul Europei", se consola el.
Totul lua o turnur neplcut, si ancheta partidului la Kiev, si nc-ptnarea mea de a nu m
duce acolo si, prsindu-m, s-au dus s bea o limonada (vodc), l priveam deprtndu-se ca
niste oameni pierduti si-mi ziceam: n conditiile n care acest secol merge ntr-un asemenea ritm,
ei nu stiu ce ntrebuintare s dea timpului lor.
Lucrurile nu s-au oprit ns aici: ca s scap de acel simpozion, a trebuit s fug de-acas, pe
biciclet, fr s las adresa. Asa cum altdat directorul m chema la scoal, acum conducerea
Uniunii Scriitorilor, cu telegramele si curierii ei, mi cerea: du-te, nu mai discuta! Dar nu m-au
gsit.
(Tvardovski ns a scos un profit din acel simpozion: i-a dus pe participanti la Pitunda, la dacea
lui Hrusciov, unde Lebedev i-a mai fcut poetului un serviciu: a aranjat o lectur n plen a lui
Tiorkinpe lumea cealalt. Strinii n-au priceput nimic, Hrusciov a fost amuzat deci s-a aprobat,
A.T. s-a vzut cu sacii n crut*!)
Dup Tiorkin pe lumea cealalt, care zcea (de-i trecuse os prin os) de nou ani de cnd era
gata, tinndu-1 pe Tvardovski cu minile legate timp de nou ani, ei, n fond, erau acum liberi
pentru un nou risc. si n toamna lui 1963, eu am ales patru capitole din Cercul pe care le-am
propus revistei Novi mir, de prob, sub form de Fragment".
M-au refuzat. Pentru c era fragment"? Nu numai de asta. Iar tema nchisorii... (Dar este
epuizat" si, se pare, chiar rsuflat"!)
ntre timp trebuia s se tipreasc programul cu aparitiile pentru anul viitor. Le-am propus nuvela
Pavilionul cancerosilor, la care deja lucram. Un asemenea titlu nu tinea! n primul rnd, prea
* Expeditorul Adjubei a fost primul care 1-a publicat, dar cu urmtoarea introducere: cu
ctplcere asculta solohov poemul (!?...). l aveti aici pe Adjubei sut la sut, iat ce nseamn
s multumesti si pe unii si pe altii, si n plus si chestia asta: tu n-ai fcut nimic n acesti treizeci de
ani, atunci, ascult.
115
mirosea a alegorie; dar si fr alegorie, este suspect n sine, nu poate s treac".
Cu mania sa de a reboteza tot ce se aducea la Novi mir, Tvar-dovski a decis pe loc: Bolnavi si
doctori. O trecem n program.
Trud zadarnic! Bolnavi si doctori!... Eu am refuzat. Un titlu bine gsit pentru o carte si chiar
pentru o povestire nu este deloc ceva ntmpltor, este o ctime de suflet si substant, ceva
congenar, si a-1 schimba nseamn deja a rni produsul respectiv. Dac nuvelei lui Zalghin i se
d titlul amorf Pe malurile Irtsului, dac Un om viu al lui Mojaev (ce profunzime! ce densitate!) se
metamorfozeaz n Din viata lui Fiodor Kuzkin, se produce un prejudiciu ireparabil. Dar A.T. nu
voia niciodat s recunoasc acest lucru n care nu vedea dect o bagatel, iar lingusitorii din
redactie si prietenii cu vocatie de periute chiar l ntriser n convingerea c el reuseste s dea,
de la prima ochire, titluri noi, remarcabile. Ddea titluri mai putin tiptoare, mai putin expresive,
socotind c astfel scrierile respective vor trece mai usor de cenzur. si, ntr-adevr, treceau.
Nu ne-am putut ntelege, si Pavilionul cancerosilor nu a figurat printre promisiunile revistei pentru
anul 1964. n schimb, revista si-a pus n gnd s-mi obtin premiul Lenin pentru Ivan Denisovici.
Dar era deja un an de cnd fuseser ntinse toate covoarele, acum nu mai era deloc simpl
atingerea unui asemenea obiectiv. (Peste alti doi ani avea s devin clar pentru toat lumea c
acest demers era o grav eroare politic, o jignire a numelui lui Lenin si a institutiei care decerna
premiile.)
A.T. a pus foarte mult la inim aceast lupt si fiecare gest de vulpe viclean al lui Adjubei care
intervenea cnd asa, cnd asa. Este adevrat, pentru primul tur, A.T. nu era pe picioarele lui si
victoria s-a obtinut fr el. De aceea, n al doilea tur s-a angajat cu tenacitate, lund n calcul
subtilittile dezbaterii din snul comitetului (se punea problema cui s-i dea votul pentru a avea
mai multi sprijinitori), n sectia de literatur voturile nu s-au mprtit deloc ntmpltor, ci ntr-o
manier chiar profetic: pentru Ivan Denisovici au votat toti reprezentantii nationalittilor, plus
Tvardovski; contra, toti ceilalti rusi. Majoritatea a fost mpotriv. Dar, conform statutului, s-a tinut
cont si de rezultatul votului n sectia de dramaturgie si cinematografie, or, acolo majoritatea a fost
pentru". Astfel, n ciuda voturilor contra ale scriitorilor rusi, Ivan Denisovici a ncput pe lista
destinat votului secret! Acest succes i-a alarmat foarte mult
116
pe adversari si, la sedinta plenar a comitetului de premiere, Pavlov, primul secretar al CC al
Komsomolului, a luat cuvntul atacndu-m calomnios prima si cea mai inofensiv dintr-o serie
de calomnii: el a declarat c eu am stat n lagr nu ca detinut politic, ci ca unul de drept comun.
Tvardovski, desi a strigat c nu-i adevrat", a rmas si el nmrmurit: dar dac era adevrat?
Asta spune mult: de doi ani de zile, la redactie, ne mbrtisam de fiecare dat cnd ne revedeam
sau ne desprteam, dar deosebirea dintre noi a rmas asa de ireductibil nct nimic nu i-a dat
ghes s-mi cear s-i povestesc si lui pe ce motiv am fost arestat (si ca s-o spun pe-a dreapt, n-
am avut niciodat ocazia s-i povestesc vreun episod din viata mea de locatar al lagrului sau al
puscriei, vreunul dintre acelea pe care le povesteam n dreapta si-n stnga cui se nimerea, nici
mcar vreunul dintre acelea de pe front. Iar el mie, desi eu l sugestionam n sensul acesta, nu
mi-a povestit niciodat despre deportarea familiei sale, lucru care m interesa foarte mult. Tot
ceea ce mi povestea el erau numai episoade din viata literar oficial, din viata de la curte: cum
cinci poeti si cinci compozitori au primit sarcin de la Hrusciov s compun un imn nou; cum s-a
ntmplat cutare sau cutare caz la casa de odihn de la Barviha; cum fceau miscrile pe tabla de
sah a politicii redactorii de la Pravda, Izvestia, Oktiabr si cum le rspundea el, Tvardovski de
obicei cu miscri cam molatice, dar totdeauna pline de demnitate), l sftuisem s solicite
colegiului militar al Tribunalului Suprem o copie de pe concluzia judiciar privind reabilitarea mea.
Acum tocmai primise acest document, dar numai pentru douzeci si patru de ore. (n acest secol
de explozie a liberttii, ar fi fost firesc ca asemenea documente s fie publicate n volume
accesibile tuturor dar ele erau tinute secrete chiar si fat de cei reabilitati, si numai ntmpltor
am aflat cum s ajung la ele, anume cu ocazia unei ntlniri cu colegiul militar interesant, nu?
Un fost detinut si Tribunalul Suprem! Memorabil ntlnire, dar aici nu e loc pentru relatarea ei.) A
doua zi, la sedinta comitetului pentru premiul Lenin, naintea votului secret, Tvardovski a fcut
senzatie dnd citire documentului trimis de Tribunalul Suprem. Reiesea c eu fusesem nc din
anii rzboiului adversarul cultului personalittii" si al literaturii de propagand a minciunii.
Secretarul CC al Komsomolului trebui s se ridice n picioare si s-si cear scuze. Dar masina se
pusese deja n miscare. Pravda aprut n dimineata zilei votrii declara, cu dou
117
ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat
dovad pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvel consacrat unei zile de lagr,
desigur, nu este demn de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o
parte pe membrii de partid din cadrul comitetului pentru a-i obliga s voteze mpotriva candidaturii
mele. (Situatia nu s-a schimbat cu nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul
necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din nou, Iliciov a venit si el si a dat ordin s se repete
votul n prezenta lui si s se voteze pentru Tronka lui Goncear. Deja laureat n mai multe
rnduri si n plus, membru al comitetului, Goncear se asezase acolo lng urn, urmrind cu
nerusinare desfsurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul c povestea asta cu votul era repetitia n
vederea puciului" contra lui Nikita: va reusi sau nu va reusi aparatul de partid s resping o carte
aprobat de El nsusi? n patruzeci de ani, nimeni nu ndrznise asa ceva. Dar iat c de data
aceasta cineva a ndrznit si a reusit. Asta i-a fcut pe dusmanii lui s spere c El nsusi nu
era asa de puternic.
n dimineata zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operatiuni, Tvardovski se afla n noul su
cabinet (cldirea cu fostele chilii ale mnstirii Strastnoi). Aplecat asupra articolului din Pravda, el
arta complet terminat, de parc ar fi avut sub ochi telegrama care-i anunta moartea tatlui su.
Das ist alles mi zise el, nu stiu de ce pe nemteste. Chestia asta m-a frapat din cauza
asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov. Niciodat n prezenta mea nu i-a mai iesit din gur lui A.T.
vreun cuvnt strin, nici pn n momentul acela, nici dup. Pentru a obtine premiul Lenin pentru
mine, Tvardovski se zbtuse fr s precupeteasc vreun efort personal (si e de mirare c nu s-a
mbtat ca s-si nece amrciunea nfrn-gerii). Dac mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost un
succes de prestigiu pentru revist, ceva ca o medalie prins pe coperta ei albstruie.* Cnd a
vzut c partida este pierdut, primul lui impuls (de altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a
fost s ias de-
* Urmrile acestui esec aveau s se resimt n curnd. Dup ce mi s-a refuzat premiul, dup cum
avea s se plng apoi A.T., revista a ajuns ntr-o situatie absolut insuportabil, cenzura a nceput
s-o tracaseze pentru orice bagatel. si pentru a se evita o ntrziere catastrofal n aparitia
revistei, a trebuit s se fac niste concesii.
118
monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii si intimii si au reusit a-1
convinge c sarcina lui era s vegheze asupra revistei si s-o conduc. si, desigur, n-ar fi fost
cazul s fac gestul acela.
n ce m priveste, ntr-adevr nu stiam ce s doresc. Cstigarea premiului avea niste plusuri ce s-
ar fi tradus prin ntrirea pozitiei mele. Dar ar fi avut si mai multe minusuri, si principalul ar fi fost
acela c ele s-ar fi tradus tot prin ntrirea pozitiei mele dar pentru ce? Cci aceasta nu m-ar fi
ajutat s-mi public scrierile, ntrirea pozitiei" m obliga la supusenie, la gratitudine, adic mi lua
posibilitatea de a scoate din sertar lucrurile ingrate, singurele de care era ntesat.
Am consacrat toat aceast iarn finalizrii romanului Primul cerc (Cercul-87), ntr-o variant
atenuat pentru redactie si pentru public. De atenuat era atenuat, dar riscul de a o arta era
aproape la fel de mare ca si cu doi ani n urm pentru Ivan Denisovici, n cazul de fat,
depseam linia peste care pn acum nimeni nu srise. Pn unde o s mai reziste si
Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va transforma si el ntr-un neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarn, ct el s-a btut pentru premiu, eu nu 1-am stingherit n
lupta lui si nu i-am artat Cercul promis, n primvar a sosit momentul ca Tvardovski s-mi
citeasc romanul. Dar cum s-1 scoti, n timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor si
anticonsilieri si n primul rnd de sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A.T. s-si formeze
o opinie personal asupra romanului meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un scriitor s dea un roman la
o revist, dac el nu se gndeste s fac mai mult de dou n viata lui? Este ca si cnd si-ar
nsura fiul. Poftiti deci la aceast nunt la mine, la Riazan.
si el a acceptat, si chiar cu plcere. Caz unic, se pare, n viata lui de redactor-sef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A.T. s-si mai aminteasc de asta),
1-am ntmpinat cu un fast pe msura puterilor noastre, cu moskviciul" nostru. Totusi el s-a zbr-lit
putin strecurndu-se n acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin pozitia lui
social, el nu era obisnuit s circule n masini de grad inferior Volgi". Venise totusi ca simplu
cltor cu trenul local si-si luase singur biletul la Turnul Rotund,
119
ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat
dovad pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvel consacrat unei zile de lagr,
desigur, nu este demn de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o
parte pe membrii de partid din cadrul comitetului pentru a-i obliga s voteze mpotriva candidaturii
mele. (Situatia nu s-a schimbat cu nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul
necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din nou, Iliciov a venit si el si a dat ordin s se repete
votul n prezenta lui si s se voteze pentru Tronka lui Goncear. Deja laureat n mai multe
rnduri si n plus, membru al comitetului, Goncear se asezase acolo lng urn, urmrind cu
nerusinare desfsurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul c povestea asta cu votul era repetitia n
vederea puciului" contra lui Nikita: va reusi sau nu va reusi aparatul de partid s resping o carte
aprobat de El nsusi? n patruzeci de ani, nimeni nu ndrznise asa ceva. Dar iat c de data
aceasta cineva a ndrznit si a reusit. Asta i-a fcut pe dusmanii lui s spere c El nsusi nu
era asa de puternic.
n dimineata zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operatiuni, Tvardovski se afla n noul su
cabinet (cldirea cu fostele chilii ale mnstirii Strastnoi). Aplecat asupra articolului dnPravda, el
arta complet terminat, de parc ar fi avut sub ochi telegrama care-i anunta moartea tatlui su.
Das ist alles mi zise el, nu stiu de ce pe nemteste. Chestia asta m-a frapat din cauza
asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov. Niciodat n prezenta mea nu i-a mai iesit din gur lui A.T.
vreun cuvnt strin, nici pn n momentul acela, nici dup. Pentru a obtine premiul Lenin pentru
mine, Tvardovski se zbtuse fr s precupeteasc vreun efort personal (si e de mirare c nu s-a
mbtat ca s-si nece amrciunea nfrn-gerii). Dac mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost un
succes de prestigiu pentru revist, ceva ca o medalie prins pe coperta ei albstruie.* Cnd a
vzut c partida este pierdut, primul lui impuls (de altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a
fost s ias de-
* Urmrile acestui esec aveau s se resimt n curnd. Dup ce mi s-a refuzat premiul, dup cum
avea s se plng apoi A.T., revista a ajuns ntr-o situatie absolut insuportabil, cenzura a nceput
s-o tracaseze pentru orice bagatel. si pentru a se evita o ntrziere catastrofal n aparitia
revistei, a trebuit s se fac niste concesii.
118
monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii si intimii si au reusit a-1
convinge c sarcina lui era s vegheze asupra revistei si s-o conduc. si, desigur, n-ar fi fost
cazul s fac gestul acela.
n ce m priveste, ntr-adevr nu stiam ce s doresc. Cstigarea premiului avea niste plusuri ce s-
ar fi tradus prin ntrirea pozitiei mele. Dar ar fi avut si mai multe minusuri, si principalul ar fi fost
acela c ele s-ar fi tradus tot prin ntrirea pozitiei mele dar pentru ce? Cci aceasta nu m-ar fi
ajutat s-mi public scrierile, ntrirea pozitiei" m obliga la supusenie, la gratitudine, adic mi lua
posibilitatea de a scoate din sertar lucrurile ingrate, singurele de care era ntesat.
Am consacrat toat aceast iarn finalizrii romanului Primul cerc (Cercul-87), ntr-o variant
atenuat pentru redactie si pentru public. De atenuat era atenuat, dar riscul de a o arta era
aproape la fel de mare ca si cu doi ani n urm pentru Ivan Denisovici, n cazul de fat,
depseam linia peste care pn acum nimeni nu srise. Pn unde o s mai reziste si
Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va transforma si el ntr-un neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarn, ct el s-a btut pentru premiu, eu nu 1-am stingherit n
lupta lui si nu i-am artat Cercul promis, n primvar a sosit momentul ca Tvardovski s-mi
citeasc romanul. Dar cum s-1 scoti, n timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor si
anticonsilieri si n primul rnd de sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A.T. s-si formeze
o opinie personal asupra romanului meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un scriitor s dea un roman la
o revist, dac el nu se gndeste s fac mai mult de dou n viata lui? Este ca si cnd si-ar
nsura fiul. Poftiti deci la aceast nunt la mine, la Riazan.
si el a acceptat, si chiar cu plcere. Caz unic, se pare, n viata lui de redactor-sef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A.T. s-si mai aminteasc de asta),
1-am ntmpinat cu un fast pe msura puterilor noastre, cu moskviciul" nostru. Totusi el s-a zbr-lit
putin strecurndu-se n acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin pozitia lui
social, el nu era obisnuit s circule n masini de grad inferior Volgi". Venise totusi ca simplu
cltor cu trenul local si-si luase singur biletul la Turnul Rotund,
119
fr s se adreseze biroului rezervat deputatilor Sovietului Suprem poate c din vremea
tineretii sale petrecute la Smolensk nu mai cltorise n asemenea conditii.
n timp ce luam mpreun prima cin, A.T. m-a avertizat c oricrui scriitor i se poate ntmpla s
aib opere nereusite, c eventualitatea asta nu trebuie luat totusi n tragic. Din dimineata
urmtoare s-a apucat de lectur, nu foarte atras de text, dar, dup micul dejun si pn la masa de
prnz, a citit cu o poft nebun, a uitat si de fumat, citea si aproape c-i venea s sar n sus de
entuziasmat ce era. Eu treceam pe lng el ca din ntmplare, evalundu-i umoarea n functie de
numrul capitolului. Se ridica de la mas: Grozav!" si imediat devenea reticent: Nu m
pronunt!" (cu alte cuvinte, nu se angaja la o apreciere definitiv). Asa cum nteleg eu o lucrare si
pe cel ce-o face, el ar fi trebuit s rmn cu capul limpede pn la terminarea ei, dar ospitalitatea
cerea s scoti la dejun vodc si coniac. Rezultatul nu s-a lsat asteptat: oaspetele si-a pierdut
autocontrolul, ochii lui au cptat sticliri cam ca la nebuni, s-au albit, si a fost cuprins de o nevoie
imperioas de a sporovi ct l tinea gura. A vrut s mearg la post ca s telefoneze la Moscova
(erau n tratative, el si nevast-sa, pentru cumprarea unei noi da-cea); pn la post nu erau
dect patru sute de metri, dar distanta asta dus-ntors a trebuit s-o facem n dou ore. La fiecare
minut A.T. se oprea, ncurcnd circulatia pe trotuar, si orict l mpingeam eu s avanseze si s
vorbeasc mai ncet, el striga n gura mare: c nimeni nu datoreaz nimic nimnui; c sefii se
iubesc pe ei nsisi ntr-un mod nduiostor"; c maresalul Konev (eu 1-am vzut o dat la redactie
n civil un prostnac, n cel mai bun caz un mediocru brigadier de colhoz) c deci maresalul
Konev i-a spus odat, n chip de compliment, c 1-ar fi fcut din locotenent-colonel n rezerv
general-maior; c, stii, comisia aia de la Moscova lucreaz pe ascuns, comisia care d permise
de sedere si care decide cine are dreptul s locuiasc ntr-un anumit loc si cine nu; c exist
locuri separate (insulele din Arctica) unde snt expediati invalizii de rzboi (din gura lui Tvardovski
am auzit pentru prima dat asa ceva, dar nu m ndoiesc de adevrul vorbelor lui; lucru de
neconceput pentru oricine nu este sovietic: acesti eroi de ieri si aceste victime care ne-au adus
victoria trebuiau aruncate ct mai departe, ca s nu strice cu trupurile lor mutilate decorul
armonios al vietii sovietice si s nu-si cear prea glgios drepturile); si c Brejnev
120
a fost o victim a cultului" (1-a sanctionat Stalin pentru c si-a nsusit o grdin municipal din
Chisinu ca s-si construiasc resedinta); si c, iat, culegerile de versuri se pltesc prost
tirajele masive fiind pltite mai slab dect celelalte (am avut ocazia s observ c purica
deconturile si conturile propriilor sale publicatii feli-citndu-se pentru o editie, aduga: mi-a
adus bani frumosi", dar o spunea nu cu vocea celui avid de bunuri materiale, ci cu mndria naiv
a lucrtorului, precum tranul care se ntoarce de la trg). si i-a mai pomenit pe Bulgakov (ce
strlucit, ct finete"), pe Leonov (Gorki i-a fcut reclam, 1-a plasat mult prea sus") si pe
Maiakovski (subtil dar plat, lipsit de fibr national, desi se folosea de niste ntorsturi de fraz si
pretiozitti luate din slavona bisericeasc; nu se face ca piata Maiakovski s fie alturi de piata
Puskin").
n seara aceea am ncercat s-i explic c unul dintre adjunctii si era o nulitate si c cellalt i era
ostil, un individ apartinnd cu totul unei alte tabere. A.T. nu a fost ntru totul de acord cu mine.
Dementiev a evoluat mult n acesti zece ani." Unde vedeti dumneavoastr c a evoluat, el
care a fcut spume la gur mpotriva lui Ivan Denisovici?" E foarte lovit..." Dar, de fapt, A.T.
mi-a mrturist c el viseaz s aib la redactie, ca prim personaj", un adjunct avizat si decis,
care s fie capabil s conduc treburile singur si fr poticneli. (Acest viitor prim personaj" fcea
deja parte din redactie si ncepuse deja s urce era Laksin.)
A doua zi de lectur s-a desfsurat cu interludii stropite cu coniac; noi am ncercat s-1 mai
nfrnm, dar el insista: doar un phrel". si-a ncheiat ziua cu aceiasi ochi alb-surescitati.
Nu, n-ai putut s strici romanul n a doua lui jumtate! spunea el ntr-un amestec de
sperant si team.
Dup capitolul Criteriul lui Spiridon":
Nu, acum, la sfrsit, n-o s mai poti nicicum s-1 strici! si apoi dup un altul:
Dumneata esti teribil. Dac as fi ajuns eu la putere, te-as fi bgat la prnaie.
Asa-i, Aleksan Trifonci, asta m-asteapt si n alte variante.
Dar dac n-o s m bage pe mine nsumi la prnaie, o s-ti aduc pachete. O s triesti mai
bine dect Cezar Markovici.1 si chiar o sticlut de coniac...
1 Cezar Markovici: detinutul pisicher care gseste totdeauna o modalitate de a-si mbuntti
soarta. (N.t.)
121
Acolo, chestiile astea snt interzise.
Da, dar eu o s-i dau o sticlut lui Volkovoi1, una dumitale... Glum-glum, dar aerul de
puscrie ptrundea din ce n ce mai
mult n plmnii lui si-i contamina. Dup secretarul eliberat":
Mine o s avem o discutie n cu totul alt plan dect cel pe care-1 presupui dumneata: n-o s
mai discutm despre dumneata, ci despre mine.
(Despre posibilittile lui limitate n materie editorial?... Despre datoria lui de constiint?... despre
felul n care percepea modificrile ce se produceau n el?... Aceast discutie n-a avut loc
niciodat si nu stiu ce a avut n vedere Tvardovski.)
n timpul acestei vizite, s-a observat la el n mai multe rnduri un sentiment difuz (c, poate, nici
pe el n-o s-1 ocoleasc nchisoarea, sau mai degrab aceast usoar vibratie nostalgic a
sufletului, ca la Tolstoi la btrnete: pcat c n-am gustat si eu din viata de nchisoare, ar fi trebuit
ca si eu...) Nici n tren nu-i lipsea cartea lui lakubovici-Melsin In lumea oropsitilor2, care-1
pregtise deja. Cu mult interes se apleca asupra detaliilor vietii de dup gratii, mnat de
curiozitate ntreba: Dar de ce acolo te rade la pubis?", si de ce nu este permis folosirea veselei
de sticl?" Dac trebuie s urci pe rug, urc-te, dar s stii de ce o faci", a zis el refe-rindu-se la
filonul evreiesc din roman. De cteva ori, pierznd n abureala coniacului si tonul si simtul glumei,
s-a ntors la promisiunea de a-mi aduce pachete la nchisoare, cu conditia s-i duc si eu lui n caz
c voi rmne liber. Dar spre seara celei de a doua zile, n momentul n care firul povestirii
conducea inevitabil la arestarea lui Innokentii (ti pierzi reflexele de aprare") dar si dup trei
pahare de votc btrn, s-a mbtat crit si a nceput s-mi cear s joc" cu el de-a
locotenentul securist": eu s-1 apostrofez si s-1 acuz, iar el s stea drepti.
1 Volkovoi: paznic la puscriasi, scandalagiu si brutal, temut pn si de comandantul lagrului.
(N.t.)
2 Piotr Filipovici lakubovici (Melsin, pseudonim) 1860-1911. Poet al miscrii revolutionare
Narodnaia Volia, condamnat la optsprezece ani de ocn. si public apoi memoriile sub titlul
Lumea oropsitilor, amintirile unui fost ocnas, 2 voi. (1895-1898), reeditate n 1933. (N.t.)
122
M supra faptul c lectura romanului meu se transforma n preludiul uneia dintre aceste betii
obisnuite la A.T. si se cheam c eu nsumi mpinsesem lucrurile n directia aceasta. Totusi
sentimentul realittii pericolului crestea n el, nu sub influenta buturii, ci sub cea a romanului.
A trebuit s-1 ajut s se dezbrace si s se culce. Dar, n curnd, ne-am trezit din cauza unui
vacarm asurzitor: A.T. striga si discuta, si pe diferite voci, jucnd mai multe roluri n acelasi timp.
Aprinsese toate luminile care erau n camer (n general i place s aib n camer ct mai mult
lumin e mai vesel asa") si, numai n chiloti, se asezase la masa deja debarasat de sticle, n
curnd am s m duc si am s mor", spunea el pe un ton de jale. Cnd striga animalic: Liniste!! n
picioare! si, mnat de un resort interior, se planta n pozitie de drepti, cnd, ofensat, zicea: Ei
bine, fie, dar altfel eu nu pot..." (El se hotra astfel s urce pe rug din cauza romanului meu
exploziv!) Apoi, perplex: Smoktunovski! Ce nume! Pe Hamlet 1-a jucat mai bine dect mine."
Atunci am intrat la el n camer si am rmas amndoi pe scaune nc o or. si-a aprins tigara,
putin cte putin s-a decrispat, a nceput chiar s rd. ndat 1-am asezat din nou n pat si nu s-a
mai agitat.
Nu-i mai rmneau pentru a treia zi dect cteva capitole, dar el si-a nceput dimineata spunnd:
Romanul dumitale fr votc, imposibil de citit!" Terminnd capitolul Nu, nu tu!", si-a sters de
dou ori ochii: Biata Simocika... S-a dus ca la mprtsanie... Eu as fi consolat-o..." De altfel, la
diferite pasaje din roman, perceptia lui nu era aceea a unui redactor, ci aceea a celui mai simplu
cititor. Rdea de Priancikov sau medita n locul lui Abakumov: Asa-i, dar ce s faci cu unul ca
Bobnin?" Apropo de vilele din mprejurimile Moscovei si de frigiderele scriitorilor sovietici: Dar si
acolo existau scriitori cinstiti. La urma urmelor, si eu am o dacea."
Dup ce a terminat lectura, am plecat amndoi s vizitm cetatea din Riazan si s vorbim despre
roman. Discutia promis despre A.T. nsusi se pierduse, se vede treaba, n nisipurile
autodialogului su nocturn.
si cu un roman ca sta, dumneata nc mai poti s pleci n cutare de materiale pentru
urmtorul?
Eu: Obligatoriu, trebuie s-i dau bice. Nu trebuie s rmn la mijlocul fluviului, trebuie s
cuceresc capul de pod.
123
El: E adevrat. Dar ai terminat unul, nti ti refaci fortele, apoi te apuci de urmtorul, nu merge
altfel!
Tvardovski a ludat romanul, referindu-se la diferitele laturi ale acestuia si fcnd caracterizri
dintre cele mai viguroase. M aflam n fata unei judecti de artist, judecat foarte mgulitoare
pentru . mine. Energia expunerii narative vine de la Dostoievski... o compozitie puternic, un
roman autentic... Un mare roman... Nici o pagin de prisos, nici mcar un rnd... Excelent ironia
n autoportret; imposibil s fii erou de roman atunci cnd te extaziezi n fata propriei tale
persoane... Dumneata nu te sprijini dect pe cei mai mari (adic pe clasici), si chiar n aceste
conditii nu te pui la remorca lor, ci ti urmezi drumul... Un asemenea roman este un ntreg univers,
patruzeci, saptezeci de personaje, dumneata te afunzi n viata lor, si ce oameni!..." A ludat apoi
modul concis, fr exces coloristic, n care snt descrise natura, timpul frumos si stihiile. N-au
lipsit ns nici aprecierile oficiale ale directorului de revist: Optimism interior.. .Apr
fundamentele morale", si important: Este scris de pe pozitii partinice (.!)... cci romanul dumitale
nu condamn Revolutia din Octombrie... Or, n situatia unui detinut, lucrul acesta putea s se
produc."
Chestia asta cu pozitiile partinice" (auziti, romanul meu!...) era remarcabil la extrem. Aceasta nu
era formularea cinic a unui re-dactor-sef care se pregteste s netezeasc drumul pentru
publicarea unui roman. Aceast observatie cu privire la partinitatea" romanului meu tinea de
singura atitudine, de altminteri fundamental sincer, pe care putea s-o aib si fr de care el,
poet dar si comunist, nu si-ar fi putut propune s-mi publice romanul. Or, el si fixase un
asemenea obiectiv si m pusese la curent cu acesta.
Ce-i drept, mi-a cerut s fac unele modificri, cu totul minore, n special acolo unde era vorba de
Stalin. Mi-a cerut, cu alte cuvinte, s suprim capitolul Studiu asupra vietii unui mare om" (unde
m strduiam ca, plecnd de la psihologie si de la anumite date externe, s argumentez teza
potrivit creia Stalin colaborase cu Ohrana tarist) si s nu creez impresia de autenticitate si de
precizie n jurul unor detalii ale vietii cotidiene a monarhului pe care eu nu puteam s le cunosc
cu certitudine. (Dar eu mi ziceam: Stalin n-are dect s culeag roadele secretomaniei pe care a
semnat-o. A trit n tain de-acum oricine are dreptul s scrie despre el asa cum i sugereaz
imaginatia. Acesta este dreptul si aceasta este sarcina
124
artistului, s dea viziunea sa asupra lucrurilor si s-o inoculeze cititorilor.)
n general, despre capitolele romanului consacrate lui Stalin, el s-a exprimat corect: ar putea fi
scoase, dar absenta lor din roman ar putea fi interpretat: i-a fost fric", i-a fost team c n-o
scoate la capt." n aceste capitole s-ar putea chiar admite unele lucruri de prisos, adic ceva n
plus fat de ceea ce este necesar pentru arhitectura romanului.
Pe Spiridon l gsea prea perfid, prea viclean, cu ceva n portretul lui care mirosea a mentalitate
citadin". Prima dat m-am mirat: oare 1-am descris ca pe un om ru? Apoi m-am dumirit: n anii
'20 se spuseser attea lucruri rele despre mujic, nct pe Tvardovski l durea si atunci cnd pe
aceast tem nu se vorbea numai de bine. Era un fel de alergie, o idealizare fr voie.
In dimineata zilei a patra, am ncercat cu nendemnare s curmm rul de care suferea
Tvardovski: nu i-am dat butur tare ca s-si revin, chipurile, din betia din seara precedent.
Urmarea a fost c nu s-a atins de micul dejun, n-a putut s nghit nimic. Cu aerul unui copil
suprat si care cere ceva, zmbea: Desigur, ceremisii1 nu obisnuiesc s se dreag cu vodc.
Dar ce viat mai au si stia? Complet subdezvoltati!" A acceptat totusi s ia bere la micul dejun.
Dar, la gar, n-a stiut cum s urce mai repede scrile restaurantului, a but o jumtate de litru
aproape pe nemncate si acum, deja euforic, astepta trenul, n timpul acesta n-a fcut dect s
repete una si aceeasi rugminte: Nu mi-o luati n nume de ru."
Din respect pentru oaspetele meu, ar fi fost poate mai bine s nu dau toate aceste amnunte.
Dar atunci ar fi nsemnat s nu dau nici mcar o idee despre ct de nesigure si periodic
neputincioase erau minile n care se aflau destinele lui Novi mir, dar si ct de imens si
primitoare era inima care btea pentru aceast revist.
Asadar, mi pusesem n minte ca, n absenta lui Dementiev, s-1 cstig pe Tvardovski pentru
romanul meu, si, dup cum se vede treaba, reusisem. Tvardovski, nu numai c-mi elogiase
romanul, dar era gata s si sufere pentru acesta, nainte de a ne desprti, el chiar m-a ndemnat
s refac mai repede capitolele despre Stalin si s-i aduc varianta definitiv.
1 Veche denumire a poporului mari; luat aici ca nsusi tipul poporului napoiat. (N.t.)
125
Dar asta era chiar mai mult dect m asteptasem eu! Nu puteam s cred c Primul cerc avea
vreo sans s ias n 1964. Dar atunci de ce i 1-am dat lui Tvardovski?... Ce voiam, la drept
vorbind? Poate s reeditez experienta fcut cu Ivan Denisovici: s transfer de la mine la el
responsabilitatea pentru aceast scriere. Ca el s stie: iat, este vorba de cutare si cutare lucru.
si pentru ca s nu am a-mi reprosa c n-am fcut nimic pentru a avansa. Cci, deocamdat,
eram oarecum implicat ntr-o agitatie fals si steril si nu fceam dect s m eschivez de la ceea
ce era cu adevrat munc.
Dup dou sptmni i-am dus lui Tvardovski romanul cu modificrile respective. Ca tot ceea ce
scriam la masina din fundul pesterii mele, textul era btut pe ambele fete ale colii de hrtie, fr
intervaluri, cu margini nguste, nainte de orice altceva, trebuia s-1 recopiez n ntregime.
A.T. m-a primit la el acas asa de vioi, cu fata lui de copil simpatic, n scurta lui de velur, nct era
imposibil s-ti imaginezi c i s-ar ntmpla vreodat s trag la msea, s ti-1 reprezinti n chiloti,
mugind ca un bivol. Era singur: sotia lui era plecat s inspecteze mai de aproape dacea pe care
tocmai o cumpraser la Pahra1 (pe cea precedent i-o druise fiicei sale mai mari si ginerului).
A.T. nu numai c-si revenise din betie, dar se lecuise de entuziasmul pe care i-1 provocase
romanul meu, devenise mult mai circumspect: scurtase deja lista persoanelor crora urma s le
dea textul spre lectur. Al Grig" (Dementiev) era, desigur, primul de pe lista respectiv.
El, se ntelege, va fi contra am profitat eu de ocazie pentru a-1 preveni nc o dat. Dar n
fine, are saizeci de ani, a cunoscut si el persecutiile, ct o s mai tin n el?
Evolueaz vznd cu ochii! repet A.T.
Ce-i drept, la redactie, Laksin cstiga repede ncrederea lui Tvardovski; influenta lui, n anii aceia,
era diametral opus celei a lui Dementiev; cei doi, nu rareori, se luau la hart. Cu prilejul uneia
dintre aceste ncontrri, Laksin a spus:
Eu si Aleksandr Grigorievici sntem amndoi istorici ai literaturii si trebuie s ntelegem c,
astzi, adevrata istorie a literaturii se face aici, la Novi mir, iar nu la Institutul de literatur
universal.
1 Krasnaia Pahra, sat de vile pentru privilegiatii regimului. (N.t.)
126
Era bine spus (si, n lunile urmtoare, asa a si fost). Laksin a sustinut Cercul.
Pe msur ce se retranscria romanul, Tvardovski strngea n seif toate exemplarele si avea mare
grij s fie citit numai de ctre membrii comitetului de redactie (nici redactorilor de la sectia proz,
truditorii si vesnic subapreciati, nu le-a dat s citeasc): lucrul de care se temea el mai ales
acum era posibilitatea ca romanul s circule din mn n mn, asa cum se ntmplase cu Ivan
Denisovici.
Concursul de mprejurri a fost de-asa natur, nct el a citit la mine romanul n cele trei zile ale
Pastelui, iar de nltare, n ziua de 11 iunie, comitetul s-a ntrunit pentru a-1 examina. sedinta a
durat aproape patru ore si, deschiznd-o, A.T. a declarat el nsusi c era vorba de o prestare de
jurmnt". El a spus c pe tot parcursul acestor patruzeci de zile romanul a fost pentru el motiv
de frmn-tare sufleteasc", c l obsedeaz, evalundu-1 nu numai din punctul de vedere al
eternittii, ci si ntrebndu-se cu ce ochi va fi citit de ctre cei de care depinde decizia". Singurul
punct pe care Tvardovski l gsea vulnerabil erau detaliile privind viata cotidian a lui Stalin; el ar
fi vrut de asemenea ca eu s atenuez formulrile violent antistaliniste"; s suprim Procesul
cneazului Igor", ca fiind prea literaturizant". n ncheierea cuvntului su introductiv, a devenit
chiar solemn: Dup normele criticii, nu numai c acest roman ar trebui repudiat, dar mpotriva
autorului ar trebui pornit actiune penal. Dar cine sntem nofl Fugim de rspundere? Cine vrea
s-si spun prerea? Cine vrea s se arunce n ap mcar o dat?"
A meritat osteneala de a fi fcut ca romanul s fie citit de un Tvardovski smuls" din anturajul
loctiitorilor si! Dezbaterea principal si n prim instant", dup cum a spus A.T., avusese loc
chiar aici, n prezenta mea, si redactorul-sef a inaugurat-o printr-o asemenea invitatie solemn.
Sosind pentru dezbatere, m aranjasem n asa fel nct s-mi termin cu Dementiev turul de
salutri. Astzi m asteptam din partea lui la un atac demolator. El ns nc de la nceput, n loc
s se tolneasc lejer n fotoliu, s-a cocotat, nu se stie de ce, pe pervazul ferestrei deschise. De
dincolo de fereastr venea vuietul strzii. Tvardovski nu omise s-i fac observatie:
Ce-i cu tine? Dup asta ai s spui: pi n-am auzit despre ce s-a discutat!
Dementiev a rmas n aceeasi pozitie incomod, cu picioarele spnzurate:
127
E cald.
Tvardovski nu se ddu btut:
Asa speri tu s faci pneumonie? si apoi s stai n crpe att ct va fi nevoie?
Dementiev trebui s coboare si s ia loc ca toat lumea. Se simtea asa de nfrnt, nct nici n-a
mai avut putere s pareze cu o glum. De mult vreme presimtea el n mod just unde o s-i duc
jocul sta cu linistitul scriitor din Riazan.
Kondratovici a fost acela cruia i-a revenit rolul de a ncepe dezbaterea. Fata lui Kondratovici
este parc fcut s exprime cu convingere o prere gata fcut, deja formulat, n asemenea
situatie, el stie s injecteze cuvintelor sale o ncrctur emotional direct-e-ruptiv, potopitoare;
se pare c e si gata s moar pentru aceast prere, asa-i de credincios serviciului. Dar nu-mi
pot imagina fata lui iluminat de o convingere care s se fi maturizat n el nsusi. I-ar fi fost
imposibil lui Kondratovici s nceap aceste dezbateri, dac o familiaritate de ani de zile cu
cenzura nu i-ar fi adus mirosul la acelasi numitor cu mirosul acesteia. Asemenea binoclului militar
prevzut n interior cu o scal goniometric n care se nscrie tot ceea ce se vede, ochii lui
Kondratovici vedeau n permanent cte gradatii mai erau pn la linia rosie semnalizatoare a
pericolului.
Kondratovici constat bucuros c genul romanesc n-a murit", si c, mai mult de-att, chiar
progreseaz. si, imediat, ncepu s bolboroseasc usor-usor despre subminarea principiilor": cu
ct este mai mare forta artistic a naratiunii, cu att mai mult dezvluirile capt valoare de
simbol". (Da de unde, l linisti A.T., aici nu este vorba de ideea de comunism.") Dar n fine,
secretarul eliberat nu este, pur si simplu, organizatorul de partid stepanov ca individ, ci este un
simbol! Kondratovici propunea debarasarea textului de acele ntepturi ranchiunoase", ici si colo,
cci erau multe locuri de felul acesta. El a gsit lucruri de prisos" chiar si n capitolele despre
Marea Lubiank. l preocupau si scrile Lubianki pe care cei treizeci de ani de folosint le
tociser, cci aceasta arunc o umbr si asupra lui Dzerjinski1, nu-i asa?" A tras ns o
concluzie care putea fi convenabil n ambele sensuri, ca altdat n legtur cu Denisovici: A-l
publica este imposibil. Dar si a nu-1 publica este
1 Primul sef al Ceka si prin urmare fondator" al Lubianki; piata unde se ridic celebra
nchisoare poart, de altminteri, numele lui Dzerjinski. (N.t.)
128
o imposibilitate moral: cum s admiti c acest lucru exist si c cititorii nu au acces la el?"
Ce mai problem le pusese seful n fat! Asa era. Nu puteau s nu-1 publice. seful i zorea: se
poate! mergeti pe urmele astea!
Apoi a luat cuvntul Zaks, lent, circumspect, cenusiu. Era asa de speriat, nct din obisnuita lui
supusenie fat de Tvardovski nu mai rmsese nici urm. A nceput prin a spune c textul trebuie
citit a doua oar (adic trebuie cstigat timp); c e bucuros c toat lumea ntelege (Tvardovski, el
nsusi, nu ntelegea! Iat nenorocirea, iat n ce sens mergeau aluziile sale) dificultatea
exceptional a acestui caz; c, la drept vorbind, el nu propune nimic, dar simte ceva. si iat ce
simte el: toate capitolele care povestesc lucruri de dincolo de zidurile nchisorii snt inutile si
neinteresante, este inutil toat aceast extindere asupra ntregii societti. si este inexact c la
rzboi soldatul o duce mai greu dect corespondentul de pres: snt si printre corespondenti attia
care au fost omorti (Zaks, el nsusi, lucrase la un asemenea ziar). si-1 mai nelinisteste si
problema telefonului secret. (Flerul lui de cenzor nu-1 trda! Dar Tvardovski i-a replicat cu
simplitate: Hai, las, aici e vorba de pur fictiune! Este o gselnit foarte reusit!") A mai spus el
c nu-i place nici scena cu Agnia, si toat chestia asta cu crestinismul. si acolo unde eroii
filozofeaz, tot prost iese. si autorul se agat de extraordinar de multe lucruri, ca si cnd grija lui
special a fost aceea de a nu omite nimic. si nici noaptea lui Roitman nu i-a plcut din cale afar.
(Ulterior, el mi-a explicat acest lucru si n particular.)
Aici a trebuit s-1 ntrerup:
Asa mi-e felul, nu pot s ocolesc nici o chestiune important. De pild, chestiunea evreiasc
ce nevoie am eu de asta? Ar fi mai confortabil s-o sar. Dar uite c nu pot.
Ei se obisnuiser cu o literatur care se teme s ating fie si numai o chestiune, iar literatura
care, dimpotriv, se teme s omit fie si numai o chestiune este ca un colier care-i roade la gt.
Dar propunerea si-a formulat-o Zaks ntr-un mod foarte diplomatic:
Dac ne punem nainte de vreme contra romanului, nseamn c-1 distrugem.
El este pentru roman, da, pentru! de aceea tine el s-i suceasc gtul chiar aici, la redactie!
Dar A.T. cunostea bine aceste viraje ale redactorilor!
129
Trebuie s-ti stpnesti teama! i-a spus el lui Zaks pe un ton de povat.
Laksin s-a exprimat cu mult bunvoint, dar mi revd acum notitele privind aceast dezbatere
(le luasem cu toat viteza degetelor mele pe parcursul sedintei, nu m ocupam dect de asta), si
tinnd cont de faptul c nsemnrile mele de acum snt destul de stufoase, nu vd ce ar fi meritat
s extrag de acolo. Laksin s-a alturat punctului de vedere al lui Tvardovski si n privinta
ntregului roman, si n privinta capitolelor despre Stalin: s le suprimi este cu neputint. Dar el se
multumi s spun, anume n acelasi spirit, c mpunsturile jurnalistice tind oarecum s se
detaseze din textura general a romanului. Tvardovski l ntrerupse pe loc:
Ehei, fii mai atent! Astea snt trsturile stilului lui! Iat ce fel de redactor stia el s fie!
Mariamov a rostit cteva cuvinte binevoitoare el se ralie, lud, adug c nu vede o
subminare a principiilor.
si ce gndeste comisarul? ntreb Tvardovski cu precautie. De cte ori, pentru cte
manuscrise nu se alturase el prerii acestui comisar nainte de a-si fi format o prere a lui, ba
chiar mpreun cu el si-o si forma! dar, n prezent, tonul lsa deja s se nteleag c lui
Dementiev i va fi greu s intre n disput.
si Dementiev nu se angaja n acea lupt corp la corp pe care o asteptam eu. Deprimat cum era,
el ncepu chiar ca atare:
n detalii concrete n-am s intru... Mi-e greu s-mi adun ideile. .. (ole, cu experienta lui de zeci
de ori mai mare!...) A da sfaturi unui asa de mare artist, risti s devii penibil... Cronica, uneori,
este la limita pamfletului, a foiletonului...
Tvardovski: Dar la Tolstoi nu se ntmpl asta?
Dementiev: .,.. dar este scris la modul gigantic, desigur... Capitolele despre Stalin s fie
comprimate ntr-unul singur... Dac noi existm pe lumea asta, dac n-am renuntat s gndim si
s trim experientele vietii romanul ne las prad ndoielii si descurajrii.. . Amar, greu, strivitor
adevr... cnd ai n buzunar carnetul de partid...
Tvardovski: si nu numai n buzunar!
Dementiev: .. .ncepi s-1 pipi (carnetul)... Acest adevr era asa de adnc nct, obiectiv sau
subiectiv, depseste limitele cultului personalittii... Arta si literatura reprezint o mare valoare,
dar nu cea mai mare. (Sublinierea meaA.S. Pentru redactorii unei re-
130
viste literare, oare dictatura proletariatului nu este mai pretioas?)... ncepem s nu mai
ntelegem nimic: de hatrul crei cauze s-a fcut revolutia! (Iat-1 remontat! s-a ridicat n
picioare! si trece la atac!...) n plan filozofic, autorul nu rspunde la ntrebarea: ce-i de fcut1? S
fii cumsecade si atta tot? (M mpingea s m expun cu pieptul dezgolit.) Tvardovski: Asta o
spune si Camus. Dar aici este vorba de un roman rus. Dementiev: Dostoievski si Tolstoi
rspund la ntrebrile pe care le pun, dar Soljenitn nu rspunde...
Tvardovski: La ce s rspund, cum va fi cu livrarea de carne si lapte?...
Dementiev: Deocamdat, cred... Eu nu nteleg nc nimic...
nc unul care nu ntelege!... S-a asezat din nou. Le-a nchis gura seful!... n momentul acela,
Mariamov si Zaks ncepur s-si sopteasc ceva: A.T. i bombni: Ce v soptiti acolo? Ar fi mai
bine s facem un ocoli Dementiev era asa de emotionat nct se crezu vizat: Eu nu soptesc..."
Cu totul surprinztor, Dementiev reveni n linia nti a dezbaterii:
Autorul n-ar putea s fie mai bun cu oamenii si cu viata?
Ulterior, mi se va face acest repros nu o dat: dumneata nu esti bun de vreme ce nu esti
indulgent cu Rusanov, nici cu Makarghin, nici cu Volkov, nici cu greselile trecutului nostru, nici cu
viciile Sistemului nostru. (Parc ei au fost buni cu noi!...) Asta e, el nu iubeste poporul\ se
spunea cu indignare la seminariile destinate exclusiv agitatorilor, cnd regimul i-a asmutit asupra
mea n 1966.
Dar si nainte m biciuiser si pe mine si pe Ivan Denisovici si mai ales pe nefericita mea
Matrion pe motiv c sntem prea bu-nuti", bunuti fr discernmnt", c nu poti fi bun cu toti cei
din jurul tu (de fapt, ei nu erau buni cu noi!), c buntatea fat de ru nu face dect s sporeasc
rul din lume. (Mult vreme, Oktiabr, n prostia ei, si-a trimis sgetile spre fantasma adeptului
nempo-trivirii la ru", n ideea c loveste n mine.)
si toate astea la un loc? Toate astea la un loc se cheam dialectic.
Dup membrii redactiei, mi s-a dat mie cuvntul. Mi-am exprimat uimirea c unii membri ai
redactiei au impresia c romanul meu nu vizeaz cultul personalittii, acest fenomen cu foarte
multe ramificatii si ale crui rdcini nc n-au fost extirpate, ci societatea noastr care se
nzdrveneste vznd cu ochii, sau chiar nsesi ideile comunismului. Totusi cazul, desigur,
rmnea dificil. Redactiei i
131
apartinea alegerea, nu mie: romanul l scrisesem deja, si nu mai aveam nimic de ales. Dar
redactia, am mai spus eu, a fcut dou sau trei ncercri nereusite de a transa n acest sens si,
iertat s fiu pentru lipsa de tact, s-a transformat n ceva de genul Znamia si Moskva.
Am avut aceast impertinent. Dar Tvardovski, n dispozitia generoas fat de mine, nu s-a
suprat nici de data aceasta si n-a dat nimnui prilejul s se supere, declarnd c, de fapt, eu le
fcusem un compliment: ei erau mai presus de acele reviste.
Pe tot parcursul dezbaterii el urmrise si reusise s le smulg redactorilor acordul pentru romanul
meu si acum conchidea cu mare satisfactie:
Este extraordinar de plcut c, pentru prima dat (?) nimeni n-a rmas deoparte: si eu, m
rog, nu chiar ca prostul, am stat la locul meu si am tcut mlc. (Este tocmai ceea ce toti
ncercaser s fac!...) Acum c solohov este acoperit de decoratii, oamenii au uitat c eroul lui
nu este emul nostru, si c la el partidul nu este reprezentat dect de niste indivizi antipatici. Pe
Donul linistit pune problema: ct l cost pe om revolutia? Romanul pe care-1 examinm pune si
el o alt problem: ct l cost pe om socialismul, iar acest pret, omul l poate plti? Continutul
romanului nu se contrapune socialismului, numai c duce lips de acea claritate pe care am fi
dorit-o. Rzboiul" este prezentat aici n chip exhaustiv, dar pacea", bunul cel mai de pret din
acei ani, este trecut cu vederea. Unde este deci creatia istoric a maselor?... Dorinta mea
modest, ca simplu cititor: viata aceea, dac ar putea s se arate un pic, fie si ca o margine de
auror! S lumineze acea margine de cer numai att ct ar permite autorul...
Vai, eu nu aveam nimic n plus de luminat. Socoteam c si asa le-am artat un orizont nsorit, am
scos acutul subiect atomic" care-si avusese un corespondent real si 1-am nlocuit cu unul
medicinal" dintr-un film sovietic de succes n acei ani.
Dar, n aceast clip, una dintre cele mai importante din viata sa de redactor, nici Tvardovski n-a
mai insistat n nici o privint:
De altfel, dac Tolstoi s-ar fi situat pe platforma PMSDR1, oare de la el am fi primit mai mult?
1 Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, partid marxist care avea s se scindeze
ulterior n mensevici si bolsevici. (N.t.)
132
n aceleasi zile, la insistenta lui Laskin, s-a ncheiat cu mine contractul pentru roman (precautul
Zaks s-a rzgndit, a reintrat n cochilia lui si ntr-un fel a reusit s se eschiveze: si-a aruncat
asupra lui Tvardovski obligatia de a-si pune semntura).*
si ntr-o tar normal, ce mai era de asteptat din momentul acela? S se trimit romanul la tipar
si-atta tot. La noi, ns, decizia unei redactii era zero, neant. Acum era momentul s-ti bati capul:
cum s procedezi?
Dar, n afar de obisnuita transmitere spre cioprtire cenzurii, ce putea s fac A.T. cu textul? S
i-1 trimit nc o dat aceluiasi Lebedev? Cred, zicea A.T., c dac i s-o nzri nu stiu ce n
roman, Lebedev nu se va clinti... Nu-i convine nici lui"...
Lebedev, se ntelege, nu s-a clintit, si nici romanul nu s-a clintit, n naivitatea mea mi nchipuiam
c, n cearta lor ideologic cu chinezii, orice arm le va fi de ajutor, si c si capitolele mele despre
Stalin o s vin la tanc, cu att mai mult cu ct Stalin va fi acum spunit nu de CC, ci de un scriitor
oarecare. Dar era august 1964 si, probabil, Lebedev simtea deja c pmntul ncepea s se
clatine sub picioarele sefului su. Desigur, nu o dat se caise el c-si ptase reputatia din cauza
mea.
Ca s sondeze terenul, A.T. i-a dat numai un sfert de roman, spunnd: Prima parte. La celelalte
lucreaz."
ntmplarea a fcut ca acum s se produc o ciocnire ntre A.T. si Lebedev din cauza lui
Ehrenburg. Polikarpov (sectia cultur" a CC) si Lebedev voiau ca Tvardovski s refuze n nume
propriu ultima parte a memoriilor lui Ehrenburg, adic acestea s nu fie interzise de cenzur", ci
refuzate de redactie". A.T. le-a rspuns cu demnitate: Nu eu 1-am fcut laureat, si deputat, si
lupttor pentru pace. n general, nu snt un admirator al lui. Dar din moment ce este si laureat, si
deputat, si cunoscut n toat lumea, si trecut de saptezeci de ani, nseamn c trebuie publicat
orice ar scrie."
* Tot n aceleasi zile, M.A. Lifsit, un ortodox care, ani de zile, avusese o influent foarte puternic
asupra lui Tvardovski, a dat o recenzie scris asupra romanului meu. Recenzia anticipa acei nori
ai criticii care s-ar ngrmdi deasupra romanului, dac ar fi publicat, si poate n parte 1-a fcut
pe Tvardovski s sovie. A trebuit s m apr n scris ca s contracarez un asemenea efect
asupra poetului.
133
Din cauza capitolelor romanului meu, atmosfera s-a ncins si mai tare. Lebedev le-a declarat
calomnioase la adresa regimului sovietic. A.T. a cerut explicatii. Lebedev a rspuns printr-un unic
exemplu: Oare ntmpltor ministerele noastre lucrau noaptea? si nc asta ele joac
dame.. .*" si adug un sfat: Ascundeti romanul ct mai departe, ca s nu-1 vad nimeni."
Rspunsul lui A.T. a fost ferm: Vladimir Semionovici, nu v mai recunosc. Este asa mult de cnd
tratam mpreun, dumneavoastr si cu mine, acest gen de recenzii si recenzenti?" Lebedev: Ah,
dac ati sti cine este nemultumit astzi si regret c Ivan Denisovici a fost publicat!"
(Din alte surse demne de ncredere: sotia lui Hrusciov se plngea unui general n retragere: Ah,
dac ati sti ce neplceri am avut din cauza lui Soljenitn! S-a terminat, noi nu ne mai bgm n
afacerea asta!")
Se spune c minunea nu trece de dou ori pe aceeasi crare. S i se reproseze lui Lebedev c
s-a lepdat de aceast cauz? Nu e mai just s fie admirat pentru ndrzneala pe care a avut-o
prima dat?**
Cu aceasta s-a sfrsit evolutia" Cercului. Trebuie spus totusi c n programul pe 1965 Tvardovski
a avut curajul s anunte c eu lucram la un mare roman pentru revist".
* Cu foarte putin vreme n urm mi s-a spus c Lebedev fcuse parte din Ceka. Fcnd
socoteala anilor, asta era sub Stalin. Atunci, desigur, ei nu jucau dame.
" Dup cderea lui Hrusciov, Lebedev, n virtutea noii rspunderi colective a cercurilor
conductoare, nu si-a pierdut dect functiile, dar n-a fost azvrlit n anonimat si n-a srcit. K.I.
Ciukovski 1-a ntlnit n 1965 la sanatoriul de la Barviha. Fostul boier de snge" scria niste
memorii si i-a spus lui Ciukovski c el respinge toate inexactittile mele referitoare la viata de
familie a lui Stalin (capitolele mele l deranjaser totusi). El mi-a mai trimis urri de Anul Nou
1966, ceea ce m-a frapat, ntruct eram pe punctul de a fi arestat (oare s nu fi stiut chestia
asta?), i parvenise zvonul c m-am certat cu Tvardovski si m ndemna s m mpac. Mi-era
mare lehamite la data aceea si n-am pus pret pe gestul lui, gest poate dezinteresat n modul cel
mai sincer. Ulterior, n-am mai avut nici un contact nici cu Tvardovski. si de curnd am aflat c
tocmai n acel an, 1966, Lebedev a murit la nici cincizeci de ani. La nmormntarea fostului
consilier atotputernic, nu a venit nimeni de la CC, nimeni de la partid, nimeni din partea scriitorilor,
doar Tvardovski. Mi-1 imaginez cu silueta lui viguroas, cu spatele su lat, nclinndu-se spre
sicriul micului Lebedev.
134
Voiam s tac si s scriu, voiam s-mi scutesc scrierile de niste crri asa de ntortocheate, dar nu
m puteam abtine. Pentru c era greu de priceput sensul real al conjuncturii si linia de urmat: si
dac ratam o ocazie? Cu textul Luminrii n vnt am fcut turul ctorva teatre, dar piesa n-a avut
succes la regizori. si apoi, n primvara lui 1964, abtndu-m de la tactica mea de prudent, pur
si simplu printr-un impuls de moment, mi-am dat Frmele pe mna ctorva persoane, punndu-le
n vedere c puteau s nu le ascund, dar s nu le difuzeze dect printre oameni de bine".
Aceste Frime, dimpotriv, au avut un mare succes. Ele s-au rs-pndit foarte repede n sute de
exemplare si au ajuns pn-n provincie. Pentru mine, mai surprinztor dect toate era faptul c o
pledoarie sincer pentru credint era primit cu cldur de ctre intelectualitate. (Rmsese chiar
asa de mult n urm vremea cnd o asemenea atitudine scandaliza n asa msur nct ar fi
subminat orice reputatie literar?) Samizdatul a contribuit de minune la difuzarea Frmelor si a
reprezentat o iesire destul de isteat pentru un scriitor pe care autorittile deciseser s-1
interzic. Difuzarea Frmelor a fost asa de ampl nct dup o jumtate de an, n toamna lui
1964, ele apreau n Gr ani', lucru pe care eu si Novi mir 1-am aflat din scrisoarea unei rusoaice
din emigratie.
Pentru Tvardovski, aceast rspndire ilegal a scrierilor mele, fie ele si cele mai mrunte (si deja
respinse de el!), era dureros de neplcut: era vorba aici si de gelozia de a vedea ceva de-al
meu facndu-si drum fr aprobarea lui de redactor si de temerea c acest fapt ar putea s-i
strice" romanului si, n general, activittii mele literare legale (si ce alt ru mai putea s
provoace?...) si iat ct era de schimbtor si cte fatete existau n el: nu demult se ntrecea pe
sine n efortul de a promova opera lipsit de orice sans care era romanul meu, si iat c acum,
dezgustat, punea ntrebri referitoare la una dintre Frmele mele pe care o citise mpotriva
vointei sale (cercul reunit la dacea sa de la Pahra l fortase s-o citeasc, lucru pe care poetul 1-a
fcut aproape cu repulsie difuzarea nc o dat i scpa!):
Creator, si cu liter mare? Ce-i asta?...
1 Revist de literatur, art, stiint si gndire socio-politic a emigratiei. Se publica n limba rus
la Frankfurt pe Main. {N.t.)
135
Dar nssi stirea c Frmele au fost publicate peste hotare 1-a lovit ca un trsnet. Cei cu acces
la ghidul cenzorului aflau cu groaz ce oribil revist antisovietic era acest Grani. (Ghidul ns
nu spunea nimic despre calitatea articolelor despre Dostoievski, despre Losski, care apreau
acolo...) De altminteri, o jumtate de an le-a trebuit Frmelor ca s ajung n Europa, si cu
ncetineala instantelor noastre si pn s se dezmeticeasc au trecut nc opt luni pn s se
raporteze despre cele ntmplate...
Dar ntre timp a avut loc mica revolutie din octombrie" 1-au debarcat pe Nikita. Au fost zile de
neliniste. Nu m asteptam la o asemenea formul de simpl lovitur de stat", dimpotriv, m
pregtisem pentru eventualitatea mortii lui Hrusciov. Promovat de acest om si numai de el, numai
prin el si numai prin el m mentineam si eu? Dup cderea lui, nu m astepta si pe mine o
prbusire rsuntoarei Temeri firesti pentru un fost locatar vesnic hituit al lagrului; cu
sigurant nu eram n stare nici s-mi fac o idee despre pozitia mea: o fi solid, o fi slab?
Silentios si inert pn la destituirea lui Hrusciov, intentionam acum s devin si mai silentios si mai
inert. Primul meu reflex a fost s merg de urgent la Tvardovski, la noua lui dacea. Intrasem n
panic, el era foarte bine dispus. Pentru el, hotrrea plenarei CC era just nu numai din punct de
vedere administrativ, ci si din cel moral. De vreme ce plenara CC a considerat c e cazul s-1
destituie pe Hrusciov, nseamn c ntr-a-devr experimentele acestuia nu mai puteau fi
suportate. Cu doi ani n urm, A.T. deborda de entuziasm la gndul c ne conduce un asemenea
om". Acum i gsea noii conduceri laturi extrem de promittoare (sus i se vorbise cu
amabilitate"). Trebuie de altfel s recunoastem c n ultimele luni ale domniei lui Hrusciov, viata
devenise insuportabil pentru Tvardovski. Uneori, simplu ca bun ziua, nu mai vedea cum o s
reziste revista. Moskva putea s-i publice pe Bunin (tocat mrunt), pe Mandelstam, pe Vertinski;
Novi mir, pe nimeni, nimic, si chiar Romanul teatral al lui Bulgakov fusese blocat doi ani de zile
pentru a nu-i jigni pe cei de la MHAT". Ar trebui o povestire din care s transpar
fidelitatea dumitale fat de stat si de partid" mi-a spus el trist, fr ca aceasta s fie ctusi de
putin o rugminte.
Venisem cu un proiect destul de marcat de panic: s nlocuim acest roman cu altul. Porneam de
la premisa c momentan Cercul nu era cunoscut dect lui Lebedev, care pierduse puterea. Urma
ca
136
l
eu s fac n asa fel ca acest roman s dispar din seiful revistei si, n schimb, s dau ct mai
repede Pavilionul cancerosilor, care va fi considerat ca acelasi roman", numai c rebotezat de
autor. M temeam c ntr-o bun zi o s vin s verifice seiful lui Novi mir, o s-mi ia romanul si
eu si cu Tvardovski o s ne ducem de-a berbeleacul pn-n fundul iadului. Acum consideram c
am comis o mare nechibzuint atunci cnd mi-am scos romanul din subteran si 1-am dat spre
lectur redactiei. Acum m frmntam n cutarea unei solutii: cum s m lipesc de pmnt ca s
devin inobservabil, cum s m camuflez mpramutnd din nou culoarea cenusie. Cum s reiau ca
altdat lucrul, n liniste, la masa mea de scris, spunnd adio editurilor de tot felul?
Dar eu nc nu prea l ntelegeam pe Tvardovski, de vreme ce-i propuneam o asemenea
aventur de detinut care vrea s evadeze din lagr. El avea o stim prea mare si pentru revista
sa si pentru postul su ca s adopte metoda ascunztorii" si a substituirii. si apoi ce s ascunzi,
dac n roman nu este nimic mpotriva ideii comunismului", asa cum am czut de acord la
sedinta de redactie?.. . Totusi nu puteam eu acum s dau napoi: nu ati nteles mare lucru!
Pericolul este mult mai mare!
A.T. se temea de altceva; nc din var m sonda, ncruntnd sprn-cenele: nu cumva romanul
circul pe sub mn? Circul zvonul c lumea l citeste", m punea el n gard pentru orice
eventualitate. El ar fi vzut n aceasta o trdare miseleasc din partea mea. Romanului i se
baraser toate drumurile, poate c ani de zile va r-mne ncremenit acolo unde se afl, dar eu,
autorul, s nu ndrznesc s-1 dau cuiva s-1 citeasc. Asa ntelegea A.T. contractul meu cu
revista.
De altminteri, n asteptarea represaliilor, nici mie nu-mi mai ardea de difuzare.
Mazilirea lui Hrusciov m-a costat un set complet al scrierilor mele: era vorba de al doilea depozit
integral (din cele dou) pe care-1 aveam undeva, departe de Moscova. Depozitarul (N.I. Zubov)
avea de la mine dezlegare ca n caz de pericol s ard totul. Cderea lui Hrusciov, fireste, i s-a
prut a constitui un asemenea pericol (ntr-un fund de provincie, nu-ti dai seama). Ce si-o fi zis:
mare rsturnare, o s nceap perchezitii si arestri n mas. si a ars totul. La drept vorbind, mi
fceam cte trei sau patru copii din tot ce scriam, numai
137
din Banchetul nvingtorilor aveam doar dou copii, si acum rmsesem doar cu una, la
Moscova.
Cderea lui Hrusciov ns m-a determinat s-mi pun lucrurile la loc sigur: ele se gseau aici, cu
sabia confiscrii deasupra lor. Chiar n acea lun a lui octombrie am expediat n Occident, cu
strngere de inim, Primul cerc (a fost un succes). O imens usurare. Acum n-aveti dect s m
mpuscati!
Totusi, rsturnarea lui Hrusciov a fost pentru mine si o mic binefacere mic, aproape
fantomatic. Aceasta nu se va manifesta imediat, ci mult mai trziu, dar se va manifesta: plecarea
lui Hrusciov m scutea de datoria mea de onoare. Ridicat de Hrusciov, eu, ct ar fi fost el la
putere, n-as fi avut o adevrat libertate de actiune, ar fi trebuit s-i art recunostint lui si lui
Lebedev, desi acest cu-vnt sun ridicol n gura unui fost detinut, s-i art simpla recunostint
omeneasc de care nu te poate dispensa nici un motiv politic. Eliberat acum de aceast protectie
(dar fusese o protectie?), m eliberam si de datoria de recunostint.
Credeam c vor veni zile mai bune, c mi-era scris s le apuc si eu si c va sosi o epoc a
deplinei transparente. Deocamdat mi alesesem pentru ani de zile calea tcerii si a muncii
ascunse, mi propuneam, pe ct posibil, s nu fac nici cel mai mic gest public, s m fac uitat (o,
dac m-ar uita!...). S renunt la orice ncercare de a m face publicat. Partea mea s fie scrisul,
numai scrisul. Oare e ru asa?... Mi se prea o conduit nteleapt. Dar, n realitate, era o
autodistrugere.
O jumtate de an dup aceea n-am mai dat nici pe la Novi mir, nu aveam ce s fac acolo. Toat
iarna 19641965, treburile mi-au mers bine, am lucrat cu mare spor la Arhipelag, materiale de la
fosti detinuti aveam acum din belsug. Fortnd mersul destinului, recupernd omisiunile unei
jumtti de secol, am dat o rait prin regiunea Tambov ca s adun frnturi de informatii despre
tranii rsculati pe care chiar descendentii si apropiatii lor, bine ndoctrinati, i numeau banditi.
Altor persecutii, n definitiv, n-am fost supus. Mi se pusese un clus n gur sub Hrusciov, nu mi
se va mai pune nc unul.
si din nou m-am destins, am renceput s triesc ca unul deasupra cruia nu planeaz nici o
amenintare; m gndeam s m mut laObninsk. n mprejurimile acestui oras din regiunea
Kaluga, pe malul rului Istia, aproape de satul Rojdestvo, mi-am cumprat o
138
parcel de grdin. Eram n mare zor s scriu si Arhipelagul si s ncep R-17.
De altfel, noua conducere se distingea, n generai, printr-o mare circumspectie si foarte lent
decidea sau schimba ceva. Numai n aprilie 1965 la Aghitprop"1 sau cum i-o fi zicnd, a aprut
un sef nou, Diomicev. Tvardovski traversa atunci o lung perioad de depresiune la spital si la
sanatoriu (metod pur ruseasc! Din ncrctura cea mai tenebroas, din tensiunea, din
necazurile muncii lui de redactor, el putea, pe o imposibil ax de coordonate alcoolice, s
treac, pentru dou sau trei sptmni si de data aceasta pentru dou luni, ntr-un univers,
inexistent pentru colaboratorii si functionarii si, dar pentru el pe deplin real, si de acolo s se
ntoarc cu trupul bolnav, dar cu sufletul odihnit). Abia n iulie a fost primit Tvardovski n prima sa
audient la Diomicev. Audienta s-a desfsurat ntr-o atmosfer de cordialitate, si Diomicev si-a
exprimat dorinta de a-1 ntlni si pe acest Soljenitn. Unde s m gseasc, Tvardovski nu stia, si
nu a promis nimic, dar chiar n ziua aceea ceva irezistibil m mpingea spre Novi mir s mai
spun cineva c nu exist telepatie. De la redactie, A.T. a primit imediat legtura telefonic si mi-
a fixat audient pentru a doua zi, 17 iulie.
Aproape toti redactorii se adunaser n cabinetul lui Tvardovski. De mult nu-i mai vzusem
laolalt. M-am simtit strin si m-am plictisit printre ei. Eu aveam n cap Arhipelagul si Tambovul lui
1921, si ei mi cereau n cor o mic povestire care s poat trece", pentru c, vezi Doamne,
publicarea a ceva" de-al meu, dup o ntrerupere de doi ani (si n semn de loialitate fat de noua
Conducere) era acum foarte important.
Pentru ei si pentru loialul Novi mir, desigur, da. Dar pentru mine, o mic povestioar care s
poat trece" ar fi fost ca o pat pe numele meu, ca o suflur ntr-un metal turnat, ca o carie ntr-o
msea. Forta pozitiei mele rezida n faptul c de numele meu nu se lega nici un compromis si
aceast puritate trebuia s-o pstrez, chiar dac ar fi fost s tac nc zece ani.
Ei au insistat de asemenea toti (urmndu-1, ce-i drept, n privinta aceasta pe Tvardovski; era
frapant la ei acest zel unanim n a sustine n toate fleacurile prerea sefului) ca n vederea vizitei
de a doua zi s-mi rad barba pe care mi-o lsasem de ctva timp. Scrii-
1 Directia central de agitatie si propagand. (N.t.)
139
tor ras independent si fr de partid, mergnd s se prezinte sefului Aghitpropului de partid (dar n
ce problem, la drept vorbind? de ce?), era musai s-mi fac aceast min impersonal, care era
de rigoare n aparatul de partid. si cu atta seriozitate s-au apucat s m conving de chestia asta
nct ai fi putut crede c redactia treab mai serioas nici c avea. De trei, de patru ori m-am
eschivat (binenteles, fr s amestec direct aparatul de partid n motivarea atitudinii mele)
atunci ei au nceput s-mi cear s nu m duc ca un flusturatic n cmas cu guler deschis si
mbrcat peste pantaloni, ci n costum negru, cu cravat si asta n luna lui cuptor! (Desigur,
nu m-am conformat cererii lor.)
Am ncercat s stau de vorb ntre patru ochi cu A.T. aiurea, nimic. El plutea, chiar simtea c
zboar cnd se gndea ct de amabil 1-a primit Diomicev si spera foarte mult c vizita mea de a
doua zi va duce la ntrirea pozitiei mele, dar si a revistei Novi mir.
Mergnd la ntlnire, mi-am propus s fac ca aceast coexistent indecis s dureze ct mai mult.
Eu nu prezint pentru voi nici un pericol si lsati-m n pace. Eu lucrez ncet, nu am aproape
nici un material scris, afar de ceea ce este deja publicat si de ceea ce se afl la redactie. si, la
urma urmei, snt matematician si snt gata s m ntorc la aceast meserie, de vreme ce
literatura nu m mai hrneste.
Acesta era stilul obisnuit, de foarte veche traditie, aceasta era perdeaua de fum" tras de unul
familiarizat cu lagrul; si treaba a mers de minune- La nceput foarte circumspect, suspicios,
Diomicev, pe parcursul acestei conversatii de dou ore, a devenit mai cordial cu mine si a luat de
bune toate cte i le spusesem, n vocea lui voalat lipsea complet simtul realittii, dar spre sfirsitul
convorbirii acesta se dovedi a fi prezent printr-o destindere a atmosferei. El avea o figur
extrem de stears si un limbaj frust.
Era epoca n care deja ncepea s se reverse acea calomnie de la tribun", calomnie pe care
ntr-o societate deschis nimeni nu si-ar permite o, pentru c acuzatul poate totdeauna s se
apere contra ei, dar care, n societatea noastr nchis, este inatacabil si distrugtoare, n
privinta aceasta, presa noastr pstreaz tcere (ca s nu atrag atentia Occidentului asupra
persecutiilor), n timp ce n sedintele si instructajele ce se tin cu usile nchise, oratorii, la un semn
al prezidiului, debiteaz, cu sententiozitate si aplomb, orice minciun despre persoana
indezirabil. Cel interesat nu numai
140
c nu are acces la acele sedinte si instructaje si deci nu se poate apra, dar mult vreme nici nu
stie unde si ce s-a vorbit despre el; el se afl pur si simplu ncercuit de zidul nenduplecatei
calomnii.
nc nu se cnta dect preludiul acestei calomnii, forma acesteia nc nu se deslusea, dar deja se
spusese c mi-am trdat patria, c am fost fcut prizonier, c am lucrat pentru politia dusmanului.
S intentez un proces? Dar calomniatorii erau prea numerosi si ocupau posturi oficiale.
Diomicev m privea cu o severitate comptimitoare, cu un ochi si mai comptimitor si reprobator
(cellalt ochi nu era sut la sut normal).
Lund eu nsumi conducerea conversatiei, m-am apucat s rspund la o critic aprut n ziare
pe marginea Casei Matrionei. Ce stupid repros gazetresc: de ce n-am mers 20 de kilometri mai
ncolo, ca s pot arta un colhoz fruntas?* dar eu nu snt ziarist, ci cadru didactic si lucrez
acolo unde am fost repartizat. si apoi ce este exagerat n tabloul pe care-1 fac eu colhozului,
dac Izvestia, bestelindu-m, a confirmat ea nssi c nu numai satul Matrionei, ci tot ansamblul
colhozurilor, si nu numai n 1953, ci si zece ani mai trziu, este nc n situatia de a nu recolta nici
mcar atta gru ct bag n pmnf! Frumoas agricultur, n-am ce zice, o ntreprindere bazat
pe putrezirea griului de smnt!... Ce e cu tipul femeii dezinteresate care lucreaz gratuit fie
pentru colhoz, fie pentru vecini? oare nu vrem noi ca toat lumea s fie dezinteresat?
El continua s tac si eu am pus o ntrebare care nu se cuvine s fie pus de jos n sus:
Snteti de acord cu mine? Sau aveti vreo obiectie? Interpelarea 1-a luat din scurt, el nc nu-si
formase o prere (si
nici nu putea s si-o formeze de capul lui!), argumentele mele nu se potriveau nicicum cu
sistemul de fraze care aveau curs la ei.
Dumneata ntelegi totdeauna ce si pentru ce scrii? ntreb el deprtndu-se de subiect.
Usurel!... Eu, de bun seam, nteleg totdeauna; n privinta aceasta snt suficient de corupt de
traditia literar rus. Dar e de-
* Criticii nici nu au remarcat c eu mentionasem: presedintele de-alturi", care-si salvase
colhozul de la faliment facnd specul cu pdurile aluzie la acelasi Gorskov pe care criticul mi-
1 ddea ca exemplu.
141
vreme s vorbesc despre asta. Cu pasi precauti m angajez pe un drum alunecos:
 Depinde n care lucruri. Pentru folosul cauzei, acolo, da: afirm valoarea convingerilor la tineri;
aminteste c trebuie construit comunismul mai nti n om si apoi n piatr. Krecetovka are intentia
clar de a demonstra c, iat, crimele nu snt imputabile numai unui anumit numr limitat de
rufctori nveterati, ci ele pot fi svrsite si de oamenii cei mai puri si mai buni si c rul trebuie
combtut n el nsusi. (De altminteri, Diomicev a spus mai trziu c el nu citise nici Folosul cauzei,
nici Krecetovka si c nu era pregtit pentru aceast discutie cu mine.) Dar n Matriona si n Deni-
sovici, eu... mergeam pur si simplu n urma personajelor. Nu-mi fixasem nici un scop.
(Acest personaj avea s devin n ochii lui cheia convorbirii noastre, n mai multe rnduri, n
interventii publice, avea s povesteasc, mereu cu aceleasi cuvinte, cum m-a strns el cu usa cu
ntrebarea: de ce scriu? si cum eu n-am fost n stare s fac altceva dect s repet argumentul
perimat si deja dat la rebut de literatura realismului socialisteu merg n urma personajelor". Dar
personajele trebuie s mearg n urma autorului...)
Plednd pentru Denisovici, eu am fcut un dubleu: o lovitur dat crtuliei lui Diakov1 (intelectual
de nalt clas, acesta, dar de ce nu contribuie si el cu mici crmizi la construirea socialismului?
De ce, timp de cinci ani, n-a fcut dect s curete copaci de ramurile nefolositoare, treab pe care
niste femei o fac ntr-o jumtate de or?...) si o lovitur dat povestirilor lui G. selest2 (cum putea
eroul su preferat s-1 conspecteze pe Lenin si n acelasi timp s le ia pinea si mncarea celor
care trudeau din greu?). Dar Diomicev nu gsea condamnabil conduita btrnului comunist al lui
selest, dimpotriv, se grbi s-mi replice:
Dar Ivan Denisovici n-a sterpelit o portie n plus de casa?
Dar e Ivan Denisovici! El n-a ajuns la conditia de intelectual, nu-1 conspecteaz pe Lenin! Pe
el 1-a stricat lagrul! si noi l pln-gem pentru c nu stie dect s se bat pentru ratia sa.
1 Povestire t'sspre cele trite de mine. Amintirile din lagr ale unui membru al PC si victim n
1949 a represiunii staliniste; publicate n 1964.
2 Pepita. (N. t.)
142
Da, a spus, plin de important, Diomicev. Ar fi fcut bine s plece urechea la oamenii
constienti de acolo, care ar fi putut s-i explice sensul cuvintelor care se produceau...
(si tu, tu unde erai cu explicatiile tale cnd se produceau aceste evenimente? si ce-ati fi fcut voi
cu aceast biat nuvel, dac eu atunci v-as fi explicat totul?...)
Eu: Pentru a cuprinde problema lagrelor n toat amploarea ei, ar trebui nc o carte. Dar (pe
un ton expresiv) nu stiu, este oare necesar?
El: Nu este necesar! Nu trebuie s mai vorbim despre lagre! Este un subiect apstor si
neplcut.
Repetnd c nu dezavuam nimic din ceea ce scrisesem si c as scrie exact acelasi lucru dac ar
fi s-1 refac, eu ncercam s-i mprtsesc preocuprile mele: c lucrez foarte ncet si c de
aceea m gndesc s m ntorc la matematic (ideea aceasta a primit-o fr umbr de ngrijorare
pentru destinul literaturii noastre nationale); c snt foarte nemultumit de productiile mele si c
adesea distrug ceea ce am scris.
Am s v spun dincolo de orice modestie: as vrea ca operele mele s triasc douzeci,
treizeci si chiar cincizeci de ani.
El mi iert aceast lips de modestie si-1 cit cu cldur pe Gogol care a ars partea a doua a
Sufletelor moarte.
Da, da. Asa fac si eu. El era foarte multumit.
si n ct timp ati scris Ivan Denisovicil
n ctiva ani, am oftat eu. N-as putea s v spun exact. Eu tot asteptam ntrebarea n legtur
cu Cercul, care mucegia
deja de-un an n seiful lui Novi mir. Asteptam ntrebarea referitoare la Frmele, publicate n
Occident. Dar seful Aghitpropului nu stia nimic despre acestea.
n aceast atmosfer de sinceritate reciproc i-am destinuit planurile mele intime de creatie:
Pavilionul cancerosilor.
Titlul nu este prea sumbru?
Deocamdat este provizoriu. Va fi vorba despre meseria de medic. si despre mobilizarea
sufletului mpotriva mortii. Cu kazahi si uzbeci.
si nu va fi o carte prea pesimist? se nelinisti el totusi. Nu-u!
Dar dumneavoastr, n general, smteti pesimist sau optimist?
143
Eu snt un optimist incorijibil, oare nu se vede asta dup Ivan Denisovicil
Mi-a enumerat ceea ce trebuie evitat, ceea ce nu vrea partidul s apar n operele literare
(aceste amnunte erau foarte precise, deja pregtite n capul lui):
1) pesimismul; 2) nnegrirea; 3) sgeti ascunse.
(Am rmas uimit: punctul trei era exprimat asa de exact nct prea s m vizeze direct. As fi vrut
s stiu care dintre ei gsise formula...)
Am trecut peste sgetile ascunse", dar n legtur cu nnegrirea" voiam precizri. Iat, de
exemplu, mujicii din Bogucearovo, care nu permit evacuarea printesei Mria (si care, ei nsisi, l
asteapt fr ndoial pe Napoleon)1 este aceasta o nnegrire a rzboiului pentru aprarea
patriei sau nu?
Dar se vedea c Diomicev nu citise aceast carte si disputa esua. Totusi, conversatia cpta o
alur din ce n ce mai favorabil.
mi place c nu v-ati suprat pe critic si n-ati pus-o la inim, spuse el nu fr o anumit
simpatie. M temeam c o s luati n nume de ru chestia asta.
Eu nu iau nimic n nume de ru, niciodat, nici n clipele cele mai grele.
Pe parcursul convorbirii, n mai multe rnduri si fr s fie nevoie, m coplesi cu elogiile:
dumneavoastr snteti o personalitate puternic", dumneavoastr snteti un mare om", lumea
ntreag are ochii atintiti asupra dumneavoastr". Ei, chiar asa! reactionam eu uimit,
exagerati!" (El chiar c exagera: n Occident, dincolo de moda politic, aproape c nici nu se
ntelegea ce e cu mine.)
Da, da, atintiti asupra dumneavoastr si el nsusi rmase vistor. Destinul v-a jucat o
fest, dac pot s m exprim asa.
Din ce n ce mai binevoitor cu mine, ncepu chiar s m consoleze:
Nu toti scriitorii snt recunoscuti n timpul vietii, chiar n epoca sovietic. De pild, Maiakovski.
(Dar si eu vreau asta! s evitm de-acum s ne mai ntlnim, chestiunea s-o raportm n
posteritate.)
1 Evocare a romanului Rzboi si pace de L. Tolstoi. tranii nu snt deloc grbiti s-si urmeze
stpnii care fugeau din calea lui Napoleon, cci acesta, cine stie, poate i dezrobea. (N.t.)
144
mi dau seama c snteti ntr-adevr tipul rusului deschis, spuse el bine dispus.
Eu ddeam din cap fr jen. Da, as fi fost asa dac n-as fi fost expediat n Arhipelagul Gulag. As
fi fost asa dac, timp de 48 de ani, mcar o zi nu ne-ati fi mintit dac, timp de 48 de ani, de
cnd ati desfiintat diplomatia secret si nominalizrile secrete, ati fi fost, mcar o zi, cu inima
deschis fat de noi.
Eu vd c ntr-adevr snteti un om foarte modest. N-aveti nimic n comun cu Remarque.
Ah, iat deci de ce se temeau ei cu Remarque!... Dar de literatura rus s-au dezvtat s se
mai team. Vom reusi noi s-i facem s-si recapete acest nvt?
Eu, bucuros, am confirmat:
Cu Remarque, nimic n comun.
n sfrsit, dup toate confidentele din partea mea, el m-a considerat demn de o confident si din
partea lui:
n ciuda succeselor noastre, ne aflm ntr-o situatie grea. Trebuie s ducem lupta nu numai n
afar, ci si nuntru. Tineretul este cuprins de nihilism, de mania de a critica totul si unii
iresponsabili nu fac dect s-i mping si iar s-i mping pe calea asta.
Eu n nici un caz! am exclamat cu sinceritate, pentru c indiferenta crescnd a tineretului fat de
problemele generale si majore ale vietii m revolta.
Cu aceast ocazie am descoperit c amndoi ne nscuserm n acelasi an, drept pentru care a
propus s ne amintim de fremttoarea noastr tinerete, care a fost o tinerete de sacrificiu.
(A fost, tovarsi, a fost cndva... Numai c, spre deprimarea noastr, istoria nu se repet, pentru
ca din nou s... Prin asta, ea d totusi dovad de bun gust.)
Am rmas amndoi cu un sentiment de mare satisfactie.
Eu nu i-am cerut nici s m ajute s-mi public o culegere de povestiri, nici s m sprijine n
legtur cu piesele. Principalul rezultat a fost acela c, ntr-un mod cu totul neasteptat, fr efort
si fr pregtire, mi-am ntrit pozitia de lng noii conductori si, acum, puteam s scriu n tihn
de-a lungul unui anumit numr de ani.
Ei n-au mostenit un al doilea Pasternak! spuse, conducndu-m la iesire, secretarul cu agitatia.
Nu, un inginer sau un matematician mediu din secolul al XX-lea nu se va putea obisnui cu
vitezele de broasc testoas cu care acesti
145
domni din Piata Veche se misc pentru a-si strnge informatiile n cadrul propriului lor aparat.' Nu
trecuser dect nou luni de cnd apruser Frmele n Grani, de unde s le stie Diomicev?...
Polikarpov nu le stia dect de-o lun, i le artase lui Tvardovski si ntrebase dac snt ale mele.
Tvardovski rspunsese c el era sigur c majoritatea nu snt ale mele.
Tvardovski, de bun seam, nu le vzuse pe toate, cu toate acestea era sigur c nu erau ale
mele! si era asa de sigur nct, trimi-tndu-m la Diomicev, nici nu a mai amintit de acea
convorbire, nu m-a mai prevenit cci i-as fi spus c toate erau ale mele! Iat deci logica
nomenclaturist: inferiorul (eu) n-are nevoie s stie tot ceea ce stie superiorul (el). si inferiorul
(eu) nu putea s fi scris ceva despre care s nu fi fost ncunostiintat superiorul (el).
Dar, deodat, A.T. afl din ntmplare c revista Semita i skola se pregtea s publice n tar o
parte din aceast serie. Din aceast cauz pe poet aproape c-1 cuprinse panica: pi, le
garantase sefilor c Frmele nu erau scrise de mine! n plus, l rodea invidia: nimeni altcineva
(nici mcar eu!) afar de Novi mir nu avea dreptul s publice operele mele. Ct priveste Frmele,
cu trei ani n urm el le catalogase drept material brut", despre ce publicare putea fi vorba? si, n
sfrsit, din moment ce se produsese marele necaz de a fi publicate n Occident, nsemna c n
tar ele nu vor fi publicate niciodat] (Ideea c o scriere care ti s-a publicat n strintate este
pierdut iremediabil si pentru tine, ca autor, reprezint o umilire, nu 1-a prsit pe Tvardovski
niciodat n anii ct 1-am cunoscut. La nceput, la fel de tare i repugna si samizdatul. El nu
recunostea dect editurile deschise, oficiale, care colaboratorilor revistei lui le erau nchise ca
nimnui altcuiva.)
si unde nu m convoc de urgent. Probabil c si Ia alte edituri este asa, dar la Novi mir stiu
sigur c asa este si nu ncetez a m minuna de chestia asta: a fcut autorul ceva ce nu trebuia
con-voac-l la redactie! Autorul, dup cum se vede, este considerat ca prestnd pe lng revista
respectiv un serviciu de interes statal, si, ca n orice alt serviciu de acest gen, el poate fi chemat
la ordine de ctre seful su.
Dar, n acel august, n-a fost nimeni s-1 ajute pe Tvardovski s dea de mine. n acea lun a
plecat la Novosibirsk (unde, n treact fie spus, la o ntlnire cu cititorii, cineva i-a pasat un biletel?
Este adevrat c Soljenitn a lucrat pentru Gestapo?").
146

Nu pot s apreciez dect cu aproximatie ntorstura care se pregtea n tara noastr n august-
septembrie 1965. Odat si-odat o s se lumineze toate ungherele istoriei noastre si o s ni se
povesteasc exact ce si cum a fost. Deocamdat se poate spune aproape cu certitudine c, n
frunte cu selepin, zis surik cel de fier", se pregtea o ntoarcere brutal la stalinism. selepin, se
spunea, propusese ca n economie si n administratie s se strng surubul n manier stalinist,
problem n care, cic, s-ar fi ncontrat cu Ko-sghin. Dar n privinta necesittii ca n domeniul
ideologiei s se strng surubul, nu s-a manifestat nici un fel de divergent. selepin propunea s
se fac o plecciune n fata ui Mao Tzedun, s se recunoasc justetea liniei acestuia: n-o s se
fac gaur-n cer, n schimb se va realiza regruparea fortelor. Rationamentul stalinis-tilor era
acesta: dac nu n ntoarcerea la Stalin, atunci n ce const sensul destituirii lui Hrusciov?... si
cnd o s trecem la treab? n acea lun de august a fost convocat o important consftuire n
probleme ideologice si s-a proclamat: lupta pentru pace" continu, dar nu trebuie s-i dezarmm
pe oamenii sovietici (ci s-i asmutim fr ncetare mpotriva Occidentului); trebuie exaltat spiritul
combativ, trebuie luptat mpotriva pacifismului; linia noastr general n-are nimic de-a face cu
coexistenta"; singura vin a lui Stalin a fost aceea de a fi desfiintat conducerea colectiv si de a
fi reprimat ilegal cadre sovietice de partid, att si nimic mai mult; nu trebuie s ne temem de
cuvintele msuri administrative"; e timpul s reactualizm conceptul util de dusman al
poporului"; spiritul hotrrilor initiate de Jdanov cu privire la literatur era just; trebuie
supravegheat revista Novi mir, de ce o laud asa de tare burghezia? (Erau referiri si la mine: c
am deformat adevrata imagine a lumii lagrelor, unde au avut de suferit numai comunistii,
dusmanii aflndu-se acolo pentru motive bine ntemeiate.)
n conceptia oamenilor lui selepin, toti acesti pasi trebuiau fcuti n secret. Un prim asemenea
pas le-a reusit la nceputul lui septembrie 1965: arestarea lui Siniavski si Daniel. (O mie de
intelectuali" din Moscova, acesta era numrul de persoane a cror arestare o cereau acolitii lui
Semiceastni.)
n acel nceput de septembrie plin de alarme, mi-am pus n gnd s-mi retrag romanul de la Novi
mir. ce stiu eu, or s vin, or s deschid seiful si... Am plnuit totul din timp, trebuia s m
grbesc s m dau la fiind si s m camuflez n spatele matematicii.
147
Pe 6 septembrie m-am dus la dacea lui Tvardovski. L-am gsit cu boala lui n plin recidiv. Cu
pasi grei, a cobort de la primul etaj: n maiou de corp, cu ochii tulburi. Acum mi-ar fi fost greu s
m explic cu el chiar treaz de-ar fi fost, darmite n halul de betie n care era. Pedala numai pe
marile lui ofuri, pe toate celelalte nu le vedea, nu le auzea, nu ie percepea.
Eu mi risc capul pentru dumneata, si dumneata... Evident, nu-mi era greu s-1 nteleg: nu m
deschisesem ctre
el, toat reteaua proiectelor, a calculelor, a demersurilor mele i rmsese ascuns si acum, pe
neasteptate, iesea la lumin.
Din vorbirea lui A.T., confuz, nesistematizabil n jurul unui ax logic, reiesea:
c n-am voie s actionez cum vreau eu, fr s m sftuiesc cu el" (a se citi: fr s-i cer
permisiunea);
c nu ar fi trebuit s acord revistei Semiia i skola dreptul de a publica Frtmele;
si apoi si problema brbii! barba...
Era uimitor ct de mult l obseda barba mea. Imperii se cltinau, capete cdeau si el... barba-n
sus, barba-n jos... De altfel, acum, sincer ca omul la betie, iat-1 explicndu-mi:
Se spune c vrei s te ascunzi...
Cine spune asta? n gura cui v uitati dumneavoastr?
Nu snt obligat s-ti rspund... Se spune: nu poart el barb de florile mrului... Bun procedeu
de trecut frontiera...
Dar cum ajut barba la trecerea frontierei?!
Ei bine, o tai si treci de nu te stie nici vntul, nici pmntul. Clipire de ochi aposi, de betiv, clipire
vrnd s semnifice eruditie si sagacitate... A.T. las a se ntelege c la sectia cultur" a CC se
spune c, n mod cert, eu am transmis Frmele la Grani:
Am simtit c m cuprinde amrciunea. Nu pentru c asa se vorbeste despre mine la sectia
cultur", ci pentru c Tvardovski s-a lsat ptruns de aceast atmosfer si pentru c nu are forta
de a se mpotrivi.
Cu toate acestea, cum-necum 1-am fcut s nteleag: vreau s-mi retrag Cercul. Ca s-i refac
sintaxa."
Nu crede.
i spun sincer: socotesc c seiful lor nu este sigur.
Asta i se pare o nstrusnicie, ce poate fi mai sigur ca un seif ntr-o institutie sovietic oficial?!
Degeaba snt eu autorul: snt
148
legat de mini si de picioare de contract, si revista are dreptul de a nu-mi returna romanul. Cu att
mai mult cu ct eu insist s fac curtenie total n acel seif lund toate cele patru exemplare.
Dar A.T. este bun, m crede, si, orict i-ar prea de ru, promite c mine d un telefon la revist
ca s mi se restituie exemplarele respective.
Ei bine, aparent, totul mergea bine. Numai dac as fi avut rbdare pn trecea surik cel de fier"!
Prea devreme am scos nasul... Prea devreme...
Pe 7 septembrie, telefonnd de la revist, cu mare greutate obtin legtura la dacea lui Tvardovski.
Vocea lui este slab, dar normal, nu ca ieri. M roag prieteneste: nu le lua, nu trebuie! La noi
snt n sigurant, nu trebuie! Bine, ia trei exemplare, las unul.
E ca o mam care-si vede copiii prsind casa. Lsati-mi mcar unul!...
si doar e de nteles! si redactia are dreptul.
Dar eu snt obsedat: mie mi trebuie toate! (Eu vd mai bine! Vd mai departe! M-am hotrt! Mi-
amintesc cum i-au nsfcat romanul lui Grossman1, chiar din seiful revistei Novi mir.) Febrilitatea
mea! Vesnic m mpinge, m incit s prevd cu douzeci de miscri nainte.
Le recuperez pe toate patru. Dactilografiate conform regulilor de editare, ele umplu un
geamantan mare, facnd imposibil nchiderea acestuia.
Cu vreun alt text mai secret, as fi luat imediat msuri de protectie, m-as fi uitat n dreapta si-n
stnga, as fi fcut s dispar toate urmele. Dar aici este vorba de un text purtat la lumina zilei,
pregtit pentru publicare. Nu fac dect s-1 retrag de la Novi mir, care nu mai este un loc sigur, l
iau, dar de fapt, nu pentru a-1 ascunde.
Ce-i drept, l duc ntr-un apartament periculos, un punct strategic (Teus) unde, nc recent, era la
pstrare arhiva mea principal, chiar aceea pe care n noaptea de Anul Nou o adusesem de la
Riazan. Dar partea esential a nhumrilor mele, toat comoara mea, tocmai o retrsesem de
acolo. Nu mai rmneau acolo dect lucruri secundare, semipublice, n genul Luminrii.
1 Panta rhei, povestire n care Vassili Grossman dezvluie exactiunile din timpul lui Lemn, n
special n represiunea contra trnimii, si astfel l coboar de pe soclu pe ntemeietorul statului
sovietic. (N.t.)
149
Exist momente cnd ratiunea noastr slbeste, o ia razna. Cnd prevederea excesiv se
transform n cecitatea cea mai grav, calculul se transform n perplexitate, vointa se transform
n abulie. (Fr asemenea rateuri, nu ne-am mai cunoaste limitele.) Teus, profesor de
matematic, pensionar, era un om foarte onorabil, dar cam neglijent, zpcit, nedisciplinat n
materie de conspiratie, si eu l stiam c asa este; totusi, timp de peste trei ani, cum-necum totul a
mers, desi amfitrionul era gur-spart la telefon si a scris chiar un studiu semicriminal despre
Ivan Denisovici, si chiar aveam de stire c studiul lui se afl deja la CC, ceea ce pe mine m lsa
rece! De curnd retrgndu-mi de la Teus ascunztoarea portabil (picup) cu arhiva mea, nu am
verificat continutul acesteia, n-am fcut spturi pentru a verifica dac, efectiv, Teus nu lsa
descoperite dect lucruri de mai mic important. Dar el, nclcind conventia noastr, scotea din
cnd n cnd, pentru a citi si reciti, ba Banchetul nvingtorilor (ultimul exemplar!), ba Republica
muncii, ba poeziile de lagr printr-o minune, nu si anumite alte lucruri. si din neglijent nu mai
punea nimic la locul lui! Apoi, inventariind totul fr mine, el, fr mcar s m anunte, le-a
expediat frumusel pentru var tnrului su prieten, Zilberberg.
si iat c n apartamentul lui Teuspe care-1 gsisem mai sigur dect seiful de la Novi mir mi-
am nchis geamantanul cu cele patru exemplare ale Cercului, (n timp ce-1 tram pe strzile
Moscovei, parc m sufocam, m simteam urmrit: din cauz c, n mod cert, din spate m fixau,
ca niste ochi de bufnit, proiectoarele.)
mi vine pur si simplu s rd cnd m gndesc ct de mult mi pierdusem ratiunea: ca brbat,
decisesem s cobor n adncuri si, ca un copil, iat c am muscat din momeala stupid a lui I.
Kariakin cum c Rumiantev, seful lui foarte-foarte liberal, acum redactor la Pravda, intentioneaz
s publice dou, trei capitole inofensive din Cercul. si lsnd la Teus trei exemplare, m-am crat
cu al patrulea la Pravda. Mintea mi plecase cu sorcova.
n seara de 11 septembrie, n intervalul dintre arestarea lui Si-niavski si cea a lui Daniel, ghebistii
(securistii) au perchezitionat n acelasi timp familia Teus (de unde au luat Cercul) si, dintre toti
prietenii ei, tocmai pe Zilberberg, ca s ia restul arhivei mele.
In ultima clip nainte de a-mi ncepe coborrea n adncuri, n ultima clip petrecut la suprafat,
m-au rnit!
M-au rnit.
M-au rnit. .
150
ANIMAL RNIT
De atunci nc n-au trecut doi ani, dar n timp ce, dup douzeci si doi de ani de Ja arestarea
mea, sentimentul legat de aceasta se estompeaz, noul naufragiu 1-am trit mai dureros. socul
arestrii mele fusese amortizat prin aceea c ea m scpa de front, de lupt; prin aceea c
aveam douzeci si sase de ani; prin aceea c n afar de persoana mea nu suferea nici una
dintre operele mele finite (pur si simplu pentru c acestea nu existau); prin aceea c se punea la
cale cu mine ceva interesant, chiar pasionant; precum si prin presentimentul nc foarte vag (dar
persistent) c tocmai prin aceast arestare voi putea s influentez cumva destinul trii mele.
Dar esecul din septembrie 1965 a fost cea mai mare nenorocire a celor patruzeci si sapte de ani
ai vietii mele. Timp de mai multe luni 1-am resimtit ca pe o adevrat ran fizic greu vindecabil
ca pe o lovitur de lance care-mi strpunsese pieptul; fierul se prinsese acolo ca un crlig,
imposibil s-1 mai scoti afar. si cea mai mic miscare (amintirea cutrui sau cutrui rnd din
arhiva confiscat) mi producea o durere acut.
Lovitura cea mai dur consta n aceea c iat, dup ce absolvisem ciclu complet scoala
lagrului, constatam ct eram de prost si de vulnerabil. Timp de optsprezece ani lucrasem la
rzboiul meu de tesut literatur, verificnd trinicia fiecrui fir; o eroare asupra unei singure
persoane putea s m arunce n groapa lupilor cu tot ceea ce scrisesem dar nici mcar o dat
nu m-am poticnit, nici mcar o dat n-am comis vreo eroare; cte eforturi nu fcusem pentru a m
apra, cte sacrificii pentru redactarea propriu-zis; planul prea grandios, eram gata s mai
astept nc zece ani pn s m afirm n lume cu toat opera mea si, n deflagratia acelei bombe
literare, nu mi-ar fi prut ru s ard eu nsumi; dar iat, a fost
151
suficient un pas gresit, a fost suficient o stngcie, si tot planul, toat munca de-o viat a
naufragiat. si nu numai munca mea de-o viat, ci si testamentul milioanelor de dispruti, al celor
care nu putuser s-1 sopteasc pe-al lor, al celor care, muribunzi pe-o dusumea ntr-o barac
de lagr, nu putuser s-1 murmure pe-al lor testamentul acela, eu nu-1 executasem, l
trdasem, m dovedisem nedemn de el. mi fusese dat mie, aproape numai mie, s scap de-
acolo, si ei acum cranii zcnd n gropile comune ale lagrelor si puseser attea sperante
n mine, si eu m prbusisem, nu fusesem la nltimea sperantelor lor.
Perpetu contractie a mediastinului. n regiunea plexului solar te ia cu great si nu-ti dai seama
ce e asta: boal a sufletului sau presentiment al unei noi nenorociri. Arsur intern insuportabil.
Te ustur si nu gsesti leac. Mult vreme nu scapi de uscciunea din gt. Tensiune pe care nu
poti s-o faci s cedeze. Cauti salvare n somn (ca atunci cnd erai la nchisoare): a dormi, a dormi
si a nu te trezi! A te visa ntr-o lume tihnit si fericit! dar, peste cteva ore, barierele defensive
ale sufletului cad la pmnt si un sfre-del incandescent te readuce la realitate, n fiecare zi, a
cuta n tine nsuti vointa de a merge drept, de a te ndeletnici cu ceva, de a munci, crend
aparenta c acest lucru ar fi necesar si ar fi posibil pentru suflet, n timp ce la fiecare cinci minute
gndul nu-ti d pace: la ce buni De-acum, la ce bun?... ti triesti toat viata de parc ai juca un
rol: cci stii bine c n realitate totu-i pierdut. Impresia c orologiul lumii s-a oprit. Gnduri despre
sinucidere pentru prima dat n viata mea si, sper, pentru ultima dat. (O singur mn-giere:
microfilmul meu, microfilmul deci, era deja n Occident! Toat partea anterioar a operei mele
scpase!)
n aceast stare sufleteasc ce-i drept, cu ntreruperi pentru miscare si nseninare, am trit trei
luni de zile. Efectuam, dintr-un impuls, operatiuni defensive cele mai urgente, cele mai la nde-
mn (de altfel, uneori si gresite), dar nu reuseam s-mi fac o idee adecvat despre situatia mea
n ansamblul ei, nici s aleg un comportament adecvat. M asteptam realmente s fiu arestat,
aproape n fiecare noapte. Ce-i drept, n caz de arestare adoptasem o tactic nou, de fermitate:
voi refuza orice fel de depozitie; i voi declara nedemni s urmreasc injustitie literatura rus; le
voi cere formularul pentru depozitii autografe" (conform codului de procedur penal, am dreptul
la aceasta, si acum) si voi scrie: Constient de
152
responsabilitatea mea n fata celor care m-au precedat n marca literatur rus, eu nu pot nici s
recunosc, nici s accept controlul politienesc asupra acesteia. Nu voi rspunde la nici o ntrebare,
nici a anchetatorului, nici a tribunalului. Aceasta este prima si ultima mea declaratie." (N-or s
aib alt solutie dect s-mi coas declaratia la dosar! sta e procedeul lor.) n felul acesta, c
avea s fie condamnare la moarte, c avea s fie condamnare la nchisoare pe viat, eu eram
gata pentru orice. Dar, att ntr-un caz ct si n cellalt, asta nsemna ntreruperea muncii mele. De
fapt, ntreruperea se si produsese: catastrofa m surprinsese n toiul muncii la Arhipelag. si
materialele de mare valoare, si o parte din prima redactare deja terminat existau ntr-un singur
exemplar si reprezentau o amenintare atomic. Cu ajutorul unor prieteni fideli, inten-sificnd
msurile de precautie pentru a dejuca filajul, a trebuit s ascund totul n Tainita de departe, si
acum ntrebarea cnd o s m ntorc la aceast carte rmnea fr rspuns.
Lucrul la aceast carte, eu oricum l oprisem nc nainte de a m fi arestat.
stirea despre nenorocire m-a atins n doi timpi, nu dintr-o dat. Mai nti a venit Veronika Turkina
si nu mi-a povestit dect de confiscarea romanului dar si acest lucru mi-a fost ca un cutit n
inim; am nceput s-mi fac reprosuri: ce-am fcut eu! Nu 1-am ascultat pe Tvardovski, am luat
romanulsi eu nsumi snt vinovat de pierderea lui. n momentul acela am fost anuntat c
Siniavski a fost arestat. Romanul meu ddea oare mai putine pretexte? Dou zile mai trziu, eu
eram nc n libertate. Poate c aceasta se datora pur si simplu faptului c nc nu m gsiser la
mine n Rojdestvo? Dar ce se ntmpla n locuinta mea de la Riazan? Habar n-aveam. Viata mea,
se alegea praful de ea. Poate c ei trecuser deja pe-acolol
Era spre sear, nghesuind degrab cteva lucruri n masin si ceea ce mai rmsese dintre
manuscrise (dup plecarea noastr, de-acum ntr-o or, ei pot sosi si perchezitiona), lund-o pe
drumurile de la periferia Moscovei, ocolind orasul, am ajuns la dacea lui Tvardovski: s reusesc
a-1 pune la curent mai nainte ca eu s fiu arestat.
Nici acum nu nteleg de ce descoperirea Cercului-87 mi s-a prut mie atunci o catastrof: eu nc
nu cunosteam catastrofa principal, dar faptul c romanul meu ajunsese la Lubianka nu fcea
dect s confirme proverbul latinesc cum c au si crtile soarta
153
lor" si s marcheze debutul carierei mele literare. (Cred c ei veniser nu dup roman, care a fost
pentru ei un cadou suplimentar; aceast actiune a fost un prilej de a se conferi cuiva un ordin si
de a se jubila n instante. si numai anii vor arta dac respectivii n-au jubilat pe riscul propriului
lor cap. Romanul, ca si un ghetar n munti, poate c li s-a prut c, atta timp ct nu este mpins s-
o ia din loc, este mai putin periculos...)
Un necaz, suprapunndu-se altui necaz, a fcut s rmn n pan de benzin pe ultimul kilometru
si a trebuit s umblu, cu o canistr goal n mn, prin Pahra, orselul scriitorilor. Tvardovski era
acas si discuta cu mesterii care consolidau gardul noii sale vile si-i mutau portalul. Acestia
cereau o arvun substantial. Am intrat si eu n vorb si, fcndu-i semn lui A.T. s vin deoparte,
i-am spus n soapt:
Vesti proaste. Au confiscat romanul. Pe loc i s-a contractat tot trupul.
De acolo?
Trebui mai nti s termine trguiala cu mesterii, s mearg dup benzin la Tendriakov, iar apoi
eu s revin cu masinan timpul acesta, A.T. reusi s se obisnuiasc si cu aceast nou idee.
n acea sear, el s-a prezentat splendid, mult mai bine dect mine. Cu o sptamn n urm, n
aceste camere, pentru o problem infinit mai mrunt, se suprase asa de tare, si dduse
drumul la toti nervii, mi fcuse reprosuri si acum, dimpotriv, nu mai reprosa nimic, desi se
dovedea c avusese dreptate. Astzi, avea o tinut brbteasc, echilibrat, nu se arta deloc
grbit s m ntrebe unde si cum s-a ntraplat asta si s discute situatia. Dacea lui era cam
sumbr si avea alur de mic castel. Ddu foc unui brat de vreascuri din semineul decorativ.
Rmseserm amndoi la gura sobei.
Primul lui reflex a fost acela c se va plnge a doua zi lui Dio-micev. Dup o or, dup ce mai
chibzuise, mi-a spus c ar fi mai bine s fac eu lucrul acesta.
M-am apucat pe loc s ntocmesc un proiect de scrisoare, dar din momentul acesta se ivi o prim
si foarte mic fisur care apoi avea s se lrgeasc: A.T. insista ca eu s folosesc expresiile cele
mai blnde si chiar imploratoare, n special nu admitea s scriu confiscare ilegal". El insista s
scot neaprat acest cuvnt, pe motiv c actiunile organelor respective nu pot fi ilegale". M-am
mpotrivit fr fermitate. (A doua zi, la Moscova, mi-a telefonat special ca s
154
m ntrebe dac am schimbat cuvntul. Spre rusinea mea, am cedat: n loc de ilegal", eu, de
data aceasta slugarnic, am scris nemeritat". Nu mi-a venit n mintea mea ntunecat un cuvnt
mai potrivit care s nceap cu aceleasi litere1, pentru a avea mai putin de corectat.)
Dup o noapte fierbinte si fr somn, noi, eu si sotia, am plecat dis-de-dimineat la Moscova.
Acolo, dup cteva ore, Teus mi-a dat de veste despre un necaz mult mai mare: n aceeasi sear
de 11 septembrie fuseser confiscate si Banchetul nvingtorilor, si Republica muncii, si poeziile
despre lagr! Nu puteam s nteleg cum de s-a putut ntmpla asa ceva, cci aceste materiale nu
se mai aflau la Teus! Asta ntr-adevr era o nenorocire, cci cele de pn acum nu fuseser dect
mici mizerii inaugurale! Se rupeau si se prbuseau podurile sub picioarele mele, fr glorie si
nainte de vreme.
(Deci asemenea ntorsturi am avut eu n vedere atunci cnd am subintitulat cu amrciune
aceast carte schite din viata literar"...)
Dar declaratia ctre Diomicev am ntocmit-o ca si cnd n-as fi fost la curent cu chestiunea
romanului. Traversam una dintre acele zile moscovite nsorite, animate si cu totul ireale; apoi,
dup un control amnuntit, am intrat din nou n somptuoasa cldire a CC, unde att de recent mi
se rezervase o primire att de reusit; am traversat vastele coridoare pustii, mobilate ca niste
camere; pe usi nu erau nscrise functiile, ci numai numele nume insignifiante, necunoscute,
fr relief; si declaratia am remis-o unui amabil secretar, o mai veche cunostint de-a mea.
De acolo m-am dus la Novi mir, A.T. nu-si gsea linistea din cauza expresiei actiuni ilegale", voia
s aud din gura mea c am suprimat-o. si mai cerea el ceva foarte important: s nu spun
nimnui c mi s-a confiscat romanul! altminteri o publicitate indezirabil ar complica foarte mult
situatia.
Fisura se lrgea. A cui situatie??... A forurilor superioare sau a mea? Indezirabil?... Dar
publicitatea era singura mea scpare! Am s povestesc oricui mi-o iesi n cale! Am s-i pndesc si
am s-i gsesc pe cei care, o dat ce le voi spune povestea, or s-o rs-pndeasc pe o arie ct
mai vast!... (Lundu-mi Cercul mpreun cu provocatorul Banchet, ei nu-mi complicaser, ci mi
usuraser
1 n ruseste nezakonnoe (ilegal") si nezaslujennoe (nemeritat"). (N.t.)
155
existenta: de-acum puteam s fac mai mult tevatur n jurul confiscrii.)
Dar a m deschide pe loc lui Tvardovski nsemna s-1 expun la un infarct! Cum poate o idee de o
insolent att de inimaginabil s se vre n capul unui autor descoperit de ctre partinicul Novi
mirii... Dup asta, ce-o s se ntmple cu Novi mir?... Nu, nu este gata A.T. s nghit cu polonicul
aceast oroare. Trebuie s i-o servesc cu lingurita.
Rezult c n-au luat numai romanul. Ci si vechea versiune a piesei Cerbul si trfa ocnei si niste
poezii despre lagr.
A.T. deveni mai sumbru:
si poeziile, ele nu snt despre tticu si mmica?...
Fcu o mutr acr. Dar era bucuros c una dintre copiile romanului scpase gratie chiar seifului
Pravdeil
n cursul acelor zile, toate au nceput s se miste, pe Rumiantev 1-au zburat de la Pravda, iar
binevoitorul meu Kariakin a trebuit s mearg s-mi recupereze romanul din forfota de acolo.
Eram deja n 20 septembrie, n sptmna ce trecuse de la arestarea lui Siniavski si Daniel,
cuprins de panic, toat Moscova", cum se spune, schimba ascunztorile unde tinea
samizdatul si crtile criminale ale emigratiei, le plimba n pachete de la o cas la alta, spernd c
asa va fi mai bine.
Dou sau trei perchezitii si cte alarme, cinte, retractri chiar! Asa de plpnd si de nesigur
era libertatea conversatiilor si a manuscriselor care ne fusese druit si care existase n vremea
lui Hrusciov.
n ce priveste romanul, 1-am rugat pe Kariakin s-1 aduc de la Pravda direct la Novi mir.
Supraestimnd vigilenta si ghearele KGB, noi nu eram convinsi c binevoitorul Kariakin va reusi
s-1 aduc. Dar 1-a adus fr s ntmpine greutti: eu 1-am pus pe micul divan din biroul lui A.T.
si acum l asteptam pe acesta. Nu m ndoiam de faptul c, la vederea exemplarului salvat, A.T.
va simti cum i bate inima si, bucuros, va pune imediat romanul n seif. Mi-1 si imaginam cum
radiaz de bucurie. Sosi si A.T, ncepu conversatia mapa groas, bine cunoscut, se afla pus
piezis pe micul divan. A.T. o zri, se apropie si, fr s-o ating, ntreb contrariat: Asta ce-i?"
I-am spus eu ce este. Iar el, ncruntat si dintr-o dat distant fat de mine, deveni de
nerecunoscut:
156
Dar de ce 1-ai adus aici? Acum, dup confiscare (iat deci confiscarea legal!) noi nu
mai putem s-1 pstrm la redactie. Acum s nu te ascunzi n spatele nostru.
Parc m-a lovit cu ceva n cap!... Nu pentru c as fi tremurat pentru acest exemplar, eu mai
aveam (aveam si n Occident unul), dar el era convins c acesta era unul dintre ultimele dou!
(Lui A.T. i plcea cnd cineva i compara revista cu Sovremennik-ul lui Pus-kin. Desigur, erau alte
timpuri, dar dac Puskin ar fi fost rugat s salveze un roman pe care-1 vneaz Sectia a treia
oare el ar fi refuzat s ia mapa, oare ar fi respins-o?)
Mai mult dect attA.T. a refuzat s publice n Novi mir scrisoarea n care eu combteam
calomniile privind biografia mea (agitatorii komsomolului si ai partidului deja colportau prin toat
tara povesti cum c eu am fost n serviciul nemtilor", c am fost politai" si gestapovist"). Cu
dou sptmni n urm, A.T. nsusi m sftuia s fac aceast scrisoare (cu enigmaticul mi s-a
recomandat. .."). Dar iat necazul: originalul scrisorii mele l trimisesem la Pravda, contnd pe
Rumiantev, n prezent debarcat, iar lui Tvar-dovski i remisesem copia.
Nu am obiceiul s rspund la scrisori care mi se trimit n copie 1-am auzit spunnd.
Asa de mult se schimbaser poetii...
si ce s combati, atta timp ct romanul este retinut?... O s se spun: nseamn c ceva
estel...
n aceste cuvinte rsuna siguranta de sine a nomenclaturistului. Simpl logic! Dac romanul
este retinut n 1965, cum se poate sustine c autorul n-a fost politai n 1943? (Problema era alta,
desigur! El n-avea puterea de a-mi publica replica si trebuia s gseasc o explicatie onorabil
pentru refuzul su: convingerile, m-nte-legeti.)
Eu, pierdut, sedeam lipit de scaun, rspundeam fr vlag, iar Tvardovski nu mai contenea cu
reprosuri fastidioase la adresa mea:
1) Cum am putut eu s adresez n aceste zile, fr s m sftuiesc cu el (!), trei plngeri la alti trei
secretari ai CC; n felul acesta l-am ofensat pe Piotr Nilci Diomicev, ceea ce acestuia o s-i
reduc dispozitia de a m ajuta.
Explicatia lui A.T. a fost urmtoarea: Dac cineva mi cere un apartament, dar numai mie, l ajut
din toate puterile mele, dar dac-i
157
scrie si lui Fedin si lui Tvardovski, atunci i spun: perfect, s te ajute Fedin."
si ce asemnare vedea el aici ntre una si alta? Ca si cnd dimensiunile evenimentului permiteau
s te gndesti la vreo ofens", la niste sentimente personale ale unor secretari ai CC. si tat bun
s-mi fi fost Diomicev si tot n-ar fi schimbat cu nimic situatia. Coliziunea era ntre stat si
literatur, iar Tvardovski vedea aici nu stiu ce jalb personal... Dac m-am grbit s trimit nc
trei scrisori (lui Brejnev, Suslov si Andropov*), am fcut-o pentru c aveam niste temeri: Diomicev
nu-mi inspira ncredere, el mi ziceam poate c e de-al lui selepin, o s-mi ascund
scrisoarea si o s spun c eu nu m-am plns, c deci m simt vinovat.
M rog, A. T. ierta omenestii mele slbiciuni aceast publicitate care era de-acum fapt consumat,
ierta faptul c nu m-am abtinut, c i-am vorbit nu stiu cui despre retinerea romanului. (Nu m-am
abtinut!... M-am dus special la conservator, la concertul lui sostakovici, si acolo am povestit
despre necazul meu.) Dar:
2) Dac m-as fi sftuit cu el ca s stiu cui s-i mai trimit plnge-rea, el, A.T., mi-ar fi recomandat
s m adresez direct si nemijlocit lui semiceastni (ministrul Securittii Statului). De ce s-l
ocolesc!
Pentru moment, am fcut o brusc miscare napoi: asta, niciodat! A te adresa lui semiceastni
nseamn a recunoaste suveranitatea Sigurantei Statului asupra literaturii!
Tvardovski nu putea si nu putea s nteleag:
3) Cum am putut eu la un moment dat s le ncredintez celor de la Sovremennik piesa mea, n
ciuda opozitiei salel...
Ct de important era pentru el ca tocmai acum s-si regleze conturile cu acesti gangsteri ai
scenei"! Ct de important era pentru el ca s-mi fac reprosuri n acest ceas al meu de cumpn!
si, n plus:
4) Cum am putut eu s pun la pstrare sacrosanctul Ivan Deni-sovici mpreun cu niste
ranchiunoase piese despre lagre? (Cci, nu-i asa, prin aceasta aruncam o umbr nu numai
asupra sacrosanctului Ivan Denisovici", ci si asupra revistei Novi miri si, n plus:
5) De ce n-am primit eu un apartament la Moscova ntr-un moment n care puteam primi chiar si
o vil? si:
* Eu nu prevedeam, desigur, c el avea s devin ulterior sefiil KGB.
158
6) Cum am putut eu permite revistei Semiia i skola s publice Frmele mele? si, n sfrsit,
extraordinar de important, foarte nou (cu un aer posac, fr zmbet si sobru sut la sut):
7) De ce am nceput s port barb? Nu cumva ca s mi-o rad cnd va fi nevoie s m fac de
nerecunoscut si astfel s trec mai usor frontiera? (Nu pierdu ocazia s-mi transmit si bnuielile
nu stiu crui personaj sus-pus: de ce m-am zbtut atta s m mut la centrul atomic" Obninsk?...)
Revenirea obsesiv la aceste reprosuri meschine avea un caracter prea putin brbtesc.
Nu m-am zbtut s m apr. Nu-mi verificasem frmghia, se rupsese si-mi meritam postura jalnic
n care m aflam.
Singurul gest amical pe care 1-a fcut A.T. n intervalul acesta de o or btut pe muchie a fost
s-mi propun niste bani. Nu i-am luat nu de lipsa banilor m prpdeam eu...
Mi-am luat la subsuoar romanul repudiat, ca un copil abandonat, si am cobort s sigilez cu
cear rosie mapa la curierul-iscoad al revistei Novi mir (tot un calcul de sclav, si de data
aceasta: cnd va veni KGB s vad c n-am dat nimnui s-mi citeasc romanul). De altfel,
douzeci si patru de ore mai trziu, mi-a venit inspiratia s-1 depun la oficiala Arhiv central de
stat pentru literatur si art".
Toat sptmna trecut necazul ca necazul, dar trebuie srit prleazul m ocupasem de
salvarea manuscriselor principale si a tot ce mai scpase, precum si de prevenirea oamenilor ca
s nu-mi mai trimit scrisori. Dup ce m-am descrcat de aceste poveri, dup ce au fost
rezolvate problemele cele mai imediate si cele mai stringente m-a cuprins acea amrciune
mistuitoare si sfsietoare pe care am evocat-o la nceputul acestui capitol. Nu stiam, nu
ntelegeam cum s triesc, nici ce s fac, si cu mare greutate m concentram ca s lucrez dou-
trei ore pe zi.
n acest timp, K.I. Ciukovski mi-a propus s stau la el (ti trebuia curaj pentru asa ceva), gest care
mi-a fost de mare ajutor, mi-a ridicat moralul. Mi-era team s rmn la Riazan. Acolo le era usor
s m blocheze, acolo puteau s m aresteze pe neobservate si chiar fr a se face rspunztori
de aceasta: oricnd se putea spune c a fost vorba de o nentelegere, de o greseal" a securittii
locale. La dacea lui Ciukovski, la Peredelkino, o asemenea greseal" nu era posibil. Pe sub
boltile umbroase ale coniferelor din parcela lui
159
K.I., m plimbam cu dezndejdea n suflet, ore n sir, ncercnd zadarnic s nteleg situatia mea
si, lucru si mai important, s descopr sensul superior al nenorocirii care se abtuse asupra mea.
Familiaritatea cu istoria rus ar fi putut demult s descurajeze pofta de a cuta nu stiu ce brat
justitiar, nu stiu ce superioar semnificatie cosmic n lantul nenorocirilor abtute asupra Rusiei
ct despre mine, capacitatea de a percepe n propria mea viat aceast mn care te ndrum,
acest sens foarte luminos si care nu depinde de tine, m obisnuisem s-o exersez nc din anii de
nchisoare. Nu totdeauna reuseam s nteleg la timp avatarurile vietii mele; adesea, din
slbiciune a trupului si a spiritului, le ntelegeam contrar semnificatiei lor adevrate si vzute n
perspectiva efectelor lor ndeprtate. Dar mai trziu era imposibil s nu mi se reveleze sensul
autentic al evenimentelor trecute si cu mine nu se ntmpla altceva dect c rmneam mut de
uimire. Nentelegnd drumul adevrat, multe n viat le-am fcut n rsprul scopului principal pe
care totusi mi-1 fixasem dar totdeauna ceva m-a adus pe calea cea dreapt. Aceast
redresare devenise pentru mine ceva asa de obisnuit, o posibilitate asa de sigur, nct nu-mi mai
rmnea de fcut dect un singur lucru: s nteleg ct mai corect si mai rapid orice mare eveniment
al vietii mele.
(Viaceslav Vsevolodovici Ivanov ajunsese si el la aceast concluzie, desi propria lui viat i
oferise un cu totul alt material. El o formuleaz n felul urmtor: Exist un sens mistic n viata
multor oameni, dar acesta nu este perceput de toti n mod corect. El ne este dat cel mai adesea
ntr-un limbaj cifrat si noi, nedescifrndu-I, cdem prad disperrii la gndul c viata noastr este
lipsit de sens. Reusita marilor existente tine adesea de faptul c omul a decriptat cifrul care i-a
revenit, c 1-a nteles si c a nvtat s mearg pe drumul ce i se potriveste.")
Dar eu nu-mi ntelegeam esecul! Fierbeam, m revoltam si nu ntelegeam: de ce trebuia ca
lucrarea aceasta s se prbuseasc? Nu a mea proprie, desigur, ci singura, aproape singura
care scpase ca amintire despre ceea ce a fost adevrat? De ce trebuie necesarmente ca
adevrul s le fie mai putin sau aproape deloc cunoscut urmasilor nostri (fiindc oricui va veni
dup mine i va fi si mai greu dect mi-a fost mie s-i dezgroape; iar cei care au trit naintea mea
nu mai snt n viat, n-au pstrat nimic sau au scris despre lucruri cu totul altele dect acelea de
care, nu peste mult vreme,
160
Rusia va fi nsetat)? De mult vreme si gsiser justificare si arestarea mea, si boala mea
ucigtoare, si multe evenimente personale dar iat acest esec nu-1 puteam ntelege! Acest
esec anula categoric tot sensul anterior.
(Asa-i apreau lucrurile unui sceptic ca mine! si n-au trecut mai mult de dou toamne si iat, n
iarna care a trecut, mi se pare c deja am nteles totul. De aceea m-am si apucat s fac aceste
nsemnri.) Dou evenimente politice nu dintre cele mrunte * au fost de natur s m
bucure la sfrsitul lui septembrie n timpul ospetiei mele la Ciukovski; ele, reunite sub semnul
acelorasi constelatii, s-au produs aproape n aceleasi zile. Unul a fost nfrngerea rzmeritei
comuniste n Indonezia, al doilea nfrngerea actiunii lui selepin. Se acoperise de rusine acea
Chin creia selepin chemase s i se fac temenele, si el nsusi, surik cel de fier, initiatorul
ofensivei din august a aparatului, nu reusise s rstoarne pe nici unul dintre succesorii lui
Hrusciov. Cu un avans de o jumtate de an, raportorii la congresul al XXIII-lea erau deja
desemnati dar selepin nu era printre ei. Instalarea lui selepin n vrful piramidei ar fi nsemnat
urgentarea sfirsitului meu. Acum mi se promitea un rgaz de o jumtate de an. Evident, aceasta
nc nu reprezenta o protectie sigur, ci numai o sperant, si aceea n stare embrionar. O
protectie sigur, mi se prea mie, ar fi fost dac radioul occidental ar fi anuntat confiscarea
romanului meu. Aceasta era, desigur, altceva dect arestarea unor oameni vii ca Siniavski si
Daniel, dar totusi, clcate-ar ursul, cnd i se ia unui scriitor rus munca lui de zece ani pentru a o
zvori!... Atunci, zelosii partizani ai democratiei grecesti si ai Vietnamului de Nord n-ar putea s
consacre acestui eveniment fie si numai un rndulet? Sau le este cu totul indiferent? Sau nu stiu?
M-au mai psuit dar ce era potrivit s fac eu acum? Nu puteam s pricep. Am luat atunci
decizia care nu trebuia: acum este momentul s public. Mcar ceva.
si le-am trimis celor de la Novi mir piesa Luminare n vnt, necunoscut lor pn n prezent. Dup
ce-au citit-o toti, m-am dus la redactie.
n luna n care nu ne vzuserm, Tvardovski devenise si mai abtut, se simtea incomodat,
ncercuit, chiar distrus: toate acestea pentru c acolo sus nu i se vorbise amabil. (Diomicev l
certase aspru: n momentul n care avea nevoie de el, el nu se tinea pe picioare.
161
Ar fi trebuit s mearg la Roma pentru a fi ales vicepresedinte al Asociatiei Europene a
Scriitorilor; nu era agreat acolo nici Surkov, nici Simonov.)
Totusi, A.T. l ntrebase n dou rinduri pe Diomicev n legtur cu romanul meu, telefonic, ce-i
drept. Avnd n vedere ce supliciu era pentru el acest demers, trebuie s dm o nalt apreciere
efortului su. Da, am dat dispozitie s i-1 restituie", a rspuns Diomicev prima dat. Era, evident,
o minciun. Da, am dat ordin sase clarifice problema", a rspuns el a doua oar.
Tvardovski se descurca prost n legtur cu ceea ce mai era de fcut, nici eu nu m descurcam
mai bine. si, n ce m priveste, am consimtit la o ineptie: s cer audient la Diomicev.
Reactia lui A.T. la piesa mea n-a fost de natur s m bucure. Eu stiam c este anemic si
prolix; el ns o gsea foarte scenic" (bietul A.T., pozitia lui de nomenclaturist nu-i permitea s
frecventeze teatrele din Moscova, s se tin la curent cu teatrul modern). Asadar, de ce s n-o
publice? Dar se ivi o problem:
Dumneata prezinti lucrurile sub masca nu stiu crei tri, dar, de fapt, vorbesti despre noi, lucrul
sta este prea clar, concluzia piesei este fr echivoc.
La care eu, absolut sincer, i-am rspuns:
Eu am scris asta despre viciile ntregii omeniri contemporane, n special ale celei ghiftuite.
Admiteti c pot s existe vicii contemporane universalei
El: Nu, nu pot accepta acest punct de vedere care nu face o delimitare ntre capitalism si
socialism. si nu pot mprtsi vederile dumitale asupra vietii si a mortii. S-ti spun ce-as fi fcut
eu dac torul ar fi depins n ntregime de minei De data aceasta, nu o prefat as fi scris, ci mai
degrab o postfat (nu sesizase nota de depreciere pe care o comport chestia asta) n care
as spune c noi nu putem s ascundem de cititor ceea ce scriu autorii (oh! oh! dup cincizeci
de ani!...), dar c nu mprtsim opiniile exprimate si c datoria noastr este s le combatem.
Eu: Ar fi minunat! Mai mult nici nu-mi trebuie.
El: Dar asta nu depinde de mine.
Eu: Ascultati, A.T., dac asta ar fi scris de un autor occidental, ai nostri s-ar bate pe ea, ar
monta-o imediat: vedeti bine cum autorul stigmatizeaz realitatea burghez.
162
El: Da, dac autorul ar fi un oarecare Arthur Miller... Dar, cu toate acestea, si la el personajul
negativ ar avea iesiri anticomuniste.
Dar asta s-a ntmplat numai ntr-o pies! A.T. se fcuse ru si nencreztor fat de mine; eu nu
eram acel cristal limpede pe care el ardea de nerbdare s-1 prezinte celor din Piata Veche si
ntregii omeniri progresiste.
Dar eu n-aveam nimic de pierdut si i-am ntins Palma dreapt, ceea ce pn atunci ezitasem s
fac.
O lu cu amndou minile, bucuros, aproape tremurnd. Este un gen confirmat de practica
literar, proza mea dar poate s treac?
A doua zi la telefon:
Partea descriptiv este excelent, n general este mai teribil dect tot ce ai scris pn acum.
si a adugat:
Noteaz c nu m-am angajat cu nimic...
O, desigur c nu! Desigur, revista nu se angaja! Nu m angajam dect eu: s-mi trambalez
operele pe aici si numai pe aici. Dar cte refuzuri trebuie s mai suport si totusi s continuu a m
socoti membru al echipei lui Novi miri...
Mare mngiere mi-a procurat n aceste luni lectura zilnic a proverbelor rusesti. Parc as fi citit o
carte de rugciuni. Ia ascultati:
Tristetea nu te omoar, dar te cotonogeste.
De necaz nu scapi dormind.
Vine soarta cea rea, minile ti le-o lega.
Timpul nemilos-munte prpstios: cum l masori, asa-1 cobori. (Asta se referea la greselile
mele, cnd unii m ridicau n slava
cerurilor iar eu stteam gur-casc, fceam pe modestul, ratam ocaziile una dup alta...) si n
continuare:
Necazul nu-ti pune streangul de gt.
Noi cu tristetea, Dumnezeu cu tandretea.
Totul trece, numai adevrul nu se petrece!
Ultimul era pentru mine o consolare deosebit. Un singur lucru rmnea neclar: cum s ajut eu
acest adevr? Cci
Cu jalbe nu treci marea. si stlalt, cu aluzie direct:
163
Unul de team a murit, altul de team a nviat. si unul enigmatic:
A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tu. Asadar, pe mine teama trebuia s
m renvie". Asadar, voi pune
n serviciul binelui aceast nenorocire. si poate chiar n serviciul unei victorii? Dar cum? Cifrul
ceresc rmnea nedezlegat.
La 20 octombrie, la Casa Central a Scriitorilor, era srbtorit S.S. Smirnov (50 de ani). Kopelevii
m convinseser s m art si eu pe-acolo, pentru prima dat dup trei ani de zile de cnd eram
membru al Uniunii Scriitorilor: s se vad c snt bine-sntos si zmbesc. Ca s fiu cinstit, era
prima dat cnd asistam la un jubileu si-i auzeam pe confrati ludndu-se unul pe altul. Smirnov
prezidase sedinta care se ncheiase cu excluderea lui Pasternak. Dar de asta eu habar n-aveam,
cci de-as fi stiut, pe-acolo n-as fi trecut. Cu fortreata sa de la Brest-Litovsk1, el, se spunea, a
binemeritat de la patrie. Numai c eu chibzuiam n mintea mea: cum ar fi dus el trebusoara asta
la bun sfrsit dac i s-ar fi interzis s viziteze ruinele fortretei, dac i s-ar fi interzis s se apropie
de microfonul radioului central, dac i s-ar fi interzis s scrie vreun rndulet n vreun ziar sau n
vreo revist, s ia cuvntul n public fie si o singur dat si chiar s vorbeasc despre aceasta n
vreo scrisoare; si dac, ntlnindu-se cu vreun fost lupttor de la Brest, n-ar fi putut discuta cu el
dect pe ascuns, fugind ct mai departe de urechile indiscrete si derutndu-i pe cei de la filaj; si
dac dup material ar fi trebuit s mearg fr diurn de deplasare; si dac ar fi fost nevoit s nu-
si tin acas materialele colectate si nici propriul su manuscris; n asemenea situatie ce-arfi
iesiti Ar mai fi scris el o carte despre fortreata de la Brest, si nc asa de documentat?...
Asemenea restrictii nu snt de domeniul imaginatiei. Tocmai cu astfel de restrictii m-am confruntat
eu cnd am adunat cele 227 de mrturii pentru Arhipelagul Gulag.*
1 S.S. Smirnov a scris mai multe crti n care i glorific pe aprtorii Brest-Litovskului n cel de-al
doilea rzboi mondial: Fortreata Brestului, Eroii din Fortreata Brestului, Povestiri despre eroi
necunoscuti. (N.t.)
* De fapt, n seara aceea, mprejurrile au fost de-asa natur nct principalul srbtorit" a reiesit
c este, nu stiu de ce, maresalul Jukov, invitat s ia loc n prezidiu. La fiecare rostire a numelui
su si asta s-a ntmplat de vreo cinci sau sase ori sala a izbucnit n foarte sincere aplauze.
Scriitorii din Moscova l omagiau demonstrativ pe maresalul czut n dizgratie! Mic r-
164
Dup ceremonie, n vestibulul Casei Centrale a Scriitorilor (CCS) s-a produs o oarecare rumoare:
eu eram aici. si vreo zece scriitori din Moscova, urmati de functionarii CCS, au venit pentru a face
cunostint cu mine. Apropierea dintre noi s-a fcut ca si cnd eu as fi fost nu autorul amenintat al
unui roman confiscat de autoritti, ci un laureat rsftat si atotputernic. si njur, susoteli, priviri
piezise. Ce era asta? Magnetismul gloriei, chiar n disgratie? Sau deja un semn ncurajator al
vremurilor? Sau, pur si simplu, nu au cunostint despre situatia dezastruoas n care m aflu?
A participat la jubileu si Tvardovski. Clipind din ochi din cauza birturilor, el a disprut repede de la
masa prezidiului care nu-i fcea nici o plcere, s-a dus n culise sau poate la restaurant, si a
reaprut n vestibulul de la iesire. Fierbea de gelozie c n-a fost el cel care m-a adus prima dat
la CCS (si, ca s fiu drept, nu m sftui-sem cu el dac s vin aici sau nu!). Urmat ndeaproape
de Demen-tiev si de Kondratovici, scutierii si, el m-a tras imediat deoparte, rupndu-m de
prietenii mei si de aceste prezentri. Unde dispruse amrciunea de alaltieri? Vd c barba
dumitale nu mai este la Hemingway, trage deja spre Dobroliubov!" fcu el o remarc. Cei
doi, fireste, confirmar cu promptitudine, n dou zile, pentru ei, chiar barba mea se schimbase!
De fapt, iat de ce: mi se promisese o audient a doua zi la Diomicev.
Victorie! Victorie! jubila Tvardovski, reconfortat. El simtea deja mirul plcut mirositor care, n
curnd, foarte curnd, avea s se reverse dinspre cei de sus mai nti asupra mea, dar apoi si
asupra lui, si apoi si asupra revistei. Orice s-ar fi spus acolo o s mi-1 restituie, n-o s mi-1
restituie dar de vreme ce mprimea, era deja o victorie! Sun-m mine neaprat, eu am s fiu
toat ziua la telefon.
Bietul A.T.! nu se nstrinase defel de mine, sufleteste continua s fie pentru mine, numai c si
eu trebuia s-mi bag mintile n cap, s nu m obrznicesc cu Conducerea, ci s-o fac s ne fie
favorabil.
bufnire a opiniei publice... Dar va duce aceasta la ceva pozitiv? Cel care ar fi trebuit s fie si n-a
fost de Gaulle-ul nostru sedea acolo n costum civil negru si zmbea amabil. Amabil, da, amabil,
dar servil, ca toti maresalii si toti generalii. Iat deci ct de mult deczuse spiritul natiunii: nici
printre comandantii de osti nu mai exista o personalitate.
165
Dar, a doua zi, spre disperarea lui Tvardovski, mi s-a refuzat audienta la Diomicev. Adic nu mi s-
a refuzat direct; m-a primit asistentul" lui Diomicev, mai exact, referentul cu probleme culturale,
I.T. Frolov, dar aceasta nu putea trece drept o audient". Referentul era un om de 36 de ani.
Fata nc nu i se abrutizase, era destul de inteligent si punea mult abilitate si struint n a
mentine o linie de mijloc ntre democratismul su interior, dublat, desigur, de o extrem
amabilitate n contactul cu un scriitor respectat si constiinta respectuoas, mereu vie, de a fi n
preajma unui important om politic.
Nu puteam dect s-i repet referentului continutul noii mele scrisori ctre Diomicev, scrisoare n
care aminteam de confiscarea arhivei mele, dar n care scriam si despre faptul c multi
conductori de partid n-aveau nici cea mai mic intentie de a repeta astzi anumite afirmatii
fcute de ei nainte de congresul al XX-lea si de a rspunde pentru ele. Asta era deja culmea
obrzniciei! si obrznicie era n scrisoare si faptul c tocmai acum, cnd mi se pregtea cazarea
la Bolsaia Lubianka, eu declaram c la Riazan locuiam n conditii mizerabile si c solicitam un
apartament... la Moscova!
n lips de alt subiect, ne-am angajat, eu si referentul, ntr-o discutie pe teme literare generale.
Cu aceast ocazie, el si-a exprimat prerea c toat literatura sovietic de astzi este foarte
cenusie (era totusi odrasla lor! A cenzurii lor! Dar el explica aceast situatie printr-o penurie
temporar de talente din popor. Eu snt mai optimist dect dumneavoastr! i-am spus eu pe un
ton de repros. Talente exist, numai c dumneavoastr nu le dati voie s se afirme."); c de
aceea nu exist absolut nimeni care s m poat concura, vai, nici chiar solohov; c n mod sigur
oamenii vor citi opera mea, dar pe a concurentului" meu nu o vor citi, si iat deci singurul motiv
care interzice publicarea mea cu temele mele tragice; si nc un lucru, foarte interesant acesta:
din partea noastr, a fostilor detinuti care am ndurat attea suferinte, el vede o manifestare de
egoism n faptul c vrem s imprimm tineretului propriile noastre triri n legtur cu o epoc
revolut.
Chestia asta, pur si simplu, m-a uluit; aceast moral a Marelui Hugh din povestirea lui Oscar
Wilde! Aceste cteva perle despre egoismul acelora care vor s spun adevrul! Care va s zic,
n cercurile conductoare, formula era bine pus la punct, bine turnat, era moned curent!
Pentru ei este plcut si important s stie
166
c cei buni snt chiar ei ei, care se strduiesc s educe tineretul n minciun, uitare si sport.
La zece zile dup ce am depus scrisoarea, mi s-a rspuns prin comitetul regional Riazan c
plngerea mea a fost naintat Procuraturii Generale a URSS".
Iat c lucrurile iau o mic ntorstur! La procuratura general sosise, venind de la un
insignifiant fost detinut pe numele de Sol-jenitn (care, se pare, nici nu si-a ispsit pedeapsa pn
la capt), o plngere mpotriva atotputernicului aparat al Securittii Statului! ntr-un stat de drept,
aceasta este singura procedur corect: cine deci, dac nu procuratura, poate s-1 apere pe
cettean mpotriva actiunilor ilegale ale politiei? La noi, chestiunea mbrac ns cu totul alte
nuante: aceasta nsemna c nsusi CC refuzase s ia o msur politic, cel putin n favoarea
mea. si, de-acum, nu-i rmnea procuraturii dect o singur miscare: s fac n asa fel ca
plngerea mea s se ndrepte mpotriva mea. Mi-i nchipuiam cum dau, timizi, telefon la KGB, si
cum de la acesta li se rspunde: dar veniti si cititi documentul! Soseste o troic de procurori
(dintre care doi stalinisti nriti si unul blazat) si prul li se face mciuc: pi, n bunele timpuri
de odinioar, cnd tria Stalin, pentru o asemenea mrsvie nu exista dect plutonul de executie!
si nerusinatul sta mai are tupeul de a se plnge?... Dar, pe de alt parte, dac CC ar fi vrut s
m bage la zdup, el n-avea nici o nevoie s ncarce procuratura cu aceast treab: ar fi fost de
ajuns s-i dea dezlegare lui Semiciastni. Totusi CC a evitat s ia o hotrre. Ce-i rmne
procuraturii generale s fac? S evite si ea. (Este ceea ce s-a si ntmplat. Un an mai trziu, am
aflat c romanul meu fusese depus n seiful procurorului general Rudenko si c nu le-a fost dat
spre lectur nici mcar sefilor de sectii care erau avizi de asa ceva.) Comunicarea suna terifiant:
problema dumneavoastr a fost transmis procuraturii generale"; totusi, din acel moment,
previziunile mele au luat o turnur ncurajatoare.
Se mplineau n curnd dou luni de la confiscarea romanului si a arhivei mele dar pe mine nu
se grbeau s m aresteze. Ei detineau, pentru a m pune n urmrire penal, un sortiment de
culpe nu complet, ci pletoric, de zece ori mai consistent dect cel de care dispuneau mpotriva lui
Siniavski si Daniel si totusi pe mine de ce nu se grbeau s m aresteze? (S le fi fost totusi
jen s m aresteze la trei ani dup ce m ludaser copios?)
167
Ai ndrznit pe jumtate te-ai salvat! mi soptea crtulia mea de proverbe. Tot ceea ce m
nconjura mi spunea c trebuie s dau dovad de ndrzneal, chiar de temeritate! Dar n cel
Dar cum! Nenorocirea n-o privi cu mutr rea, ci foloseste-te de ea dar cum?
Ah, de-as fi nteles eu acest lucru n toamna aceea! Totul devine simplu din momentul n care ai
nteles, n care ai actionat. Dar, la data aceea, mintea mea nu putea s m duc asa departe.
Dac mcar n Occident s-ar fi fcut tapaj n jurul romanului meu, dac s-ar fi rspndit n cele
patru vnturi vestea privind confiscarea, probabil c as fi putut s nu-mi fac snge ru si s-mi
continuu lucrul, n pace si tihn. Dar cei din Occident tceau! Antifascisti si existentialisti, pacifisti
si simpatizanti ai cauzei africane nimeni nu sufla un cuvnt despre distrugerea culturii noastre,
despre genocidul care se comitea la noi, pentru c toti acestia se aliniau vr-fului aripii noastre
stngi, numai acolo era si forta lor, si succesul lor. si pentru c n definitiv exterminarea noastr
era o problem intern a Rusiei si nu ne privea dect pe noi. Are vecinul dureri de msele, eu mi
vd de treburile mele. Instructia n afacerea Siniav-skiDaniel se apropia de sfrsit, ghearele
jandarmilor mi rvseau arhiva si inima, si tocmai n aceast toamn a fost cptusit cu premiul
Nobel clul solohov.
Din partea Occidentului nu era nici o ndejde, de altfel nici nu trebuie s contm vreodat pe el.
Dac o s devenim liberi, aceasta nu ne-o vom datora dect nou. Dac din experienta secolului
al XX-lea se va desprinde vreo lectie pentru omenire si se va pune problema cine cui i va da
aceast lectie, atunci trebuie s se stie c noi i-o vom da-o Occidentului, iar nu Occidentul nou:
excesul de bunstare si confort i-a atrofiat vointa si ratiunea.
sase luni mai tirziu, omul care fcuse ca premiul s-i fie atribuit lui solohov si care n-ar fi putut s
ultragieze mai cumplit literatura rus Jean-Paul Sartre se gsea la Moscova si, prin
intermediul traductoarei sale, si-a exprimat dorinta de a se vedea cu mine. Cu traductoarea m-
am ntlnit n piata Maiakovski, dar familia Sartre ne astepta pentru cin" la hotel Beijing". Din
capul locului, eu aveam tot interesul s m vd cu el: iat-1, liderul de opinie" al Frantei si al
Europei, un scriitor independent, de renume mondial, nimeni nu ne opreste ca peste zece minute
s stm mpreun la aceeasi msut, ocazie cu care eu m voi plnge de toate mizeriile care mi
se fac iar acest trubadur al idealurilor umanitare va ridica n picioare ntreaga Europ!
168
Dar ca s faci asa ceva, trebuia s nu fii Sartre. Sartre avea nevoie de mine, putintel din
curiozitate, putintel pentru a avea apoi dreptul de a povesti despre ntlnirea noastr, poate chiar
de a dezaproba pe cineva. Eu ns nu voi avea posibilitatea s m justific. Ce rost are o ntlnire
ntre scriitori, dac unuia dintre interlocutori i se pune clusul n gur si i se leag minile la
spate?" i-am zis eu traductoarei. Pentru dumneavoastr nu este interesant aceast
ntlnire?" ,,Ar fi o ntlnire neplcut, insuportabil. Eu snt pe punctul de a m neca. Mai nti
s fac ceva ca s ne publice."
Ei i-am citat exemplul biatului schimonosit din Pavilionul cancerosilor. La fel apare literatura rus
n fata Europei: unilateral si deformat. Potentialul nevalorificat al marii noastre literaturi rmne
total necunoscut acolo.
n refuzul meu de a-1 ntlni, o fi citit Sartre ct de mare este incompatibilitatea dintre el si noi?
Totusi eu am nceput s actionez, nceput incorect, din cte mi dau seama acum. Pentru c am
actionat ntr-un mod nepotrivit cu stilul meu obisnuit, cu gustul meu. M grbeam s dau un semn
de viat ntr-un fel sau altul si, n acest scop, am atacat un articol confuz publicat de
academicianul Vinogradov n Literaturnaia gazeta. Eu, ce-i drept, de mult vreme adunam
material despre limba literar, dar aici o sluteam, expunndu-1 ntr-o manier pripit, superficial,
neconvingtoare si, n plus, pe un ton foarte polemic si sub forma unui articol de revist, ceea ce
m jurasem s nu mai fac. (si, de asemenea, trecnd sub tcere ideea esential: cei care
stricaser cel mai mult limba rus erau socialistii, cu brosurile lor agramate, si mai ales Lenin.)
Singurul interes pe care-1 prezenta acest articolas era acela de a-mi fi dat ocazia s sfidez
Securitatea statului: Iat triesc si public, si nu m tem de voi!"
Directorul de la Literaturnaia gazeta, Ceakovski, un descurcret cu fierul foarte dezvoltat, ddu
fuga s se consulte" cu Diomicev; poate s apar numele meu n pres? Diomicev, se vede
treaba, rosti un da" foarte prompt.
si nu gresea.
Dar eu am gresit pe toat linia; m-am ncurcat. Am demonstrat o dat n plus c, abandonati
liberului nostru arbitru, noi, la inspiratia acestei trtcute sferice care troneaz pe gtul nostru,
alegem mai degrab drumul gresit.
Pentru c tocmai n acele zile (9 noiembrie) inteligentul Neue Ziircher Zeitung, acest ziar
binecuvntat, anunta c mi se fcuse o perchezitie acas si c mi se confiscaser scrierile. Era
exact lucrul pe care, n cursul acestor dou luni trecute, mi-1 dorisem din
169
toat inima! Acum, aceast stire putea s se rspndeasc si s se confirme. Dar iat c
Literaturnaia gazeta a ajuns n Occident, si prpditul meu de articolas echivala cu o dezmintire
complet; pi, nu le lansasem eu sfidarea: Iat triesc si public, si-mi merge bine!"? Numai c
de data aceasta, sfidarea mea ajungea nu la KGB, ci la ziarul Neue Ziircher Zeitung, care se
vedea tras pe sfoar.
Totusi, aceste cteva rnduri pe care ziarul elvetian le-a publicat despre mine au avut darul s m
mbrbteze si s m ntreasc. De greseala mea nu mi-am dat seama din primul moment.
Socoteam atunci c si articolul din Literaturnaia gazeta mi-a ntrit pozitia.
mi regsisem echilibrul activ si am reusit s termin cteva povestiri ncepute anterior: Ce pcat,
Zaharia-Chimir si nc una. si m-am decis s le cuplez cu riscanta mea Palm dreapt si buchetul
sta de patru povestiri s-1 propun cuiva. Cuiva, dar nu revistei Novi mir. Tvardovski reusise
deja s-mi resping o duzin dintre scrieri mai mult dect mi publicase. Cci Tvardovski, n
ajun nc, se speriase de Palma dreapt, se speriase asa de tare nct nu mai artase textul nici
mcar membrilor redactiei. (si mi-a vorbit despre aceasta ca despre un merit al lui, meritul de a
m apra pe mine, de a-mi apra bunul renume"... Era renumele de care deja m bucuram la
Lubianka? Constient sau inconstient, el se apra pe sine, si apra reputatia de a nu se fi nselat
asupra persoanei celui pe care l descoperise.)
Atunci, L. Kopelev a spus n glum c eu, ducndu-m cu cele patru povestiri pe la cteva redactii
din tabra ostil revistei Novi mir, am reeditat trdarea svrsit de Hagi Murat".1 si, ntr-adevr,
din punctul de vedere al lui Novi mir, mai ales din punctul de vedere personal al lui Tvardovski,
ceea ce svrsisem eu atunci era o trdare miseleasc. (De altfel, cum era de regul prost
informat n legtur cu evenimentele neoficiale, A.T. nici nu a avut prilejul s descopere aceast
trdare n toat amploarea ei: aceast Palm
1 Cpetenie caucazian, evocat n povestirea lui L. Tolstoi intitulat Hagi Murat, n urma unor
certuri cu samil, protagonistul revoltei din Daghestan contra rusilor n anii 1840, el a trecut la
inamic n 1851, mai mult din ciud dect din convingere. Cuprins apoi de remuscri, a ncercat s
fug, dar a fost capturat si ucis. (N.t.)
170
dreapt pe care el o ascunsese si de fidelii si colaboratori, eu, fr mustrri de cuget, o
difuzasem adversarilor lui si nu mpiedicasem secretarele si curierii s-o copieze.
Aici nu vedeam si nu vd nici o trdare, si aceasta din urmtorul motiv; n ochii mei, ndrjita
rivalitate dintre Novi mir, pe de o parte, si Oktiabr si toat aripa conservatoare", pe de alt parte,
nu reprezint dect jocul fortelor unei tensiuni superficiale generale, forte care creeaz un fel de
membran comun destul de rezistent pentru a mpiedica tsnirea moleculelor vivace de
profunzime. Acel redactor-sef care nu-mi public piesa numai pentru c el nu vede n ea o linie
de demarcatie ntre capitalism si socialism; care se fereste de niste poeme n proz si strmb din
nas la ele numai pentru c prima care le-a publicat a fost o revist din emigratie; acel redactor-sef
pentru care literatura rus din strintate pur si simplu nu exist sau nu se deosebeste de o
gunoiste mai mult dect se deosebeste samizdatul nostru de traficul de stupefiante; acel redactor-
sef care se sperie de o povestire n care autorul nu s-a eschivat de la o judecat moral asupra
unui clu din vremea rzboiului civil; acel redactor-sef, n afar de niste bune intentii, prin ce se
distinge de dusmanii si de moarte" Kocetov, Alekseev si Sofronov? Aici se vede efectul
nivelator al carnetelor rosii! n ce-i priveste pe membrii redactiilor lor, de exemplu Krujkov, Ivanov,
de la revista Ogo-niok, ei, desi copii fidele ale lui Kondratovici si Zaks, se arat n sedintele lor n
cerc restrns, chiar mai directi si mai curajosi (nu snt terorizati). Asa se face c, despre trnimea
decimat n timpul colectivizrii, la ei s-a vorbit ceva mai direct, s-a manifestat o sensibilitate mai
fireasc fat de aceast problem, n toamna aceea, chiar M. Alekseev, preocupat n ntregime
de cariera lui, mi-a spus, ce-i drept ntre patru ochi: Ani de zile, la noi totul s-a construit pe
minciun, e timpul s nceteze chestia asta!"*
Cititorul m va opri: ncetati cu blasfemia, s nu ndrzniti s continuati comparatia. Mi se va
spune c, ani de-a rndul, Novi mir a fost, pentru publicul cititor din Rusia, o ferestruic prin care
a intrat lumina adevrului. Da, a fost. Da, o ferestruic. Dar o feres-
* Desigur, n viata de toate zilele, Alekseev nu construieste dect pe minciun. Printii lui au pierit
de foame n timpul colectivizrii, n scrierea sa autobiografic, Vrtejul visiniu, el a trecut peste
acest fapt ca peste un detaliu nensemnat.
171
truic strmb, nrmat ntr-un toc putred si obturat nu numai de zbrelele cenzurii, ci si de o
sit ideologic autoimpus ceva n genul ntunecatelor ochiuri de geam armat de la
nchisoarea Butrki... (Pentru a aduce un corectiv la cele ce-am spus: n discutiile acestor
octombristi" eu percepeam nu numai ura mpotriva lui Novi mir, ci si o anumit team fat de
sectia de critic de la Novi mir, un respect secret pentru aceast revist. Fat-n fat cu
anvergura nenumratelor lor coloane imprimate, fat-n fat cu concertul unanim de laude care-i
nconjura, te puteai ntreba: ce poate s le fac lor critica unei singure reviste, o revist vesnic
ntrziat, o revist cu o voce cam pierit? Dar nu! Ei se gndeau la ea tot timpul, pungasii, o
resimteau profund. Le intrase n cap o dat pentru totdeauna c numai fierul rosu al lui Novi mir
imprim un semn care rmne, n timp ce propriile lor sabloane se spal la prima ploaie. Novi mir
era, n literatura sovietic, singurul judector a crui apreciere din punct de vedere artistic si
moral asupra unei opere fcea autoritate si devenea definitiv indispensabil pentru caracterizarea
autorului. Apropo, o asemenea apreciere, si cu folos pentru el, ar fi primit si Evtusenko n paginile
lui Novi mir dac arestarea lui Siniavski n-ar fi blocat aparitia articolului deja scris n care acesta
din urm fcea o critic usturtoare emfaticului poem intitulat Centrala hidroelectric de la
Bratsk.)
si eu nu voiam dect s prind de mot aceast ocazie neexploatat: faimoasei aripi
conservatoare" (pasrea rnit a activittii noastre editoriale nu avea nici o alt arip") s-i
propun povestirile mele n frunte cu Palma dreapt cum o s le nghit? si ce-o s fie dac
divergentele lor literare cu Novi mir snt asa de suprtoare nct o s-si uite angajamentele
ideologice si o s-mi scuteasc povestirile de sicanele cenzurii, unde-si au ei oamenii lor si
aceasta numai pentru a m atrage" de partea lor? sansele erau foarte slabe, dar trebuia s m
folosesc, mi se prea mie, si de aceast mrunt ctime de libertate", fie si numai pentru a nu
avea a-mi face reprosuri ulterior. Pentru a publica Palma dreapt, nu mi-ar fi fost rusine s m
adresez chiar tipografiei KGB.
si n plus voiam s fac o verificare pentru istorie, o cresttur pe rboj pentru istorie: de ani de
zile acesti activisti se tot ludau c snt rusi, tineau s sublinieze c snt rusi. Ei bine, eu le
ddeam prima ocazie din viata lor s demonstreze acest lucru. (si dup trei zile de zvrcoliri, au
dovedit c snt comunisti, c n-au nimic rusesc n ei.)
172
n primele ore, ntr-adevr, dezertiunea lui Hagi-Murat" a produs panic acolo. Un pas nu m-au
lsat s fac pe jos au venit s m ia, m-au transportat dus-ntors, tot timpul numai cu masina.
La Ogoniok s-au adunat toti membrii echipei ca s m ntmpine. Sofronov, sosit de undeva din
afara orasului, mi aminti bucuros c sntem amndoi de la Rostov si se grbi s smulg uitrii
faptul c scrisese cndva o recenzie elogioas despre Ivan Denisovici (ntr-o vreme cnd se luau
unii dup altii, ca oile); Stadniuk, tinnd n mn manuscrisele pe care nc nu le citise nimeni, se
rug: Dea Domnul s ne reuseasc acest lucru!"; Alexeev aproba: Da, trebuie s v mutati la
Moscova si s v familiarizati cu cercurile literare." Redactorul-sef de laLitRossiia, Pozdniaev, si
el cu un debit verbal declansat parc de niste resorturi mecanice, evoc de asemeni mprejurarea
uitat acum n care avusese onoarea s-mi scrie o scrisoare si, anticipnd deja, mi face o
relatare ca s nteleg eu ct de repede pot ei s tipreasc si ct snt ei de capabili s refac o
ntreag editie cu dou zile nainte de termen.
n aceast primire plin de emotie, eu vedeam din nou un semn al vremii: nici devotamentul fat
de partid, nici amenintarea cekist nu mai erau asa de absolute ca n vremea lui Bulgakov o
reputatie literar reprezenta de-acum o fort de sine stttoare.
ns toat bucuria lor n-a tinut dect pn la prima lectur. La LitRossiia s-a citit totul n dou ore,
si Pozdniaev mi-a si telefonat:
V rog s ntelegeti c, ntr-un interval de timp asa de scurt, noi n-am reusit s ne sftuim.
(Desigur, pentru ei era important, n primul rnd, s arate c nu dduser fuga s m denunte!)
V vom vorbi deschis: n urechile noastre nc mai rsun toate cte le-am auzit la ultimele
sedinte de partid. Prerea noastr unanim: nu se poate publica dect Zaharia-Chimir.
si mi-a precizat pe loc ziua publicrii si chiar onorariul, n el supravietuiau manierele lui Stin1,
chiar dac sedintele de partid nc mai rsunau n urechile lui... L-am rugat s-mi restituie toate
cele patru povestiri, desi el a ncercat s m fac s cedez.
Cei de la Ogoniok erau asa de nerbdtori s m publice, nct la nceput n-au dat la o parte dect
Palma dreapt, retinndu-le pe toate celelalte. Apoi mi-au telefonat si ei: nici povestirea Ce pcat
nu merge. Atunci m-am lipsit si eu de colaborarea cu ei.
11.D. Stin (1851-1934) a lansat publicarea clasicilor n editii ieftine. (N.t.)
173
Este mai usor s scrii un nou roman dect s plasezi o povestire gata fcut unor editori care se
ntorc de la o Consftuire Ideologic! Dup trei zile eram stul pn-n gt de toate demersurile
mele, de toat aceast agitatie cu povestirile, nct am renuntat s merg si la Moskva; la aceast
revist n-am dat nici mcar telefon, am trimis materialul prin niste prieteni. Iar acolo au tinut
manuscrisul mai multe zile fr s scoat un cuvnt, si unde n-am nceput a m frmnta la gndul
c redactorul-sef Popovkin o fi trimis Palma dreapt ca s-o examineze cei de la Lubianka si ca s
completeze astfel dosarul cu privire la tot ceea ce fusese deja confiscat.
La 2 decembrie, m-am dus la Novi mir n ziua aceea A.T. era absent ca s discut cu crtile
pe mas cu ceilalti membri ai redactiei, pentru c A.T. nici lor nu le mai ddea voie s citeasc
ceva scris de mine sau s decid ceva n ceea ce m priveste. Lui Dementiev si lui Laskin le-am
explicat cum Tvardovski, printr-o serie de refuzuri, m-a mpins s actionez de unul singur si chiar
s m duc la ceilalti. (Cci nici articolul din Literaturnaia gazeta nu avusesem dreptul s-1 public
nainte de a-i cere sfatul^ si Dementiev, acest permanent dusman al meu de la Novi mir, pru
deodat a ntelege si a aproba totul: si demersurile pe care le fcusem de unul singur, si vizitele
pe la acei tovarsi; si opina c era chiar foarte bine s public nu n Novi mir, ci altundeva: adic
Novi mir se caracterizeaz, vezi Doamne, prin absenta oricrui spirit de gasc", prin lrgimea
vederilor.
Dar iat n ce consta misterul pe care eu nu 1-am ptruns dintr-o dat: liberalul" Dementiev
ntelegea deja mai mult dect toti acei conservatori" mai mult si dect Alekseev, si dect
Sofronov, si dect Pozdniaev; el ntelegea c vine cu pasi repezi momentul cnd va fi pur si simplu
imposibil s mai apar vreun rnd de-al meu, fie el acceptabil sau inacceptabil din punctul de
vedere al cenzurii; c deja planeaz interdictia asupra nsusi numelui meu si c bine ar fi ca Novi
mir s se elibereze de aceast povar. Le-am dat Za-haria-Chimir (dac este s-1 public numai
pe sta, atunci s-1 public n Novi mir), si Dementiev si Laksin s-au aruncat amndoi asupra
textului, dar n ideea bizar de a-1 publica nu n Nov mir, ci n alt parte. Laksin a propus
Izvestia, Dementiev tinti mai sus: Pravda. n cursul acestei seri instructive (instructiv prin aceea
c totul s-a petrecut fr Tvardovski), acest adversar al meu m-a nconjurat de
174
o rar solicitudine: a asteptat mult timp pn a obtinut legtura telefonic, 1-a cerut pe Abalkin,
eminent cenusie si sef al sectiei culturale" a Pravdei; cu voce mieroas, servit de accentul lui
seductor, a nceput s-i dea raportul: Soljenitn are o frumoas povestire patriotic, si de
actualitate, care este foarte potrivit pentru ziar, si noi v-o cedm". si imediat expedie la Pravda
plicul con-tinnd povestirea. Sarcina acestui curierat czu asupra mai tnrului redactor de la
sectia proz. Acesta, desi si terminase ziua de munc, trebui s parcurg cu propriile lui
picioruse drumul pn la ziarul cu pricina, (n toate celelalte redactii, chiar si cei angajati pe post
de curier se serveau de niste volgi".)
Huta huta! n tot cursul zilei urmtoare, povestirea mea a cltorit pe coridoarele Pravdei,
urcnd din birou n birou. Eu stiam n care loc al textului pusesem o min antichinez si mai ales
pe aceasta contam. (Mina antichinez am luat-o n calcul, dar n-am observat c prin povestirea
mea l zlogesc pe Zaharia din Kulikovo. Se spune c, scandalizat de o asemenea figur,
Furteva a dispus s fie concediat Supraveghetorul Cmpului. Asa se ntmpl mereu: n sumbra
capital se dau lupte politice, iar mujicilor de departe le zboar capetele de pe umeri.) Dar ei,
poate, nici n-au remarcat-o (sau ea nici nu le era de trebuint?), nu au remarcat dect cuvntul
mongolii". si Abalkin mi-a explicat la telefon: la noi s-a format opinia (ce mndrete de expresie!)
c publicarea lui Zaharia chiar n Pravda ar fi interpretat pe plan international ca o schimbare n
politica noastr fat de Asia. ntre Mongolia si Uniunea Sovietic s-au statornicit relatii speciale,
ntr-o revist, desigur, se poate publica asa ceva, dar la noi, nu".
Iat, n asta eu credeam: credeam c ei asa gndesc, c acesta este orizontul lor. Dar la Novi
mir, toti mi-au rs n nas, spunnd c asta nu este dect o manevr, un pretext.
n ziua aceea, am avut pentru prima oar impresia c din cauza frecventelor si lungilor sale
absente de pe santier, A.T. ncepea s-si vad descrescnd soliditatea pozitiei sale n fruntea
revistei: aceasta nu putea s hiberneze si s amorteasc timp de dou sau trei sp-tmni, asa
cum o fcea seful ei! Cu o zi nainte, membrii redactiei, mpotriva opiniei lui A.T., si impuseser
propria opinie cu privire la povestirile lui V. Nekrasov (s le publice), ieri ei manevraser ndrznet
cu povestirea mea, iar astzi nici nu i-au dat s-1 citeasc
175
pe Zaharia, pentru c acesta nu exista dect ntr-un exemplar care era de trebuint n
continuare.* Tvardovski, buimcit, sta deoparte.
Ne-am salutat cu rceal. Dementiev l informase deja despre explicatiile mele de ieri si despre
revendicrile mele fat de Novi mir, nstrusnice si surprinztoare pentru A.T.: el nu concepea ca
vitelul s aib niscaiva revendicri fat de vac. Eu nu intentionam s m angajez ntr-o
ciondneal cu A.T. n prezenta membrilor redactiei, dar exact asta s-a ntmplat si, apoi,
zgomotul a fcut s se ngroase rndurile asistentei. De altfel, nu voiam nicicum s-i fac reprosuri
lui Tvardovski (c-mi respinsese deja attea scrieri; c refuzase s pstreze exemplarul salvat de
la confiscare al romanului meu; c refuzase s publice rspunsul dat de mine unor calomnii)
eu nu voiam dect s-i art limita la care se opresc obligatiile mele. ns A.T. era deja gata s
resping, unul dup altul, argumentele mele; vehement, a nceput ndat s m ntrerup, eu am
nceput s reactionez ca si el, si conversatia noastr deveni haotic si reciproc ofensatoare. Pe el
l supra ingratitudinea mea, pe mine tutela asta obtuz care nu avea la baz o filozofie
superioar.
Toat toamna, el m bombardase cu reprosuri si acum nu numai c nu renuntase la ele, ci ndrjit
le relua iarsi si iarsi:
cum am putut eu, fr s-i cer sfatul, s-mi las lucrurile n pstrare la acel antropozof';
cum am ndrznit eu ca alturi de sacrosanctul" Ivan Deniso-vici etc. etc. (pentru mine orice
referire la aceast nereusit din 11 septembrie, orice referire la locul, modul, lucrul nsusi pe care,
spre nenorocirea mea, l tineam la Teus era ca un abces cronic, un abces care-mi puroia n gt
si el, el rsucea cutitul n ran);
 si cum am putut s nu-1 ascult si s retrag romanul de la redactie;
si cum am putut eu s pasez Frmele la revista Semiia i skola;
si iarsi, extrem de important; cum am putut eu s trimit pln-geri pe adresa a patru secretari ai
CC si nu numai lui Piotr Nilci1?? (Se auzea scrsnetul de fier al istoriei si el continua s nu vad
dect ierarhia meselor de scris!);
* si Laksin va reusi s-1 paseze Izvestiei, unde va fi cules, si numai dup ce zatul va fi desfcut
acolo, Novi mir va trebui s-si ia sarcina de a-1 publica. 1 Prenume si patronim al lui Diomicev.
(N.t.)
176
si o dat n plus: de ce mi-am lsat barb? Nu pentru ca s...? Dar n suita aceasta repetitiv-
fastidioas rsunau si reprosuri
noi, ca o lamentatie:
eu te-am descoperiti!
vedeti bine, cnd i-au confiscat romanul, n primul rnd la mine a venit! Eu 1-am linistit, 1-am
adpostit, 1-am nclzit (adic nu m-a aruncat n strad n puterea noptii).
si toate astea n auzul ntregii redactii! si n sfrsit pe urme proaspete:
cum am putut eu s merg cu sru' mnuta" la Alekseev, pe care-1 vor face tndri n numrul
urmtor al lui Novi miri
As fi putut s-i dau un rspuns de s-1 usture. Dar cu toate ofensele cu care a fost presrat
aceast discutie, eu nu m-am suprat pe el: ntelegeam c aici nu era vorba de o ceart cu
caracter personal, de un dezacord ntre dou persoane, ci de cu totul altceva: ajunseserm la
captul unui drum comun, scurt de altfel, un drum pe care-1 strbtuserm ca aliati literari si de-a
lungul cruia nc nu se iviser muchiile ascutite ale ideologiilor care s ne zgrie si s ne
ndeprteze pe unul de cellalt. Dezacordul dintre noi era dezacordul dintre literatura rus si
literatura sovietic; la mijloc nu era deci nimic personal.
n ce m priveste, m-am limitat la aspecte practice:
Cnd s m sftuiesc cu dumneavoastr? Vin la Moscova pentru o zi sau dou si
dumneavoastr nu snteti niciodat de gsit.
si, la un moment dat, n acest dur si grav dialog, A.T. a exclamat cu important:
Eu am fost dou sptmni pe malurile Senei! n loc s spun simplu: am fost la Paris.
si nc, dac ar fi fost numai aceast not fals! Cea mai mare falsitate consta n aceea c pe
malurile Senei el vorbise despre mine, fapt pe care acum mie mi-1 ascundea. Fiu credincios al
partidului su, el se bizuia n acest caz pe filtrul foarte sever prin care trebuiau s treac, dac
treceau, informatiile pentru opinia public din tara noastr! Dar eu deja fcusem rost de
traducerea notei din Le Monde cu privire la interviul lui. Dup semnalul de alarm dat de Neue
Ziircher Zeitung, lui i se puseser, desigur, ntrebri referitoare la mine. si dac pentru el destinul
unui artist care deja nghitea ap srat si cu mare greutate si mai tinea capul deasupra valurilor
ar fi fost mai important dect teza cu privire la imperialism
177
ca ultim stadiu al capitalismului, el, cu tactul lui plin de noblete, ar fi putut, fr vreun risc
personal, s dea cumva un rspuns evaziv si incomplet, s pstreze un moment de tcere din
care lumea ar fi nteles c, realmente, eu nu stteam pe roze, c eram n pericol. Dar Tvardovski
le-a spus ziaristilor c extraordinara mea modestie (pe care el o pretuieste foarte mult!...),
conduita mea, asa zicnd, monahal i interzic lui, ca editor al scrierilor mele si ca prieten, s des-
tinuie ceva despre planurile mele de creatie si despre mine nsumi. Dar i-a asigurat pe ziaristi c
vor mai avea ocazia s citeasc nc multe pagini minunate" scrise de mine.
Adic i-a asigurat c lucrez n conditii excelente, c scriu si c singurul lucru care-mi face viata
grea este excesiva mea modestie de tip monahal. Cu alte cuvinte, el dezmintea cele scrise de
Neue Ziircher Zeitung.
Cu gura plin de ap srat, eu nu puteam s strig dup ajutor, si el, cu gafa lui, venea s-mi dea
un brnci ca s m bage cu capul sub valuri.
Din cauz c-mi voia rul? Nu!! Din cauz c partidul i face pe poeti s fie asa... (El mi voia
binele: voia s-mi creeze o imagine de om asa de supus nct s-1 nduplece pe Piotr Nilovici!...)
Dar temperatura acestei altercatii crescuse asa de mult nct A.T., iritat de categoricul meu
dezacord si de ncptnarea mea, sri n picioare si strig furios:
l scuip n ochi s-i prisoseasc, dar pentru el e rou cereasc! Tot timpul m strduisem s nu
pierd din vedere c el era un
om rtcit, neputincios. Dar n clipa aceasta, pierzndu-mi autocontrolul, i-am rspuns si eu la fel
de furios:
S nu m jigniti! Astea-s grosolnii de gardian. El si deschise bratele:
Pi, dac-i asa...
nc un pic, si ne-am fi certat de-a binelea. Asta nu rezolva ns nimic, asta nu fcea dect s
escamoteze o realitate grav: schisma a dou literaturi. Dar cei prezenti mpiedicar producerea
exploziei pe care n-o dorea nimeni (afar, cred, de Dementiev).
Confruntarea dintre noi s-a terminat printr-o rece strngere de mn.
mi rmnea o or pn la plecarea trenului, si mai trebuia s-mi dau barba jos, da! Ce-ar mai fi
srit n sus Tvardovski, dac ar fi aflat de asta! Un ceas pn la plecarea trenului, dar nu a
trenului
178
spre Riazan, si nici spre vreun punct de trecere a frontierei, ci spre
0 ascunztoare ndeprtat, unde s petrec cteva luni fr corespondent si unde m astepta,
salvat prin dosire, Arhipelagul, n toat aceast toamn, pe cit mi-a stat n putere, am fcut tapaj,
demersuri, m-am artat; trebuia rupt cercul acestei vnzoleli absurde. Plecam ntr-un loc unde s
nu se mai stie nimic despre mine, unde s nu se poat pune mna pe mine. Cu sufletul eliberat,
m rentor-ceam la acea lucrare pe care Securitatea Statului mi-o ntrerupsese si mi-o
dezorganizase.
De data aceasta, am reusit! Din ascunztoarea mea, urmream, cu ajutorul unui tranzistor,
procesul Siniavski-Daniel. n tara noastr, de-a lungul a cincizeci de ani, avuseser loc batjocuri
de o sut de ori mai grave si de un milion de ori mai sinistre, dar toate acestea le-au alunecat
occidentalilor pe lng ureche, asa cum alunec apa pe pana gstei, ei n-au remarcat nimic din
cele ntmplate la noi sau cele pe care le-au remarcat, ni le-au iertat, pentru Sta-lingrad. Dar
acum, nou semn al timpului, Occidentul progresist" ncepuse s se agite.
n sinea mea estimam c acest tapaj i va constrnge pe securisti s ncerce cu mine alt metod.
Ei ezitau. La sfrsitul lui decembrie si n ianuarie, dup cum mi s-a povestit ulterior, gradatii lor au
explicat n cursul mai multor sedinte c arhiva pe care mi-o confis-caser fusese regrupat n
vederea expedierii ei n strintate". Dar au abandonat aceast versiune nu pentru c de la
apartamentul lui Teus nici un drum nu ducea spre cele strintti (pentru niste virtuozi ai
falsificrilor ar fi fost o joac de copii s demonstreze c exista un asemenea drum) ci pentru
c dup procesul care tocmai avusese loc, un al doilea de acelasi tip ar fi fost prea bttor la
ochi.
Ceea ce fcuse cndva Pasternak, trimitndu-si romanul n Italia, reeditau acum Siniavski si
Daniel, pltind, fr s se ciasc, pentru dublul lor joc literar: deschideau cile literaturii si le
nchideau pe cele ale dusmanilor ei. Se ngusta cmpul de actiune al obscuran-tistilor si se lrgea
cel al literaturii.
La Leningrad, la o ntlnire a KGB cu scriitorii (specialitti nrudite: si unii si altii snt, nu-i asa,
ingineri ai sufletelor omenesti), Granin a ntrebat: Este adevrat c lui Soljenitn i s-a confiscat un
roman?" Cu ncnttoarea ingenuitate a cekistilor bine dresati
1 s-a rspuns: Un roman? Nu, nu i s-a luat. De altminteri, nici el
179
nu ne-a adresat vreoplngere n acest sens. A fost acolo un roman Primul cerc, dar nu se stie al
cui este." (Pe pagina de titlu figura numele meu.)
Explicatia era simpl: nc nu se decisese cum s se procedeze cu mine.
Dar cnd a fost luat, decizia s-a dovedit a fi stranie; urmau s fie editate, n tiraj cu circuit nchis,
toate scrierile ce-mi fuseser confiscate! Ei se asteptau, probabil, ca acestea s nu strneasc
dect dezgustul si indignarea tuturor oamenilor cinstiti.
Cnd, n martie 1966, m-am rentors la viata trit la lumina zilei si mi-a parvenit prima informatie
c cineva din CC i dduse lui Mejelaitis s citeasc romanul meu si nu ntre patru pereti si nu
sub luare de semntur, ci n masin, fr nici o msur de precautie pur si simplu nu mi-a
venit s cred: oare ntr-atta le-a luat Dumnezeu mintile nct s se preteze la acest joc cu focul?
n curnd focul sta n-o s-1 mai puteti stpni nici cu mnusi ignifugate, cci se propag! Chiar si
n timpul lecturii romanului, focul asta va lucra mpotriva lor; dusmanilor mei, acestor frunti de
granit incasabil, le va rpi cel putin un dram de certitudine; pe aceste minti ntunecate le va
strpunge cel putin cu o raz de lumin. Atentie, dup aceast lectur va rmne pe gnduri unul,
apoi un al doilea, apoi un al treilea.
Totusi, n primvara lui 1966, cu trecerea sptmnilor si lunilor, din gura unuia si a altuia,
povestirile ncepur s prind consistent: au publicat si romanul, si Banchetul nvingtorilor\
Amndou snt date spre a fi cititei De ctre cine snt date? Evident, de ctre CC. Aici le-a
transferat Ceka pe toate. Cui snt date? Marilor stabi ai partidului (dar acestia, lenesi si lipsiti de
curiozitate, nu snt foarte avizi de lectur) si mai marilor de la uniunile de creatie. Iat-1 pe
Hrennikov care, dup ce le-a citit, amenint enigmatic la o sedint a compozitorilor: stiti
dumneavoastr ce piese scrie el? Alt dat, pentru o asemenea pies 1-ar fi mpuscat!" Iat-1 pe
Surkov care, dup ce le-a citit, explic edificator cum c Soljenitn este dusman de clas
(dusmanul crei clase?). Iat-1 pe Kocetov asezndu-se s-mi studieze romanul, poate fur si el
vreo idee. Romanul le-a fost, de asemenea, dat spre lectur redactorilor-sefi ai editurilor, pentru
ca fiecare dintre acestia s organizeze un cordon sanitar n jurul numelui meu si al oricrui rnd
scris de mine.
180
Nu, asta nu era gselnita unui cap ptrat: n tara n care nu se poate face publicitate dect cu
aprobare de la stpnire, s nbusi o personalitate nu cu ajutorul politiei secrete, ci printr-o
publicitate restrns si controlat si numai, ca s zic asa, pentru uzul nomenclaturii. Erau de
asteptat aceleasi rezultate si fr scandalul unei arestri: l nbusi pe cel incomod, dar treptat.
si totusi n felul acesta se persevera ntr-o gaf! Un caz de piraterie literar fr mine si
mpotriva mea, s-mi editezi propriile mele crti! O editie cu circuit nchis, destinat uzului intern
al autorittilor, nu este considerat, n tara noastr, o editie" si deci nu-ti este permis s intentezi
un proces pentru nclcarea drepturilor de autor! Chiar si ntr-o asemenea tar, tritoare n afara
legii si a dreptului, dar n care o opinie public era pe punctul de a se naste, si n care rsuna
deja un slab ecou al opiniei publice internationale, gheara lor se nfipsese putin cam prea adnc,
obrznicia lor mersese putin cam prea departe. si ce-ar fi s n-o mai poat scoate de-acolo?
Cndva, aceast tactic se va ntoarce mpotriva lor.
Cu aceast editie cu circuit nchis, ei m mpingeau si pe mine s ntreprind ceva, dar eu, greu de
cap, nc nu puteam s-mi dau seama ce aveam de fcut, n legtur cu mine, un singur lucru
era clar: n aceast masinatiune, eu nu vedeam nici o primejdie, ea chiar mi plcuse. O s-i atte
pe nomenclaturisti mpotriva mea? stia si asa m urau. Dimpotriv, asta nsemna c,
deocamdat, n-aveau intentia s m ia.
Iat ce surprinztor si uimitor evolueaz istoria: cndva ne bga la rcoare, amrtii de noi, pentru
o nimica toat, pentru o jumtate de cuvnt, pentru un sfertulet de gnd subversiv. Acum, KGB
avea mpotriva mea un buchet judiciar complet (dup codul lor, se ntelege) si singura consecint
era c de-acum aveam minile dezlegate, dobndisem exteritorialitate ideologic! La o jumtate
de an de la esecul cu arhivele mele, devenea clar c acest esec mi adusese o deplin libertate
de gndire si de confesiune: nu numai c puteam s-mi proclam credinta n Dumnezeu, eu,
membru al Uniunii ate-ist-marxiste a Scriitorilor, dar puteam s si profesez orice idee politic.
Cci orice as gndi eu de-acum ncolo este ceva ce nu poate fi, n nici un caz, mai ru si mai tios
dect toat aceast mnie pe care o exprimasem n piesa mea inspirat din viata lagrelor. si
dac nu m bag la zdup din cauza ei, nseamn c n-o s m bage nici pentru vreuna dintre
convingerile mele actuale. Puteam
181
de-acum, n scrisorile mele, s le rspund orict de sincer corespondentilor mei, s le spun orice
interlocutorilor mei or, acestea n-ar fi putut fi mai acide dect piesa aceea! Acum puteam s-mi
notez orice n jurnal nu mai aveam de ce s-mi ncifrez nsemnrile si s m ascund. M
apropiam de o frontier nemaivzut, de acea linie de unde nu mai este nevoie a se recurge la
ipocrizii! niciodat si fat de nimeni!
Ajungnd n primvara lui 1966 la concluzia c mi se acordase un lung rgaz, am nteles n plus
c trebuia ceva vizibil, accesibil tuturor, care s arate clar c deocamdat eram n viata, c
lucram, si care s ocupe n constiinta societtii acel spatiu n care nu rzbiser scrierile mele
confiscate.
Foarte potrivit pentru acest rol era Pavilionul cancerosilor, nceput cu trei ani n urm. M-am
apucat atunci s-1 continuu.
KGB nu astepta, nu dormea, tactica mi cerea si mie s m grbesc cu Pavilionul dar cum s
te grbesti cnd scrii? Mi-a venit atunci ideea s scot deocamdat partea nti, fr a doua.
Nuvela* nssi nu avea nevoie de asta, dar tactica m mina de la spate cu biciul s-o iau prin
acest defileu.
Ce-as mai fi vrut s lucrez fr grab! Ce-as mai fi vrut sa fac s alterneze n fiecare zi scrisul cu
gimnastica lingvistic, tihnit si dezinteresat. Ce-as mai fi vrut s rescriu de zece ori cutare text,
s-1 pun deoparte si s m ntorc la el peste ani de zile si, ndelung, n fata locurilor rmase
goale, s aleg si iar s aleg cuvintele cele mai adecvate. Dar toat viata mea a fost si continu s
fie o goan, o tensiune peste msur, si n-am reusit dect s le schitez n linii mari pe cele ce
erau de mare urgent! si poate nici s le schitez...
Attia scriitori s-au grbit! De obicei din cauza contractelor cu editurile, din cauza termenelor
presante. Eu as fi putut s-mi zic: la ce bun s m grbesc? Cizeleaz si iar cizeleaz! Dar nu.
Au existat ntotdeauna ratiuni imperioase care m-au zorit necesitatea de a ascunde, de a
dispersa exemplarele, de a profita de un ajutor, de a m elibera de alte sarcini si astfel nu
exist
* Dac, la nceput, am botezat-o nuvel, am fcut acest lucru numai ca s nu creez confuzie cu
romanul confiscat, ca s nu se zic: ah, i 1-or fi restituit? Abia mai trziu s-a lmurit c nssi
esenta ei impunea, ca mai potrivit, denumirea de nuvel.
182
nici o scriere pe care s fi putut, n tihn, s-o las s plece de la mine, nici una creia s fi avut
rgazul de a-i da ultimul retus.
Terminnd prima parte a Pavilionului, mi ddeam, desigur, seama c nici un editor nu mi-o va lua.
Eu contam mai ales pe samiz-dat, dar niste amici m-au sftuit atunci s-o dau spre examinare la
organizatia din Moscova a Uniunii Scriitorilor, sectia proz, si la Mosfilm, si astfel s-i consfintesc
si s-i legalizez libera difuzare. Pentru toate acestea era ns necesar ca eu s am dreptul, fr
s-mi atrag reprosuri, de a dispune de propria mea oper or, eu eram obligat s-o duc mai nti
la Novi mir. Dup toate pe care Tvar-dovski deja mi le refuzase, nu puteam nicicum s sper c el
o va publica. Dar n cazul acesta, pierderea a vreo treizeci de zile era inevitabil.
De la acea disput nu ne mai revzusem. ntr-o scrisoare reve-rentioas (si ca si cnd nimic nu s-
ar fi ntmplat), eu l preveneam pe A.T. c n curnd am s-i propun o jumtate de nuvel si l
rugam insistent s nu m fac s astept prea mult decizia redactiei.
Inima lui A.T., binenteles, avu o tresrire. Probabil, nc spera s ajungem la o aliant literar.
Sfada dintre noi o explica prin caracterul meu ru, prin gesturile mele precipitate, prin
perseverarea mea n greseli, dar toate aceste cursuri si chiar ceva pe deasupra, el era gata s mi
le ierte cu mrinimie.
Problema de a ierta sau a nu ierta nu se punea ns pentru nici unul dintre noi. Unul din doi avea
nevoie s se limpezeasc la cap. Al meu se limpezise deja n primii ani de puscrie. Dup
discursul tinut de Hrusciov la congresul al XX-lea, A.T. s-a lsat si el antrenat ntr-o evolutie
asemntoare. Dar, ca la ntreg partidul, aceasta n curnd a nceput s se ncetineasc, s se
mpleticeasc si chiar s se poticneasc. Tvardovski, ca si Hrusciov, era prizonier, prin legmnt
si pe viat, al ideologiei pe care o mbrtisase. La unul ca si la cellalt, bunul-simt natural se lupta
inconstient cu ideologia si, cnd acesta iesea nvingtor, nvingea, de fapt, ceea ce era mai bun si
mai nobil n ei. Mujicul Hrusciov a atins una dintre asemenea culmi n ziua cnd a renuntat la
ideea de a declansa prin rzboi revolutia mondial.
Manuscrisul Pavilionului a devenit, chiar din clipa sosirii lui la Novi mir, document secret; asa
decisese Tvardovski. Exista acolo temerea ca nu cumva manuscrisul s fac picioare, s-o ia din
loc, ceea ce a fcut s se ia msuri de precautie care frizau ridicolul:
183
n-a fost dat spre lectur... nici mcar celor de la sectia proz a revistei! In timpul acesta, datorit
chiar mie, nuvela circula deja prin Moscova, batalioanele samizdatului se puseser n miscare!
La 18 iunie, la doi ani dup dezbaterea atunci foarte promittoare asupra romanului meu, a avut
loc dezbaterea asupra primei prti a Pavilionului. Au aprut divergente, chiar dintre cele mai
stridente. Ruptura n-a luat proportii numai datorit manierei profesioniste de a turna ap de
trandafiri n cele exprimate. Se poate spune c fractiunea tnr" a redactiei, sau cea de la
baz" prin pozitia ei n ierarhia serviciului se pronunta energic pentru publicare, iar cea btrn",
cea de la vrf' (Dementiev-Zaks-Kondratovici), se mpotrivea la fel de hotrt. Intrat de foarte
curnd n componenta colectivului redactional, sincerul Vinogradov a spus: Dac nu publicm
aceast scriere, atunci trebuie s ne ntrebm care este ratiunea existentei noastre." Berzer:
Cancerul, pn acum tabu, a devenit obiect legitim al artei." Mariamov: Datoria noastr moral
este s-o punem n minile cititorului." Laksin: O asemenea grmad de eroi pozitivi eu n-am mai
ntlnit de mult n literatura noastr. A tine sub cheie aceast nuvel pentru a o mpiedica s
ajung la cititor eu unul n-am s-mi ncarc constiinta cu un asemenea pcat." Zaks ncepu
s problematizeze si s ncetoseze lucrurile cele mai simple: Autorul se las invadat de
puseurile urii... Tolstoismul este introdus ntr-un mod foarte rudimentar... Aduce prea mult material
inflamabil, iar aici mai este si tema dureroas a deportatilor cu regim special. Ce este n spatele
acestor lucruri?... Scrierea este total nefinisat!..." Kondratovici, cu aplomb, sustinu aceeasi
idee: Este total nefinisat!... Conversatia asupra blocadei Leningradului si alte mici zone chinuite
de mncrime." Dementiev ncepu trgnat: Desigur, am dori (cine ar dori? el?) s publicm
nuvela lui Soljenitn... Ca specimen al talentului artistic, ea nu atinge nivelul unui roman... (Dar
tocmai romanul era ceea ce nu accepta el! Acum, cnd nu greva asupra nimnui obligatia de a
publica romanul, acesta putea fi si ludat.) n locul scriiturii obiective se instaleaz brusc o
naratiune fatis-ten-dentioas... Apoi, enervndu-se si mniindu-se: La Tolstoi, la Dostoievski,
exist o conceptie interioar care prezideaz la scrierea operei, dar aici, asa ceva nu exist,
nuvela nu este finisat n resorturile ei interioare! (De fiecare dat aceeasi plac: el trage de mine
s spun tot ce am pe suflet, pentru ca apoi s-i fie mai usor s loveasc. Mai pune-ti pofta-n cui!)
Gnditi-v un pic, oameni
184
buni, cum triti1 e cam putin. Lips de organicitate, si prin urmare, nu se poate publica n
aceast form. (Ca si cnd tot suvoiul de maculatur tiprit ar depsi acest nivel de
organicitate! ...) si din ce n ce mai mnios: Cum nu s-a dat dovad de prevedere n legtur cu
Leningradul? Ce vreti mai mult prevedere ca asta: au mpins mai ncolo frontiera finlandez!"2
Iat ce se cheam afinitate literar! Poftim, mai f-te prieten cu Novi miri Superb argument:
mpinseser mai ncolo frontiera finlandez! M-am vzut fcut mat, nuvela mea era calomnioas.
Eu nu puteam totusi s ridic ultimul vl de pe conceptia" mea interioar" potrivit creia atacul
asupra Finlandei fusese totusi o agresiune"! Aici nu era vorba numai de o obiectie din partea lui
Dementiev; n continuarea discutiei, Tvardovski m va ntrerupe si el:
Nici vorb nu poate fi ca dumneata s faci concesii n materie de principii. C doar nu esti
mpotriva puterii sovietice, c de-aifi nici n-am mai sta de vorb cu dumneata.
Iat deci cum se comporta acea revist liberal, acea fclie a gndirii libere! Se pedala pe
aceast putere sovietic" si nu era chip s-1 convingi pe vreunul dintre ei c, ncepnd din anul
1918, nu mai exista putere sovietic. Chestiunea asupra creia au czut cu totii de acord a fost
aceea de a o condamna pe Avieta3 si stilul foiletonistic al capitolului, si, n general, afirmatiile cu
privire la literatura sovietic, attea cte erau n nuvel: nu este locul lor aici". (Dar unde este locul
lor? Oare se va putea da replica vreodat cuiva, undeva, pentru tot acest vacarm de orcieli
mincinoase?) Ceea ce m uimea de data aceasta era lasitatea unanim (sau ndobitocirea, sau
nconvoierea sub biciul regimului) a celor de la Novi mir. tinnd cont de perioada lor grea din anul
1954, cnd Tvardovski fusese destituit din cauza articolului Despre sinceritate"4 al lui
1 Citat aproximativ din titlul capitolului 8 al Pavilionului: Ceea ce-i face pe oameni s triasc".
(N.t.)
2 Prin anexarea Careliei finlandeze n 1940. (N.t.)
3 Avieta, fiica lui Rusanov, din Pavilion. Cap. 21 povesteste despre vizita Avietei la tatl ei. Ea
confirm presentimentele acestuia n urma unui cosmar (cap. 16): la Moscova ncepe o revizuire
masiv a proceselor. (N.t.)
4 Despre sinceritate n literatur", n Novi mir m. 12/1953. n acest articol, Pomerantev critica pe
bun dreptate literatura de dup rzboi, dar propunea criterii subiective n aprecierea operelor
literare" (Mica Enciclopedie Literar). Tvardovski a fost nlocuit prin C. Simonov din 1954 pn n
1958. (N.t.)
185
Pomerantev, eu le ddeam ocazia s se revanseze prin mine, intrat acum n rolul istoricului care
priveste din afara taberelor, dar ei toti, solidari, n frunte cu Tvardovski, o tineau ntruna: nu
trebuie! Nu trebuie fcut referire la coperta albstrie"! Nu trebuie s ni se ia aprarea!
Eu crezusem pn atunci c, n perioada respectiv, ei se ciser doar asa pentru pres, pentru
CC, pentru a primi note bune. Dar, se vede treaba, ei se ciser din tot sufletul: nu era voie s se
scrie despre sinceritate
si s-a mai discutat despre o chestiune important" (important n conditiile impuse nou): cum s
se procedeze, avnd n vedere c nuvela nu era terminat, c era vorba numai de prima parte?
Unii spuneau: bine, o s-o indicm ca atare. Dar Tvardovski, cunoscn-du-si bine tutorii ierarhici,
opri discutia: Nu, nu avem posibilitatea s declarm c aceasta nu este dect prima parte. O s
ni se spun: nu are dect s scrie si pe a doua si s ne-o prezinte, atunci vom decide. Sntem
nevoiti s-o publicm ca pe un lucru terminat."
Dar nuvela nu era terminat, toate firele intrigii nc atrnau!... N-aveam ce face, astea erau
conditiile.
Astfel, pe tema lui a publica sau a nu publica nuvela mea, opiniile celor de la baz" se separar
de cele ale celor de la vrf. Cea care trebuia s ncline acul balantei era opinia lui Tvardovski.
Ce schimbtor era acest om! De la o zi la alta si chiar de la o or la alta a uneia si aceleiasi zile.
El vorbi ca un artist, fcu remarci si propuneri care n-aveau nimic comun cu preocuprile unui
redactor si care, pentru un membru supleant al CC, erau de-a dreptul imposibile:
n lumea asta pmnteasc, arta nu exist ca o arm a luptei de clas, ndat ce devine
constient c este o arm, arta nu-si mai atinge tinta. Noi avem toat libertatea s emitem
judecti despre aceast oper: sntem, ca s zic asa, ca pe lumea ailalt, nu avem a calcula
dac va trece sau nu va trece... Noi pe dumneata te citim cu ochi nu de redactori, ci de cititori.
Aceasta este situatia fericit a unui suflet de redactor: pentru el, lectura este o ntreprindere pe
care vrea s-o duc la bun sfrsit... Actualitatea acestui text const n aceea c nssi constiinta
popular se trezeste si reclama un bilant moral... Nu este terminat? Marile opere snt totdeauna
ca niste edificii la care s-ar mai fi putut aduga o arip sau un etaj: nvierea, Demonii, dar unde
nu s-ar mai fi putut face asemenea adugiri?...
186
Nuvela aceasta, noi vrem s-o publicm. Dac autorul mai lucreaz un pic la ea, noi o vom lansa
si o vom publica n limita puterilor noastre si chiar dincolo de aceast limit.
Astfel, el fcu ca, brusc, decizia s ncline n favoarea tinerilor" (acestia l impresionar cu
nflcratele lor luri de cuvnt) si mpotriva adjunctilor si (desi, evident, le promisese contrariul).
Dar n acelasi timp, n cursul aceleiasi sedinte, iat-1 si n alt ipostaz: ba spunnd c puterea
sovietic asa si pe dincolo, c o s suprimm titlul", fr a face confruntare de preri, ba ntreru-
pndu-mi rspunsul prin replici autoritariste, cu acest ton de superioritate care-i era propriu si n
materie de politic si n materie de meserie. Era absolut convins c, n toate chestiunile
examinate, se orienta mai bine dect cei prezenti, c numai el cunostea cile de dezvoltare a
literaturii. (El stia s vorbeasc asa de elevat! Ce dac azi nu s-a abtinut de la acel bombnit:
si-a lsat barb ca s...", nu stia el c aceast barb era deja a doua... Aici nu era vorba pur si
simplu de un bombnit, ci de faptul c opinia lui personal se subordona opiniei organelor
competente.}
Le-am rspuns btrneste la toti, dar numai pentru c reusisem s-mi notez bine toate
interventiile lor: i aveam pe toti pe list. Numai n legtur cu o mic problem m-am ambalat: ce
concesii vor ei de la mine? Exist milioane de Rusanovi, nimeni n-o s-i cheme n fata justitiei, cu
att mai mult trebuie s-i judece literatura si societatea. Dac nu se face asta, atunci eu nu mai
am nevoie de literatur, nu mai vreau s scriu.
Nici n discutia despre delirul lui Rusanov, nici n cea despre industria chestionarelor", nici n cea
despre moravurile noii clase"1, nu intentionam s cedez, n rest, n orele ct a durat aceast
discutie, m-am surprins n postura celui pe care nu-1 intereseaz problema de pe agenda
sedintei, ca si cnd n-ar fi fost vorba despre cartea mea, ca si cnd mi-ar fi fost indiferent decizia
pe care aveau s-o ia.
1 Rusanov, unul dintre bolnavii Pavilionului, este un influent functionar sovietic, reprezentant tipic
al noii clase" a privilegiatilor regimului; specialitatea sa const n a elabora numeroasele
chestionare cerute de administratie, n delirul su (cap. 16), el viseaz c este chemat n
judecat la tribunalul suprem. (N.t.)
187
Ce-i drept, batalioanele samizdatului erau deja n mars... Iar n publicarea n conditii legale
ncetasem s mai cred. Dar att timp ct marsul batalioanelor nu ajunsese pn la cabinetul lui
Tvar-dovski, trebuia fcut ncercarea. Cu att mai mult cu ct partea a doua eu o prevedeam si
mai putin susceptibil de a trece".
Nu, ei nu-mi cereau s scot industria chestionarelor, nici trsturile noii clase, nici comisia pentru
epurri, nici deportrile de populatii. Iar rspunderea pentru blocada Leningradului puteam s-o
mpart ntre Stalin si Hitler. Cu oarecare strngere de inim puteam s scot deocamdat capitolul
despre Avieta. Mai absurd si mai suprtoare dect toate era ideea de a schimba titlul. Nici un
alt titlu nu i se potrivea.
M-am supus totusi si, peste o sptmn, am retrimis la Novi mir manuscrisul, de data aceasta,
coafat; ntre paranteze i-am indicat lui Tvardovski, n caz de extrem necesitate, un titlu de
rezerv (ceva n genul Pavilionul de la captul aleii, ceea ce concorda cu felul lor de a mnji totul).
Dup nc o sptmn a avut loc o nou dezbatere la redactie, ntmpltor sau nu, fapt este c
de data aceasta n-a mai fost prezent nici Laksin, cruia constiinta i soptea c ar fi fost un pcat
ca acest manuscris s fie tinut sub cheie; nici Mariamov, care vedea o datorie moral n a face ca
acest manuscris s ajung la cititor, n schimb, dintre adversari n-a lipsit nici unul. Astzi erau cu
totii foarte rezervati, nu manifestau nici un fel de nervozitate: reusiser s nving rezistenta lui
Tvardovski, acolo, n culise.
De data aceasta, A.T., asezat ntre dou scaune, ncepu deconcertat. Mai nti m-a acuzat, fr
mare convingere, de a fi fost zgrcit cu cosmeticalele" pentru toaleta manuscrisului (n schimb,
de data aceasta, Dementiev, pe un ton foarte calm, interveni pentru mine, o, vulpea!
Toaleta, spuse el, a fost foarte substantial si opera este ncheiat... prin amputarea unui
capitol!). A.T. mi cerea acum s elimin cu totul si discutia, desi atenuat, despre blocada
Leningradului, si discutia despre sinceritate. Brusc ns, puse capt tuturor ocolisurilor verbale si
spuse:
Circumstante exterioare favorabile pentru publicare momentan nu exist. Este imposibil, este
riscant s iesim n lume cu acest text, cel putin n acest an. (Ca si cnd avea s fie mai usor n
anul viitor,, jubiliar", la a 50-a aniversare a lui Octombrie!...) Noi dorim s avem un manuscris
cruia s-i putem justifica orice pasaj,
188
luat izolat. (Cerint foarte mpovrtoare: autorul nu trebuie nicicum s se distanteze de redactie?
El trebuie ca anticipat s poarte haine pe msura acesteia?) Iar Soljenitn, vai, nu s-a schimbat
deloc...
si chiar prezenta temei lagrelor, prezent plannd asupra pavilionului cancerosilor, pe care ultima
dat el o declarase perfect natural, acum devenise artificial, ca atunci cnd Grossman, scriind
despre lagr, nu fcea dect s cnte dup ureche". (Deci, eu, scriind despre lagr, cntam dup
ureche!) Apoi, redactia trebuia s dea drumul unor scrieri care erau nc blocate". (Era vorba de
romanul lui Bek despre Tevosian1 si despre Jurnalele" lui Simonov. De-mentiev si Zaks nutreau
sperante c Jurnalele" vor trece. Dar si acestea au fost respinse.) n contradictie cu tot ceea ce
spusese pn atunci, A.T. spuse c redactia consider n fond manuscrisul ca aprobat, c se va
semna imediat un contract pentru 25% si, n caz c voi avea nevoie de bani, se va mri la 60%.
Scrie partea a doua! O s asteptm, o s vedem."
De scris partea a doua, o scrisesem si fr ei. si pn una alta mi se propunea s primesc niste
bani pentru a nmormnta partea nti n sicriul seifului si, se ntelege de la sine, pentru ca, potrivit
regulilor de la Novi mir si potrivit pretentiilor personale ale lui A.T. fat de mine, s nu dau
nimnui nici un rndulet, s nu suflu nimnui nici un cuvnt, s nu las Pavilionul cancerosilor s-si
triasc viata, si asta pn ce ntr-o zi nenorocit colonelul de la Securitatea Statului va descinde
si-1 va lua cu sine.
Mrturisesc sincer c o asemenea decizie a redactiei mi-a fcut viata mai usoar: se puteau
anula imediat toate corecturile, nuvela se putea restabili n forma n care iesea deja de la
dactilografiere, n forma n care se transmitea din mn n mm. Scpm de grija gsirii unui
mijloc de a neutraliza noua explozie a lui A.T. cnd va afla c textul este deja n circulatie. Eram
liberi unul fat de altul!
Dar toate acestea m-am ferit s le proclam pe un ton dramatic, cci scoala lagrelor te nvat s
nu-ti anunti dinainte intentiile, ci
1 Destinatie nou, Tevosian era nsusi tipul tehnocratului stalinist. Publicarea romanului a fost
interzis n urma pretinselor insistente ale vduvei lui Tevosian. Aceasta ar fi considerat c
romanul respectiv era injurios pentru memoria sotului ei. Publicat n rus n Occident, editura
Posev, n 1971. (N.t.)
189
s actionezi imediat si fr a scoate un cuvnt. si n-am spus dect c deocamdat nu semnez
contractul si c-mi iau manuscrisul.
Se pare c din conexarea acestor dou gesturi redactia ar fi putut s nteleag ceva! Dar ei n-
au nteles nimic. Ceea ce au nteles ei era c eu m supuneam, c mi puneam cenus n cap si
c voi lucra mai departe, socotindu-m chiar nedemn de contractul ce mi se oferea. si din nou am
devenit pentru ei mielul blnd al lui Novi mir\
Nu trecu totusi o lun c Tvardovski, prin Veronika Turkina, rud a sotiei mele, m si convoc de
urgent. Ca de obicei, nu m-a gsit", dar la 3 august m-am nimerit la Moscova si am aflat ce s-a
ntmplat: A.T. fusese informat c Pavilionul cancerosilor circul si furia lui nu mai cunostea
margini; acum, binenteles, el voia doar sa se asigure c nu eu ddusem lumin verde textului
(oare s fi ndrznit eu?!...) si s stie pe cine d afar de la redactie! (Bnuiala cdea pe clutul
cel mai credincios al lui Novi mir, pe vrednica Berzer, care trgea constiincios la cruta revistei.)
Poetul nu era numai poet, ci si om al Comitetului Central; gn-direa lui era impregnat de
conceptele legate de existenta statului: o carte nepublicabil, riscant" chiar si pentru cel ce ar
semnala-o cenzurii, scris totusi sub cerul sovietic, era deja proprietate a statului! si nu putea fi
lsat s fie citit de oameni, pur si simplu asa, dup bunul plac al autorului ei descreierat!
Dar eu, eu gndeam exact invers! Iat s-a si mplinit anul de cnd cu confiscarea arhivei mele si,
pn si cu mai putin receptivul meu cap, m-am lmurit asupra situatiei noastre, a mea si a lor: c
eu n-aveam nimic, dar nimic, absolut nimic de pierdut! C a da n dreapta si-n stnga Pavilionul,
la lumina zilei, fr s m ascund, fr s m dezic, nu m expunea deloc unui pericol mai mare
dect acela legat de piesa despre lagre, care de un an de zile lncezea la Bolsaia Lubianka.
Dumneata l difuzezi? Da, eu l difuzez! Eu 1-am scris si eu l difuzez! Duceti-v dracului cu
toate editurile voastre! Cartea mea, se bate lumea pentru ea, este citit si tiprit noaptea,
devine fapt literar mai nainte ca s apucati voi a deschide gura! S ncerce si ai vostri, laureatii
premiului Lenin s-si difuzeze n felul acesta manuscrisele!
Iat deci, iat deci sensul zicalei: A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tu"!
Nenorocirea ne poate deschide calea liberttii! Dac vom sti s-o descifrm.
190
n ce const forta mea, m-a lmurit cndva Diomicev, dar atunci eu nc nu ntelegeam lucrurile
pn la capt. Acum, prin anul lor de inactivitate, autorittile mi-au artat, n mod concret, aceast
fort.
n ce m priveste, n-am rspuns la convocarea lui Tvardovski, dar i-am scris n felul urmtor:
... Dac v nelinisteste faptul c aceast nuvel a devenit cunoscut nu numai redactiei lui Novi
mir, atunci ... eu ar trebui s-mi exprim uimirea... Acesta este dreptul oricrui scriitor si ar fi straniu
dac ati intentiona s m lipsiti de el. n plus, nu pot ad-niite ca Pavilionul cancerosilor s repete
experienta trist a romanului: mai nti asteptarea de o durat nedeterminat, rugmintile redactiei
ca autorul s nu dea nimnui s citeasc romanul, apoi acesta se pierde si pentru mine si pentru
cititori, dar se difuzeaz dup o anumit list secret..."
Scriind acestea, nu credeam c dau dovad de cruzime. Dar pentru A.T. a fost un lucru de mare
cruzime. Se spune c a plns pe aceast scrisoare. Din cauz c-si pierduse credinta
copilreasc? Din cauz c pierduse o prietenie? Din cauz c pierduse nuvela care acum avea
s cad n minile unor editori-gangsteri?
De-acum nainte, eu piciorul n bttura lui Novi mir n-am mai pus, telefon nu i-am mai dat;
stpn pe miscrile mele, m zvrco-leam si m rsuceam cutnd rspuns la ntrebrile care nu-
mi ddeau pace: Ce nc? Ce s mai ntreprind mpotriva dusmanului care-si nfipsese att de
adnc gheara impertinent n romanul meu, n arhiva mea? Un protest pe cale judiciar n-ar fi
avut nici o perspectiv. Se impunea un protest public.
Eu citisem cu admiratie nc din primvara lui 1966 protestul a doi preoti, lakunin si Esliman. Era
un glas cinstit, curat si ndrznet n aprarea bisericii care niciodat n-a putut, nu poate si nu vrea
s se apere pe ea nssi. Am citit si m-a cuprins invidia c eu n-am procedat la fel, c mie nu mi-
a trecut prin minte asa ceva. Totusi, probabil c aceast idee zcea n mine, zcea si se rsucea,
silentioas si nebnuit. si acum, cu claritatea surprinztoare a deciziilor infailibile, rzbtea la
suprafat: ceva asemntor mi trebuie si mie!
Cndva, cnd priveam de departe la Uniunea Scriitorilor, aceasta, n totalitatea ei, mi fcea
impresia unui iarmaroc rizibil n templul literaturii, un iarmaroc care nu merita altceva dect biciul
din frn-ghii mpletite. Dar iarba, simbol al vietii, creste fr zgomot, oco-
191
lind grinzile de otel ngrmdite unele peste altele si, dac n-o calci, acoper pn la urm chiar
aceste grinzi. Lujeri sntosi si pe deplin curati, crescnd imperceptibil, strbteau acest trup
putred de bolnav. Dup dezvluirile lui Hrusciov, cresterea lor a devenit deosebit de rapid. Cnd
am aterizat eu la Uniunea Scriitorilor, am descoperit acolo cu uimire si bucurie multi oameni
adevrati, iubitori de libertate, veniti pe lume cu aceste trsturi, sau care nu avuseser timp s
se corup, sau care se refcuser moralmente. (O dovad n plus c niciodat nu trebuie s
judeci la grmad.)
Acum nu-mi era deloc greu s gsesc o sut sau dou sute de scriitori cinstiti si s le trimit
scrisori. Dar, de regul, acestia nu detineau n Uniunea Scriitorilor nici un post-cheie. Alegndu-i
dup un criteriu care nu era cel al functiei ci cel al inimii, i-as fi expus loviturilor si nu m-as fi ales
cu nici un folos pentru scopul pe care-1 urmream eu: s fac s se aud vocea opozitiei. A
nainta proteste la conducerile unional si rus ale Uniunii Scriitorilor lume mult si talente
putine era o actiune deprimant de inutil. Dar pentru decembrie 1966 se profila congresul
scriitorilor, prevzut initial pentru iunie, ns de curnd amnatprimul congres de cnd fceam si
eu parte din Uniunea Scriitorilor, si poate ultimul pentru mine. Deocamdat era o ocazie? n
momentul congresului, vechea conducere nu mai are puteri, cea nou nc nu este aleas, si eu
am toat latitudinea s-i identific pe delegatii care, dup priceperea mea, merit ncredere. A
apela la congres nu este o tactic leninist? Chiar el este cel care ne-a nvtat: s prinzi
momentul dintre deja nu mai este... si nc nu este...
Dar mai era pn la congresul din decembrie, si pe mine ceva m mpingea s protestez ntr-un
fel contra a ceea ce se fcuse cu scrierile mele. si deocamdat am hotrt s m adresez nc
o dat, ultima Comitetului Central. Eu nu snt membru de partid, dar orice om al muncii are
dreptul s adreseze o rugminte acestei institutii semidivine. Mi se transmisese deja c acolo
chiar se astepta o scrisoare din partea mea, o scrisoare sincer, se ntelege, adic una care s
exprime cinta, una care s implore a mi se da ocazia s arunc cu noroi asupra trecutului meu si
s demonstreze c snt un autentic om sovietic".
La nceput scrisoarea am vrut s-o redactez pe un ton destul de agresiv: mi ziceam c ei n-o s
mai repete cele ce spuseser nainte de congresul al XX-lea, c se vor rusina si vor renunta s
mai
192
fac asa ceva. E. Henry m-a convins s nu fac asta: n afar de agia-varea relatiilor, o asemenea
scrisoare, practic, nu s-ar solda cu nici un alt rezultat nici cu un cstig de timp, nici cu o
garantie de coexistent. Am refcut-o n sensul c, de data aceasta, reprosurile le-am ndreptat
spre oamenii de litere, nu spre conductorii partidului, n rest, m-am strduit s pornesc de la
fapte n explicatiile meie, dar s m exprim ascultnd numai de dicteul propriei mele constiinte.
Probabil c lucrul acesta nu mi-a reusit ntru totul: n tara noastr nc nu exista o traditie a unui
asemenea ton, nu era usor s-o creezi.
Scrisoarea adresat lui Brejnev a fost expediat la sfrsitul lui iulie 1966. N-a fost urmat de nici
un rspuns, de nici un ecou, niciodat. Nici lectura clandestin a operelor mele n-a ncetat, nici
persecutiile dezlntuite de instructorii partidului nu s-au rrit, poate s fi cunoscut pentru o vreme
o oarecare stagnare. Dar iat c se lu, si nc pe neasteptate, hotrrea de a organiza la Casa
Central a Scriitorilor discutarea primei prti a Pavilionului (n orice caz, aceast parte se gsea
de dou luni oarecum n stare de arest la V.N. Ilin, general-locotenent de KGB si secretar al
biroului din Moscova al Uniunii Scriitorilor).
Discutia a fost anuntat n buletinul-program interior al Casei Centrale a Scriitorilor, si astfel,
pentru prima dat, n ciuda lui Novi mir, s-a cules tipografic acest titlu deja nemodificabil:
Pavilionul cancerosilor. Dar s-a constatat c erau prea multi doritori de a participa la aceast
discutie; atunci conducerea Uniunii Scriitorilor s-a speriat, a schimbat data si a fixat o or mai pe
lumin. De data aceasta nu s-a mai fcut un anunt public si, la intrare, s-a instituit un control
sever asupra invitatiilor distribuite prozatorilor.
Era 16 noiembrie. Timp de trei luni de zile, multi dusmani l citiser si ei; unii nu se multumiser
s-mi cspeasc prin articole de revist biata mea filozofie, biata mea metod artistic, ci chiar
(V. Pankov) consacraser capitole ntregi de manual acestei cspiri. Dar, minune: din toat
aceast band, n afar de Z. Kedrina (acuzator public" al lui Siniavski si Daniel) si de Asanov,
fost detinut, acum om cu respect fat de autoritti, nimeni n-a ndrznit s se prezinte. Era un
semn care revela dou lucruri: forta unei opinii publice deja n devenire (cnd n-ai argumente, nu
te angajezi n polemic, iar teama de denunturi dispruse) si forta unei birocratii nc sigur de ea
(de ce s vin aici s dea din gur si s se fac
193

de ocar, cnd si asa aceast nuvel o vor rade pe tcute si n-o vor lsa s apar?).
si discutia nu s-a transformat ntr-o btlie, cum se asteptau unii, ci ntr-un triumf si ntr-un prilej
de a vesti nasterea unei noi literaturi pe care nc nimeni n-o definise, nimeni n-o analizase, dar
pe care toti o asteptau cu nerbdare. Aceast literatur, dup cum a . declarat Kaverin ntr-un
discurs de o ndrzneal remarcabil (dar iat c de ani de zile se putea vorbi cu ndrzneal,
ceea ce ei asteptau!), va lua locul literaturii reptiliene de mai nainte. Kedrina nici n-a fost lsat
s ia cuvntul: demonstrativ, dup Viktor Ne-krasov, asistenta a nceput s se buluceasc la
iesire, (n ce-i priveste pe cei de la Novi mir, A.T. le-a interzis s asiste la discutie! A plecat vaca,
poti s dai de pmnt cu sistarul.)
Nu un plan dinainte gndit, ci un concurs de ntmplri a fcut ca luna noiembrie a acelui an s fie
pentru mine foarte agitat, n viata fiecrui om exist asemenea perioade uimitoare, cnd diverse
forte exterioare neasteptate se pun deodat toate n miscare. si numai n aceast miscare, deja
luat de valul ei, am nteles eu, dup nsusi sensul ei, cum trebuia s m comport: cu ct mai mult
ndrzneal, interzicndu-mi orice restrictie voluntar. M abtinusem nainte de la declaratii
publice? Acum acceptam toate invitatiile. Am refuzat tot timpul s acord interviuri? Ei bine, n
prezent acord oricui.
Pentru c nu mai aveam nimic de pierdut. Ei nu puteau s gn-deasc despre mine mai ru dect
gndeau deja.
Nu snt eu cel care s-a atins primul de arhiva mea, nu snt eu cel care, primul, a umit-o din locul ei
de pstrare: KGB-ul este cel care a pus gheara pe ea. Dar nici Securittii Statului nu-i era dat s
ghiceasc sensul misterios al lucrurilor, forta misterioas a evenimentelor, n desfsurarea lor,
noi, Securitatea Statului si eu, nu mai eram dect niste executanti.
Consimtmntul pentru prima mea interventie public mi 1-am dat pe neasteptate: la o ntlnire
ntmpltoare am fost ntrebat din mers dac nu m duc s iau cuvntul la o anumit cutie
postal".1
1 Una dintre aceste numeroase institutii sovietice protejate de secret, a cror adres, din motive
de securitate, nu este divulgat, si care, de obicei, nu snt cunoscute dect printr-un numr de
cutie postal. Aici este vorba de Institutul de Fizic. (N.t.)
194
Dar de ce nu? M duc. Totul se aranjase n mare vitez, fortele de ordine nu reusiser s ia
seama la tot ce se petrecea. Astfel, la fizicienii institutului Kurceatov se ntrunir sase sute de
persoane (trebuie spus c peste o sut dintre ele veniser de prin alte prti, indivizi pe care nu-i
cunostea nimeni, la invitatia comitetului de partid")- Erau, binenteles, si securisti n numr
respectabil, precum si cte cineva de la comitetul raional sau orsenesc de partid.
Era prima ntlnire la care m duceam nu veneam s tin un discurs, ci numai s citesc ceva
si trei ore si jumtate am citit si n-am rspuns dect la un mic numr de ntrebri, si la acelea
superficial. Am citit cteva capitole percutante din Pavilionul, un act din Luminarea n vnt (despre
scopurile stiintei, ca s captez atentia acestui auditoriu format din oameni de stiint), si apoi mi-
am luat nasul la purtare si am anuntat c voi citi cteva capitole (ntrevederea de la Lefortovo) din
Cercul din acelasi Cerc tinut acum sub lact la Lubianka: dac ei i-1 dau spre lectur drojdiei
nomen-claturiste atunci de ce autorul nu poate s-1 citeasc poporului? (n fond, nu eu
ncepusem s desfac nodul interdictiei; n acest fapt si gsea consolare fatalismul meu de fost
locatar al lagrului.)
Nu, timpurile nu mai erau aceleasi, si nici noi nu mai eram aceiasi! Nu mi-au acoperit vocea, nu
m-au ntrerupt, nu mi-au rsucit minile la spate, nici mcar nu m-au chemat la KGB pentru
explicatii sau pentru vreo mustruluial. Altceva s-a ntmplat: Semiceast-ni, ministrul KGB, a
nceput s-mi rspundl public si n lips, n postul pe care-1 ocupa, dnd chix n serie cu
retelele lui de subversiune si spionaj din Africa si Europa, el si concentra toate fortele asupra
luptei ideologice, n special mpotriva scriitorilor, principal amenintare pentru regim. El lua
adesea cuvntul la consftuirile ideologice, la seminariile cu agitatorii, n interventiile sale din acel
noiembrie, si-a exprimat indignarea fat de insolenta mea, care mi permitea, de la nltimea unei
scene, s citesc dintr-un roman confiscat. La aceasta s-a redus tot rspunsul KGB!
Fiecare dintre pasii lor mi arta c pasul pe care eu tocmai l fcusem nu era de ajuns.
Acum cutam o ocazie s-i rspund lui Semiceastni. Se rspn-dise zvonul c eu luasem
cuvntul la institutul Kurceatov. ncepur s-mi vin numeroase invitatii unele ipotetice, altele
ferme si precise, si cum veneau le acceptam, afar de cazul c se suprapuneau, n aceste
institutii, directorii preau s fi aranjat totul, s fi
195
rezolvat totul, anunturile erau afisate, invitatiile tiprite si distribuite dar mai era ceva! Undeva
nu se dormea n front, n ultima or, uneori si n ultimul minut, suna telefonul; era comitetul
orsenesc de partid Moscova: Organizati o ntlnire cu Soljenitn s predati carnetul de partid!"
si desi institutiile organizatoare nu erau niscaiva asezminte din vreun fund de provincie
(institutele de cercetri stiintifice Nesrneianov, Karpov, Cernogolovka lui Se-mionov, Facultatea
de Mecanic si Matematic a Universittii de Stat din Moscova, Institutul Bauman, Institutul
Central de Studii Aero-hidrodinamice, Marea Enciclopedie), nimeni nu avea forta de a protesta, si
academicienii-protectori1 nu aveau nici curajul pentru asa ceva. La institutul Karpov,
contramandarea a venit asa de trziu nct existase timpul ca s fiu adus aici, dar se si afisase
anuntul: ntlnirea se amn din cauza mbolnvirii scriitorului". Iar directorul Bibliotecii Centrale
de stiinte Sociale, cuprins de spaim, a amnat-o el singur: i se telefonase c la ntlnire va asista,
incognito, un general KGB si c, n consecint, acestuia va trebui s i se rezerve un loc.
Trziu mi-am dat seama c m artasem prea rezervat cu cei de la institutul Kurceatov; acum
cutam un loc de unde s-i rspund lui Semiceastni, dar toate usile mi erau trntite n nas: a-
ntrcat blaia, puiule! O sedint, n-aveam nevoie dect de o sedint pentru ca mcar o dat s i-o
spun de la obraz dar era trziu! n viata mea n-am resimtit att de acut lipsa de libertate a
cuvntului!
si deodat, de la Institutul de Orientalistic Lazarev, unde cndva mi se interzisese s iau cuvntul
(apoi toti grangurii partidului s-au delimitat de acest gest cic nu de la ei plecase interdictia),
am primit o invitatie presant: s fiu acolo, c nu se amn! Cobornd din trenul de Riazan m-am
dus direct la ntlnirea respectiv. si, ntr-adevr, n-au amnat nimic (30 noiembrie).
De data aceasta venisem s vorbesd De data aceasta venisem cu un discurs pregtit si nu
trebuia dect s prind momentul cnd s intervin. Am citit dou capitole din Pavilion, s-au strns
cteva zeci de nsemnri, si, pornind de la una dintre ele, m-am grbit, nainte ca vreunul s m
dea jos de pe acest podium, s clamez si s dezvlui tot ceea ce fusesem mpiedicat s spun n
nou locuri. Al-
1 Membrii Academiei de stiinte desemnati ca presedinti de onoare ai acestor institute. (N.t.)
196
turi de mine. pe scen, se asezaser ctiva ipochimeni de la comitetul de partid oare nu pentru
a scoate din priz microfonul si pentru ca astfel s m reduc pe mine la tcere, dac lucrurile ar
lua o ntorstur foarte proast? Dar nu li s-a ivit prilejul s intre n actiune: cei care sedeau n
sal erau minti ascutite si le era suficient s le vorbesti la modul general, nu era nevoie s insisti.
Reusisem de asemenea s prind de veste c n sal era nu stiu ce mrime de la KGB, poate
chiar cu un magnetofon portativ. Pe seful securittii mi-1 imaginam cum iese n relief pe fundalul
tnarmorean al strvechilor pereti ai lui Lazarev si el, seful, deocamdat nu putea s m
contrazic, n schimb eu puteam s-1 contrazic pe el! si cu o voce sonor, cu un sentiment de
triumf sau, mai simplu, de bucurie, m-am explicat publicului si am trimis cteva sgeti lui Semi-
ceastni. Puscrias amrt n trecut, si poate si-n viitor, nainte de a cunoaste alte celule de izolare
si alt proces cu usile nchise iat c mi se oferea un auditoriu de vreo cinci sute de persoane si
libertatea cuvntului!
Trebuie s v explic de ce, dup ce am refuzat interviurile si interventiile publice, am nceput s
acord interviuri si de ce m aflu aici n fata dumneavoastr. Ca si nainte, eu socotesc c treaba
scriitorului este s scrie, si nu s fac hopa-topa la tribun, si s nu dea explicatii ziarelor. Dar
mie mi s-a administrat o lectie: nu, scriitorul nu trebuie s scrie, el trebuie s se apere. Mi-am
nsusit aceast lectie! Vin aici, n fata dumneavoastr ca s m apr! Exist o Organizatie care n-
ar trebui defel s dirijeze creatia literarsi totusi ea o dirijeaz. Aceast organizatie mi-a
confiscat romanul si arhiva, lucruri care n-au fost niciodat destinate publicrii. Cu toate acestea,
am tcut, am continuat s lucrez n liniste. Dar iat c folosind fragmente extrase tendentios din
arhiva mea, ei au nceput mpotriva mea o campanie de calomnii, calomnii de un tip nou
calomnii de la nltimea tribunei n timpul instructajelor cu usile nchise. Ce-mi rmne de fcut?
S m apr! Atunci iat-m! Priviti: nc triesc\ Priviti: acest cap nc mi st pe umerii (vedeti:
descrie o miscare aproape circular pe axul gtului si totusi fr stirea mea si contra vointei
mele, romanul meu este editat n mod clandestin si difuzat printre oameni alesi pe sprincean ca,
de pild, Vsevolod Kocetov, redactorul-sef al revistei Oktiabr. Atunci, spu-neti-mi, de ce ar trebui
s renunt eu la un lucru care este al meu?
197
De ce n-as putea eu, autorul, s v citesc astzi capitole din acest roman, din acelasi romani
(Strigte: Da!")
Trebuie s fi trit o ndelungat viat de sclav, s te fi plecat nc din fraged copilrie n fata
sefilor, s fi fcut cu toat lumea sus-jos, sus-jos, pentru false aplauze, s fi dat aprobator din cap
n fata minciunii flagrante, s nu fi avut niciodat dreptul de a obiecta, si toate acestea mai nti
ca sclav-cettean, dar apoi ca sclav-pus-crias, cu minile la spate, sub interdictia de a ntoarce
capul, de a iesi din rnd deci trebuie s fi trit aceste experiente pentru a pretui un asemenea
ceas, cnd de la nltimea unui podium te adresezi liber unei asistente de vreo cinci sute de
persoane, uluite si ele de o asemenea libertate.
Pentru prima dat, mi se pare, pentru prima dat n viata mea, simt, vd cum eu nsumi fac
istorie. Mi-am propus s citesc din Cercul capitolele despre demascarea spionilor (patria trebuie
s-si cunoasc spionii), despre nulitatea si pretentiozitatea delegatilor operationali de care se
fcea atta caz. Aproape fiecare replic are n sal efectul unei pulberi care se aprinde! Cu ct
nostalgie a adevrului au trit oamenii acestia! Dumnezeule! Ct nevoie de adevr aveau ei! Mi
se transmite un bilet: aveti n capitolul pe care 1-ati citit o fraz care spune c Stalin nu a permis
Crucii Rosii s se apropie de prizonierii de rzboi sovietici'.'; explicati-o. Contemporani si actori ai
unui nefast rzboi atotcuprinztor, lor nu le-a fost dat s stie dup cuviint cte ceva despre el. n
ce birou existase o minte asa de obtuz nct s nu fi priceput necesitatea acestei cunoasteri?
si iat, n aceast sal, cinci sute de umanisti dintre cei mai luminati, dar ei n-au avut dreptul s
stie. Dragi tovarsi, aceast istorie este, din pcate, putin cunoscut. Molotov, ministrul de
Externe, conformndu-se deciziei lui Stalin, a refuzat s semneze, din partea Uniunii Sovietice,
conventia de la Geneva privind prizonierii de rzboi si s fac vrsmintele respective ctre
Crucea Rosie international. Ai nostri erau n felul acesta singurii prizonieri din lume care erau
abandonati de patria lor si care, hrniti numai cu ciorba lung nemteasc, erau condamnati s
moar de foame.. .*
Oh, mi se pare c ncepe deja s-mi plac situatia nou n care m aflu dup ce mi-am pierdut
arhiva! Aceast mpotrivire deschis
* n rspunsul" su, Semiceastni va declara c eu afirmasem calomnios c noi i-am lsat pe
prizonierii germani s moar de foame.
198
si mndr, acest drept recunoscut de a gndi cu propriul meu cap! Mi-ar fi poate chiar penibil,
aproape chiar imposibil s mai fiu calm ca nainte. Acum mi s-a revelat sensul superior si
misterios al acelui ru cruia eu nu-i gseam justificare, al acelui zvcnet al Ratiunii Supreme pe
care noi, cei mici, nu-1 puteam prevedea: aceast nenorocire nemaipomenit mi fusese trimis
pentru a-mi rpi posibilitatea de a m ascunde si de a tcea, pentru ca din disperare s ncep a
vorbi si a actiona.
Cci se apropiau scadentele...
Mi-am nceput aceste relatri evocnd modul n care dintr-un om ca toti oamenii devii conspirator,
putin cte putin, pe neobservate, pn ce ntr-o bun dimineat te trezesti: he, he, dar eu snt
deja... si tot asa a fost si pentru mine, datorit acestui dureros esec care m adusese n pragul
arestrii sau al sinuciderii, si apoi, punct cu punct, cuant cu cuant, de la o sptmn la alta, de
la o lun la alta, m-am dumirit, m-am tot dumirit ferice de cel n stare s dezlege mai repede
cifrul ceresc, asta la mine a mers ncet, asta la mine a durat si ntr-o bun dimineat, m-am
trezit si eu om
liber ntr-o tar liber!!!
***
Astfel m-am afirmat cu a doua interventie, chemnd la lupt ca si cnd de-acum ncolo n-aveam
s mai fac altceva dect s m produc si chiar n acele zile, fr s las urme, dar totusi fr a-
mi tia barba de data aceasta, m-am afundat din nou n ndeprtata mea ascunztoare, ntr-un
fund de provincie s lucrez! s lucrez! deoarece scadentele se apropiau si eu nu eram gata
sa le fac fat, nc nu-mi fcusem datoria pe de-a-ntregul.
Socoteam c acum cu tot deranjul acesta mi-am asigurat trei luni de liniste, pn la primvar.
Asa s-a si ntmplat. Din decembrie pn n februarie am fcut ultima redactare a Arhipelagului
completnd, refcnd si redactilografiind 70 de coli de autor n 81 de zile pe deasupra mai fiind
si bolnav, singur fcndu-mi focul la sob si pregtindu-mi mncarea. Astea nu le-am fcut eu,
astea au fost opera minilor mele!
Dar n calculul meu intra si faptul c de Anul Nou 1967 va exploda o alt grenad, primul meu
interviu, un interviu acordat corespondentului japonez Sedze Komoto. Mi-1 luase la jumtatea lui
noiembrie si trebuia s-1 publice de Anul Nou, dar zilele de ianuarie treceau si tranzistorul din
brlogul meu troienit nu-mi aducea
199
nici un ecou despre acest interviu, nici de la postul japonez, care se auzea de minune, nici de la
posturile occidentale, nici chiar de la postul de radio Svoboda".
Interviul fusese realizat n noiembrie: pe neasteptate si, potrivit criteriilor oficiale, ntr-o manier
insolent. Existau niste reguli bine stabilite pe care trebuiau s le respecte si corespondentii
strini, dac nu voiau s-si piard postul la Moscova, si, cu att mai mult, cettenii sovietici.
Scriitorii trebuiau s aib dezlegare de la sectia relatii externe a Uniunii Scriitorilor (toate sectiile
de relatii externe" ale tuturor institutiilor snt filiale ale KGB). Aceste reguli, a fost o vreme cnd nu
le cunosteam deloc si, n prezent, nu tineam defel s le cunosc. Noul meu rol presupunea
extrateritorialitate si impunitate.
Dup cum era obiceiul, S. Komoto trimisese n dou exemplare cererea de interviu: unul mie si
unul sectiei relatii externe, n privinta mea, acolo nu si-a fcut nimeni nici o problem: se stia c
renuntasem de mult vreme la orice interviu. Dar eu, de mai bine de un an, voiam s pun capt
acestei renuntri; voiam, chiar din ziua acelei confiscri, s vorbesc ntr-un interviu despre cele
ce se ntmplau cu mine. si, iat, ajutorul se ivi pe neasteptate: un corespondent japonez (nu de
genul acestor occidentali rufctori, dar n acelasi timp perfect occidental el nsusi) m ruga, n
caz c nu doresc s-1 ntlnesc personal, s-i rspund n scris la cinci ntrebri, mi ddea adresa
si numrul su de telefon din Moscova. Chiar numai aceste cinci ntrebri pe mine m aranjau din
plin: era printre ele una referitoare la Pavilionul cancerosilor (cu alte cuvinte, zvonul ajunsese
pn destul de departe) si una referitoare la planurile" mele de creatie". Am pregtit deci un
rspuns scris [1]. Totusi nu m-am hotrt s merg pn la a crea o situatie exploziv, pn la a
anunta lumii ntregi c mi se puseser sub lact romanul si arhiva. Dar am enumerat cteva dintre
scrierile mele, spunnd c nu puteam s le gsesc un editor. Dac n urm cu trei ani era btaie
pe acest autor si era editat n toate limbile si dac n prezent, n propria lui patrie, el nu putea
gsi editor", atunci nu cumva ceva era nc neclar?
Dar cum s-i transmit corespondentului rspunsul meu? S-1 expediez prin post? Probabil va fi
interceptat si nici mcar nu voi sti c n-a ajuns la destinatar. S rog pe careva dintre prietenii mei
s mearg s vre scrisoarea n cutia postal de pe palierul corespondentului? Probabil c
acesta locuia ntr-o cas special, su-
200
pus nc de la intrare supravegherii si fotografierii (eu nc ru stiam: acolo era militie, si de
altminteri nu era permis nimnui s intre). Deci, trebuia s ne ntlnim, si, dac tot ne ntlneam,
de ce s nu dau un interviu prin viu grai? Dar unde s ne ntlnim? La Riazan n-o s-1 lase pe el
sa vin; la Moscova, nu puteam s expun represaliilor locuinta cuiva. si atunci am ales varianta
cea mai ndrzneat: la Casa Central a Scriitorilor (CCS)! n ziua dezbaterii asupra Pavilionului
cancerosilor, dup ce am inventariat destul de bine ncperile, 1-am sunat pe japonez prin
telefonul automat si i-am propus interviu pentru a doua zi la amiaz la Casa Central a Scriitorilor
(CCS). O asemenea invitatie suna foarte oficial si el s-a gndit probabil c eu obtinusem toate
autorizatiile de acolo de unde trebuia. Mi-a telefonat traductoarea lui (controlat, desigur, de
KGB), aceasta a retinut de la Agentia de Pres Novosti (APN) un fotograf care s nregistreze pe
pelicul interviul la CCS, toate acestea sunau de asemenea foarte oficial si nici la APN nu puteau
s se iveasc ndoieli.
Eu am sosit la CCS cu treizeci de minute nainte de ora stabilit. Era o zi lucrtoare, dintre
scriitori nu era prezent nici unul, din animatia si tensiunile de ieri, nici o urm; niste lucrtori
duceau niste scaune intrnd si iesind pe usile exterioare larg deschise, n locul unui japonez
negricios apru o tnr rusoaic blond care se ndrept spre micul birou al administratorului;
am auzit pronuntn-du-mi-se numele, am prins-o ca din zbor si am rugat-o s-i cheme pe japonezi
(cci, n realitate, erau doi si asteptau ntr-o masin). Portarii erau aceiasi de ieri, cnd m
vzuser n vestibul n centrul atentiei tuturor, si le-au sunat autoritar vorbele mele: Dnsii snt
pentru mine." (Am aflat ulterior c pentru intrarea strinilor n CCS este nevoie de fiecare dat de
o aprobare special din partea administratiei.) I-am invitat n foaierul linistit, garnisit cu covoare si
cu fotolii si sofale moi, si mi-am exprimat speranta c modestia cadrului nu va afecta ntlnirea
noastr de lucru, n acest moment, reporterul fotograf de la APN sosi si el ntr-un suflet, tr mai
aproape de noi imensele lmpi-reflector pe care le gsise aici la CCS, si interviul nostru de
douzeci de minute se derula n lumina bli-turilor. Administratia casei si-a dat seama c aceast
actiune nu figura n program, dar n-avea motive s-i pun la ndoial caracterul respectabil,
important si, prin urmare, licit.
201
Komoto vorbea destul de bine ruseste, asa c traductoarea nu era dect de form, nu traducea
nimic. La sfrsitul ntrevederii se lmuri si aceast particularitate: Komoto mrturisi c si el
petrecuse trei ani n lagrele noastre din Siberia! Atunci, dac si el este un fost detinut, poate c
a fcut o strpungere magistral prinperdeaua de fum din cursul conversatiei noastre! si cu att
mai mult trebuie s fi nteles el tot ceea ce rmsese nespus. Ne-am desprtit cordial.
Iat ns c a trecut o sptmn, au trecut dou dup Anul Nou, si tranzistorul n-a adus pn n
singurtatea mea nici un sfert de ecou, nici o ct de mic fraz despre interviul meu! Totul n-a fost
dect o pierdere de timp? Ce s-a ntmplat deci? I-au pus bete-n roate lui Komoto, 1-au
amenintat? Sau redactorul-sef al ziarului su n-a vrut s strice atmosfera general de destindere
din relatiile japono-sovietice? (Postul lor de radio n limba rus se exprima edul-corat-lingusitor.)
Nu exista dect un singur lucru pe care eu nu-1 puteam admite: ca interviul meu s fi fost publicat
n termenul prevzut si n integralitatea lui, n cinci milioane de exemplare, pe un sfert de pagin,
m rog, fie si n hieroglife japoneze, si ca n Occident s nu-1 fi remarcat nimeni! n legtur cu
revolutia cultural" din China, n fiecare zi, toate posturile de radio din lume i citau pe
corespondentii japonezi, deci le parcurgeau ziarele dar de interviul meu nu pomenea nimeni!
Era aici vorba de un semn cum c gloria pe aceast lume este att de trectoare si c de mult
vreme pe occidentali i durea n cot de un rus oarecare care, timp de dou sptmni, i gdilase
cu un best-seller prost tradus despre viata din lagrele de concentrare staliniste? Era vorba si
despre asta, desigur. Dar dac s-ar fi auzit undeva, fie si n Polinezia sau n Guineea, c un
publicist grec de stnga nu-si gsea n Grecia un editor care s-i publice un paragraf iesit din
pana lui, imediat Ber-trand Russell, Jean-Paul Sartre si toti laburistii de stnga ar fi fcut pur si
simplu un tapaj monstru, si-ar fi exprimat nencrederea n premierul englez, 1-ar fi nfierat pe
presedintele american, ar fi convocat ndat un congres international pentru anatemizarea
clilor greci. Dar faptul c unui scriitor rus, pe care Stalin nu-1 sugrumase complet si care se
afl cu un picior n groap, continua, n epoca, nu-i asa, a conducerii colective, s fie sugrumat,
acest fapt nu putea s le ofenseze filozofia lor de stnga: dac te sugrum n tara comunismului,
nseamn c asa o cere progresul!
202
ntr-o deplin singurtate de mai multe luni de zile, ce spornic lucrezi, ce limpede gndesti!
Adevratele dimensiuni, ponderi si corelatii ale lucrurilor si problemelor ies asa de bine la iveal,
n nclestarea muncii nentrerupte din iama aceea, am descoperit c, apropiindu-m de vrsta de
cincizeci de ani, voi fi terminat n-1" din opera mea tot ceea ce intentionasem s scriu de-a
lungul unei vieti, afar de ultima si cea mai important carte: R-171. Liceul l terminasem cu
treizeci de ani n urm. Acest roman ncepuse nc de-atunci s se elaboreze, s se
limpezeasc, s se maturizeze si s se acumuleze n mine, totdeauna reprezentase scopul
esential al vietii mele, dar practic nc nu m apucasem de treab, totdeauna survenise cte un
obstacol care m obligase s-o amn pentru mai trziu. Iat ns c se apropia n sfrsit vremea s
m apuc de lucrarea visurilor mele; de-abia m-am asezat s sortez acele crti si acele nsemnri
c palmele ncepur s-mi ard de nerbdare.
si iat acum, n Ascunztoare, ntr-o liniste aproape de necrezut n secolul nostru, contemplnd
brazii mpovrati ca de boboteaz cu o zpad ncremenit, urma s fac una dintre alegerile cele
mai importante ale vietii mele. O cale era aceea de a crede ntr-o bunstare neutr, pe msura
mprejurrilor exterioare (acestea nu m ating) si, n anii putini la numr ce-mi vor mai fi ngduiti,
de a continua s-mi tin gura ct mai mult si s scriu, s scriu cartea mea capital care pn n
prezent nu i-a fost dat nimnui s-o scrie si cine nc si cnd o va mai scrie? Dar, pentru
aceast lucrare, aveam nevoie de sapte sau zece ani.*
Calea a doua era aceea de a ntelege c pot s-o duc asa un an, doi, dar nu sapte. De a-mi
submina eu nsumi si mai departe aceast nseltoare bunstare exterioar. De a nu mai face pe
strutul, de a-mi scoate capul din nisip. De bun seam, surik cel de fier", nici el nu doarme, se
fofileaz acolo, pe ci lturalnice, spre putere, si unul dintre primele sale gesturi va fi acela de a
m descptna. Iat deci c, n ajunul angajrii mele la lucrarea cea mai drag mie, trebuie s
pun deoparte pana si s risc. S risc a-mi pierde si pana, si mna, si vocea, si capul. Sau s-mi
stric att de iremediabil si att
1 Opera pe care autorul proiecta s-o scrie despre revolutia din 1917. (N.t.) ' Estimarea mea este
nentemeiat. Lucrarea aceasta nu se poate face nici
in douzeci de ani. si, n general vorbind, nici nu poate fi dus pn la capt.
(Adnotare din 1978)
203
de zgomotos relatiile cu puterea, pentru ca prin asta s m consolidez? Nu acolo m mpinge
destinul? S nu-1 oblig s repete avertismentul. Noi toti, de-a lungul attor decenii, cu calculele
noastre personale si cu treburile noastre foarte importante, ne-am menajat gtlejurile si n-am fost
n stare sa slobozim un strigt nainte de a ne vedea bgati n sac.
Eu stiam nc din toamn c s-a amnat din nou congresul scriitorilor, de data aceasta pentru
luna mai. Asta venea la tanc! (Dac ar fi fost n decembrie, nu m-as fi rupt de Ascunztoare, de
Arhipelag si nu as fi adresat scrisoare congresului.) Pentru c interviul nu m ajutase cu nimic,
nu-mi rmnea dect s adresez o scrisoare congresului. Nu trebuia dect s fiu mai explicit de
data aceasta si s strig mai cu fort.
Infinit de grele snt toate aceste nceputuri, cnd simplul cuvnt trebuie s urneasc din loc blocul
inert al materiei. Dar n conditiile n care toat aceast materie nu mai este a ta, nu mai este a
noastr, alt cale nu exist. si totusi si de la un singur strigt se pornesc uneori avalansele n
munti.
Da, n-are dect s m zguduie si pe mine. Poate c numai prin efectul acestor zguduiri voi
ntelege sufletele zguduite ale anului 1917?
Nu soarta caut capul, ci capul si caut soarta.
Scopul meu cel mai nemijlocit era s dau un plus de trinicie pozitiei mele terminnd si difuznd
partea a doua a Pavilionului cancerosilor. Plecnd pentru iarn, o lsasem aproape terminat.
Rentorcndu-m n lumea glgioas, trebuia s-o duc la bun sfrsit.
Dar o datorie de onoare mi cerea n plus ca, nainte de a o lansa la samizdat, s i-o art totusi lui
Tvardovski, desi era clar dinainte c prin aceasta se pierdea o lun de zile, n situatia n care pn
la congres nu mai era prea mult timp. Ca s cstig timp, i-am rugat pe ctiva, mai apropiati mie,
s-i duc lui Tvardovski, cu o lun mai devreme, o variant intermediar, incomplet finisat,
nsotit de o scrisoare pus pe hrtie, chipurile, n pdurea de la Riazan:
Drag Aleksandr Trifonovici!
Mi se pare just s v propun s fiti primul... cititor al prtii a doua, dac doriti acest lucru... Textul
va fi supus si unei slefuiri; deocamdat nu propun ca nuvela s fie citit de ntreaga redactie... M
folosesc de ocazie pentru a v asigura c, iat, colaborarea noas-
204
tr ratat pentru prima parte nu mi-a influentat cu nimic atitudinea fat de Novi mir. Eu, ca si
nainte, urmresc cu deplin simpatie pozitia si activitatea revistei... (Aici am exagerat, desigur)...
Dar atmosfera general a literaturii este prea nbusitoare pentru mine pentru ca s-mi pot
permite s m mentin n continuare pe pozitia de pasivitate pe care m-am situat timp de patru
ani..."
Altfel spus, nu-i ceream s-mi spun dac m poate publica. Dup disputa noastr si dup
aceast ruptur de o jumtate de an, nu-i propuneam lui Tvardovski dect s-si arunce o privire.
n ce priveste ncadrarea n timp, lucrurile s-au aranjat de minune: n martie 1967, dup ce m-am
ntors si am fcut ultimele retusuri la partea a doua, am constatat c la Novi mir aceasta fusese
citit nu numai de A.T., ci si de toti ceilalti; n acest caz nu-mi r-mnea dect s iau not de
refuzul lor, de renuntarea lor la orice pretentii ulterioare asupra nuvelei mele. ntr-un an, cinci
reviste sovietice refuzaser s publice pn si capitolul cel mai inofensiv din prima parte: Dreptul
la tratament" (o revist din Taskent n-a vrut s-i fac loc nici mcar ntr-un numr de binefacere,
fr remunerare pentru autori); apoi partea nti, n totalitatea ei, a fost ntmpi-nat de acelasi
refuz de Prostor (prin trgnri lase) si de Zvezda (n portretul lui Rusanov e mai mult ur dect
miestrie" si ura, nu-i asa, n-a avut niciodat acces n paginile crtilor sovietice!; ntoarcerile
asupra trecutului dau senzatia c, de pild, cultul personalittii a acoperit complet tot ceea ce a
fcut bun poporul sovietic" furnalele nalte, nu-i asa, compenseaz din plin moartea a milioane
de oameni si pervertirea general; si ar fi de dorit s se vad mai clar deosebirea dintre pozitiile
autorului si cele ale tolstoismului" cu att mai mult n-ar fi publicat ei nici mcar un rndulet din
Lev Tolstoi!)
Fiecare dintre aceste refuzuri tia una dup alta sforile cu care era legat aerostatul nuvelei mele.
Rmsese ca ultima sfoar s-o taie Tvardovski, si atunci nici o piedic nu va mai sta n calea
nuvelei mele, nerbdtoare s-si ia zborul.
Ne-am ntlnit pe 16 martie, n ce m priveste, m-am prezentat vesel si foarte radios, el m-a
ntmpinat abtut, sovielnic, n mod normal ar fi trebuit s vorbim despre partea a doua, dar ntr-
o or si jumtate de conversatie ntre patru ochi aceast tem a fost cel mai putin abordat.
205
n forul meu interior, mi alesesem drumul si, plin de elan, mergeam la ntlnire cu destinul. Vznd
starea de deprimare a lui A.T. m simteam ndemnat s-i ridic moralul, n ultimul timp, el suferise
cteva nfrngeri pe linie de partid si de serviciu: la congresul al XXIII-lea nu-1 mai aleseser n
CC; n prezent, nu i se mai admitea candidatura la Sovietul Suprem al RSFSR (poporul 1-a
respins", dup cum a explicat Diomicev); pierznd aceste posturi, el devenise si mai neputincios
n fata unei cenzuri agresive care-i sf-sia, dup cum i se nzrea ei, foile gata culese ale revistei;
se strn-gea latul si n jurul lui Tiorkinpe lumea cealalt: Teatrul de satir prezenta piesa din ce n
ce mai rar si se pregtea s-o scoat complet din repertoriu; si de curnd, CC, printr-un gest
intempestiv si de nenteles, trecnd peste Tvardovski, fr mcar s-1 previn, l lsase fr doi
dintre adjunctii cei mai fideli Dementiev si Zaks: asa cum odinioar de la KGB oamenii nu se
mai ntorceau acas, tot asa si acestia doi nu s-au mai ntors de la CC la locul lor de munc
anterior.* Din punct de vedere administrativ, aceast msur era un scuipat aruncat n obrazul lui
Tvardovski si al ntregii redactii, dar n esent era si un fel de a tia sforile, de a lsa pist liber
pentru decolare, fiindc victimele acestei destituiri erau n acelasi timp, n interior, doi gardieni
foarte vigilenti care ferecau energia lui Tvardovski. Dar A.T. obisnuia asa de mult s se sprijine pe
Dementiev, credea asa de tare n calittile de om de actiune si n diplomatia lui Zaks, era asa de
legat de ei, iar forma n care se fcuse concedierea acestora era asa de grosolan, chiar pentru
ceilalti colaboratori ai redactiei, nct acestia au fost ct p-aci s demisioneze n bloc n semn de
protest; A.T., el nsusi, n-a fost niciodat att de aproape de a renunta la responsabilittile legate
de redactie, (n fond, adversarii fcuser un calcul destept. si poate c nc fceau acest
rationament: fr zvoarele interioare care s-o tin n fru, infanteria lui Novi mir va trage toate
cartusele si se va autodistruge.)
Eu percepeam altfel retragerea lui Dementiev si Zaks: o purificare a revistei, si nimic altceva. Dar
era pierdere de timp ncercarea de
* De altfel, nc mult vreme si cu un aer de mai mare jalea, Dementiev, cu vocea necat n
lacrimi, va mai trece pe la redactie. Aici, el niciodat nu lucrase pentru salariu, el ducea la
ndeplinire o sarcin obsteasc, iar acum, cu sigurant, s-ar fi nhmat la treab fr nici o
pretentie bneasc.
206
a-l convinge de aceasta pe Tvardovski. Nici ncercarea de a-i convinge pe colaboratorii lui n-a dat
mai multe rezultate, n toate celelalte privinte m strduiam acum s-1 remontez pe A.T.: i
spuneam c scoaterea lui din CC si din Sovietul Suprem nu nsemnau pen-tru el o cdere n
dizgratia societtii, ci o eliberare n sensul do-bndirii unei mai mari independente sufletesti. si
A.T. rspunse imediat c el nu-si regret ctusi de putin scoaterea din acele functii si c aceasta
chiar l bucur. (Era deja bine c vorbea n felul acesta. Chiar ntr-una dintre acele zile, aflndu-se
n stare de ebrietate pe aleea Stolesnikov, l oprise pe un oarecare colonel Rba, cruia i se
plnsese, bietul de el, de toate cte le ndura.)
Eu: Cu att mai bine! Snt bucuros s vd c o luati asa, c ati dobndit deja libertatea
interioar. (O, dac!)
El (fr s-i suflu eu): Sau faptul c nu mi-au dat mica medalie!1 (Cu o lun n urm, steaua
de aur fusese acordat lui so-lohov, Fedin, Leonov, Tcina, iar lui, primul poet al Rusiei cci,
m rog, lucrurile erau astfel fixate dup tabelul rangurilor nu i s-a dat nimic; n cazul lui tabelul
a fost nesocotit din cauza gesturilor ndrznete pe care le fcuse n mod public.) Sobolev
boceste, dar eu m bucur c nu mi-au dat. Ar fi fost o rusine pentru mine. (Nu sun sincer.)
Eu: O rusine, desigur, ntr-o asemenea companie!
Astfel, n ciuda faptului c nu ne vzusem de opt luni si rm-seserm aproape certati, n ciuda
aerului ofensat cu care m ntm-pinase la nceput, n ciuda temerii pe care o aveam amndoi de
a nu ne deranja din nou unul pe altul, a temerii de a nu ne stingheri din nendeninare
conversatia se desfsur liber de data aceasta, interesant att pentru el ct si pentru mine: nu
ncercasem eu ntotdeauna s-i fac s-si scoat mcar botnita pe care si-o puseser de bun
voie si nesiliti de nimeni?
A.T. ncepu s-mi povesteasc de-a fir a pr de ce nu si-a dat demisia n legtur cu Dementiev
si Zaks; cum chiar acestia 1-au deconsiliat de la asa ceva; cum acolo sus i s-a spus: demisia
dumneavoastr ar fi un gest antipartinic. si-mi mai povesti cu candoare ct de inspirat si de
judicios reorganizase el redactia revistei si cum Doros, Aitmatov si Hitrov gsiser exact aceiasi
termeni (?) m voi considera onorat" pentru a accepta propunerea lui de
..Steaua de aur", insign a distinctiei de Erou al Uniunii Sovietice". (N.t.)
207
a face parte din colectivul de redactie. si de asemenea, cum se des-fasurase n ajun, la
secretariatul uniunii, o dezbatere asupra revistei (dup un articol injurios aprut n Pravdd): n
ciuda asteptrii generale, decent si pasnic.
si, dup un asemenea tur de orizont, din toate acestea se degaja nu amrciune, ci bucurie: de
cte ori nu-si dovedise revista capacitatea de a-si tine capul deasupra apei! Altminteri, ce s-ar fi
n-tmplat? Altminteri, valurile s-ar fi mpreunat deasupra ei si fclia s-ar fi stins.
Dar, pe acest fundal de cer trandafiriu, iat ce-1 nelinistea pe A.T.: ieri, la secretariat, G. Markov
spusese c Pavilionul cancerosilor era deja publicat n Occident. si unde nu-mi arunc o privire
ameninttoare Redactorul-sef. (si-a lsat barb... Frmele nu el nsusi si le-a strecurat peste
hotare?...) n acest moment, A.T., n virtutea dreptului celui mai vrstnic, mi aminti c, iat, chiar
un oarecare (n-o f avut si el nume) organ burghez (mai aproape de conceptia mea de ins fr de
partid, organul cu pricina avea autoritate mai mare) scrisese c felul de a actiona al lui Siniavski
si Daniel era, desigur, nedemn de Soljenitn.
Iat care a fost rspunsul meu: Eu nsumi nu intentionez s trimit ceva n strintate. Dar crtile
mele nu le voi ascunde de compatriotii mei. Lor le-am dat s le citeasc, le dau si le voi da!
A.T. oft. Dar recunoscu cu ntelepciune:
La urma urmelor, acesta este dreptul autorului.
(Dac e s-o spunem p-a dreapt!!)
Dar de unde putea s vin acest zvon? Am ncercat s-i explic. Un capitol din Pavilion, respins de
multe reviste sovietice, fusese ntr-adevr publicat n strintate si anume de ctre organul
central al partidului comunist slovac Pravda. Da, apropo! Am dat un interviu zilele acestea unor
corespondenti slovaci, vreti s v povestesc? Da, trebuie s spun de asemenea c n noiembrie
am acordat un interviu unui japonez, nu v-am povestit... (Am auzit spuse Tvardovski dnd
posomorit din cap. Ai transmis ceva ilegal la ambasada japonez...") Da! Nu-i asa, nu ne-am
vzut de opt luni, si mine A.T. pleac n Italia, trebuie s fie informat despre noua mea manier
de a actiona: cci n prezent m comport cu totul altfel! Haideti s v povestesc!...
Dar A.T. nu manifest nici un fel de interes fat de conversatia noastr. Se apuc s-1 sune pe
secretar, s ia legtura cu Surkov,
208
cu Bajan, cu toti aceia despre care, cu o jumtate de or n urm, spusese c el n-ar paste
vacile cu ei...": de fapt, chiar cu acestia urma s plece mine ca s salveze COMESCO.1 mi
aminteam cum, prin interviul acordat de el la Paris n toamna lui 1965, A.T. dduse de nteles c
nu era cazul ca lumea s-si fac griji n legtur cu soarta mea. Acum i-am spus foarte rspicat
ct de mult l uram pe Vigorelli pentru faptul de a fi mintit n Occident cum c de curnd se
ntretinuse amical cu mine si c aflase din gura mea c romanul si arhiva mi-au fost restituite, n
felul acesta, el ajutase regimul s m reduc la tcere. (Cu alte cuvinte: dumneavoastr, mine,
acolo, s nu dati un asemenea ajutor!...)
Dar iat ce fac eu acum: dau manuscrisele spre examinare la sectia proz...
A.T. d din cap: Nu trebuia s le dai.
... dup care fac lecturi n public...
A.T. se ncrunt: Foarte ru. La ce bun? Cu abruptele dumi-tale luri de pozitie pui n pericol
revista Novi mir. Mereu ni se reproseaz: iat pe cine ati educat, iat pe cine ati scos n lume!
(Dar, Dumnezeule, nu numai eu, ci toat literatura rus trebuie s tac si s se subordoneze,
numai pentru ca Novi mir s nu primeasc reprosuri si s nu ajung n situatia de a fi trimis la
fund?...)
Eu v apr si pe dumneavoastr! De la nltimea podiumului, explic cu voce tare, ca s stie
lumea de ce numerele dumneavoastr ntrzie cte dou-trei luni: din cauza cenzurii!
Nu trebuie s explici! spuse el si mai ncruntat. Mi s-a spus c, n general, dumneata faci
afirmatii contra mea...
Contrai si ati putut s credeti asa ceva?
Fie! Dar eu n-am s-i fiu adversar mi-am zis eu atunci. (El crezuse! Numaidect crezuse!
Bietul Trifonci! Dar se va
purta mai nobil!... n asta si const prietenia.)
Dar unde era n toat aceast conversatie Pavilionul cancerosilor! Era totusi, n doze mici: dou
fraze aci, dou paragrafe acolo.
Pentru partea a doua a Pavilionului, el avu cele mai alese cuvinte de laud; dup prerea lui,
aceasta era de trei ori mai bun dect partea nti. Dar, vedeti dumneavoastr...
(stiu, la ora actual, tocmai la ora actual, conditiile snt de-asa natur, situatia este de-asa
natur... Dragul meu Aleksandr Trifonci!
1 Asociatia european a scriitorilor. (N.t.)
209
stiu! si nici nu v cer s-o publicati! Aprati-v revista! V-am dat nuvela, dar numai pentru ca s nu
v suprati! Nu am dat-o si redactiei!)
... Dar, vezi dumneata, am s-ti spun un lucru: chiar dac publicarea ar depinde n ntregime
numai de mine eu tot n-as publica acea scriere.
Iat, deja m doare s aud chestia asta, Aleksandr Trifonci! Asadar, pentru ce?
Din ceea ce scrii rezult c dumneata nu accepti puterea sovietic. Nu vrei s-i ierti nimic
puterii sovietice.
Aleksandr Trifonci! Acest termen de putere sovietic" a nceput s fie ntrebuintat gresit. El
nseamn puterea deputatilor oamenilor muncii, numai a lor, puterea aleas n mod liber de ei si
controlat n mod liber de ei. Eu snt cu toat fiinta mea pentru o asemenea putere!... Dar, uitati,
secretariatul Uniunii Scriitorilor cu care dumneavoastr n-ati vrea s pziti vacile mpreun... si
el este puterea sovietic?
Da, spuse el cu un amestec de tristete si demnitate. ntr-un anumit sens, si ei snt puterea
sovietic si de aceea trebuie s te ai bine cu ei si s-i sprijini... Dumneata nu vrei s uiti nimic!
Dumneata ai o memorie prea bun!
Haideti, A.T.! Memoria artistic este baza creatiei artistice! Fr aceast memorie, cartea nu
mai e carte, este minciun!
Dumneata nu dai dovad de o autentic grij pentru poporl (Ce-i drept, eu nu snt bun cu
autorittile^ Lasi impresia c nu vrei ca treburile n colhozuri s mearg mai bine.
Dar, A.T. n toat cartea nu e nici un cuvnt despre vreun colhoz. (De altfel, nu eu le-am
inventat, de ce ar trebui s le port de grij?...) Dar ceea ce planeaz cu adevrat asupra nuvelei
este sistemul concentrationar. Este adevrat! Nu poate fi sntoas acea tar care are n trupul
ei o asemenea tumoare! stiti c aceast tumoare, ct pe-aci s se resoarb n anii 1954-'55, a fost
din nou zgndrit de Hrusciov, si anume chiar n anii congreselor al XX-lea si al XXII-lea? si cnd
vrsa lacrimi pe Ivan Denisovici al nostru, Nikita Sergheevici tocmai nfiintase niste lagre cu
nimic mai blnde dect cele staliniste.
Continuu s povestesc. El ascult atent. si, totusi:
210
Dar ce propui dumneata n locul colhozurilor? (Pi nu era asta problema" pus de
Matrional...) Trebuie s crezi n ceva. Dumneata nu ai nimic sfnt. Trebuie s faci niste concesii
puterii sovietice! La urma urmelor, n-are sens s fii contra. Nu exist bici cu care fierul toporului
s-1 despici.
Atunci, topor contra topor, A.T.!
 Dar n tara asta nu exist opinie public!
V-nselati, A.T.! Ea deja exist! Ea creste!
M tem s nu-ti confiste Pavilionul cancerosilor, asa cum ti-au confiscat romanul.
E trziu, A.T.! Pavilionul deja si-a luat zborul! n cele patru
zri!
(nc nu. Pentru partea a doua trebuie s stau n banca mea si s astept nc dou luni de zile.
Dar acesta este exact timpul ct a mai rmas pn la congresul scriitorilor.)
ncrncenarea deja duneaz miestriei dumitale. (Dar de ce partea a doua a iesit de trei ori
mai bun" dect aceea pe care el voia s-o publice?) Pe ce mizezi? Nimeni n-o s te publice.
(Da, cu toat conduita mea, ,mai demn dect aceea a lui Siniavski si Daniel". Frumoas
capcan!...)
Degeaba, A.T.! Eu voi muri si orice cuvintel va fi cules, asa cum este, si nimeni nu-1 va
corecta!
si iat, chestia aceasta l jigni profund:
Asta este deja ngmfare. Nimic mai usor dect s-ti imaginezi c tu esti ndrznet si toti ceilalti
snt niste lasi, accept compromisul.
De ce generalizati? Aici nici nu se poate face o comparatie. Eu snt un solitar, snt propriul meu
stpn, iar dumneavoastr sn-teti redactorul unei mari reviste...
Pstrati revista! Pstrati revista... Literatura cumva si fr dumneavoastr. ..
Acestea n-au fost ultimele cuvinte ale convorbirii noastre, care nu s-a terminat nici cu cearta, nici
cu insulte. Ne-am desprtit sobru (el deja cu mintea n alt parte), plngndu-ne unul altuia de
faptul c ideile si educatia noastr erau asa de nereformabile. Un asemenea final era mai la
nltime dect toate celelalte si am fost fericit c totul s-a terminat ntocmai asa: ceea ce ne
desprtea erau nu temperamentele si nici personalittile. Redactor sovietic si prozator rus,
211
:iT3t
noi nu mai puteam s mergem mpreun, pentru c brutal si ireversibil se desprteau drumurile
literaturilor noastre.
A doua zi, el a plecat n Italia, unde n curnd avea s dea un interviu n fata unui vast auditoriu
(spera oare si de data aceasta c eu n-am s aflu?). I s-au pus ntrebri despre mine: dac este
adevrat c o parte dintre scrierile mele circul din mn-n mn, dar nu se public; dac este
adevrat c am scrieri pe care nu ndrznesc s le scot din sertar.
Eu prin sertarul lui n-am umblat a rspuns popularul redactor (ntr-adevr, cu umblatul prin
sertare se ocup KGB). Dar, n general, el nu are nici o problem. L-am vzut chiar n ajunul
plecrii mele n Italia (dovad a prieteniei care ne leag si a autenticittii cuvintelor lui!). A
terminat partea nti a unei noi opere importante (cnd, A.T.? cnd?...), care a fost foarte bine
primit de ctre scriitorii din Moscova (nu trebuia s li se dea"!), actualmente continu s
lucreze. (Dar partea a doua s-a pierdut, A.T.? si cum e cu memoria excesiv"? si cu faptul c el
nu are nimic sfnt"? De ce s nu-i spunem acestui popor catolic c Soljenitn nu are nimic
sfnt"?)
Eram susceptibil de a fi sugrumat n aceste luni si el i ajuta pe cei ce m sugrumau...
Nu rmne nepedepsit un poet cu un stagiu att de ndelungat
n partid.
***
M gndeam la un text de trei ori mai mic. Dar, vai, s-a lbrtat.
Dac am scris, n-am fcut-o dect pentru c n cteva zile scrisoarea mea ctre congres [2] si va
lua zborul si nu stiu ce va iesi din asta, nu stiu nici mcar dac voi mai fi n viat. Va ceda sau
gtul, sau latul.
si este dureros c nu se va mai gsi nimeni pentru a descurca toate astea, pentru a le explica.
Nu eu am imaginat, nu eu am ales tot acest drum el a fost imaginat pentru mine, el a fost ales
pentru mine.
n ce m priveste, eu m apr.
Vntorii stiu c animalul rnit este uneori periculos.
7 aprilie 7 mai 1967 Rojdestvo-pe-Istia
PRIMA COMPLETARE
Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOU
Iat deci ce aluat gonflabil snt memoriile: pn dai ortul popii, s tot scrii si tot nu termini. Cci tot
timpul se produc evenimente noi de unde necesitatea completrii. si blamndu-m pe mine
nsumi pentru aceast fastidioas minutiozitate, mnnc din timpul cititorului si dintr-al meu.
Nu pot compara cu nimic aceast stare: usurarea de a fi spus ce ai pe suflet. Cci trebuie s-ti fi
ndoit sira spinrii, o dat si nc o dat si tot asa aproape o jumtate de secol, s fi tcut, s fi
tcut la nesfrsit si apoi s-ti fi ndreptat sira spinrii, s fi rcnit nu de pe acoperisuri, nu n
pietele publice, ci n fata lumii ntregi ca s simti n sfrsit cum universul potolit si armonios se
ntoarce din nou la pieptul tu. De-acum, gata cu ndoielile, cu frmntrile, cu remuscrile, de-
acum, lumina pur a bucuriei! Asta trebuia! Asta trebuia de mult vreme! si perceptia despre lume
s-a luminat ntr-att nct optimismul d pe din afar, desi nc nu s-a realizat nimic.
De altfel, cum se poate spune c nu s-a realizat nimic? Cci aproape o sut de scriitori m-au
sustinut: optzeci si patru ntr-o scrisoare colectiv adresat congresului, si vreo cincisprezece prin
telegrame si scrisori personale (nu le socotesc dect pe acelea ale cror copii se afl n posesia
mea). Nu e uimitor? Nu ndrzneam nici mcar s sper acest rezultat! O revolt a scriitorilor! La
noi! Dup ce trecuse de attea ori nainte si napoi, nainte si napoi, compresorul stalinist!
Nefericit intelectualitate instruit n umanitti! Nu esti tu hidra principal pe care, chiar din anul
1918, au nceput s-o distrug s-o toace, s-o coseasc, s-o otrveasc, s-o strpeasc, s-o
prjoleasc? Se pare c au fcut curtenie radical! Ce ochi enormi si ddeau peste cap, ce
mturi agitau! si tu esti din nou vie?
213
si iat-ne din nou n cresterea ta, neprotejat, dezinteresat, disperat! Tocmai tu, din nou tu,
si nu fratii ti privilegiati, constructori de rachete, atomisti, fizicieni, chimisti, cu salariile lor
asigurate, cu apartamentele lor moderne, cu viata lor cldut! Ar fi cazul ca ei, protejatii, s preia
pe contul lor destinul tu amar, s-ti mosteneasc soarta fr sperant dar nu, cavaleristul nu-
1 poate ntelege pe infanterist! (Unii dintre ei ntrebau: dar ce lucruri a spus el pe care noi nu le
cunosteam? si de ce numai despre probleme literare, iar nu n generali) Ei ne pregtesc pieirea
prin foc, dar pentru pmn-tul nfloritor face s pieri!
Printre semnatarii scrisorii celor 84 erau putine nume-surpriz; despre acestia si asa se stia c o
fac din frond. Dar cu totul surprinztoare a fost telegrama lui Valentin Kataev (oare pentru o
clip s fi avut si el viziunea unei mutatii ireversibile?), apoi a fost scrisoarea lui Pavel Antokolski
ctre Diomicev lansat prin samizdat, scrisoare care desi nu iesea din cadrul terminologiei de
partid, era totusi strbtut de pulsatiile unei inimi cinstite, si, atac virulent la adresa cenzurii,
scrisoarea adresat congresului de ctre Serghei Antonov (perspicace, el m corecta nc de-
atunci subliniind c cenzura moral nu poate fi suprimat). Dar ceea ce a ncoronat toate aceste
gesturi a fost curajoasa si necruttoarea scrisoare a lui Gheor-ghi Vladimov, care mergea si mai
departe dect mine n imnul lui dedicat samizdatului.
si din nou cutia rotund de pe axa girului meu s-a dovedit neputincioas s prevad consecintele
cele mai imediate! Eu scrisesem si difuzasem scrisoarea mea ca unul care urc de bun voie pe
esafod. Le nfruntasem ideologia, dar, mergnd contra lor, duceam la subsuoar propriul meu cap.
mi vedeam n aceasta sfrsitul vietii mele, cu o parte a ei nc neintrat n demolare si rvsire,
era smulgerea ultimului segment al acestei existente mijlocite fr de care noi toti am fi niste
orfani. M dusesem la sacrificiuun sacrificiu inevitabil, la care consimtisem fr bucurie si fr
ntelepciune. Dup cteva zile 1-am auzit pe V. Kaverin spunnd: Scrisoarea du-mitale, ce
superb miscare pe tabla de sah!" si am constatat cu uimire: Da! Iat surpriza! n realitate, nu era
nicidecum un sacrificiu, ci o miscare pe tabla de sah, o combinatie care, dup doi ani de
persecutii, fcea ca pozitia mea s capete soliditatea unei stnci.*
* Abia dup un mare numr de ani am nteles eu ce fel de pas era acesta n realitate: cci
Occidentul m remarcase si ncepuse a m urmri foarte atent
214
Fericit situatie! n sfrsit m aflam pe o pozitie potrivit firii mele, potrivit originii mele! n sfrsit
puteam s nu m mai agit, sa nu mai caut, s nu mai fac plecciuni, s nu mai mint, ci s exist
fr a depinde de cineva!
Oare eu nu-i ntelegeam pe marii literaturii noastre si pe mai marii ideologiei? Asa s-ar prea. si
totusi le subapreciasem slbiciunile si ezitrile: m temusem s-mi difuzez scrisoarea prea
devreme, s le dau posibilitatea s contraatace. Nu trimisesem exemplarele respective dect n
ultimele cinci zile, dar as fi putut s le trimit si cu o lun nainte, n mrginirea lor, ei si-asa n-ar fi
gsit ce s-mi rspund, si-asa s-ar fi pierdut cu firea.* De aceea, multi oameni de treab au
primit scrisoarea prea trziu, s-au petrecut cu ea pe drum (pe ansamblu, cenzura interceptase o
treime dintre exemplare)** astfel nct nu s-au strns attea semnturi cte s-ar fi putut strnge, si
sub plafonul slii unde se tinea congresul nu s-a iscat nici o vlvtaie.
La Moscova, scrisoarea mea s-a propagat cu rapiditatea focului. si n Occident a fost publicat la
timp la 31 mai n Le Monde, imediat dup nchiderea congresului, cnd amintirea acestei mari
rusini era nc vie. si, vestit cu putere de clopotele publicittii, a continuat s se rspndeasc n
tot Occidentul, ntrecnd din nou asteptrile mele. (N-avea nici o legtur cu faptul c interviul
acordat japonezilor se soldase cu un esec, ci cu faptul c orice interviu cntreste putin n ochii
opiniei publice, dup cum nteleg eu acum.
datorit nu textului denaturat al lui han Denisovici, ci datorit numai acestei scrisori de rsunet.
Cu un an si jumtate nainte de aceasta, devastarea arhivei mele trecuse absolut neobservat.
Iar acum mi se nota fiecare gest fcut mpotriva Uniunii Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
Mi-a fost necesar mult timp ca s fac lista destinatarilor, stergnd si rescriind fiecare nume.
Scrisoarea trebuia s-o trimit n toate republicile nationale si, pe ct posibil, nu celor mai mari
canalii (de altfel, speranta pe care mi-o puneam n ajutorul nationalittilor din zonele periferice s-a
spulberat nu s-a gsit nici o mn, nici o voce); tuturor scriitorilor autentici; tuturor membrilor
socialmente influenti ai Uniunii Scriitorilor. si, n sfrsit, pentru ca aceast list s nu aduc a
denunt, am mpnat-o chiar cu cteva nume de stabi si de turntori.
Se tinuse totusi cont de aceast eventualitate, se difuzaser n diferite cartiere ale Moscovei, se
puseser n diferite cutii postale, nu mai mult de cte dou scrisori la un loc. Mi-au dat ajutor
cteva persoane (vezi Completarea a cincea).
215
Scrisoarea pe care am adresat-o congresului a fost ns un eveniment n viata noastr intern.)
Chiar si acele rnduri ale scrisorii care contestau experienta european au fost ntelese pe ici pe
colo, ca s nu mai vorbim de cele referitoare la noi, care au fost subliniate si retinute ca atare. si
n timpul unei ntregi perioade prima decad a lui iunie alternnd cu informatiile arztoare
privind rzboiul israelo-arab de sase zile, mai multe posturi de radio din diferite prti ale lumii au
citat, au expus, au citit cuvnt cu cuvnt si au comentat (uneori ntr-o manier foarte mioap)
scrisoarea mea.
Dar mai marii nostri tceau ca mormntul.
si astfel am nceput s am senzatia unei victorii neasteptate, chiar rsuntoare!
Asa stnd lucrurile, mi s-a transmis la un moment dat c Tvardov-ski vrea s m vad de urgent.
Era 8 iunie, n gara Kiev, cu cteva minute nainte de plecarea trenului spre Naro-Fominsk; iat-
m cu minile ocupate cu sacose ncrcate cu provizii, cu saizeci de ou cumprate mai ieftin
si, la telefon, o voce cunoscut pe care n-o mai auzisem de mult mi soptea cu bunvoint, plin
de subntelesuri, c este foarte important, c s las imediat totul si s vin la redactie, mi venea
foarte greu s-mi schimb planurile, s ratez trenul, s m car cu proviziile la redactie (viata
noastr, de simpli muritori, cum o s o nteleag cei crora li se aduce totul pe tav?), dar mai
repede si mai presus de toate astea mi-a picat o fis: de ce avea el atta nevoie s m vad?
Numai ca s m fac s-mi pun cenus n cap spre folosul lui Novi mir dar simpla punere a
unei astfel de probleme era o pur zdrnicie. Dac ns, lsnd s treac vara, acum se reped
s culeag ciuperci de sub zpad, dac s-au hotrt s m publice dup attia ani atunci s
astepte pn luni, s astepte tocmai acele zile n cursul crora BBC (acesta si anuntase deja
programul) va citi n trei reprize scrisoarea mea, ca s aud si mai marii nostri, n felul acesta,
dorinta lor de a m vedea va fi mai fierbinte!
I-am rspuns lui A.T. c pn n ziua de 12 mi-era absolut imposibil s vin la redactie. S-a suprat
foarte tare, vocea i-a pierit. Dup aceea, se spune, a luat-o de colo pn colo prin birourile
redactiei, ctrnit si abtut. Asa-i el totdeauna cnd ia foc mort-copt, s te duci la el cnd te
cheam, el nu poate s astepte. A.T. se nclin cnd sefii snt cei care-i zic nu", dar nu poate s
nghit un asemenea rspuns din partea subordonatilor. si mai era ceva: gsise
216
o bun modalitate de a-mi fi util iar eu i respingeam mna ca^e voia s m ajute.
Orbitele noastre erau asa de diferite, nu era chip s ne ntelegem.
De altfel, n ziua aceea, mi trecu pe la ureche (se pare de la Berzer) ceva care m-a uimit nc
o surpriz total: Tvardovski nu era nicidecum scandalizat de scrisoarea mea ctre congres, ba
dimpotriv, era chiar multumit de ea! Nu, eu nu 1-am nteles pe acest om! Patru capitole din
amintirile mele i le-am consacrat lui, dar de nteles nu 1-am nteles, mi imaginam c o s urle de
furie, c din cauza neascultrii mele o s m trimit pentru vecie la toti dracii. (Dar gndindu-m
mai bine, totul devine clar: doar eu nu Occidentului m plngeam, nu Occidentului i ceream
protectie aici, la noi, n interior, ddeam peste bot. Asta, dup conceptia lui A.T., puteam s mi-
o permit. Este pur si simplu ceva conform cu regulile pugilatului: nou, celor de la Novi mir, ni se
pun bete-n roate, ni se meneste un an de zile esec dup esec acum e rndul nostru s-i
pocnim peste bot!)
La 12 iunie, 1-am revzut la redactie pentru prima dat dup acea convorbire din martie pe care
de-atunci ncoace o considerasem a fi ultima. Da de unde! A.T. mi-a strns mna cu oarecare
retinere, dar bucuria fcea s-i luceasc ochii.
Snt foarte fericit, Aleksandr Trifonci, c nu ati avut o atitudine negativ fat de gestul meu.
El (ncercnd fr succes s se arate sever): Cine ti-a spus dumitale c eu n-am avut o
atitudine negativ? Eu nu aprob fapta dumitale. Dar orice ru e spre bine. Poate c dumneata te-
ai nscut cu cit, dac treaba asta o s-ti ias asa. Exist o sperant.
Pe un ton incantatoriu, ncerc apoi s m sugestioneze; am nteles c nu mai era posibil ca
prietenia noastr s renasc:
Dumneata trebuie s te porti n asa fel nct s nu nbusi sub cenus acest loc de unde ai
iesit, singurul loc unde arde o flacr.
Argumentatia cea mai penibil pentru mine, reprosul cel mai grav pe care-1 avea a-mi face... Dar,
prieteni, de la voi am iesit eu? si ntr-adevr nici o flacr nu mai arde nicieri?... si dup toat
zarva care s-a fcut, mai pot s mai fac eu fie si cea mai mrunt concesie?
Cum poate cineva s nu nteleag atta lucru?
Cum se face ntreb el cu aceeasi seriozitate ncruntat c scrisoarea dumitale a ajuns
s fie cunoscut n Occident si s provoace asemenea tevatur?
217
si cum vreti dumneavoastr, n secolul n care informatia se rspndeste peste tot cu atta
rapiditate: democratia s functioneze si nimic s nu se cunoasc peste hotare? n Anglia nu-i
reproseaz nimeni lui Bertrand Russell faptul c articolele lui snt publicate nURSS!
A.T. fcu un gest cu minile lui lungi si durdulii:
Te rog s nu le servesti tmpeniile astea celor de la secretariatul Uniunii Scriitorilor! Uite ce s-
mi spui mie: te-ai adresat cu adevrat congresului sau ai urmrit s faci tevatur n Occident?
De ce vorbiti asa, Aleksandr Trifonci? Binenteles, numai congresului.
Bine, atunci s mergem la secretariat si s le confirmi si lor chestia asta. S le spui c
tevatura asta din Occident te deranjeaz si pe dumneata.
(Salvatorul meu, la vederea cruia jubilez?!)
A.T. De-acum nu voi abandona si nu voi modifica nici un cuvnt din scrisoarea mea. Dac ei
VOT s scriu ceva, s m scuze dar...
Dar nu! ddu el din nou din mini. Nimeni nu-ti cere s scrii ceva! Dumneata numai s
confirmi ceea ce mi-ai spus adineaori, nimic altceva! si s nu le spui c lupti mpotriva puterii
sovietice! zise el, nepierznd prilejul de a rde, prilejul de a ncheia cu una dintre glumele lui
favorite.
Dar iat ce s-a ntmplat. stabii Uniunii au resimtit scrisoarea mea ca pe o lovitur sub centur"
(regulile snt n minile lor, ei le stiu) si tribunii au chemat ca la lovitur s se rspund cu
lovitur". Dar vznd c o sut de scriitori m sprijineau si, mai ales, vznd cum se rspndea
ecoul n strintate (la asa ceva nu se asteptaser!), n curnd att ei ct si cei de la vrfo lsar
mai moale. Tvardovski ddu ns dovad de o agilitate si de o vigoare diplomatic neobisnuite la
el. El si n prezenta lui saura (care reprezenta, n locul lui Polikarpov, sectia cultur") reusi s-si
spun prerea (Ce prere aveti, primul scriitor rus este cine? Mihail Alexandro-vici?1 V
nselati!") si s-i fac pe cei din secretariatul Uniunii s nteleag c nu trebuia procedat asa, c
se dezavantajau pe ei nsisi: c mfimdndu-m pe mine, se nfundau si pe ei. si-i convinse s
ntocmeasc un alt proiect de comunicat n care: s se confirme c
solohov. (N.t.)
218
eu mi-am fcut serviciul militar ntr-o manier ireprosabil; s se recunoasc, iat, c n
scrisoarea mea era ceva care merita s fie examinat; si s m condamne sever" pentru goana
mea dup senzational". si tinnd cont de faptul c nimeni din secretariat nu avea o idee mai
inteligent, c propunerea le prea destul de salvatoare si c, dup toate indiciile, era imposibil
s se tac n continuare (n perspectiva deplasrilor n strintate si a ntrebrilor prilejuite de
acestea), nclinau si ei s propun la vrf 'tocmai o asemenea variant de rezolutie. si tocmai ntr-
un asemenea moment n-am fost de fat ca s-1 ajut pe Tvardovski si deci nu i-am dat
posibilitatea s duc pn la capt una dintre operatiunile lui cele mai bune!... (De altfel, si asa n-
ar fi fost dus pn la capt, pentru c sefii erau ocupati cu nfrngerea scandaloas a arabilor, or
n capetele lor nu ncpea mai mult de o problem pe aceeasi unitate de timp.)
Pentru ce deci secretariatul Uniunii nu m-a convocat de-a dreptul pe mine? Pentru ca, dup
scrisoarea mea, nu erau siguri c eu am s accept s m prezint la ei. S zicem c s-ar fi
ntmplat s nu m prezint. Atunci ei, neavnd indicatie de sus ca s m exclud, cum ar fi iesit
din aceast ncurctur?... Dup cum aveam s m dumiresc treptat, lucrurile stteau n felul
urmtor: trebuiau s arunce o privire asupra mea ca s se conving c eu continuu s stau de
vorb cu ei. Altminteri, comunicatul lor n-avea nici un rost.
Iat pe ce stnc srisem cu abila mea miscare pe tabla de sah".
Am ajuns la celebra vil cu colonade pe Povarskaia1 si A.T. m conduse la secretari. Erau
secretarii-contopisti K. Voronkov (falc), G. Markov (vulpea obez), S. Sartakov (butuc, n parte
comic), scriitori mici de doi bani. Dar sase mii de membri ai Uniunii tocmai acestora le
ncredintaser" sarcina de a reprezenta toate interesele mari si importante ale Uniunii Scriitorilor.
Am intrat, teapn ca o prjin cu cap de robotnici miscare uman, nici expresie uman.
Voronkov fcu un gest de respect: silueta ndesat de huidum si-o slt din fotoliu, falca si-o
mpodobi cu un zmbet. ncepea, se pare, una din zilele lui faste. Ocazia pe care o avea de a-mi
da ntietate la intrarea pe o us, apoi pe o a doua, i fcea deja o plcere evident. In hemiciclul
nnobilat de cariatide si stucaturi, Markov, cu fata lui sireat si suav, cam feminin, ls s-i
cad receptorul din mn, vznd n sfrsit sub boltile Uniunii pe musafirul cel mai scump si
Lanr. 52 al strzii Povarskaia: sediul Uniunii Scriitorilor. (N.t.)
219
cel mai asteptat. De dup nu stiu ce us ascuns care nu se observa imediat, se ivi Sartakov.
Acesta ns nu ddu nici un semn c ar fi fost bucuros s m vad si, de fapt, atitudinea lui
rmase tot timpul una de indiferent posac. Dar nu venise nc Sobolev, care se impacienta la
el, pe cheiul Sofiiskaia: n momentul acela nu exista masin disponibil care s-1 aduc ncoace,
iar el nu cunostea alt modalitate de a se deplasa. Am ntrebat dac pot s primesc o can cu
ap de la robinet si, ntr-o clip, aceeasi us ascuns se deschise si, de undeva din rundul unui
cabinet secret, o bufetier ncepu s aduc pe imensa mas lcuit sucuri de fructe si ap
mineral, apoi ceai tare cu fursecuri scumpe, tigri si bomboane de ciocolat (b-nisorii
poporului...). ncepu o conversatie de salon despre una si alta: c aceasta a fost casa Rostovilor
si cum au ei grij de ea; si cum contesa Olsufieva, venind din strintate, ceruse s-o viziteze
(Voronkov pronunta cu voluptate cuvntul contes"; mi-1 imaginez cum fcea reverente n fata ei,
desi n 1917 ar fi trimis-o n fata plutonului de executie pe zisa contes); si ce tapiserii cu
portretele lui Tolstoi (18 milioane de noduri), Puskin si Gorki mpodobesc peretii acestui
hemiciclu. Din spatele meu pn la fereastra deschis spre ziua torid, fr nici o adiere de vnt,
erau vreo sase metri. Dar protejarea pretioasei mele vieti l preocupa ntr-atta pe Voronkov nct
m ntreb pe furis dac nu m deranjeaz curentul, cci aceast ncpere este perfid".
n timpul acestei trncneli mi-am scos pe mas dou sau trei vechi scrisori adresate de mine lui
Brejnev si ziarului Pravda. Foile albe, acoperite de un text dactilografiat necunoscut, se etalau
inocent pe masa maro, dar l nelinisteau la culme pe Markov, care se asezase vizavi. El, de bun
seam, si-nchipuia c eu venisem acolo ca s mai pun vreo bomb, c ndat o s le dau o veste
n sensul acesta, si nerbdarea i rpea forta de a astepta explozia: era musai s citeasc
scrisorile! Stricnd ambianta decent a acestei conversatii, el si ntorcea capul si se holba n
toate prtile.
Sosi Sobolev si Markov ncepu prin a spune c la congres n-a fost posibil s se examineze
scrisoarea mea, c, m rog, congresul a avut un program ncrcat, c, din pcate, scrisoarea a
devenit un fapt de nsemntate nu intern ci international, si afecteaz interesele statului nostru,
c trebuie lmurit chestiunea si gsit o iesire. (Cu ct se nainteaz, cu att aceasta devine
melodie do-
220
minant: Cura s iesim din aceast situatie? Ajutati-ne s gsim o iesire!)
El vorbi concis si m fix cu niste priviri nelinistite. Pe acelasi ton salonard pe care vorbiserm si
despre vila Rostovilor, eu i-am ntrebat dac n-ar fi interesant pentru ei s afle istoria acestei
scrisori". Se pare c da, foarte interesant. Atunci am nceput s le povestesc cu de-amnuntul
istoria tuturor calomniilor debitate la adresa mea, si care a fost riposta mea, si cum am trimis
scrisori (i zglti re ei, ceea ce lui Markov i lu o piatr de pe inim). Am spus c apoi la toate
acestea s-a adugat raidul asupra romanului meu si asupra arhivei mele...
Sobolev (artgos): Ce raidl
Eu (amabil): ... al Securittii Starului.
Apoi plngerile mele repetate ctre CC, toate rmase fr rspuns. Apoi debutul editrii
clandestine" a scrierilor mele, croindu-se n felul acesta toate conditiile pentru plagiat. si calomnia
care se rspndeste din ce n ce mai mult. (Patetic.) Cui s m adresez? Normal: instantei
supreme a Uniunii noastre congresului! E cumva ilicit? (Markov si Voronkov mpreun: pe
deplin licit. Sartakov si Sobolev stau mbufnati.) Congresul era prevzut pentru iunie 1966; eu
pregtisem deci o scrisoare (mint, nc nu-mi venise ideea aceasta). Dar congresul, dup cum
stiu persoanele aici de fat, a fost am-nat pentru decembrie (ei ncuviinteaz din cap). Ce-i de
fcut? Atunci m-am hotrt s m adresez direct lui Leonid Ilici Brejnev. n scrisoarea mea
vorbeam deja despre situatia scriitorului n societatea noastr si explicam cum s-ar fi putut face
s nceteze la timp cultul lui Stalin. si ce s-a ntmplat? La scrisoarea aceasta nu s-a dat nici un
rspuns. (Ei ntre ei, repede, ca niste complotisti, ca niste actori ntr-o ndelung repetat scen de
mas: Leonid Ilici n-a primit-o... n-a primit-o, Leonid Ilici!... Leonid Ilici, desigur, n-a primit-o!...")
Am asteptat deci s vin decembrie, ca s-i scriu congresului. (Mint, m-am retras n
Ascunztoarea mea ca s termin redactarea Arhipelagului.) Dar congresul a fost amnat din nou
pentru luna mai. (Semne cu capul.) Bine. Am asteptat pn n mai. Dac s-ar mai fi amnat
nc o dat, as fi asteptat n continuare. (Pesemne, n sinea lor regretau c nu 1-au amnat si mai
mult.)
Sartakov: Dar de ce patru sute de exemplare?! (Cifr dat de BBC.)
221
Eu: De unde ati scos astea, patru sute? Dou sute cincizeci. Iat, tocmai pentru c scrisorile
trimise ntr-unul sau dou exemplare se ngroap undeva, m-am vzut nevoit s trimit cu sutele.
Ei: Dar acesta nu este un procedeu normal!
Eu: Dar a edita pe ascuns un roman autorul fiind n viat este normal, nu?
Sobolev (cu artag): Dar unde-i logica? De ce s-o trimiti delegatilor, dac ai trimis-o prezidiului?
Eu: Pentru mine era important s primesc sprijinul scriitorilor de prestigiu. L-am primit din
partea a o sut dintre ei si snt pe deplin satisfcut.
Markov: Dar de ce s-o trimiti la nu stiu ce Georgie literarSl
Eu: si de ce organul unei republici-surori s nu stie de scrisoarea mea?
Markov: Din toate prtile ni se trimit exemplare ale scrisorii dumitale. si s nu crezi c toti snt
pentru dumneata, multi snt categoric contra.
Eu: Tocmai de aceea vreau o discutie deschis.
Markov (plngret): Da, numai dac asta n-ar fi ajuns la cunostinta dusmanilor nostri, (n
materie de coexistent", ei n-au alt termen: toti de jur mprejur snt dusmani!)
Eu: Este foarte suprtor. Dar este vina dumneavoastr, nu a mea. De ce s-a ntmplat asta?
Pentru c timp de trei sptmni nu mi-ati rspuns la scrisoare! De ce s-a pierdut atta vreme?
Eu, eu m asteptam ca, nc din prima zi a congresului, prezidiul s m cheme si s-mi dea
posibilitatea s dau citire scrisorii mele sau, n orice caz, s organizeze o discutie.
Markov (ngrijorat): Dar, n fine, astea snt reprosuri. Or, principalul este: ce facem acum?
(si toti, n ecou n cascad: ce-i de fcut?)
Markov: Dumneata, care te gsesti n viitoarea politicii, d-ne si nou niste sfaturi!
Eu (uluit): Ce politic? Eu snt artist!
Voronkov: si cum o retransmit! De dou ori n cursul aceleiasi emisiuni! (Minte, dar nu pot s-1
contrazic: eu, nu-i asa, nu ascult radioul occidental.) Israel! scrisoarea dumitale! Israel
scrisoarea dumitale! si cum o citesc! Maestri ai dictiunii!
Markov (veninos): si totusi n scrisoare este o mic inexactitate.
222
O mic inexactitate? ntr-o scrisoare unde-i pun cu capul pe butuc? Unde nu las piatr pe piatr
din ce au fcut ei decenii de-a
rndul?---
__Care, deci?
Markov: Ei bine, iat: Novi mir a refuzat s publice Pavilio-ul cancerosilor. Asta nu nseamn
c de-acum ncolo n-o s-ti fflai publice nimic.
Un asemenea rspuns le dduse Tvardovski. Asa si-1 aminteste el Fr s lase vreun dubiu
asupra cinstei si sincerittii sale, asa si-1 aminteste el. Despre asta, chiar astzi am discutat cu el
la redactie: A-I-> cmd te-am refuzat eu?" A-T.! Chiar dumneavoastr ati luat n mn partea a
doua, ati ridicat-o si ati spus: chiar dac totul ar depinde numai de mine.,." Nu, nu-si aminteste!
Nici c mi-a spus c eu nu vreau s uit nimic", si c nu am nimic sfnt" a uitat si pace.
Poate c era vorba de vreo pagin! Dar eu n-am refuzat toat partea a doua..."
Acum, Tvardovski st deoparte, fumeaz si, cu un aer serios si atent, urmreste spectacolul
nostru. Vine un moment cnd toate privirile se opresc asupra lui.
Tvardovski: Ei bine, ne-am nfierbntat amndoi; dar cte nu ne-am spus noi unul altuia! A fost
asa, o discutie, dar redactia nu te-a refuzat.
Asa, o discutie", dar care a fost ct pe-aci s pun capt tuturor relatiilor noastre...
Tvardovski: Acum, toat redactia e de acord s publice integral Pavilionul cancerosilor.
Divergentele noastre cu autorul se refer la o pagin si jumtate-dou, asa c nici nu merit s
vorbim despre asta...
O pagin si jumtate-dou? Eu mi-aduc aminte c erau scoase capitole ntregi, personaje
ntregi... Dar totul s-a schimbat: pe nvingtori nu-i judec nimeni. Pentru prima dat n viata mea,
acest proverb puteam s mi-1 aplic mie nsumi.
A.T. mi-a simtit nemultumirea si atunci ce as! De unde i-or fi venit promptitudinea si abilitatea
asta? subit, pe un ton printeste sever, cu solemnitate:
Ascult, A.I., dar exist o ntrebare important pe care eu, la redactie, nu ti-am pus-o: spune,
dup prerea dumitale, Pavilionul cancerosilor si Primul cerc pot s ajung n Europa si s fie
publicate acolo?
223
Asta-i o drglsenie! Dati-i nainte cu ntrebri d-astea inocente!
Eu: Da, Pavilionul cancerosilor a cunoscut aici o difuzare de o amploare extraordinar. Nu m-
ar mira s apar si n strintate.
Cineva (comptimitor): Cu sigurant, o s-1 desfigureze, o s-1 masacreze (nu mai mult dect
cenzura voastr!).
Sobolev (tremurnd de fric s nu se trezeasc ntr-o asemenea situatie disperat): si, n plus,
ce reguli au ia acolo: primesc la tipar pn si manuscrise sosite prin al treilea intermediar, iar
autorilor, vedeti dumneavoastr, le pstreaz onorariile!
Cineva! Dar cum se face c Pavilionul a avut o asemenea difuzare?
Eu: Eu 1-am dat spre dezbatere scriitorilor, apoi ctorva redactii si, n general, tuturor celor
care mi 1-au cerut. De ce s nu le dau compatriotilor mei s-mi citeasc scrierile?
si ei nu ndrznesc s replice! Iat ce vremuri...
Tvardovski (de parc tocmai si-ar fi reamintit): Da! Vigorelli mi-a trimis o telegram disperat:
Asociatia european a scriitorilor st s se prbuseasc. Membrii ei cer explicatii n legtur cu
scrisoarea lui Soljenitn. Pentru moment, eu nu am trimis dect o telegram evaziv.
Voronkov: Provizorie. (Rde cinic.)
Tvardovski: Pi fr noi, Asociatia european nu poate s existe.
Markov: si chiar pentru noi a fost creat.
(Apoi iat ce am aflat din gura lui A.T.: n iunie, el trebuia s mearg la Roma la plenara
prezidiului Asociatiei ca s discute situatia grea a scriitorilor din... Grecia si Spania. si totul a
esuat pentru scriitorii greci din cauza scrisorii mele.)
Eu: Dar Primul cerc eu mult vreme nu 1-am lsat din mn. Dup ce am aflat ns c e pus n
circulatie fr consimtmntul meu, mi-am zis c autorul nu are mai putine drepturi asupra
propriului su roman. si am cutat s nu-1 mai refuz celor care mi-1 cereau. Asa a ajuns si
romanul acesta s se rspndeasc, dar mult mai putin dect Pavilionul.
Tvardovski (Agitat, s-a ridicat n picioare si a nceput s umble de colo pn colo):
Iat de ce spun: Pavilionul cancerosilor trebuie publicat fr ntrziere! Asta o s pun imediat
capt tapajului care se face n Occident si astfel o s dispar motivatia publicrii acestei nuvele
224
acolo. si peste dou zile trebuie dat n Literaturnaia gazeta un extras o dat cu anuntul c
urmeaz publicarea integral a nuvelei...
__(nduiostor de ezitant) ... sau, m rog, n revista care-i este
mai aproape.
si nimeni n-a obiectat! Nu s-a discutat dect problema dac Literaturnaia gazeta va reusi n dou
zile s fac acest lucru, avnd n vedere c era deja culeas. Poate Literaturnaia Rossiial
n ziua aceea ei se zpciser complet, nu, e prea putin spus: erau fcuti knock-out, si nu din
cauza acestei ntlniri, ci din cauza bombardamentului radio care o precedase. si cel mai neplcut
n situatia lor era faptul c, dup cte se pare, li se sugerase ca de data aceasta s se descurce
singuri (CC se eschivase; scrisoarea nu-i era adresat lui!) dar tocmai asta este ceea ce nu le
st lor n putint; n viata lor n-a existat niciodat vreo problem pe care s-o rezolve ei singuri. si
exploatnd anchiloza lor intelectual, Tvardovski, eternul cunctator, luase initiativa.
Markov si Voronkov mi multumeau care mai de care dar pentru ce? Pentru c am venit la ei!...
(Acum si eu m mblnzisem si le multumeam de a se fi interesat, n sfrsit, de scrisoarea mea.)
n acea zi, pentru prima dat n viata mea, am simtit lucru pe care pn atunci nu-1
ntrezrisem dect dintr-o parte ce nseamn s dai dovad de fort. si ce bine nteleg ei
limbajul fortei ! Numai acest limbaj! Acest singur limbaj ncepnd chiar din ziua n care s-au
nscut!
La ntoarcere ne-am servit, eu si Tvardovski, de ncptoarea masin neagr a ziarului Izvestia.
El era foarte multumit de modul cum decurseser lucrurile, presupunea c n prealabil secretarii
se struiser acolo sus: altminteri, de unde atta maleabilitate? Unde era deci consemnul de a
rspunde cu lovitur la lovitur"? A.T. decise pe loc din ce capitol s ia fragmentul pentru
Literaturnaia gazeta si i-a pus el nsusi titlul de Fragment din romanul Pavilionul cancerosilor".
Memoria lui sincer, dar cu sincope, nu retinuse ctusi de putin faptul c el, cu un an n urm,
respinsese, ca inadmisibil si imposibil, nsusi acest titlu, nainte de orice publicare, toat lumea se
pusese pur si simplu de acord c romanul se va numi Pavilionul cancerosilor.
Mersul firesc al lucrurilor.
225
Dar toate acestea erau prea frumoase ca s fie si adevrate. Ulterior, binenteles, totul s-a blocat:
sus, sefii cei mari, n primul rnd Diomicev, au fcut ca lucrurile s treneze, (ntr-unul dintre
apartamentele unde, spre hazul ctorva cunoscuti, povestisem cum l luasem peste picior cnd m-
a primit n audient, exista un microfon al KGB foarte probabil la Teus. Lui Diomicev i s-a pus
banda acestei nregistrri. Dac tragi cu urechea la us si, la un moment dat, aceasta te izbeste
n nas, n-ai dect s te superi pe tine nsuti, nu-i asa? Ei bine, nu! Diomicev si-a revrsat toat
furia asupra mea, mi-a devenit pentru totdeauna dusman de moarte. si acestui grav conflict i s-a
suprapus, ani de-a rndul, vindicta lui personal. Prin persoana lui, Conducerea Colectiv a fcut
o ncercare, una singur, de a m cunoaste iat ce a iesit...)
N-a mai aprut, se ntelege, nici comunicat al secretariatului, nici fragment n Literaturnaia
gazeta: bombardamentul radio venit din Occident ncet si stabii deciser c incidentului
respectiv i se poate supravietui si fr a se lua msuri. A.T. avea informatii cum c la 30 iunie eu
fcusem obiectul unei dezbateri la vrf. Dar nici de data aceasta nu se lu nici o hotrre. n ce-1
priveste, Diomicev imagin un plan dup care secretarii (Tvardovski: treizeci si trei de viteji,
patruzeci si doi de secretari") trebuiau s citeasc volumele mele: si Cercul, si Pavilionul, dar mai
nti si mai imperativ Banchetul nvingtorilor (le prea ru s se dea jos de pe acest clut docil!).
Dac se tine cont de faptul c printre secretari erau unii care nu numai c nu stpneau condeiul,
ci si la citit se poticneau, atunci sistemul de frne avut n vedere putea s functioneze o jumtate
de an si promitea s retin cruta pn dincolo de zilele jubiliare (jumtatea de secol a Marelui
Octombrie"), cnd avea s se poat sta de vorb n mod mai brutal.
Toate acestea, eu le-am auzit din gura lui A.T., cnd am trecut pe la redactie la nceputul lui iulie.
El era acru si sumbru, n fie care lun se izbea de aceast stnjenitoare fort obtuz dar nici
n o sut cincizeci de luni nu reusise s se deprind cu ea. Cenzura i refuza pn si nuvelele cele
mai edulcorate (ale lui E. Ghera-simov). Chiar si Voronkov, care de curnd mi fcuse impresia
unui om att de prompt n a-ti ridica mingea la fileu, nu venea totdeauna la telefon si-i rspundea
arogant. Totusi, datorit faptului c eu eram de fat, A.T. se ambitiona si telefona nc o dat.
Voronkov binevoi s ia receptorul si s spun c secretarii tocmai citesc, dar c nu
226
stiu de unde s-si procure Pavilionul cancerosilor (ce-i drept, Ceka nu-l luase, si nici la CC nu
era...) A.T. prinse din nou viat; li-1
trimit!
Sperant! Decise s trimit acel unic exemplar al redactiei, curtel, nesifonat, corectat, cel pe
care i-1 ncredintasem nu de mult. Treaba asta m-a revoltat; Nu vreau s-1 dau pe minile acelor
cini! O s-1 sfsie, o s-1 ferfeniteasc!" A.T., la rndul lui, se mbtos si el: n joc este capul
dumitale! Iar dumneata i dai ntruna cu o s-1 sfsie!..." Singura lui rugminte a fost aceea de
a suprima pginuta despre metastaze" evident, aceasta si era o pagin si jumtate-dou"
care constituiau o problem. El mi amintea (cineva din colectivul de redactie i-o soptise,
Dementiev n mod sigur, si de data aceasta, nainte de a pleca), c exista acolo ceva ca o lung
teorie cum c lagrele proliferaser, ca niste metastaze, n trupul trii (ca si cnd ar fi nevoie s
ntind chestia asta pe o pagin!). Cnd A.T. si-a fcut din capul locului o convingere eronat, este
foarte greu a-1 face s se dezbare de ea. L-am asigurat c nu exista o asemenea pagin;
degeaba. I-am artat un paragraf unde se gsea o fraz oarecum asemntoare cu cea cutat;
foarte bine, pot s-o tai, de acord. Nu, este o pagin, undeva! n momentul acesta se ivi pe us
micul Kondratovici si, febril, ncepu s-si vre nasul printre pagini: asta sulubin o spune, sulubin!
Am nceput s parcurg n fata lor paginile cu sulubin si i-am dat si lui Kondratovici, ca unui aliat,
rgazul s priveasc, fr s m tem c o s-mi pun piedic s cad. Dar pupilele i se dilatar a
vigilent nu, nu mai erau pupilele lui, erau, plantate n orbitele lui, cele ale cenzurii venite n
substituire, si nici nrile nu mai erau ale lui, ci cele ale cenzurii nzestrate cu antena exploratoare.
Cu bucuria celui intrat n posesia unei certitudini, el musc o bucat:
Iat! iat!
Unde?
Iat:
Pentru stihiile toate, omul
E-un trdtor, un zbir sau un captiv!
Adic asta este despre metastaze? N-are important c e sau nu despre metastaze. Este chiar
mai ru dect att!
227
Toate astea nu snt o poveste despre Kondratovici, ci una despre revist si despre Tvardovski.
Chinuit si speriat, Tvardovski se ralie avertismentului dat de Kondratovici:
Reiese c spusele despre Rusia lui Nicolae I ni se aplic si nou?...
Dar nu este vorba despre Rusia lui Nicolae; este vorba de Anglia care se pregtea s-1
extrdeze pe decembristul Turghenev.
C i-o fi fost rusine c nu stia motivele poemului puskinian, sau pur si simplu c ridicase mna
asupra lui Puskin, fapt este c A.T. se nvoi:
Bine, scoate ns fraza care spune c Kostoglotov este de acord.
Aceasta era, de obicei, problema care le ddea palpitatii: n afar de ceea ce se va spune despre
toat compunerea respectiv, trebuia s se prevad din ce bucat se va decupa curelusa.
Curelusa o vor atasa cnutului si cu cnutul citatelor i vor plesni pe nedisciplinati peste bot.
Pentru linistea sufleteasc a lui A.T. am scos si aceast fraz. El si regsi buna dispozitie si
decise s m consoleze": c iat Egorcev* a fost pus pe liber, iar eu n-amfostpuspe liber, c m-
am comportat bine la secretariat: fr s m cert cu ei si fr a-mi pune n vreun fel cenus n
cap.
El nu voia pentru nimic n lume ca eu s-mi pun acum cenus n cap! n mod sigur, i plcuse
ideea mea cu scrisoarea. Ba chiar se pare c pentru prima dat, de cnd ne cunosteam, ajunsese
la convingerea c eu aveam capacitatea de a m folosi la mers de propriile mele picioare.
Am nceput s vorbim despre Banchetul nvingtorilor: despre modalitatea de a-1 sustrage
examinrii n secretariat si despre faptul c Simonov, urmnd exemplul lui Tvardovski, refuzase
s-1 citeasc.
Nici mie nu mi 1-ai fi dat? ntreb el.
A.T., pe cuvntul meu! N-aveam dect un singur exemplar si, iat, si pe acela mi 1-au umflat.
Eu nsumi am rmas fr nici un exemplar.
* Secretarul comitetului orsenesc Moscova al PCUS; l criticase pe Brejnev.
228
La unna urmelor spuse el, ngduitor si meditativ , Bunin este prezent cu Zilele
blestemate. Piesa dumitale, cu sigurant, nu este mai antisovietic! Noi i publicm si celelalte
opere...
Fr discutie, Tvardovski se schimbase! Se schimbase, si nc foarte repede. Trecuse oare asa
de mult timp de cnd m ntrebase cum de-am ndrznit s pun lng sacrosanctul Ivan
Denisovici" nu stiu ce piesute despre lagre? Trecuse oare asa de mult timp de cnd respinsese
capitole ntregi, chiar din Pavilionul cancerosilor! Iar acum, pe deplin reconfortant, scrie:
Voi reusi eu nsumi s-mi descopr Greselilor si sursa si-nceputul.
Singurul lucru pe care-1 cerea era:
- Mcar pe suflet s nu-mi stati,
Mcar s nu v simt suflarea-n ceafa!
si, cu candoare, mai spuse:
Ei, mi permit si eu s vorbesc contra puterii sovietice, dar numai n cerc foarte restrns.
(Trebuie s-1 ntelegem bine pe Tvardovski cnd spune zmbind candid: contra puterii sovietice".
Asta nu este n sensul tios gazetresc, asta nu atinge fundamentele si nici obiectivele partidului,
ci numai faptul de a fi de acord cu tot ce zice si ce face partidul; trebuie totusi s avem si noi
punctul nostru de vedere, ce naiba!) dar, de exemplu, dac m duc n strintate, acolo mi rd
de ei, acolo totul este invers.
Desigur, asa cum se cuvine, asa cum au fost educati.
Mai trecu o lun si jumtate totul rmase ca nainte, nici o veste-poveste de nicieri. La drept
vorbind, eu nu asteptam nimic, nu aveam nevoie de nimic terenul era solid sub picioarele
mele! Dar teama de a nu rata vreo ocazie m-a fcut s-i propun lui Tvardovski s ncheiem acum
un contract pentru Pavilionul: cci, cum s-ar zice, restabiliserm relatiile. si n aceast mlastin,
n acest moment de echilibru instabil, cnd nu se spune nici da", nici nu", cnd toat lumea se
eschiveaz de la luarea unei hotrri un mic bobrnac, unul singur, poate e de ajuns? Hai s-1
dm. si cu att mai ru dac, m rog, cineva se opune la acest contract! n caz contrar, asta poate
s contribuie la promovarea manuscrisului. Trebuie ns s ncercm!
229
Acest mic plan l lu pe Tvardovski prin surprindere: nu se astepta ca eu s fiu primul care s
pun pe tapet problema contractului, nici ca eu s-1 incit la rebeliune, nu altfel dect sfidnd el
nsusi vointa sefilor. Impresia mea a fost urmtoarea: n interior, n el, totul s-a lmurit
instantaneu: nu poate, nu ndrzneste, nu va face acest gest. Dar dac oamenii duri transpun
imediat n cuvinte sentimentul care tocmai a scprat n ei, oamenii mai delicati nu se decid s se
exprime asa de abrupt. si, n linii mari, el promise, dar lucrurile trebuiau precizate, si dup zece
zile de precizri, dup dou vizite inutile ale mele la redactie n conditiile n care el n-a dat pe
acolo (i se instalau gaze la daced) si apoi dup telefonul dat de el de la dacea lui, totul se lmuri:
n orice caz, eu nu pot ncheia cu dumneata contractul pentru Pavilionul, pn nu primesc
dezlegare pentru aceasta."
De cnd o redactie are nevoie de o dezlegare pur si simplu pentru a semna un contract? (Dar, ia
stai, redactia oare nu refuzase" Pavilionul!) Tvardovski redevenise fricosul de alt dat. n aceste
cderi si nltri, n hiatusul dintre biografia si sufletul su, n aceste ntunecri si nseninri era
sfsiat viata lui. El nu era nici dintre aceia care se tem si de umbra lor, nici dintre aceia care
merg drept la tint. Dintre toti, el avea parte de ceea ce era mai greu.
Pentru mine ns, refuzul lui avu mai degrab un efect eliberator: cci n timpul acesta n mine
prindea deja contur un nou plan un mare impuls, nu un bobrnac, era necesar pentru un
contract care n-ar fi fcut dect s-mi lege minile.
mi parveniser niste zvonuri (care ulterior aveau s se dovedeasc mincinoase) cum c n Italia
se pregtea deja publicarea Pavilionului cancerosilor. si la noi era zbav! Atunci m-am gn-dit
s-i previn, s le atrag atentia: iat, s nu ziceti c nu v-am spus, de azi nainte voi rspundeti!
Era si prea mare timpul s li se dea peste mini acestor procesomani care sugrumau literatura.
Date fiind cenzura si arbitrariul care domnesc la noi, dat fiind refuzul guvernului de a recunoaste
conventia international a dreptului de autor, oare nu sefii nostri trebuie s rspund pentru
crtile aprute n Occident? De ce s rspund autorii?...
Ca si cu ocazia primei mele scrisori, m gndeam acum s trimit nc 150 de exemplare din
aceasta, nereducnd dect numrul celor destinate republicilor nationale. Dar am fost ndemnat s
nu fac nitam-nisam prea mult tapaj, s nu-mi rup hainele de pe mine
230
strignd n gura mare, ci numai s amenint cu acest tapaj. Sugestia mi se pru rezonabil. si m-
am hotrt s nu difuzez a doua mea scrisoare dect celor patruzeci si doi de secretari" si
secretariatului ca atare si s fac n asa fel nct s nu cad n minile altora, ca s nu ajung la
samizdat si n strintate.
Trebuia de asemenea ales momentul cel mai bun. Desi acum nu m mai zorea nimic, cci aveam
timp berechetera totusi mai indicat s fortez nota pn s se consume fastuosul Jubileu al
Revolutiei.1 si, n loc de sase luni ncepnd cu data scrisorii ctre congres, am optat pentru
termenul de trei luni ncepnd de la data ntlnirii la sediul din strada Povarskaia al Uniunii
Scriitorilor. [3]
Dar eram din nou legat de mini si de picioare: trebuia, nu-i asa, s-1 consult" pe A.T., cci
redevenisem prieteni. si putea el oare s aprobe un asemenea gest?... si puteam eu oare s
renunt la proiectul meu?...
Am fixat ziua cnd urma s merg la redactie. A.T. a promis c va veni la ntlnire si n-a venit, l
nelinistea ideea c eu am s-1 ntreb despre contract! si evita s m ntlneasc. Astfel,
povestioara asta excesiv de frivol a contractului se ncadra si ea n schema general a
ntelegerilor dintre noi: eu m duceam val-vrtej s m consult cu el! Iar el ia-1 de unde nu-i! si n
seara lui 12 septembrie, cele patruzeci si trei de scrisori se gseau deja n cutiile postale ale
Moscovei! S-a dovedit a fi fost mai bine si pentru A.T. si pentru mine c nu ne-am ntlnit.
Dar cum avea s reactioneze el acum? n fata acestei noi impertinente o s sar n sus?
Secretarii se scandalizar de parc i-ar fi clcat cineva pe coad, Mihalkov strig, url ceva la
telefon la adresa lui Novi mir, ncepnd din 15, secretariatul se ntruni n sedint pregtitoare
pentru un prim concert de ltrturi, deocamdat fr stenogram. si n aceeasi zi, mi s-a transmis
convocare pentru 22. si n aceeasi zi, Tvardovski si puse curierii pe urmele mele.
M-am nfiintat la el pe 18: cuprins de ndoieli, m ntrebam dac nu m agit si de data aceasta n
zadar. De ce s zgndresc eu acest viespar? Cci, n sfrsit, mi-am consolidat pozitia, timp am,
si zu c as putea s lucrez n tihn. Oare e mai important s m iau cu ei la btaie dect s
lucrez?
1 Adic 7 noiembrie 1967. (N. t.)
231
n acea zi, i-am mrturisit si lui Tvardovski ndoielile mele, la care el mi-a zis: Trebuie! Ai nceput-
o, du-o pn la capt!
nc o dat m uimi, nc o dat se ivi omul tuturor surprizelor posibile. Unde dispruse omul
acela abtut si obosit, omul rspunsurilor evazive? Era din nou energic si vioi; a doua mea
scrisoare, ca un sunet de trmbit, l mobilizase la lupt, si pe 15, la secretariat, el deja
participase la aceast lupt la aceast avanpremier a luptei, la acest sevardino.1 Mi-a spus
c 1-au sprijinit (pentru publicarea Pavilionului cancerosilor) Salnski si Bajan, dar c au fost si
unii ezitanti. Situatia nu este disperat!" si fcea curaj siesi si mie.
Era suficient o sedint de felul acesta, mi se prea mie, ca s-mi deranjeze ritmul de lucru si
felul tririi sufletesti, ca s m lase prad deprimrii si ndoielilor. Dar el, n cursul carierei sale
poetice, mer-gnd ca pe un lung si ntunecos drum de pdure cte de-astea nu suportase? Trei
sute? Patru sute? Ce era de mirare aici? Faptul c s-a supus reconditionrii creierelor? Sau
reconditionrii sufletului, fapt ce i-a permis s le suporte si s le supravietuiasc!
M-am plns c m-a convocat pentru flecreal, ceea ce nu fcea dect s-mi mnnce din timpul
de lucru. Ei bine, s-ar putea ca n curnd s nu mai rmn nici un fel de timpi" fulger el
ameninttor. El se temea de cu totul altceva: l chem pe priceputul si cumptatul Laksin, si,
mpreun cu el, si propuse s m conving si s m nvete s fiu retinut acolo, s nu m
ambalez, s nu m iau la ceart din cauza ntrebrilor, s nu-mi las mnia s devin exploziv
pentru c o s sar cu ciocurile si, n acest caz, snt pierdut, ei toti snt cocosi cu experient.
Este atta vreme de cnd ne frecventm, A.T. si cu mine, si nu ne cunoastem absolut deloc unul
pe altul...
Am s v dezvlui un secret i-am spus eu. Eu n-am s-mi ies niciodat din fire, de asa ceva
snt pur si simplu incapabil, cci am trecut prin scoala lagrelor. Nu voi exploda dect dac
programul prevede acest lucru, dect dac ne-am pus de acord s explodez: o singur dat, de
pild n al nousprezecelea minut, sau de un anumit numr de ori n cursul sedintei. si daca
programul nu prevede atunci, v rog frumos, nu.
1 Numele unei redute n apropiere de Borodino, unde a avut loc un preludiu la marea btlie.
(N.t.)
232
Dar A.T. nu m crezu. stia el cum ti se scoate vlaga din tine la aceste sedinte, cum ti se pun
piedici, cum te nteap n spate, cum te musca de clci. Dezavantajul pozitiei consta pentru noi
n faptul c ei citiser Banchetul nvingtorilor, c examinau Banchetul, c nu voiau s vorbeasc
dect de Banchet si s loveasc n Banchet si, prin Banchet n mine. Trebuia deci s-i
constrngem s treac sub tcere Banchetul si s vorbeasc despre Pavilion.
Noi am pus totusi la punct modalitatea n care eu trebuia s lichidez Banchetul, fr s ntrerup
vreun orator.
Timp de dou zile, am mai avut un pic de timp, de rgaz dar mental eram deja n lupt. Ce vor
putea s-mi spun, s m ntrebe, cum s-i atac toate acestea mi veneau din toate prtile ca
din vzduh, m sciau prematur, m provocau s dau rspunsuri. Mi-am notat cteva ntrebri
posibile si, n functie de ele, mi-am formulat rspunsurile.
De exemplu: Dumneata speli rufele murdare n public!" Rspuns: Orice provocare trebuie
demascat si adus la cunostinta ntregii lumi. Ridicndu-ne mpotriva publicittii pe care ne-o
face Occidentul, ne dm acordul s trim permanent ascunsi de ochii si urechile lumii. O
asemenea situatie genereaz samavolnicii."
De exemplu (pcat, ntrebarea asta nu mi-au pus-o): Din ce triesti dumneata?" Rspuns: Opt
ani de zile m-am hrnit cineste cu zeama lung a lagrului si nici unul dintre dumneavoastr nu
m-a ntrebat atunci din ce triesc. Ca nvttor am trit cu 60 de ruble pe lun si nimeni dintre
dumneavoastr nu m-a ntrebat din ce triesc. si acum, cnd mi s-a editat o carte de pe urma
creia, la cerintele mele modeste, se poate tri zece ani vin eu si v ntreb: dumneavoastr ce
faceti cu banii poporului care cu atta drnicie v snt repartizati n fiecare an?"
Treptat, din ntrebri disparate, a nceput s se nchege un posibil discurs. Niciodat n viata mea
nu-mi pregtisem n scris un discurs cuvnt cu cuvnt, dispretuiam acest sistem al fituicilor si
iat, acum mi fcusem si eu un discurs scris. Binenteles, nu puteam s prevd cu exactitate
toat argutia cu care aveau s m regaleze, dar, la sedintele noastre nici nu se obisnuieste ca
interventiile s-si rspund exact una celeilalte, cel mai adesea se vorbeste n afara subiectului,
n functie de ce consider fiecare c este mai important pentru el, si nimeni nu se mir de chestia
asta.
La drept vorbind, mie nu mi-a fost greu s m pregtesc pentru aceast prim ciocnire (de
treizeci de ani asteptam momentul!): si
233
pentru c aveam un punct de vedere foarte clar asupra a tot ce putea s le treac prin scfrlie,'
si pentru c n realitate aceast apropiat sedint a secretariatului nu era pentru mine instanta
unde s se decid soarta nuvelei mele: fie c aveau s dea und verde Pavilionului cancerosilor,
fie c n-aveau s deaei oricum pierduser. Acest secretariat mi-era la fel de inutil si ca
auditoriu: n-avea nici un rost s ncerc cu adevrat a-i face s-si schimbe convingerile. Tot ceea
ce-mi trebuia nu era dect un singur lucru: s m ntlnesc fat-n fat cu dusmanii, s fiu drz si s
se consemneze totul ntr-un proces-verbal. La urma urmelor, cum s nu m urasc ei? Cci eu
eram negatia nu numai a minciunii lor, ci si a ntregii lor vieti alunecoase, trecute, prezente si
viitoare.
si totusi, pregtindu-m pentru aceast ncrucisare de spade, pn la urm m-am simtit obosit si
am vrut s ies din starea aceasta de tensiune excesiv, necreatoare, cu totul inutil pentru mine.
Dar cu ce? Cu medicamente? Idee simpl: spre sear, un pic de vodc. si ndat contururile
lucrurilor se ncetosau, si nimic nu m mai mpingea s rspund si s musc, si dormeam linistit. si
iat nc un punct n care l ntelegeam pe Tvardovski: el, timp de treizeci si cinci de ani, cu ce ar
fi putut s scape de aceast tensiune suprtoare, chinuitoare, umilitoare si steril, dac nu cu
vodc?... Cine se crede ireprosabil, s arunce cu piatra n el. (Tare neplcut i era s-i vorbesti
despre betiile lui. Dac-i ziceai: Ar trebui s v menajati, A.T.!" nemultumit, schimba imediat
subiectul. si despre obiceiul lui de a fuma tigar dup tigar am ncercat s-i vorbesc, s-I sperii
cu pavilionul cancerosilor degeaba.)
Planul meu era urmtorul: singurul lucru pe care-1 astept de la aceast sedint este s-i
consemnez ct mai amnuntit desfsurarea. Aceasta mi va da posibilitatea nici s nu ridic capul
cnd vor tbr asupra mea cu ntrebri ncuietoare: spune drept, dumneata esti pentru socialism
sau contraW, spune drept, ti nsusesti programul Uniunii Scriitorilor?" Asta nu poate s nu-i
sperie: n ce scop mzglesc eu toat hrtia asta? Asta, cu sigurant, o s mearg undeval Ei o s
nceap s-si aleag expresiile cu ceva mai multa grij nu snt obisnuiti cu ideea c
discursurile lor confuze ar putea s nimereasc Ia soarele notoriettii publice.
Am pregtit niste foi albe, le-am numerotat, am trasat marginile si la ora stabilit, 13.00, n ziua
de 22 septembrie, am intrat n vestitul hemiciclu cu cariatide. La ei, un aer greu, viciat, saturat de
234
fum de tigar> lumin electric asemenea celei diurne, pahare de ceai goale, cenus mprstiat
pe suprafata lustruit a mesei sedinta ncepuse cu dou ore nainte de sosirea mea. Nu toti cei
patruzeci si doi erau de fat: pentru solohov ar fi fost njositor s vin; pentru Leonov ar fi fost o
alterare a imaginii sale n fata posterittii, el miza pe celebritatea de dincolo de mormnt. Nu era
prezent veninosul Ceakovski (poate tot din prevedere), nici nversunatul Gribaciov. Dar peste
treizeci de secretari tot se strnseser, si trei stenografe luaser loc la msuta lor. Cu retinere, am
salutat ntr-o parte si n cealalt si am pornit s-mi gsesc un loc. si tocmai unul era liber,
ntmplarea a fcut ca acela s fie chiar lng Tvardovski.
Dup ce am ascultat cu rbdare ofensatul cuvnt introductiv al lui Fedin (Dare de seam" a
secretariatului [4]), am profitat de cele cinci secunde nu mai mult de discontinuitate, n care
el si nghitea saliva si se pregtea s cheme pe altcineva s ia cuvntul, pentru a cere pe un ton
onctuos:
Konstantin Aleksandrovici! mi permiteti s spun dou cuvinte pe tema discutiei noastre?
Nu proclamatie! Nu declaratie! Numai dou cuvinte inofensive! si chiar pe tema discutiei
noastre... Ct era de important s-i smulgi din rutina lor! Am cerut cu atta inocent s mi se dea
cuvntul nct Fedin, galant, nu putu s m refuze.
si atunci m-am ridicat solemn, am scos o foaie dactilografiat si, cu fata impenetrabil, dar cu
vocea declamnd n fata istoriei, i-am trsnit cu prima mea declaratie care lsa deoparte
Banchetul nvingtorilor, dar nu pe tonul cintei, ci pe cel al acuzrii acu-zndu-i pe toti c
trdeaz de ani de zile poporul!!!
Ei mi-am dat seama de asta ulteriorstabiliser deja niste lucruri: cine dup cine s ia
cuvntul si cum s nceap a sri cu pliscurile pe mine. Ei se aflau deja n ordine de btaie, dar,
iat c nainte de semnalul lor convenit, eu le-am trimis o salv din o sut patruzeci si patru de
piese, si n norii de fum m-am asezat modest la locul meu (dup ce le-am ntins stenografelor,
peste umr, copia declaratiei mele).
Acum sedeam pe scaun, gata s notez, dar, nu stiu din ce motiv, nimeni nu lua cuvntul. Fcusem
s le cad din mn tot ceea ce era mai important Banchetul nvingtorilor, pe care veniser
s-1 fac praf. Ei ncepur s freamte, s-si revin si Korneiciuk cobor n aren cu o
ntrebare.
235
Eu nu snt un scolar, ca s sar n picioare la fiecare ntrebare, am rspuns. O s iau ndat
cuvntul.
Dar iat o a doua ntrebare! A treia! Au gsit formula: pe loc o s m bage n cofa, o s m
bombardeze cu ntrebri, o s m transforme n acuzat! Se pricep ei la asta, jigodiile!
Eu refuz, pentru c ndat voi lua cuvnrul.
Aha, nseamn c au lovit unde trebuie! lat-i n crescendo: murmure, ropote, urlete.
Secretariatul nu poate ncepe discutia nainte ca dumneata s fi rspuns!" Dumneata poti la
fel de bine s refuzi dialogul, dar spune-o!"
lat-le rupte si rndurile noastre, pn mai adineaori nchegate, ei de asemenea mi dau planul
peste cap cum s mai iei notite la rece? Dar ce nulitti, ce nulitti! Cum de v-am stiut cu
anticipatie aceste ntrebri ale voastre? Cum se face c la toate ntrebrile voastre orale eu am
rspunsuri detaliate n scris"? Un singur lucru de sacrificat: s-mi tai discursul n bucti si, cu
aceste bucti, s m dezangajez pe voi.
M ridic, mi scot foile si, prsind vocea de sihastru al istoriei si nsusindu-mi vocea celui ce
cultiv libertatea, le citesc, ntocmai ca un artist dramatic, rspunsurile gata fcute.
si le transmit stenografelor.
Snt uluiti. De treizeci si cinci de ani de cnd exist odioasa lor uniune, n-au mai avut, probabil, un
asemenea caz. Dar rezervele revin, esalonul doi, puterea ntunericului intr n joc! si mi se pun
nc trei ntrebri.
Ah, lua-v-ar dracu n timp ce v notez spusele! Ce bine c am gata toate rspunsurile. M ridic si
extrag foile urmtoare. si n-tr-un mod din ce n ce mai liber, din ce n ce mai expansiv, fixnd eu
nsumi limitele luptei, nu att dup ntrebrile lor, ct dup planul meu, i fugresc si-i fugresc pe
toat cmpia de la Borodino pn la cele mai ndeprtate fortificatii.
si linistea, confuzia, zpceala., indecizia invadeaz spatiul. si, pe flanc, se detaseaz cteva
rnduri, dar acestia nu snt cu adevrat dusmani, acestia snt pe jumtate ai nostri. Iau cuvntul
Salnski si Simonov; desi nu snt cu totul pentru noi, ei snt mcar pentru Cancerosi. Dusmanul
este la pmnt, nimeni nu cere cuvntul, si ntrebri nu mai snt. Ce se ntmpl? Nu este asta o
victorie? Ca un dragon greoi, Tvardovski ncepe s msoare si s nconjoare cmpul de lupt:
atunci, s lum decizia! Publicm Pavilionul. si, fr n-
236
trziere, un extras n Literaturnaia gazetal Dar noi pregtiserm un comunicat, unde este
comunicatul, Voronkov?
Vicleanul Voronkov ns nu se grbeste. Sau, mai degrab, caut comunicatul, l caut, dar nu-1
gseste imediat. (Cu o clip nainte, avusesem nevoie de Scrisoarea mea ctre congres pentru a
da un citat, dar el se descurcase naintea mea si mi-a ntins Pof-tijjji" o foaie editat de
Posev; am avut inspiratia s-o refuz.) jsf-or s mai reziste mult, n-or s mai reziste mult! Dar unde
snt rezervele imperiului?... Ici si colo se obiecteaz: De ce s votm? n definitiv, nc nu s-a
hotrt nimic! C doar snt si unii mpotriv!"
si iat-o venind, garda neagr! Korneiciuk (scorpion furios ridicat pe labele de dinapoi)!
Kojevnikov! si pe cai albi, cavaleria oportunist a lui Surkov! si mai departe, si mai departe, iesind
din adncuri, noi si noi capete ptrate Ozerov, Riurikov, Baruzdin, cu aerul lui de hocheist.
(Baruzdin st lng mine, de fiecare dat cnd cineva ia cuvntul l ntreb pe el: cine este
dumnealui? si acela? si numeste vecinul. Nu, nu acela, mi spune numele altui vecin. Nu, acela
dintre ei! Un cap care seamn cu un posterior durduliu bine ngrijit, echipat cu niste ochelari
luciosi. A, acela este tovarsul Melentiev, de la sectia cultur a CC. Dirijorul din umbr! Asezat pe
un scaun, scrie de zor. Scrie, dragul meu! F cunostint cu fostii detinuti!)
si apoi toate batalioanele nationale (Abdumomunov, Brovka, Kerbabaev, lasen, saripov) la
ei, n republicile lor, se desfsoar campania de destelenire a pmnturilor virgine, se construiesc
baraje ce Pavilion al cancerosilor! Ce Soljenitn? De ce scrie el despre suferinte cnd noi nu
scriem dect despre lucruri mbucurtoare?
si ce multi snt! Lista lor este nesfirsit! Numai balticii tac, stau cu capetele n jos. si dau seama
c si-au ratat sansa. Nici un rgaz n parada de combativitate, nici o ruptur n curgerea frazelor
nvtate de pe rost. S-a umplut de dusmani tot cmpul, tot pmntul, tot vzduhul! Cmpul de lupt
va rmne n stpnirea lor. n aparent, noi am fost cei mai ndrzneti, tot timpul am atacat. Dar
cmpul de lupt rmne al lor...
Borodino. Va trebui timp ca prtile s se dumireasc cine pe cine a nvins n ziua aceea.
Pe fata lui Fedin s-au imprimat toate compromisurile, trdrile s1 josniciile multor ani, unele dup
altele, etap cu etap si fr
237
ntrerupere (el a nceput prigoana mpotriva lui Pasternak, el a propus judecarea lui Siniavski). La
Dorian Gray, toate acestea se ncheag ntr-un portret, Fedin a reusit, cu propria lui fat, s fac
acelasi lucru. si cu aceast fat de lup vicios, iat-1 conducnd sedinta noastr, iat-1 propunnd
stupid ca eu s ncep a ltra mpotriva Vestului, eu, care suport cu plcere - nu-i asa?
scielile si afronturile Estului. Prin stratul de vicii care face s-i pleasc fata, el tot zmbeste si d
din cap la spusele oratorilor: dar nu cumva el chiar crede c eu am s le cedez?...
E mult vreme de cnd am reusit s intru n ritm scriu ntruna la procesul-verbal. Stau smerit
o, lupi, voi nc nu-i cunoasteti pe fostii detinuti! O s v par ru pentru discursurile voastre
imprudente!
n ultima mea interventie, deja a patra, mi permit chiar s amenint spre sectia cultur a CC
(pentru Banchetul nvingtorilor va rspunde acea organizatie care...") si s joc teatru cu Fedin;
dar, binenteles, i salut propunerea! (Toat lumea zmbeste! Snt terminat! ...) Dar, desigur, eu
snt pentru publicitate! De ajuns cu ascunderea stenogramelor si a discursurilor!... Publicati-mi
Scrisoarea, si mai vedem!...
Rumoare si strigte. Riurikov se ridic si, ncruntndu-si ntristat fruntea dogmatic, spune:
 Aleksandr Isaevici! Nici nu-ti nchipui ce blestemtii scrie presa occidental despre dumneata.
ti s-ar face prul mciuc. Treci mine pe la Inostrannaia literatura, ti vom da niste tieturi din
ziare.
M uit la ceas.
Vreau s v amintesc c domiciliul meu nu este n Moscova. Va trebui s plec imediat la gar,
asa c n-o s m pot folosi de amabilitatea dumneavoastr.
Rumoare si strigte. Fedin, pclit si furios, nchise discutia care durase cinci ore. Eu mormi,
dup cuviint, de dou ori cte un la revedere", spus peste umr si plec. Cmpul de lupt rmne
al lor. N-au cedat nici ct negru sub unghie.
Dar a cui este victoria?
n ziua aceea n-am reusit s m vd cu A.T. El mi-a trimis o scrisoare: N-am putut s nu te admir
si am fost fericit pentru dumneata si pentru noi... Ascendent clar al adevrului asupra tuturor
trucurilor si asupra politicii... Judecind dup aparente, exist
238
impresia c treaba n-a avansat... Dar, n realitate, treaba a naintat incontestabil n favoarea
noastr... Practic, concluzia mea este c sntem n msur s ncheiem un contract cu dumneata,
si atunci se va vedea ce e de fcut mai departe."
Dar, nu mai putin dect Tvardovski, m-a uluit BBC. sedinta se terminase vineri seara. Weekend-ul
trecut, iar n cursul zilei de luni, englezii transmiteau deja stirea despre convocarea mea la
secretariat si ddur sedintei o interpretare destul de pertinent.
Nu mai snt acul n carul cu fn; acum nu m mai pierd!
Casa Central a Scriitorilor vuia de zvonuri. Scriitorii care m sustinuser la congres cereau
acum explicatii din partea secretariatului.
La cteva zile dup aceasta, la conducerea Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-a dat citire unei
scrisori a lui solohov: el cerea s nu fiu lsat s m mai apropii de vreo unealt de scris (nu de
tipografii, ci de vreo unealt de scris! Asa i se interzisese cndva lui Taras sevcenko). C el nu
poate s fie membru al unei uniuni artistice din care face parte si un element antisovietic ca mine!
Fra-tii-scriitori rusi ncepur s urle la conducere: Nici noi nu putem! Adoptati o rezolutie!"
Sobolev intr n panic (cci nu existau indicatii!); tovarsi, ar fi incorect s punem chestiunea la
vot! Cei care nu puteti v rog s scrieti declaratii individuale.
si-i cuprinse spaima. Nici unul nu ddu curs sugestiei lui Sobolev.
Reactie printre scriitorii din Moscova: dar dac nici noi nu mai acceptm s fim colegi cu ei?
n definitiv, se poate oare fora n granit? Exist oare asemenea sfredele? Cine ar fi fost n stare
s prevad c n regimul nostru cineva ar putea s strige n gura mare adevrul si s rmn
n picioare?
si iat c se poate, nu?
Frul memoriei mele de detinut m trage de zbale de-mi snge-reaz gura: n pragul noptii s
lauzi ziua si-n cel al mortii viata.
Noiembrie 1967 Riazan
COMPLETAREA A DOUA
Februarie 1971
Stranie e opera ce se-nfirip aici. Neprevzut n planurile initiale si ctusi de putin obligatorie:
poti s-o scrii, poti si s n-o scrii. Trei ani nu m-am atins de ea: o ngropasem adnc. Nu stiam dac
am s revin la ea, nu stiam dac va fi posibil acest lucru. Are fluent, neaprat s-o continui! m-
au ndemnat niste prieteni apropiati care o citiser. lat-m revenind la ea, n pauza dintre dou
Noduri1 ale crtii mele capitale (terminasem August).
si primul lucru pe care-1 nteleg: nu s continuu se impune, ci s scriu pn la capt despre cele
ascunse, s explic mai convingtor acest miracol: faptul c merg liber prin mlastin, m tin drept
si nu m cufund n smrcuri, traversez vltori, m mentin n aer fr proptea. De departe, s-ar
putea pune ntrebarea: excomunicat de guvern, ncercuit de securitatea statului cum de nu se
alege praful de mine? Cum de rezist de unul singur si nc mai si depun o munc ntr-adevr
colosal, cum se face c uneori ajung s scormonesc prin arhive si biblioteci si s introduc
corecturi, s verific citate, s chestionez oameni btrni, si s scriu, si s recopiez la masin, si s
recitesc, si s fac pe legtorul, cci crtile pleac una dup alta la samizdat (dar un exemplar din
dou va face s sporeasc rezerva) prin ce forte? Prin ce miracol?
1 n planul general al operei sale istorice asupra Revolutiei din Octombrie, asupra originilor si
urmrilor sale, desemnat n aceast carte sub codul R-l 7, Soljenitn numeste nod fiecare dintre
volumele distincte pe care le consacr momentelor cruciale ale acestei istorii. August
Paisprezece are astfel ca subtitlu: Primul Nod"; nodul urmtor va fi Octombrie saisprezece. (N.t.)
240
A ocoli aceste explicatii, imposibil; a te apuca s le dai, si mei jmposibil. Cndva, de-o vrea
Dumnezeu, vom tri si noi n sigu-rant atunci voi scrie despre tot ce am pe suflet.*
Deocamdat simpla idee de a schita, pentru memorie, planul pe un cpetel de hrtie, mi inspir
team; s nu cad acest cpetel de hrtie n mi-nileKGB.
Dar, recitindu-m, vd deja c n cursul acestor ani m-am consolidat, am devenit ndrznet si
ndrznesc din ce n ce mai mult s-rni scot cornitele; si astzi m decid s scriu lucruri care, cu
trei ani n urm, mi preau aductoare de moarte. Devine din ce n ce niai clar traseul evolutiei
mele spre victorie sau spre pieire.
Aceast oper este stranie si din urmtorul punct de vedere: pentru oricare alta, ntocmesti un
plan arhitectural, o mbrtisezi dintr-o privire nainte de a fi scris, si te strduiesti ca fiecare parte
s-o pui n slujba ntregului. Dar aceasta seamn cu o ngrmdire de constructii anexe, nu stii
nimic despre urmtoarea, nu stii ct de mare va fi si unde va fi amplasat, n fiecare minut cartea
este att terminat ct si neterminat, poti s-o lasi, poti s-o continui att timp ct mai esti n viat,
sau pn ce vitelul si va frnge gtul n ncontrarea cu stejarul, sau pn ce stejarul va ncepe s
prie si se va prbusi.
Putin probabil s se ntmple asa, dar eu tin foarte mult la aceast ipotez.
* Vezi Completarea a Cincea, Invizibilii.
241
STRPUNGEREA
Da, analogia cu Borodino se confirma: de la data btliei trecuser dou luni, nici un sau aproape
nici un foc de arm nu se trsese din nici o parte nici un ziar nu o mentionase, de la nici o
tribun nu se emisese nici o sudalm cci ncet-ncet se apropia a Cinci-zecea Aniversare si ei
erau interesati ntr-o desfsurare a evenimentelor ct mai lipsit de incidente, ct mai lin. Cu
nclinatia mea spre mpciuire, nici eu c am fcut bine, c n-am fcut bine, nu stiunu mi-am
pus n circulatie Notitele" despre btlie [4], tinndu-le n rezerv pentru atacul combinat ce urma
s-1 ntreprind cndva. Nu se producea nici o deplasare perceptibil a maselor literare, iar cmpul
de btaie, ne amintim, rmnea n minile adversarului, Moscova i rmnea tot lui dar eu
simteam c dincolo de aceast acalmie, undeva, inaudibil, invizibil, ceva se eroda, se surpa si
nu ne chema oare pmntul mpurpurat s ne ntoarcem la el fr s ne mai ncieram unii cu
altii?
Cu aceast senzatie am sosit la Moscova, o dat trecut marele jubileu, si cu gndul de a pune la
cale niste lucruri nainte de a m da la fund pe toat durata iernii. Pentru aceast punere la cale
mi-era necesar prezenta lui Tvardovski, dar am aflat c el de mult vreme nu a mai dat pe la
redactie, c s-a mplinit luna de cnd a czut prad sfrselii lui obisnuite, c a petrecut ca un
spectator anonim mult trmbitatul jubileu (de la care occidentalii, n naivitatea lor incurabil,
asteptau amnistie mcar pentru Siniavski si Daniel si pentru Gerald Brooke, europeanul lor cu
nervii la pmnt dar, se ntelege, din partea sovietic nu i s-a aruncat nimnui nici o firimitur
de la masa festiv). Mie asa mi se ntmpla mereu cu A.T., lucrurile trebuiau s ias mereu cs:
cnd el avea nevoie de mine imposibil s m gseasc pentru a m chema n vederea vreunei
discutii, cnd eu aveam nevoie de el imposibil s-1 contactez.
242
Zile la rnd 1-am asteptat zadarnic la redactie, i-am telefonat la jacea lui pn la urm s-a
stabilit ca pe 24 noiembrie s merg la Pahra, si Laksin, hop c merge si el. Am plecat amndoi de
dimineat n volga" neagr a ziarului Izvestia, pe o ninsoare deocamdat slab. Eu aveam ceva
urgent de citit pe drum, dar n-a fost chip; autoinvitatul meu tovars m tinu de vorb. Multura
lucrul acesta li se prea bizar, dar pentru mine, o dat ce m-am apucat de o treab, forta inertiei
m mpinge irezistibil s-o duc la bun sfr-sit conform planului meu, chiar dac se iveste o ocazie
poate unic, ca de exemplu, aceea de a vorbi cu Laksin, un om cu care, nu stiu de ce, nu m-am
potrivit niciodat. si apoi ce s discuti n prezenta unui sofer necunoscut? Multe nimicuri ne-am
spus unul altuia, dar, cu toate acestea, instalat pe scaunul din spate, el mi-a povestit n soapt
ceva interesant: n 1954, cnd s-a pus problema destituirii lui A.T. din functia de redactor-sef al lui
Novi mir, acest lucru ar fi putut s nu se produc dac mpricinatul s-ar fi lsat de butur. sj se
si reusise aducerea lui pe calea cea dreapt, dar n chiar ziua sedintei, el a nselat vigilenta lui
Marsak si s-a mbtat. sedinta de la CC a luat o turnur favorabil lui Novi mir. Pospelov a fost
fcut de rusine, Hrusciov a spus c pur si simplu intelectualittii nu i se explicaser problemele
legate de cultul personalittii si echipa de redactie a scpat de o dizolvare n bloc; dar pe
redacto-rul-sef, care nici mcar nu era prezent la aceast sedint a CC cum s nu-1 fi
destituit?
Aceast nclinatie, care ducea uneori salvator la detensionare, ducea uneori si la nenorocire.
Un dog englez bltat ne-a ntmpinat dup ce am trecut de portit. Am intrat fr dificultate n
cas si am strigat ca s ne aud gazda. A.T. cobor agale scara, n acest moment, el era nru
suferind, mai neputincios, mai deprimat ca niciodat (apoi n cursul discutiei si-a mai revenit, a
mai prins ceva putere). La ochi avea cearcne mari. Neputinta i se citea mai ales n acesti ochi
de un albastru pal. Fr s se adreseze anume unuia dintre noi, spuse cu o imens tristete:
Vezi, prietene Mak1, unde am ajuns.
Tvardovski se gndeste probabil la personajul unui roman neterminat al lui N. Leskov (l 831-
1895), Ppusile diavolului, a crui actiune, conventional situat n Germania, vizeaz n mod clar
viata din Rusia epocii respective.
243
si-1 podidir lacrimile. Ca s-1 mbrbteze, Laksin n mbrtisa trecndu-si mna pe dup umerii
lui.
Am intrat ntr-un hol care, din cauza ninsorii dese de dincolo de fereastra ct peretele, era
ntunecos si la ora aceasta. Ne-am asezat nu departe de semineul unde arseser niste vreascuri
n memoria romanului disprut.1 n timpul acesta, Trifonci, cu pasi mari si nervosi, umbla de colo
pn colo. Pret de cteva clipe noi n-am spus nimic, lsndu-1 s-si revin, dar acest scurt interval
lui i se pru foarte apstor.
S-a ntmplat ceva? ntreb el si minile i tremurau, tresreau chiar, nu numai de slbiciune, ci
si de team.
Da de unde! m-am grbit eu s strig absolut nimic. Uitati, v amintiti ce figur sumbr am
fcut noi atunci ei bine, acum totul este invers!
El se linisti putin, minile aproape c nu-i mai tremurau deloc, si rsuci o tigar, dar n-o aprinse.
si, asezndu-se pe divan, ntreb, pe jumtate nelinistit:
Spuneti-mi, ce se mai ntmpl prin lume?
ntrebarea m atinse la coarda foarte sensibil. Mi-am amintit cum, scolar fiind, dup ce lipseam
de la clas dou sau trei zile, m simteam foarte deprimat si-mi spuneam cu constiinta oarecum
vinovat: ce s-o fi ntmplat acolo n absenta niea? Ca si cum, n acele zile, aceast riscant lume
exterioar n-af fi putut s devin dect si mai ameninttoare. Fr ndoial c acelasi lucru simtea
si el cnd i se ntmpl ca o lun ntreag s se desprind n felul acesta nu numai de revist, ci
de toat lumea exterioar.
n Lumea Nou2 sau n restul lumii? am glumit eu.
n lumea ntreag, rug el pe un ton linistit.
Versiunea pe care i-o ddu Laksin suna astfel: dup jubileu, nimic nu s-a mbunttit, dar nici nu
s-a nruttit. Eu ns voiam chiar s-1 conving c situatia tindea spre mai bine: n Anglia a fost o
emisiune de televiziune despre procesul Siniayski-Daniel, un nou val de sustinere se ridic n
favoarea lor, astfel ci lucrurile nu stau
Mak este tipul prietenului fidel si al artistului autentic care refuz s cedeze la tentatiile vulgarului
ca si la capriciile tiranului. (N.t:)
1 n seara confiscrii Cercului si a arhivei lui Soljenitn. (N.t.)
2 Soljenitn face un joc de cuvinte, pornind de la faptul c titlul revistei Novi mir nseamn Lumea
Nou. '(N.t.)
244
ru..- Dar aceast argumentatie i lsa cu totul reci pe amndoi: nu-i interesa pe ei afacerea
SiniavskiDaniel.
Pentru a nu o lungi, am nceput s-i expun problema mea: sesizez la inamic un punct slab. Cea
mai bun metod de verificare a acestui lucru ar fi urmtoarea: fr a cere ceva din partea cuiva,
s dm la cules cteva capitole din Pavilionul cancerosilor. Chiar dac nu va trece, cel putin, cnd
PC (Pavilionul cancerosilor) va aprea n strintate, eu voi putea pe bun dreptate s fiu
indignat pe Uniunea Scriitorilor. Altminteri, 1-am prevenit eu, gnditi-v bine: PC o s apar,
fatalmente, n strintate, si rspunderea o vor arunca asupra dumneavoastr si asupra mea, ne
vor reprosa c n-am ncercat nimic, c n-am fost n stare s ne punem de acord.
A.T.: Trebuie s ne mai gndim, la asta nu se poate rspunde pe loc.
Or, tonul acesta, eu l cunosc deja: este cel al refuzului, ncerc s-1 conving: n ambele cazuri
fie c-1 resping, fie c-1 las s apar noi sntem n cstig!
A.T.: Ar fi o insolent ca, dup toate cte au fost, s te prezinti cu asa ceva, ca si cnd nimic nu
s-a ntmplat. Mai nti trebuie mers unde trebuie si vorbit, dar eu nu mai pot, ntelege-m.
(Ceva mai trziu, Laksin mi va explica: ultima dat, la sectia cultur", saura i ceruse din nou lui
Tvardovski s citeasc Banchetul nvingtorilor si A.T., nc o dat, dduse dovad de o
demnitate inflexibil: n-a vrut s pun mna pe un lucru furat, difuzat mpotriva vointei autorului!
Dar i rspunsese prea dur lui saura si nu mai putea s dea pe-acolo.)
Eu: Dar nu trebuie s ne ducem s cerem! S-1 dm asa cum se d de obicei si s
asteptm. De ce nu se poate?
Laksin (concentrat, gnditor): Eu nu i-am spus-o pe drum lui Aleksandr Isaevici...
(si de ce n-a spus-o? N-a avut timp? Pi tocmai de aceea a si venit, acum nteleg, s-o spun n
prezenta sefului.)
... dar exist varianta urmtoare. Hitrov a fost la sectia lui saura, au examinat una si-alta, apoi a
venit vorba despre Soljenitn. Ceea ce-i uimeste este faptul c 24 de scriitori i-au spus s scrie
declaratie antioccidental, iar el si permite s n-o scrie. S-o scrie
si totul va fi n ordine. Dar nu neaprat n Pravda sau n Lite-raturnaia gazeta... De ce nu n Novi
mir, n definitiv...
245
Da-a-a? Deci ei bat n retragere, ncep s bat n retragere. Nu snt obisnuiti s ntlneasc
fermitate!)
Astfel, Laksin propune: trebuie efectiv culese cteva capitole din Pavilion si, n acelasi numr, la
nevoie, la posta cititorilor... o declaratie oarecare a lui A.I. cum c se mir si el de tapajul fcut
de occidentali..."
Destept biat (la 35 de ani)! a venit balansndu-se cu mine pe scaunul din spate, pentru a aduce
capitularea si mie nu mi-a ar-tat-o. Era foarte bine n ce priveste aceast ptrtic, dar
esichierul are saizeci si patru de ptrtele, si trebuia vzut c adversarul era zdrobiti
Eu ns nici n-am reusit s-i rspund lui Laksin, s-i dau dreptate lui Trifonci; acesta se burzului
si, deodat, ncepu a bodogni:
Dar ce poate s scrie el? Despre ce, dac au blocat totul? A existat scrisoarea ctre congres,
aceasta nu poate fi modificat!
si Laksin tcu; era n criz de argumente: prerea lui A.T. era pentru el mai important dect
prerea CC. Tcu, desi n sufletul lui nu era de acord.
ntr-adevr, nici eu nu am insistat mai mult. Am vorbit de una, de alta. Am but un ceai gros si
negru cum e cerneala. A.T. se ridic din nou, ncepu s umble de colo pn colo, s se aseze;
putin cte putin si regsi demnitatea maiestuoas, si nvinse slbiciunea. La un moment dat,
Laksin a pus pe mas un teanc mic de mici volume de Tvardovski, aprute recent, si eu am
comis gafa de a-i ntinde lui A.T. stiloul meu:
Un autograf pentru biblioteca mea.
El nici mcar nu s-a atins de stilou, nici n-a ncercat, i tremurau minile! Scuzndu-se:
n momentul sta nu snt n stare s scriu... Mai trziu, eu... Pentru a nu-1 face pe A.T. s-si
piard interesul pentru publicarea
PC, eu nu intentionam s-i povestesc nainte de vreme despre August Paisprezece. Dar mi s-a
prut asa de deprimat nct m-am hotrt s-1 mbrbtez: nchipuiti-v c relatez catastrofa lui
Sam-sonov; poate voi reusi s-o termin pn la vara viitoare. A.T. regsindu-si simtul ironiei:
N-a fost nici o catastrof si nici nu putea s fie. n prezent e un fapt stabilit c Rusia de
dinainte de Revolutie nu era deloc napoiat. Am citit de curnd un articol de economie, articol n
care situatia iobagilor n ajunul anului 1861 este descris n culorile cele
246
mai favorabile: aproape c mosierii le ddeau si de mncare, b-trnii si invalizii lor aproape c
erau asigurati...
(Partea cea mai nostim este c aceast nou versiune oficial este mult mai exact dect
versiunile revolutionare" anterioare...)
Am stat mai putin de o or; masina astepta (soferii de la Izvestia totdeauna fceau nazuri si-i
zoreau pe redactorii de la Novi mir), ne pregteam de plecare. Lui A.T. i veni ideea de a merge
la plimbare, si trase pe el un fel de bluz marinreasc foarte simpl, si puse o sapc, lu un
baston ce-i drept, nu unul gros ca s se sprijine n el, si, prin ninsoarea linistit, ne conduse
pn la portia avea tot ce este propriu unui mujic, poate cu, s zicem, un pic de instructie, si
scoase sapca: zpada i se anina de rarele fire de pr ale capului su mare si lucios, si el tot de
mujic. Fata lui ns avea o paloare bolnvicioas. Am avut o strngere de inim. L-am mbrtisat
primul pentru a-mi lua la revedere de la el de mult vreme ntre noi nu se mai respecta acest
ritual, din cauza disputelor si a izbucnirilor noastre. Masina a demarat si el a rmas plantat acolo
n ninsoare, un mujic cu baston.
La redactie, am turnat eu nsumi ap de trandafiri n conversatia Kostoglotov-Zoe pe tema
blocadei Leningradului, pentru ca ei s nu mai aib vreun motiv serios de a fi reticenti.
si am plecat. Dar, abia ajuns la Riazan, am primit o scrisoare de la Voronkov [5]; acesta voia s
stie: cnd deci m voi delimita eu, n sfrsit, de propaganda occidental? ncepuser ei s se
miste?! Nestnd mult pe gnduri, am contraatacat pe loc printr-o salv de zece ntrebri: si ei cnd
se vor corija? n definitiv, si eu astept un rspuns! [6]
si, usurat, am plecat mai departe, ntr-un loc dosnic, la Solotcea, n izba rece si ntunecoas a
Agafiei (alt Matriona), izb pe care, n zilele de dezghet, reuseam s-o nclzim pn pe la 15 C,
iar n cele de nghet m trezeam cel mai adesea cu dou sau trei grade. Dup planul pe care mi-
1 fcusem pentru mai multe luni, trebuia acum s petrec aici o iama. M nconjurasem de
portretele generalilor lui Samsonov si m-am hazardat s ncep cartea capital a vietii mele. Dar
timiditatea n fata acesteia m paraliza, m ntrebam dac am s reusesc s fac saltul. Liniile,
anemice, rmneau n sus-pans, mna mi sovia. si, n conditiile acestea, am descoperit c in
Arhipelag erau multe omisiuni; trebuia nc s studiez si s scriu istoria proceselor publice si
acest lucru le ntrecea n important
247
pe toate celelalte. O treab neterminat este ca si cnd n-ai nceput-o, este vulnerabil la cel mai
mic soc. si, n conditiile acestea, mi-a parvenit o scrisoare alarmant cum c Pavilionul
cancerosilor era pe cale de a fi vndut englezilor si nc n numele meu, ceea ce era o
imposibilitate, eventualitate mpotriva creia fcusem uz, cred, de toate scuturile mele! Astfel,
munca mea se vzu dat peste cap, iar, dup cteva zile, o nou alarm: de la Moscova, de data
aceasta, Tvardovski, deja pe picioare, fcu s zbmie telefonul la Riazan: vino si m
contacteaz! Urgent maxim! Dar ce era urgent, asta nu mai spunea, era desigur ceva inventat.
Poftim de munceste cu ei, lua-i-ar muma pdurii! n sil, trgnnd, bombnind, m-am pregtit
de drum. M simteam deranjat la culme cnd mprejurrile exterioare mi ddeau peste cap planul
de lucru.
Tvardovski, la rndul lui, se mira c nu m catapultez de ndat la locul convocrii: eram invitati
amndoi la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS ca s discutm cu crtile pe fat; l sunase
Voronkov, era nelinistit: i pltise Novi mir lui Soljenitn mcar un avans pentru Pavilionul
cancerosilor! omul trebuie s aib si el ce s rontie! (A ronti" acesta era la ei termenul
curent pentru a desemna nevoile autorilor.)
Ah, ce mai paraziti snt stia!! De altminteri, nu m mir deloc: din moment ce eu m-am vindecat
de orice ezitare acum e rndul vostru s ezitati! Ceea ce m uimeste pe mine este faptul c
ntr-o jumtate de secol nimeni pe lumea asta nu a nteles un lucru foarte simplu: ei nu se tem
dect de fort si de fermitate, dar pe cei care le zmbesc si le fac plecciuni pe aceia ei i
zdrobesc.
La 18 decembrie 1-am gsit pe A.T. la redactie: plutea deja pe perne moi de nori, la mare
altitudine. Fiind el nsusi lipsit de informatii precise, Tvardovski dedusese fr gres, din mici indicii
secundare, c cineva din sferele nalte mai stii, poate chiar El (Brejnev) nu c a dat direct
ordin s se publice Pavilionul cancerosilor, nu, fr ndoial c nu (indiciile ar fi fost altele), dar a
scpat o fraz traductibil prin ntrebarea: trebuie neaprat s-1 interzicem? si aceast fraz,
lansat undeva n aer, dar fr s ating solul, aceast fraz pe care nimeni n-o consemnase, a
fost totusi prins imediat din zbor, se propag de la unul la altul, i survola, le trecu pe la urechi si-
i fcu s rmn muti pe cei din aparatul lui Diomicev si pe toate marionetele literaturii, ns cei
de felul lui Voronkov, nzestrati cu mai mult vioiciune si adaptabilitate, se gr-
248
bir s dea din coad n fata ei. Astfel, absolut nimic nu se decisese, dar ntorstura intervenit
dup septembrie era asa de brusc nct fvardovski, pe bancheta volgi" (de la Izvestia) care ne
ducea n strada Vorovski, ncepu din nou, cum o fcuse si cu sase luni n urm, s viseze cu ochii
deschisi: nu numai o publicare n revist; musai ca un capitol s plece nentrziat la Literaturnaia
gazeta nentru a ne ntri pozitiile... si cumpni din nou ce capitol s dea, de care buctic de
muschi" s se lipseasc. Concesiv si candid, se oprise deja asupra penultimului capitol
(Kostoglotov prin oras si la grdina zoologic), dar si lu vorba napoi:
.__Nu n-am s-i dau eu lui Ceakovski dreptul primei nopti.
Eram noi n ajunul unui miracol al cenzurii? Lumea birocratic este uimitoare prin aceea c ntr-
un scurt interval de timp poate s abroge n interiorul ei nsesi toate legile fizicii obiectele grele
se avnt spre nltimi si electronii se precipit la catod. n ce m priveste, de data aceasta, nu
asteptam vreun miracol si, mi-amin-tesc, nu doream foarte tare asa ceva: cci din nou aveau s
nceap s stoarc rndurile si paragrafele, ticlosie mrunt, n timp ce prin samizdat Pavilionul
se rspndea asa de nestingherit, fr nici cea mai mic mutilare! Drumul de independent pe
care-1 descoperisem era de-acum preferatul meu. Nu am pus piedici n calea scurtei fericiri a lui
A.T., nu am obiectat.
Voronkov, cameleon bondoc si flcos, redevenise atent si amabil, desi mai putin comunicativ
dect fusese dup scrisoarea mea ctre congres, dar nu mai era acea specie de huidum care-mi
vra pe dedesubt mica foaie a lui Posev. Ne-am asezat toti patru ca la jocul de crti: eu fat-n fat
cu Tvardovski, Sartakov vizavi de Voronkov, dar numai trei dintre noi sedeam la msut, cci
Voronkov era separat de noi prin masivitatea biroului su, iar propria lui masivitate corporal,
totusi destul de mobil, ocupa un fotoliu pe msur, n ce m priveste, n-am spus dect strictul
necesar, nu m-am crispat ctusi de putin, nepercepnd realitatea ntregului joc; Sartakov, cu
acuratetea sa rutcioas, nu strecura dect rar cte o carte, dar duelul, pe care cuvintele rostite
erau departe de a-1 traduce, se desfsura ntre Voronkov si ofensivul Tvardovski. Voronkov voia
s mearg cu conversatia pn la capt, fr s se angajeze cu ceva, fer s promit ceva, si cu
toate acestea s lase impresia de om binevoitor. Tvardovski, dup treizeci si cinci de ani de
busculad 111 mediul literar sovietic, cunostea bine toate aceste miscri; el
249
voia s-1 strng cu usa pe Voronkov si s-i smulg mcar acordul verbal pentru publicarea
Pavilionului.
Asta e treaba revistei spuse uimit Voronkov. Faceti cum vreti.
Dar dumneavoastr, cel putin, nu obiectati, nu-i asa?
Dar ce legtur are cu treaba asta Uniunea Scriitorilor? ntreb Voronkov, tot mai mirat.
(Oare la noi face cineva presiuni asupra editurilor?)
Nu-u, cu tramvaiul n-am obiceiul s cltoresc fr bilet! se apr Tvardovski, rostind o
fraz care nu fcea parte din repertoriul vietii sale cotidiene, dar pe care o pusese la punct
Uniunea Scriitorilor.
si cnd Voronkov trecu la ofensiv, spunnd c trebuiau dezavuate (eu, Occidentul si scrisoarea
mea), c nu se putea totusi trece sub tcere toat aceast istorie, eu m-am multumit cu un gest
de eschivare; m sturasem s-mi tot bat gura, n timp ce Tvardovski, sigur de sine, nu ceda:
Se poate! S pstrm tcerea si totul va fi n ordine.
Dar cum se poate pstra tcerea?? ntreb, cuprins de uimire, Voronkov, iubitorul de
transparent.
Pi iat cum sublinie Tvardovski, cu tlc si fermitate, p-rnd a trage cu urechea la partea de
sus a peretelui.1 Pe Hrus-ciov 1-au debarcat a urmat tcere, si viata merge nainte! Or,
acesta a fost un eveniment ceva mai important dect scrisoarea lui Soljenitn.
De fapt, cum ajunsese Voronkov s ocupe acest fotoliu? De fapt, de ce conducea el sase mii de
scriitori sovietici? Fcea el figur de mare clasic printre ei? Mi s-a povestit c ntr-o bun zi,
Fadeev si-a luat ca amant pe una dintre secretarele de la Uniunea Scriitorilor, dintr-o dat, ea nu
mai putea s ndeplineasc o simpl functie tehnic si, atunci, pe locul rmas vacant, a fost
angajat slugarnicului Kostea Voronkov. ncepnd din momentul acela, el s-a nsurubat, s-a
consolidat si a avansat. Dar ce scria el? Circula gluma cum c, de bun seam, crtile lui majore
snt repertoriile de adrese ale Uniunii Scriitorilor, n rest, cu foarte putin timp n urm, Tvardovski,
nu se stie de ce (pentru a mbuntti soarta lui Novi miri),
1 Unde Tvardovski are toate motivele s cread c snt ascunse microfoane.
250
tocmai lui Voronkov i-a ncredintat... adaptarea scenic a lui Torkin. Cine stie ce negru anonim a
fcut treaba asta pentru Voronkov iar Voronkov s-a trezit peste noapte dramaturg.
Aceast convorbire a durat o or si jumtate si totusi masivul j alunecosul Voronkov nu s-a lsat
prins n labele grsune ale lui tvardovski: fcea avansuri, apoi btea n retragere, dar nu promitea
nimic si nu a rezolvat nimic. Am plecat pe jos, eu si Tvardovski, lund-o pe niste strdute pn la
Portile lui Nikita si de-acolo mai departe pe bulevardul Tver pn la redactie. si n intervalul
acestei jumtti de or pe o usoar geruial sub soarele timid al iernii, tinn-du-1 de brat pe A.T.
si avnd o grij deosebit de el la acea miscare cu totul nefamiliar lui care era traversarea
strzilor, am observat cum n interiorul lui se elabora, se mplinea, se maturiza pentru a-1 lua
din nou n stpnire acea euforic stare initial, stare care nu se mai bazeaz, pe un vis, ci pe
o autentic fermitate. Am intrat amndoi la Novi mir el ddu ordin s se convoace redactia iar
mie mi spuse cu o solemnitate retinut:
Dm Cancerosii la cules! Cte capitole?
Ne-am nteles pentru opt. A.T. urcase n tramvai fr s ia bilet"!
O, putere a opiniei fr chip! Dnd dovad de din ce n ce mai mult fermitate (nscris, de altfel,
si n numele lui1, si dea Domnul s fie asa toat viata!), Tvardovski a trecut peste orice
considerent de orgoliu si s-a dus el nsusi la tipografia ziarului Izvestia. Acolo a dat de nteles unui
sef oarecare c n legtur cu Pavilionul nu este vorba de ambitia cuiva, ci exist o opinie n
acest sens, si trebuie s ne grbim. si seful, membru de partid, neimaginndu-si c poate s
existe un asemenea tupeu la un alt sef membru de partid, atta s-a grbit desi asta nu s-a
fcut n cele cteva ore ale unei singure nopti, ca atunci cnd s-a cules Ivan Denisovici nct a
doua zi spre sear a fost adus la redactie un pachet de spalturi; si, eu nc nereusind s m
ascund n brlogul meu, le-am corectat pe loc. si tot pe loc am dat o lupt nversunat cu
Tvardovski: cu ochii albi de mnie, el mi-a interzis s pun n fat tabla de materii*
si nssi ideea, si caracterul literei, si punerea n pagin, totul
% Autorul apropie numele lui Tvardovski de adjectivul tviordi (ferm"). (N. t.)
Asa cum s-a fcut n cazul Cercului. Eu presupuneam c asa va fi si cu
Pavilionul, mai trziu am renuntat, poate c n zadar. (Adnotare din 1986.)
251
i repugna, cci, spunea el, nimeni nu face asa!" Dar eu am rmas pe pozitia mea orict
ceart si oricte divergente ar strni lucrul acesta, n-are dect s arunce tot ce s-a cules! n felul
acesta, Tvar-dovski se mentinea simultan la mai multe niveluri. Dar, e drept, si eu eram pentru
A.T. un aliat incomod din toate punctele de vedere.
Se consumase actul culegerii" pentru rvsirea creia sceleratii nostri supremi vor constitui nc
mult vreme tinta reprosurilor din partea presei occidentale se consumase n conditiile unui
plus de slbiciune la CC si ale unui surplus de fermitate la editor. Din chestia asta m-am ales cu
bani pentru aproape doi ani de viat, doi ani hotrtori. Dar, foarte repede, cei de la CC si-au
revenit, s-au corijat (identitatea celui care spusese acea fraz imprudent a rmas necunoscut,
dar poate c nimeni n-a spus-o, poate c a fost prins din zbor fr a fi nteleas bine si deci a
fost denaturat; identitatea celui care o interzicea acum era de asemenea necunoscut, din nou
cineva cam ca Brejnev) si totul s-a uscat de la rdcin.
I-a lipsit Dumnezeu de orice suplete, de supletea care este proprie creatiei vii.
Iar pentru mine lucrurile se simplificau mi se asternea din nou nainte un drum, unul
neexplorat, dar drept si mi spuneau simturile mele sigur. Regretul acestei publicri ratate
nu m abtea de la scopul meu.
Nu acelasi lucru se putea spune despre Trifonci. El a resimtit acest esec ca pe o mare
nenorocire. Cci el crezuse deja! si ct de mult l nsufletea disperata lui vitejie! Dar elanul su se
mpotmolise n pasta friabil a prostiei. El ns trebuia s ntreprind ceva n acele zile si i veni
chef s-mi mprtseasc gndurile lui si ncepu s-mi trimit telegrame la Riazan, spunnd c are
urgent nevoie de mine (probabil pentru a pregti unele ndulciri ale textului). Dar eu nu voiam
asemenea ndulciri si mai ales nu voiam s plec la drum; dou ore pn la Riazan, plus trei ore
pn la Moscova dar cum s-i explici acestui tran uituc c n ajun de Anul Nou, din cele zece
famelice gubernii nconjurtoare se vine la Moscova pentru a cumpra de-ale gurii, c se st la
coad pentru bilete, c aceast cltorie este dificil si c nu m-as supune acestui chin. I-an1
trimis o telegram de refuz. Atunci i veni alt idee: s merg imediat dup Anul Nou! Dar n-am s
m duc nici dup Anul Nou, pi cnd s mai lucrez, stia te bag n pmnt cu attea convocri!
Dar
252
l nu ntelege: este lupta noastr comun, cum pot rmne indife-ent? D31" unde-i el? S-i trimit
un elicopter?!" LaksinKondrato-ici &1 special, gsir de cuviint s-si dea poalele peste cap:
Cnd sc'riere este dat la cules, autorul are datoria s fie prezent la lo-ul acestei operatiuni chiar
si dou sptmni, dac e nevoie!"
si am fcut bine c nu m-am dus: cei de la sectia cultur nce-miser din nou s fac presiuni
asupra lui Trifonci pentru ca eu s trimit o scrisoare de retractare, fie si ntr-o form atenuat:,J
c-fl mers n ntmpinare, i s-a publicat Ivan Denisovici, si care-i recunostinta lui? Banchetul
nvingtorilor1?..." N-ai cu cine sta de vorb, i spunea Trifonci sotiei mele, oftnd tare mhnit.
Ei nu spun chiar Pavilion, ci Fortreata cancerosilor... si vistor: Dar dac s-ar publica
astzi Pavilionul s-ar schimba din nou toat situatia din literatur!... Ce pasi nainte am face!..."
Mai trecur dou zile, si unde nu se apuc prea loialul nostru Trifonci s redacteze el nsusi o
scrisoarel o secol al scrisorilor! ce-i drept, una adresat exclusiv lui Fedin, dar de o
ntindere atingnd aproape o coal de autor; A.T. a scris mult la ea, chiar si numai la schitarea
planului ei i-a trebuit mai mult de o sptmn, a scris-o la dacea lui, n orele de lucru cele mai
bune, adunnd pentru ea gnduri si fraze n timp ce-si curta zpada din curte.
Scrisoarea nu numai c nu era n ritmul luptei care se desfsura, dar. nu era nici n maniera
acesteia, nu era efectiv o scrisoare deschis" si dac A.T. ar fi fost prevenit c ea se va
rspndi n cele patru zri, nici n-ar fi scris-o. n aceast zbav propice intrrii n amnunte, n
aria larg a evocrii boltilor de verdeat de la Barviha" el nu se gndea nicicum la samizdat. si
se vede cu ce urias consum de energie sufleteasc finiseaz aceast scrisoare chinuitoare
pentru el si doar o scrie fr a-si pune mari sperante ntr-un rezultat favorabil", dar a o scrie
era pentru mine o datorie si o chestiune de constiint". Numai din aceast scrisoare, noi (si eu)
aflm c la secretariatul Uniunii Scriitorilor se crease de mai multe luni un caz Soljenitn", caz
care generase o lung serie de sedinte n cerc restrns, lrgit si larg la secretariat" (Trifo-mci nu
mi-a relatat nimic despre acestea), o problem a proble-melor activittii de astzi a Uniunii
Scriitorilor". Tot de aici aflm CUln i se cerea lui A.T. s-si foloseasc influenta asupra lui
Solje-'In , s-I determine pe acesta s ia pozitie antioccidental; si Cum la momentul potrivit
(evident, n vara lui 1967) A.T. ntocmise
253
deja un comunicat" pentru secretariat, si cum Fedin 1-a finisat si 1-a aprobat, si acum acest
comunicat este respins; si c la ultimele ntlniri cu Fedin (adic spre sfrsitul toamnei lui 1967)
A.T. i-a adresat cuvinte dure, poate chiar jignitoare... dnd dovad de insuficient de autocontrol,
apt s-i duneze". Dar pe tot parcursul ultimelor luni, Tvardovski prinsese curaj n viata social,
si deja n acele sedinte si acum n aceast scrisoare, le spune: da, dup Ivan Denisovici, nimeni
nu mai poate s scrie ca nainte si tocmai aceasta provoac rezistenta cea mai mare; Soljenitn
a complicat foarte mult viata literar... el se gseste la intersectia a dou tendinte opuse ale
constiintei sociale". A.T. nu-si aminteste ca secretarii Uniunii Scriitorilor sa fi ncercat s resping
fie si unul dintre punctele scrisorii lui" ctre congres, aceste puncte snt inatacabile. .. eu le-as
subscrie cu amndou minile"(!!) da, si la secretariat si la CC, A.T. se pronuntase chiar mai
dur dect Soljenitn", si despre cenzur, si despre destinul personal al acestuia. si chiar din
procesul meu verbal despre sedinta din septembrie a secretariatului, proces-verbal nepublicat
nicieri si prezentat numai lui A.T., reiese c acesta din urm i-a citat fr team lui Fedin si
despre pmntul patriei pe care eu toat viata 1-am simtit sub tlpile mele, si despre Banchet, si
despre cum m-am exprimat eu acolo textual; si din ultima mea scrisoare ctre nsusi A.T. rezult
c starea mea sufleteasc mi-este mai scump dect soarta operelor mele". si Tvardovski
mprtseste toate aceste lucruri! Le resimtea si el asa, drept pentru care a si scris aceast
scrisoare si, riscndu-si tomul al cincilea al seriei din operele sale, a refuzat s suprime mentiunea
despre Soljenitn. El si termin scrisoarea ctre Fedin cu totul depinde numai de
dumneavoastr", permiteti tiprirea mcar pentru a da revistei Novi mir posibilitatea s-o
analizeze" dar, pentru Tvardovski, sensul major al scrisorii rezida nu n aceste rugminti, ci n
redresarea lui sufleteasc.
Iar mai departe, el a dat scrisoarea la doi sau trei prieteni apropiati si careva dintre acestia,
nerezistnd ispitei, a azvrlit-o n ograda samizdat-ului. Lui Tvardovski nu i-a rmas dect s ofteze
dup ce faptul se consumase.
n ce m priveste, am continuat la Solotcea s fac ultimele retusuri la Arhipelag, rsfatndu-m
seara cu emisiunile radioului occidental, si n februarie am avut surpriza de a-mi auzi citit
scrisoarea pe care o adresasem n noiembrie lui Voronkov surpriz,
254
pentru c eu n-o lsasem nicicum din mn; s-o fi manipulat-o eu n afara relatiei cu Uniunea
Scriitorilor, n-ar fi avut nici un sens ___ si cic s-ti pstrezi documentele n rezerv... (Este
evident c scurgerea s-a produs la Voronkov, i s-a tiat data ca la o fotografiere efectuat n
grab, dar ani de-a rndul mie mi se vor imputa cele ntmplate.)
Ctre luna lui martie am nceput s am cumplite dureri de cap, congestii purpuriiprime asalturi
ale tensiunii, prim avertisment al btrnetii. Dar ducerea la bun sfrsit a Arhipelagului, ea singur si
nimic altceva, era suficient ca s m fac s nu m pot ridica de la masa de scris nici mcar
pentru o or n aprilie si mai. Doar de n-ar surveni vreun eveniment intempestiv, vreo piedic n
aceste dou luni!... Speram din tot sufletul s-mi revin fortele cu ocazia sejurului n scumpul
meu Rojdestvo-pe-Istia, n contactul cu pmntul, cu drgutul de soare, cu verdeata.
Pentru prima dat n viata mea, un petec de pmnt al meu, o sut de metri de ru ai mei, o
insertie n imensitatea naturii nconjurtoare! Csuta era inundat aproape n fiecare an, dar
totdeauna m grbeam ntr-acolo de cum ncepea descresterea apelor, cnd podeaua era nc
jilav si cnd, seara, limba de ap din mica rp mai c ajungea pn-n pridvor, n noptile reci,
toat apa curge spre un pru, lsnd pe pantele mbibate si n rp acoperisuri de gheat de un
alb cristalin. Gheata atrn, fragil, deasupra golului, apoi se frnge dimineata n bucti mari ca si
cnd cineva ar clca pe ea. Dar, n noptile calde, apa nu scade n albia rului, nu se retrage:
sonor, lrmuitoare, ea susur toat noaptea. si chiar n timpul zilei, zgomotul masinilor de pe
sosea nu reuseste s acopere freamtul rului primvratec; poti s stai ceasuri ntregi s-i
asculti sunetul ntelept al murmurului su, n timp ce din or n or, simti c prinzi vigoare. Cnd
ceva glgie puternic, amplu, cnd ceva trosneste straniu (a czut o creang care se prinsese ntr-
o salcie cnd apele erau mai nalte), si din nou clipocitul egal, multisonor. Un soare mat, filtrat de
nori, se oglindeste tandru n apa repede curgtoare. Apoi, dmburile ncep s se zvnte: e timpul
s mngi cu grebla pmntul cald, curtindu-1 de iarba moart si fcnd astfel loc vegetatiei care
sta s izbucneasc. Apa scade de la o zi la alta si iat c a venit timpul s pui mna pe furc si s
debarasezi de mrcinisuri si de ouruienisuri malul rpos. si pur si simplu s stai si, fr s te gn-
ti la ceva, s te nclzesti la sfntul soare pe o veche banc de
255
stejar. Cresc n ograda mea arini si, alturi, este o pdure de mesteceni; n fiecare primvar mi-
este rezervat sarcina de a descifra semnele anului: dac arinul nverzeste naintea
mesteacnului, vom avea o var umed, dac mesteacnul o ia naintea arinului, va fi secet. (si
n fiecare an o nimeresc! si cnd si unul si cellalt nverzesc n acelasi timp, atunci vara va fi
capricioas.)
Perfect! Iat, pe o asemenea primvar, cu un an n urm, a fost fcut n aceste locuri partea
principal a acestor nsemnri. Iar peste o lun, cnd timpul se va nclzi, cnd totul va nverzi,
cteva perechi de mini vor recopia aici textul definitiv al Arhipelagului: ne vom da peste cap ca s
terminm n mai, ct nc n-au sosit vile-giaturistii, ct nc nu este asa de bttor la ochi si ct
nc nu ne aude nimeni tcnitul masinilor de scris.
De la Riazan la Rojdestvo trebuie s treci prin Moscova. La Moscova nu se poate s nu treci pe
laNovi mir. Bun ziua, Alek-sandr Trifonovici!" De fapt, de ce bun ziua"? n prezent, toate se
rciser de-a binelea, altceva avea el n cap. Trecuser aproape trei luni de cnd i trimisese
scrisoare lui Fedin, se ntlniser si la Jubileul lui Gorki", si ce a fcut Fedin? S-a pupat cu Tvar-
dovski: Multumesc, multumesc, drag A.T.! Am asa o piatr pe inim..." Este adevrat, K.A.,
c ati fost la Brejnev?" Da, tovarsii din jurul meu au stabilit c trebuia s ne vedem." si s-
a vorbit despre Soljenitn?" (Cu un suspin:) A fost vorba si despre el." si dumneavoastr
ce ati spus?" Pi, si dumneavoastr ntelegeti foarte bine c nu puteam s spun nimic de
bine." Completndu-se: Dar nici de ru n-am spus." (? Atunci ce ati spus?...)
Ca ntotdeauna la Novi mir, ascult mai degrab din politete, nu discut. Desigur nu e ru c
Trifonci a trimis o asemenea scrisoare (eu as fi preferat-o de patru ori mai scurt), si este si mai
bine c a ajuns la urechile multora...
Pe Trifonci nobletea firii sale l face s-si rezerve un bob zbav: dusmani are multi, lupte a dat
multe, nici nu le poti numra pe toate, asa c n-are nici un motiv s se zbuciume, si cu timpul
totul va fi depsit, cauza noastr dreapt va triumfa. Deocamdat s servim un ceiut cu covrigi
proaspeti.
Da! Iat si rana, proaspt: cum se face c circul prin Moscova, nu stiu ce nou oper de-a mea
si el, A.T., este scurtcircuitat, de ce? De ce nu am adus-o eu, de ce n-am spus nimic? Nu
stiu care
256
literati la Pahra au avut obrznicia s i-o ofere lui A.T. spre lectura: eu, binenteles, am refuzat!"
(Ah, cum s explici totul! Chestiunea e c dac o aduc, cu sigurant ai s-o retii, ai s spui c nu
trebuie s-o dau! Dar eu trebuie s-o dau; las-o s se plimbe. Este vorba despre Citindu-lpe Ivan
De-nisovici1, fost capitol Am. Arhipelag, desprins din acesta la ultima prelucrare; si-mi prea ru
s-o las s se piard, asa c am pus-o n circulatie...)
__Uite, A.T., aceasta nu este opera mea, de aceea nici n-am
adus-o, eu snt compilatorul, acolo 85% snt citate din cititorii mei. Nici prin cap nu mi-a trecut c
aceast culegere o s se rspndeasc si c o s aib chiar succes. N-am fcut dect s creez
pentru dou btrnele, foste detinute, posibilitatea s-o citeasc.
__Unde snt aceste btrnele? m ntrerupe el ameninttor.
__Ne urcm imediat ntr-o masin, mergem la ele si le lum textul cu pricina. Cum s-a putut
produce aceast scurgere?
si scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin cum a putut s se scurg? C doar n-ati dat-o
nimnui!
Iat ceea ce era derutant pentru el. Cci n legtur cu aceasta, el stia precis c nu o dduse
nimnui.
Trebuie s-ti pstrezi calmul, acum! mi sugereaz el. Acum, da, de acord. Dar l previn
totusi n mod cinstit: dac PC
va fi publicat n strintate, am s trimit scriitorilor comentariile mele. (Care comentarii nici pe
astea nu pot s le spun. Dac i le spun nainte de vreme, o s pun laba pe ele, si adio Notitele"
mele. Astfel, cel care mereu interzice se condamn singur la a nu afla niciodat adevrul la timp!)
Cu asta si plec s m mentin calm. Era 8 aprilie. si chiar n ziua aceea, la Frankfurt-pe-Main,
si redacta Grani telegrama ei exploziv... n acel an nu aveam s savurez mult vreme farmecul
domeniului" meu la nceput de primvar. Era tocmai sptmna dinaintea Floriilor, dar o
sptmna rece. Smbt 13 czu chiar z-pad, zpad abundent, din aceea care nu se
topeste repede. si n cursul serii am aflat de la BBC c suplimentul literar al lui Times tcuse loc
pentru ample extrase" din Pavilionul Cancerosilor. soc! Tunet si bucurie! S-a pornit! Hoinresc
si iar hoinresc pe
Culegere de reactii ale cititorilor sovietici alctuit de Soljenitn si difu-zatprinsamizdat. (N.t.)
257
poteca de promenad, sub ninsoarea primvratic s-a pornit! M asteptam la asta si nu m
asteptam. Orict le-ai astepta, asemenea evenimente se declanseaz mai devreme dect le-ai fi
asteptat.
Pavilionul era tocmai scrierea pe care eu n-o transmisesem niciodat n Occident. Mi se
propusese chestia asta, existau filiere, dar nu stiu de ce, o refuzasem, fr a-mi face vreun
calcul. Dac ns aceast chestie a ajuns prin ea nssi la un asemenea deznodmnt, nseamn
c asa trebuia s se ntmple, nseamn c s-au mplinit scadentele divine. si ce-o s ias din
asta? La un an dup procesul Siniavski-Daniel este posibil o asemenea obrznicie? Dar
presentimentul c snt purtat pe un drum extraordinar: si totusi nimic nu se va ntmpla!
n timp ce m plimbam prin ninsoarea de aprilie, am fost surprins de sotie, care tocmai sosea de
la Moscova. Agitat. N-avusese de unde s primeasc stirea care doar ce se difuzase. Nu, ea
venise cu alt stire: snt deja patru zile de cnd m caut Tvardovski, care tun si fulger dar
unde s dea de mine? La Riazan, nu; rudele mele de la Moscova nu stiu" (tin secret Rojdestvo-
ul meu tocmai de cei de la Novi mir, cci este singura modalitate de a m asigura c nu voi fi
deranjat, altminteri ei m-ar fi smuls de aici de zeci de ori pn acum). Ne-am vzut luni si ncepnd
de miercuri deja tun si fulger"? Niciodat n-a fost vorba de ceva asa de important?" La ei (la
noi) toat ziua bun-ziua: un moment exceptional, asa de important!" si destup-ti bine urechile!
Ei vor astepta. Nu trebuie s strigi toat ziua bun-ziua lupul!", cnd nu e nici un lup prin preajm;
atunci or s te cread. Nu pot s m rsucesc de fiecare dat cnd se rsucesc conditiile
exterioare. Hai, am s m duc peste trei zile. N-o s moar Tvardovski. Este lips de omenie fat
de ei? Dar ei nu snt mai grijulii fat de mine: dac n acesti ani as fi dat curs tuturor
convocrilor lor, mi-as fi pierdut calitatea de scriitor.
O informatie mai proaspt dect a mea ei nu pot s aib: Pavilionul apare n Occident! si dac e
s ne facem griji, s ni le facem nu de faptul c apare acolo, ci de modul n care va fi receptat
acolo. si lucrul asupra cruia trebuie chibzuit nu snt motivele pentru care a intrat n panic Novi
mir, ci altceva: oare n-a venit timpul loviturii pe care trebuie s-o dau eu? Cci documentele mele
mu-cegiesc pe fundul unui sertar, de btlia mea borodinian nu stie nimeni nimic nu e oare
timpul de a o revela? mi doresc liniste
258
__(jar trebuie actionat! S nu astept ca ei s se adune pentru atac
Cj5 imediat, s-i atac eu!
*Mu m conduc dup un calcul amplu, ci dup intuitia celui ce strbate tunelul.
Cu aceast idee m si duc marti 16: s-mi lansez Notitele"! Asta are multe pagini, cincizeci de
pagini deja dactilografiate nc din timpul iernii (Litvinov si Bogoraz pe-ale lor le-au si pasat direct
corespondentilor de pres, dar eu nc mai fac exces de prudent, snt un animal hituit, m
ascund n spatele a cincizeci de scriitori), acum nu mai rmne dect s termin repede
dactilografierea scrisorii de nsotire [7]; este fitilul bombei, pentru ca prtile disparate s
explodeze toate o dat si la termenul care s fie de-acum pe ntelesul tuturor:
... Eu n mod insistent am prevenit Secretariatul asupra pericolului ca operele mele s ajung n
strintate, ntruct ele circul intens si de mult vreme din mn n mn... S-a pierdut un an,
inevitabilul s-a produs... Este clar responsabilitatea Secretariatului."
n ultimul moment, prietenii mei moscoviti m trag de mnec: trebuie asteptat! La ora asta, ntr-
un asemenea moment aceasta este reactia lor general, ei frng vointele... nu trebuie iritate
sferele nalte...
Dar tocmai de aceea trebuie s m pun n miscare imediat!!!
Pentru asta am si venit la Moscova. si, printre altele, pentru a arunca o privire si la Novi mir. ce
panic i-a apucat?
Extrem suprare! sumbru amestec de mnie si ciud pe fetele lui Laksin si Kondratovici dar
nici un cuvnt inteligibil: ierarhie si disciplin nainte de orice, n absenta lui A.T., nimic de fcut!
Dar el nu reuseste s ajung de la dacea sa: pe drum are pan de cauciuc, mbuibatul sofer de la
Izvestia nu are nici mcar o cheie s demonteze roata. Dup trei ore se iveste A.T., ncordat
sufleteste, dar si terminat, terminat de ctre minei Acum, colegiul principal, ca o comisie de
anchet inchizitorial-sever, s-a adunat n sedint plenar n cabinetul redactorului-sef. Ei pun n
fata mea cu un aer asa de dezgustat nct le repugn si s-o tin n mntelegrama murdar,
mrsav, a trdtorilor odiosi de la revista Grani (Ce titlu bun totusi pentru oameni care gndesc!):
>,Frankfurt-am-Main, 9. 4., Novi mir
V aducem la cunostint c comitetul securittii statului a tri-11118 *1 Occident prin Victor Louis
nc un exemplar al Pavilionului
259 .
cancerosilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui n Novi mir. De aceea noi am hotrt s
publicm imediat aceast oper.
Redactia revistei Grani."
Chestia asta este att de neasteptat, contine attea contradictii, chiar enigme nct eu nu pot
ntelege, nu-mi intr n cap. Dar nici nu mi se cere s nteleg! provocare! si ca cettean
sovietic trebuie s... Nici pentru ei nsisi aproape nimic nu este clar aici, dar le lipseste simpla
maturitate civic de a ncepe cu clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu
care s-au obisnuit sovieticii? A riposta! Cum s descurci, cum s cercetezi, cum s gndesti ceva,
cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii de ndoctrinare. Chiar tnrul, criticul, ingeniosul
Laksin se altur, fr s gndeasc, celorlalti pentru a alctui mpreun cu ei acelasi zid
ameninttor: a ripostai
O, marea mea feblete, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mi-este greu a sta
de vorb, numai cu voi mi-e greu. De mult vreme nu mai datorez nimic nici unei institutii
sovietice, doar vou v snt ndatorat; dar tocmai prin voi m rpeste si m nghite masa
vscoas a sistemului: E datoria lui! Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sententios si chiar triumfal):
 Iat c soseste momentul s dovedesti c dumneata esti un cettean sovietic. C cel pe care
noi l-am descoperit este dintre ai nostri, c Novi mir n-a gresit. Dumneata trebuie s te gndesti
la toat literatura sovietic, trebuie s te gndesti la tovarsi. Dac nu vei avea o conduit
corect, ei pot s ne interzic revista...
Permanent amenintare ei pot s interzic... si eu nu snt pur si simplu eu, ci ori o piatr de
moar, ori un balon de gtul lui Novi mir...
Dup Borodino, mi-am nchipuit c snt un om liber. Dar nu, ctusi de putin! Cum se mpotmolesc
picioarele, ce greu e s le despot-molesti! ncerc s m justific cu aceea c:
Grani a ntrziat. Times deja 1-a publicat...
Times n-are nici o important, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este principialitatea sovietic si
riposta!...
i strecor lui A.T. scrisoarea mea de nsotire, o copie lui Laksin (lui Kondratovici nu-i dau, el citeste
peste umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A.T. n-are nici un efect. si nici asupra celorlalti (dup o
ochead spre A.T.).
260
Times, asta nu e n ruseste...
Laksin... Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Cci, n lucrrile de referint, se
mentioneaz totdeauna prima aparitie n limba autorului. si dac se va mentiona Grani, ce
rusine!...
Deodat, A.T. se trezeste si, apropo de scrisoarea de nsotire, spune:
si dumneata ai intentia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum stii n ce umoare snt ei... te poate
costa capul... Ei snt pe cale s adauge un articol nou la Codul Penal...
Eu: Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu m priveste; nu mi-e team.
A.T. si deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma: Da. (Ca s fie mai ireversibil.)
Nu aprob si nu aprob. Nici n sertar nu vrea s-si pun o hrtie cu attea greseli, asa de
nesbuit. Nu acesta este lucrul cel mai important la ora actual! Unanimi si severi, m
mpresurar din nou. si Tvardovski mi dicteaz direct:
Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, ftis ostile... Voi lua toate msurile..."
Care msuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere s ne aprm noi nsine! Iat ce
mod-i prin prtile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai sntem tovarsi pentru dumneata!
si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeasi expresie pietrificat: noi nu vom mai fi tovarsi
pentru dumneata! Noi sntem patrioti si comunisti.
O, ce greu e s nu cedezi prietenilor]... si apoi, realmente, n-am poft s vd Grani publicnd PC;
ei nu vor face dect s rasoleasc treaba, mai ales c e pe cale de a se realiza o editie ntr-o
limb european. si ce-i de fcut... bine, am nteles... bine, voi da o telegram. (Am cedat?... Asa
de repede?...) ncerc s compun, dar cuvintele nu vor s se nlntuie. Lsati-rn s reflectez! M
vd dus n biroul lui Laksin. Dar eu m simt de parc m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi scrie
aceast telegram de interzicere, ei nu-mi vor da voie s ies din redactie.
Dar trebuie s reflectm mereu! S lum mereu seama celor ce ne-nconjoar. si pe verso-ul
aceleiasi telegrame, scris cu creionul - ce vd? Un bruion:
261
cancerosilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui mir. De aceea noi am hotrt s publicm
imediat aceast operg
Redactia revistei Granit
Chestia asta este att de neasteptat, contine attea contradictii chiar enigme nct eu nu pot
ntelege, nu-mi intr n cap. L)a]! nici nu mi se cere s nteleg! provocare! si ca cettean
sovietic trebuie s. . . Nici pentru ei nsisi aproape nimic nu este clar aici, dar le lipseste simpla
maturitate civic de a ncepe cu clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu
care s-au obisnuit sovieticii? A riposta! Cum s descurci, cum s cercetezi cum s gndesti ceva,
cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii de ndoctrinare. Chiar tnrul, criticul, ingeniosul
Laksin se altur, fr s gndeasc, celorlalti pentru a alctui mpreun cu ei acelasi zid
ameninttor: a ripostai
O, marea mea feblete, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mi-este greu a sta
de vorb, numai cu voi mi-e greu. De mult vreme nu mai datorez nimic nici unei institutii
sovietice, doar vou v snt ndatorat; dar tocmai prin voi m rpeste si m nghite masa
vscoas a sistemului: E datoria lui! Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sententios si chiar triumfal):
Iat c soseste momentul s dovedesti c dumneata esti un cettean sovietic. C cel pe care
noi l-am descoperit este dintre ai nostri, c Novi mir n-a gresit. Dumneata trebuie s te gndesti
la toat literatura sovietic, trebuie s te gndesti la tovarsi. Dac nu vei avea o conduit
corect, ei pot s ne interzic revista. . .
Permanent amenintare ei pot s interzic. . . si eu nu snt pur si simplu eu, ci ori o piatr de
moar, ori un balon de gtul lui Novi mir. . .
Dup Borodino, mi-am nchipuit c snt un om liber. Dar nu, ctusi de putin! Cum se mpotmolesc
picioarele, ce greu e s le despot-molesti! ncerc s m justific cu aceea c:
Grani a ntrziat. Times deja 1-a publicat. . .
Times n-are nici o important, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este principialitatea sovietic si
riposta!...
i strecor lui A.T. scrisoarea mea de nsotire, o copie lui Laksin (lui Kondratovici nu-i dau, el citeste
peste umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A.T. n-are nici un efect. si nici asupra celorlalti (dup o
ochead spre A.T.). =
260
__. Times, asta nu e n ruseste...
Laksin... Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Cci n lucrrile de referint, se
mentioneaz totdeauna prima aparitie n limba autorului. si dac se va mentiona Gr ani, ce
rusine!...
Deodat, A.T. se trezeste si, apropo de scrisoarea de nsotire,
spune:
__si dumneata ai intentia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum
stii n ce umoare snt ei... te poate costa capul... Ei snt pe cale s adauge un articol nou la Codul
Penal...
Eu: Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu m priveste; nu mi-e team.
A.T. si deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma: Da. (Ca s fie mai ireversibil.)
Nu aprob si nu aprob. Nici n sertar nu vrea s-si pun o hrtie cu attea greseli, asa de
nesbuit. Nu acesta este lucrul cel mai important la ora actual! Unanimi si severi, m
mpresurar din nou. si Tvardovski mi dicteaz direct:
Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, ftis ostile... Voi lua toate msurile..."
Care msuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere s ne aprm noi nsine! Iat ce
mod-i prin prtile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai sntem tovarsi pentru dumneata!
si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeasi expresie pietrificat: noi nu vom mai fi tovarsi
pentru dumneata! Noi sntem patrioti si comunisti.
O, ce greu e s nu cedezi prietenilorl... si apoi, realmente, n-am poft s vd Grani publicnd PC;
ei nu vor face dect s rasoleasc treaba, mai ales c e pe cale de a se realiza o editie ntr-o
limb european. si ce-i de fcut... bine, am nteles... bine, voi da o telegram. (Am cedat?... Asa
de repede?...) ncerc s compun, dar cuvintele nu vor s se nlntuie. Lsati-m s reflectez! M
vd dus n biroul lui Laksin. Dar eu m simt de parc m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi scrie
aceast telegram de interzicere, ei nu-mi vor da voie s ies din redactie.
Dar trebuie s reflectm mereu! S lum mereu seama celor ce ne-nconjoar. si pe verso-ul
aceleiasi telegrame, scris cu creionul ce vd? Un bruion:
261
Mult stimate Piotr Nilovici!
Consider c Soljenitn trebuie s trimit la aceast revist neo-emigrant (ei pun n acest neo
ceva deosebit de acuzator), ftis ostil trii noastre... ncerc s-1 convoc de urgent la Moscova
pe Soljenitn, a crui resedint deocamdat n-o cunosc. Astept
indicatiile dumneavoastr. Tvardovski.
11 aprilie"
(n urma acestui demers, Tvardovski nu a primit nici un fel de directive; s-a plictisit s mai astepte
si, dup douzeci si patru de ore, 1-a sunat el nsusi pe Diomicev. Acesta: A, a, s procedeze
cum vrea." Iar dumneavoastr, a zis el, descurcati-v. Tvardovski s-a simtit si mai obligat de
constiint s m caute.)
Dar cuvintele telegramei nu voiau nicicum s se nlntuie. Ceva am nsilat eu, dar fr nici o
urm de insult; m-am dus s-i art A.T. s-a nfuriat: slab, nu e ceea ce trebuie! Eu 1-am btut
usor pe spate, dar el si-a iesit din fire si mai tare:
Eu nu snt nervos! Dumneata esti nervos!
Bine, fie. Nu iese totdeauna cum trebuie. Noaptea e un sfetnic bun: lsati-m s m mai gndesc,
o voi trimite mine dimineat, promit.
Cum-necum, mi-au dat drumul.
Dar sufleteste eram la pmnt. s
; L.K. Ciukovskaia, deconcertat:
Nu nteleg. Asta-i jocul cu focul. Mai bine s stai deoparte. si de fapt, ce-i cu vraja asta? Cum
am putut eu s le promit?
Dar oare trebuie lmurite lucrurile? Un lant de enigme:
1) n general, cum s-a putut ntmpla ca o asemenea telegram s le fie remis? Este vorba sau
de o gafa a aparatului, sau de o provocare a KGB;
2) Cine este acest Louis?
3) Jnc un exemplar"? si primul, unde si de ctre cine a fost predat? (si unul ca si cellalt, desigur
nu pe gratis! si banii pentru Pavilionul meu au plecat deja s consolideze conturile Securittii
Statului!)
n timp ce se pregteste neabtut salva mea de cincizeci de Notite", trebuie aflat cine-i acest
Louis si imediat se iveste o fost detinut (N.I. Stoliarova, vezi Completarea a Cincea), care
aduce niste informatii trsnet: nu exist nici un Louis, ci un Vitali Levin, bgat la prnaie nainte de
a-si fi terminat facultatea, pentru
262
o afacere cu valut cu turisti strini; n lagr, el era un turntor notoriu; dup lagr, nu numai c
nu i s-a interzis sederea la Moscova, dar a devenit corespondent al unor ziare engleze de destul
de marcat orientare de dreapta"; este cstorit cu fiica unui bogtas englez, pleac si vine cnd
vrea n si, respectiv, din strintate, are valut din belsug si o dacea de vis n rezervatia
generalilor, la Ba-kovka, unde e vecin cu Furteva1. Iar manuscrisul fiicei lui Stalin, Allilueva, nu 1-
a dus n Occident nimeni altul dect el.
Totul este clar. Telegrama este autentic (a fost remis printr-o eroare, printr-o minune), KGB
face comert cu Pavilionul meu, Grani l previne cu bun credint pe Tvardovski. Pentru aceasta,
eu trebuie, n bun traditie sovietic, s-i mprosc cu noroi pe cei de la Grani; ct despre KGB, el
poate continua s fac negot cu sufletul meu, cci el este la putere, el este al nostru, el are
dreptul.
si o semiduzin de frunti de redactori de la Novi mir, timp de o semiduzin de zile, se ncrunt n
birouri, si fac confidente n legtur cu indignarea care le-a cuprins vizavi de Soljenitn: ct este
de ticlos si de ascuns fat de redactie! n fata redactorului-sef, indiferent ce face sau ce spune
acesta, ele se nclin servil, iar el m calc si pe mine n picioare, se cciuleste n fata lui
Diomicev si tremur pentru soarta lui Novi mir. ncolo, nimeni nu se apleac asupra telegramei si
nimeni nu ia legtura cu telegraful ca s afle: telegrama, este ea autentic? Exist un asemenea
Louis? n ce tar? Cine este el si cu ce se ocup?
Iat deci educatia sovietic: loialismul gregar, acest hibrid de servilism si lasitate, n spiritul cruia
totul e s ripostezi n directia n care nu este nici un pericol!... Este de-a dreptul rizibil c, n
ajun, am putut s m las tras pe sfoar si s sovi.
A avut Dumnezeu grij de mine s nu m dezonorez cu ei. Din spirala vrtejului, el m urc pe
cal: Notitele" au nceput s-si fac drum ctre lume! si imediat n urma lor si-a luat zborul noua
mea scrisoare pe tema Louis! [8] Dac Victor Louis n-ar exista, ar trebui inventat; el mi-a czut n
mn ntr-un moment asa de potrivit! KGB va rspunde de acum nainte de tot ce tine de
publicarea Pavilionului, nu eu! Pentru ca A.T. s se rusineze i las la redactie dou note la interval
de o zi si, eliberat, plec la Rojdestvo al meu.
1 E. A. Furteva, ministru al Culturii al URSS ncepnd cu anul 1960, decedat n octombrie 1974.
(N.t.)
263
Toate loviturile au fost aplicate, si la momentul cel mai potrivit acum, zgomotul n-are dect s
continue fr mine, n ce m priveste, eu voi lucra.
Dar, nainte de orice, trebuie s ntmpinm blinda, calda srbtoare a Pastilor. Biseric n
apropiere nu e; cea care se vede, decapitat, din micul meu balcon, n satul Rojdestvo, este
biserica Nasterii lui Cristos. Cndva, dac nu n timpul vietii mele, atunci dup ce voi fi murit,
aceast biseric va trebui renovat. De data aceasta, nu voi sta n picioare o noapte ntreag n
biseric, ci voi asculta emisiunea nocturn a BBC. n smbta Pastilor, pe o pasnic zi nsorit,
cald, cu copacii nc nenfrunziti, degajez cu plcere locul de mormanele de vreascuri aduse de
revrsarea apelor, m las ptruns de tihn. Cu ce ntelepciune si cu ce fort m cluzesti,
Doamne!
Deodat, pasi de brbat, rapizi si puternici. Este scriitorul Boria Mojaev, minunatul meu prieten,
gata oricnd s-ti ntind o mn de ajutor. Iat-1 apropiindu-se cu pasi mari, purttor al unei noi
vesti proaste: din Cehoslovacia, slovacul Pavel Licko, cu de la sine putere, vinde englezilor
Pavilionul cancerosilor.
Nu, nu stii niciodat de cine s te feresti mai nti.
Tihn nu-i! Acelasi soare pasnic strluceste peste aceeasi pdure desfrunzit, prul susur si
siroieste mereu la fel de ntelept, dar sufletul meu tihn nu are, si totul s-a schimbat. Acum o or,
acum o zi, era triumfal galopul calului meu dar iat-1 c si-a rupt un picior, iar noi ne prvlim
n prpastie.
Ce pot s fac? S retez de la rdcin si aceast amenintare. S mentin acest echilibru fragil pe
creasta sau chiar n punctul de maxim gravitate al pericolului, acolo unde m-au mpins ultimele
zile. Prea multe scrisori n cteva zile, dar ce zile; trebuie s mai scriu una! Poate c orice ru e
spre bine: a te apra mpotriva alor ti este n acelasi timp o bun ocazie de a le da o lectie
acestor sacali de editori occidentali care mi 1-au schimonosit pe Ivan Denisovici pn a-1 face de
nerecunoscut, pn la a-1 transforma ntr-un pamflet politic.
Este propriu omului s-1 loveasc pe cel slab, s fie vehement cu cel lipsit de aprare. Cti
scriitori sovietici si-au fcut o plcere (si n mod cu totul gratuit) din a-i trage o copit Bisericii
ruse, preo-timii ruse (fie si numai n cele Dousprezece scaune), sau lumii occidentale" n
ansamblul ei, stiind ct de neprimejdios le este acest
264
gest, fr risc de ripost si ct de mult i face s fie bine vzuti de ctre guvernanti. Putin mai
lipseste ca aceast nclinatie las s pun stpnire si pe mine, scrisoarea mea (ctre Le Monde,
Unit si Literaturnaia gazeta) e prea pornit mpotriva editorilor occidentali ca si cnd n afar
de ei as avea si pe altii! (N.I. Stoliarova m corecteaz la timp...)
si iat-m deja (25 aprilie) cu scrisoarea dactilografiat [9] psind n redactia lui Literaturnaia
gazeta. Singurul lucru care-mi produce sil este ntlnirea cu Ceakovski, dar, din fericire, el nu
este prezent, n ce-i priveste pe cei doi adjuncti ai si (desigur, ctusi de putin mai buni dect el),
acestia, consternati de sosirea mea, m ntmpin cu circumspectie politicoas. Ca si cnd nimic
nu s-ar fi ntmplat, ca si cnd as fi unul de-al casei, le pun pe mas scrisorica mea. M uit la ei
cum se precipit, cum se ntrec n a o citi, cum ncep s tremure:
si deja ati trimis-o la Le Mondel
Uite-acum m duc s-o trimit.
Asteptati! Poate... ntelegeti, asta nu depinde de noi... Sprncenele spre plafon. Dar
dac...
Eu nteleg perfect. Bine, astept dou zile telefonul dumneavoastr.
n acelasi fel, la Literaturnaia Rossiia, l sperii cu aceeasi hr-tiut pe chelul, abilul, obraznicul si
prudentul Pozdniaev apoi plec.
Orele trec si deodat simt c mi se las pe suflet umbra cenusie a ndoielilor: nu cumva am
comis eu vreo ticlosie? Nu cumva snt prea dur cu Occidentul? Nu cumva o s dau impresia c
snt un nfrnt, c ncerc s m dau bine pe lng ai nostril...
Am o stare sufleteasc foarte proast. Iat primejdia cea mai grav: mustrrile de constiint,
petele pe numele pn de curnd onorabil nici o amenintare, nici o moarte fizic nu se compar
cu acestea.
Prietenii mei au reusit s-mi rstoarne convingerea si s m fac s cred c nu-i nimic
dezonorant n scrisoarea mea.
Dar eu tot nu vreau s m sune cei de la Literaturnaia gazeta s-mi spun c ei snt de acord.
si nici nu m sun. Le-a luat Dumnezeu mintile ca s-i piard, le-a luat demult (dar ei tot nu
pier...), n politica international, ei se descurc destul de bine pentru c Occidentul mai c n-
265
genuncheaz n fata lor, pentru c toti progresistii se ntrec n a-i curta dar n politica intern, ai
nostri aleg aproape totdeauna, dintre toate solutiile posibile, pe cea mai rea pentru ei. n absenta
unor interlocutori liberi, nici nu poate fi altfel.
lat-m trimitnd la Le Monde o recomandat cu confirmare de primire. (Inutil, pentru c de
confirmat n-o s confirme.) Dar la Unit"? Se spune c Vittorio Strada, criticul literar comunist, e
la Moscova, c zilele astea pleac s-1 rugm pe el. (Prin Kopelev.)
Dar e clar c l-au luat la bani mrunti... avea mult bagaj si au avut tupeul s-1 verifice, da!
dar unde este amorul propriu al comunistilor liberi si independenti"? L-au scuturat si l-au te-
slat ca pe ultimul turist burghez. si o dat ajuns n Italia, ce-a fcut? A scris n revista sa
Rinascita? S-a plns la CC-ul su? CC-ul lor a trimis vreun protest la al nostru? Nici pomeneal
de asa ceva, au tcut; aici se opreste toat independenta lor: cci atunci cnd vor veni la putere,
n acelasi fel vor proceda si ei.
Dar, la Rojdestvo: verde crud peste tot, primele privighetori, aburii zorilor deasupra Istiei. De cum
se lumineaz si pn se ntunec, se corecteaz si se bate Arhipelagul, de-abia reusesc s m
mentin n ritmul n care lucreaz ajutoarele mele la cele dou masini de scris. Uneori se mai
defecteaz cte o masin: cnd o sudez eu nsumi, cnd o duc la reparat. Punctul nostru cel mai
vulnerabil: avem cu noi singurul original, cu toate copiile Arhipelagului. Dac d peste noi KGB-ul
n acest momentvaietul unanim, murmurul dinaintea mortii al milioanelor de oameni, toate
testamentele rmase nerostite ale celor care au pierit toate cad n minile lor; de-acum nainte
n-as mai putea s le reconstitui, capul nu m-ar mai ajuta. Attea decenii, norocul le-a surs, de-
attea ori apa Sivasului1 s-a retras din fata lor oare Dumnezeu o s-i lase s treac si acum?
Oare dreptatea este cu totul irealizabil pe pmntul Rusiei?
Se afirm n efuziuni sonore psrelele cu mii de voci, orcie broastele, tot mai des devine
frunzisul copacilor, tot mai groas umbra si nici tipenie de om, vecinii nostri de vilegiatur nc
1 n 1920, n cursul expeditiei Armatei Rosii mpotriva lui Vranghel pentru eliberarea Crimeei,
niste conditii atmosferice favorabile ar fi permis trupelor s traverseze aceste golfuri putin adinei
care constituie Sivasul sau Marea Putred. Autorul ironizeaz relatrile epice despre eveniment,
relatri care fac din acesta o nou trecere prin Marea Rosie. (N.t.)
266
n-au sosit, nici un fel de spioni nu ne dau trcoale ei s nu stie, s nu ne vad, s dea gres!
Ce-i drept, zvonul a ajuns pn aici c vama 1-a controlat la snge pe V. Strada. Un scandal la
granit este, pentru un cettean sovietic, un lucru teribil, dar eu am devenit imun la chestia asta,
nct nu m mai tem: ncep s am sentimentul altitudinii pe care am atins-o si al fortei. si apoi,
scrisorica este nevinovat, n plus este adresat unui ziar comunist si mai duc-se dracului.
Noi ne continum treaba! si deodat pe adresa dacei mele, unde nu vine nici o scrisoare
(nimeni n-are voie s scrie sau s vin aici), o scrisoare de la vam! ... n legtur cu
necesitatea care s-a ivit... pentru o chestiune care v priveste...", snt invitat la vama de la
sereme-tievo, la un anume Jijin. (Unde a disprut natiunea rus? stim unde: a nghitit-o pmntul
Arhipelagului. Iar la suprafat s-au ivit acesti indivizi alde Jijinii, Cecevii, skaevii1...)
Astfel, deasupra noastr nu este un cer senin, ci reflectorul urias al KGB, care a tsnit precum
Capul din Ruslan2: stia sntem noi! Adu-ti aminte cine esti tu... Ei vd totul, toat foiala noastr
iar noi sntem n minile lor.
Ne ngheat sngele n vine. Dar s fim calmi! S nu ne pierdem cu firea, s reflectm cteva ore.
Probabil c dac n-ai trecut prin scoala lagrelor, tu, cettean liber, vei da fuga acolo unde te
cheam vama. Dar n-ar fi cazul s-i punem la punct? O s le scriem astfel:
... Eu nu vd necesitatea de a ne ntlni pe care o invocati dumneavoastr. De regul, literatura
nu are nimic n comun cu vama. Dac, totusi, aceast necesitate v pare real reprezentantul
dumneavoastr poate s vin la mine..."
La apartamentul steinilor, la Moscova; data: zece zile mai trziu dect aceea la care m convoac
ei, si-i voi astepta timp de trei ore.
Expediez rspunsul. Urmeaz dou sptmni de lucru n ritm nebunesc! rezistm, nimeni nu
si-a artat coltii pe-aici, nimeni n-a dat buzna peste noi. si iat c lucrarea mea ia sfrsit, nc vreo
cteva zile de btut la masin. Plec la Moscova. lat-ne n apartament, trece o or, steinii rid: si tu
ai crezut c ei o s vin? I-ai
1 Autorul ironizeaz pe seama acestor nume ce sun caraghios si nu par a fi rusesti. (N.t.)
2 n Ruslan si Ludmila, poemul Iui Puskin, un urias cap fr trup se iveste n mijlocul cmpiei si
arunc priviri dezaprobatoare ctre oameni. (N.t.)
267
luat de prosti! Ferestrele dau spre scuarul n care am s m duc s fac o plimbare cu un prieten,
si-1 rog pe lura stein, amfitrionul meu, s-mi fac urmtorul serviciu: dac vin ei, s deschizi
fereastra aceasta. Dar, dup ce am ajuns n scuar, m-am luat cu vorba, am uitat c trebuie s fiu
atent la fereastr. lura se vzu nevoit s fluiere hoteste dup mine prin tot cartierul. (Ce si-or fi zis
bietii vamesi? C au czut ntr-o curs!) M-am ntors degrab:
Scuzati-m c v-am fcut s asteptati.
Ei, plini de amabilitate, si-au scos impermeabilele si snt nc n picioare si foarte alarmati
dup o asemenea fluiertur. Par a se ntreba: atentie, acum noi o s fim cei cu ctusele la
mini?
Un maior, saizeci de ani, cu o subtire serviet goal si, dup nftisare, poate un adevrat vames.
Un locotenent tinerel un secu-rist, fr doar si poate.
Lum loc, conversm o jumtate de or si nimeni nu observ c lng mine, pe divan, se
etaleaz n liniste si pace Pavilionul cancerosilor, proaspt sosit de la editura Mondadori
contraband flagrant!
Tnrul: Permiteti s nchidem usa, s nu deranjm pe cineva.
(Acolo, n spatele usii, se trage cu urechea la cei doi ciraci ai mei.)
Eu: Credeti c deranjm pe cineva? Aici snt toti oameni de-ai nostri.
Vrstnicul: Totusi exist cazuri exceptionale cnd vama are de-a face cu literatura.
si deschide subtirea lui serviet, scoate de-acolo un dosar subtire si, cu un amestec de grab si
malitie, mi paseaz Notitele" mele! Snt Notitele" mele, dar din prima privire mi dau seama c
nu snt scrise la masina mea, nu snt scrise la vreuna dintre masinile noastre.
Eu: Dup continut, snt ale mele, dar dup caracterul literei, nu; dar cum au ajuns astea la
dumneavoastr?
Au fost retinute la frontier.
Eu (foarte dojenitor): La frontier?! (Dau din cap.) Dar astea-s pentru uz intern.
El: Iat, tocmai!
Pauz; consternare si de o parte si de alta. Eu ns nu stiu nimic, nici despre Strada nici despre
altcineva, nu trebuie fcut nici o miscare gresit, dac-ti pierzi cumptul, poti s-i pui cruce.
268
n acest moment, vrstnicul, cu o sprinteneal elegant, scoate din buzunar un plic si, extrem de
amabil, mi-1 ntinde:
si asta?
M simt tinta a dou perechi de ochi! Dar si eu am vedere bun: scrisul de pe plic este al meu, si,
chiar adresa expeditorului din Riazan cu att mai bine: nseamn c nu m-am ascuns. Dar
acum trebuie s-mi reiau rapid poza, altminteri va fi din nou ceva nefiresc (sau eu mpreun cu
multi altii 1-am trimis?), pronunt eu nsumi numele:
Cum, lui Vittorio Strada? Dumneavoastr 1-ati luat?... Dumnezeule, ce ati fcut! Ce ati fcut!
De ce ati fcut asta?
Vrstnicul (cu noblete): Am facut-o n conformitate cu regulile noastre, ntr-adevr, plicul era
desigilat. Daca ar fi fost sigilat noi n nici un caz nu am fi ncercat s-1 deschidem!
si atunci, ce-ati fi fcut?
I-am fi spus pasagerului: dati-i drumul n fata noastr n cutia postal...
(si din acea cutie postal, un tunel merge, desigur, la ei n ncperea din spate.)
.. .Bun, dar din moment ce plicul era desigilat, ne-am uitat la el si am vzut chestia asta care
vine de la dumneavoastr... Trebuie lmurit...
Dar eu i flutur Notitele":
Spuneti-mi, de acest material ati luat cunostint? Vrstnicul, nu chiar asa de sigur:
Mda.
La dumneavoastr lucreaz multi oameni? Dorinta mea este ca de acest material s ia
cunostint ct mai multi! Ca s fiti la curent cu viata literar.
n fine, nu toti ai nostri 1-au citit totusi maiorul m consoleaz, adugind c a fost o btaie
pe materialul respectiv.
 si iat strng eu tot mai tare cercul n jurul lui acum ntelegeti ce se ntmpl? Ceea ce se
petrece aici este un joc tenebros: anumite forte obscure mi-au vndut n strintate opera. Acum,
eu ncerc s pun capt acestei prostituri a literaturii noastre...
De ce aceast prostituare?
Pi cum altfel? Creatia noastr este vndut, acolo este desfigurat, cu ce cuvinte se poate
caracteriza chestia asta? si mie nu mi se permite s protestez! Scriu si eu la un ziar, scriu la
altul,
269
mi se promite c se public, dar nu se public! Atunci vreau s protestez n Le Monde, pun
scrisoarea la post... recomandat cu confirmare de primire... mi-este interceptat...
De unde stiti c v este interceptat?
Pi dac nici dup o lun nu mi-a venit confirmarea de primire, eu ce s cred? Speram n
Unita la Unit, nu stiu de ce, tot tcere. Dar acum, nteleg! Acum nteleg totul... Ce-ati fcut
acolo?... Al cui joc l faceti?...
Lucrurile trebuie clarificate imediat si fcut n asa fel ca aceast scrisoare sa-i parvin lui Vittorio
Strada, cu scuzele de rigoare, pentru ca ei s-o poat publica.
El nc rezist:
Nu, scuzati-m, noi avem niste reguli...
Eu (degajat, binevoitor, pur si simplu ca ntre niste cetteni ai Uniunii Sovietice, membri de
partid):
Tovarsi! Iat, eu nu vreau s v spun functionari, ntelegeti? n gndul meu nu vreau s v
asociez cu niste lucruri asa de rele. Cci, n afara obligatiilor dumneavoastr de serviciu, snteti
niste cetteni ai societtii noastre! Nu puteti ns s v cantonati ntr-o atitudine precum
urmtoarea: iat, asta este treaba mea si ceea ce e n afara ei nu cunosc, nu m intereseaz.
Regulile dumneavoastr, da, bine, dar regulile postei? Snt si ele obligatorii? De ce o scrisoare,
expediat conform regulilor postei, nu ajunge la destinatie? M rog, n-am s m refer la
constitutie... Dar, logic vorbind, dac o scrisoare este avantajoas pentru tara noastr, pentru
literatura noastr, de ce trebuie s fie retinut? Aceasta este ultima prostie...
Dar noi nu ne putem amesteca n activitatea postei...
Chiar dac snteti cettenii Dumneavoastr trebuie s cu-prindeti toat realitatea
nconjurtoare! O scrisoare ndreptat contra unor editori-tlhari este n drum spre un ziar
comunist italian. Este ceva benefic pentru partidul comunist italian! De ce ati reti-nut-o? Oare
numai din cauza aversiunii generale pe care o inspir numele meu?
si, deodat, vamesul vrstnic zmbeste ca si cnd s-ar scuza pentru epoletii de pe umerii si, ca si
cnd pentru o clip ar fi fr ei (Ast-sear, nu cu aceast expresie i va povesti familiei sale
totul?):
Nu la toti. Nu la toti.
Menajndu-1 n fata tnrului, m fac c nu-i observ rectificarea:
si iat trei sptmni pierdute! ...
270
Dar dumneavoastr nu v-ati prezentat!
Nu v suprati, dar ce convocare este asta? O scot, i-o vr sub nas: Este necesar s v
prezentati..." pe cine convocati n felul acesta? Asta este convocare la militie! O btrn a fost
convocat n felul acesta si ct p-aci s moar, si, de fapt, era vorba de reabilitarea sotului ei
defunct, era vorba de o veste plcut!
Maiorul, jenat:
Ce vreti, n scrisoare nu puteam s scriem asa direct... Eu, neputnd s-mi reprim rsul:
A fost interceptat? A fost citit? Dac n-o interceptati dumneavoastr, atunci cine?...
Vamesul face un ultim efort pentru a reveni la programul cu care a fost trimis aici, dar, de fapt,
asta nu este o chestiune esential:
Dumneavoastr nsiv i-ati dat-o lui Vittorio Strada?
Nu, eu nu 1-am ntlnit personal... (Eu nu 1-am vzut n viata mea.)
Pe un ton si mai usor, si mai neutru:
Atunci, prin cine?
Dar, pentru aceast ntrebare foarte usoar, snt pregtit mai mult ca pentru oricare alta! Cu un
gest, amestec de miere si fiere, plim-bndu-mi degetul pe formularul lor:
 Spuneti-mi, v rog, este adevrat ce scrie aici, c apartineti de Ministerul Comertului Exterior?
Da, desigur. (Ei nc n-au sesizat.)
M las pe divan, asa de bine m simt cu ei:
Dar pentru Ministerul Comertului Exterior nu snt prea multe probleme?
Amndoi percuteaz pe loc:
Noi nu sntem komitetcicil (membri ai Comitetului Securittii Statului). S nu credeti c noi
sntem komitetcicil Auzi vorb la ei. Ei nu zic kaghebisti". Astfel, ntelegerea dintre noi este
deplin.
Dac este asa, restul nu poate s v intereseze! Convorbirea e pe sfrsite, sntem n clar de
ambele prti, numai
eu mai insist:
Insist! V rog foarte mult s-i expediati aceast scrisoare ct mai curnd lui Vittorio Strada!...
Iat, reprezentantii nostri tocmai pleac la Comesco, la Roma, si dac scrisoarea aceasta ar fi
publicat le-ar veni si lor mai usor s rspund la ntrebri!
271
Vom raporta... vom raporta... Nu putem noi singuri. Eu, perfect dezinvolt:
Vd c n-are timbre. Dac e nevoie, eu i lipesc imediat timbrele necesare.
si, plcut impresionati, ca si cnd ar fi fost foarte multumiti de aceste clarificri, plecar fr s-mi
propun ntocmirea vreunui act si fr s profereze vreo amenintare.
Iat cum trebuie vorbit cu voi! Mare veselie la martorii mei.
Peste cteva zile, Arhipelagul e gata, microfilmarea ncheiat, pelicula rulat n cartus si chiar n
aceast zi, n 2 iunie, Stoliarova si Ugrimov (Completarea a Cincea, schita 9) sosesc la Rojdestvo
cu vestea c n Occident a aprut Primul cerc. Deocamdat este vorba de un mic tiraj n ruseste
care revendic un copyright; editia englez poate s apar peste vreo dou luni. si mi se vinde
un pont: zilele acestea mi se va ivi posibilitatea s expediez Arhipelagul.
De-abia ce ncepuserm s ne mai relaxm si noi, o dat treaba terminat c deja btu
clopotul! Btu clopotul!!! n aceeasi zi si aproape n acelasi ceas! Nici o planificare omeneasc
nu poate face ca lucrurile s se mbine n felul acesta! Bate clopotul! Bate clopotul destinului si al
evenimentelor bate asurzitor! si nc nimeni nu-1 aude n pdurea mpodobit cu verdele
fraged al lui iunie.
Expedierea va fi o aventur, plin de riscuri; dar n conditiile reduselor noastre posibilitti, alt
modalitate nu se ntrezreste. Deci l expediez... Inima mea de-abia ce s-a linistit si iat-o cuprins
din nou de neliniste. Nu exist rgaz.
Dar aparitia dintr-o dat a dou romane de-ale mele n Occident este o lovitur dubl!\ Ca pe
talazul hawaian al lui Jack London, iat-m stnd n picioare pe o scndur neted, fr s m tin
de ceva, neasigurat prin nimic, pe creasta celui de al noulea val, cu plmnii sfsiati de rafalele
vntului intuiesc! Presimt: da, asta va trece! Da, asta va reusi! Da, asta, ai nostri vor trebui s-o
nghit!
Dar ce sptmn lugubr, apstoare. Coincidente pguboase care complic expedierea. Totul
se concentreaz la apropierea lui 9 iunie, srbtoarea ortodox a Rusaliilor. si lucrurile se
nlntuie n asa fel nct deznodmntul esec sau succes nu-1 voi afla dect peste cteva
zile. Snt deja angajat n alt lucrare, n redactarea ultim a adevratului Cerc, Cercul-96 (din 96
de capitole si cu subiectul nedenaturat) pe care nu-1 cunoaste nimeni (n Occident apare Cercul-
87), dar n-am spor, nu pot s lucrez. Cnd te simti slab
272
si-ti merge ru, ce bine e s te faci mic la picioarele lui Dumnezeu, n tandra pdure de
mesteceni, s rupi ramuri si s-ti mpodobesti cu ele draga ta dacea din lemn. Ce va fi peste
cteva zile deja nchisoarea sau lucrul entuziast la roman? Asta, numai Dumnezeu o stie. mi
fac rugciunea. As fi putut asa de bine s m destind, s m odihnesc, s m dezmortesc, dar
datoria fat de morti nu ngduie o asemenea relaxare: ei au murit, iar tu triesti f-ti datoria,
ca lumea s afle toate cte au fost.
Dac este esec, se pot cstiga totusi cteva zile, cteva sptmni, chiar cteva luni, si se poate
lucra nc putin, se poate face un ultim ceva numai c trebuie s dispar din casa n care snt
reperat, n care vor descinde ei. si n ajunul Rusaliilor, spre sear, fug din dacea (strngndu-mi
lucrurile n grab, nu-mi mai stiu de cap, nu este prima dat cnd fug de la mine de-acasfug
amar din casa printeasc si, desigur, n timpul rzboiului civil cte d-astea n-au fost?!), m duc
s dorm ntr-un apartament secret, fr telefon.
si o zi ntreag, si nc o zi, si nc o zi, toat perioada Rusaliilor n incertitudine. Nu mai lucrez
deloc. N-am aer, n-am spatiu. si nici de ferestre nu pot s m-apropii, m ia la ochi careva. Snt
deja prizonier voluntar, att c n-am gratii la ferestre si c ratia nu este limitat. O, Lubianka... ct
de mult i repugn ea celui care a cu-noscut-o... n general, pozitia mea este solid; mie mi se
trec cu vederea multe. Dar Arhipelagul, ei nu mi-1 vor trece cu vederea! Nimeni nc nu-1
cunoaste. Dac mi-1 confisc la iesire, nseamn c-1 vor suprima si o dat cu el m vor suprima
si pe mine.
De-abia n a treia zi de Rusalii s-a aflat despre succes. Libertate! Elan! mi vine s-mbrtisez
ntreaga lume! Snt eu oare nctusat? Snt eu un scriitor oprimat? ntr-adevr, cile mele snt
deschise n toate directiile! Snt mai liber dect toti realistii socialisti, beneficiari ai tuturor
ncurajrilor! Deocamdat, n trei luni trebuie s termin Cercul-96, apoi s m achit de cteva mici
datorii si m voi elibera de tot ceea ce m-a mpovrat de-a lungul anilor, fcnd s creasc
ghemul mereu n miscare; si se va deschide cmp larg pentru opera capital a vietii mele R-17.
si, aproape ca o dovad de umor, nor de var mrisor, dar nu ameninttor, a trecut marele articol
contra mea, publicat de Literaturka1
1 Porecl dat revistei Literaturnaia Gazeta (Gazeta literar); i se mai spune Litgazeta,
Litgazetha. (N.t.)
273
(26.6.68). L-am parcurs repede, cutnd loviturile inteligente si nu am gsit nici una! Ce putin
inventivi snt, ce lipsiti de conceptii clare, ce li se mai clatin dantura mbtrnit! n lasitatea lor, ei
contest chiar si faptul c mi s-a confiscat arhiva: nu, zic ei, nu s-a confiscat nici o arhiv! Nici
mcar n-ai de ce s te superi pe un articol att de lipsit de nerv. si, dup una si-alta,
autoflagelndu-se, ei au scos cu nou luni ntrziere scrisoarea mea din aprilie care interzicea
Cancerosii. si discutaser si corectaser, nu glum, articolul la secretariatul Uniunii Scriitorilor, la
sectia de agitatie si propagand a CC, dar nimeni nu mi-a observat punctul vulnerabil: de fapt eu
n-am obiectat la publicarea Cercului, n-am protestat de ce as fi fcut-o?
Lupttor nu este cel ce a biruit, ci cel ce s-a descurcat.
Samizdat-ul scoase dou rspunsuri serioase la articolul din Lite-raturnaia gazeta. V.F. Turcin l
nfier n termeni rspicati pe Cea-kovski, pentru c este un falsificator si un calomniator si
faciliteaz, prin trgnarea publicrii scrisorii mele, aparitia Pavilionului n Occident si, pe
deasupra, pentru niste insinuante fraze gazetresti apte s arunce n general o umbr asupra
reabilitrilor. L.K. Ciu-kovskaia ridiculiza anchilozata lor terminologie ideologic din care era
nsilat toat partea zgomotoas a articolului de gazet; dezvluia c era dat comanda
discret de a face ca trecutul nostru s se piard n ceat"; acuza Literaturnaia gazeta de
participare la rapt, de vreme ce reia o pies furat. Deci acum asa se rspundea la noi ziarelor
sovietice oficiale, dup care nu-ti rmnea dect s te eclipsezi si s taci.
si iat c n lunile toamnei urmtoare, cele dou romane ale mele trebuiau s apar n
principalele limbi ale lumii. Dup isteria din jurul lui Pasternak, dup procesul lui Siniavski si
Daniel eu ar fi trebuit, se pare, s m fac mic si s m resemnez n asteptarea dublei lovituri
ca rspuns la insolentul meu dubleu. Dar nu, timpurile se schimbaser, ele oricte stavile li s-ar
fi pus, oricte praguri li s-ar fi ridicat n cale curgeau tot mai liber, tot mai amplu! si toate
drumurile, toate itinerariile scrisorilor si crtilor mele parc n-ar fi fost concepute de mintea unui
om si aprate, desigur, numai de scutul meu.
Cndva trebuia totusi ca apele Sivasului s se afle pentru prima dat n situatia de a nu se
retrage!...
274
O perioad mai fericit ca vara aceea nici c s-ar fi putut imagina; m aflam ntr-o stare
sufleteasc asa de bun si naintam cu pasi asa de repezi spre finalizarea romanului meu. Ar fi
fost perioada cea mai fericit, dac n-ar fi fost Cehoslovacia...
Considernd c nebunia alor nostri nu atinsese chiar nivelul de sut la sut, mi ziceam c n-o s
mearg ei pn acolo nct s ocupe o tar. La o sut de metri de dacea mea, zi de zi rulau pe
sosea, ctre sud, tancuri, camioane, masini speciale eu continuam s cred c ai nostri nu fac
dect niste miscri de intimidare, niste manevre. Dar ei, ei invadar o tar si reusir s
zdrobeasc un proces de rennoire. Adic, dup conceptiile secolului al XX-lea, ei au dovedit c
dreptatea e de partea lor.
Acele zile, 21, 22 august, au fost pentru mine cruciale. Nu, s nu ne ascundem n spatele
destinului: deciziile capitale ale vietii noastre, totusi, noi nsine le lum. Destinul meu mi 1-am
ales din nou eu nsumi n acele zile.
Inima mea dorea un lucru s scriu cteva cuvinte, s-1 parafrazez pe Herzen: e o rusine s fii
sovietic!1 n aceste cuvinte se cuprindea toat morala afacerii Cehoslovaciei, morala ntregii
istorii a ultimilor nostri cincizeci de ani! Textul a fost gata imediat, mi ardeau tlpile s alerg, s
pornesc la drum. mi puneam deja masina n miscare (cu manivela).
Fceam urmtorul rationament: diferite celebritti, de calibrul academicianului Kapita, de calibrul
lui sostakovici, caut s m ntlneasc, m invit la ele acas, mi fac curte, dar aceste practici
de salon nu m fac ctusi de putin s m simt onorat, m dezgust. E ceva superficial, e ceva
care nu duce la nimic, e o pur pierdere de timp. Asadar, am s trec rapid cu masina pe la ei
precum si pe la Leontovici, un apropiat al lui Saharov (la data aceea, eu nc nu-1 cunosteam pe
Saharov), si pe la Rostropovici (cu un an n urm, acesta a trecut ca o vijelie pe la mine la
Riazan, ca s m cunoasc, si, la a doua noastr ntlnire, m-a invitat s vin s locuiesc la el), ca
s nchei cu Tvardovski acest turneu al meu; si n fata fiecruia mi voi pune textul din sase
cuvinte, morala mea din sase cuvinte:
1 E o rusine s fii rus": este, sub diferite forme, laitmotivul atacurilor lui A. Herzen, n exil la
Londra, mpotriva puterii tariste cu ocazia reprimrii sngeroase a insurectiei poloneze din 1863.
(N.t.)
275
e o rusine s fii sovietic! Iat alegerea vietii dumneavoastr: semnati sau nu?
Asadar, cu sapte asemenea semnturi s lansm acele sase cuvinte prin samizdat! Peste
dou zile trece la BBC! n ciuda tuturor tancurilor lor, ai nostri o s-nghit n sec, o s clntne
n gol, o s se poticneasc!
Dar n timp ce nvrteam n disperare manivela capriciosului meu Moskvici", am simtit fizic c nu
voi reusi s-i mobilizez pe acestia sapte, c nu voi reusi s-i urnesc: nu vor semna, ei n-au fost
educati n felul acesta, n-au acest mod de a gndi! Geniul captiv al lui sostakovici se va zvrcoli ca
un rnit, va bate aerul cu bratele, va scpa pana printre degete. Kapita, dialecticianul pragmatic,
va improviza o teorie oarecare cum c actionnd astfel, noi nu facem dect s dunm
Cehoslovaciei si, fireste, si patriei noastre; n caz extrem, si dup o sut de corectri, peste o
lun, se va putea scrie pe patru pagini: cu toate succesele constructiei noastre socialiste... exist
totusi zone de umbr... recunoscnd sinceritatea nzuintelor spre socialism ale partidului
comunist frtesc...", adic, n general, poti s sugrumi pe cte cineva, dar nu e frumos s faci
chestia asta cu fratii ti ntru socialism. si, probabil, cei patru gndesc si ei oarecum asemntor si
vor cuta s-mi masacreze textul. Dar un text astfel iesit din mna lor eu nu-1 semnez.
Motorul a nceput s urle dar eu nu am plecat.
Dac trebuie semnat un asemenea text, o voi face singur. Cinstit si corect.
Este momentul ideal de a-mi pierde capul: acum, n huruitul tancurilor, ei o s mi-1 reteze si faptul
ca atare va trece neobservat. Din ziua publicrii lui Ivan Denisovici, acum, n zgomotul general, li
se iveste prima ocazie adevrat de a m rade de pe fata p-mntului.
si eu m aflu tinnd n brate Cercul neterminat, ca s nu mai vorbesc de R-17, pe care nici nu 1-
am nceput.
Totusi, aceste accese de disperare eu le nteleg, le mprtsesc, ntr-un asemenea moment, snt
n stare s strig! Da, dar iat ntrebarea: este acesta strigtul esentiaft A striga acum si a te
epuiza prin aceasta nseamn: de cnd snt pe lume n-am vzut o asemenea oroare. Dar eu am
vzut si cunosc ceva care este mult mai ru, tot Arhipelagul vine de acolo, despre aceasta nu
strig? Cincizeci de ani btuti pe muche vin de acolo si noi tcem? A striga acum
276
nseamn a renunta la istoria patriei, nseamn a contribui la fardarea ei. Trebuie s ne pstrm
coardele vocale pentru strigtul esential. Nu mai este mult de asteptat. Iat c se va ncepe
traducerea n englez a Arhipelagului...
Justificarea lasittii? Sau argumente rationale?
Eu am tcut, ncepnd din aceast clip, o povar n plus pe umerii mei. Pentru Ungaria, nc nu
m bucuram de notorietatea necesar ca s strig. Despre Cehoslovacia, am pstrat tcere. Cu
att mai rusinos cu ct fat de aceast tar aveam o responsabilitate personal deosebit: toti
recunosc c la ei s-a nceput cu congresul scriitorilor, iar acest congres a nceput cu scrisoarea
mea citit de Kohout*.
n ce m priveste, am continuat, am finalizat Cercul-96. si, din nou, o coincident a datelor a crei
programare nu s-ar putea efectua n vreo cutie cranian uman: n septembrie, am reusit s
termin si totodat s salvez Cercul-96. si n aceleasi sptmni, falsificat, trunchiat, Cercul-87 a
nceput s apar n limbile europene.
Era a treia aniversare a confiscrii arhivei mele de ctre Securitatea Statului. Cele dou romane
ale mele circulau prin Europa si, se pare, aveau succes. Cortina de fier fusese strpuns! Iar eu
hoinream pasnic prin pdurea autumnal de pe malurile Istiei fr escort si fr ctuse.
Diavolul ratase momentul cnd ar fi putut s-mi rontie capul ntre flcile lui infernale. Animalul
rnit se ntremase si redobndise puterea de a se ridica n picioare.
Aici ar fi de povestit si multe lucruri amuzante: cum efeminatul Louis luase obiceiul s vin cu
brigada lui la mica dacea de pe
* Aceast rusine n legtur cu Cehoslovacia a fcut apoi s-mi ard obrazul asa de mult vreme
si asa de tare, nct n anii care au urmat, cnd am conceput ceea ce s-a numit/l nu tri n
minciun, am scris indignat: un mare popor al Europei, trdat de noi, nselat de noi poporul
cehoslovac". Privind lucrurile ntr-o perspectiv mai larg, se pune ntrebarea: cine pe cine a
nselat si de ce noblete sufleteasc s-a dat dovad atunci cnd legiunile cehoslovace au
dezorganizat rezistenta lui Kolceak, predndu-1 pe nsusi Kolceak ca s fie mpuscat de bolsevici,
si s-au retras prin Siberia cu aurul furat din Rusia? (si legiunile respective n-au fost silite s fac
aceasta sub amenintarea glontului, cum a fost cazul cu soldatii nostri n 1968.) Acesta este unul
dintre exemplele frecvente n istorie, cnd, ntr-o orbire dement, oameni, grupuri s' chiar natiuni
ntregi si nenorocesc propriul lor viitor. (Adnotare din 1986.)
277
malul Istiei pentru a clarifica relatiile dintre mine si el, si cum eu, meserias jerpelit si morfolit,
ieseam de sub masin ca s-1 n-tmpin. Cum m fotografia el pe furis cu teleobiectivul si vindea
fotografiile n Occident cu legende perfect antisovietice, si, n bun traditie sovieto-cekist, fcea,
dup cuviint, rapoarte despre mine, si chiar, se pare, planta microfoane n micul meu domeniu.
si cum vecinii mei de vilegiatur, educati n spiritul vigilentei sovietice, credeau c eu aveam o
statie radio ngropat n pdure: altminteri s-or fi ntrebat ei de ce m-as fi dus eu asa de des
n pdure, si, unde mai pui, cu vizitatori, adic, evident, cu rezidenti ai spionajului strin? Cum,
ndeplinind contractul pe care Mosfilm-ul, n generozitatea lui, mi-1 impusese cu un an si jumtate
n urm, m-am strduit s-i dau scenariul comediei cinematografice Parazitul (pe tema
alegerilor" noastre), si cum acesta a fost transmis imediat sus, la Diomicev, de unde a primit o
viz de interdictie absolut. si cum Tvardovski, cu voluptatea redactorului-sef, mi-a cerut acest
scenariu n speranta secret c, mai stii, ntr-o zi, pe neasteptate, se va spune c poate fi
publicat, si cum, cu sursul lui blajin, mi 1-a returnat: Nu, dumneata esti bun de bgat la zdup, si
ct mai repede!"
Eu mergeam pe cile blestemate ale literaturii interzise si aveam aplombul provocator al
literatului sovietic recunoscut. si mergea. Cei de la secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-
au interesat la E. Safonov, secretarul nostru de la Riazan, despre modul n care am rspuns eu la
critica din Literaturnaia gazeta si din Pravda, ar fi vrut s vad acest document care lor le
scpase ei nu puteau s cread c eu nu rspunsesem nicicuml Evident, asa ceva nu poate
intra n capetele sovietice, crora de o jumtate de secol li se inculc ideea c dac te critic,
trebuie s-ti pui cenus n cap, s-ti recunosti greselile. si eu deodat nu.
n acel decembrie am mplinit cincizeci de ani. Pentru predecesorii mei din deceniile de
ncremenire, cte asemenea aniversri trecuser ntr-o tcere nbusit n asa fel nct pn si
prietenii apropiati se temeau s fac o vizit, s trimit o scrisoare. Dar iat c, de data aceasta,
cordoanele sanitare se rupeau, zona interzis se ciuruia! si cu o sptmn avans, telegrame
curgeau la Riazan, pe adresa unui proscris, a unui excomunicat; apoi si scrisori, cteva dintre ele
pe linie", cele mai multe trimise prin post, unele fr mentionarea expeditorului, dar toate
semnate, n ultimele zile, pos-
278
tasii mi-au adus cte cincizeci, saptezeci o dat, si de mai multe ori pe zi! Au fost n total peste
cinci sute de telegrame, aproape dou sute de scrisori si o mie cinci sute de semnturi personale
distincte, puse fr team, rar deghizate (ca sulubin, Nerjin, Ida Lubianskaia, copiii lui Sim1).
Dumnezeu s v tin asa..."
... amintiti-v de momentul penibil care a fost discutia de la Uniune".
... fie ca noi s fim nc mult vreme, foarte mult vreme cititorii dumneavoastr si fie ca s
dispar obligatia de a fi editorii dumneavoastr".
Fiecare si alege propriile sale drumuri si este credinta mea c dumneavoastr nu v veti abate
de la drumul pe care vi 1-ati ales... m bucur c generatia noastr cel putin a fcut posibil ca din
suferint s ias asemenea fii."
S triti nc pe-att ca s le faceti n ciud tuturor canaliilor; fie ca practicarea scrisului s v
vin pe-att de usor pe ct le vine lor icnitul."
V rog, nu abandonati scrisul. Credeti-m, nu toti snt capabili s iubeasc numai mortii."
... si s continuati a nu fi autorul dect al unor opere pe care s nu v fie rusine a le semna..."
Tot ce ati fcut este o sperant pe drumul depsirii strii de buimceal a spiritului, stare n care
a ntepenit o tar ntreag..."
A fi contemporan cu dumneavoastr este si o durere si o bucurie..."
Slav Domnului c n ziua aceasta nu va trebui s ascultati nici mcar un nceput de cuvnt
nesincer, fals..."
V citim crtile dactilografiate pe foit de tigar; aceast conditie a lor ni le face mai dragi.
Pentru marile ei pcate, Rusia plteste un pret foarte ridicat, care n mod sigur se traduce prin
marile ei suferinte; si motivul pentru care ati fost trimis dumneavoastr n Rusia este acela de a
ne feri de o consecint a rusinii: totala prbusire sufleteasc."
1 sulubin si Sim, personaje din Pavilionul', Nerjin, unul dintre eroii Primului cerc. Ida Lubianskaia
ar echivala cu Ida de la Lubianka", aluzie la celebra nchisoare din Moscova. (N.t.)
279
Cnd trebuie s reflectez asupra comportamentului meu la locul de munc, m cluzesc dup
faptele dumneavoastr... cnd m simt deprimat, m cluzesc dup viata dumneavoastr..."
... te trezesti fat-n fat cu constiinta ta si constati cu amrciune c taci cnd nu mai este
ngduit s taci..."
Nu-i iubesc pe trdtori. ti-ai srbtorit ziua de nastere, iar noi, peste zece zile, vom srbtori
ziua de nastere a tovarsului Stalin. n cinstea acestei zile vom ridica paharele pline!!! Istoria i va
pune pe toti si pe toate la locul ce li se cuvine. Meritndu-ti recunoasterea din partea Occidentului,
ti-ai atras dispretul poporului dumitale. Salutri lui Nikita, prietenul dumitale" (dactilografiat, fr
semntur, depus n cutia postal de la usa mea)1.
Prin glasul dumneavoastr au prins grai nsisi cei muti. Nu cunosc scriitor mai ndelung asteptat
si mai necesar dect dumneavoastr. Acolo unde cuvntul n-a pierit, viitorul este salvat. Crtile
dumneavoastr amare rnesc si vindec sufletul. Dumneavoastr ati redat literaturii ruse puterea
ei de stihie. Lidia Ciukovskaia."
... ti urez s triesti nc cincizeci de ani, fr s pierzi forta minunat a talentului dumitale. Totul
trece, nu rmne dect adevrul... Mereu al dumitale Tvardovski."
Am s spun fr mofturi: n sptmna aceea m-am simtit mn-dru. Mi s-a exprimat recunostint
nc din timpul vietii si, se pare, nu pentru niste lucruri de nimic, n ziua de 11, n mijlocul
teancurilor de sute de telegrame, au nceput s se formeze, s se maturizeze rndurile
rspunsului meu, chit c n-aveam unde s le trimit dect la samizdatul salvator, dar viznd
Literaturka [10]:
1 si, prin samizdat, mi-au parvenit si urri de genul urmtor: ...Uluiti de capacitatea
dumneavoastr, ajuns la cincizeci de ani, de a scrie adevrul. V rugm s ne mprtsiti din
experienta dumneavoastr, n paginile ziarului nostru.
...n anul celei de a 50-a aniversri a dumneavoastr, prin cantitatea si calitatea productiei
realizate, noi am ocupat primul loc n lume. Sperm s colaborm cu dumneavoastr n urmtorii
50 de ani
SAMIZDAT"
Calega! Dragule! Multumesc mult de a preciza diferite detalii ale biagrafiei mele remarcabile. Nu
e ru, nu e ru de loc, felicitri.
losif Djugasvili"
(Ortografia pretinsului mesaj ridiculizeaz un viciu de pronuntare a lui o la georgianul Stalin.)
(N.t.)
280
... Unicul meu vis este acela de a m arta demn de sperantele Rusiei care citeste."
Eu nu stiam atunci ct de aproape era ziua cnd acest jurmnt avea s se constituie ntr-un
obstacol n calea mea.
SUGRUMAREA
M avnt nebuneste, continundu-mi linia, planurile si actiunile, si nu-mi scap faptul c am
neglijat linia lui Tvardovski, desi ea a intrat organic n textura acestei crti. Despre aceast linie
ns nu pot spune dect ceea ce am retinut din ntlnirile noastre.
Pentru Tvardovski, tot anul 1968, inaugurat printr-o lung scrisoare ctre Fedin, a fost un an de
evolutie rapid, de neasteptat lrgire si aprofundare a conceptiilor si chiar a principiilor lui, pe
care ai fi putut s le iei ca fiind statornicite definitiv cci poetul merge de-acum pe cincizeci si
opt de ani! Nici drept si nici neted nu era drumul acestei evolutii (de n-ar fi s amintesc dect acea
telegram de la revista Gr ani) dar ea continua!
Cnd 1-am vzut pe A.T. n vara lui 1968, am fost uluit de schimbarea care se produsese n el n
interval de patru luni. El m convocase din nou printr-un strigt osndit a se pierde n neant,
cci si-asa, bietul de el nu stia unde eram eu (de la dacea lui pn la mine, la Rojdestvo, este mai
putin de o or de mers cu masina si, n aceste conditii, el nu o dat m-ar fi vizitat!) si dac, la
urma urmelor, m-as fi prezentat. Cnd o s se termine conspiratia asta?!" btea el din picior
prin redactie. si-i pot ntelege iritarea, disperarea chiar: ntr-adevr, cum s se pun de acord cu
mine si s actioneze mpreun cu mine? Probabil c nu o dat se hotrse s m oblige printr-o
legtur ferm, dar apream eu si-1 dezarmam prin solicitudinea si amabilitatea mea. n aceast
situatie, el se nmuia si nu mai insista asupra unor conditii rigide n niste ntelegeri pentru viitor.
Poate c nu m-as fi artat nici de data aceasta, dar, sub semnul secretului, mi se comunicase de
la redactie n ce consta noutatea: la sectia cultur" a CC li se spusese, lui Laksin si lui
Kondratovici, c pentru Soljenitn, sfrsitul bate la us Mondadori public
282
Banchetul nvingtorilor", Beliaev: Or s-i fac de petrecanie!" Ati nteles cine o s-mi aplice
acest tratament: patriotii indignati. Melentiev: Las, n-o s-i fac de petrecanie, exist o lege la
noi. Dar or s-1 bage la zdup." Tvardovski s-a speriat foarte tare si, mai ales, si punea ntrebarea
dac nu cumva eu am fcut deja ca piesa s ajung n strintate. Lui tot nu-i venea s cread
c eu nu mai aveam Banchetul, pe care numai ei, puteau s-1 pun n circulatie. (si ce sete le
era s vad acest Banchet n Occident! de cte ori n-avuseser mncrime la degete ca s-1
strecoare ei nsisi dincolo, dar erau nehotrti, prpditi, pentru c prin ricoseu i-ar fi atins asa de
tare; acest banchet", putea s le fac mai mult ru si mai mult pagub dect mie.)
Am rupt-o din loc si am sosit la dacea lui A.T. imediat, mult mai devreme dect se astepta el s
m vad. Tare mult s-a bucurat el de o asemenea surpriz si m-a primit cu bratele larg deschise.
Ne-am asezat din nou n acelasi hol ntunecat unde, cu trei ani n urm, la un foc de vreascuri, se
consumaser linistea si indecizia mea. M-am prefcut, fireste, c nu stiu pentru ce m-a convocat,
si A.T. mi-a povestit totul de-a fir-a-pr; n ce m priveste, spre marea lui usurare, fr s mint, i-
am confirmat pentru a zecea oar c nu aveam exemplare ale Banchetului; c la mijloc era vorba
de o provocare a Agitprop-ului. (Atunci Trifonci: si deci cum as putea s-1 citesc si eu?" Eu:
Luati-1 de la ei, ce naiba, spuneti-le c e cu acordul meu." Nu, chestia asta n-a facut-o.) Dar eu
1-am pus si n fata unui contraargument: bietii" stia ai lui, Laksin si Kon-dratovici, asa de
descurcreti cnd era vorba de a apra revista, ar fi putut s aib si alt reactie dect aceea de a
intra n panic si de a da fuga s se plng la pieptul lui A.T. n asa fel nct acesta s bat din
picior si s m convoace la el; imediat acolo, la sectia cultur", ei ar fi trebuit, ncruntnd sever
din sprncene, s rspund asa: Nu v suprati, aceasta este o informatie extrem de important.
Pentru a actiona, redactia are nevoie s cunoasc sursa si credibilitatea acesteia." Altfel spus,
dac este un ziar occidental, indicati-ne data; dar dac snt lucruri pe care le-ati aflat pe ci
secrete, atunci nu snteti voi, drglasilor, cei care le-ati vndut?... Era oare greu s ia o atitudine
ferm? Dar, pentru aceasta, trebuia s fii ptruns de spiritul liberttii. Educati ns n disciplina
sovietic, ei, ca si n cazul lui Louis, cu Grani, nu stiau si nu puteau s fac altceva dect, conform
codului manierelor sovietice, s ncaseze
283
reprosuri de la superiori si s le deverseze asupra inferiorilor. A.T. si de data aceasta a fcut
urechea toac la argumentul meu, soco-tindu-1 ca fiind unul dintre cele mai slabe.
Dar, n legtur cu toate celelalte, el mi-a fcut o bucurie extraordinar. L-am gsit aplecat
asupra lucrrii lui Jores Medvedev, Despre relatiile cu strintatea. Nu si-a ascuns sentimentul de
admiratie pentru acest text: Percutanti mai snt cei doi frati!"1 si, n general, n legtur cu
samizdatul, lundu-si capul ntre mini, plin de entuziasm: Dar este o ntreag literatur! si nu
numai beletristic, ci si gazetreasc si stiintific!" Nu era mult n urm vremea cnd i repugna tot
ce nu era tiprit legal, tot ce nu trecuse prin aprobarea vreunei redactii si nu purta stampila Glavit-
ului (Directia central pentru problemele literaturii si ale editurilor) despre care el, totusi, nu avea
deloc o prere bun. Nu vedea dect contraband periculoas n attea dintre operele mele care o
apucaser pe calea samizdatului si deodat un asemenea reviriment! si, gelos, urmrea, se
vede treaba, rspunsurile samizdatului la ltrturile mpotriva mea, publicate n Literaturka. Pe un
ton foarte aprobator: si Ciukovskaia, ai citit-o? Scrie bine!"... n ce-i priveste pe Riurikov si
Ozerov (presupusi a fi autorii articolului contra mea din Literaturka), A.T. decise c el n-avea
nimic de-a face cu ei si c va merge la Lausanne nu n compania lor, cum se preconiza, ci
separat.
Dar ce se ntmpl? sedeam pe scaune acolo n hol, la taifas deodat l vd c sare cu
sprinteneal, n ciuda corpolentei sale, amintindu-si brusc, fr a face din asta un mister: Am
ratat trei minute! Hai s ascultm BBC!" Ct p-aci s nu-1 mai recunosc pe A.T.! BBC!?... Am
simtit c ametesc. Psi, iute si mrunt (ce pi-cioroaie avea!) spre spidola"2. Aceast miscare, el
o fcu cu aceeasi
1 Cei doi frati gemeni Jores si Roy Medvedev s-au nscut n 1925 la Tbilisi. Jares, biolog, este
autorul crtilor Mretia fi cderea lui Lsenko (Gallimard, 1970), si Savantii sovietici si relatiile
internationale (Julliard, 1973). Dup internarea sa ntr-un spital psihiatric, public n colaborare cu
fratele su (Cine este nebun?, tradus n francez sub titlul Un caz de nebunie (Julliard, 1971).
Instalat la Londra dup 1973, public acolo o lucrare despre Soljenitn (Grasset, 1974).
Roy, istoric, a publicat n revista sovietic Kommunist articolul Trebuie s-1 reabilitm pe Stalin?"
(revist a scrierilor consacrate lui Stalin n URSS ntre 1956 si 1965) si Despre Stalin si stalinism.
(N.t.)
2 Marc de tranzistor. (N.t.)
284
vioiciune, cu aceeasi impetuozitate cu care o fac si eu de ani de zile cnd e s m lipesc de
aparatul de radio, la or fix. Tocmai acest elan al lui m-a fcut s-1 simt mai apropiat ca
niciodat, ca niciodat! nc vreo cteva verste cot la cot si s-ar putea naste ntre noi o prietenie
sincer, fr ascunzisuri.
Ati nceput s ascultati radio...? Dar despre scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin ati auzit?
Nerbdtor, dar cu circumspectie:
Dar n-au difuzat textul n toate detaliile lui?
Iat, cu sigurant, de unde a pornit! Scrisoarea lui a fost aceea care i-a dat primul impuls s
asculte respectivul post de radio. Cale fireasc. Dar prima etap a fost aceea a asumrii riscului,
a depsirii unei frontiere printr-o liber manifestare de voint a trimiterii scrisorii nsesi! Trebuie
s ne amintim c ncepnd chiar din primvara lui 1968, autorittile ncepuser s fac presiuni
asupra opiniei publice care prinsese curaj, s fac, foarte primitiv dar foarte eficient, presiuni
asupra acesteia: prin convorbiri" cu semnatarii1, n sistemul cinci contra unu, la comitetele de
partid si n birourile directorilor, prin excluderi ici si colo din partid si din institute, si, cu o rapiditate
uimitoare, miscarea de protest a fost redus la zero, oamenii, crora asemenea situatii le bgau
frica n oase, si-au reluat tcuti postura de supusenie. Tvardovski ns, dimpotriv, a nceput
chiar din acel moment s opun rezistent acolo unde ar fi putut si s cedeze: nu numai facnd
concesii n privinta revistei lucrul acesta l fcea mereu dar si sacrificndu-si, din cauza unor
fraze despre mine, articolul despre Marsak2 si ntrziindu-si publicarea unui ntreg tom din
culegerea de opere.
Dup emisiunea BBC:
Este ntr-adevr un post de radio serios, absolut neprtinitor. Recent, Tvardovski se dusese la
Roma si-1 prevenise pe Dio-
micev: Dac voi fi ntrebat despre Soljenitn, am s spun ceea ce gndesc". Diomicev, cu un
aplomb cinic: O s te descurci dumneata!" Dar A.T. spune c n strintate cei de acolo s-au
purtat cu el asa cum te porti cu un bolnav pe care eviti s-1 ntrebi de sntate: nimeni n-a rostit
nici o vorb despre Novi mir si despre Soljenitn...
1 Semnatari de petitii, mai ales n urma interventiei n Cehoslovacia. (N.t.) Marsak (1887-1964) s-
a remarcat mai ales prin poeme, povestiri si cn-tece pentru copii, precum si traducerile lui din
englez. (AU.)
285
De data aceasta, i-am explicat cum s-si asigure copii ale textelor scrise cu pixul cu past. Mare
i-a fost bucuria:, Asta nseamn c nu dai totul pe mna dactilografei."
Desprtirea ne-a fost mai cordial ca oricnd.
Eram n 16 august. si pe 21 s-a produs evenimentul care a zguduit lumea: ocuparea
Cehoslovaciei.
Iar eu nu m-am mai dus cu hrtia mea la Tvardovski. Nu, n-ar fi semnat-o si, probabil, ar fi
vociferat. Iat totusi cum s-a comportat el. sefii cei mari ai Uniunii Scriitorilor, pentru a mnji mai
amplu si mai sigur obstea scriitoriceasc, i-au trimis n acele zile la semnat lui A.T. dou scrisori:
1) pentru eliberarea unui oarecare scriitor grec (manevra diversionist favorit) si 2) o scrisoare
ctre scriitorii cehoslovaci: cum de nu le e rusine s apere contrarevolutia? Rspunsul lui
Tvardovski a fost urmtorul: prima este nelalocul ei, iar pe a doua refuz s-o semnez.
ntoarceti-v cu o sut de pagini napoi: Tvardovski cel de-acum este una si aceeasi persoan cu
cel de-atunci?
n septembrie i-am spus: Dac aceast scrisoare va aprea sub semntura impersonal a
secretariatului Uniunii Scriitorilor", li se poate povesti altora c dumneavoastr v-ati disociat?
El, burzuluindu-se: Nu intentionez s fac din asta un secret.
(Cu trei ani n urm: publicitate de nedorit"!)
Eu snt foarte bucuros, Aleksandr Trifonci, c ati luat o asemenea pozitie!
El, cu demnitate: si ce alt pozitie puteam s iau?
Cum ce alta? Aceea... aceea pe care a luat-o n aceste zile, n mod cu totul impardonabil si
absurd, redactia lui Novi mir. aprobm cu mult cldur invazia! Cuvinte din vocabularul unei
birocratii oribile transferate n coloanele vecine ale Literaturkiunele si aceleasi la Oktiabr si la
Novi miri...
n ochii cehilor, asta nseamn c toti rusii, fr exceptie, snt niste cli, dac pn si revista de
avangard aprob...
S amintim: n acele zile, n multe institute moscovite de cercetri stiintifice s-au gsit totusi si
rzvrtiti. La Novi mir, nici vorb de asa ceva. Ce-i drept, la sedinta preliminar a grupei de
partid, Vinogradov a refuzat s semneze aceast murdrie, dar, n ntelepciunea lor, Laksin-
Hitrov-Kondratovici 1-au trimis acas. S-a obtinut astfel unanimitatea partinic, rezultat cu care a
fost creditat adunarea general a redactiei. De altfel, teatrul Sovremennik a vo-
286
tat si el n unanimitate. Dar cine n-a votat? Cine nu a cutat s-si apere pielea? N-am pstrat
tcere eu nsumi? Pot eu s arunc cu piatra n ei?
si totusi, eu consider c ziua aceea a marcat moartea spiritual a lui Novi mir.
Da, desigur, s-au fcut presiuni: nu secretariatul Uniunii Scriitorilor, secretariat cu care lumea era
obisnuit, ci comitetul raional de partid (problem de partid important^ suna la Novi mir din
dou n dou ore cernd o rezolutie. Ce asteptati? Dar Tvardovski nu era la redactie: teoretic, el
era n concediu. si Laksin s-a dus cu Kondratovici s-1 viziteze la dacea pentru a-i obtine acordul.
Tvardovski si ndrepta deja arcuita sa sir a spinrii, se pregtea deja pentru prima dat n
viat! ntr-o chestiune de o asemenea important! s reziste, tcut si neexplicit, naltelor sfere. Cu
ce misiune veneau la el, lund soseaua n piept, adjunctii lui? Ce argumente aduceau? Dac ei,
venind la acest nou Tvardovski, ar fi fost nsufletiti de vreun elan arztor: mprtit cu altii, si
moartea e frumoas, dar poate c vom rezista eroic!" (si ar fi rezistat! simt asta, o vd!)
decizia ar fi fost luat instantaneu, si este clar care ar fi fost aceasta: plus, nmultit cu plus, d
numai plus. Dar dac pozitia lui Tvardovski era plus stim asta iar nmultirea a dat minus,
atunci algebric putem afla care a fost pozitia lui Laksin. Este clar c sosind, el i-a spus lui
Tvardovski: trebuie s salvm revistal"
A salva revista! A-ti da girul pentru o rusinoas declaratie public atitudinea personal a
redactorului sef, rezistenta sa solitar si mndr nu mai era din momentul acela dect un scuipat
aruncat n praf. Picioarele o luau unul pe pmnt, cellalt pe plut. A rezista cu sufletul si a ceda
public! Oare aceasta va salva pentru mult vreme revista? Oare sefii cei mari cu memorie
ranchiunoas vor uita c el personal a spus nu ocupatiei si c numai din lips de abilitate nu si-a
fcut public aceast atitudine?
A salva revista! Un strigt care nu putea s nu aib ecou n sufletul lui Tvardovski! ncepnd cu
anii n care tot mai rar ieseau de sub pana sa poeme si versuri, el si iubea tot mai ptimas
revista o minune de bun gust, ntr-adevr, printre toate aceste sperietori de ograd care erau
celelalte reviste, o voce ponderat si uman printre ltrturi, chipul cinstit al unui iubitor de
libertate Printre mutrele cinice ale unor mscrici. Treptat, revista a devenit
287
nu numai principala preocupare, ci viata nssi a lui Tvardovski. Revista era copilul lui, pe care-1
proteja cu trupul lui lat n umeri, gros n solduri, lund asupra lui toate pietrele, toate ghionturile toti
scuipatii; pentru revista sa, se expunea umilirilor, pierderii posturilor sale de supleant al CC, de
deputat al Sovietului Suprem, pierderii functiilor sale de reprezentare, radierii de pe diferite liste
onorifice, lucru pe care 1-a resimtit dureros pn n ultima zi a vietii sale. Se mndrea cu meritul
de a fi publicat Ivan Denisovici si de a m fi aprat, precum si cu evolutia lui din ultimele luni. si
sacrifica amicitii, pierdea relatii cu care se mndrea, se detasa de ceilalti devenind tot mai
enigmatic si mai solitardeczut din naltele sfere sclerozate, nu cuta ns s se apropie de
generatia noua si dinamic. si iat c, plin de energie, de brio, de stiint, tnrul su adjunct vine
nu din rndurile acestei generatii? la el si-i spune: trebuie cedat, forta frnge firul de pai.
Firul de pai! ea nu frnge dect firul de pai. S presupunem c si uscturile. Dar forta nu biruie
o tuf de lstari tineri.
M ntlnisem de multe ori cu Laksin, dar totdeauna pe fug, la modul expeditiv, n grab (din
cauza mea), iar de rezolvat probleme cu el n-am rezolvat niciodat, pe toate ale mele le rezolvam
cu Tvardovski. si cum si el, si eu sntem firi nchise, ntre noi nu aveau loc nici mcar discutii
generale ct de ct consistente. Asadar, eu nu am o documentatie solid ca s pot face unele
aprecieri asupra convingerilor, aspiratiilor si nclinatiilor sale. Dar dac veni vorba, ceva totusi
trebuie s spun despre el. si voi risca, bizuindu-m pe fapte evidente, s-i creionez nu att
portretul fidel, ct trsturile generale.
Eu vd n Laksin un foarte nzestrat critic literar de nivelul celor mai buni critici ai nostri din
secolul al XlX-lea, si chestia asta i-am spus-o nu o dat. Recunoastea aceast traditie n el nsusi
si o pretuia foarte mult si fcea dovada unei voci limpezi de mare bariton cnd articula: Do-bro-liu-
bov.1 Ca multi altii de la noi, nici el nu-si ddea seama ct pctuia din punct de vedere estetic o
critic, asadar, care nu se emancipase niciodat de o orientare ctre social, care nu reusise
niciodat s ating nivelul cel mai nalt al intuitiei, ca atunci cnd un mare artist scrie despre un alt
mare artist, asa cum scrie Ahmatova despre Puskin. Cci darul de mare
1 N.A. Dobroliubov (1836-1861), critic literar, democrat-revolutionar. (N.t.)
288
critic este ceva rarisim: s simti arta asa cum o simte un artist, fr ca tu nsuti culmea s fii
un mare artist.
Laksin descinde n linie dreapt din critica rus a secolului al XlX-lea. Aceast descendent
reiese din urmtoarele fapte: de obicei, articolele lui nu contin o analiz estetic propriu-zis, ci
una social, expliciteaz subiectul, lumineaz pn la capt componenta moral a personajelor
(ceea ce este foarte util si necesar cititorului sovietic slbticit); Laksin este temeinic familiarizat
cu scrierile predecesorilor din care citeaz copios si atunci cnd trebuie; are un fel al lui de a
angaja un dialog viu cu cititorul, se simte atasat de maniera domoal, foarte savuroas a
expunerii, ceea ce face din simpla lectur a articolelor lui o plcere, iar aceasta este totdeauna o
calitate important al oricrui produs literar, desi, prin cadent si densitatea gndirii, aceast
manier de expunere ncetinit a lucrurilor nu mai reusesete s tin pasul cu epoca noastr.
Trebuie adugat c Laksin scrie uneori ntr-o rus excelent, ceea ce, n zilele noastre, a devenit
o raritate: multi autori de articole si chiar de crti nu au nici o idee de ceea ce este limba rus si
mai ales de ceea ce este sintaxa rus. De exemplu (este amuzant s vezi ce-si poate permite
cineva s scrie ntr-un gen literar secundar: cnd autorul l analizeaz critic pe propriul su critic),
articolul despre Ivan Denisovici. Relund si comentnd nuvela, criticul se strduieste s-i pstreze
fundalul lexical corespunztor a trata cu necazurile", cu coada ntre picioare", boboc" ,
procedeu de artist si nu de critic. si alt procedeu de artist: Laksin se introduce pe el nsusi n
articol fie pentru a-si caracteriza generatia (ei trec pe lng viat, au lumin verde"1), fie
pentru o direct autoacuzare politic, dar exprimat fin de tot, cu o delicatete de artist: n zilele
cnd Ivan Denisovici merge la schimbarea grzii n plin iarn, tnrului Laksin i plcea s
priveasc la zidurile Kremlinului, frumoase, inaccesibile, acoperite de o spoial de brum" si
tocea cursul de teoria stalinist a limbii". Asemenea atitudine nu este ceva care se afiseaz dintr-
un calcul, ea are la origine elanul sincer din acele cteva luni de provizoriu dezghet hrusciovist,
ntr-o vreme cnd te puteai lsa cuprins de entuziasm si de credinta ferm c asta nu se va mai
repeta".
1 Autorii de articole sau crti inofensive care obtin cu regularitate lumina verde" a cenzurii. (N.t.)
289
Dac tinem seama si de srguinta criticului care, este clar, nu o dat si citeste materialele, cnd n
lung, cnd n lat; dac adugm si admirabila sa abilitate de a spune n scris, n conditiile cenzurii
lucruri multe si importante, de a mnui polemica si ironia, n ciuda faptului c cenzura este de
partea adversarului su si minile, si dintii, si buzele i snt imobilizate, atunci trebuie s
recunoastem un lucru: acest critic a primit multe de la natur, n plus, dezvoltarea capacittilor
sale a fost benefic influentat de lungi boli pe care-le-a fcut n tinerete si care i-au prilejuit
bogate lecturi si reflectii.
Dar contextul social-politic, acele semafoare cu lumin verde" si crenelurile inaccesibile ale
Kremlinului" si-au pus si ele pecetea pe personalitatea, talentul si destinul criticului. Universitatea
a nsemnat pentru el nu numai un curs sistematic de limba si literatur, ci si un enorm curs de
marxism-leninism, si, ca s poat lua diploma, a trebuit s-i comprime pe dragii lui critici dm
secolul al XlX-lea n favoarea clasicilor ismismului. (Altminteri, aceast comprimare nu este un
chin chiar asa de cumplit: n multe privinte, ei nu se contrazic deloc unii pe altii, si, din punct de
vedere al utilitarismului, al partizanatului social si mai ales al ateismului perseverent pozitiile
lor snt foarte apropiate. si acolo unde ei snt n divergent, un spirit suplu poate lua n
consideratie o formul de compromis. Din acel moment, toat Teoria Progresist va fi perceput
nicidecum ca un lucru mort, ci ca un izvor pentru potolirea setei spirituale.) Alt conditie pentru a
reusi la universitate, pentru a te nscrie la doctorat, era aceea de face parte din Komsomol, si nu
ca un membru de rnd, ci ca o persoan cunoscut ca atare la facultate. Snt multi cei care s-au
conformat acestei cerinte, printre ei aflndu-se, tineti-v rsul, chiar si autorul acestor rnduri, desi
nu pentru doctorat dar aceasta era legea reusitei pentru tinerii sovietici, n anii '30-'50.)
Dar se punea problema ce s faci dup terminarea studiilor, oricare ar fi fost felul acestora. Cci
n fata oricrei hrtuiri politice, criticul literar este mai vulnerabil dect artistul. Cum s ai calitti
iesite din comun si, cu toate acestea, s le gsesti spatiu de manifestare? Natura si protejeaz
ea nssi creatiile, le nzestreaz cu calittile necesare supravietuirii. Generatia care a terminat
scoala medie n preajma glorioasei date (1949) la care Stalin mplinea saptezeci de ani nu
disocia n ea mentalitatea functionreasc si sinceritatea, acestea contopindu-se si era
capabil s respire
290
si acolo unde aerul lipsea cu desvrsire. n orice caz, vedem c Laksin nu s-a sufocat: a condus
seminare la universitate, a devenit un critic mai mult dect onorabil, a fost chiar seful sectiei de
critic la Litgazeta; apoi, prin intermediul comisiei nsrcinate cu gsirea unui succesor pentru
sceglov, pierdut de ctre Novi mir, s-a apropiat din ce n ce mai mult de aceast revist, se
mprieteneste cu comitetul de redactie; Tvardovski l remarc, si opreste alegerea asupra lui si
decide iat s fac din acest biat o stea pe firmamentul literaturii.
si s-a fcut stpn pe el, cu nerbdarea geloas cu care se apropia de achizitiile lui cele mai
bune, si a fcut astfel rost de un condei apt s confere revistei un spor de frumusete. Corect s-a
dovedit si alegerea fcut de Laksin: el gsise unica posibilitate din o sut de a se afirma n anii
acestia n tara aceasta aprat cu credint de aripa robust a lui Tvardovski. si, repede,
conlucrarea dintre ei s-a ntrit, pe un dublu plan, artistic si social, dou linii pe care lui
Tvardovski i venea totdeauna foarte greu s le armonizeze, ai fi zis c le percepea cu organe
diferite, n schimb, la Laksin totul concura mereu la pregtirea terenului pentru acord si conciliere.
Lenin era o permanent surs de citate care, prin punti fragile, legau ntre ele lucruri ce nu se pot
lega. Constat c n aprilie 1964 am notat urmtoarele: VI. lakov1 este primit de Tvardovski cu
mai plcere dect ceilalti membri ai redactiei, are us deschis la cabinetul sefului." Apropierea
dintre Tvardovski si Dementiev data de mult vreme. Orict de mare ar fi fost ns aceast
apropiere, Tvardovski, cu flerul lui de artist, simtea c formulele acestui colaborator al su erau
deja prea sclerozate, c trebuia s lege destinul revistei de cel al tinerei generatii, mai suple si
mai receptive. Pe de alt parte, att ct mi amintesc si pot s compar azi lucrurile, opinia lui
Laksin, observator atent si sagace, coincidea totdeauna cu cea a lui Tvardovski, devansnd
uneori pe baz de argumente solide si ceea ce nc nu fusese exprimat. (De altfel, fata
deschis a lui Tvardovski anunta anticipat gndurile care-1 frmntau. Mi-amintesc nu numai c
nici o disput, ci si c nici mcar vreun nceput de obiectie nu-1 opunea pe unul celuilalt. Astfel,
nlocuirea primului adjunct fusese pregtit psihologic nainte de a fi declansat organizatoric de
sus n jos si, n felul acesta, socul ei s-a atenuat
1 Vladimir lakovlevici Laksin. (N.t.)
291
si s-a dovedit suportabil pentru Tvardovski. n acelasi an 1966, Lak-sin a intrat, cum nu se poate
mai oportun, n PCUS si, desigur fr ca acest gest s contravin n vreun fel conceptiei lui
fil0_' zofice despre lume si viat (desi, n acel an, deja multi intelectuali nu stiau cum s-o ntind
mai repede din acel partid) si numai ostilitatea secretariatului Uniunii Scriitorilor 1-a mpiedicat pe
Laksin s devin n mod oficial prim adjunct. Lumea se obisnuise s-1 considere prim" pe
negociatorul principal cu cenzura, pe nulitatea din punct de vedere literar, purttoare a numelui
de Kondratovici (A.T., ca unul care-1 crease, nu mprtsea o asemenea opinie), dar n realitate,
Laksin a fost cel care a devenit primul.
Noi nsine nu ne dm seama cu anticipatie de msura n care ne vom schimba atunci cnd vom
ocupa noi functii, cnd ne vom angaja n noi activitti. Nu este vorba numai de aspectul exterior
tinuta, o alt fat, mustcioare fm-rsucite, alt fel de mers, folosirea pronumelui de reverent
dumneavoastr" n relatia cu cei cu care alt dat ne tutuiam. Dar si talentul tu de critic literar,
care oarecum se metamorfozeaz, degenereaz n talent administrativ, n talent al
circumspectiei, al contabilizrii pericolelor ntr-un cu-vnt, pentru o revist liberal, n talentul
mergerii pe frnghie, conditie sine qua non pentru ca o asemenea revist s poat aprea.
Redactorul sef, poet si copil, si poate permite ingenuitti si cnd e mnios, si cnd e blnd, si cnd
face promisiuni generoase primul adjunct ns nu trebuie s actioneze la primul impuls al
sentimentului, ci, prudent, trebuie s-1 corecteze pe sef, trebuie s nlture pericolul. Pn acum,
predecesorul tu era cel care ndeplinea aceast nobil sarcin, iar tu puteai s-ti ngdui o mai
mare libertate; dar, acum, cercurile coroanei lui Vladimir Monomahul1 ti strng pielea capului
pentru a te chema la ordine. si dac ti se aduc manuscrisele a dou surori: incandescentul
Puskin siPugaciov al rposatei Marina si pelteaua searbd si inofensiv a memoriilor scrise de
supravietuitoarea Anastasia2, tu, dup ce vei fi apreciat
1 Coroana garnisit cu blan, zis a lui Vladimir Monomahul, mare cneaz al Kievului (1053-1125),
insign si simbol al suveranittii ruse. Ea se gseste expus la Palatul Armurilor la Moscova.
(N.t.)
2 Marina tvetaeva, mare poet rus, nscut n 1892, care a trit mult vreme n emigratie, a
revenit n URSS n 1939 si s-a sinucis n 1941; Anastasia, sora ei, n-a scris dect amintiri despre
Marina si despre alte personalitti literare. (N.t.)
292
c amndou surorile snt talentate, vei pune de-o parte manuscrisul spleidid prin periculozitatea
lui, iar de pe cel netejor vei mai nltura niscaiva asperitti si, oricum, se cheam c s-a fcut
un pas nainte. Cci Novi mir, nu-i asa, este unica fclie n tenebrele vietii noastre si nu o putem
lsa s se sting. Pentru o asemenea revist ce n-ai sacrifica? La ce n-ai recurge? Numai aici
este locul unde se dezvolt literatura noastr, gndirea noastr, valori crora ideologia marxist-
leninist, nteleas cum trebuie, nu le face nici un fel de greutti, n timp ce samizdarul, anumite
grupuscule de tineri, anumite petitii si demonstratii, toate acestea nu snt dect baliverne.
Extraordinara complexitate a sarcinii vine tocmai din faptul c acestor rzvrtiti iuti la fire nu li se
d posibilitatea s se exprime n fata unui public de o sut patruzeci de mii de abonati. Iat de ce
este mai bine ca tu nsuti, lund-o naintea cenzurii, s opresti scrierile prea biciuitoare, tioase,
s remodelezi convingerile, s mai tai pe ici, pe colo. De-acum, aceasta nu mai este numai
revista noastr, ci, ntr-un anumit sens, si a ta; nu exist si nu va exista pozitie mai nalt pentru
un critic care stie s scrie ruseste, iar tu ai ajuns s ocupi asa ceva la o vrst cnd nici Puskin nu
realizase o asemenea performant, prin urmare fii mai circumspect dect snt oamenii la vrst ta
si, tocmai pentru cauza comun a literaturii, fereste aceast revist de trupa redactorilor nesbuiti
care nu caut dect s fac n asa fel ca materialele s treac, fie ele si cu iz antisovietic, s le
trimit de prob" la cenzur, expunnd revista unui pericol mortal.
Dup cele ce am scris mai sus despre Dementiev ce usurat trebuie s fi respirat redactia
dup nlocuirea lui! Dar iat ce spune Doros: Cu Aleksandr Trifonci poti s stai de vorb ca de la
om la om, dar este suficient ca Laksin s intre n cabinet, c presiunea atmosferic se schimb
imediat si-ti piere pofta de a mai discuta."
O nou generatie nu aduce totdeauna o primenire a formelor de viat (se vede destul de bine
acest lucru si la echipa conductoare a trii noastre), dimpotriv: cu gndul de a face o carier
lung, se simte obligat s caute stabilitatea.
si criticul nsusi? El se schimb? Da, o dat cu omul se schimb si criticul, dar, se ntelege, n el
exist si ceva care nu se schimb: axa Unicei Conceptii stiintifice despre lume si viat. Ceea ce,
pentru Laksin-ul de alt dat, nu erau dect umbre suprtoare (credinta baptistului, naiv si
neputincioas" n comparatie cu bunul simt
293
al mujicului; dar nici suhov1 nu este n msur" s cuprind, n ansamblul ei, situatia de la tar)
acum apare n culori negre.
Iat-1 c se apuc s evalueze rolul violentei. Este firesc s se remarce c tocmai violenta, si nu
autoperfectionarea, conduce la momentele culminante ale istoriei. Desigur, pentru personalittile
nobile, violenta nu este totdeauna usor de digerat. Asemenea oameni blnzi si delicati ca Uritki
soptesc2 vistor ntre dou executii: Totu-n drum e-o neclintire, / Frunza-n codru adormi.../ Ai
rbdare, cci ca mine, / si tu te vei odihni".. .3 Acesta este modul necritic n care criticul preia
toat mitologia mincinoas a istoriei noastre recente. si aceasta este msura n care se ntelege
de ctre unii istoria a dou secole. Dac Alexandru al II-lea a consimtit la nu stiu ce eliberare a
tranilor si la alte cioturi de reform (cele mai mari din toat istoria Rusiei), atunci el a fost un
liberal, fr voie", iar pentru faptul de a fi nbusit rscoala polonez din 15 ianuarie 1863
(aceasta deja cu deplinul lui acord), de a-1 fi condamnat pe Cernsevski si pe cteva sute de
revolutionari, este un clu care si-a binemeritat bomba. Dimpotriv, Nikita Hrusciov, cu istoricul
su congres al XX-lea, el, care nu i-a eliberat pe trani, care n-a introdus nici cea mai mic
reform emancipatoare ct de ct consecvent, el, care a nbusit (fr voia lui) rscoala
maghiar si pe cea din Novocerkassk4, el, care a trimis mii de oameni n lagre ctusi de putin
mai blnde dect cele staliniste si a reluat prigoana cumplit mpotriva religiei este initiatorul
marii miscri progresiste contemporane n care revista Novi mir, fr a-si precupeti eforturile, s-a
integrat si ea.
Omul nu remarc niciodat cum frmntrile sale sufletesti transpar prin nftisarea sa exterioar.
Nu remarc nici modul n care i
1 Ivan Denisovici suhov, mujic autentic, eroul din O zi din viata lui Ivan Denisovici. (N.t.)
2 Crud ironie: M.S. Uritki a fost presedinte al Ceki la Petrograd.
3 Celebr poezie, imitat dup Goethe, de M. Lermontov. (N.t.)
4 Novocerkassk, oras industrial din regiunea Rostov pe Don. Provocat n iunie 1962 de o
penurie alimentar extrem, aceast rscoal a fost dur reprimat. Comandantul trupelor
regulate trimise mai nti s restabileasc ordinea a refuzat s trag asupra multimii si s-a sinucis
n fata trupelor sale. A trebuit s fie trimise tancurile si unitti speciale ale KGB... Martorii vorbesc
de cinci sute de morti si de mai multe mii de rniti. Primelor relatri despre aceste evenimente le-
au trebuit trei luni ca s ajung n afara URSS. (N.t.)
294
se modific felul de a scrie. Cum te pregtesti de mult vreme, cum te-ai fofilat pentru a ajunge
s scrii articolul despre Maestrul si Margareta, articol care-ti st la inim.1 si iat, ai reusit, usa e
deschis, poti s scrii dar nssi pana ta mpleteste si despleteste ornamentele reticentelor
concepute pentru orice eventualitate, n interesul pentru Mihail Bulgakov exist, desigur,
ingrediente de senzational". Hai s vorbim despre slbiciunile lui" (acesthai" red foarte bine
nuanta colocvial a exprimrii). Ce face deci acest Bulgakov? ,subiectivismul criteriilor sale
sociale si ale emotiilor sale i ngusta sensibil orizontul artistic", descrierea concretului social este
latura cea mai vulnerabil a talentului su" (! sublinierea mea. La drept vorbind, cine ne-a
zugrvit Moscova primilor ani ai puterii sovietice n culori att de sterse si de palide, asa cum a
facut-o Bulgakov?!...) si apoi din punct de vedere artistic s admitem c nu totul (n roman) este
finisat bine si pn la capt". si din punct de vedere filozofic: aceast legend crestin", ca si
cnd ar fi vorba de un real episod al istoriei. Cci se stie bine c, la Lermontov, Judecata lui
Dumnezeu"... nu exprim nicicum un sentiment religios". Desigur, vreun cititor superstitios" si
va face poate semnul crucii" (aceasta este grimasa drgut care-i inspir cititorului o ncredere
binevoitoare). Dar linia noastr este n acord cu vechea traditie marxist..."; morala nu numai c
nu este dispretuit de comunism, ci este conditia necesar a victoriei lui finale"... Pentru un
asemenea roman alctuit n ntregime din piruete ale fanteziei, din explozii de rs, n mod
tragic tinut ascuns timp de treizeci de ani, ct p-aci s fie distrus era acesta un articol pe
msur? Din nou se manifestau ncetineala de mod veche, ncetineal mirosind a imitatie,
parafraza sinuoas, excesul manierist de motto-uri s-a fcut depozit de motto-uri unde s-1
amplasezi?) dar gnduri sltrete precum cavaleria lui Woland2 lips! Aceast conditie de
om vrjit de ctre o fort malefic
1 Maestrul si Margareta, de Mihail Bulgakov, mult vreme retinut de cenzur, a fost publicat n
URSS n revista Moskva" (1966/11 si 1967/1, deci la douzeci si sase de ani de la moartea
autorului), cu numeroase tieturi. Vduva scriitorului a difuzat prin samizdat pasajele suprimate;
acestea au ajuns astfel n Occident, unde au fost publicate n culegere. Textul integral a aprut n
cele din urm n URSS n 1973. (N.t.)
2 n Maestrul si Margareta, magicianul Woland si suita sa prsesc Moscova lundu-i pe
Margareta si pe Maestru pe cai naripati. (N.t.)
295
nc nu n prima carte, si aceast asemnare cu Cogol prin attea trsturi si nclinatii ale
talentului, de unde veneau ele? De ce? si ce modalitate uimitoare de a trata istoria evanghelic,
cu aceast umilire a lui Cristos, ca si cnd aceast istorie ar fi vzut cu ochii Satanei spre ce
tinteste ea, cum trebuie nteleas?...
Ce povestiti acolo, ce rost are asta? obiecteaz Laksin. si totusi pentru acel articol, cu
reverentele sale, el a fost ct p-aci s intre cu capul n gura monstrului. Ah! Adevrul, Adevrul...
Dar iat prudenta: fie, dac te multumesti s scrii asa, n conditiile n care te afli cu gtul ndoit
dar dac din ntmplare gndurile tale nu merg mai sus, nu merg mai departe? n noiembrie 1968
i-am spus toate acestea lui Laksin n legtur cu articolul lui si el mi-a rspuns:
Nu vreau s m refer la faptul c cenzura m-a mpiedicat s spun nu stiu ce. Eu snt capabil
s spun totul, chiar cu cenzura.
Deci asta este ceea ce numeste el totul!...
si ce se va ntmpla acum, dac aprobarea pentru tiprirea articolului este din 19 august, iar n
noaptea de 21 ncepe urgia mpotriva Cehoslovaciei si pe 23, cnd nc nu exist un exemplar de
semnalizare, n-ar fi deloc greu s se dea la distrus tot tirajul; deci ce se va ntmpla dac n
aceast conjunctur, printr-un telefon de la comitetul raional de partid se cere un fleac de
formalitate, o rezolutie care nu angajeaz la nimic, ci nu face dect s sprijine ocupatia, care,
oricum, si fr asta s-a desfsurat victorios de ce s nu se adopte aceast rezolutie? De
partea cui vei nclina cnd te vei duce la dacea lui Tvardovski?
Poate c Laksin nu gndea chiar asa dar asa actiona.
Iar Tvardovski care, pn mai ieri, gndea si credea ntocmai asa, a nceput deodat s oscileze,
s se ndoiasc, s intre n derut.
si din acele luni ale lui 1968, cnd am terminat Arhipelagul si cnd Tvardovski fcea un asa de
vizibil efort de aprofundare, de cercetare am simtit cum creste n mine tentatia de a i-1 da s-1
citeasc. El avea nevoie de acest lucru ca de un sprijin de ndejde; acesta 1-ar fi scutit de
cavalcade lungi si drumuri cotite prin istoria noastr recent. Dar existau obstacole:
minor: s scot Arhipelagul din ascunztoarea lui adnc si n cele cinci zile, cte i erau
necesare lui A.T. ca s-1 citeasc, s locuim mpreun, s nu pierd cartea din vedere;
296
major: ndat ce va fi but un pahar n plus, el nu va mai ps -tra secretul, va ncepe s
mprtseasc si altora impresiile sale si taina tainelor mele va rsufla, va rsufla. [Bnuind-o,
nu stiu de CQ de aceeasi slbiciune omeneasc, de incapacitatea de a pstra un secret, n-am
putut s-i dau s-mi citeasc operele clandestine (mcar Cercul s i-1 fi dat) nici mcar
Ahmatovei unei asemenea poetese! Unei contemporane! Mi-a fost fric. Astfel, ea a murit fr
s fi citit vreun rnd din cele scrise de mine.]
Cu privire la Arhipelag convenirm totusi ca n noiembrie s i-1 duc lui Trifonci. ns, sosind la el,
mi-a fost dat s constat c nu se putea tine pe picioare; si-a fcut aparitia, a nceput din nou s-si
toarne coniac pentru nu stiu ce aniversare, 1-a cuprins iarsi sfirseala. Apoi n-a mai dat pe la
redactie pe motiv c-si amenaja la dacea nu stiu ce camer bibliotec.
Asa stnd lucrurile, mi-am ascuns Arhipelagul.
M-am ntlnit cu A.T. cteva zile mai trziu, pe 29 noiembrie. Tocmai iesea de la o adunare a
organizatiei de partid a redactiei. Destul de cherchelit, foarte afabil, m mbrtisa pe loc.
 Ce, s-a terminat adunarea?
Pi nu snt eu presedinte acolo. M-au vzut c am venit, am stat ct am stat este suficient!
Binenteles, s-a luat de barba mea. si apoi, dintr-o dat autocritic:
Cnd ai s fii celebru si bogat, s nu-ti instaleze camere-du-lapuri... Dar, pe de alt parte, ce s
faci cu crtile ce ti se ofer? ti se trimit, ti se trimit, cu nemiluita... toti sper s li se fac o
recenzie n Novi mir. Rspunsul meu pentru ei este urmtorul: stiti cum a ajuns Ivan Denisovici
la redactie? Prin ghiseul registraturii, n plus, autorul, din neatentie, nu si-a scris adresa si a
trebuit s-1 caut prin militia judiciar."
Legend nou, si nu fr tendint.
In aceste zile au avut loc alegeri la Academia de stiinte. La sectia de limba rus a candidat si
Tvardovski, dar, urmare a presiunilor venite de sus, i s-a mpiedicat alegerea. Foarte mhnit.
Totusi:
Pentru amorul propriu este suficient c despre candidatura ^ea s-a scris la gazet.
De la mine a aflat c, la votul general, fizico-matematicienii 1-au Wmis la plimbare pe Leonov.
Multumit.
297
Dar iat o nou alarm: alaltieri, la BBC, a fost o emisiune provocatoare", care schimb tot
tabloul". Despre ce este vorba? Au transmis extrase din scrisoarea lui ctre Fedinsi cu o
exactitate absolut! Cum a putut s transpire asta?"
Cnd te gndesti c este o chestiune de acum zece luni!...
ntr-adevr, cum? Nici mie nu mi-ati dat-o s-o citesc dect tinndu-m zvorit aici n cabinet,
interzicndu-mi s-o scot afar!
A.T. (copilreste multumit de gselnita sa): Nu puteai totusi s copiezi toate cele
saptesprezece pagini!
(Exact, nu copiasem atunci dect patru, un rezumat.)
Totusi mai sper: Poate c nu le au pe toate saptesprezece!
Eu:La samizdat este toat scrisoarea. La Riazan mi-au adus-o niste oameni care nu apartin
nici unui cerc literar; snt niste medici.
si totul este exact?
Absolut exact!
A.T. este uluit de ct de inavuabile snt aceste ci, dar mai mult cu plcere dect cu spaim. Acum
ns el aprob BBC-ul si faptul c acesta d citire Pavilionului cancerosilorperfect, s
citeasc", ncepu s ofteze, dar fr urm de gelozie:
n Europa, gloria dumitale este deja mai mare dect a mea. Pentru aceasta aveam traducerea
mea: astzi n armat dac te
prinde cu caietul albastru al lui Novi mir adus din civilie", te duce la loctiitorul politic, ca pentru
colportare de literatur clandestin. Iat, aceasta este adevrata glorie. El, schimbnd subiectul:
Totusi dulapul arat bine, cu toate c este din materialul cel mai ieftin, din frasin! Data viitoare
cnd ai s vii la mine, dac n-o s te grbesti...
Cnd s-a ntmplat s nu fiu grbit... Cnd s-a ntmplat asta?... mi propune din nou bani:
O mie? Dou mii? Trei mii?... Alt dat se spunea: punga mea e punga dumitale, acum se
spune: carnetul meu de economii e carnetul dumitale de economii!
Eu am refuzat din nou. Mcar dac as primi 60% pentru Cancerosi, n loc de 25%. mi snt
necesare ncasri sigure pe ani, ca s stiu din ce triesc.
Se tulbur. Acest lucru e mai greu pentru el. Chestiunea este c trebuie s treac din nou pe la
sefi, pe la contabilitatea Izvestiei
298
si, nainte de a ajunge acolo, pe la tnrul Hitrov, colaboratorul su reticent si circumspect.
. Iat c vine Hitrov, poate c are vreo idee.
(A.T. va aranja s mi se fac si aceast ultim plat La toate relele, acelasi leac" n ciuda
lui Laksin si Kondratovici care obiectau c asta ar putea s-i duneze revistei.)
Apoi, aflnd c predasem un scenariu la Mosfilm, ncepu s-mi cear, cu insistenta betivului
reclamnd phrelul la care nu mai are voie, s-i dau scenariul, si imediat!
Am nceput s-1 caut n serviet; A.T., imediat, cu un aer de om gelos:
Te ai mai bine cu parterul dect cu primul etaj?
(La primul etaj se gseau principalii membri ai colegiului de redactie; la parter, toti functionarii
ceilalti si sectia proz; totdeauna aici mi lsam servieta, drept pentru care totdeauna A.T. m ge-
lozea.)
Am subtilizat foile subversive (numerotate numai cu litere), acelea despre alegeri, iar pe celelalte
i le-am adus lui A.T. La o or dup ce s-a terminat adunarea de partid, echipa n plen era deja
aplecat asupra Parazitului meu, si deja A.T. cerea.
Dreptul primei nopti ne revine nou! S-i previi pe cei de la Mosfilm c dreptul primei publicri
i revine revistei Novi miri
Asta era nainte ca ei s-1 fi citit n amnunt.
Dar iat un lucru interesant, notat n carnetul meu: desi chiar n acele zile Pravda m atacase,
acest fapt nu si-a gsit nici mcar o vag reflectare n convorbirea mea cu Trifonci! Chiar si
pentru el sudlmile proferate de Pravda erau de-acuma egale cu zero!... Ce timpuri!...
Dup aceea, am convenit cu A.T. ca runda urmtoare de citire a Arhipelagului s aib loc n patru
zile din mai 1969 (ziua Victoriei cdea ntr-o vineri si deci se fcea o punte pn luni), la csuta
mea de vntoare" (era numele dezmierdtor pe care el, fr s fi vzut-o, l gsise pentru dacea
mea modest de pe malul Is-tiei). Dar cnd s ne rentlnim, A.T. a avut din nou o cdere", nu
prea jos, nc treac-mearg. Aflnd c Laksin urma s-1 viziteze la Pahra, am dat o fug pn la
apartamentul lui Laksin, i-am n-ntfnat un mesaj de mbrbtare pentru Trifonci si, lui Laksin
nsusi, '-am adresat aceast rugminte: insistati pe lng el, convingeti-1 sa vin la mine, cci
asta l va ajuta s reziste, s apere revista. (Nu
299
gsisem pn atunci rgazul de a privi mai atent lucrurile si de a reflecta: de fapt, pentru scopurile
cuminti ale lui Laksin, influenta mea asupra lui A.T. era ruintoare, n virtutea unui vechi obicei
datnd din vremea lui Ivan Denisovici, eu vedeam n Laksin un aliat natural. Or, de mult vreme
lucrurile nu mai stteau asa.) Politicos amical, dar, poate, cu gndul n alt parte, Laksin mi-a
fcut semn c se altur preocuprii mele. Am priceput: nu, n-o s ncerce el s-1 conving n
sensul dorit de mine. Cu att mai mult cu ct Tvar-dovski ar zbovi la mine si luni si cu ct, n acea
zi de luni, s-ar primi la redactie un telefon important de la Voronkov, si toate considerentele unei
diplomatii calculate l obligau pe sef s fie la postul lui n momentul n care se va da acel telefon.
(Pe tcute se strngea cercul njurai lui Tvardovski, se aplica acum o tactic nou: se fcea
presiune asupra lui ntre patru ochi pentru a-1 determina s se retrag de bun voie.)
Numai c rtcind prin labirinturi ntortocheate, diplomatia ignor cerul. Tvardovski, tocmai pentru
aceast rezistent ascuns, avea nevoie de o fermitate ireductibil precum aceea n care te
educ scoala din Arhipelagul lagrelor.
Nu, A.T. nu a venit. De florile mrului trsem cartea dup mine. si am ascuns-o din nou lui
avea s-i rmn necunoscut pentru eternitate.
Asa triam noi: ne frecam unul de altul, dar el nu putea s m
citeasc1.
1 n zorul permanent al luptei mele si din cauza permanentelor noastre divergente n materie de
tactic, eu cu el niciodat nu ne-am aplecat cu seriozitate asupra fenomenului literar n toat
ntinderea lui din trecut pn n viitor. Tvardovski era foarte credincios traditiei clasice si avea o
atitudine foarte ostil fat de inovatiile scamatoresti: el parc prevedea cum n curnd tnra
generatie de scriitori nu se va da napoi de la nimic ca s dinamiteze nssi literatura rus. De ce
la vremea aceea n-am fost mai uniti n fata acestui pericol? Pentru c eu nu vedeam asa de
departe, eram angajat cu totul n lupta cu bastioanele minciunii sovietice, dar si pe el l hrtuiau,
n principal, niste gunosi clasici" sovietici; la data aceea nc nu existau simptome ale unei noi
deteriorri. Toate acestea erau tancuri ale acelui lant muntos pe care de-acum ncolo urma s-1
strbat constiinta rus care trebuia s aib grij s nu se prvleasc nici n hul coltilor de
stnc ai national-bolsevismului, nici n mlastina unei confuze utopii populiste internationaliste
(fr apartenent national). (Adnotare din 1986.)
300
Din htisul deceniilor sale de functionar-deputat-laureat, Tvar-dovski evada prin lungi si
ntortocheate ocoluri. si, nainte de toate, fireste, se strduia s strbat acest drum clare pe
omologatul clut de plugrie al poeziei sale. n lunile sufocante de dup reprimarea
Cehoslovaciei, a scris n primul rnd poezii disparate: nfnrie, care au luat apoi amploarea unui
poem Dreptul memoriei. L-a terminat chiar n acele luni ale primverii lui 1969, cnd eu n-am
reusit s-1 fac s vin pentru a citi Arhipelagul. El tria, srcutul, cu impresia sincer c era pe
punctul de a rosti un cuvnt nou, important, de a sfsia vlul de deasupra unor domenii cunoscute
pn atunci doar de ctiva, de a aduce eliberarea gndirii nu numai lui nsusi, ci si milioanelor de
cititori nsetati (care pseau deja de mult vreme cu un avans de kilometri fat de el!...). Cu mare
dragoste si sperant corecta el acest poem deja n spaltul respins de cenzur si, n vara lui 1969,
se pregtea din nou s-1 promoveze pe undeva pe sus. (Destin al unui redactor sef. n revista lui
n-avea dreptul s-si publice poemul la care tinea asa de mult!) n iulie mi-a dat spaltul si m-a
rugat insistent s-mi relatez n scris impresiile. L-am citit si m-a cuprins descurajarea, am
rmas perplex: ce s-i scriu? Ce s-i spun? Evident, din nou Stalin (totul se ncheie cu el?), si
fiul nu rspunde pentru tatl lui", dar apoi si eticheta de fiu de dusman al poporului",
si tara nssi se prea c n-are
Un numr suficient de fii purtnd stigmatul;
si pentru prima dat n treizeci de ani! Apropo de propriul su tat si de pietatea lui filial fat
de acesta Hai! Hai! nc putin! dar nu, el n-avea elan si ndat si ddea n petic: n acelasi
bou-vagon cu chiaburii, spre locul de deportare, tatl autorului
Se tinea mndru si distant De cei cu care-avea aceeasi soart... Doar el slvea puterea sovietic
Printre acei ce-o dusmneau.
Rezultatul a fost reabilitarea propriei sale familii; si atunci, cei cincisprezece milioane ei n-au
dect s piar n tundr si taiga? Cu Stalin, Tvardovski nu se mai putea mpca, dar:
Mereu parc-i aveai alturi... Acel ce ce voia ovatii...
301
Al crui chip trieste vesnic... Acel n care, smerit, al meu Printe vedea nvttorul...
Cum as putea reactiona la acest poem si ce as putea spune despre el? Pentru anul 1969,
Aleksandr Trifonovici, era de asteptat mai mult substant, mai mult vigoare, mai mult curaj!
n general, Tvardovski si colegiul redactional condus de el si fceau o idee exagerat despre
msura n care ei reprezentau pulsul gndirii de avangard, despre msura n care cluzeau si
comandau viata social a ntregii tri. (De mult vreme miscrile de autentic protest si de lupt se
desfsurau impetuos ignorndu-i.) La redactie, dup ce grupuri-grupuri tineau sedinte de cteva
ore, se completau si se convingeau reciproc n asa fel nct se crea aparenta c ei, membrii
colegiului redactional, erau un centru spiritual dinamic, exclusivist n posesiunea adevrului, n
aceast viziune, autorii erau nvtcei ai colectivului redactional, de la ei nu era de asteptat vreun
semnal luminos.
n iarna 1968-1969, aflndu-m din nou n izba ntunecoas de la Solotcea, m-am tot codit cteva
luni, mi-era fric s m apuc de R-17; prea nalt mi se prea prleazul din fata mea, si mai era si
frig, trebuia s stai cu sapte haine pe tine, nu puteai, s te faci comod, n aceste conditii m
plimbam ore ntregi prin pdure si, din mers, citeam Novi mir, am citit pagin cu pagin un ntreg
pachet, peste douzeci de numere la rnd pe care pn atunci, presat de treburi, nu reusisem s
le citesc si asa am ajuns s-mi fac o idee de ansamblu asupra revistei. Desigur, lectur mai
agreabil si mai plin de folos intelectual nu exista n URSS. Lectur apt s mprospteze
gndirea, s-i imprime o miscare brownian. Supl gimnastic intelectual. O revist totdeauna
nobil, cinstit, constiincioas (dac iertm, dac srim sute de pagini sterile sau dezgusttoare,
semnate de publicisti obtuji, revolutionari cu voie de la autoritti, internationalisti si patrioti n
serviciul autorittilor).
Dar aceast caracterizare este valabil numai dac se face comparatie ntre Novi mir si tot ceea
ce se tipreste. Dac ns se pune problema alegerii ntre revista n chestiune si ceva din
samizdat cine nu va prefera samizdatul? Pe msur ce n anii '60 se dezvolta, neautorizat,
productia de texte dactilografiate, viata adevrat le iriga tot mai mult pe acestea, fenomen pe
care, n mod tragic, re-
302
dactia lui Novi mir nu-1 ntelegea; si adjunctii, adunndu-se n cabinetul lui Tvardovski, planificau,
fr s clipeasc, strategia gn-dirii nationale. Poate c cea mai nereusit dintre asemenea
ncercri a fost articolul lui Dementiev (NM 1969, nr. 4, aprut ns n iunie) al acestui
Dementiev care nu mai era de mult membru al redactiei creia ns continua s-i fie foarte
apropiat surs de inspiratie n materie de ideologie si prieten zelos, om de-al casei.
Povestea acestui nefericit articol trebuie fie s-o trecem cu totul sub tcere, fie s-o puricm mai n
detaliu. Ea s-ar prea c ne abate de la axul acestei crti, dar eu am un anumit motiv s n-o
eludez.
n 1968 au fost publicate n Tnra gard dou articole de Cealmaev, publicist mediocru si obscur
(dar n spatele lui exista, probabil, cineva un pic mai inteligent), care au declansat o lung
polemic n coloanele ziarelor si ale revistelor. Fr cap si fr coad, aducnd o grmad de
materiale puse cu lopata (luate din toate locurile pn la care a putut el s-si ntind bratele),
agramate ca nivel, strident declamatoare ca manier, peticite haotic cu citate trase de pr,
pretinznd rizibil c traseaz contururile esentiale ale procesului spiritual", o orientare n cultura
universal" si o perspectiv global a miscrii gndirii artistice"; nu fr motiv totusi aceste
articole si-au atras un val de indignare venit din diferite prti: pe gura mpnat cu dintii falsi ai
dogmei a iesit nu un discurs, ci mormitul unui mut dezobisnuit a mai vorbi, un mormit de
nostalgie pentru ideea national confuz amintit. Desigur, aceast idee era toars si ntoars n
spiritul politicii oficiale si detestabil creditat cu o important pe care n-o avea. Se fcea acest
lucru prin elogierea excesiv a caracterului rus (numai nou ne st n caracter s cutm
adevrul, s cultivm cinstea si dreptatea!... Numai la noi se afl izvorul sacru" si torentul
luminos al ideilor"), prin ponegrirea Occidentului (cantitate neglijabil, se sufoc de preaplinul
su de ur" n timp ce la noi abund iubirea!...), mergnd pn la a denunta n el
parlamentarismul prematur", pn la a-1 chema n sprijin pe Dostoievski (ei sustin c
Dostoievski, blamnd socialismul, blameaz, de fapt, Occidentul burghez"). Binenteles, aceast
idee era gtit n straiele ponosite ale comuno-patriotismului; autorul repeta la tot pasul jur-
mntul comunist, se prosterna cu fruntea pn la pmnt n fata ideologiei, proslvea revolutia
sngeroas ca pe o frumoas fapt srbtoreasc" si chiar prin aceasta intra ntr-o
contradictie ruintoare, pentru c esenta comunismului reprezint negatia violent a oricrei idei
nationale (asa cum s-a verificat acest lucru pe solul nostru), pentru c nu poti s fii si comunist si
rus, si comunist si francez trebuie s alegi.
Dar iat ce este uimitor: din acest mormit ieseau laude la adresa sfintilor si preafericitilor,
zmisliti din asteptarea miracolului, a binelui mngietor", si chiar ctiva dintre acestia snt
nominalizati, gresindu-se pe ici, pe colo: Serghei
303
din Radonej, patriarhul Hermogen, loan din Kronstadt, Serafim din Sarov1-si este pomenit
Rusia care se duce" a lui Korin2 (se ntelege, lipsit de sentimentul religios"); si nostalgia
popular a unei fete morale"; si Dostoievski, citat cu simpatie n unele dintre pasajele sale destul
de pioase; si chiar, o dat Din adncimf, dar incognito; si alt dat o aluzie direct la Hristos
spu-nnd c el si scuturase vesmintele deasupra poienii"; se percepea chiar cum rzbate (era
cel mai bun pasaj) avertismentul, greu de ntelesuri, de a nu face pcatul s rspundem cu
violent la violent; si mpotriva cruzimii, si mpotriva nstrinrii reciproce a inimilor iat ceva
ce nu mai era dup Lenin! si nu era nicicum pozitia leninist aceea de pe care ei i obiectau lui
Gorki (!), aprind cuvntul spiritului mpotriva celui al bazarului; se fcea chiar o aluzie la
dimensiunea istoriei milenare a Rusiei, istorie n care se neac formatiunile", mentionndu-se c
totusi cteva dintre ele se instaleaz n aceasta (din lasitate, nu se mentiona socialismul); si se
spunea un cuvnt chiar despre faptul consumat al nimicirii natiunii ruse numai c, reiesea, vina
pentru aceasta n-o purta Ceka si nici Ceon4 ci dezvoltarea burgheziei" negustorii rusi, poate;
si pentru pauperizarea satului nostru contemporan se arta cu degetul la cele de ordin spiritual
cnd stenii se nghesuie la cinematograf, precum se nghesuiau alt dat la priveghiul de
vecernie; ici-colo se aplica, n treact, cte o lovitur palatelor de aluminiu", lui Bazarov5...
Asadar, putem evidentia, enumera si aprecia unele idei continute n acest articol sau n alte
articole din Tnra gard, scrise n acelasi spirit, absolut surprinztoare pentru presa sovietic:
1 Sfntul Serghei din Radonej (1314-1392), una dintre figurile monahale rusesti cele mai
venerate. Patriarhul Hermogen, patriarh al tuturor Rusiilor din 1606 la 1612, n Epoca Tulburrilor;
victim a uneltirii boierilor din Moscova si a polonezilor care 1-au lsat s moar de foame. loan
Sergheiev (1829-1908), protopop de Kronstadt, precursor n materie de liturghie si de apostolat
social" si autor de lucrri de teologie precum Viata mea ntru Hristos; el a dobndit din timpul
vietii o popularitate extraordinar. Serafim Mosnin, clugr care a trit ca anahoret n pustiul" de
la Sarov nainte de a deveni staretul celebru al timpurilor moderne (1760-1833). (N.t.)
2 Serie de pnze, destul de conventionale, consacrate bunelor vremi de odinioar". Korin,
discipol al lui Nesterov, a trit din 1892 pn n 1967. (N.t.)
3 Din adncimi, culegere de articole asupra revolutiei ruse. Datorat n cea mai mare partea
acelorasi scriitori ca si Vehi (Jaloane). Prima editie, realizat clandestin n 1921, a fost confiscat.
(N.t.)
4 Ceon: Ceast osobogo naznaceniia (Unitate cu destinatie special); detasamente militare de
represiune. (N.t.)
5 Bazarov, personaj din Printi si copii, de Turgheniev; tipul clasic al nihilismului n manier
ruseasc. (N.t.)
304
1) Preferinta moral dat pustnicilor", cavalerilor spiritului", crestinilor de rit vechi" asupra
democratilor revolutionari; felul n care primii atrgeau pe multi, de la Cernsevski la Kerenski.
(Sincer s fiu, m altur.)
2) n discutiile de la revista Sovremennik1, valorile culturale ale anilor '30 ai secolului al XlX-lea
au degenerat si s-au acoperit de cocleal publicistic. (Au avut ele vreodat valoare de eternitate!
au degenerat, desigur.)
3) Peredvijnikii2 (Itinerantii") n-au exprimat nostalgia popular a unui ideal de frumusete, a unei
morale, n timp ce Nesterov si Vrubel au fcut-o s renasc. (Nu se poate contesta.)
4) n anii' 10 ai secolului al XX-lea, cultura rus a fcut pasi noi n evolutia artistic a umanittii
si reprosuri lui Gorki (!) pentru faptul de a fi scuipat asupra acestui deceniu. (Nici o ndoial n
aceast privint.)
5) Poporul vrea s fie nu numai stul, ci si vesnic. (si dac nu mai este asa, atunci noi nu mai
valorm nimic.)
6) Pmntul este valoarea etern si obligatorie: te-ai rupt de el, ai terminat cu viata. (Da, tot asa
simt si eu, asta este si convingerea mea. si Dostoievski a exclamat: Dac vreti ca omenirea s
evolueze spre mai bine... atunci mproprietriti-o cu pmnt! Pmntul are ceva sacramental... O
natiune trebuie s se nasc si s se nalte pe pmntul, pe solul pe care cresc griul si copacii."*)
7) Satul este reazemul traditiilor nationale. (Trziu. Astzi, vai, satul nu mai este acest reazem,
pentru c a fost omort. Dar a avut un asemenea rol. A fost un asemenea reazem Sankt-
Petersburgul tarilor? Sau este asa ceva Moscova cincinalelor?)
8) Negustorimea exprima si ea cu strlucire spiritul national rus. (Da, nu mai putin dect
trnimea. Negustorimea a fost cel mai mare cheag de energie national.)
9) Graiul popular este hrana poeziei. (La aceasta subscriu si eu.)
10) La noi a aprut o mic burghezie cultivat. (Da! si este o clas execrabil acest strat
imens, care si-a nsusit o cultur substandard, acest trib instruit care si-a arogat titlul de
intelectualitate; or, intelectualitatea n-ar putea fi dect o autentic elit creatoare, foarte putin
numeroas, individualist pn n mduva oaselor. si n acest trib intr tot aparatul de partid.)
11) Tnrul din tara noastr este supus unui proces de despersonalizare prin: limbajul gunos
care ruineaz gndirea si simtirea; vacarmul televiziunii; avalansa filmelor.
ntr-un cuvnt, n anii '20 si '30, autorii unor asemenea articole ar fi fcut imediat cunostint cu
GPU si ar fi fost mpuscati fr ntrziere. Pn ctre 1933, pentru o adiere de sentiment rus (sau
cum se spunea atunci sen-
1 Revist ntemeiat de Puskin. (N.t.)
2 Pictori realisti de avangard din a doua jumtate a secolului al XlX-lea care organizau expozitii
artistice ambulante. (N.t.)
Jurnalul unui scriitor, 1876, iulie-august, cap. IV, 4.
305
timent albgardist", sau, injurios la adresa mujicilor, rusoneaosist") te executa, te prigonea, te
deporta (s ne amintim fie si numai de articolele denunttoare ale lui Osip Beskin mpotriva lui
Kliuev si Klcikov)1. Apoi, putin cte putin, s-a dat fru liber acestui sentiment, dar revopsit n rosu,
nvluit n pnz rosie, obligatoriu marcat cu fierul unui ateism prjolitor, ns copiii de trani (si de
negustori? si poate si de preoti?), deci acesti copii ajunsi cu bine la vrsta adolescentei, dar
murdriti, nselati, vnduti pentru carnetul rosu de partid, erau totusi cuprinsi uneori, ca de o
nostalgie a paradisului pierdut, de un autentic sentiment national care nu se lsase distrus. Pe
careva dintre ei acest sentiment l mpinsese s scrie aceste articole, s le ajute s rzbat prin
redactie si cenzur si s vad lumina tiparului.
si se ntelege c n lunile acelea, presa sovietic oficial, ncepnd cu Kom-munist, a dojenit
aspru Tnra garafa pentru aceste articole. Dezaprobarea a fost unanim", dup cum scrie
Dementiev, si aprut evident c nu avea sens s se continue dialogul". Dar comuno-patriotii de
la Tnra gard au ncercat, si dup scandalul provocat de articolele lui Cealmaev, s sustin
combinatia nefireasc dintre a fi rus" si a fi comunist", aceast mperechere dintre dulu si
scroafa, de aceeasi valoare ca si dialogul" dintre comunisti si crestini atta timp ct comunistii n-
au preluat puterea.
Dar, despre toate acestea, poate c nu s-ar fi stiut nimic, nu s-ar fi fcut nici o mentiune, si
eseurile mele s-ar fi redus cu cteva pagini stufoase, dac redactiei lui Navi mir nu i-ar fi venit
nitam-nisam ideea nefericit de a se ralia la hituiala" general, ba mai si ncredintndu-i
dezafectatului Dementiev sarcina de a scrie un nou articol.
Dac vom readuce n memorie deceniile de literatur sovietic, suvoiul de lturi deversat de
diversii nchintori la altarul puterii, cum au fost napos-tovienii, litfrontovienii si rappienii2, de
Enciclopedia literar a anilor 1929-1933, si apoi de clica oficial a Uniunii Scriitorilor atunci
ntr-adevr, articolele lui Cealmaev nu se vor mai nftisa ca specimenul cel mai ru. Ce i-a
suprat si i-a revoltat deci asa de tare pe cei de la Novii miri
Impulsul emotional 1-a dat dorinta lor de a se rzbuna pentru vesnica hr-tuial la care erau
supusi: dintre toti cinii care muscau n permanent revista Novi mir, unul comisese o greseal,
prsise haita si acum era muscat de ai si. Sesiznd despre ce este vorba, cei de la Novi mir si-
au zis c era momentul s loveasc si ei. Ce arm aveau la dispozitie"7 marxismul, desigur,
nvttura revolutionar cea mai pur! Lui Dementiev, asta-i venea foarte
1 Articole aprute n 1930 n diverse reviste si care-i nvinovteau de spirit chiaburesc", ntre altii,
pe scriitorii N.A. Kliuev (1887-1937) si S.A. Klcikov (1889-1940), reprezentanti ai miscrii zise
neotrnesti". (N.t.)
2 Napostovieni, membri ai redactiei revistei Na literaturnom postu (La postul de lupt pentru
literatur"). Opozitia de stnga" a efemerului Front literar (litfrontovienii) a atacat n 1930 si
aceast revist si RAPP (Asociatia rus a scriitorilor proletari), care a aprut din 1925 pn n
1932. (N.t.)
306
la ndemn! Dar n redactie exista cel putin o persoan Tvardovski care ar fi putut s-si
aminteasc si s nteleag proverbul: nu chema lupul s te apere de dini. Nici ca s te apere de
furia crinilor dezlntuiti s nu chemi lupul marxismului, mai bine loveste-i cu un bt cinstit, dar s
nu chemi lupul. Pentru c pn la urm lupul te haleste si pe tine pe nemestecate.
Dar chestiunea consta tocmai n aceea c, pentru Novi mir, marxismul nu era un balast pe care
cenzura i-1 pusese n crc; marxismul, dimpotriv, era conceput ca Unica Doctrin Adevrat, cu
singura conditie de a fi luat n puritatea ei originar". La fel si ateismul, element foarte necesar
pentru aceast interventie, era convingerea intim, sincer a ntregului colegiu redactional al lui
Novi mir, inclusiv, vai, a lui Tvardovski. si de aceea argumentatia si tonul acestei interventii
dezonorante a revistei nu asa de putin timp nainte de sfrsitul ei nu erau ntmpltoare si nu
le-au aprut n toat falsitatea lor. (Se spune c Doros a fost mpotriva acestui articol.)
n proiectul initial, nc neasternut pe hrtie, nc n discutie la cabinet, cei de la Novi mir aveau,
evident, si considerente pe deplin juste: pe un ton isteric, aceast band" ponegreste Occidentul
nu numai ca Occident capitalist (de ponegrirea acestei ipostaze a Occidentului marxistilor nu le
pare ru, nici lui Dementiev), ci si ca pseudonim a tot ce aspira la libertate n tara noastr (n
contrast cu ceea ce ne nvat marxismul, aceste aspiratii progresiste snt sustinute, nu stiu din ce
motive, chiar de ctre blamatul Occident), ca pseudonim al intelectualittii si al lui Novi mir
nsusi, n articolele Tinerei grzi se pedaleaz ntr-un mod prea suspect pe temeliile populare,
micile biserici, satul, pmntul. Dar n tara noastr domneste o asemenea confuzie si o asemenea
ncordare nct este suficient s pronunti laudativ cuvntul popor" ca s fie ndat interpretat ca
arde-1 pe intelectual!" (vai, cu 80%, este vorba de tribul instruit, dar din ce este alctuit poporul,
asta este marea necunoscut...); dac pronunti laudativ cuvntul sat" nseamn c ameninti
orasul, cuvntul pmnt" nseamn repros la adresa asfaltului". Asadar, mpotriva acestor
amenintri secrete, neexprimate, adpostindu-te sub pseudonimul internationalismului si
folosindu-te de toate subterfugiile marxismului dialectic la lupt, Aleksandr Grigorici!
si iat, cu eruditie profesoral, identificnd cu usurint ceea ce era agramat si ridicol n articolele
semidoctilor de la Tnra gard (ce vreti dumneavoastr, s-au tiat capete pe douzeci si cinci de
etaje n acest popor, cum s te mai miri de acest mormit de liliputani?), criticul novomirian a tintit
ca un berbec n bresa bine explorat, deminat, lipsit de pericole, n care, ncepnd din anii '20,
se tot tintise la sigur, si n legtur cu care puterea este nc si astzi foarte bucuroas c
lucrurile stau asa cum stau.
Criticul nu uit misiunea pentru care a fost lansat n aren s loveasc si s demoleze, fr a-
si pune prea mult problema dac pe undeva pe-acolo nu exist niscaiva urme de viat, el
cluzindu-se astfel de considerente care tin nu de adevr, ci de tactic, ncepnd cu istoria de
demult, el, fr s freamte, nu poate s aud vorbindu-se de pustnici, de patriarhi..."; nici s
tolereze
307
laude la adresa anilor ' 10, de vreme ce acestia au fost condamnati cu asprime de ctre tovarsul
Lenin si de ctre tovarsul Gorki; deja sus de elan, de forta obiceiului, desi aceasta n-are nici o
legtur cu discutia, trebuie ca de dou ori s-i ia la refec pe cei de la Vehf: enciclopedia
apostaziei", culegere infam"; trebuie s dea cu copita, la grmad, n Leontiev, n Aksakov si
chiar n Kliucevski2, n ideea de glie"3, n slavofilie", si ce-o s le contrapunern? stiinta noastr.
(Ah, si curcile rid de stiinta voastr"! Ct fac doi ori doi dup prerea Comitetului Central?...)
De altfel partidul ne nvat (dar numai ncepnd din 1934) s nu renuntm la mostenirea
trecutului, si n aceast mostenire, Dementiev i cuprinde cu generozitate si pe Cemsevski, si pe
Dosto-ievski" (unul chema oamenii s pun mna pe topor, cellalt i chema s se pociasc, ar
trebui fcut o alegere), si chiar, dac vreti Treimea lui Rubliov" (ncepnd din 1943, si acest
lucru este posibil).
Din tot ce tine de biseric, elementele care i dau criticului comunist cei mai multi fiori snt
elocventa ecleziastic" vicioas (poezia cea mai elevat!), templele primitoare", bisericile triste"
la poetii Tinerei grzi. (Oricum ar fi versurile respective, durerea este indubitabil, compasiunea
sincer: biserica dispare sub ap.
Voi rezista, o voi salva, dar dac
Valu-nspumat ne va ameninta,
M voi lipi de ea si pe-amndoi ne va-nghiti adncul...)
Dar reactia lui Dementiev este rece si fals: Evenimentul nu este deloc dintre cele vesele",
starea de exaltare" nu este de trebuint, tema bisericeasc reclam o abordare mai bine
gndit, mai sobr". (O abordare mai bine gn-dit dect aceea a bisericilor de la noi care au fost
demolate? Asta s-a fcut sub Hrusciov, cu buldozerele. Oricum ar fi fost Tnra gard, ea apra
acolo religia, fie si numai indirect. Iar liberalul Novi mir, ateu din convingere, se complace ntr-o
atitudine de sprijinire a asaltului post-stalinist mpotriva Bisericii.)
si la ntrebarea ce este patriotismul, Dementiev ne d rspunsul exact: patriotismul nu este
iubirea de trecut si de mnstiri, el este inseparabil", m ntelegeti dumneavoastr, de
internationalismul proletar". si la ce bun atasamentul primitiv fat de mica patrie" (fat de locurile
unde te-ai nscut si ai crescut), atunci cnd si Dobroliubov si PCUS au explicat c trebuie s fiu
atasat fat de patria mea (n asa fel nct frontierele iubirii de patrie s coincid
1 Vehi (Jaloane): Culegere de articole despre intelectualitate" publicat la Moscova n 1909 de
N. Berdiaev, S. Bulgakov, P. Struve, S. Frank etc. (N. t.).
2 Leontiev, Aksakov si Kliucevski mbrtiseaz n modalitti destul de diverse ideile slavofile.
(N.t.)
3 Curent reprezentat de F.M. Dostoievski, A. Grigoriev, N. Strahov, n anii 1860, si exaltnd ideea
de glie (pociva) national ca baz si matrice a dezvoltrii sociale si culturale a Rusiei. (N.t.)
308
exact cu frontierele statului, ceea ce simplific si problema serviciului militar). si pentiu ce ar
trebui ca expresiva limb rus s se pstreze tocmai la tar (c, toat viata, Dementiev a scris n
jargonul socialist asta nu conteaz)? Ptiu-ptiu, oamenii acestia care mujicizeaz ndrznesc
nc s ne prezic nou c
...ntinznd mna
Vom reveni la propriile noastre obrsii
nu, nu vom reveni! Dementiev o stie. Dac vreti neaprat s dedicati imnuri satului, atunci
dedicati-le satului celui nou, care a cunoscut mari schimbri", artati sensul spiritual si poezia
muncii colhoznice si a trasformrii socialiste a satului" (du-te si munceste acolo, profesor rosu,
cnd o s te expedieze la Morloci1; du-te!)
De vreme ce tactica ne cere s aprm Europa, ce vede Tnra gard ru n mugetele de
magnetofon de la primrie? sau n faptul c ntr-o mahala din Voronej,, jazul sun ca toti dracii",
si pe Koltov nu-1 mai citeste nimeni? Cu ce este muzica pop mai rea dect cntecele rusesti?
Prosperitatea sovietic duce la mbogtirea culturii" (pasionati de domino, cartofori, betivi i
vedem la tot pasul!) O s ne dea nou lectii Tnra gardl ncearc ea s ne conving c Esenin
a fost persecutat? C a fost asasinat? Esenin a fost iubiti afirm cu nerusinare Dementiev (nu de
el, desigur, care era atunci un activist al Komsomolului, nu de comitetele de partid, nu de
comitetele locale, nu de ziare, nu de critici, nu de Buharin, ci de...).
Dar principalul este c: s-a nfptuit marea revolutie!", a aprut ornduirea socialist",
potentialul moral al poporului rus s-a ntrupat n bolsevici", putem privi cu ncredere spre viitor",
vntul secolului sufl n pnzele noastre"...
si lucrurile astea snt asa de deprimante nct mna refuz s le mai transcrie. si de rigoare
citatele din Gorki, si de rigoare cele din Maiakovski, si tot ce-ai citit de cte o mie de ori... Exist
vreo amenintare? Exist, desigur, dar iat care anume: infiltrarea conceptiilor idealiste" (si,
imediat, din cealalt parte, ca s ne deruteze) si vulgar-materialiste", revizioniste" (si pentru a
contrabalansa) dogmatice... care denatureaz marxism-leninismul". Iat deci de unde vine
amenintarea! Nu spiritul national este n pericol, nu natura noastr, nu sufletul, nu moralitatea,
ci marxism-leninismul este n pericol; iat cum vede lucrurile progresista noastr revist!
si aceast fiertur gazetreasc, aceast rece si inert banalitate, ne-o ofer, si nc, iat, ca
program al lui, iubitul nostru Novi mir, fclia unic. V va fi usor s acceptati c asa ceva nu
provine de la Pravdal
Astfel, n tara noastr, n epoca noastr, n nici una dintre probleme (si foarte multe dintre ele snt
supuse distorsiunii) nu-i posibil s te pronunti nestresat,
In Masina timpului de H.G. Wells, rasa Morlocilor este subjugat de cea a Elohilor lenesi si
ignoranti, dar, n schimb, se hrneste cu carnea crud a opresorilor ei. (N.t.)
309
clar, curat. In aceste dou reviste aflate n conflict, ideile nu numai c nu erau limpezite, ci erau si
mbibate cu terminologie si saliv comunist, si necrofagii cei mai prompti Ogoniok1 au
venit degrab n ajutor si au tras asupra lui Novi mir nu stiu a cta salv scrisoarea celor
unsprezece"... scriitori despre care pn atunci nimeni nu auzise vorbindu-se. si aceasta nu
pentru a apra tara printilor" sau nu stiu ce cuvnt inspirat", ci pentru ca, necnd ultimele urme
ale disputei ntr-o strident politic, s se ajung la acuzatiile calomnioase cele mai josnice:
tactic provocatoare a construirii de poduri! Diversiune cehoslovac! Integrare cosmopolit!
Atitudine capitulard!
si cum se strig unele pe altele. Cci si Dementiev scrie: n pericol este marxism-leninismul, nu
altceva. Nu chema lupul s te apere de cini!
n acel moment, trgnd de sfori, au fcut ce-au fcut si au inserat, nu stiu de ce tocmai n
Sotialisticeskaia industriia, scrisoarea adresat de un oarecare strungar lui Tvardovski:Am vrea
s mergem cu totii n aceeasi cadent" (ote-lari si literati), vrem un rspuns partinic; un altfel de
rspuns, clasa muncitoare (vorbeste n numele ei strungarul Zaharov) nu va accepta".
Discutia a luat o turnur specific sovietic! Tipic prin stupiditatea ei, aceast contrafacere
ofensatoare, imaginat de o pres niciodat criticat, iresponsabil! Ce soart umilitoare s fii
redactor sef al unei reviste oficiale si ce rbdare de elefant pentru a-1 asculta, fr a izbucni n
ris, pe un cretin agramat dndu-si cu prerea despre literatura ta dar de cte ori n viata sa nu
trecuse Tvardovski prin asemenea momente!... De data aceasta, el s-a descurcat magistral: a
rugat Sotialisticeskaia industriia s-i trimit^?e fi o fotocopie a acestei contrafaceri si s-i dea fisa
personal a misteriosului Zaharov. De altfel, Zaharov s-a dovedit a fi o persoan real era
strungarul deputat n Sovietul Suprem si membru al CC si care, acum, lansa avertismente
profetice: cel care n-are ncredere n clasa muncitoare, nu se va bucura nici el de ncrederea
clasei muncitoare". si fituica respectiv public si fotocopia, iat miracolul dar ce fotocopie!
Obrznicie sigur de ea nssi (si nu fr motiv) a ziaristilor sovietici: cititorul de la noi n-o s se
apuce s verifice ziarul de-acum zece ani si ei nici mcar nu si-au dat osteneala s pun sub
form de articol de ziar fragmentul de pagin pe care-1 reproduseser!
(pe fotocopie)
Stimati tovarsi de la ziarul Sotialisticeskaia industriia! de mult aveam intentia s ridic n pres
(nimic)
(n ziarul aprut cu 10 zile mai devreme) Stimate Aleksandr Trifonovici\
de mult aveam intentia s v scriu
Dar am tot amnat:
la uzin e mult de lucru, si, n plus, esti n permanent solicitat de sarcini
1 Revist sptmnal ilustrat pentru marele public, de o ortodoxie suta la sut. (N.t.)
310
obstesti (ce autentic muncito^este sun chestia asta!)
Dar o discutie
a avut loc de curnd n sectie
un tovars de-al meu m-a ntrebat, un muncitor de-al nostru
a avut loc de curnd
un tovars de-al meu m-a ntrebat (tovars la CC? la Sovietul Suprem)
A fost suficient prima pagin pentru a ne da dovada contrafacerii lor; restul... s si-1 imagineze
fiecare.
si nu s-a ridicat nimeni, din nici o parte, pentru a-i combate! asta este presa noastr
incoruptibil, care nu depinde de sacul cu bani.
(Visez de mult vreme un fotograf care s realizeze un album despre Dictatura Proletariatului.
Fr explicatii, fr text, numai cu niste chipuridou-trei sute de mutre arogante, ciupite de
vrsat, somnoroase sau furioase cum se asaz ele n masini, cum se urc ele la tribune, cum
troneaz ele la birourile lor fr explicatii, doar dou cuvinte: Dictatura Proletariatului!)
Ce viat era asta pentru Tvardovski? ce viat era asta pentru toat redactia lui Novi miri Dac, n
aceast carte, pe ici, pe colo, i scarmn cam prea aspru, corectati-m: tinnd cont de suferintele
lor, de restrictiile ce li se impuneau, de neputinta la care erau redusi.
n ce m privea, nu stiam nimic despre aceste atacuri. La mine, n dacea mea de pe malul Istiei,
am citit cu mare ntrziere articolul lui Dementiev si am oftat, si am nceput s urlu, si m-am
revoltat mpotriva revistei Novi mir. Am supus-o chiar unei analize pe care am asternut-o pe o
buctic de hrtie. n 2 septembrie am sosit la redactie. Cei de aici triau numai din amintirea
acestei discutii (sigur, cazul acestei altercatii publice era mai vesel dect cel din primvar, cnd
lui Tvardovski i se aplica, n cabinetul su cu usile nchise, tratamentul pumnului n gur) si a
micului rspuns pe care l dduser revistei Ogoniok, rspuns cruia, n ciuda unei luni de
tergiversri si de piedici puse de cenzur revistei, reusiser totusi s-i fac loc n ultimul numr si
s-1 scoat la lumin. Succesul lui Tvardovski era modest:
Rspuns demn!
(Dar nimic deosebit. De o finete moderat. Spiritul contondent al lui Dementiev, din fericire, era
absent.)
Demn. Dar, n general, A.T., articolul lui Dementiev m-a durut. Nu din flancul acela i vei bate.
Acest dogmatism scorojit al lui Dementiev...
311
Deveni numai ochi si urechi:
nchipuie-ti c jumtate din acest articol 1-am scris eu nsumi. (Nu cred. Tvardovski are
aceast trstur care nu este sovietic: nu abandoneaz o lucrare pe motiv c altii o vorbesc de
ru, ci o va iubi mai mult ca nainte.) Cci ei snt o band!
Nu contest. Dar dumneavoastr oricum nu din flancul acela. V amintiti, la Riazan, cnd citeati
romanul: s te urci pe rug, dar s ai pentru ce s-o faci".
stiu se nfierbnta el pentru disput si trgea fum dup fum , dumneata ns esti pentru
bisericuta din deal! Pentru bunele timpuri de odinioar!... (Dar asta ar fi bine si pentru un poet de
origine trneasc...)
Dar iat, ei nu te atac.
Dar nu e vorba c nu m atac pe mine; n-au voie nici mcar s-mi pomeneasc numele.
Pe dumneata, eu te iert. Dar noi noi aprm leninismul, n situatia noastr, asta este deja
foarte mult. Marxism-leninismul pur este o doctrin foarte periculoas (?!), ei nu-1 accept. Bine,
scrie-ne un articol s vedem cu ce nu esti de acord.
Ceea ce aveam asupra mea nu era material pentru un articol, ci paginile precedente, deja
creionate n linii mari pe o coal de hr-tie. Desigur, n-aveam s m apuc s scriu un articol n loc
de relatarea despre catastrofa de la Samsonov, dar puteam s-o spun! Dup o jumtate de secol
n care orice tentativ de explicare a fost reprimat, n care au fost retezate de pe umeri toate
capetele gndi-toare se instalase o asemenea harababur general nct nici cei mai apropiati
nu se ntelegeau ntre ei. Iat, lor, prietenilor, li se putea vorbi deschis despre aceasta! Este
adevrat c laNovi mir, am dat ntotdeauna peste o atmosfer asa de cald, nct adesea nu m
lsa inima s le spun lucruri dezagreabile.
 Aleksandr Trifonci, ati citit Vehil
De trei ori m-a pus s repet! cuvntul Vehi e scurt, si necunoscut.
Nu.
si Aleksandr Grigorci1 le-a citit vreodat? Cred c nu le-a citit. Atunci de ce s se vorbeasc
ru de ele, absolut inutil?
A.T. se ncrunt, amintindu-si:
Dementiev. (N.t.)
312
- Lenin a scris ceva n aceast privint.
N-are important ce a scris Lenin... n toiul luptei, m-am grbit eu s adaug; fr asta, as fi fost
brutal, fr asta, as fi provocat sciziune!...
Tvardovski nu mai are ca altdat siguranta de sine a omului partidului. Noile lui cutri i
transpar pe fat sub forma a ceva adu-cnd a riduri:
__Dar de unde s-ti procuri revista Vehil Este interzis?
Nu este interzis, dar st ncuiat n biblioteci. Totusi, bietii dumneavoastr or s v fac rost
de ea.
Apoi am intrat ntr-un alt birou, unde se aflau chiar bietii respectivi Hitrov, Laksin.
Tvardovski, cu o voce candid-rsuntoare, dar si ntepat:
Ascultati, el, se vede treaba, este al doisprezecelea la scrisoarea celor unsprezece"; pur si
simplu, n-a reusit s-o semneze!
Dup ce s-a potolit rsul, am intervenit eu:
A.T., asa nu se poate: cum adic, cine nu e cu noi 100%, e mpotriva noastr? Vladimir
lakovlevici!' Dumneata ai obligatia s gsesti Vehi pentru A.T. Dumneata le-ai citit?
Nu.
Trebuie s le citesti!
Laskin, destul de rezervat, destul de rece:
Pentru mine, acum, asta nu este ceva indispensabil.
(Ar fi interesant de stiut ce crede el n forul lui interior despre articolul lui Dementiev. Aceste
imprecatii care miros a rnced nu pot s nu-i contrarieze gustul. Dar dac ele i plac sefului, nu
trebuie s te pui contra.)
Atunci, de ce le vorbiti de ru? Tot rspicat, expresiv baritonal:
Eu nu vorbesc de ru. Binenteles, nu el, ci Dementiev!... Eu: - Marile crti trebuie citite
mereu.
si deodat, A.T., punndu-si n valoare talia lui nalt, aproape fr s se miste n mijlocul
cmrutei, deschizndu-si bratele si cu un fermector rs denotnd sinceritate:
Te rog, scuteste-m de marxism-leninism, mai trziu va fi altceva. Dar, deocamdat, ne bazm
pe el.
1 Laksin. (N.t.)
313
Iat rzbind afar strigtul minunat al unui suflet! Acesta era de-acum vectorul evolutiei lui
Tvardovski! Ce departe se aventurase el ntr-un an si jumtate!
Dac ar fi fost o tar liber, s-ar fi putut ntr-adevr ntemeia o alt revist, s-ar fi putut ncepe cu
ei o discutie public de pe cealalt pozitie, i s-ar fi putut demonstra lui Tvardovski nsusi c e] n-
avea nimic dintr-un Dementiev. Dar, n tara noastr, laba cenusie dispusese altfel: ea se abtuse
asupra mea, se abtuse si asupra lor.
Erau cincizeci de ani de cnd aceast lab apsa, apsa si iar apsa
tot ceea ce crestea.
***
Dup furtunoasa primvar a lui 1968, m-au lsat poate cam mult n pace, trecuse atta
timp de cnd nu se mai atinseser de mine, de cnd nu m mai atacaser.
Mi s-a atribuit premiul francez pentru cea mai bun carte a anului" (succes dublu: premiu si
pentru Cancerosi si pentru Cerc) de la ai nostri nici mcar o soapt. Am fost ales la academia
american Arts and Letters ai nostri... urechea toac. Apoi la o alt academie american, Arts
and Sciences (Boston), creia i-am rspuns c acceptai nostri... n-aude n-a vede. Pe ndelete
si la adpost de orice deranj, ncepeam s m urnesc, iar din primvara lui 1969 s intru n ritm
pentru R-17 si chiar s lucrez la Muzeul de Istorie, la doi pasi de Kremlin mi se dduse
aprobare oficial n acest sens. Singurul amnunt de semnalat este c cekistii veneau s se
binocleze Ia mine: cum era posibil ca eu s fiu acolo? si am cutreierat tara liber si nestingherit.
S fii lsat n pace atta vreme... te si sufoci de-atta bine.
Nu stiu a cui a fost ideea, a KGB sau, n exclusivitate, a vreunui aventurier inventiv, dar fapt este
c n timp ce eu m ascundeam prin tainitele mele, prin Moscova se afirma zgomotos un pseudo-
Soljenitn, cu un comportament foarte scandalos: fcea chefuri prelungite la bazarul Slavianski",
striga la betie c el este mare scriitor, se lua de femei si-si aranja ntlniri cu actrite frumusele. si
eu ce puteam s fac? i multumesc lui Kopelev c m-a ajutat s-1 demasc pe impostor. Dar cum
s mpiedic pe viitor crearea unor asemenea situatii? Unde s scriu? [11]
n vara lui 1969, niste informatori (eu nu am mai putini informatori care actioneaz din simpatie
fat de mine dect au ei agenti cu plat) m puseser n gard c mi se pregtea excluderea din
314
Uniunea Scriitorilor dar, dintr-un motiv oarecare, lucrurile s-au ncurcat, a intervenit si aceast
telegram bizar: sedinta s se arnne pn la sfrsitul lui octombrie". Socoteal pe termen lung!
Sectia din Riazan a Uniunii Scriitorilor era asa de nestiutoare de cele ce se pregteau la centru,
nct, cu o sptmn nainte de excludere, mi-a eliberat cartelele necesare pentru viata de
fiecare zi. Cheia cheilor pentru ntreaga problem a fost faptul c n a patra joi a lui octombrie s-a
anuntat premiul Nobel pentru literatur si laureatul nu eram eu! Era singurul lucru de care se
temuser ei. De-acum aveau minile libere. De la Moscova a venit Sobolev (Uniunea Scriitorilor
din RSFSR), 1-a convocat pe Ernst Safonov al nostru, masinria a nceput s se nvrteasc.
Lucrurile se nsumaser n asa fel nct pe tot parcursul anului 1969 eu lipsisem din Riazan, si
acum de-abia ce soseam aici pentru ca, s zic asa, cam treizeci de zilisoare ploioase, s
elaborez acas, cu ajutorul bibliotecii publice, paginile despre Lenin. Tocmai instalaser portretul
lui Lenin (pentru eternitate) pe strad, exact n dreptul ferestrei mele. si treaba a nceput bine!
Asa de bine c, n noaptea de 3 spre 4 noiembrie, m-am trezit: iat c ideile aflueaz de la sine,
noteaz-le mai repede, dimineata nu le mai prinzi din urm. Cum s-a luminat de ziu m-am
nhmat cu voluptate la treab; si, simt acest lucru, merge! n sfrsit! Chestia este c acest
proiect este vechi de treizeci de ani, o treime de secol si iat abia atunci cnd...
Dar Personajul1 meu stia s se bat; el nu era somnoros niciodat. La ora 11 m sun cineva la
us: era o secretar de la Uniunea Scriitorilor. A venit fuga, este foarte grbit, si cam ascunde
ochii si, agitat, mi paseaz un capt de hrtie dactilografiat: astzi, la ora 3 dup-amiaz,
consftuire despre educatia ideologic a scriitorilor. lat-o plecat; s-ar mai putea lucra trei ore si
jumtate, dar: ce e cu chestia asta asa de intempestiv? si unde mai pui c e vorba de educatia
ideologic. Nu, mi zic, aici e ceva n legtur cu mine. si, ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic,
ncerc s-mi continuu lucrul dar nu, se ncinge, ceva se ncinge n mine, simt o primejdie. Las
balt romanul, mi iau vechea map pe care am mtitulat-o Eu si Uniunea Scriitorilor Sovietici";
am n ea tot felul de hrtoage privind lupta mea, reprosurile reciproce si informrile
1 Lenin. (N.t.)
315
pe care mi le-au trimis diferiti cititori: unde, cine ce-a spus despre mine de la nltimea cutrei sau
cutrei tribune. Toate acestea snt claie peste grmad, mi zic c trebuie s m pregtesc. si de
urgent: foarfece, lipici, montez totul pentru orice eventualitate, snt si materiale elaborate acum
doi ani n vederea btliei de la secretariat si care n-au fost folosite atunci le relipesc acum, le
rescriu.
Apropo de aceast educatie ideologic, m-am pregtit n mod deosebit s le dau peste nas ntr-o
manier amintind putin de Di-derot: Ce nteles are afirmatia c un om decide s fie scriitor?
ntelesul este c el are nerusinarea de a declara c si propune, ca s spun asa, s fac educatia
ideologic a celorlalti oameni si c o face prin crtile sale. Dar ce nseamn a face educatia
ideologic a scriitorilor? Dubl nerusinare! Asa c nu mai ridicati problema asta, nu mai organizati
sedinte; scrieti mai bine o carte, ne va emotiona pn la lacrimi, ne va ilumina: ah, iat cum
trebuie scris, iar noi, prostii, orbecim prin ntuneric!..." Eu am pregtit aceste lucruri, dar n grab
le-am uitat; au fost foarte zgrciti n ce priveste timpul ce mi 1-au acordat.
Am sosit la Uniunea Scriitorilor cu cinci sau sapte minute nainte de ora fixat, ca s nu
trebuiasc s scriu pe genunchi, dac va fi s scriu ceva, si ca s ocup un loc la singura msut
rotund de-acolo la care s m instalez cu toate stilourile mele colorate. (De mult vreme m
asteptam la excludere si intentionam s aduc un magnetofon la sedint, si 1-as fi adus! Dar nu
era vorba de excludere, ci mi s-a spus de educatie ideologic".) Dar si cu stilourile, se
pare, m-am grbit degeaba: totdeauna scriitorii din Riazan snt cu totii n pr la locul sedintei cu
un ceas naintea nceperii acesteia, cci si-asa n-au ce face pe-acas. Dar de data aceasta, mica
ncpere este goal, singurul prezent, asezat pe pervazul ferestrei, este Vasili Matuskin, cu aerul
lui asa de venerabil, cu fata lui rotund, respirnd o buntate ruseasc. Deja pensionar, el este cel
care, n zilele boom-ului hrusciovist, m-a descoperit, a tras de mine s m duc la Uniunea
Scriitorilor ca s completez chestionarele si s-a bucurat asa de tare de Ivan Denisovici nct a
spus c aceast nuvel a fost pentru el o important lectie de limb, i strng mna:
Salut, Vasili Semionci! Se tine, nu se tine?
El rspunde cu un aer important, fr s coboare de pe pervazul ferestrei:
316
Cum adic? Se tine.
__si cnd o s ne strngem?
__O s ne strngem...
E cam abtut, evit s m priveasc-n fat. Sntem numai noi doi, nimeni altcineva; ce 1-ar costa
s-mi sopteasc, s-mi spun? Dar ti-ai gsit, licheaua nu sufl un cuvnt. Din politete, mi caut
de vorb cu el: se aude c ai scris o pies nou si c, si de data asta, ti-o monteaz teatrul
regional... Masa, am impresia, nu e pentru mine, dar eu, pentru orice eventualitate, am ocupat un
loc.
Dar nu vine nimeni. Pn n ultimul minut! si brusc toti deodat, si chiar mai multi dect att, si
fac, n mare vitez, intrarea n sajj^ iar eu nu observ c deja s-au dezbrcat cu totii, c toti si-
au scos si paltoanele, si cciulile, desi de obicei acestea nu se scot dect aici1. Vin unul dup
altul; si desi ar putea s m ocoleasc, toti
1 Cum i-au strns pe toti, cum i-au pregtit nu mi-a fost dat s aflu dect mai trziu. Emst
Safonov, secretarul organizatiei scriitoricesti (din sapte persoane) din Riazan, presimtise exact si-
mi vorbise ntr-o tonalitate pesimist nc din var cum c toat procedura o vor trece prin el. La
Uniunea Scriitorilor din RSFSR, el se mpotrivise excluderii mele. Dar sestopalov, adjunctul
sectiei de propagand a comitetului regional de partid Riazan, s-a dus dup el si la spital,
ncercnd zadarnic s-i smulg acordul. (Pentru aceast mpotrivire, Safonov a rmas apoi pentru
ctiva ani de zile ncondeiat cu mustrare pe linie de partid.) Pe 4 noiembrie, dis-de-dimineat,
sestopalov convocase, unul cte unul, patru scriitori la comitetul regional si-i lmurise pe fiecare n
parte c eu trebuie s fiu exclus. Dar cifra 7" prezint dezavantajul c 4" nu este egal cu dou
treimi din ea. Asadar, pentru cvorum era necesar s-1 pun la numr pe al cincilea scriitor
Nikolai Rodin din Kasimov. Localitatea aceasta este la 200 km de Riazan, drumurile pn acolo
fiind proaste, iar n ce-1 priveste pe Rodin, acesta zcea cu febr mare, evident din cauza unei
pneumonii. si la ordinul telefonic al comitetului regional, secretarul comitetului raional Kasimov 1-
a silit pe Rodin s se urce n masina comitetului raional si s plece acolo unde era nevoie de el.
Dar Rodin s-a ntors din drum spunnd c el poate s moar n timpul deplasrii (nclcmd
disciplina de partid, soferul se lsase impresionat de starea pasagerului su). Secretarul
comitetului raional s-a nfuriat: Pe traseu snt patru spitale, treceti pe la unul din ele!" -s' '-a
mnat din nou la drum. Rodin a reusit s ajung la sedinta grupei de partid" a cinci scriitori
membri de partid (adic toti, afar de mine), unde Kojevnikov, secretarul cu propaganda al
comitetului regional, nc i mai Prelucra, i ndruma si se asigura c totul e n regul. De acolo,
peste o or, s-au precipitat cu totii n sala de sedint. (Adnotare din 1978.)
317
scriitorii vin si-mi strng mna si Rodin (descompus la fat, foarte suferind, peste 38; l ntreb, l
cinez: dar de ce ai venit?), si Bara-nov, aceast specie de vulpe (de curnd: pot s transmit
salutul dumneavoastr la Rostov? cei de-acolo m invidiaz c v ntl-nesc") si Levcenko un
suflet deschis, un flcu naiv, cam cenusiu, si Jenia Markin un tnr, un poet prea de stnga si
prea avangardist pentru Riazan. Dar iat-1 si pe Taurin, reprezentantul secretariatului Uniunii
Scriitorilor din RSFSR... se opreste n fata mea: se prezint reverentios, mi strnge mna
reverentios. Nu, nu va fi nici o excludere. Dar iat c vine un netrebnic radios, euforic cu fata
botitvine la mine si unde nu-mi scutur mna de-a dreptul triumftor; pentru el astzi este o
srbtoare deosebit! i strng si eu mna. Dar cine-i sta, nu stiu. Ceilalti nu m salut. Au luat
loc pe scaune, iac, dousprezece persoane, dar numai sase snt membri ai Uniunii Scriitorilor,
ceilalti snt de alt brans.
Eu m-am instalat, dar s scriu se vede c nu voi avea prilejul. Este totusi unul care mzgleste
ceva pe genunchi, m ntreb dac nu-i un kaghebist n civil. Taurin, pe un ton plictisit, blazat, si
citeste raportul: iat c Anatoli Kuznetov a fugit1, este un caz rusinos, Uniunea Scriitorilor din
RSFSR a adoptat o rezolutie, chestiunea a fost dezbtut la organizatia din Tuia, toti snt profund
indignati (fr s se fi exprimat n vreun fel), s-a decis s se dezbat chestiunea n toate
organizatiile. Binenteles, vor fi ntrite msurile de control fat de scriitorii care merg n
strintate, precum si msurile educative...
(E mult vreme, pare-mi-se, de cnd hainele de sclav mi-au rmas mici; nu mai am strngere de
inim la gndul c m vor lua de guler si-mi vor spune: Acum s auzim prerea tovarsului Solje-
nitn..." hai c m-am ndreptat de spate, hai c nu o s m las tras de limb, n rest, ce situatie
stupid: mi se propune s votez pentru condamnarea sever a lui Kuznetov. si eu ce s fac s
aprob?)
.. .n cadrul organizatiei din Moscova, sedinta s-a tinut la un nivel nalt, la un nivel corespunztor.
Au fost tinta unor acuzatii concrete Lidia Ciukovskaia, Lev Kopelev, Bulat Okudjava...
1 Scriitorul Anatoli Kuznetov a ales libertatea" cu ocazia unei cltorii n Anglia, n ultimele zile
ale lui iulie 1969. (N.t.)
318
(Nu pot evita va trebui s le iau aprarea. Dar timp de o secund, nc un gnd de sclav: ce-ar
fi s tac de data aceasta? Cci nu sntem la Moscova, sntem la Riazan; pe cine ce
intereseaz.. .si dac n-ar fi prieteni apropiati, dac n-ar fi dect niste scriitori libe-
jgji__poate c m-as fi conformat punctului de vedere oficial, poate
c as fi suportat mai calm toat povestea asta. Dar, m-am hotrt ferm: voi vorbi n favoarea lor!
Iat un motiv s nu votez pentru rezolutie n ansamblul ei".)
Taurin, cu delicatete, evoc si alt chestiune, cu prere de ru si ca pe ceva lipsit de important:
__He... s-a vorbit ceva si despre unul dintre membrii dumneavoastr, despre tovarsul Soljenitn.
Asta-i tot. Raportul s-a ncheiat. Ceva". Evident, nimic serios.
Cine ia cuvntul? Matuskin. Btrnul se d jos de pe pervazul ferestrei, sovie. I se acord cele
zece minute regulamentare. Eu (prevznd c si mie o s-mi trebuiasc niste minute n plus):
Dati-i mai mult, ce naiba!" Toti (prevznd c si mie o s-mi trebuiasc niste minute n plus): Nu,
zece, zece!
Deplasndu-se cu lente ntoarceri ntr-o parte sau alta, Matuskin ncepe s m atace. (Textul e
cunoscut.) Eu tot mi notez, mi notez si singur m minunez: cum ns s-au hotrt? Eram
aproape convins c n-or s se hotrasc si, n ideea c n-or s m pedepseasc, mi luasem
nasul la purtare. Dar nu, mi-e clar: ei n-au totusi nimic de cstigat n chestia asta, de ce s-si fac
dureri de cap, la ce bun? Rutatea le-a luat mintile.
Unul dup altul, n flux continuu, iau cuvntul fratii scriitori: si afabilul Baranov, si cumsecadele
Levcenko, si sufleteste imaculatul Rodin, si pletosul si nelinistitul Markin. Markin ezit foarte
vizibil n luarea sa de cuvnt: Nu snt de acord cu aceast pendulare astzi l excludem pe
A.I., apoi l reprimim, apoi l excludem din nou si iar l reprimim", si voteaz pentru excludere.
(Ar fi fost de-ajuns s i se dea o mn de ajutor, s fi intervenit eu naintea lui, cine stie dar iat
ce s-a ntmplat: dup doi ani obtinea o camer si i se promitea c mine primeste repartitia. si
Levcenko de cti ani era fr locuint? si Rodin de cti ani cerea s vin la Riazan si nici lui nu i
se aproba. Experienta i-a nvtat pe sefi un lucru: pe scriitori asa i tii n mn mai bine.)
Eu: Permiteti s pun o ntrebare.
Nu mi se permite: Nu! Imposibil.
319
Eu: Stenografa nu e. Proces-verbal nu va fi! Nu-i nimic, lor nu le trebuie!
Burtosul sta, victorios ca un Napoleon, flecrea nu stiu ce, la care eu:
Scuzati-m, cine snteti dumneavoastr ca s fiti aici, la adunarea scriitorilor...
De uimire, acesta izbucneste n rs:
Cum cine? Ha-ha! Dumneavoastr nu stiti? Reprezentantul comitetului regional!
si ce-i cu asta, ce reprezentant? Dar cine anume?
Secretarul comitetului regional!
Care anume secretar? nu-1 slbesc eu.
Insistenta mea chiar i ntunec bucuria btliei cstigate: ce victorie mai e si asta, dac
adversarul nici mcar nu te recunoaste?
 Secretar cu agitatia.
Permiteti, cum v numiti?
Hm! Nu stiti cum m cheam? Evident ofensat, umilit chiar: Kojevnikov!!!
Nu-i posibil! De fapt, este ridicol; as rde si eu, dar n-am timp. Dup canoanele sovietice, este
chiar ceva din cale afar: el este tatl ocrotitor al tuturor activistilor care lucreaz la Riazan, pe t-
rmul ideologiei, el este fr ntrerupere la Riazan, eu, snt si eu de sapte ani unul dintre scriitorii
din Riazan, si ntreb cine este el!... Este ntr-adevr suprtor.
Da, spune el ca un ntelept, noi nu ne-am vzut niciodat.
Ba da, ne-am vzut, i spun eu; numai c memoria mea vizual este slab. (Cte feste nu mi-a
jucat ea.) Ne-am vzut atunci cnd m-am ntors eu de la Kremlin si am povestit despre ntlnirea
cu Hrusciov; dumneavoastr veniserti ca s m ascultati.
n epoca n care eu cunoscusem gloria, el mi telefonase la scoal ca s m cheme la regionala
de partid, dar eu i rspunsesem c snt obosit si nu pot. n perioada mea de glorie, sub Hrusciov,
el se tinuse docil de turm, sttuse n banca lui. Apoi, cte instructaje n-a fcut el cu scriitorii
dar eu am absentat mereu de la ntrunirile cu asemenea obiect. (Bine fac ei c m exclud: n
realitate, ce am eu dintr-un scriitor sovietic, dintr-o slug a partidului?!) Acum un an mi-a telefonat
acas: Cum reactionati la faptul c ntr-un articol din Sovetskaia Rossiia se vorbeste de ru
despre dumneavoastr?" Dar eu nu 1-am citit." Cum? Articolul despre
320
ce vuieste presa iugoslav este despre dumneavoastr!" Dar eu n general, nu citesc
Sovetskaia Rossiia. Cum asa?" Uite asa bine." Iat-1 stupefiat: Fiti atent, vi-1 citesc la
tele-Lon_ Nu, nu asa nu pot." Veniti s stm putin de vorb." __t5La o convorbire secret
n biroul dumneavoastr? Nu vin! Adunati toti scriitorii, s discutm cu voce tare." Nu, miting
nu vom organiza."
Ei bine, de data aceasta, si vedea visul cu ochii, pentru el era o srbtoare; de aceea era el asa
de radios.
S-a hotrt s fiu exclus; dar cum s fac s notez totul? Iat, mi se d si mie cuvntul, dar
discursul meu nu este gata... fragmente lipite la nimereal... nu le-am recitit nici mcar o dat.
Abia ncepusem s prind elan c-i si aud strignd:
Zece minute! Gata!!
Ce nseamn zece? E o chestiune vital! Dati-mi att ct mi trebuie.
Maruskin, onctuos, btrmeste: S-i mai dm trei minute.
Am reusit s smulg nc zece. Mi-am desfsurat argumentatia. Am facut-o cu debit de mitralier:
cci stiam c numai ceea ce voi reusi s spun, va circula mine prin lume, iar ceea ce va rmne
nespus, orict de percutant ar fi, nu va avea efect, nu-si va face simtit forta de izbire. N-are
important, n douzeci de minute am reusit s spun multe. si mi dau seama c Markin este pur
si simplu fericit, ascult cum i ciomgesc; si Rodin la fel, pe el boala si febra nu-1 mpiedic s
guste acest spectacol: le face plcere c mcar unul se mpotriveste.
Dar la vot s-au conformat directivei.
si eu, cu plcere, votez mpotriva rezolutiei n ansamblul ei (despre mine nu este acolo dect un
punctulet).
Veseli, se mprstie pe culoare: au ce discuta, mi strng creioanele si o iau din loc. Taurin m
prinde din mers si, afabil, comptimitor:
V implor, mergeti imediat la secretariat; chiar mine se ntruneste n plen, e n interesul
dumneavoastr!
Eu: Nicieri n statut nu scrie s excluzi pe cineva n douzeci s1 patru de ore: asta se poate
face si cu acordarea unui rgaz.
(In forul meu interior: cel putin de-as reusi s dau sfoar-n tar, sa-rni lansez ct mai repede
nsemnrile", si atunci mai vedem ni ce sedint o s tineti voi. Eram convins, cu toate acestea,
c
321
era imposibil s m exclud n lips dar mai stii, la noi totul e posibil!)
Ascultati Taurin m ia de mnec , nimeni nu vrea sa v exclud! Dumneavoastr nu aveti
dect s completati aceast hrtiut, este singurul lucru care vi se cere, iat, aceast hrtiut cum
c snteti indignat c acolo, n Occident...
Poate c ntr-adevr ei contau pe asta? Un cadou pentru aniversarea lui Octombrie?... Fr de
care excluderea mea n-avea absolut nici un sens; asta nu mai era dect pur rzbunare. Att timp
ct nu m excludeau, situatia, se prea, era n favoarea lor: exist blocul celor sase mii1, acestia,
de mil, nu m zdrobesc, dar dac ntr-o bun zi le vine pofta s m zdrobeasc atunci,
aleluia! Dar ca s m exclud si eu s rmn teafr si nevtmatce sens are asta?
Tot pe coridor m-a agtat si Jenia Markin, cerndu-si iertare n auzul tuturor (asta este n traditia
bunului Dostoievski, de mai multe ori se va ci, va regreta, va ngenunchia si iarsi m va
renega, i vine ntr-adevr greu, cu sufletul este ntr-adevr lng mine, dar ce s te faci cu trupul
sta pctos?*) dar eu snt interesat s ajung repede, ct mai repede, la telefon. La Riazan
snt n situatia celui czut ntr-o capcan, la Riazan nu le este greu s m sugrume definitiv;
trebuie ca stirea s se mprstie, s se mprstie de-a lungul si de-a latul Moscovei este
singura mea salvare. La noi, la Riazan, nu s-a dat n folosint dect o singur cabin telefonic
interurban, de n-ar fi deranjat n momentul acesta... Nu... si nici coad nu e... Fac un numr.
Nimeni. Fac alt numr. Nu rspunde nimeni. Unde s sun? La Novi mir\ nc nu e cinci dup-
amiaz, ei nc n-au plecat. Asa am si fcut. (Apoi se face auzit o interpretare de sclav: De
aceea s-a si desfiintat Novi mir")
De-acum deja calm, m-am ntors acas si m-am apucat s-mi trec pe curat nsemnrile". La 6
dimineata m-am trezit, am prins,
Este vorba de cei sase mii de membri ai Uniunii Scriitorilor Sovietici.
* Un an mai trziu, el va izbuti s strecoare n Novi mir (cu noua conducere) o poezie despre
balizorul Isaici", care se bucur de mare respect n zona fluviului si care stie totdeauna drumul
de urmat scandalul ns a izbucnit ulterior, cnd s-a aflat despre cine-i vorba! si bietul Jenia s-a
vzut exclus din Uniunea Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
322
ca de obicei, Vocea Americii", fr s-mi fi propus s aflu ceva anume, si trsnet:
Potrivit unor informatii neoficiale provenind de la Moscova, ieri, la Riazan, n orasul su de
resedint, Aleksandr Soljenitn a fost exclus din organizatia scriitorilor"!
Nu m-am putut mpiedica s sar n sus. Ce va s zic secolul informatiei! Asa de instantaneu
nu, la asta nu m asteptam!
stirea a fost difuzat de patru ori n buletinele de informatii rezumate, de patru ori n informatiile
detaliate. Bu-u-un! Am iesit la nviorare n scuar, la ora cnd nc nu e nimeni pe strad. M uit, si
ce vd: acoperit de zpad, un camion cu caroserie, pe care 1-am reperat deja o dat n cursul
unui alt filaj; n cabina ntunecoas: doi insi. Trec pe la foarte mic distant de cabina lor, le arunc
o privire; ei n-au radio, nu stiu c deja ocazia le-a trecut pe sub nas.
Totusi n-am liniste: nu cumva or s m nhate? E de-ajuns s faci un pas n afara Moscovei ca s
constati c ai nimerit ntr-o fundtur, nu ntr-o tar: e o nimica toat s ti se astupe unica gur de
aerisire.
Cu precautiile de rigoare am expediat la un loc sigur un exemplar din nsemnri". [12]
S-a luminat de ziu; ridic storurile si de pe panoul de afisaj, tainicul meu Personaj m priveste
vioi, voios, de sub sepcut. Dar mi pierise cheful s mai scriu despre el si, n principal, asta m
durea de la scrisul unor asemenea pagini m-au smuls! (De atunci a trecut un an si jumtate si
eu tot nu m ntorc la ele. Personajul meu a stiut s se apere.)
La comitetul regional din Riazan, mare agitatie! Iat ce rezult: BBC anunt deja c Soljenitn a
fost exclus! Este clar c au agenti la Riazan; ei ne pndesc viata ideologic si, instantaneu,
transmit la Londra!" si au gsit solutia: s-1 pun de permanent la telefon pe acelasi Levcenko
care n-are unde locui. Tuturor celor care sun de la Moscova le va rspunde c el se afl
ntmpltor la telefon, c nu stie nimic, c nu a fost exclus nimeni. Corespondentii occidentali, ntr-
adevr, au sunat, au dat peste el, 1-au crezut si, la radioul occidental au nceput dezmintirile. Dar,
n aceeasi zi de 5 noiembrie, la Moscova, secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR m-a exclus
totusi; s-a descurcat si fr mine!
Eu nsumi, timp de nc dou zile, n-am stiut nimic de chestia asta si, n afar de nsemnri", nu
intentionam s mai scriu si s
323
mai difuzez ceva. Numai cnd am aflat de cele ntmplate am nceput s fierb de mnie, si din
amnarul acelei clipe au scprat rndurile cele mai rele pe care le-am aruncat vreodat n obrazul
Uniunii Scriitorilor Sovietici lucrurile au evoluat asa prin ele nsele, n-a existat din partea mea
nici plan preconceput, nici manevr. (Planul n msura n care a existat, a fost unul accesoriu: s-
i apr pe Lidia Ciukovskaia si pe Kopelev, care erau amenintati. Cazul lor s-a inserat bine n
textul meu si, se pare, aprarea a reusit: sotnia diabolic a intrat n derut.)
Am fcut n asa fel ca nsemnrile" s ajung naintea mea la Moscova si, tot la Riazan, am
ncercat din nou s lucrez asupra lui Lenin, dar deja pierdusem calmul si gustul, iar rndurile
ameninttoare ale scrisorii mrsluiau soldteste prin lumea gndurilor mele, sreau din pieptu-mi
direct n lupt. S-au terminat srbtorile de noiembrie, s-au mai degajat trenurile si iat-m din
nou n drum spre Moscova, nc nu m gndeam c asta era pentru totdeauna. C tinea de
destinul meu s nu mai locuiesc la Riazan, c, excluzn-du-m, ei mi zvoriser cu drugi de fier
portile Riazanului. (O dat, cnd, mnat de nenorocire, m-am mai dus acolo, m-am apropiat de
mas; prin fereastr, de la nltimea panoului su din strad, se chiora la mine, ca si mai nainte,
sapcaliul de Lenin; el a rmas astfel expus tuturor ploilor si ninsorilor, un an ntreg, apoi nc un
an si iar un an, n dreptul ferestrei mele prsite n acest exces de glorie este ceva de
neinvidiat. Eu am plecat din nou, el a rmas tot acolo.)
ntre timp, la Moscova, Trifonci nu avusese rbdare s m astepte! (Apropierea dintre noi
devenise mai strns si prin aceea c n octombrie el citise dousprezece capitole despre
catastrofa cu Samsonov1 pe care i le comunicasem cu titlu de specimen si rmsese
arhisatisfcut de ele; le acoperise de laude si, ca un bun redactor, savura cu anticipatie finalul pe
care aveam s-1 gsesc eu si totul va putea s treac; totul va fi patriotic si, de aceea, nimeni
nu ne va opri, si Soljenitn va publica n Novi mir, si ce mai veselie o s fie pe capul nostru! Cci
eu nu-i spusesem ce spini vor avea trandafirii lui August, cum va arta capitolul despre Lenin. El
nu putea nicicum s admit si s cread c autorul descoperit de el, autorul lui preferat, este
condamnat pe vecie s nu treac...) n ajun, Tvardovski insistase ca eu s sosesc ct mai repede:
avea nevoie
1 Care urmau s fac parte din August 14. (N.t.)
324
s stea de vorb cu mine, de altfel mai mult despre el dect despre mine. Din nou acest exces de
prudent, ca si dup citirea Cerculuil...
Pe 11 noiembrie, de la gar m-am dus direct la redactie. Tot colegiul redactional luase loc n
biroul lui A.T. nsemnrile" mele se aflau n fata unuia dintre ei, de-abia ce fcuser obiectul
lecturii cu voce tare si al dezbaterii. Toti, ca la comand, s-au ridicat si 1-au lsat pe sef numai cu
mine (aici se mpmntenise regula conform creia nimeni nu astepta pn s spun A. T: vreau
s vorbesc ntre patru ochi cu cutare sau cutare"). A.T. comand ceai cu fursecuri si biscuiti
forma cea mai nalt a ospitalittii novomiriene.
Imaginndu-mi-1 pe Trifonci la un nivel de constiint civic inferior celui la care se gsea, m-am
apucat s-i explic de ce nu putusem s ajung la timp la secretariat: nici mcar nu mi se trimisese
o convocare, ci doar o nstiintare telefonic indirect, si nc si asta tardiv. Dar era clar c A.T. n-
avea nevoie s fie convins de chestia asta: el considerase c si pentru sine ar fi fost dezonorant
s participe acolo, si nu se dusese. (Zvonurile-zvonurile! Zvonul care circula prin Moscova era c
el, totusi, a fost acolo si m-a aprat cu nversunare.)
n realitate, cea ce-1 ngrijora pe el (si nu era prima dat!) erau banii din Occident: nu cumva este
adevrat c eu primesc bani pentru editiile occidentale ale romanelor mele?
Cumplit anatem sovietic: cel care nu gndeste asa, cu sigurant s-a vndut pe bani
dusmanului; dac nu ti se dau bani sovietici mai bine s mori ca patriot dect s primesti bani
occidentali!
Eu: Nu numai pentru romane; mi-au venit bani de la norvegieni pentru Denisovici si
deocamdat nu reusesc s-i ncasez. Pur si simplu, un pungas de la Uniunea Scriitorilor nu-si
poate imagina c e n puterea omului s triasc si modest.
A.T. radiaz. Face elogiul nsemnrilor". Dar din nou: cum s-a putut ntmpla c asear, deja,
niste cititori-admiratori" i-au adus chiar aceste nsemnri"?
Dar eu le-am pus n circulatie.
El e cam nspimntat: cum e posibil? Or s se nfurie! (Adic cei de la vrf.)
Or, gata finisat, Scrisoarea" mea deschis" ctre secretariat se afl deja la mine n serviet,
asteptnd s-i vin ora. si iat: A.T. este receptiv, bine dispus; sntem n aceeasi umoare! si
totusi
325
m tem s-i art scrisoarea, amintindu-mi toate rezervele si interdictiile lui dintr-un trecut mai
ndeprtat, ncerc totusi o apropiere:
A.T.! Dumneavoastr tineti la mine si-mi vreti binele, dar n sfaturile pe care le dati, porniti de la
experienta altei epoci. Dac' de exemplu, la un moment dat as fi venit la dumneavoastr pentru a
v cere prerea: trebuie s trimit scrisoarea la congres? S pun n circulatie Pavilionul
cancerosilor si Cercul! dumneavoastr ati fi fcut tot posibilul ca s m determinati s renunt la
aceast idee, (Exprimarea mai delicat. . m-ar fi izbit cu placa de geam de pe birou.) si totusi
eu aveam dreptate!
El accept vechiul. Dar s-i vorbesc despre nou, nu ndrznesc. Pot s-i spun doar att:
ntelegeti-m. Asa trebuie. Experienta lagrelor arat un lucru: cu ct se procedeaz mai aspru
cu turntorii, cu att se reduce numrul riscurilor. Nu trebuie creat aparenta unui acord. Dac am
s tac, n cteva luni ei m vor nghiti n asa fel nct s nu stie nici vntul, nici pmntul pentru
sejur ilegal", pentru parazitism", pentru te miri ce alt motiv. Dar dac faci glgie, pozitia lor
slbeste.
El: si pe ce te bazezi dumneata? Toti acesti cititori-admiratori nu fac dect s simuleze c te
ajut. Ofteaz ipocrit c ai fost exclus si trec imediat la alte subiecte. Eu cred c nu joci teatru
cnd spui c esti gata s-ti dai viata. Dar asta nu serveste la nimic, n-ai s urnesti nimic din loc.
Dac nu m nsal memoria, nu este prima dat cnd facem huta-huta pe aceast brn
minuscul. Numai c astzi o facem fr s ne nflcrm, o facem ntr-o dispozitie trist-amical.
Mai mult: o cordialitate asemenea cu cea de astzi n-a fost ntre noi de cnd ne stim. Ba nu,
cordialitate a existat, dar nu pe un asemenea fundal de egalitate. Pentru prima dat n cei opt ani
de cnd ne cunoastem snt ntr-adevr n fata unui egal, snt ntr-adevr n fata unui prieten.
Eu: Dac este asa, asa s fie, nseamn c sacrificiul meu va fi deocamdat zadarnic. Dar
ntr-un viitor ndeprtat, el tot o s dea roade. De altfel, cred c acest sacrificiu va gsi sprijin nc
de pe acum.
(Da, asa credeam eu. Rsftul meu se baza pe sprijinul pe care o sut de scriitori l acordaser
scrisorii mele ctre congres. Cu obisnuitul meu surplus de optimism, m asteptam si de data
aceasta s-i vd pe scriitori punndu-se masiv n miscare, constituindu-se
326
ntr-o fort combativ, iesind poate din Uniunea Scriitorilor. Dar nimic din toate acestea. N-a
avut loc o represiune n adevratul nteles al cuvntului, nu s-au semnalat arestri, nu s-a fcut
tapaj, dar, obositi, oamenii pierduser orice elan de a mai rezista. Cu o vigoare si o causticitate
variind ca grad de la un caz la altul, saptesprezece membri ai Uniunii Scriitorilor au redactat
proteste, iar opt dintre ei Mojaev, Maximov, Tendriakov, Iskander, Okudjava, S. Antonov,
Voinovici, Vansenkin s-au dus la Voronkov ca s-1 intimideze, dup care au fost trti unul cte
unul la spuneal la CC.)
A.T. Acum e reflux, n urma lui rmn pe plaj busteni, alge; spectacolul este dezolant.
Eu: Unde a fost ap, va mai fi.
si discutia despre el, Trifonci? n sfrsit, iat-o. Pentru mine a spune adio Uniunii Scriitorilor este o
formalitate, o usurare chiar. Dar Tvardovski se ndreapt spre o tragedie mult mai mare, care-1
va afecta sufleteste: se apropie fatalmente momentul cnd va trebui s se despart de puiul lui,
Novi mir. n excluderea mea, el vede ultimul brnci spre acest deznodmnt. Penultimul:
instructorul CC a anuntat telefonic c vrea s vin pentru o prelucrare" cu colectivul de redactie
(pentru ce?), si aceasta n conditiile n care nu-1 chemase nimeni; evident, pentru a-i debarca pe
Laksin, Hitrov, Kondratovici.
Precum oamenii credinciosi si profunzi care de-a lungul ntregii lor vieti, si mai ales atunci cnd
vine ceasul suprem, mediteaz asupra mortii lor iminente, ineluctabile de cte ori nu abordase
A.T. cu mine aceast tem a retragerii sale, o abordare nc atunci cnd putin lipsise ca s mi se
acorde premiul Lenin, nc atunci cnd valul hrusciovist prea s ne poarte pe amndoi pe creasta
lui. si de fiecare dat, dar astzi n mod deosebit de energic (ocolind marea sa mas
prezidential si plantndu-mi scaunul acolo, lng fotoliul lui), ncercam s-1 conving: Novi mir
pstreaz traditia cultural, Novi mir este singurul martor cinstit al timpului nostru; n fiecare
numr are dou-trei articole foarte bune, si chiar de-ar avea numai unul, tot ar rscumpra prin
acesta orice eventual pcat. si i-am citat, ca exemplu, articolul Viitorul literaturii" al lui Lihaciov.
A.T. si-a redobndit pe loc buna dispozitie, s-a nviorat, si am avut o discutie agreabil despre
articolul lui Lihaciov. Dar la ce trebuie s se renunte! De pild, exist amintirile unui participant
la rscoala trneasc din Siberia din anul 1921. (si o s mi le dati s
327
Ie dati s le citesc?" Am s ti le dau." si iat-ne din nou legati printr-o prietenie ca aceea pe
care ne-o prilejuise Denisovici.)
Dar sublinia A.T. nu pot s m cobor la a-1 corecta pe Rekemciuk. Am rezistat ct am
putut, dar acum m clatin, snt frnt m-au dobort.
Eu: Deocamdat rezistati, nc nu v-au dobort! De ce vreti s le faceti un serviciu s plecati
de bun voie? S-si ia asupra lor aceast treab murdar.
Ne-am nvoit: dac nu se ating de Laksin-Hitrov-Koridratovici__
el rmne; dac-i destituie, el pleac.
Dup aceast discutie confidential, mi-am luat rmas bun de la el si mi-am strecurat la
carmb cutitul, scrisoarea ctre secretariat. Dac i-as fi artat-o, totul s-ar fi prbusit imediat. Mi-
am luat inima-n dinti si i-am spus:
Aleksandr Trifonci, n orice caz, dac m vor forta la niste gesturi extreme, chestia asta s n-o
puneti la inim. S le rspundeti c nu v-ati pus capul garantie pentru mine, c eu nu snt fiul
dumneavoastr!
Am trecut si pe la Laksin, pentru amortizarea socului:
Vladimir lakovlevici! V rog: pe ct v st n putint, linistiti-1 pe A.T. n caz c...
Prin ochelarii de felul celor pe care-i poart tinerii, Laksin arunc o privire ferm. D din cap a
ncuviintare.
Nu, n-o va face. El are problema lui el este si mai vulnerabil. Oare va fi el alturi de A.T. ntr-un
moment cnd acesta este asa de suprat? Drumul meu nu este si al lui; eu nu-i snt aliat.
A doua zi lovitura! Cu o ntrziere de o sptmn (nepunnd la socoteal aniversarea lui
noiembrie), secretariatul si-a anuntat decizia referitoare la mine.
si eu, fr a ezita lovesc! Doar data a mai rmas s-o trec. mi dau drumul!!! [13]
Boris Mojaev (a avut o comportare minunat n acele zile, ca si n toate zilele dificile pe care le-a
traversat Novi mir), cu toat anvergura sa interioar de corsar nestiutor de restrictii, obisnuit de
ani de zile s caute si iesiri subtile, m prinde de pulpana hainei si nu-mi mai d drumul: nu
trebuie s trimiti o asemenea scrisoare! De ce s tai odgoanele? Nu-i mai bine ca decizia
secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-o ataci, n bun si cuvenit for-
328
m, la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS, s mergi acolo ca s lmuresti problema?
__Nu, Boria, acum nici mcar cu o locomotiv nu m mai
opresti!
Rde:
__Tu esti artgos ca un nobil polonez; pentru tine cearta este
un scop n sine.
Ei bine, dup prerea mea, iat ce este o atitudine eminamente ruseasc: a ridica bratul si a lovi!
Numai ntr-un asemenea moment te simti fiu demn al acestei tri. Snt eu ntr-adevr ndrznet?
Snt cum nu se poate mai fricos: am Arhipelagul tac; nu suflu un cuvnt despre toate cte le
stiu n legtur cu lagrele la ora actual; despre Cehoslovacia am tcut; fie si numai pentru att,
acum trebuie s vorbesc. Lidia Korneevna1 a zis bine apropo de protestele politice:
Dac nu fac asta, nu voi mai putea s scriu esentialul. Atta timp ct nu voi smulge aceast
sgeat nfipt n mine, nu voi putea s scriu despre nimic altceva!
Nici eu. Dac, la ora cnd frica a pus stpnire pe toti, nu ies trn-tind usa, nseamn c nu mai
snt om! (Cei care au nevoie s se justifice vor contrapune un zvon: el este cel care, prin
impulsivitatea lui, ne-a mpiedicat s-i fim alturi, noi eram pe punctul de a interveni, dar el a
trntit usa si a stricat totul. Dac a luat n der-dere lupta de clas", efectiv nu se mai poate face
nici un demers, n fond, toate acestea nu snt dect niste scuze cine voia s ajute, avea tot
timpul s-o fac.)
Am trimis scrisoarea si, ca prin farmec, mi-am recptat linistea sufleteasc. Desi n ziua aceea
am fost urmrit, pe strzile Moscovei, de doi poterasi zelosi, am avut totusi impresia c acestia n-
au venit dup mine si n afara orasului, n adpostul binecuvntat pe care mi-1 oferise
Rostropovici (n plin centrul zonei speciale, la doi pasi de vilele tuturor conductorilor). Aici, mi se
prea mie (desi n-am putut s nu observ foindu-se niscaiva instalatori" si electricieni"), m
sustrsesem tuturor privirilor, nu m cunostea nimeni. De aici, mi ziceam eu, nu m voi arta, nu
voi telefona nimnui. Acolo scrisoarea mea n-are dect s strneasc furtun; aici, aerul este asa
de tmduitor, asa de linistit si emisiunile radio se aud
' Ciukovskaia. (N.t.)
329
asa de bine; capteaz deci ecourile scrisorii tale si te bucur n continuare de ceea ce ai fcut.
Apoi ncepe s si lucrezi.
Nu-mi amintesc ca n viata mea s-mi fi fcut cineva un dar mai de pret dect Rostropovici cu
acest adpost. El m invitase nc din anul precedent, din 1968, dar avusesem oarecare team
s nu cumva s-1 deranjez, n mprejurrile date era imposibil s gsesti alt loc unde s te
instalezi att de convenabil si de oportun. Ce-as fi fcut eu acum n capcana de la Riazan? Cum
s umblu haihui prin vacarmul si mbcseala Moscovei? Ct oare as mai fi putut s-mi mentin
moralul? Aici ns, n linistea incomparabil a zonei speciale (la ei nici urlet de megafoane, nici
huruit de tractoare), pe sub boltile curate ale copacilor, pe sub stelele curate ce usor e s fii
ferm, ce usor e s fii senin.
Nu este prima dat cnd Rostropovici este prezent n spatiul acestor nsemnri. Dar nu se mai
poate: cercurile povestirii plesnesc deja, si fr asta au plesnit. si n ce priveste rezerva de viat
si culoare, Rostropovici are ct zece, asa c ar fi pcat s-i fac n fug un portret.
n toamna aceea, el a vegheat asupra mea n asa fel nct eu s nu stiu c pmntul se crpa sub
picioarele mele, c un nor aductor de grindin tindea s se ngroase deasupra capului meu. Se
dduse deja ordin s se trimit un detasament de militie pentru a m evacua, iar eu nu stiam
nimic, m plimbam linistit pe micile alei.
Uneori miopia nestiutoare de griji este salvarea inimii noastre. Uneori, fereste-ne, Doamne, de
darul previziunii prea exacte.
De altfel, pentru cazul c militia ar fi dat de mine, mi pregtisem o aprare pe cinste: o rachet
asa de eficace, nct chiar mi pare ru c n-am avut ocazia s-o lansez.
si deodat agitatia ia si o asemenea ntorstur ca aceasta: n Occident scriitorii protesteaz
vehement mpotriva excluderii mele. Comitetul national al scriitorilor francezi (si printre ei multi
fani ai Uniunii Sovietice si Aragon, si Triolet, si Sartre, si Picasso) public un protest n revista
comunist Lettres frantaises cic, veniti-v n fire, dragi tovarsi, asta-i o greseal enorm,
reeditarea afacerii Pasternak, doar nici Nicolae al Il-lea nu 1-a reprimat pe Cehov pentru Sahalin.
Apoi si Penclubul International public n Times o scrisoare ctre Fedin: sntem zguduiti, apelm
la dumneavoastr s-1 reprimiti pe Soljenitn. si nc o scrisoare n Times din partea unui
numeros grup de scriitori occidentali: scandal international! O nou vntoare de vrjitoare! Un
scriitor de o asemenea anvergur... ncetati persecutiile, n caz contrar vom chema la boicot
international mpotriva URSS! si nc n Le Monde, din par-
330
tea Uniunii Scriitorilor din Franta, si, pare-se din partea si a altei uniuni protest mpotriva
ncercrilor de a publica n Occident Banchetul nvingtorilor (foarte periculos plan al alor nostri\
dar iat c a esuat).
si iat ntrebarea pe care mi-o puneam cu spaim: ce-o s se ntmple dac ai nostri acum vor da
asa de mult ndrt nct la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URS S se va proceda la revizuirea
deciziei secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR si eu voi fi repus n drepturi? si eu ce-o s
fac: tcnd, supus, m voi ntoarce ca fiul rtcitor? Am nceput s redactez proiectul unei noi
scrisori:
Neasteptata hotrre a biroului Uniunii Scriitorilor din URSS nu reprezint nicidecum o rezolvare
a problemei. Ea nu exonereaz de rspundere Litera-turnaia gazeta pentru calomniile pe care le-
a debitat la adresa mea n articolul nesemnat din 26.06.68. Aceast hotrre nu ia pozitie fat de
spectacolul regizat care a fost excluderea mea din organizatia din Riazan a scriitorilor, si fat de
actiunile pripite ntreprinse de biroul Uniunii Scriitorilor din RSFSR n absenta mea, si, vorbind Ia
modul mai general, ea ocoleste problemele ridicate n scrisoarea mea ctre congresul al IV-lea al
scriitorilor, si nssi acea scrisoare. Ea ocoleste marile neajunsuri ale statutului Uniunii Scriitorilor,
unde printre sarcinile acesteia din urm nu figureaz dect construirea comunismului si prietenia
dintre popoare. Acolo nu snt prevzute sarcini referitoare la primenirea moral a societtii
noastre, nu snt mentionate obligatiile scriitorului fat de om ca individ. si o ntrebare cu un
caracter si mai general: este posibil s se nscrie asemenea sarcini n statutul oricrui fel de
uniune? Actuala Uniune a Scriitorilor, cu aparatul ei pletoric, cu organizarea ei care face ca
scriitorii s fie condusi, nu se stie de ce, de niste functionari ncadrati uneori n servicii specifice,
unde se petrec nemaiauzite abuzuri administrative, unde se msluiesc voturile si componenta
congreselorasadar, o asemenea Uniune corespunde ea sarcinilor unei literaturi care s se
dezvolte nestingherit? si Literaturnaia gazeta, organul Uniunii, nu este deloc literar, ci o
publicatie cu nuant de brf politic. Nu este nevoie de nici un fel de uniune, situatia scriitorului
pu-tnd fi pe deplin asigurat prin calitatea de membru al Fondului Literar..."
N-am ajuns s termin aceast scrisoare n-a mai fost nevoie.
Eu nutream speranta c de vreme ce nu m plngeam Occidentului", de vreme ce A.T. nu voia
s pzeasc vacile..." cu acest secretariat poate c pentru un moment el, A.T., ar primi
favorabil aceast ultim scrisoare a mea. Atunci ni s-ar deschide amndurora calea spre o real
ntelegere.
Dar prea multe voiam eu de la Tvardovski! El si asa, n recon-versia, evolutia, perceptia si
conceptia lui, se lsase cucerit de extrema amplitudine a scrnciobului politic; scrisoarea mea, att
de grosolan la adresa sfintei lupte de clas, scrisoarea mea care-i des-
331
coperea o boal grav" celei mai progresiste societti din lume, aducndu-1 brusc la greutatea
real, l trgea n jos si napoi.
A fcut trboi n redactie; a rupt scaune, strignd: Trdtorul!!" A asasinat-o!!" (adic, a
asasinat revista Novl mir...). si, desigur Chemati-1 aici!!"; desigur eu nu snt de fat si
nimeni nu stie". Sare pe telefon, o sun pe Veronika Turkina, o copleseste cu un potop de injurii;
ea ascult cu calm si nu are dect ndrzneala de a spune:
A.T.! Dar ce scrie A.I. este purul adevr. ' Nu-u! ncepe el s urle n aparat. Este un
pamflet antisovie-tic! Este o minciun! si eu am s semnalez asta acolo unde trebuie!!
Nu el este cel care a clamat aceste cuvinte nefericite, ci natura noastr josnic a anilor '30,
aceast limb sovietic opresiv-incul-cat, acest fiu foarte loial care nu rspunde pentru tatl
su". Eu am difuzat o scrisoare deschis, iar el, srmanul, va semnala acolo unde trebuie.
Veronika a avut ideea pguboas de a merge la redactie; Sat, personaj ndoielnic si servil,
camarad al lui Lunacearski, a vzut-o si a dat fuga s-i raporteze lui A.T. c, dup toate
probabilittile, ea a venit s rspndeasc scrisoarea lui Soljenitn" printre redactori; mintea lor
nu reusea s se ridice pn la a ntelege c parterul" revistei citeste de obicei hrtiile samizdatului
nainte ca ele s ajung la etajul nti". si Tvardovski a nceput s-si verse necazul pe Veronika:
Cine o las s intre aici? Cine-i d ei recenzii?" (ea avea cte o colaborare la ei). S nu-i mai
dati!"
si au avut loc unele discutii cu Uniunea Scriitorilor, n cursul crora Tvardovski m-a renegat, si
altele cu Diomicev (si acesta 1-a nfricosat, spernd, probabil, ca prin A.T. s m mpiedice s
difuzez scrisoarea). Ieri dispus s prseasc Novi mir nu, Tvardovski nc nu era gata pentru
aceasta, nc se nfoia ca o gin n speranta de a-si salva puiul din ghearele uliului. Un telefon
indirect m-a prins la dacea lui Rostropovici: A.T. este ntr-o situatie foarte grea! Vrea s m vad!
Este gata s astepte pn la noapte!
Dar pot eu s-i usurez situatia? Dac m duc acolo si ne lum nc o dat la ceart, cui i va fi
mai usor? Oricum, scrisoarea a plecat deja. si n-o voi renega. si nu snt din echipa de prim ajutor.
M ascund de KGB. Nu vreau s fiu uite-1 nu e prin Moscova si s-i plimb peste tot pe urmritorii
mei.
Nu m-am dus.
332
La cteva zile dup ce i-a mai trecut mnia, i-am trimis o scrisoare de linistire: ...Sntem ntr-o alt
epoc nu mai este aceea n care ati avut dumneavoastr nefericirea de a v tri o mare parte
a vietii literare, si manierele se cere a fi altele. Manierele mele snt cele ale unui ocnas, ale
unui locatar al lagrului. Voi spune, fr floricele stilistice, c literaturii ruse i apartin nu mai mult
dect i apartin ocnei rusesti, la ocn m-am format, si pentru totdeauna. si cnd decid s fac un
pas de important vital, trag cu urechea nainte de orice la glasul tovarsilor mei de ocn, dintre
care unii snt deja morti, de boal sau de glont, si aflu precis cum ar fi actionat ei n locul meu.
.. .Prin aceast scrisoare: 1) am artat c m voi mpotrivi pn la capt, c nu glumesc atunci
cnd spun c mi voi da viata; c la fiecare nou lovitur, voi rspunde cu o lovitur, cu una
poate mai viguroas. Asadar, dac snt inteligenti, se vor gndi de dou ori nainte de a se lua de
mine. n aceast pozitie pot s m apr independent de atitudinea lumii literare; 2) am profitat
de ocazia unei zile irepetabile: deja nu mai am obligatii fat de statut si de terminologie, dar nc
am dreptul s m adresez lor; ct priveste secretariatul, acesta este un destinatar foarte comod;
3) toat viata mea mi-o percep ca pe o treptat ridicare din postura de ngenuncheat, ca pe o
treptat evolutie de la postura celui nevoit s tac la cea de om care si-a dobndit libertatea de a
vorbi. Acesta este contextul n care scrisoarea adresat de mine cndva congresului si aceea de
astzi au constituit asemenea momente de nalt delectare, de eliberare a sufletului..."
si, treptat, Tvardovski nsusi s-a potolit, n miscarea lui smucit, scrnciobul l aruncase n spate,
facndu-1 acum s revin n fat. Da, el are dreptul s scrie asa; cci el era n lagr n timp ce
noi sedeam n redactii" spunea A.T. oftnd. si... l recitea pe Ivan Denisovici. (Era un an btut
pe muchie de cnd si scria memoriile, si n ele vorbea despre mine. Cum si eu vorbeam despre
el. Acesta era felul nostru de a ne juca de-a v-ati ascunselea.)
Trei luni de zile nu ne-am vzut; joc de copii, si acesta. La redactie mi sosise o parte dintre
scrisorile de felicitare cu ocazia zilei Mele de nastere, apoi cu ocazia Anului Nou. El nu a dat
dispozitie s-mi fie transmise. La rugmintea mea, Liusa Ciukovskaia i-a ce-rut scrisorile ca s mi
le transmit ea, dar a fost refuzat. Nu-i obligatoriu s vin el personal la mine, dar ca s-si ia
scrisorile tre-
333
buie s vin personal" a zis A.T. De ce trebuia s vin personal? Pi, pentru c voia s se
mpace cu mine. O, ce greu i venea!.. (Iat cum am procedat eu cu felicitrile de Anul Nou pe
care i le-am adresat lui si redactiei: le-am scris n mprejurimile Moscovei, au fost duse la Riazan
si acolo li s-a dat drumul n cutia postal. Uite, poate c m aflu totusi la Riazan, si acesta-i
motivul pentru care nu m art.)
Jocul ca jocul, dar pentru mine s-au ivit noi motive de ngrijorare: nitam-nisam a aprut o
primejdie poate mai teribil dect toate cele care o precedaser: n Die Zeit din 5 decembrie a
aterizat, n mod inexplicabil, un fragment din Noptile prusiene cu promisiunea publicrii n curnd
a ntregului poem! S-a reusit stoparea acestei afaceri, pentru c din toamn, multumescu-ti tie,
Doamne, m asigurasem de un avocat n Occident. (Dar si chestiunea cu avocatul ar fi trebuit s
i-o explic lui Tvardovski: de ce 1-am luat fr s-1 consult pe el? De ce un avocat burghez? Nu
se procedeaz asa!) ndat s-a rspndit zvonul c si la Moscova se citea poemul. M-am aruncat
asupra focului ca s-1 sting.1
***
Apsat de aceste motive de ngrijorare si cufundat n R-l 7, n-am stiut s vd, nu am observat de
departe cum se adunau norii de furtun deasupra lui Tvardovski si a lui Novi mir. Flerul lui A.T.
nu-1 nselase: sugrumarea nu era un simplu episod, ci o campanie premeditat.
n Posev, revista sor a lui Grant, a aprut (desi nu circulase deloc prin samizdat) poemul Dreptul
memoriei, poem funest, neterminat, respins si de autoritti, si de public, mndria si amrciunea
tardiv a autorului. Poemul a fost de natur s-1 rvseasc, s-1
1 Eu consider c am blocat poemul att la samizdat ct si la Die Zeit si c nu am lsat KGB
posibilitatea de a-i da de urm. Care nu mi-a fost mirarea cnd, mult mai trziu, am aflat c
poemul ajunsese la KGB ndat ce ncepuser s-1 citeasc scriitorii din Moscova; chestiunea
ajunsese la cei de la revista Stern gratie corespondentului lor de la Moscova pe nume Dietmar
Steiner, amicul lui Victor Louis. Nannen, redactorul sef al lui Stern, i-a pasat-o, spre urgent
publicare, sptmnalului Die Zeit, insistnd asupra faptului ca, dintr-o surs foarte serioas se
stie c aceasta este rugmintea autorului (Adnotare din 1978.)
334
descurajeze, s-1 deprime pe A.T. desigur, el nu voia! Desigur, el nu stia! Desigur, el nu-1
trimisese! si nici nu-1 difuzase!
n ianuarie 1970 au nceput s-1 scie cu convocrile pe la sefii cei mari, s-i cear s dea
explicatii, s-si exprime indignarea si s se dezic, asa cum era de asteptat din partea unui
scriitor sovietic cinstit; nu se punea problema ca el s fie contra, dar o dezicere din partea lui era
deja prea putin pentru autoritti; ele nici nu mai voiau s ia not de o simpl dezicere; ceea ce le
trebuia lor era distrugerea unei reviste care le devenise odioas. Cte luni si cti ani nu salivaser
ele la perspectiva acestei decapitri! Cte sptmni si luni nu cheltuiser nerozii si parazitii de la
Aghitprop-ul CC ca s fac planuri, s pun la cale manevre, atacuri si nvluiri! Cu creierele
lor chircite nu-si ddeau seama c toat epoca lor era pe cale de a expira complet, c toate cele
cincizeci de etaje erau pe cale de a se prbusi cu planseurile lor cu tot ei n-aveau dect
0 tint: s ia n stpnire acest unic palier. Inunda tara samizdatul, aceast expresie a liberttii,
plecau n Occident, vedeau acolo lumina tiparului romane rusesti care se ntorceau n patrie pe
calea undelor radio aceste mucegaiuri aveau impresia c era suficient s ia n stpnire
aceast cas a scrilor inamic si c atunci se va instaura, ca n vremea lui Stalin, ceva scump
inimii lor: uniformitatea gndirii, obligativitatea ca toti s se ncadreze n corul unic; si c atunci va
disprea si ultima voce care ar fi putut s-i ridiculizeze.
De-acum, pozitia lui Tvardovski, vinovat pentru un poem devenit arm n mumie dusmanului, se
subrezise! I se propunea din nou, ca si n primvara anului trecut, s schimbe colegiul redactional
s scoat un membru, apoi doi, trei, patru! La una dintre nenumratele plenare ale scriitorilor,
pentru a mri presiunea, un oarecare Ovcearenko, un lup viclean si apuctor (n-are n comun cu
oieria dect numele)1, a luat cuvntul si 1-a etichetat pe Tvardovski drept poet de origine
chiabureasc. si n fiecare zi, ca la armat, Voron-kov l convoca la el, pentru discutii, pe poet, si
Tvardovski, coplesit, supus, vinovat, ddea curs acestor convocri. si propunerea care
1 se fcea era aceea de a-1 lua la redactie tocmai pe acest Ovcea-renko\ (Recidivau anii '30!)
Numele de Ovcearenko vine de la ovcearnia (stn, oierie). (N.t.)
335
Acum, naintea sfrsitului, se vedea cu o claritate deosebit de dureroas c aceast revist
liberal* era cldit, n structura ei interioar, pe un model la fel de birocratic ca si tot sistemul
care o respingea: trind dintotdeauna n lumea nomenclaturii, Tvardovslci simtea si el nevoia de
a face distinctie, n cadrul institutiei sale, ntre nomenclaturistii cu functii (colegiul de redactie) si
masa celorlalti Dar, la Novi mir, acea mas" era cu totul neobisnuit: aici nu gseai colaboratori
indiferenti, adic niste simpli salariati lucrnd pentru bani; aici fiecare redactor, corector si
dactilograf de rnd fcea din orientarea ansamblului o problem de interes vital. Dar asa cum n
zilele bune redactorul sef si sfetnicii lui cei mai apropiati nu-i asociau la merite, tot asa si acum, n
aceste zile grele nici prin cap nu le trecea s-i informeze despre cum merg treburile, s-i adune si
s le spun: Prieteni! Snt doisprezece ani de cnd lucrm mpreun. Eu nu pun nimic la vot, dar
este important s v cunoastem prerea: dac vor fi destituiti ctiva membri ai colegiului
redactional vom rmne toti ceilalti sau nu vom rmne? Vom rezista sau nu? si eu ce s fac:
s m pensionez sau s astept pn m vor da afar?" Nu! Rspunznd distrat la saluturi,
Tvardovski, fr s spun un cuvnt, se retrgea n biroul lui, membrii colegiului se buluceau
acolo si, ore ntregi, n spatele usilor nchise, dezbteau nouttile si planurile, si fiecare era pus
s-si dea cuvntul de onoare c nu va divulga nimic! si redactorii subalterni, n totalitatea lor femei
al cror destin personal era nu ntr-o msur mai mic n joc si crora nu mai mic le era
strngerea de inim n legtur cu destinul revistei, se adunau la secretariat s aud ce se
spunea dincolo de us, s prind frnturi de fraze si s le comenteze. Unuia dintre scriitorii care
locuiau n satul de vile, Tvardovski i se destinuia mai pe larg si apoi de la acel scriitor transpira
cte ceva la redactie.
Circula prin Moscova zvonul c Novi mir va fi bgat cu capul sub ap si tot mai multi autori
afluiau la redactie; si slile, si coridoarele gemeau de lume, toat literatura era aici n pr" (dac
n general exista o literatur sovietic, atunci nu exista dect aici),
* Laksin, cluzit de canoanele traditionale ale intelectualittii, se ofusca: revista noastr nu este
liberal, ci democrat", adic mult mai de sting. Orict ar prea de paradoxal, el era octombrist,
nu n sensul n care era acest bandit de Kocetov, ci n sensul terminologiei Rusiei
prerevolutionare: el voia ca acest regim s existe, dar s nu ias din spiritul si litera constitutiei.
336
scriitorii, n frunte cu Mojaev, s-au apucat s nsileze o scrisoare colectiv tot ctre acelasi
Brejnev, dar oricum destinul acestei scrisori, ca si acela al miilor de alte scrisori, era de a rmne
fr rspuns. Colegiul redactional nu subscria la aceste tentative ale scriitorilor! Prestnd
constiincios servicii sistemului sovietic, acest colegiu nu putea s se asocieze, fr aprobare de
sus, la o rebeliune deschis, si nici chiar s se plng cuiva.
ntr-o asemenea zi, 10 februarie, atunci cnd deja se luase hot-rrea cu privire la concedierea lui
Laksin-Kondratovici-Vinogradov, am sosit si eu n aceast babilonie. Toate fotoliile deveniser
suporturi pentru paltoanele scriitorilor, toate coridoarele erau ntesate de grupuri de scriitori, n
biroul su (Kosolapov va fixa n perete un basorelief al lui Lenin, ceea ce va face s se vad ce
lipsea la Tvar-dovski), A.T., care nu buse, sedea acum trist, nu fcea nimic. (Nu fcea nimic,
dac a fuma cu atta lcomie, una dup alta, n sir interminabil, niste tigri tari, grosolane,
nseamn a nu face nimic.) Era prima noastr ntlnire dup furtuna din noiembrie. Ne-am strns
minile, ne-am mbrtisat. Venisem s-1 conving c atta timp ct mai rmneau n redactie patru
vechi membri printre care si el, lupta putea fi continuat chiar din interiorul acesteia, numere
puteau fi pregtite si puse n circulatie nc dou sau trei luni, si demisia putea fi luat n
consideratie numai atunci cnd i se va cere ncuviintarea pentru un numr cu totul detestabil.
Rspunsul lui A.T. a fost urmtorul:
M-am sturat de attea umiliri. Ca s m mai asez cu ei la aceeasi mas si s discut serios...
Au bgat oameni pe care nici nu i-am vzut vreodat; nu stiu dac snt bruneti sau blonzi.
(Ba mai ru: nici mcar nu erau scriitori. Pentru a conduce o revist liberal fuseser desemnati
oameni care nu tinuser niciodat pana n mn. Trifonci avea dreptate; dac as fi fost n locul
lui, as fi plecat de mult dar eu i fceam sugestii n spiritul acelei rbdri prin care si rezistase
n toti acesti ani.)
Dar cum v imaginati, A.T., c puteti s v dati din proprie initiativ demisia? Filozofia
crestinismului interzice sinuciderea, iar ideologia partidului interzice demisia!
Dumneata nu stii cum se procedeaz la partid: mi se va spune s-o dau si eu o s-o dau.
Cu mai mult insistent si fermitate am ncercat s-1 conving s nu dezavueze publicarea
poemului su n Occident, s nu-1 vor-
337
beasc de ru. Eu nc nu stiam c el o si dezavuase si c, acum, astepta, ca pe o favoare, ca
pe un gest de clement, s nu i se refuze s publice n ziar aceast dezavuare... (Bietul A.T.! N-o
s fiu asa de ranchiunos s-i amintesc cum evident, eu n persoan am fost" cel care pasase
Frmele" spre Gr ani altfel, cum ar fi vzut ele lumina tiparului?...) Nu mi-a artat nici acea
scrisoare de dezavuare, nici scrisoarea lui ctre Brejnev (Eu nu snt Soljenitn, ci Tvar-dovski, si
voi actiona n alt mod" a scris el. si este foarte pcat, pe calea aceasta va fi perdant...) N-
am copii." (n aceste scrisori era ceva care-1 punea ntr-o situatie penibil fat de mine.) si totusi,
cam timid dar plin de sperant:
si poemul meu, dumneata nu 1-ai citit?
Cum s nu-1 citesc! Dumneavoastr mi 1-ati dat, 1-am citit... (Dar de spus, nu pot, nu vreau
s spun nimic n aceast privint
si nc ntr-o asemenea zi...)
Simte c trebuie s fac o precizare: Ceea ce ai citit dumneata nu este ultima variant, ulterior
am mbunttit poemul...
(M tem c ultima...)
Devenit din nou prada unei ntrebri nelinistitoare: oare am s triesc pe banii Occidentului,
murdrindu-m n felul acesta? Pentru a n-a oar mi deschidea punga lui.
Am cutat s-1 mbrbtez:
Haideti, v-ati descrcat de-ale dumneavoastr, acum o s v odihniti. Uitati, o s trecem pe la
dumneavoastr eu si Rostropo-vici, o s v ducem la castelul lui, acolo o s v dau s cititi
cartea aceea.
(Plafonul are urechi, asa c sub el nu e de pronuntat cuvntul Arhipelag?)
Interlocutorului meu deja i radia fata; i surdea perspectiva. El rosti atunci aceste cuvinte foarte
stranii:
Uite, dumneata ai si un motiv pentru care ai venit astzi la redactie: trebuia s-ti iei scrisorile
de felicitare.
Asta nu era sub form de repros, de ncercare de a m compromite; nu, era mai degrab o
reminiscent ntunecat a anului 1937.
Dar ce vreti s spuneti, A.T.? Ce motiv? Fat de cine?
Ei bine, spuse A.T., lsnd ochii n jos, dac ncepem s te ntrebm de ce, ntr-o asemenea
zi...
Pe mine, Aleksandr Trifonci! V spun cinstit, n patria mea nu dau nimnui socoteal!
338
Sau nu stia c toate coridoarele de la parter erau ntesate de scriitori?
Dar iat ce era nduiostor:
A.T.! n date exist ceva mistic. Ieri a fost aniversarea arestrii mele, chiar a douzeci si cincea.
(Dar mai important: pe 9 februarie stil nou a murit Dostoievski.) Astzi este ziua mortii lui
Puskin, este un secol si o treime de-atunci. (si mine, 11, este ziua n care a fost cioprtit
Griboedov.) si chiar n aceste zile v-au atacat pe dumneavoastr...
si el, deodat, din tot sufletul:
Ei bine, vrei mistic? Ast-noapte n-am reusit s dorm. Am but cafea, apoi am luat un
somnifer; frmntat de griji, am adormit. Deodat aud vocea nbusit, dar perceptibil, a Sofiei
Hana-novna (secretara lui A.T.): Aleksandr Trifomci! A venit Aleksandr Isaici." si este exact ceea
ce s-a ntmplat n timpul zilei.
Lucrul acesta m-a miscat profund, nseamn c astzi el a venit cu o asemenea sperant. A cta
oar fcea s ias n evident faptul c pe el nentelegerile noastre l afectau mai mult dect pe
mine?
n acea zi s-au tot fcut presupuneri n legtur cu ce o s apar mine n Literaturka, iar
informatorii raportau cnd una, cnd alta: ba c va fi pus n pagin scrisoarea lui A.T. de
dezavuare, ba c nu va fi; ba c lucrurile vor fi msluite n asa fel nct s reias c el este de
acord cu remanierile din redactie, ba c nu va fi nici o msluire.
Litgazeta n-ar mai fi fost Litgazeta, dac n-ar fi trisat. A doua zi, avurm de toate; si msluirea,
desigur, ca fapt mplinit, si verdictul ireversibil de excludere a patru membri din colegiul de
redactie, si scrisoarea pe care A.T. se si sturase asteptnd s-o vad publicat si care mare cinste
nu i-a fcut:
.. .poemul meu... pe ci cu totul necunoscute mie, se ntelege, contra vointei mele... n Posev,
revistuta emigratiei,.. .denaturn-du-1... Insolenta acestei actiuni... falsitate cinic... un titlu
provocator. .. ca si cnd ar fi interzis n Uniunea Sovietic..." (Dar oare nu este interzis? Dar oare
nu v ntrebati prietenii: mi-ati citit poemul?" Dar oare scrisoarea aceasta i va garanta poemului
dumneavoastr publicarea n URSS?)
si pentru ce ati pltit acest pret? Pentru faptul c v-a dizolvat redactia, Aleksandr Trifonci?...
339
Era terminat...
Msura fusese depsit, si a umilirilor si a rezistentei, si pe 11 februarie Tvardovski si-a pus
semntura pe care de attia ani cuta-ser s i-o smulg: rog s fiu eliberat din functie"...
si noi nc nu stiam: n aceeasi zi de 11 februarie, el a fost convocat la consftuirea membrilor
Prezidiului Comesco" m rog, a fost convocat el si nelipsitii nostri reprezentanti n slugarnica
organizatie vigorellian care acum, totusi, se zbrlise putin la ai nostri din cauza mea. si
Tvardovski ca pret a ce de data aceasta, astzi? a semnat declaratia care i s-a dictat,
declaratie prin care renunta la functia de vicepresedinte al Comesco adic a cedat nc o
pozitie, s-a cedat pe sine si m-a cedat pe mine, desi acest gest a fost fr urmri. si a doua zi m-
a mbrtisat n modul cel mai sincer, fr s pomeneasc ceva despre evenimentele de ultim
or, si chiar fr s le nteleag. Ce vreti, dac asa s-a dat indicatie de la partid, trebuie s
semnezi.
Pe 12 m-am dus din nou la redactie. Deja totul era altfel redactia nu mai astepta hotrrea
destinului, scriitorii nu mai ncercau s se bat. Se fcea curtenie pe mese. Autorii ddeau
nval, si recuperau manuscrisele (apoi vor veni cu unele de alt factur). Alte manuscrise erau
ndesate n cosuri, n saci; parchetul era presrat cu hrtii rupte. Aceasta te fcea s te gndesti la
o arestare n mas a redactiei sau la o plecare n deportare, la o evacuare. Ici si colo se servea
vodc si autorii schimbau toasturi funebre cu redactorii, ns ca ntotdeauna, scriitorii nu aveau
acces n cabinetul lui A.T. Ctiva dintre ei, asigurati cu vodc si crnati, s-au dus n biroul lui Laksin
si 1-au rugat pe acesta s-1 invite pe Trifonci, dar, n numele lui A.T., Laksin s-a scuzat si a
refuzat. Era penibil pentru un sef, fie el si unul eliberat din functie, s-si fac, printre autori
nemultumiti, o aparitie att de nepartinic.
n cabinetul lui, 1-am gsit pe A.T. din nou singur, dar n picioare n fata dulapurilor deschise,
ocupat si el cu trierea dosarelor si a hrtiilor. Mi-a spus c se simtea usurat ca urmare a faptului
c-si dduse demisia, n acelasi sens m-am exprimat si eu: era de-acum imposibil s mai rmn
n postul respectiv. Dar iat c n scrisoarea de ieri exist o fraz (dac ar exista numai una!)...
Ca si cnd poemul ar fi fost interzis?
340
Trifonci a nceput s protesteze cu trie, apoi s-a plns de puti natatea ntelegerii mele (s-a
plns pentru c si ddea seama de greseal):
Dumneata n-ai nteles nimic! Aceasta este o fraz, foarte subtil Tocmai din cauza ei nu voiau
s publice scrisoarea! Cci eu i vestesc ntregii Uniuni Sovietice c exist un asemenea poem si
c este blocat.
N-am cutat s-1 contrazic, n-am vrut s nveninez atmosfera.
Am fcut o aluzie la cea de a saizecea lui aniversare, care se apropia. Din calculul lui rezulta c
el a condus Novi mir n dou rnduri, n total saisprezece ani btuti pe muchie, n timp ce nici o
alt revist ruseasc nu a trit vreodat mai mult de zece ani.
__Pn la saptezeci de ani, A.T., nc mai puteti s scrieti mult
si bine! 1-am ncurajat eu.
si Mauriac are optzeci si cinci, si iat cum scrie! M priveste dintr-o parte: uite Bunin, n
viata lui n-a fcut elogiul nimnui, afar de al lui Tvardovski si de-al lui Mauriac.
Dar iat un amnunt delicat:
A.T.! Pentru cei mari nu snt probleme: Laksin, Kondratovici, lor li s-au pregtit deja posturi, vor
fi pltiti n continuare. Dar pentru cei mici ce se va face?
Pentru Vinogradov? Dar el se va aranja chiar mai bine.
Nu, pentru aparat.
N-a sesizat. N-a nteles! Ca atunci cu Vehi pur si simplu, nu a nteles notiunea asta de
aparat", nc douzeci de persoane care...
Pentru autori? Ei nu vor fi publicati n Novi mir. Trebuie spus c n ziua urmtoare, pe 13, A.T.
a nceput s fac
turul tuturor ncperilor de pe cele trei etaje, unde nu pusese niciodat piciorul: a fost vizita de
adio. Cu greu si-a retinut lacrimile, era rscolit, emotionat; a avut pentru fiecare un cuvnt
prietenesc, i-a mbrtisat... dar de ce nainte nu-si strnsese n plen cele dou duzini de
oameni? si de ce astzi nu luptau, de ce se predau ei ntr-o manier att de tulburtoare, att de
tragic-ntristtoare?*
Mi s-a povestit aceast scen n zilele cnd m pregteam s descriu
momentul n care Samsonov si luase adio de la trupele sale si asemnarea
acestor scene, dar n acelasi timp si marea asemnare a caracterelor mi-a
ant m ochi! acelasi tip psihologic si national, aceeasi mretie interioar,
341
Apoi membrii colegiului de redactie au cinstit cte un pahar n vastul birou al lui Laksin, s-au
asezat cteva minute pe scaune, apoi au plecat. Dar, n aceast ultim zi, mai mrunteilor nu prea
le venea s elibereze locul. Fiecare puse la btaie cte o rubl, gest la care se asociar si ctiva
dintre autorii mai modesti; n felul acesta se mai aduse vin si zacusca si se veni cu ideea de a se
merge n cabinetul lui Tvardovski. Se ntunecase deja, aprinser lumina, aranjar farfuriile,
paharele si se instalar acolo unde rar avuseser acces si niciodat mpreun. si-au luat mna
de pe noi." Nimeni nu s-a asezat la biroul lui Tvardovski; i s-a pus si lui un pahar.
A doua zi era asteptat sosirea noului sef. Dar nu si asta tot n manier sovietic , hrtiuta
vrt n gtlejul aparatului, nu se stie de ce, n-a fost nghitit imediat, ntr-un asemenea ritm, ceas
dup ceas, se efectua sugrumarea si deodat minile s-au nmuiat, totul a ncremenit. Nu le
mai rmnea secretarilor Uniunii Scriitorilor dect s ias n grab din cele cinci birouri vecine
pentru a se ntruni si a decide dar, evident, nc nu sosise prin telefon ncuviintarea instantei
supreme, masina ntepenise si ei erau cu totii blocati n birourile lorsi Tvardovski, ntr-al su din
piata Puskin, astepta sentinta, si astfel trecur zile, trecu a doua sptmn si Tvardovski, fr
s fi nghitit vreo pictur, nelinistit, continua s vin la birou, asteptnd anuntul telefonic, aparitia
succesorului, destituirea dar telefonul continua s tac, succesorul se lsa asteptat... Pn la
urm ddu el telefon, vrnd s grbeasc socul dar dac ncerci s-i barezi puterii malefice
drumul, ea dispare: Vo-ronkov se ascundea, nu rspundea la telefon; la birocratii sovietici,
aceast tehnic este perfect pus la punct: mai usor faci aripi ca s zbori pn la ei si s le spargi
acoperisul cu capul dect s afli de la secretarele de la captul firului niste lucruri simple ca
acestea: dac n general sefii lor se mai afl printre cei vii, cnd snt ei de gsit, cnd i poti suna.
si ntr-o sear cnd Tvardovski deja plecase dar secretara lui mai zbovise putin la birou (si, de
bun seama, de-abia astepta si ea s plece!), Voronkov telefona el nsusi, pe un
aceeasi anvergur, aceeasi puritate, si aceleasi carente de ordin practic, si aceeasi
incapacitate de a tine pasul cu epoca. si apoi si aristocratismul, firesc la Samsonov, contradictoriu
la Tvardovski. Am nceput s mi-1 explic pe Samsonov prin Tvardovski si invers si i-am nteles
mai bine si pe unul, si pe cellalt.
342
ton jumtate jucus, jumtate dramatic: A plecat deja? Ah, ce ru mi pare... Probabil c e
suprat pe mine... Dar problema nu depinde de mine. Eu am trimis totul la Comitetul Central. si
eu, personal, ce pot s fac? Fr Comitetul Central nu pot s misc un deget." si, la redactie, s-
a nteles destul de bine: Voronkov a nceput s se clatine, poate o s si zboare, o fi fcut vreun
pas gresit.
Decizia rmnea n suspensie, decizia putea nici s nu depseasc stadiul de intentie. Desi
aceste trgnri interminabile cu securea deasupra capului snt foarte departe de a crea o
atmosfer propice pentru reflectii, toti si puneau acum ntrebri precum cele ce urmeaz: dac
nu se denunt la Tvardovski, atunci poate c revista nc exist? Tvardovski exist, deci exist si
revista? Putem s r-mnem si s luptm? Dar ntruct presa anuntase deja scoaterea lui Laksin,
Kondratovici si Vinogradov, chestiunea, potrivit normelor sovietice, era ireversibil, ireparabil,
cci nici cea mai puchinoas si galben-maronie gazetut sovietic nu poate s greseasc n
aceast materie. Fostii adjuncti ai lui Tvardovski deja si luaser n primire noile functii, dar n
fiecare zi treceau si pe aici si, n aceast situatie destul de inedit, a devenit clar c favoritii lui
A.T., adjunctii si, nu voiau ca Tvardovski s rmn asa, dintr-o dat, fr ei, c nu concepeau
ca Novi mir s existe fr ei.
Poti pieri n mai multe feluri. Dup prerea mea, Novi mir a pierit fr frumusete, fr s se fi
ndreptat de spate. Nici mcar o ncercare ct de slab de a angaja lupta la lumina zilei ntr-o
vreme cnd altii o fceau si reuseau! Oh, ce s mai vorbim: nici mcar o dat n-au ndrznit, cnd
revista nc mai tria, s difuzeze prin samizdat vreun articol sau niscaiva paragrafe suprimate de
cenzur, gest pe care ns E.S. Bulgakova 1-a fcut cu Maestrul. O s mi se spun: asta ar fi
nsemnat distrugerea revistei. Dar si asa au dis-trus-o; revista mergea deja spre acest
deznodmnt, avea de-acum vocea rgusit, dar mcar de n-ar fi rmas n genunchi, n aceste
zile de februarie nici o singur scrisoare deschis ctre samizdat (din simplul motiv c membrii
demisi si riscau carnetul de partid si cariera ulterioar?), timiditate chiar n demersurile fcute la
comand, dou scrisori umilitoare ale lui Tvardovski ctre Litgazeta. Mai ru dect att: Tvardovski
si Laksin au asistat, fr s li se aplece, la mizerabilul congres al scriitorilor din RSFSR, congres
care s-a tinut putin dup aceea. Tvardovski a venit si a luat loc n prezidiu, ocazie cu care a fost
imortalizat zmbind n fotografii de grup
343
cu niste nemernici, dnd impresia c voia n mod special s arate ntregii lumi c pe el nu-1
persecuta si nu-1 ofensa absolut nimeni. (Te-ai dus acolo, atunci ia cuvnrul!) Iar Laksin, n felul
acesta, s-a fcut remarcat prin loialismul su, dar pe culoare, i oprea din drum pe autorii
novomirieni si-i convingea s mearg s-si ia manuscrisele napoi.
E clar c actionnd n acest fel, vechea redactie nu ddea dovada de noblete. si n general nu poti
s-i obligi pe altii s se sacrifice; poti s le adresezi un apel n sensul acesta, dar cu conditia ca n
prealabil s le fi artat tu nsuti cum se face un sacrificiu de sine. Membrii colegiului redactional
care plecau nu se mpotriviser, nu luptaser; ei, n afar de Tvardovski, capitulaser cu umilint
si nu sacrificaser nimic, luau n primire posturi confortabile, dar tuturor celor care rmneau n
urma lor le cereau cu trie s se sacrifice: dup noi praful si pulberea! noi am czut, nici unul
dintre voi s nu triasc! Mai repede si mai pregnant s tresar universul vznd c se stinge
fclia noastr: toti autorii, negresit si nentrziat, trebuie s rup relatiile cu Novi mir dup ce si-au
recuperat manuscrisele; cine procedeaz altfel, este un trdtor! (Dar unde s publice?) Tot
aparatul, redactorii, secretarii, dac ncearc s fac ceva bun dup noi, snt trdtori! Cu att mai
mult membrii colegiului care nc n-au fost exclusi, trebuie s-si dea imediat demisia, s plece cu
orice pret! (Cu pretul excluderii din Uniunea Scriitorilor? Al mortii civile? Conformndu-se acestui
consemn, Doros, cu cei saizeci de ani ai si si grav bolnav, si-a dat demisia dar nu 1-au lsat s
plece e un trdtor!)
Dar dac toat istoria revistei Novi mir este alctuit din permanente compromisuri cu cenzura si
cu linia partidului, atunci cum se putea interzice autorilor si aparatului s prelungeasc aceast
linie de compromis si s-o continue att ct va fi posibil? Ca si cnd Novi mir, acoperit acum de
noroi, devenea mai detestabil dect toate celelalte reviste de mult vreme imunde. N-ati stiut s
prentm-pinati catastrofa, n-ati stiut s pstrati nava intact lsati-1 deci pe fiecare s se
blceasc, asa cum ntelege el, printre epave. Dar nu! n privinta aceasta, ei erau inflexibili.
Aceasta si pentru c, asa cum se ntmpl, ei vedeau cu totul altfel lungul traseu politic al vietii lor
nu-1 vedeau nicidecum ca pe o perpetu ncovoiere sub presiunea compromisurilor (sub un
asemenea regim, traseul revistei nici n-ar fi putut fi altul!). Ei aveau
344
o cu totul alt viziune orgolioas si demn si aceasta s-a manifestat n ziua n care au
ndrznit totusi s se apropie de samizdat, cnd au avut temeritatea de a lansa dou panegirice
anonime si exclusiv partinicei n memoria revistei disprute. (si de ce ns o asemenea
manevr timid: nu-i nici un pericol, de ce anonimatul? Probabil pentru c autorii trebuiau s nu-
si dezvluie strnsele lor legturi cu vechea redactie; dar se stia deja ce rmsese n portofoliul
celei vechi, precum si cum mergeau lucrurile cu cea nou. Nici nu era greu s ghicesti, era de-
ajuns s privesti la chipurile lor.) Era deja deranjant felul n care semnau: Un literat, Un cititor
n cel mai ru stil al ziarelor sovietice. Cititorul plasa un motto explicit, lent-curgtor (deci din nou
era usor de recunoscut maniera) dar un motto din cine? din Marx! si aceasta n 1970! si
aceasta pentru samizdat! si mai ncolo este citat si Lenin o, mentalitate a omului clrit de
cenzur, cum ti dai tu arama pe fat!... n aceeasi lun a lui februarie, cnd a fost desfiintat Novi
mir, n urma unui proces infam, Grigorenko1, primul general sovietic cinstit, a fost internat ntr-o
cas de nebuni; pe foile ei subtiri ca foita de tigar, nglbenite, uzate de ct de citite erau, o
duzin de numere ale Cronicii citase deja sute de eroi care, pentru libertatea gndirii, renuntaser
la libertatea lor personal, care pltiser acest gest cu pierderea slujbei, cu nchisoarea, cu
deportarea, cu casa de nebuni si iat c acesti anonimi prezentau lichidarea lui Novi mir ca pe
un extrem de important eveniment al vietii interne", si care va avea grave consecinte politice"
(ca sa aib consecinte, ar fi trebuit ca niste oameni s se angajeze ei nsisi cu ceva mai mult
ndrzneal); ei exagereaz n lauda lor de sine: gurile noastre, cele mai cinstite dintre toate"
(mai cinstite dect cele pe care le-a nchis puscria?), invincibilitatea Adevrului novomi-
1 P. Grigorenko, general de brigad. S-a evidentiat n timpul celui de-al doilea rzboi mondial,
cnd a fost rnit de mai multe ori; profesor la celebra Academie Militar Frunze. Arestat prima
dat pentru vina de a fi luat aprarea unor tineri scriitori, el si-a consacrat toate eforturile pentru a
determina autorittile s le dea ttarilor din Crimeea, deportati n Siberia n timpul rzboiului,
dreptul de a reveni n patria lor. Arestat la 7 mai 1969 si acuzat de activitate subversiv si de
calomnie antisovietic, el a fost condamnat la 27 februarie 1970 de tribunalul din Taskent.
Declarat iresponsabil pe baza avizului Institutului Serbski din Moscova, a fost internat ntr-un
spital psihiatric special". (N.t.)
345
rian" (si cel din memoriile maresalului Konev? si din cele ale com-internistilor?), cel mai
important factor al nsntosirii societtii sovietice", vocea constiintei populare" (care a aprobat
ocuparea Cehoslovaciei). L7 si numai el a perseverat n aprarea miscrii purificatoare de dup
congresul al XX-lea" (n ce const purificarea1? n a arunca n crca lui Stalin vina pentru toate
relele regimului?). Autorii snt sinceri cnd vd n aceast linie de fidelitate fat de congresul al
XX-lea al PCUS sensul problemelor fundamentale. .. n care se nscrie tot destinul nostru istoric".
N-ar mai fi de nvins dect fanatismul pozitiv" al extremistilor stalinisti" precum si, binenteles,
fanatismul negativ"... atitudinea critic nihilist nestiutoare de probleme si rutatea" dar astea
puteti s le dati la Pravda, la ce bun anonimatul, frtiorilor? Aceast declaratie de loialitate
frapeaz mai ales prin aceea c este anonim si n samizdat! n paginile lui Novi mir, ea putea fi
justificat mcar prin cenzur... Asadar, care este nenorocirea principal care ni se trage de la
desfiintarea lui Novi mir de-acum le va fi mult mai usor dusmanilor nostri s lupte mpotriva
influentei ideologice a miscrii comuniste din ntreaga lume". Dar lucrul cel mai important,
desigur, este socialismul. numai el poate oferi o alternativ istoric progresist lumii
capitalului" (direct din paginile teslate de cenzur), aptitudinea, niciodat nbusit n popor, de
a lupta pentru un socialism autentic" (oau, oau, oau! Cutati, aflati, unde a rmas ea? n orice caz
nu n tara noastr). si cine-i vinovat de esecurile socialismului? Cum cine? Rusia, ca
ntotdeauna: denaturrile socialismului si au rdcinile n mostenirea multisecular a
feudalismului rusesc" e oare posibil, tovarsi, s admitem c socialismul este n el nsusi
viciat, c nu este realizabil n buntate?!
Un mai meschin discurs funebru nici c puteau s rosteasc pentru Novi mir sj, concomitent, s-
si dea n vileag ideea meschin pe care si-o fceau ei despre o cauz cu adevrat mare.
De altfel, samizdatul nu este un imbecil, nu este lipsit de glago-rie: panegiricele acestea nu 1-au
cucerit, n-au fost puse n circulatie, s-au pierdut pe drum; mie nu mi-au parvenit dect prin
intermediul celor de la redactie. si mhnirea pe care mi-au produs-o nu a fost mai mic dect
aceea pe care mi-a produs-o articolul lui Dementiev.
Membrilor destituiti nu le-am ascuns c eu condamn toat tactica folosit de ei n criza si
falimentul lui Novi mir. Asa i-a si fost
346
relatat lui Tvardovski reactia mea (snt convins c de ctre Laksin), dar fr toate aceste
motivri pe care le-am dat adineaori.
si din nou pentru a cta oar? fragila mea prietenie cu Tri-fonci s-a dizolvat n neant. Sub
apsarea acelorasi cizme care ne striveau pe amndoi, am tcut si eu, si el fiecare n ungherul
lui.
Singurtatea mea, de altfel, nu era singurtate, ci cadrul n care am lucrat din plin la August. si
faptul c am rmas pe dinafar Uniunii Scriitorilor nu m-a fcut s-mi pierd din vigoare, si faptul
c am rmas fr revist nu mi-a redus capacitatea de creatie; dimpotriv, rezultatul n-a fost altul
dect acela c m simteam mai independent si mai puternic nemaiavnd de-acum cui s dau
socoteal, nemaifiind legat prin nici un fel de consideratii accesorii. Der Starke ist am mchtigsten
allein1, cnd n-are aliati slabi, cel singur are minile mai libere.
Dar singurtatea lui Trifonci era plin de amrciunea de a fi fost trdat, dup cum simtea el, de
toti: ani de zile se sacrificase pentru toti, dar pentru el, n prezent, nimeni nu voia s se sacrifice:
colaboratorii si nu prseau revista Novi mir, numai ctiva autori demisionaser. Toat aceast
zarv cu redactia din umbr", cu nentreruptele discutii din cadrul acesteia pe tema a ceea ce se
fcea n cadrul celei reale, nu avea s aib alt rezultat dect acela de a-1 exaspera si de a-i
agrava boala perfid la originea creia se aflau vexatiunile ndurate.
La un moment dat, aprarea lui J. Medvedev2, arestat ntre timp, ne-a apropiat din nou, chiar
dac toat aceast chestiune a rmas ntre noi. Eu, ca de obicei, am scris pentru samizdat, dar
Trifonci s-a dus la spitalul psihiatric din Kaluga (trecnd prin fata dacei mele de la Rojdestvo pe
care n-avea s-o descopere niciodat, pe care n-avea s-o vad niciodat), unde, vzndu-1, acei
medici cli au rmas cu gura cscat.
Se apropia jubileul celor saizeci de ani ai lui A.T., ceea ce oferea ocazia unui nou schimb de
salutri. Eu i-am trimis o telegram cu urmtorul continut:
1 Vnjosul de e singur, cel mai tare este"citat din Wilhelm Teii de Schiller. (N.t.)
2 J. Medvedev a fost arestat la el acas n ziua de 29 mai 1970 si internat ntr-un spital psihiatric
de unde interventiile prietenilor si sovietici si strini au reusit s-1 scoat dup nousprezece
zile. (N.t.)
347
Dragul meu Trifonci! V urez viat lung, reusite exceptionale, fericit inspiratie creatoare n anii
maturittii! Cel care n dispute si dezacorduri permanente v iubeste cu statornic tandrete, al
dumneavoastr recunosctor, Soljenitn."
Se spune c s-a bucurat foarte mult la primirea telegramei mele, c s-a nchis cu ea n cabinet. Ar
fi putut si s nu-mi rspund, cci pentru srbtorit asta nu este o treab usoar. Dar el mi-a
rspuns:
ti multumesc, drag Aleksandr Isaevici, pentru frumoasele cuvinte ce mi-ai adresat la a saizecea
mea aniversare. Desi vederile noastre nu coincid, eu cu statornicie te iubesc si te pretuiesc ca
artist. Al dumitale, Tvardovski."
si, avnd n vedere relatiile noastre, probabil c peste cteva luni ne-am fi rentlnit. Eu i-am trimis
o scrisoare cerndu-i permisiunea de a-i arta, n octombrie, romanul pe care-1 terminasem.
stiam c asta o s-i fac plcere.
Dar nu mi-a rspuns. si s-a aflat c avea cancer (si c i se ascundea acest lucru). Cancerul este
partea tuturor acelora care, vexati si oprimati, se aprind si-si fac snge ru. Strmtorarea, oamenii
o suport, dar suprarea le scurteaz viata, n felul acesta, la noi, multora li s-a scurtat viata:
dup un esec n plan social nu trece mult timp si te trezesti c persoana n cauz nu mai este
printre cei vii. Oncologii sustin c celulele canceroase dormiteaz toat viata n fiecare dintre noi,
dar c ele intr ntr-un proces de crestere ndat ce, s zicem, spiritul... ncepe s se clatine.
Numai constitutia lui robust i-a permis lui Tvardovski ca, n ciuda tuturor greselilor grosolane ale
medicilor de la Kremlin, s mai triasc nc multe luni de zile, fie si n asteptarea mortii.
Exist multe modalitti de a-i ucide pe poeti. Tvardovski a fost ucis prin aceea c i s-a retezat firul
care-1 lega de Novi mir.
Februarie 1971 Jukovka
COMPLETAREA A TREIA
Decembrie 1973
NOBELIANA
Nobeliana" nu este o inventie de-a mea, este scurta adres tele-orafiat a Fundatiei Nobel
(Nobelianum); s-a mpmntenit ns obiceiul ca aceast denumire s se dea oricror triumfuri
prelungite, oricror pregtiri somptuos-orchestrale. Cu mine triumful n-a fost triumf, chinul n-a fost
chin, dar aceast pregtire febril s-a ntins pe parcursul a doi ani ntregi.
Ce reprezint atribuirea premiului Nobel unui scriitor dintr-o tar liber? Un triumf national. si
pentru scriitorul nsusi? Cucerirea unei cote, trecerea ntr-o nou etap a vietii. Camus spunea c
el nu era demn de asa ceva, Steinbeck c, de bucurie, era gata s rag precum un leu. (Ce-i
drept, Hemingway avea alte treburi dect s se lase acaparat de o asemenea bagatel; el a
rspuns c era mai interesant s scrii cartea pe care o ai n proiect ceea ce este de asemenea
adevrat, chiar dac n aceasta este si un pic de cochetrie.)
Dar ce este premiul Nobel pentru un scriitor din tara comunismului? Sau o ncercare nereusit;
sau o comoar ce nu poate fi atins; sau o palm rusinoas.1 Aceast situatie se explic prin
aceea c, n tara noastr, puterea nssi si nimeni altcineva a fcut ca, nc din zilele tineretii ei
sngeroase, s intre toat literatura beletristic n jgheabul politic, cioplit cu toporul, nici mcar dat
la rindea pre-
1 A. Soljenitn face succesiv aluzie la cei trei laureati rusi ai premiului Nobel pentru literatur care
1-au precedat. Bunin, 1933, preferat n defavoarea lui Gorki, candidat propus de sovietici; dar
Bunin tria deja n emigratie; Pas-ternak, 1958, care n-a putut s mearg la Stockholm ca s-si
primeasc pretul; solohov, 1965, propus de sovietici pentru un roman care l celebra de apt pe un
dusman al bolsevicilor, pe un ofiter cazac; candidatura lui solohov, e spune Soljenitn, a fost
retinut de suedezi pentru considerente care nu erau strine politicii: triumf putin mgulitor pentru
laureat. (N.t.)
349
cum acelea care se fabricau din trunchi de lemn verde pe santierul canalului de la Marea Alb.
Puterea nssi le-a bgat n cap scriitorilor c literatura este o parte a politicii, puterea nssi
(nceptKj cu Trotki si Buharin), prin vocea rgusit a politicii, emitea toate aprecierile n materie
literar si a blocat astfel orice posibilitate de a judeca si n afara cadrului oficial. si de aceea
atribuirea premiului Nobel unui scriitor de-al nostru este perceput mai ales ca eveniment politic.
De la Stockholm era imposibil, n anii '20, '3Q '40, s se discearn, prin viscolul vrjitoresc, cine
era scriitor autentic la noi. si primul rus care a primit acest premiu a fost emigrantul Bunin care,
fr s cunoasc cenzura si constrngerea, si-a publicat operele n strintate exact n forma n
care le scrisese. Dar se ntelege, un asemenea premiu, o institutie care atribuia asemenea
premii, nu putea suscita n URSS dect injurii si dispret. S-a decis o dat pentru totdeauna c
aceste premii nu fac nici ct o ceap degerat, c ele nu merit nici mcar o mentiune cu
caractere mici n ziare. In schimb, premiilor Stalin li se rezervau coloane ntregi de pagini de ziar.
si noi toti aproape c uitaserm c mai exist premiul Nobel. si deodat, dup douzeci si cinci
de ani, Academia Suedez ajunge cu reflectoarele ei la Pasternak si hotrste s-1 premieze. Se
stie ct s-au mniat pe chestia asta partidul comunist (Hrusciov), Komsomolul (Semiceastni) si
ntregul popor sovietic. si undele seismice ale acestei mnii au lovit asa de tare n fundamentul
Academiei Suedeze nct aceasta s-a vzut obligat s se reabiliteze n ochii omenirii progresiste,
si ct mai repede. si res-pectnd termenul de sapte ani pe care-1 impunea decenta, a decernat
premiul de data aceasta unui al treilea compatriot de-al nostru dar cui si pentru ce? Pentru o
carte creia compatriotul nostru n-a putut s-i confirme niciodat paternitatea, pentru o carte
publicat deja cu o treime de secol n urm si apreciat pentru valoarea ei nc nainte ca Bunin
s-si fi primit premiul.1 Pentru c numele lui solohov era pe placul regimului sovietic, Academia
Suedez s-a grbit s-i perie putin pe oficialii de la Moscova. si aceast grab, si aceast
ncetinire, si tot acest mod de netezire a asperittilor, si satisfactia de partid si de stat a alor
nostri, toate acestea au lsat pe cel de-al treilea premiu o amprent eminamente politic.
' Rste vorba de Pe Donul linistit de solohov. Primul volum al acestei crti blicatn 1928. (N. t.)
350
Academia Suedez era acuzat tot timpul c face politic. L-trii nostri erau aceia care fceau
totul pentru a ne pune n impo-sibilitate de a-i face o alt caracterizare institutiei respective. Asa
e-a ntmplat si cu cel de-al patrulea premiu, si dac Rusia nu se trezeste, aceeasi soart o va
avea si al cincilea.
si ntruct nici savantii nostri care primiser acele premii venite de dincolo de Marea Baltic nu
erau teribil de multi, numele lor nu era pomenit aproape niciodat; pn la furtuna pastemakian
rari erau aceia care stiau c aveam si noi asemenea laureati. Eu am aflat acest lucru, nu-mi aduc
aminte exact de la cine, cred c de la cineva din lagr. si, n spiritul care se cultiv pe meleagurile
noastre, am luat pe loc o decizie sut la sut politic: voi face cutare si cutare lucru pentru
viitoarea mea Lansare. Mare lansare, dar, deocamdat, eu nu snt n stare s realizez nici mcar
una mic. Desigur, n-am nici un chef s rmn n exclusivitate un autor de opere postume; vreau
s public ct snt n viat, apoi pot s mor linistit! Dar, din fundul lagrului, acest lucru prea un vis
irealizabil: unde s gsesc aceast posibilitate ct snt n viat? Doar n strintate. Dar si dup
lagr voi fi un vesnic surghiunit: acolo nici nu voi ajunge, nici nu voi putea s-mi trimit operele.
Totusi, n perioada surghiunului meu, am reusit s-mi ascund ntre copertile unei crti (cu piesele
lui B. Shaw, n englez) toate lucrrile din timpul ct am fost detinut n lagr. Acum, cineva care ar
pomi ntr-o cltorie la Moscova, ar putea, ntlnind acolo pe strad un turist strin, s-i strecoare
acestuia scrierile mele; si acesta, evident, le va lua, lesne le va scoate din tar, va descoperi
despre ce este vorba, le va prezenta unui editor care va fi bucuros s-1 publice pe necunoscutul
Stepan Hlnov (pseudonimul meu) si... Lumea, binenteles, nu va rmne indiferent! Lumea
se va ngrozi, lumea se va mnia, ai nostri se vor speria si vor desfiinta Arhipelagul.
Dar n-aveam pe cine s rog s le duc la Moscova; n anii aceia eram singur-singurel si
moscovitii nu veneau n vizit la noi, la Kok-Terek.1
ns n 1956, cnd m-am dus eu nsumi la Moscova si am ncercat s gsesc vreun turist
occidental cruia s-i pasez cartea, am
' Trgusor din Kazahstanul de Sud unde autorul a fost surghiunit la iesirea din lagr. (N.t.)
351
constatat c fiecare turist era nsotit de un traductor de la securitatea statului. si apoi, acest gnd
uimitor la un fost detinut: pe acesti turisti asa de bine hrniti, spilcuiti, ncntati de veselul I0r voiaj
prin Uniunea Sovietic de ce s-i pui n situatii neplcute?
si am plecat la Torfoproduct, apoi la Riazan, ca s lucrez mai departe. Mai departe si mai
multe voi scrie, si mai tare m vor putea zglti. Dar exist si lucruri mai nfricostoare ce mi se
pot ntmpla: un mai mare volum nc risc s piar fr s fi fost vreodat artat cuiva. Un singur
pas gresit si totul este pierdut. Timp de zece ani, timp de douzeci de ani, s tii acest secret n
tine . si la un moment dat s transpire ceva pe undeva, s se afle ce si cum: poti s pui cruce
ntregii tale vieti si tuturor secretelor si vietilor celorlalti ncredintate tie.
n 1958, pe cnd eram profesor la o scoal din Riazan, ce mult l invidiam pe Pasternak: iat cui i-
a revenit soarta la care visam eu! El este cel cu care se va mplini acest vis! Va pleca imediat
mi ziceam eu, dar cum si va rosti discursul, dar cum si le va publica pe toate cte le mai are, pe
toate cte le ascunde si pe care nu putea s le riste atta timp ct tria aici! Este clar c nu pleac
pentru trei zile. Este clar c nu i se va permite s se ntoarc, dar, ntre timp, el va schimba
ntreaga lume si ne va schimba si pe noi si va reveni, dar ca nvingtor!
Dup scoala lagrului, eu, o declar sincer, nu eram n stare s-mi imaginez posibilitatea ca
Pasternak s aleag un alt mod de a actiona, s urmreasc alt scop. Eu l msurm cu arsinul
propriilor mele scopuri, dup criteriile mele si mi venea s intru n p-mnt de rusine pentru el
de parc ar fi fost pentru mine: cum era posibil s te sperii de niste invective gazetresti, cum era
posibil s cedezi n fata amenintrii cu expulzarea, si s te njosesti implo-rnd guvernul si
mormind nu stiu ce despre greselile si rtcirile" tale, despre vinovtia ta personal" implicat
n romansi s-ti renegi propriile tale idei, spiritul tu numai ca s nu te expulzeze? si apoi
acest prezent glorios" si mndria pentru epoca n care triesc", si, binenteles, credinta n
viitorul luminos", s1 astea nu le debiteaz vreun profesor la vreo universitate de provincie, ci
Nobelul nostru n fata lumii ntregi, nu-i asa? Nu-u, sntetn niste neseriosi!... Nu, dac te cheam
la lupt, si nc n asemenea mprejurri exceptionale, du-te si te pune n slujba Rusiei! Eu 1-affl
condamnat cu cea mai mare severitate, negsindu-i nici o scuza.
352
Locotenentul major Soljenitn aplecat asupra manuscrisului Povestii feminine. La siparia, ntr-un
adpost subteran, febr. 1944
Detinutul Soljenitn la construirea unei case la bariera Kaluga. Moscova, iunie 1946
saraska Marfino", locul unde se petrece actiunea romanului Primul cerc. Detinutul Soljenitn a
lucrat la saraska din 1947 pn n 1950
Matriona Vasilievna Zaharova n poarta casei ei din Miltevo, regiunea Vladimir. La Miltevo, A.I.
Soljenitn a locuit si a lucrat ca nvttor din august 1956 pn n iunie 1957
Casa din Riazan (aleea Kasimovski), unde A.I. Soljenitn a locui1: din iulie 1957 pn. n februarie
1966
n exil. Kok-Terek, 1954
nvttorul exilat prednd o lectie de mate- t matic. Kok-Terek, primvara 1954
W **
din chirpici la marginea Kok-Terekului, strada Pionerskaia, unde exilatul oiienit,n a iocuit din
septembrie 1953 pn n iunie 1956
n curtea casei din aleea Kasimovski, la o msut improvizat. Aici a fost scris Ivan Denisovici.
Riazan, mai 1958
N.A. Resetovskaia si A.I. Soljenitn. Vara 1962
\
Aleksandr Trifonovici Tvardovski. Februarie 1964. Foto V.S. Lebedev
N.S. Hrusciov si A.T. Tvardovski la Pitunda. Foto V.S. Lebedev
Vladimir Semionovici Lebedev
Cu Kornei Ivanovici Ciukovski la dacea acestuia de la Peredelkino
A.I. Soljenitn cu Boris Andreievici Mojaev. Solotcea, 1963
Intlnire-interviu
cu S. Komoto
(al doilea din stnga).
Moscova 1966
Colegiul de redactie al lui Novi mir. Pe scaun (de la stnga la dreapta): B.G. Zaks, A.D.
Dementiev, A.T. Tvardovski, A.. Kondratovici, A.M. Mariamov. n picioare: M.N. Hitrov, V.I. Laksin,
E I. Doros, I.I. Vinogradov, LA. Sat. Februarie 1970
Jores Aleksandrovici Medvedev la A.I. Soljenitn la Rojdestvo-pe-Istia. 1968
Veronika Valentinovna Turkina si Iuri Ghenrihovici stein
Viaceslav Vsevolodovici Ivanov cu tatl lui, Vs. Ivanov, la Peredelkmo. 1963
hri Titov si A.I. Soljenitn alturi de Aleksandr Men. Skorotovo lng Zvenigorod, septembrie 1968
n gara de la Vologda. Iulie 1969
La capela Artemie cel Drept lng satul Verkola, regiunea Arhanghelsk. Iulie 1969
Csuta cu grdin
a lui A.I. Soljenitn la
Rojdestvo-pe-Istia
Igor Rostislavovici safarevici
Heinrich Boli
Galina Pavlovna Visnevskaia si Mstislav Leopoldovici Rostropovici
La funeraliile lui Tvardovski. Mria Illarionovna Tvardovskaia, Iun stein, A.I. Soljenitn. Moscova
decembrie 1971
F"?
Andrei Dmitnevici Saharov
Elena Aleksandrovna si Nikolai Ivanovici Zubov. Kok-Terek, 1956
A.I. Soljenitn cu sotia si fiul Ermolai
Anatoli lakovlevici Kuklin
Irina Valerianovna Kuklina
Gheorghi Pavlovici Tenno
Natalia Konstantinovna Tenno
Cu Nikolai Andreevici Semionov la Riazan. 1957
Susanna Lazarevna si Veniamin Lvovici Teus
Natalia Milievna Anicikova
Arnold Suzi cu fiica Heli
Nadejda Grigorievna Levitskaia
Elizaveta Demsovna Voronianskaia (Q")
nc de tnr am considerat ntotdeauna c este de neiertat si de ne--nteles s-ti pui simpatiile
personale mai presus de datorie, cu att mi mult pentru un zek experimentat ca mine. (Nimeni nu
mi-ar fi bgat n cap atunci c Pasternak deja publicase, c deja vorbise cjj acel discurs de la
Stockholm ar fi putut s fie la fel de nein-cisiv ca si justificrile lui din ziare.)
Eu cu att mai clar ntelegeam, concepeam o idee n legtur cu care voiam s-i smulg viitorului
niste asigurri: mie acest premiu mi este de trebuint! Ca o etapa n cucerirea unei pozitii, n
desfsurarea btliei! Cu ct l voi primi mai devreme, cu ct m voi consolida mai mult, cu att mai
tare voi lovi! Cu sigurant, voi actiona atunci ntr-un mod cu totul opus celui al lui Pasternak: cu
temeritate voi accepta, cu temeritate voi pleca, voi tine discursul cel mai temerar. Asta nseamn
c mi vor bara drumul de ntoarcere, n schimb, eu voi publica totul] Voi spune totul] Voi folosi
toat dinamita acumulat ncepnd de la boxele de la Lubianka, trecnd prin scoaterile la raport n
lagrele de step n plin iarn, n numele tuturor celor sugrumati, al tuturor celor mpuscati, al
tuturor celor morti de foame, al celor morti de frig! S m ridic pn la tribuna premiului Nobel
si s provoc deflagratia! C-mi atrag pentru toate aceste fapte osnda unei vieti de proscris nu
este un pret prea mare! (De altfel, practic, m vedeam ntors dup un mic numr de ani.)
La drept vorbind, Ivan Denisovici, asupra cruia se aruncase ntreaga lume, vaznd n el, din
partea lui Hrusciov, un gest politic de senzatie, nu altceva (travestit n englez la Moscova de
lingul si crpaciul R. Parker), nu m apropiase prea mult de premiul Nobel. Totusi, n forul meu
interior, amestecnd proiecte si presentimente, nu stiu prea bine de ce, eu credeam n acest
premiu si-1 asteptam ca pe ceva care nu putea s nu vin. si aceasta n ciuda faptului c
Pasternak, prin renuntarea lui si apoi prin moartea lui, care urmase curnd, nchisese drumul care
i-ar fi permis laureatului urmtor s vin din Rusia s ia premiul: cum s mai acorzi rusilor un
premiu care-i omoar?...
si anii treceau, si eu continuam s-mi scriu operele, dar de publicat nici vorb... asa ceva era de
natur s te pun cu capul pe butuc; era din ce n ce mai greu s te dosesti si din ce n ce mai
suprtor s le blochezi accesul la oameni dar ce iesire putea s aib un swiitor subteran?...
369
n toti acesti ani am nutrit o convingere pe care nu mi-am schirn-bat-o asa m formasem n
lagr, asa gndeam mpreun cu prietenii mei de lagr: valorificnd ceea ce ne nvtase viata de
ocnasi, lovitura cea mai puternic trebuia s-o aplicm atmosferei sttute de la noi, dar atacnd de
acolo. Atunci, tot arsenalul meu mi-ar fi la ndemn, nici un cuvnt n-ar mai fi ascuns, deformat,
stlcit. mi nsusisem att de temeinic aceste idei, nct n 1968, cnd Alia (Na-talia Svetlova)1,
stupefiat, a ncercat din rsputeri s m determine chiar s mi le schimb, a fost rndul meu s
rmn stupefiat. Ea sustinea c, plecate de acolo, toate cuvintele mele vor ricosa de crusta de fier
care s-a format pe trupul trii noastre si c, atta timp ct eu m aflu n interior, masa poroas si
receptiv le absoarbe, com-pletnd si rotunjind ceea ce n-a fost spus deloc sau a fost spus numai
aluziv. Pentru mine era clar: ea judeca asa pentru c nu cunoscuse viata de lagr.
Totusi, ea nu era pentru mine un interlocutor ntmpltor, ntlnit o singur dat. Ctre 1969 am
hotrt s-i las ei toat mostenirea mea, tot ceea ce scrisesem, si redactrile definitive si cele
intermediare, schitele, notele, copiile, materialele auxiliare, tot ceea ce ar fi fost pcat s fie ars;
ct priveste posibilitatea de a le pstra, de a le transporta, de a le memora, de a tri n postur de
conspirator capul meu nu mai era suficient pentru asa ceva, nu mai erau suficiente nici fortele,
nici timpul, nici locul. Tocmai trecusem atunci de cincizeci de ani si aceast dat marcase o nou
etap n activitatea mea: nu mai scriam despre lagre, terminasem totul; acum m astepta o
lucrare urias cu totul nou un roman despre anul 1917 (care, cum credeam eu la nceput,
avea s-mi ia zece ani). Ajuns n acest punct, era timpul s dispun n legtur cu tot trecutul, s
fac un testament si s iau msurile necesare pentru ca toate acestea s se pstreze si s se
realizeze chiar si fr mine, chiar si independent de mine, prin contributia unor mini de
mostenitor, ferme si credincioase, si a unui cap care s mprtseasc vederile mele. Pentru
mine, faptul de a fi gsit toate acestea strnse buchet, era o fericire, era o usurare si, pe tot
parcursul lui 1969, ne-am ocupat de acest transfer de probleme. Tot atunci am gsit mpreun
modalitatea de a-i da procur avocatului Heeb pentru a-mi apra interesele n Occident si pentru
a ne crea un punct de sprijin n stri-
1 A doua sotie a lui Soljenitn. (N. t.)
370
ntate, apt s ne fie filial si prelungire n eventualitatea c am disprea si unul, si cellalt. si un
canal" sigur pn acolo pentru comunicare n ambele sensuri. Pe neauzite, pe nevzute,
ntreprinderea mea literar se transforma n lucrri de fortificatie.
n conditiile acestei activitti, chestiunea de a sti unde voi fi si ce se va ntmpla cu minepeste
un an, peste doi ani nu avea deloc un caracter teoretic; ea conditiona, la fiecare pas, decizia
ce urma a fi luata, n plus, mai existau si alte planuri, foarte concrete: nc din 1965 m preocupa
ideea unei reviste cnd pentru viitor, ntr-o Rusie liber, cnd n samizdat si ncepnd din
prezent. (Subtitlu: Revist de literatur si de problematic social", cu sectii avnd ca obiect
proza, critica n materie de literatur si art, istoria Rusiei din secolul al XX-lea, omenirea si
contemporaneitatea, organizarea viitoare a Rusiei, revista crtilor.) n vara lui 1969, instalat
mpreun cu Alia la Krasni Rucei pe malul Pinegi, am elaborat mpreun un sistem foarte
complex pentru a edita revista, n cadrul acestui sistem, ea urma s fie publicat aici n samizdat
(un serviciu de difuzare o redactie mai subteran, n activitate o si mai subteran redactie
ocult, gata s preia treburile dac redactia n activitate se prbuseste si gata s-si creeze o a
doua redactie ocult); n ce m priveste, eu voi fi poate aici, poate si acolo, dar, si n acest caz,
semnez revista (colaborez de-acolo). Totusi, n timp ce puneam la cale toate aceste lucruri, ne
reuseam s ne ntelegem n problema capital: Alia socotea c trebuie s triesti si s mori n
patria ta, indiferent de ntorstura pe care ar lua-o evenimentele, iar eu, ocnasul perfect, mi
ziceam c n-au dect s moar ei, imbecilii, eu opera vreau s mi-o public n timpul vietii. (A tri si
a publica totul n Rusia era atunci ceva prea riscant, ceva imposibil.)
Ca o ironie a sortii, tocmai n aceste zile Anatoli Kuznetov a fugit n Occident. stirea ne-a parvenit,
prin tranzistor, la Pinega. A fost panic mare la vrf; el jubila ns, creznd poate c de-acum o s
schimbe tot cursul istoriei. Ole! Greseal de transfug, extrapolare a proportiilor. si mai ales: aici la
noi, n URSS, n clasa cultivat, aproape nimeni nu 1-a aprobat, si nu numai pentru supusenie
tat de KGB, pentru jocul de-a turntoria, ci si pentru nsusi faptul c-a fugit: el a tras numrul
cstigtor! Unui om oarecare, hr-turt, i se poate ierta; dar unui scriitor? Atunci ce fel de scriitor
de-al mai esti tu? Noi sntem oameni irationali: rtcim zeci de
371
ani si lipim prin zoaie, bombnim c lucrurile merg prost. si nu ne dm osteneala s ne
despotmolim. Dar dac unul reuseste s se deznoroieze si-si ia lumea n cap, ncepem s
strigm: Trdtorul! nu mai e de-al nostru!" (Totusi, n curnd situatia s-a schimbat radical: ndat
ce s-a deschis ct de ct supapa emigrrii nu putini scriitori au plecat spre alte zri, iar clasa
cultivat a ncetat s mai condamne acest fapt.)
si cum gndea guvernul? Snt convins c la fel ca si mine. Ct snt aici, snt n cusc nu-i sperii
dect pe jumtate, oricnd pot fi clcat n picioare. Dar de-acolo i ngrozesc, reusesc (atta
tirnp ct nu mi-au nfipt un cutit n spate, ct nu m-au otrvit, ct nu mi-au tras un glont n cap, ct
nu m-au aruncat dintr-un tren n miscare)1, reusesc s aduc la lumina zilei tot ceea ce au
camuflat ei timp de o jumtate de secol! si dup ce le voi trage aceste bice pe spinare, viata o
s le devin imposibil sau or s arate ca niste epave (asa mi se prea mie).
n timpul lui Stalin, conceptia era urmtoarea: toti cei care nu erau de acord trebuiau legati
fedeles. Dar, se vede treaba, n ultimii ani, unele adieri noi rzbiser chiar si prin calota groas a
craniilor lor obtuze: ntemnitarea lui Siniavski si Daniel a provocat un scandal international la care
autorittile nu se asteptaser; ndat ce 1-au expediat pe Tarsis n strintate, toate s-au linistit,
neplcerile au ncetat. (C eu nu eram chiar Tarsis, asta depsea puterea lor de ntelegere.) si
iat c Diomicev, n convorbiri n tete--tete ca acelea pe care le avea cnd cu un scriitor, cnd cu
altul, ncepuse s trncneasc:
l vom trimite pe Soljenitn n strintate, la stpnii lui, s vad paradisul capitalist o s se
ntoarc de-a busilea acas.
Mi s-a povestit despre acest lucru, nu i-am dat important. Procedeu obisnuit al Aghitprop-ului,
mi-am zis. Deodat, la zece zile dup perdaful pe care 1-am tras secretariatului Uniunii
Scriitorilor, n seara de 25 noiembrie 1969, deschid la Vocea Americii" si aud: Scriitorul Soljenitn
este expulzat din Uniunea Sovietic." (Ei au transmis eronat informatia din Ligazeta de a doua
zi.)
Asta se ntmpla la dacea lui Rostropovici, n primele luni ale sederii mele acolo; tocmai m
aranjasem. M-am ridicat n picioare. Aproape c m-au trecut fiorii. Poate c peste cteva ore
peste
1 Aluzie la asasinarea unor personalitti ruse rmase n Vest. (N.t.)
372
cte anume? vin s m ridice. Pentru manuscrise, pentru materiale* pentru crti pe loc
trebuiau inventate multe, nemsurat de tnulte! Degeaba te pregtesti toat viata, totdeauna ceva
te poate lua pe nepregtite. Am iesit s m plimb pe micile alei ale pdurii. Era o sear
neobisnuit pentru anotimpul n care ne gseam: cald, umed, ntunecoas, punctat de un vnt
ameninttor. M plimbam, mi ncrcm pieptul cu aer proaspt. si nu m suprindeam nici de
lupte sfsiat, nici de ndoieli framntat: totul se derula dup un plan prestabilit.
Una dintre figurile mele preferate este tareviciul Gvidon al lui Puskin.1 Pruncul trebuia s moar.
Ca s fie siguri c asa se va ntmpla, 1-au bgat mpreun cu mama lui ntr-un butoi bine c-
lftuit pe care 1-au aruncat n valurile mrii. Dar butoiul nu s-a scufundat. Pruncul de-o schioap
crestea din or-n or. La un moment dat, se opinti putin, se ndrept de spate,
Sparse fundul si iesi afar!
pentru a esua, ce-i drept, pe un trm strin. Iesi singur si, s notm, si scoase mama la lumin.
Nu este necesar ca imaginea s se potriveasc pn la detaliul trmului strin, si nemsurat de
mare este onoarea de a-ti repune n libertate Mama, dar c fundul butoiului prie sub tlpile
mele si doagele se rostogolesc peste mine, iat ce simt de ctiva ani. Singurul neajuns este c eu
n-am prins momentul precis cnd tocmai am desfundat butoiul; faptul deja s-a consumat? n chiar
momentul cnd excluderea mea din Uniunea Scriitorilor s-a transformat ntr-o nfrngere
rsuntoare pentru prigonitorii mei si ai nostri? Cnd zidul de treizeci si unu de scriitori occidentali,
manifestnd unitatea literaturii mondiale, a declarat ntr-o scrisoare publicat de Times c nu va
permite nimnui s se ating de mine? Sau asta este nc problem de viitor? si acum cnd scriu
este nc problem de viitor?
Ceva din pritul sta a ajuns si la urechile acestei instante care a ndrznit s ngenuncheze
Cehoslovacia, dar nu pe mine; vreo aschie ascutit din aceast lemnrie crpat a zburat pn la
ei cci nu m expediau n strintate, nu (peste o or mi s-a adus Litga-zeta de a doua zi; era
un exemplar subtilizat din redactie), ci singurul gest pe care-1 fceau era c m invitau, mi
permiteau s plec,
n povestirea n versuri tarul Saltan. (N.t.)
373
Dar asta-i alt combinatie. Dac ar fi fcut propunerea asta zek-ului oropsit de la Ekibastuz, o
clip n-as fi stat pe gnduri. Dar omul care eram astzi, s i se fac o asemenea propunere? Le-
arn rspuns rspndind prin Moscova un cuvnt", ca samizdat oral:
Ei mi permit s-mi prsesc casa printeasc, o, ct snt de binevoitori! Ei bine, si eu le permit
lor s plece n China.
Ei m-au gratificat cu o nteptur ntr-o revist. Apoi n alta. n Occident, asta a avut un ecou
minunat. si norvegienii, oameni cu spirit inflexibil, singurii din Europa care un minut n-au iertat si
n-au uitat invadarea Cehoslovaciei, mi-au propus chiar un azil la ei, resedinta de onoare a
Norvegiei. Era vorba de resedinta care se atribuia unui scriitor sau unui artist. Soljenitn s-si
instaleze n Norvegia masa de scris!" Mi-am petrecut cteva zile n aceast atmosfer. O tar se
oferea ea nssi s-mi fie a doua patrie, gata s m primeasc la ea cu bratele larg deschise.
Nordul. Iarna, ca si n Rusia. Uneltele trnesti, vesela de lemn, ca n Rusia.
Pauz. Sferele nalte se linistiser. si eu tceam.
Nu este usor de abandonat proiectul ambitios al unui zek; operele nepublicate si strig vointa de
a tri. Dar, lund contururi triste, crestea si o alt idee nscut n mijlocul umilirilor vietii de lagr:
am ajuns noi s ne confundm asa de tare cu broastele sau cu iepurii nct s trebuiasc s
fugim de toat lumea? De ce trebuie s le cedm cu atta usurint pmntul nostri/! Cci ncepnd
din anul '17, noi cedm totul, toat lumea cedeaz totul pare mai usor asa. Cti au czut deja
n aceast eroare au supraestimat fortele celorlalti, le-au subestimat pe-ale lor. Dar au existat
oameni ca Ahmatova, ca Palcinski, care n-au plecat, n 1923, acestia au refuzat s semneze
declaratia care le-ar fi facilitat emigrarea.1
Sntem noi chiar asa de slabi nct s nu putem lupta aici! n orice caz, autorittile luau deja n
calcul ideea de a se debarasa de indezirabili expediindu-i n strintate idee a lui Dzerjinski si
a lui Lenin, plan stabilit pentru noua, a treia" emigratie, lucru pe care noi nici nu puteam s ni-1
imaginm atunci, la sfirsitul lui 1969-n-ceputul lui 1970. La diverse seminarii secrete se striga n
gura mare: Soljenitn, duc-se din tara noastr!" Totdeauna informat
1 La sfrsitul lui 1922 si la nceputul lui 1923, un numr de intelectuali si de artisti au fost expulzati
din Rusia, conform ordinelor lui Lenin care vedea n ei niste contrarevolutionari. (N.t.)
374
naintea celorlalti, Louis se nfiinta pe la receptiile corpului diplomatic, fcea oferte personalittilor
occidentale: Nu-i asa c o s-1 invitati pe Soljenitn s tin conferinta?" Dar o s-i dea voie
s plece?" ntrebau ei mirati. O s-i dea-a!"
Dar, public, nu se spunea nimic n plus. Criza mea de toamn, care se cam prelungise, prea s
fi trecut. Nu m-au expulzat de la dacea lui Rostropovici, unde locuiam fr nici o form legal,
fr viza militiei si, pe deasupra, si n zona guvernamental, de unde oricine te poate scoate la o
simpl ridicare a degetului mic; n acest refugiu al meu nu m-au controlat, nu m-au deranjat. si
putin cte putin m-am reechilibrat interior si exterior, am grbit lucrul la Au-gust-\\\ meu si, n tot
acel an '70, as fi tcut ca pestele, un piuit n-as fi scos... dac n-ar fi avut loc, la nceputul verii,
nefericitul incident cu Jores Medvedev. Tocmai n acele luni, cnd terminam prima redactare si o
ncepeam pe a doua, cnd trebuia s se contureze reusita sau nereusita ntregii forme a lui R-17;
si era asa de necesar s fie o reusit! Dac era nevoie de o relatare sistematic si consistent,
apoi aceasta era tocmai despre revolutie: cci n curnd, de pe ambele prti ale baricadei, se va
ntreprinde escamotarea ei, astfel c nici un om al condeiului nu va mai reusi s afle adevrul.
Niste prieteni, care ncercau s m descurajeze, mi-aduceau argumente logice privind ursita
scriitorului.
Dar aici nu mergea s te folosesti de cntarul ratiunii: ndat ncepe s te ard sub tlpi, ti dai
seama c este o tigaie si nu pmn-tul cum s nu ncepi a dansa? Este rusinos s te vrei autor
de romane inspirate din istorie cnd, sub ochii ti, autorittile reprim oameni. Halal autor al
Arhipelagului as fi eu dac n legtur cu prelungirea acestuia pn n zilele noastre as pstra o
tcere diplomatic. Internarea lui J. Medvedev ntr-o cas de nebuni era, pentru intelectualitatea
noastr, chiar mai periculoas dect evenimentele din Cehoslovacia si mai grav din punct de
vedere al principiilor: era propria noastr gtuire. si m-am hotrt s scriu. Primele redactri le-am
nceput pe un ton foarte ameninttor:
AVERTISMENT
(adic i vizam pe ei toti, pe cli. La nceput m ambalez foarte tare, apoi devin mai moderat.)
De-a lungul anilor mei de lagr, am nvtat s-i cunosc si s-i nteleg pe dusmanii omenirii: ei
respect Pumnul si nimic altceva; cu ct i lovesti mai zdravn cu pumnul,
375
cu att esti mai n sigurant. (Occidentalii nu vor ntelege niciodat acest lucru, ei sper mereu s-
i mbuneze prin concesii.) ndat ce deschideam ochii dimineata, simteam n mine o pornire nu s
reiau lucrul la roman, ci s rescriu nc o dat Avertismentul; gndul acesta era mai puternic dect
mine, nu-mi ddea pace nicicum, ncepnd cu redactarea a cincea, formularea s-a mai mblnzit:
I At CUM TRIM [l 4]
n noiembrie 1969 mi se reprosase c, prin repeziciunea cu care srisem s rspund Uniunii
Scriitorilor, mpiedicasem pe fratii mei scriitori si opinia public s-mi ia aprarea, i speriasem cu
vehementa mea. Acum, ca s nu-i dunez lui Medvedev cu aceast vehement, mi-am pus fru,
m-am retinut, i-am lsat pe academicieni s se exprime si numai n ziua de Rusalii, la mijlocul
lui iunie, am dat und verde scrisorii. Pentru afacerea Jores, poate c n realitate ea era de-acum
superflu autorittile se speriaser si fr ea. ns eu aduceam acuzatii grave n legtur cu
casele de nebuni. Chiar dac nu pe Lunt1, pe unii i bgasem totusi n sperieti. Drept urmare, pe
viitor unii vor avea o strngere de inim n fata unor asemenea cazuri.
Scrisoarea aceasta nu mi se putea ierta. si n msura n care exist informatii demne de
ncredere, putem spune c hotrrea cu privire la expulzarea mea din tar a fost luat n aceste
zile de iunie. Fruntatii realismului socialist (n numr de doisprezece dup exemplul apostolilor, se
pare) au pus la cale un demers pe lng guvern. Ei cereau ca aceast canalie de Soljenitn s fie
expulzat dincolo de fruntariile sfintei noastre patrii, n privinta aceasta, ideea nu era deloc nou,
dar, oficial, operatiunea se declansase. Markov si Vo-ronkov, atelaj alert, au transmis chestiunea
la Litgazeta cu, n completare, se spune, decretul deja gata prin care Sovietul Suprem m priva
de cettenia sovietic.
Dar, o dat n plus, masina nu a functionat, undeva o rotit sau un surub nu s-a supus comenzii.
Eu gndesc c rationamentul autorittilor a fost urmtorul: legtura cu povestea lui Jores este
prea evident, prea strns, este jenant s-1 alungm din cauza aceasta, mai amnm chestiunea
dou-trei luni, pn atunci se mai face el vinovat de ceva...
1 Unul dintre psihiatrii" celebrului spital-nchisoare Serbski. (N.t.)
376
jn timpul acesta, Mauriac Dumnezeu s-1 aib n paz! porni1 campania sa menit s m
fac laureat al premiului Nobel. Si din nou tot jocul alor nostri a fost dat peste cap: expulzarea
mea n acest moment ar fi avut aerul unui rspuns ctre Mauriac, ceea ce ar fi fst stupid. si
dac, n caz c as fi primit premiul, m-ar fi expulzat din cauza premiului, ar fi fost la fel de stupid.
si atunci si-au camuflat planul: mai nti s fac n asa fel ca povestea cu premiul s fie
nmormntat, apoi s m expulzeze.
(si eu, n aceast toamn, tocmai terminam, terminam August.)
nmormntrile de acest gen erau la noi specialitatea casei. A fost convocat o important comisie
de scriitori (n fruntea ei, Kon-stantin Simonov cel cu multe fete si liberal nobil persecutat si
conservator venerabil care avea peste tot us deschis). Comisia trebuia s mearg la
Stockholm s lmureasc n manier socialist opinia public suedez care, rusinat, trebuia s
nteleag c nu era bine s fac jocul fortelor ntunecate ale reactiunii mondiale (n Occident nu
exist om care s reziste n fata unor asemenea argumente). Totusi, ca s nu se plteasc niste
diurne de prisos, s-a dat indicatie comisiei s plece la jumtatea lui octombrie, tocmai la termen.
Dar iat c Academia Suedez stabileste ca actiunea s aib loc cu dou sptmni mai
devreme, adic nu n a patra, ci n a doua joi a lunii! Ah, unde n-au nceput s urle ai nostri,
muscn-du-si degetele!...
Pentru mine, 1970 era ultimul an n care premiul Nobel mi mai era necesar, mai putea s m-
ajute. O dat ce-ar fi trecut acel moment, lupta as fi nceput-o de unul singur, fr premiu. Sosise
timpul ca Arhipelagul s explodeze n Occident, ncepusem deja s pregtesc ncetul cu ncetul si
o declaratie public (s-a pstrat prima schit): .. .De ce internarea oamenilor de aici n spitale
psihiatrice nu str-neste indignarea Occidentului asa cum au strnit-o experimentele medicale ale
nazistilor?... i trdm pe morti si ne facem de ocara prin tcerea noastr. Dar va veni o vreme
pentru judecat si rsplat si fie ca aceast carte s-si asume rol de martor..."
Premiul s-a abtut asupra mea ca o ninsoare benefic! A venit ca n acel episod cu Hemingway:
m-a deturnat de la romanul meu, mii mai lipseau doar dou biete sptmni ca s termin
Augustl... De-abia am reusit apoi s-1 duc la bun sfrsit. A sosit! si norocul Weu a fost c a
sosit, de fapt, devreme: 1-am primit atunci cnd prac-"C nu artasem lumii tot ceea ce scrisesem,
ci numai Ivan Denisovici,
377
(r
Pavilionul si Cercul (varianta inofensiv), toate celelalte tinndu-le n rezerv. Acum, de la aceast
nltime, puteam s fac s alunece crtile una dup alta la vale ca niste corpuri sferice, cstignd
pondere prin efectul gravitatiei: cele trei tomuri ale Arhipelagului, Cer. cul-96, Captivii, stiu
tancurile adevrul, poemul despre lagr.
A sosit premiul si a netezit toate erorile anului 1962, erori de tergiversare, de secretomanie.
Acum era ca si cnd acestea n-ar fi existat niciodat.
A sosits-a abtut ca o avalans de apeluri telefonice la dacea lui Rostropovici. De-un veac nu
m mai sunase nimeni acolo - si brusc attea telefoane n cteva minute. O femeie cam
napoiat cam prostat chiar, locuia n camera de serviciu a dacei; la fiecare trit al telefonului,
ddea buzna peste mine, care eram pentru ea vecinul", m prindea de brat si-mi smulgea
receptorul:
Spuneti-mi, v rog, vorbiti cu un corespondent! Numai o clip, s-i reclam pe-stia care nu-mi
dau si mie o locuint!
Ea credea c la captul firului este corespondentul Pravdei, ne-imaginndu-si c exist si alt fel
de corespondenti.
Era norvegianul Per Egil Hegge, un excelent vorbitor de rus, ceea ce rar se mtlneste printre
corespondentii occidentali de la Moscova. Dduse undeva peste numrul meu de telefon si acum
m chestiona: voi accepta premiul? M voi duce la Stockholm?
Am rmas pe gnduri, apoi m-am dus dup creion si hrtie; Hegge putea s cread c m-am
zpcit, n realitate eu mi fcusem un plan: timp de o sptmn s nu reactionez nicicum si s
astept s vd cum vor ncepe ai nostri s latre, de ce se vor lega mai nti. Dar telefonul
corespondentului mi ddea socotelile peste cap. A pstra tcerea, a m eschiva, nsemna deja a
aluneca pe o pant funest. si, dup planul pe care mi-1 fcusem demult, eram hotrt s nu-l
imit n nici o privint pe Pasternak, s procedez n toate invers de cum a procedat el: nu-mi
rmnea dect s declar ferm: Da! Accept! Da, m voi duce negresit, n msura n care aceasta va
depinde de minei (Chestia e c la noi repede te trezesti cu ctusele la mini.) si voi mai aduga
ceva: sntatea mea este excelent si nu m mpiedic de la un asemenea voiaj! (Pentru c, la
noi, toti indezirabilii snt invariabil bolnavi, de aceea nu cltoresc ei.)
n clipa aceea nu m ndoiam defel c am s m duc.
Apoi, n telegrama mea de rspuns ctre Academia Suedez, affl spus: Consider premiul Nobel
ca pe un omagiu adus literaturii ruse
378
, Desigur nu sovietice, se ntelege de la sine) si apstoarei noastre istorii"
Iniediat au nceput s m ncolteasc surprizele. Cci orict ar fi de tiate firele de comunicatie cu
Occidentul, curentul trece totusi 3' Pe c*" indirecte au nceput s-mi parvin diferite semnale. Mai
nti reprosuri: de ce aceast aluzie la apstoarea istorie, o s se spun c mi s-a dat premiul pe
considerente politice! (Dar eu nici n-am nevoie de premiu dac nu se tine seama de aceast
apstoare istorie. Dac istoria noastr ar fi roz, atunci ne-am descurca j gr voi!) Apoi, pe dou
ci ocolite, una si aceeasi ntrebare: n-as vrea eu s evit vlva n jurul cltoriei mele la
Stockholm? n special Academia si Fundatia se tem de manifestatii ostile la adresa mea din
partea unor studenti de tendint maoist asa c n-ar fi mai bine s renunt eu la Grand-Hotel,
unde se cazeaz totdeauna laureatii, si s fiu de acord ca gazdele s m ascund ntr-un
apartament linistit?
Asa deci se pune problema! Care va s zic, drumul de la locul de adunare a efectivului lagrului
la locul de atribuire a premiului I-am parcurs pentru a m ascunde ntr-un apartament linistit din
Stockholm si pentru a m lsa condus n masin n compania unor detectivi, ca s scap de niste
mucosi sclivisiti!
Prin posta paralel, n-am rspuns nimic atunci au nceput s-mi parvin informatii si prin posta
obisnuit: de la Fundatia Nobel, o telegram pe aceeasi tem: noi ne vom strdui s gsim
pentru sejurul dumneavoastr un loc mai linistit si mai discret"; de la Academie, o scrisoare: ei
consider c dumneavoastr nsiv ati dori ca vizita pe care o veti face la Stockholm sa se
desfsoare ntr-o atmosfer ct mai calm", si ei vor face tot posibilul ca s v asigure o cazare
bine protejat. Permiteti-ne s adugm c, n ce-1 priveste, cstigtorul premiului nu este ctusi
de putin obligat s aib contacte cu presa, radioul etc."
Ct mai calm"! nu vreau asa ceva pentru nimic n lume! S nu am contacte cu presa si cu
radioul?" Atunci s m duc la naiba?
Suedezii avuseser curaj pn la un moment bine definitpn a momentul n care deciseser
s-mi atribuie mie premiul. (si ct recunostint le datoram mult, mult, ct ncape ntre cer si
p-fliint!) Dar mai departe de asta, ei nu merg se tem de scandal, se tem de politic.
379
Da, aceasta si trebuie s fie conduita lor, o cere decenta. Dar ere ierul meu de ocnas incorijibil nu
se astepta deloc la aceasta. P0r nesti la drum gnduri duium, poticnindu-te intri n coloan d
cinci, cu minile la spate, si-ti spui: ei acolo nu asteapt dect s ne aud. Dar ei nu asteapt
deloc. Ei decerneaz premiul pentru Hte ratur. si, fireste, nu vor politic. Or, pentru noi, aceasta
nu este politic", aceasta este viat pur si simplu.
Astfel, evolutia lucrurilor urma o linie. Dar, urmnd o alt linje la cteva zile dup anuntarea
premiului, m fulger un gnd: iat momentul cnd pentru prima dat pot s vorbesc cu guvernul,
cum s-ar zice, de la egal la egal. Nu este nimic rusinos n chestia asta-am cucerit o pozitie de
fort si de pe aceast pozitie voi vorbi. Eu nsumi, nimic nu cedez, dar le voi propune lor s
cedeze, s ias decent din ncurctur.
Era clar cui trebuia s-i adresez propunerea: lui Suslov! De ce m-a salutat.el asa de cordial atunci
n foaier, cu prilejul ntlnirii de la Kremlin? Cci unde mai pui c prin apropiere nu era Hrus-ciov,
nu 1-a vzut nimeni din biroul politic nseamn c nu era vorba de o manifestare de servilism.
Pentru ce deci? Expresia unor sentimente sincere? Un liberal conservat n biroul politic?
Ideologul principal al partidului!... Sau se gndea cum s m atrag spre partid?... (Apropo, cu
patru luni nainte, n iulie 1962, tocmai Suslov a fost acela care-1 convocase pe V. Grossman n
legtur cu romanul care-i fusese confiscat: prea mult politic, iar despre lagr dumneata
vorbesti din auzite; cine ns scrie asa, d dovad de superficialitate. Se lsase cu toat
greutatea n fotoliu, era sigur de sine: nu, nu din auzite romanul respectiv nu va aprea
niciodat; a fost nmormntat. si apoi, subit, o asa mare bucurie pentru el: Ivan Denisovici\...)
Asta mi-a rmas ani de zile ca o enigm, ca o poveste niciodat lmurit. Dar nici drumurile
noastre nu s-au mai ncrucisat. si acum, n octombrie 1970, ceva m mpingea ctre el! [15]
Aici ar fi suficient s se dea curs propunerilor mele (amnistierea cititorilor arestati, publicarea fr
ntrziere si vnzarea liber a Pavilionului, ridicarea interdictiei pentru scrierile anterioare, apoi si
publicarea lui August). Dac s-ar lua aceste msuri, s-ar produce o schimbare nu numai n ce m
priveste pe mine, ci si n ce priveste tot climatul literar si, n continuare, nu numai climatul literar.
s1 desi inima arde de nerbdarea de a ntreprinde ceva de anvergura,
380
eva hotrtor istoria totusi se schimb sub actiunea celor care, par-. nj aj politicii pasilor mrunti,
nu sfsie urzeala evenimentelor. Dac ar fi posibil s schimbm lin situatia de la noi, atunci ar
trebui ne mpcm cu aceast idee, ar trebui s-o si materializm. si acest lucru ar fi mult mai
important dect s mergem s dm explicatii Occidentului.
Dar nimic nu s-a clintit. Nu s-a dat niciodat nici un fel de rs-nuns. si, aceast chestiune ca si
n toate celelalte, n aroganta si deruta lor, ei au lsat s treac toate scadentele pn la care ar fi
putut s ndrepte ceva.
ntre timp, suedezii mi trimiteau listele privind desfsurarea ceremoniei: pe ce dat are loc cutare
banchet, unde se vine n smo-king, unde cu papion alb, n frac. Mi se spunea c speech-u\
trebuie rostit n timpul banchetului (n timp ce toat lumea bea si mnnc veselindu-se eu s
vorbesc despre tragedia noastr?), c s nu dureze mai mult de trei minute si c e de dorit s
contin numai cuvinte de recunostint.
n culegerea Les Prix Nobel mi-a aprut n fata ochilor privelistea exasperant a unei cohorte de
laureati adusi la acelasi numitor: toti cu zmbete jenate si cu mape doldora de diplome.
Previziunile mele se prbuseau a cta oar? , fermitatea deciziilor mele se dovedea inutil.
Apucasem s triesc pn la incredibila minune, dar habar n-aveam cum s-o exploatez, mi
ddeam seama c a fi amabil cu cei ce-mi decernaser premiul se traduce nu printr-un discurs
rsuntor, ci prin a tcea, a fi decent, a zmbi protocolar, a te prezenta ras si frezat. Binenteles,
poti s compui si s citesti un discurs pentru premiul Nobel. Dar dac si cu aceast ocazie ti-e
team s spui lucrurilor pe nume, atunci la ce bun s mai apari n fata respectivei Academii?
n aceste luni de iarn urma s vin pe lume primul meu copil1, si iat c premiul aducea
desprtirea dintre mine si Alia; si eu plecam asa cum deja hotrsem ntre noi. Fr speranta de
a-mi vedea mcar o dat fiul pe cale de a se naste.
Plecam pentru ca sufletul meu de scriitor s ncerce sentimentul e'iberrii si s prind puteri
pentru lucrarea care urma. Plecam s conving Occidentul? S-1 zgudui? S-1 activizez?
Ermolai, primul copil al Nataliei si al lui Aleksandr Soljenitn. (N.t.)
381
si n tar? Cine va citi toate acestea, si cnd? Cine si cnd va ntelege c pentru crti, a pleca
era o solutie mai bun?
Eu, la cincizeci de ani, jurasem: unicul meu vis este s m arat demn de sperantele Rusiei care
citeste". si la cincizeci si doi de ani mi s-a ivit ocazia s plec si eu am fugit?...
Dar ce altceva, la drept vorbind: s rmn n tar si s m bat pn la capt? si fie ce-o fi?
nc o dat obsesia asta cu a te prezenta ras si frezat si cu papionul alb...
Ca printr-o ironie pedepsitoare, pentru a m fi pripit n a-1 condamna pe Pasternak, predecesorul
meu, eu, aflat la momentul suprem al deciziilor, am amutit si am nceput s sovi.
Iat cum voiam eu s procedez: s-mi nregistrez pe magnetofon discursul pentru ceremonia n
cadrul creia urma s mi se nmneze premiul Nobel, s trimit banda acolo si s-o asculte ei la
Stockholm. Iar eu s fiu aici. Asta e ceva grozav! Mai grozav ca orice!
Dar n aceste sase sptmni ncordate (pentru mine, un interval suprancrcat cu probleme
familiale) n-am mai fost n stare s-mi ntocmesc discursul.
Iar la Saratov sau Irkutsk, viitorului laureat, urmtorului, i va crpa obrazul de rusine pentru acest
Soljenitn: de ce st sta asa, ca unul care nici nu muge, nici nu fat? De ce nu se duce acolo s
trnteasc un discurs de s le mearg fulgii\
Ai nostri de-abia asteptau s plec, pndeau momentul! Plecarea mea ar fi fost conform cu
regulile unei partide de dame: traversam, se pare, toat tabla de joc, luam n trecere cteva piese
dar tocmai prin asta pierdeam! Adevrul 1-am aflat ulterior: era deja gata decretul prin care mi
se anula calitatea de cettean al URSS. Nu mai rmnea dect s mi se fac vnt dincolo de
granit. Exist termene pentru depunerea cererilor si formularelor; odat expirate aceste
termene, e prea trziu; nimeni nu cunoaste aceste termene, dar la Serviciul Vize si Pasapoarte, la
KGB si la CC se crede c toti le cunosc si unde nu se mirau de mine: cum de poate s le
rateze? n aceste sptmni, campania de pres lansat mpotriva mea s-a mai potolit si ea, ba la
un moment dat a ncetat complet-Numai pe la anumite sedinte de instructaj mai aveau loc unele
rbufniri, pe unii i mai lsau nervii; secretarul comitetului municipal Moscova al partidului si, dup
el, si aceste javre de internationa-
382
Tsti"1 ^e mu't vreme nu mai exista luare de cuvnt n probleme . ternationale" fr a se face
referire la mine) constatau:
"__Domnul Soljenitn, nu stim de ce, pn n prezent n-a depus
cerere de plecare din tar.
si Tvardovski, mi se spunea, n spitalul Kremlinului, suferea si l nentru mine si se ntreba
ngndurat: cum ar putea s primeasc remiulfr s mearg acolo? Zcea la pat, cu capacitatea
de a vorbi redus la jumtate, cu mna dreapt inert, dar ntelegea, putea s citeasc, urmrea
aventura mea nobelian si cnd recpta darul vorbirii, le spunea, strignd chiar, surorilor si
infirmierelor:
__Bravo! Bravo! Victorie!*
Dar eu aveam deja, pe mas, scrisoarea de refuz si n fiecare dimineat corectam ba o liter, ba
o virgul. Am stabilit exact intervalul de timp cu care scrisoarea mea s anticipeze declansarea
procedurii legate de nmnarea premiului: dou sptmmi. Cu toat inflexibilitatea n exterior a
statului nostru, n interior initiativa nu mi-a scpat din mini: de la primul pn la ultimul pas, m-am
comportat ca si cnd ei pur si simplu n-ar fi existat, i-am ignorat. Deci-sesem eu nsumi,
declarasem c m voi duce, iar ei nu ncercaser s m descurajeze; acum tot eu decideam,
declaram c nu m voi duce, dnd n vileag rusinoasele lor secrete politienesti si ei din nou au
nghitit glusca, nu s-au avntat s m deconsilieze.
Dar cum s expediez aceast scrisoare? Posta o va retine. Trebuie s-o duc eu nsumi celor de la
ambasada Suediei si s m nteleg cu ei: s-mi nmneze diploma si medalia la Moscova. Iat
ideea: strngem vreo cincizeci de intelectuali moscovitisi aici trntesc discursul! A vorbi de aici
va avea un efect si mai puternic, si nc ce puternic!
Dar cum s rzbesc la ambasad? Norocul mi surde: n fata ambasadei suedeze nu este nici un
militian! Intru n mica vil agreabil din pasajul Borisoglebsk. Un cotoi dolofan se lfie pe un
fotoliu.
' Personalittile autorizate a lua parte la manifestatii internationale si a apra cu aceste ocazii
interesele URSS. (N.t.)
Mai trziu n emigratie, B.G. Zaks mi-a spus c n decembrie 1970,1-a vizitat pe A.T. la spital. A.T.
se exprima greu, monosilabic, cum e?", cum s acolo?", dar asculta cu interes ceea ce i se
povestea, era foarte vesel, vioi, ndea mult (tusind ngrozitor n timpul acesta). si cnd i s-a relatat
despre aven-^ mea nobelian, a rostit tare si rspicat: Asa-i trebuie!" (Adnotare din 1986.)
383
La fiecare dintre usile pe care trebuie s intru m ia n primire un alt suedez (i prevenise Hegge).
Tocmai se ntorsese la Moscova G. Jarring, ambasadorul Suediei si, mai mult dect att, mediator
ntre arabi si israelieni, si, lucru nc si mai important, dup cutn fusesem prevenit, pretendent la
functia de secretar general al ONU detinut de U Thant, care ns se retrgea. De aici
preocuparea lui Jarring de a fi n gratiile guvernului sovietic. Era deja de sapte ani ambasador la
Moscova; era deci n post cnd premiul i-a fost decernat lui solohov, cu care de altminteri era
prieten la cataram si pe care-1 frecventa.
Impenetrabil, dur, zvelt, negru (n-ai fi zis c e suedez!), m-a ntmpinat cu oarecare retinere. M-
am instalat confortabil ntr-un fotoliu si, fiuturnd scrisoarea, dar fr s-1 invit s-o citeasc, i-am
spus:
Iat, am scris o scrisoare ctre Academia Suedez cu privire la cltoria mea, dar m tem c,
prin post, va ajunge cu ntrziere si este important ca decizia mea s fie cunoscut nc din
acest moment. N-ati vrea s-o expediati dumneavoastr? [16]
El ntelege rusa, dar pe mine m-a ntrebat prin atasatul cultural Lundstrom pe post de interpret:
Ce decizie ati luat?
S nu m duc.
Avu o tresrire de satisfactie.
Mine dimineat va fi la Stockholm, mi spune el pe un ton mai linistit.
nseamn c merge prin curier diplomatic. Bine. mi expediez si autobiografia. Dar diploma si
medalia? Nu s-ar putea organiza o receptie la ambasada dumneavoastr?
Imposibil. Nu s-a vzut niciodat asa ceva.
Dar nici un caz ca al meu nu s-a vzut vreodat. Nu o luati naintea deciziei Academiei,
domnule Jarring. Lsati-o pe ea s reflecteze.
Sigur de el, Jarring rspunde: sau prin post, sau vi le nmnm noi n biroul meu, ca acum, fr
asistent.
Fr discurs? Asa nu-mi convine. Atunci s si le tin Academia.
Nu 1-am invitat s-mi citeasc scrisoarea n prezenta mea, am lsat totul si am plecat. Dar i
smulsesem promisiunea.
Am lsat s treac trei zile pentru ca Academia, primindu-mi scrisoarea, s decid ce are de
fcut. M hotrsem ca, la expirarea
384
celor trei zile, s-o public n samizdat. Academia mi-a trimis o telegram prin care-mi spunea c nu
vrea s dea publicittii scrisoarea dect n cursul banchetului. Dar pentru mine era trziu; trebuia
s dezvlui pe loc c nu m voi duce. Totusi, suedezii n-au resimtit efectul exploziv al
samizdatului rus: ceva le scpase printre degete, se pare la traducerea n suedez, si chiar si n
varianta deja publicat, si mi-au trimis o a doua telegram care s-o prind din urm pe prima: se
scuzau, erau dezolati c treaba a esuat si m ntrebau dac le mai trimit ceva pentru banchet.
Nu-mi fcusem nici un proiect: deocamdat spusesem unele lucruri la modul moderat, dar
esentialul era rezervat pentru discurs. Telegrama m-a impulsionat!
Asta nu era n planul meu, dar de ce, n fond, s nu scot un paragraf din discursul pentru premiu
si, sprjinindu-m pe nlntuirea datelor, s-1 nlocuiesc cu textul urmtor:
Majestate! Doamnelor si domnilor! Nu pot s las s treac neobservat ntmplarea remarcabil
care face ca ziua nmnrii premiului Nobel s coincid cu Ziua Drepturilor Omului..."
Domnilor, aceasta este ranchiuna mea de barbar contra dumneavoastr: de ce snteti asa de pusi
la patru ace sub lumina reflectoarelor? De ce este obligatoriu papionul alb si de ce nu se poate
veni n pufoaic de lagr? si ce obicei este acesta: discursul laureatului, un bilant, bilantul unei
vieti ntregi, s-1 asculti mncnd? Cum gem mesele ncrcate cu de toate; si ce feluri de mncare,
si cum acesti oameni neobisnuiti cu asa ceva si le trec masinal de la unul la altul, fr mcar s
le dea atentie, si le ngrmdesc, si le mestec, si le savureaz... si inscriptia cu litere de foc pe
ziduri mane, tekel, fares n-o vedeti?...
.. .Asadar, la acest banchet, s nu uitm c astzi niste detinuti politici se afl n greva foamei
pentru a-si apra drepturile si asa stirbite sau cu totul clcate n picioare."
Nu spun ai cui detinuti, nu spun unde, dar este clar c e vorba de situatia de la noi. si asta nu
este o nscocire; eu am cunostint de faptul c, pe 10 decembrie, zek-ii nostri, n nchisoarea
central din Vladimir, si ctiva la Potma, si ctiva n casele de nebuni, vor intra n greva foamei. Cu
ntrziere o s se dea de veste despre aceasta dar eu o fac exact atunci cnd trebuie.
(Printre mesajele de felicitare cu ocazia premiului, mi-a parvenit s1 unul, colectiv, din lagrele de
la Potma; si nc acolo este relativ
385
mai simplu s strngi niste semnturi, dar cum naiba au reusit cei de la nchisoarea din Vladimir
s fac s treac nousprezece semnturi prin zidurile de piatr? si dup cteva zile mi s-a adus
cel mai scump dintre mesajele de felicitare:
Ii contestm cu trie Academiei Suedeze prioritatea n a aprecia ndrzneala scriitorului si
cetteanului... l aprm cu zel... pe prietenul, pe vecinul de celul, pe cel cu care mpreun am
fost purtati din post n post.")
Fr ezitare voi trimite aceast scrisoare! M simt deja usor ca o pasre, de ce s nu-mi
permit aceast strengrie? Cum s-o trimit? Ei bine, tot prin ambasad.
S-a obisnuit ulciorul s mearg la ap.
Data trecut, temndu-m de piedici, m-am dus fr s telefonez. Acum am numrul:
Domnul Lundstrom?... Iat, am primit dou telefoane de la Academia Suedez, as vrea s m
sftuiesc cu dumneavoastr...
(Nu trebuie s-i spun c vin s-i pasez ceva.)
Bietul Lundstrom, vedeam ce tare i tremurau minile. Nu voia s-1 jigneasc pe laureat printr-un
refuz grosolan, or Jarring nu era, dar (aveam s aflu mai trziu) ambasadorul interzisese de a se
mai primi ceva de la mine, dup acea scrisoare insolent pe care el n-o citise la timp: Mi-
ajunge medierea ntre israelieni si arabi, ca s mai mediez si ntre Soljenitn si Academie."
Lundstrom era de paisprezece ani n post la Moscova, interval n care, evident, n-avusese
probleme; era legat prin toate firele de acest oras iar acum si periclita cariera sub presiunea
brutal a unui fost zek. Nu stia cum s m refuze. stergndu-si fruntea, fumnd nervos si
scuzndu-se ntr-un fel care-i angaja toat fiinta, vocea si continutul vorbirii, spuse:
Domnule Soljenitn... Dac-mi permiteti s v spun prerea mea... Dar trebuie s vorbesc ca
diplomat... ntelegeti, scrisoarea dumneavoastr [17] contine teme politice...
Politice?? am ntrebat eu complet stupefiat. Dar care? Unde?
Iat, iat si cu degetele, mi arat ultima fraz.
Dar asta nu este ndreptat mpotriva nici unei tri, mpotriva nici unui grup de tri! Ziua
International a Drepturilor Omului nu este o manifestare de natur politic, ci pur etic.
386
Dar, vedeti dumneavoastr, o asemenea fraz... nu este n traditia ceremonialului.
__Dac as fi fost acolo, as fi pronuntat-o.
.__Dac ati fi fost personal acolo, fireste. Dar n absenta dumneavoastr, organizatorii pot s
obiecteze... Probabil c l vor consulta pe rege.
S-1 consulte!
Dar trimiteti-o prin post!
. E trziu; risc s ntrzie pentru banchet! -Atunci, prin telegram!
Imposibil: se va deconspiral si mi se cere s pstrez secretul. Pentru el au fost un chin cele
cincisprezece minute. Continund s se scuze, m-a pus s completez formularul pentru
ambasad (despre expedierea unei scrisori). M-a prevenit c s-ar putea ca demersul s nu
reuseasc. M-a prevenit c era pentru ultima dat si c n nici un caz nu-si ia rspunderea pentru
discursul la premiul Nobel...
Nenduplecat pn la capt, i-am lsat micul meu speech si am plecat.
Iat ce s-a ntmplat: pe propriii lui bani, sacrificndu-si week-end-ul, el s-a dus, ca persoan
particular, n Finlanda si, de acolo, a fcut trimiterea.
Iat ce nseamn s fii european: nu a promis, dar a fcut mai mult dect dac ar fi promis.
De altminteri, nu am nici o mustrare de cuget: cei care fac greva foamei n nchisoarea din
Vladimir merit acest sacrificiu din partea unui diplomat.
Suprtor este altceva: ei au scos fraza n chestiune, n-au citit-o la banchet! Pentru cele
ntmplate, una din urmtoarele dou explicatii este posibil: ori n-au vrut s altereze atmosfera
ceremonialului, ori, dup cum se spune, s-au temut pentru mine. (Cci ei toti m comptimesc.
Cum spusese academicianul suedez Lundkvist, comunist, laureat al premiului Lenin: Lui
Soljenitn, premiul Nobel i va duna. Scriitorii, ca el, s-au obisnuit cu srcia si trebuie s-o
suporte."
Aceast sear neobisnuit seara Nobelului meu iat cum am petrecut-o cu ctiva prieteni
apropiati: ne-am asezat n taverna" care era mansarda lui Rostropovici, n jurul unei mese
antice, nici mcar vopsite, avnd n fata noastr niste pahare fistichii, la lumina ctorva brate de
candelabru, si din cnd n cnd ascultam la diferite
387
posturi informatiile despre ceremoniile premiului Nobel. Iat c la un moment dat veni rndul
discursurilor la banchet. Bruiajul a acoperit emisiunea, dar eu am rmas cu impresia c ultima
mea fraz nu mai figura n discurs. Am asteptat s fie retransmis n ultimele buletine de stiri, dar
degeaba!
Ehe, ei nu cunosc samizdatul rusesc! Mine, cu noaptea n cap ce-o s-si mai ia zborul foitele
cu textul salutului meu n banchet
si din nou se va ncinge hora instructajelor: n fine i s-a dat posibilitatea s plece si n-a plecat! A
rmas aici s fac ru! Face totul pentru a lovi ct mai tare n puterea sovietic!" Dar, de data
aceasta, campania de pres mpotriva mea (ca ntotdeauna cnd ti arti forta) n-a avut vigoare
sau eu, din obisnuint, nici n-am bgat-o n seam? M smulsesem deja n asa msur din
cercul terminologiei lor rudimentare nct ncetasem s-i mai observ, n Pravda a aterizat un
articol n care se spunea c eu snt un emigrant intern" (dup ce refuzasem s emigrez!), strin
si ostil fat de tot ce nseamn viata poporului", c alunecasem n mocirl", c romanele mele
erau pamflete defimtoare". Articolul purta aceeasi semntur ca si articolele anticehoslovace
care instigaser la ocuparea unei tri strine. Era firesc s m astept acuma la persecutii si
huiduieli. Dar nimic din toate acestea nu s-au ntmplat. De asemenea, n presa generalilor mai
fidel ideilor partidului dect nsusi partidul, li se explica instructorilor politici ai armatei c premiul
Nobel este stigmatul lui Cain pentru cel ce si-a trdat poporul".* De asemenea, la sedintele de
instructaj, ca trgnd de sforile unei marionete: El, de altfel, nu este Soljenitn, ci Soljeniter1..."
De asemenea, un cntret de estrad american, un rtcit, mi ddea n Litgazeta lectii de
patriotism rusesc...
Hituiala mpotriva mea, ca orice lucru la ei, ca si scrisoarea mea ctre Suslov, se sfirsi prin a se
dilua n maiaua lor inert, lipsit de fermentul cresterii. Nemiscare n toate sensurile, ntepenire
brej-nevian.
Planul meu de a gsi o iesire pasnic esuase. Dar, dup aceste slabe convulsii, criza nobelian,
care amenintase c m dezrdcineaz, c m arunc peste mri si tri sau c m ngroap sub
straturi groase, s-a potolit.
* Comunistul Fortelor Armate, 1971, Nr. 2. 1 El este deci de origine evreiasc... (N.t.)
388
si totul a rmas la locul lui, ca si cnd nu s-a ntmplat nimic. De cte ori nu venisem pn la
marginea prpastie! ca s constat nu era dect o rp mic. Dar hopul principal sau prpastia
principal este mereu nainte, tot nainte.
***
Anul urmtor, anul 1971, nu mi 1-am petrecut deloc cu bratele ncrucisate; 1-am resimtit totusi ca
pe o trecere printr-o zon de umbr, ca pe o eclips a faculttilor mele de decizie si actiune.
Sentimentul acesta se explica n mare msur prin ivirea subit, coplesitoare, strivitoare a acelei
laturi a vietii, latur pe care, n tensiunea miscrii mele nentrerupte, o neglijasem, o
abandonasem, pe care n-o privisem n fat, n-o ntelesesem si care, n prezent, mi sugea mai
mult vlag dect oricrei alte persoane aflate n situatia mea si m deranja aproape mai mult
dect hrtoapele de pe drumul destinului meu. n ultimii sase ani, eu traversasem o profund,
abisal, criz familial si tot amnam cutarea unei iesiri din ea de fiecare dat, din lips de
timp pentru a isprvi o lucrare sau o parte a lucrrii, de fiecare dat fcnd concesii, netezind
asperittile, sa-tisfacnd capriciile, pentru a cstiga nc trei luni, o lun, dou sp-tmni de
munc linistit si pentru a nu m rupe de ceea ce era principal pentru mine. n virtutea legii
suprapunerii crizelor, ceea ce amnam pentru mai trziu a izbucnit chiar n lunile care au precedat
premiul Nobel si s-a prelugit apoi pe durata unui an, a doi ani si ceva. (Starul n-a ratat ocazia
de a-si nfige ghearele n divort ca ntr-o prad, sustinnd-o n asa fel pe sotia mea n atitudinea ei
necooperant, nct m-am vzut trt n patru procese si adus n-tr-un asemenea hal de
vulnerabilitate nct, orice s-ar fi ntmplat cu mine, sprijinitoarea muncii mele, mama copiilor mei1,
nu putea nici s plece cu mine, nici s m viziteze la nchisoare, nici s m apere pe mine si
crtile mele, toate acestea rmnnd la discretia dusmanilor.)
si apoi mai era, probabil, si un alt motiv: nu exist resorturi vesnic ncordate, orice efort este
condamnat ca ntr-o bun zi s slbeasc.
Eu asteptam acest mare eveniment obtinerea premiului Nobel ca pe cucerirea unei cote de
unde s pot ataca, dar este ca
' Natalia Svetlova, a doua sotie a lui Soljenitn. (N.t.)
389
si cnd n-as fi realizat nimic; oare nu rmsese totul n coad de peste? Nici mcar discursul n-
am apucat s-1 mai trimit.
Discursul meu pentru premiul Nobel mi se contura cu anticipatie ca niste bti de clopot
purificatoare si ca explicatie de baz asupra considerentelor care m determinaser s primesc
distinctia respectiv. M-am apucat de el, 1-am scris chiar, dar a iesit ceva greu inteligibil.
As fi vrut s vorbesc numai despre viata social si national a Estului, dar si a Vestului, n msura
n care trtcuta mea de ocnas putea s-1 nteleag. Dar, trecnd n revist discursurile
predecesorilor mei, am vzut c al meu o rupea si contrasta violent cu o ntreag traditie: nici
unuia dintre scriitorii din lumea liber nu i-ar fi trecut prin cap s vorbeasc despre ceea ce voiam
s vorbesc eu, cci pentru aceasta la ei exist alte tribune, alte locuri, alte ocazii; dac scriitorii
occidentali tineau un discurs, apoi acesta era despre natura artei, a frumusetii, despre natura
literaturii. Camus o fcuse cu marele brio al elocintei franceze. Evident, si eu trebuia s fac
acelasi lucru. Dar a diserta despre natura literaturii si despre posibilittile ei, ar fi nsemnat pentru
mine a cdea ntr-un dureros epigonism: cele ce-mi stau n putere, le voi arta mai bine; cele ce
nu-mi stau n putere, nu le voi aborda. Un asemenea discurs, ema-nnd de la mine, cum ar fi citit
el de ctre fratii detinuti? De fapt, pentru ce i s-au dat o voce si o tribun? s-ar ntreba ei. S-a
speriat? S-a molesit de-atta glorie? I-a trdat pe cei morti?
Am ncercat s mbin tema societtii cu cea a artei degeaba, nu iesea nimic; dou axe foarte
contorsionate care disjung, care pleac fiecare n directia ei. Am supus textul unei probe: 1-am
dat unor prieteni apropiati s-1 citeasc. Rspunsul lor a fost: nu merge. si le-am trimis
suedezilor o scrisoare n care le-am explicat cinstit lutreste c, pentru cutare si cutare motiv,
vreau s renunt la discurs. [18]
Ei s-au bucurat nespus: Ceea ce pare natural pentru un savant poate s se dovedeasc
nenatural pentru un scriitor mai ales n cazul dumneavoastr... Nu trebuie s rmneti cu
impresia c ati nclcat traditia."
si cu aceasta am pus punct final discursului. S-a produs si o nentelegere n privinta aceasta:
directorul Fundatiei Nobel a trebuit s anunte public c eu renuntasem. Dar, temndu-se probabil
s nu-mi fac ru, n-a spus care era adevratul motiv al refuzului meu,
390
: a fabricat unul din propria lui fantezie, unul perfect convenabil
gjitru Occident, fr s-si dea seama (ruptur fatal a constiintelor-
'titre Occident si Orient!) c n Est, un asemenea motiv era dez-
orant pentru mine: dac eu nu-mi trimit discursul, lsa el s se "nteleag, este pentru c nu stiu
pe ce cale s-1 expediez: pe cale leeal l va retine cenzura; pe cale ilegal autorittile trii
mele l vor considera drept crim. Adic, primind premiul Nobel, am devenit un sclav
conformist?... Asta m-a rnit, a trebuit s tri-mit o dezmintire care ns s-a mpotmolit pe drum.
Poftim de d din mini de-acolo, din fundul gropii noastre, cci drepturi n-avem, voce n-avem, faci
ce vrei din noi. (Dup un an si jumtate, era deja dup discurs, chestiunea apru n New York
Times, dar ntr-o form exact pe dos de cum era n realitate: reiesea c eu redactasem mai nti o
variant edulcorat, pur literar, a discursului meu si c apoi trebuise s m plec rusinat n fata
prietenilor mei, care-mi cereau mai mult incisivitate.)
n toat povestea asta de altfel ntmpltoare de adormit copiii era totusi si un smbure de
adevr: slbise acea voint ote-lit gratie creia rzbisem prin toti anii acestia de dup arestarea
mea si fr de care mi-ar fi imposibil s merg pn la capt.
Nu am intervenit n favoarea lui Bukovski1, arestat n acea primvar. Nu am intervenit n
favoarea lui Grigorenko. Nu am intervenit n favoarea nimnui, mi urmream calculul de lung
perspectiv al scadentelor si al actiunilor. Pcatul capital care-mi tulbura linistea sufleteasc era
cel privitor la Arhipelag.
Prima dat mi propusesem s-1 public de Crciunul lui 1971. Dar Crciunul veni si se topi, iar
publicarea a trebuit s-o amn din nou. (De altminteri, n limbile europene nc nu este tradus, nc
nu este gata.) La ce bun ne-am grbi n mijlocul attor riscuri si primejdii? Detin deja premiul
Nobel si amn pentru mai trziu? As fi putut etala oricte explicatii, dar, pentru cei care, din
furgoane de cte patru, erau aruncati, ca niste busteni nghetati, n gropile lagrelor, argumentele
mele nu erau nicicum argumente. Oare n 1971 nu era timpul pentru a vorbi despre cele ce s-au
ntmplat n 1918 si n 1930, si n 1945? Nu era timpul pentru a le renvia fie si numai Povestindu-
le?...
1 Tnr intelectual disident. (N.t.)
391
Dac as fi plecat, acum deja as fi stat aplecat asupra spalturilor Arhipelagului. L-as fi dat la tipar
ncepnd din primvara lui 1971 si iat-m cutnd s justific ndeprtarea, amnarea momentului
cnd buzele mele vor lua contact cu ineluctabila cup.
Nu, nu este vorba de o justificare! desi pentru rigoarea supunerii la obiect, este mai bine s-o
recunosc. Nu este vorba de o justificare, pentru c nu numai eu snt n cauz, ci si multi dintre cei
227 de zeki care au adus mrturii pentru cartea mea. Acestia pot suferi cumplit n urma publicrii
ei. si, pentru ei, ar fi mai bine ca ea s apar ceva mai trziu. Dar pentru ceilalti, pentru cei
ngropati nu! Cartea trebuie s apar ct mai curnd!
Nu este o justificare, pentru c Arhipelagul nu este dect mostenitorul, nu este dect copilul
Revolutiei. si dac pe el l nvluim n mister, atunci ea devine si mai misterioas, si mai
inexplorabil, si mai susceptibil de denaturri. A vorbi de ea ct mai curnd este si mai necesar:
acest lucru nu este deloc mai putin urgent. si soarta a vrut ca tocmai eu s vorbesc despre ea.
Dar cum poate un om singur s duc totul la bun sfirsit?
n literatura pasnic a trilor pasnice, pe ce se bazeaz autorul pentru a stabili ordinea aparitiei
crtilor sale? Pe maturitatea sa. Pe gradul lor de finisare. Pe succesiunea n timp cum le-a
scris, sau n functie de subiectul lor.
La noi ns aceasta nu este deloc o problem de literatur, ci una de strategie ncordat. Crtile
snt ca diviziile sau corpurile de armat. Ele trebuie: cnd, ngropndu-se n pmnt, s nu trag
nici un foc de arm si nici s scoat nasul afar; cnd, pe ntuneric si fr zgomot, s treac
poduri; cnd, mascndu-si pregtirile, cutnd s nu provoace nici o modificare a terenului dintr-
o latur neasteptat, ntr-un moment neasteptat, s ias la atac concertat. si autorul, ca un
comandant de osti, cnd i lanseaz pe unii, cnd i readuce pe altii pentru a-i tine n asteptare.
S-ar putea ca dup Arhipelag s nu mi se mai permit sa scriu R-17. n acest caz trebuie s
ncerc s scriu o ct mai mare parte nainte de o asemenea interdictie.
Dar, chiar si asa, aici este vorba de o actiune lipsit de sens: douzeci de Noduri, socotind cte
unul pe an, nseamn douzeci de ani. Dar, de exemplu, August 1-am scris n doi ani atunci de
unde patruzeci de ani? Sau cincizeci?
j 392
Putin cte putin, aceast hotrre a prins contur. Criteriul este aparitia lui Lenin la lumina zilei.
Atta timp ct el nu intervine dect cu cte un capitol pe nod si nu este legat direct de actiune
snt posibile unele lucruri: lsarea de spatii albe pentru aceste capitole, escamotarea acestora din
urm, punerea Nodurilor n circulatie fr aceste capitole. Asa se poate proceda cu primele trei;
n al Patrulea Mod, Lenin este deja la Petrograd si actioneaz magistral. A dezvlui ns
atitudinea autorului fat de Lenin nseamn a face exact ceea ce face Arhipelagul. Asadar,
trebuie s scriu si s lansez cele trei Noduri si, apoi, s mping tot restul ntr-un ultim atac.
Dup calculele mele se prea c aceasta va fi pentru primvara lui 1975.
Omul propune...
Aceast decizie definitiv, aceast scadent definitiv, mi-a adus usurare si lumin. Deocamdat
trebuie s amn pe mai trziu si s lucrez, s lucrez. Apoi, dimpotriv, sfirsitul va fi absolut
inevitabil, fr nici un fel de portit de scpare. Ce bucurie: inevitabil? Cu att mai simplu!
Deocamdat trebuie s public August, care este deja gata. Noutatea situatiei: va fi ceva pe fat,
la un editor occidental, n numele meu, fr nici un fel de ocolisuri viclene: cineva s-ar folosi de
manuscrisul meu, 1-ar rspndi fr stirea mea, si eu, de, n-as avea bratele suficient de lungi ca
s-1 opresc. Cu toate acestea, iat o binevenit ocazie de a m mai ndrepta putin de spate; cu
toate acestea, iat o miscare n aceeasi directie. Ceva se va spune pe sleau si despre
Dumnezeul pe care ateii l sparg n dinti ca pe semintele de floarea soarelui. si, pentru publicatiile
viitoare, nu este indiferent de vzut cum va fi primit August n Occident.
Pe sefi, dac ar fi fost rezonabili, nu i-ar fi mpiedicat aproape nimic s permit publicarea n tar
a unui August expurgat de capitolul referitor la Lenin. Dar prea mult m urau, prea mult se
temeau de mine si prea suspect le eram (nu fr motiv) pentru ca ei s se fi decis a-mi consolida
aici pozitia editndu-m. Eu ntelesesem lucrul acesta si nu mi-am dat osteneala s trimit
manuscrisul lui August la vreo editur sovietic (de altfel, ar fi fost un pas napoi n comparatie cu
scrisoarea suslovian": s nceap deci prin a publica Pavilionul cancerosilor), n prezent nu mai
era Novi mir, 'ar eu n-aveam nici o obligatie fat de nimeni, n martie deja tri-misesem la Paris
manuscrisul cruia Nikita Struve se angajase s-i
393
asigure culegerea n termen de trei luni. n timpul acesta, Rostro-povici, n stilul strlucitelor sale
miscri pe tabla de sah, mi-a sugerat s trimit totusi manuscrisul si la o editur sovietic, pentru a
avea dovada lipsei lor de bunvoint. Nu le dau eu lor s-mi strice nici mcar un exemplar! N-am
pus de-o parte dect unul, pentru samizdat!" Nici s nu le dai. Trimite-le o hrtie prin care s-i
anunti c ai terminat un roman; s ti-1 solicite ei nsisi!" Asta mi-a plcut. Nu o hrtie am
dactilografiat, ci sapte, pentru sapte edituri, n diferite variante: v aduc la cunostint c am
terminat un roman de attea pagini, pe tema cutare. Le-am trimis. Joc riscant totusi: dac, din
ntmplare, mi vor cere manuscrisul? Va trebui s li-1 dau si, n acel moment, s stopez
operatiunea de culegere de la Paris. De publicat tot nu-1 vor publica si, n plus, m vor pune n
situatia de a pierde un an ntreg. Dar la noi prostia este asa de ndrtnic nct si aceast
miscare a rmas nevalorificat de ctre oamenii stpnirii: nici o editur n-a dat vreun semn c ar
fi auzit ceva din partea mea, nici un ecou de nicieri. (Dar poate c au fost chiar dezamgiti c eu
scriu despre 1914, c, vezi Doamne, m eschivez de la judecata definitiv ce m asteapt.) De
altminteri, manuscrisul 1-au dibuit pe alt cale si 1-au ncredintat lui Langen-Muller, n RFG, spre
publicare ntr-o editie pirat nainte ca originalul s apar la Paris.1 De unde s fi luat ei textul? C
doar nu 1-am dat la samizdat. Credinta mea este c 1-au nregistrat pe band de magnetofon n
apartamentul meu, unde se citeau cu voce tare foile dactilografiate, c doar se stie c snt
microfoane peste tot. Sau, poate, s-a produs o scurgere de la vreunul dintre primii mei cititori" (n
iama 1970-1971 mi citiser manuscrisul vreo treizeci dintre ei. Dat fiind noutatea subiectului
un roman istoric , i rugasem s completeze un chestionar pentru uzul autorului, s m ajute la
lmurirea unor probleme). si nu este cu totul exclus ca, m rog, cineva s fi fotografiat acel
exemplar care, din februarie pn n mai, se aflase la Tvardovski si fusese mprumutat mai multor
cititori necunoscuti mie.
1 Editia original n rus a lui August 14 a aprut n mai 1971 la Paris, la YMC A Press. O editie
pirat german a aprut la editorul vest-german Langen-Muller dou luni dup editia rus, cu mult
nainte de iesirea editiei germane autorizate de autor la Luchterhand. (N.t.)
394
Tvardovski! Tvardovski! Atta astepta el s publice acest roman cndva n revista sa. Acum,
mcar de-ar apuca s-1 citeasc nainte de a muri!
n februarie 1971, la exact un an de la desfiintarea lui Novi mir, a fost externat din spitalul
Kremlinului. Ca urmare a tratamentului incorect si a iradierii, devenise un infirm. I-am fcut o
vizit mpreun cu Rostropovici.
Ne asteptam s-1 gsim n pat, dar el fcnd efort din cauza noastr? sedea ntr-un fotoliu,
purta ca la spital o vest cu dungi violete si verzi peste o pijama si mai era si nvelit cu un pled.
M-am aplecat s-1 srut, dar pentru aceasta el tinu neaprat s se ridice; fiica si ginerele su l
ridicar fiecare de cte un brat, era paralizat de partea dreapt iar mna sting i era tare umflat.
Am m-b-tr-nit a rostit el, cu greu, dar distinct. Zmbetul su, incomplet din cauza miscrii
buzelor, exprima regret, mhnire chiar.
Scurtimea frazei (aceasta s-a dovedit a fi aproape cea mai lung si cea mai dens din toat
conversatia noastr!...), insuficienta intonatiei si a mimicii m-au mpiedicat s nteleg dac el se
scuza pentru faptul c mbtrnise sau era uluit de ct mbtrnisem eu.
Fu ajutat s se reaseze n fotoliu si noi am luat loc n fata lui. Tot n acelasi hol memorabil, la un
stnjen de semineu, si chiar n acelasi loc unde, pentru prima dat, prin vioiciunea gesturilor si a
cuvintelor sale, m uimise cu interesul lui pentru samizdat si BBC. Acum, cu fata la fereastra ct
un perete, sedea aproape nemiscat, aproape fr grai. Prin ochii si albastri, nc pe deplin
expresivi, dar deja si absenti, care preau a-si fi pierdut facultatea de a se concentra asupra
esentialului exprimau ei continuitatea sau sincopele ntelegerii? el tria totusi mai intens
dect prin vorbire.
Curnd deveni evident c n general nu mai era capabil s pronunte o fraz de la nceput pn la
sfrsit. ncepe ncordat gata, va vorbi dar nu," nu exist dect o nsirare de interjectii, de
cuvinte auxiliare care-i ies din gur fr cuvintele semnificative esentiale!
Dar cum... tocmai... asta... iat...?
Totusi, servindu-se de stnga valid, fuma, fuma ca un incorigibil.
Sotia lui A.T. aduse al cincilea si ultimul volum al colectiei operelor lui. Am spus c-mi amintesc:
era volumul pe care A.T., n obstinatia lui de a nu sacrifica paragrafele n care vorbea despre
mine,
395
l tinuse sub obroc. (Dar n-am ntrebat care era situatia n prezent; probabil c trebuise s le
sacrifice.) A.T. face semn cu capul, ntelege, confirm. Apoi am scos un exemplar din August, text
dactilografiat, legat n dou volume si, ncetinind fr s vreau ritmul vorbirii, simplificnd
cuvintele, i-am artat si i-am explicat lui Tri-fonci, ca unui copil, c aceasta era o parte dintr-un
vast ansamblu si ce hart anexam, si pentru ce o anexam la acest ansamblu. Cu o ncordare
mereu egal si chiar mai mare a atentiei si interesului, desi concentrarea i-a slbit ntr-o anumit
msur, el ddu din cap.
Ct/..? ntreb el.
Cuvntul urmtor se ls asteptat n zadar, dar ntrebarea era foarte clar n gura unui redactor
sef: cte coli editoriale? (n cte numere ale lui Novi mir ar ncpea asta?...)
I-am citit de asemenea, cu pauze ntre cuvinte, scrisoarea mea ctre Suslov; i-am explicat
manevrele mele si obstacolele ntlnite n Nobeliana, si cu Jarring, si cu banii de premiu toate
acestea el le nregistra cu mult atentie si seriozitate, si prin miscrile fcute cu capul, prin
mimica sa ncetinit, si dovedea atitudinea sa departe de a fi indiferent. Amintindu-si cum mi
fcuse cunostint cu Suslov, el ddu, struitor si ironic, din cap. Adesea rdea, chiar se sprgea
de rsdar numai cu ochii si cu semnele fcute cu capul, nu cu gura; aceast reactie a lui nu mai
avea nimic dintr-un rs sonor. Vznd harta anexat \aAugust, si exprim mirarea ntr-un muget
ca acela pe care-1 scot mutii, n acelasi mod se manifest si la vestea c ntre timp eu fusesem
exclus pe sest din Litfond.1 Ai fi zis c ntelegea totul, dar nu: nu totul, avea momente n care era
absent, ntelegea numai cnd se concentra.
Am avut ocazia s stau de vorb cu persoane lipsite partial de facultatea vorbirii suferinta lor
se transmite interlocutorului, care deci la rndul lui ptimeste si el. La A.T. nu este asa. Convins
de neputinta lui de a se exprima si refuzat de memoria care nu-i mai sopteste cuvntul potrivit, el
nu are orgoliul de a se supra pe chestia asta, ci, prin toat expresia cald-receptiv a ochilor si,
si manifest supunerea n fata unei stihii superioare creia si noi toti, interlocutorii lui, i
recunoastem prezenta deasupra noastr, dar care nu ne mpiedic defel s ne ntelegem unul pe
altul si s fim de aceeasi
1 Fondul literar": fond de ajutor creat n 1934 n beneficiul membrilor Uniunii Scriitorilor din URSS
si gestionat de U.S. (N.t.)
396
prere. Facultatea lui A.T. de a reactiona activ este blocat, dar aceasta emanatie cald a ochilor
nu este n scdere si fata lui, torturat <}e boal, si pstreaz expresia copilreasc de
odinioar.
Cnd Trifonci simtea o nevoie deosebit de a spune ceva si nu reusea, eu i veneam n ajutor
lundu-1 de mna stingcald, vie, j^er si, ca rspuns, el o strngea pe-a mea: era modul
nostru de a ne ntelege.
. .De a ne ntelege c ne iertasem unul pe altul pentru tot ceea ce putuse s ne afecteze relatiile.
Ca si cnd n-ar fi fost niciodat nimic ru ntre noi nici jigniri, nici certuri pentru nimicuri...
Am fcut o sugestie membrilor familiei: de ce n-ar scrie el cu mna stng? Asta e la ndemna
oricui, chiar fr s fi primit lectii n scopul acesta: cnd eram elev, eu scriam cu stng ori de cte
ori m durea dreapta. Am luat o foaie de hrtie pe care am fixat-o pe un carton ca s nu alunece.
I-am scris cu caractere mari:Aleksandr Trifonovici". Acum adugati dumneavoastr
Tvardovski" i-am propus eu. Cartonul i-1 puseserm pe genunchi, el lu un pix pe care-1 tinea
aparent fr dificultate, dar din anemica mzgleal abia-abia au rezultat cteva litere. si desi era
loc destul pe foaia de hrtie, cele cteva litere ale lui le nghesui peste ale mele. si, mai ales, nu a
iesit un cuvnt ntreg, coerenta era n mare suferint:
Tr s i...
Ce ecou va avea romanul meu n sufletul lui? Ce poate gsi el acum n aceast lectur? I-am
propus s se foloseasc de dou semne de carte unul de o anumit culoare pentru pasajele
bune" si altul de alt culoare pentru pasajele rele".
Cte alte lucruri i vor rmne necunoscute! Dintre acestea nu va cunoaste pe cele mai
interesante ce se vor petrece n Rusia secolului al XX-lea. Avea el aceast presimtire:
Moartea totdeauna d pe dinafar, Viata niciodat nu-i ct am dori.
Dar care este boala care-1 macin, asta el nu stie. l doare n piept, tuseste e de la fumat, si
zice el. Capul? Eu am boala pe care a avut-o Lenin", le spunea el alor si.
Apoi ncepur pregtirile pentru servitul ceaiului, A.T. fu ajutat s-si mbrace pantalonii si s se
apropie de mas. n special pe covor, cu piciorul paralizat, cu greu fcea fie si cea mai mic mis-
Care, se tra. Cei din jurul lui trebuiau s trag de el. Dup ce 1-au
397
asezat pe scaun, 1-au luat cu scaun cu tot, cu toat greutatea lui si 1-au apropiat si mai mult de
mas.
La ceai, Rostropovici, cu un umor adecvat situatiei, a povestit o multime de lucruri. A.T. asculta
din ce n ce mai distrat, nu mai era deloc n stare s intre n rezonant cu anturajul. Era n el
nsusi Sau poate cu un picior era deja n lumea de dincolo.
Apoi noi 1-am dus din nou n fotoliul su, cu fata la fereastr. De aici vedea curtea, unde cu trei
ani n urm, curtind zpada, si compunea scrisoarea ctre Fedin. si mai vedea crarea pe care
de data aceasta, o degajaser altii pn la portit si pe care aveam s plecm n curnd eu si
Rostropovici.
Ah, Aleksandr Trifonovici! V amintiti cum v-ati exprimat despre Casa Matrionefl M-apuc jalea
cnd m gndesc cine ati fi putut fi si n-ati fost din cauz c s-a produs Revolutia din Octombrie!
Ei bine! Iat cine ati fi putut fi: un poet popular, mai mare dect Koltov si Nikitin. Ati fi fost liber s
scrieti ce vreti, nu ati mai fi fost nevoit s stati n patru sute de sedinte plictisitoare, nu ati mai fi
avut nevoie s v cutati salvarea n vodc, nu v-ati mai fi mbolnvit de cancer ca urmare a
persecutiilor nedrepte.
Dar cnd, trei luni mai trziu, la sfirsitul lui mai, mpreun cu Boris Mojaev, m-am dus nc o dat
s-1 vd, Trifonci, spre uimirea mea, arta sensibil mai bine. sedea tot n acelasi hol, n acelasi
fotoliu; privea la fel spre crarea pe care oamenii veneau din lumea de-afar si plecau n lumea
de-afar, n timp ce el nu putea nici mcar s se trasc pn la portit. Dar se putea folosi de
piciorul stng si de mna sting (cu care ntr-una lua si-si aprindea tigri), avea o mimic a fetei
mai degajat, aproape la fel ca altdat, si, mai ales, se exprima mai usor, asa nct despre
cartea mea (o citise! o ntelesese!) putu s-mi spun deslusit: Remarcabil", o apreciere pe care
o complet cu o miscare a capului, cu un murmur.
Holul se sclda n lumina vesel a amurgului, psrelele ciripeau n grdin; Trifonci era, ca
aspect exterior, mult mai aproape de ceea ce fusese nainte, ntelegea tot ce i se povestea si ai fi
zis ca era pe cale s se nsntoseasc... Dar nu scria cu mna stng si nu mai lega cuvintele n
fraze logice.
Vai, si de aceast ultim dat, ca adesea n trecut, a trebuit sa pstrez niste secrete fat de el si
nu am putut s-i dezvlui c, dou sptmni, cartea va aprea la Paris...
398
Cu att mai putin puteam s-i dzvlui, cu att mai putin puteam ga-i spun n fata alor si cellalt
lucru care m preocupa asa de mult n acea primvar (n pauza dintre Noduri, n intervalele
activittii mele principale tsneau nencetat noi proiecte; se discuta deja n-tj-.un cerc larg
posibilitatea publicrii n samizdat a unei reviste de literatur si de probleme sociale"; autorii
urmau s semneze cu numele lor adevrat; exista deja ceva si n portofoliul redactional).
n primvara aceea, n-a existat pentru mine, n exterior, dect un singur eveniment: publicarea lui
August, fcut deschis n numele meu. (Cu ocazia aceasta, mi propuneam s public scrisoarea
mea ctre Suslov, explicnd c eu le fcusem propuneri si c ei erau cei care respinseser toate
solutiile pasnice. Dar apoi m-am rz-gndit: n sine, iesirea unei crti are un efect mai puternic
dect orice scrisoare. Dac ei atac, atunci o public.)
Nu s-au npustit dintr-o dat asupra lui August, si-au lsat rgaz pentru o pregtire complex a
terenului, ntre timp, cum se ntmpl n conditii de acalmie a ostilittilor, se desfsura fr
ntrerupere un rzboi subteran, un rzboi de subminare si distrugere, plin de capcane, de griji, de
tensiuni extremeva tine sau nu va tine figura? esec sau succes? dar, n exterior, nu transpira
nimic din toate acestea; din exterior nu se vedea dect inertie, somnolent, singurtatea unui
refugiu n afara orasului. Noi fceam fotocopii ale acelora dintre scrierile mele care nu ajunseser
nc n Occident; erau nc multe guri de astupat si profitnd de o filier despre care voi vorbi
cndva (Completarea a Cincea), noi, eu si Alia, am expediat cu bine totul n Occident, am creat
astfel un sez/inaccesibil dusmanului. Era o foarte mare victorie care avea s se repercuteze
asupra tuturor celor ntmplate ulterior. (A trebuit s refacem o copie a Arhipelagului, s-1 trimitem
nc o dat. Exemplarul expediat de Rusalii ntr-un mod att de riscant a mrit apoi numrul
lucrurilor omenesti rmase nefmalizate; eu ncetasem s-i mai fiu stpn absolut si a trebuit s-i
asigur avocatului meu un exemplar al lui. Cndva voi vorbi si despre asta.) Numai din acest
moment, din iunie 1971, am fost cu adevrat gata si s lupt si s pier.
Nu, nu chiar din momentul acela, ci dintr-un moment care a ve-M ceva mai trziu. Testamentul
meu principal (pe care era imposibil sa-l prezint la un birou notarial sovietic) fusese trimis
avocatului Heeb n 1971, dar nc nu fusese autentificat. A trebuit s astept P'n n februarie
1972 pentru ca Heinrich Boli, venit la Moscova,
399
s ateste cu semntura sa incontestabil fiecare foaie si numai dup ce am expediat acest
testament n Vest am putut s m linis-tese, la gndul c mi-am asigurat si destinul viitor al crtilor
mele si ndeplinirea postum a vointei mele.
Testamentul ncepea printr-un program destinat a fi publicat separat:
.. .Prezentul testament intr n vigoare ntr-unul din urmtoarele trei cazuri:
 faptul mortii mele este manifest;
dispar din ochii opiniei publice rusesti, fr s las urme (n. tr-un interval de dou sptmni);
snt nchis n puscrie, ntr-un spital psihiatric, ntr-un lagr sau condamnat la deportare n
interiorul URSS.
n oricare dintre aceste cazuri, avocatul meu, domnul F. Heeb, mi public testamentul care, prin
aceasta, intr n vigoare, n acest caz, nici o obiectie formulat de mine n scris sau oral, n
puscrie sau ntr-o alt situatie de constrngere, nu abrog, nu modific n acest testament nici un
punct, nici un cuvnt. Unele detalii secrete ale testamentului, precum si numele organizatorilor,
ordonatorilor vor fi divulgate de avocatul meu numai dup ce va fi venit acea zi mult asteptat
cnd, n patria mea, vor fi respectate liberttile politice elementare, cnd persoanele mentionate nu
vor mai avea a se teme de amenintarea pe care ar constitui-o aceast divulgare si cnd se va ivi
posibilitatea legal ca acest testament s fie executat fr riscul atragerii unor represalii..."
si mai departe repartizarea Fondului cu destinatie social (eu nu mentionam cifrele, ci
obiectivele la realizarea crora voiam s particip, n speranta c ele vor atrage si alte persoane
doritoare s ajute si c astfel sumele insuficiente vor fi completate). Un asemenea act de
publicitate constituia n sine nsusi si el singur o lovitur viguroas.
Toate acestea cer timp, mult timp: s pregtesti pentru lupt corpurile de armat, s le asiguri
munitia pn la ultimul cartus si s le instalezi pe pozitiile de plecare.
n acest duel ndelungat si istovitor, eu am ratat multe lucruri importante. De mult vreme bolea
Aleksandr lasin si m chema insistent la el la spital, simtea c-i eram necesar nainte s moara,
desi aproape c nici nu ne cunosteam. Eu ns de mult vreme intentionam s-1 vd, dar cnd
eram ocupat, cnd, ca s m pot duce
400
acolo, trebuia s golesc ascunztorile. n sfrsit, mpreun cu acelasi Mojaev, m-am dus la el
ne-am oprit la usa salonului, unde ni s-a SPUS s^ asteptm. Oare s nu ne dea drumul nuntru?
M-am asezat pe ceva si, folosindu-m de genunchi ca de un suport, i-am compus o scrisoare.
Dup o jumtate de or ni s-a permis s intrm n salon. El a murit chiar n aceast jumtate de
or ct noi ne-am aflat dincolo de pragul ncperii respective. Era culcat. Fata-i nc si mai pstra
expresivitatea. Alturi plngea vduva lui.
Cu Fiodor Abramov am refuzat s discut nc de mult, de la No-vi mir. Motivul: mi se spusese, si
nu de ctre un singur om, c ar fi fost anchetator KGB. Dar s-a dovedit c nu era adevrat, de
unde se vede c 1-am jignit degeaba.
Ei erau oamenii cu care chiar era necesar s discuti.
Totusi, dusmanii si desfsurau propriile lor actiuni de subminare despre care, fireste noi nu stiam
nimic, n Germania Occidental si n Anglia, n 1971, se pregteau editii pirat ale lui August cu
scopul de a compromite drepturile avocatului meu si de a mpiedica, din partea aceea, eventuala
publicare a operelor mele n Occident.* n URSS, pe baza textului lui August, se declansaser
cercetri asupra originii mele sociale. Aproape toate rudele mele erau deja n pmnt, dar KGB
mi-a dibuit o mtus care nc mai era n viat, drept pentru care a trimis la ea o echip de trei
insi pentru a-i stoarce niscaiva date compromittoare" despre mine.
Or, n vara aceea, eram lipsit de Rojdestvo-ul meu; pentru prima dat dup un mare numr de
ani, nu mai aveam spor la scris, eram nervos si, la mijlocul verii, desi asta nu m ajuta cu
nimic, am hotrt s plec n sud, la locurile copilriei, ca s ncep culegerea de materiale chiar cu
aceast mtus pe care n-o mai vzusem de vreo opt ani.
* De aparitia lui August n Occident se leag si unele episoade comice, n Novoe Russkoe Slovo
au aprut, sub semntura prof. N. Ulianov, emigrant, un articol intitulat Enigma lui Soljenitn".
Autorul n chestiune descoperise c n natur nu exist nici un Soljenitn, c August este opera
unui colectiv KGB, c nu e posibil ca un om s stie si s descrie asa de detaliat si procedurile de
penitenciar, si tipurile de tratament oncologic, si evenimentele militare si istorice, plus c limbajul
difer de la o carte la alta! Iar M. Glanny, traductorul n englez a lui August, justificndu-si
traducerea pripit si pguboas, a spus ntr-un interviu c August este asa de prost scris n
ruseste nct el, Glanny, a trebuit s schimbe fraze ntregi.
401
tine pe deplin de natura unui rzboi subteran ca uneori galeriile s se ntlneasc bot n bot. Dac
as fi ajuns pn la mtusa mea echipa de kaghebisti ar fi sosit atunci cnd m aflam eu acolo. Dar
n timpul cltoriei m-am ars ntmpltor (cum credeam eu atunci vezi [46]) si, cu arsura, m-am
ntors la Tihoretkaia, n conditiile n care mai aveam putin si ajungeam la destinatie. Admiratorii"
mej din KGB i-au fcut mtusii o vizit nu tar folos pentru ei, au obtinut de la ea (pentru Stern)
note, relatri orale, si ce mai jubilatie pe ei! n anii '20 si '30, aceste acuzatii ar fi fost ucigtoare;
toata viata, eu si mama ascunsesem toate astea, tremurnd si ghemuin-du-ne n cocioabe
drpnate. Totusi, cealalt galerie a lor se surp: profitnd de ntoarcerea mea subit (tot regulile
rzboiului subteran), am rugat un prieten (Gorlov) s dea o fug pn la Rojdestvo pentru a-mi
aduce o pies de masin. El ar fi putut s plece n oricare alt zi, dar ntmpltor a plecat ndat
ce am revenit eu din sud, pe 11 august, si a sosit la tanc ca s dea peste nou kaghebisti care se
instalaser n mica mea dacea\ Dac n-as fi revenit din sud, operatiunea lor s-ar fi desfsurat fr
nici o poticneala cne a cstigat mai mult, cine a pierdut din cauz c eu am revenit? n vara
aceea, la Rojdestvo locuia fosta mea sotie; ea era supravegheat de prietenul ei (omul lor), si
kaghebistilor li se dduse asigurarea c, n ziua aceea, ea era la Moscova si va rmne acolo. si
c eu eram n sud. Delsarea lor a fost att de mare nct nici mcar nu si-au pus un om s-i
pzeasc si Gorlov i-a surprins n toiul activittii sau poate numai la nceputul ei: instalau vreo
aparatur complicat? Dar nc n-avuseser timp s efectueze o perchezitie amnuntit sau
poate nc nu nvtaser cum s procedeze? Spun toate astea pentru c, n vara anului urmtor,
locuind din nou pentru o scurt perioad la Rojdestvo, am descoperit acolo, scpat, prin
neatentia mea, de la distrugere, dar adus de mult vreme pentru a fi ars, un set complet de foi de
indigo (inclusiv capitolul precedent) chiar de la acest Vitel pe care cititorul l are acum n fata
ochilor, precum si un set complet de indigo de la scenariul stiu tancurile adevrul\ Fiecare foaie
se folosea de dou ori, dar pe ea se citeau cu usurint foarte multe lucruri ei de mult vreme
ar fi putut s aib textele aproape complete nu, n cazul acesta, kaghebistii au fost niste gur-
casc! (Iat ce mi s-a spus mai trziu: a doua zi, la orele 4 dimineata, pe ceat, ltrati de cini, au
venit din nou vreo zece insi ca s termine nu stiu ce treab sau s stearg niste urme-
402
Vecinii speriati priveau printre perdele, nimeni n-a iesit din cas.) pin cauza lui Gorlov au trebuit
s lase totul balt si s-o ntind. Nu-i niai Putin adevrat c pe Gorlov 1-au trt dup ei ca pe un
captiv, izbindu-1 cu fata de pmnt, si fr ndoial i-ar fi fcut de petrecanie dac el, n aceste
minute de tensiune, n-ar fi reusit s-si imagineze o modalitate de a se da drept cettean strin;
or, pe strini n-ai dreptul s-i omori fr ordin de la sefi. Apoi s-au strns vecinii, dup care a
urmat obisnuitul interogatoriu la militie si asa a scpat. Ar fi putut s nu-si povesteasc
nimnui ptania, asa cum i se ceruse, caz n care eu n-as fi stiut nimic. Dar firea lui onest si
ideile care pluteau n atmosfera epocii noi nu i-au permis s m tin n ntuneric cu privire la cele
ce se ntmplaser. Ce-i drept, nu se astepta la gestul meu [19], care chiar 1-a uluit, dar era
singura salvare pentru el. Eu eram la pat cu pansamentele mele, neputincios, dar m-am
dezlntuit mai viguros dect un om n plin vigoare si din nou m-am enervat ntr-o scrisoare
ctre Kosghin [20] ceream n primul rnd demisia lui Andropov1; Rostropovici si Vis-nevskaia de-
abia au reusit s m fac s m abtin, scop n care s-au folosit si de ironie.
Asa a explodat la suprafat o min si, se pare, a fcut ceva pagube; 1-a prlit la fat chiar pe
Andropov. Se telefona (!) acestui zek amrt, i se transmise din partea ministrului nsusi (!): KGB
n-are nici un amestec n aceast afacere, nu, aici e vorba de militie... (Trebuie s cunosti
rnduielile noastre, trebuie s cunosti ct snt de absurde toate acestea.)
Celelalte mine au fost fcute s explodeze n toamna urmtoare: dou editii pirat ale lui August,
apoi articolul din Stern. Consider c aceste explozii au fost mult mai slabe: datorit n special
ntelepciunii judectorului englez2 care a creat un precedent juridic cu privire la dreptul
samizdatului, ei au pierdut procese care au durat un an de zile si drepturile avocatului meu au
iesit mai ntrite dect nainte. Ct priveste articolul din Stern, reprodus n Literaturka3, acesta a
creat n URSS nu un insuportabil climat de prigoan, asa
1 Iuri Vladimirovici Andropov, seful KGB. (N.t.)
2 Care condamna editia pirat a romanului la Flegon-Press. (N.t.)
3 Literaturnaia Gazeta din 12 ianuarie 1972 reproducea nu numai continutul articolului aprut n
noiembrie 1971 n revista Stern, ci si dou ilustratii: casa mtusii si Rolls-Royce-ul unchiului
autorului. (N.t.)
403
cum s-ar fi ntmplat n gloriosii ani ai copilriei regimului sovietic, ci un hohot de rs si veselie:
prin urmare o frumoas familie de oameni harnici?! (si astfel ei nsisi au spulberat teoria care
sustinea caracterul sionist" al activittii mele.1)
Iat ce timpuri trim! noi sntem un mnunchi, un pumn de oameni, n timp ce ei au cea mai
mare politie secret din istoria universal, si ce experient, si cte capete lucrnd pe gratis, si ce
mecanizare a forajului, ce cantitate de dinamit si totusi ei nu pot cstiga acest rzboi mocnit.
Din partea noastr a fost si un exces de zburdlnicie. De pild, n decembrie 1971, trimitnd prin
post o scrisoare avocatului meu n Elvetia (scrisorile acestea cnd ajungeau, cnd nu ajungeau la
destinatar), am pus n plic si urmtorul text:
MESAJ PENTRU CENZURA
serviciului postal international al orasului Moscova
St n puterea dumneavoastr efectiv s cititi, s analizati, s fotografiati, s radiografiati, s
studiati dup miros, s supuneti la tratamentul cu aburi, cu urin si cu alte chimicale, orice
scrisoare, ns destinatarului snteti obligati s i-o predati n termenele devenite posibile n
conditiile n care actualele mijloace de transport ating vitezele pe care le ating. Trebuie s faceti
asta mcar pentru a v camufla activitatea si pentru a crea aparenta c exist o post care
funtioneaz normal. Dac se va mai ntmpla ca vreo scrisoare de la mine sau ctre mine s
dispar fr urm sau s ntr/ie mult vreme (o scrisoare urgent 35 de zile!), voi fi nevoit s
v scriu pe aceast tem o scrisoare deschis, care nu v va acoperi de
glorie.
A. Soljenitn"
(si partea cea mai hazlie este c acest mesaj a ajuns intact pn la Heeb! Cenzura a preferat
s simuleze c ea nu existai Eu si Alia ne-am prpdit de rs, aflnd despre chestia asta!)
1 C afacerea asta s-a terminat cu bine, nu este meritul lui Stern. Stern din nou a fcut tot
posibilul ca s-mi pun capul pe butuc: a avut tupeul (si lipsa de gust estetic) s afirme c
actiunea lui August nu se plaseaz dect conventional n perioada prerevolutionar, c n realitate
romanul trateaz probleme actuale. Revista Stern sugera tribunalului sovietic c fraza
personajului despre prostii care conduc Rusia" trebuie nteleas ca o revrsare a urii lui
Soljenitn fat de actualii guvernanti ai URSS.
404
si n martie 1972 tocmai binevoitorii mei dintr-o institutie unde kaghebistul lor predase o map si
se retrsese n alt camer, ncepuser s studieze de zor continutul mapei reusind s scoat
copii de pe documentele respective si transmitndu-mi mie urmtoarele:
Serviciul I al Dir. a 5-a KGB de pe lng Consiliul de Ministri al URSS lui sironin
Directia din Leningrad a KGB lui Nosrev
Pe 6 martie, cu trenul de sear, pleac din Moscova spre Leningrad, n compania lui NN", sotia
Pianjenului" Resetovskaia Natalia Alekseevna. Rugm dati indicatia s se continue actiunile
NN" privind-o pe Resetovskaia1, s se identifice adresele vizitate. La Leningrad, Resetovskaia
va rmne aproximativ pn la 19 martie. Loctiitorul sefului Directiei a 5-a a KGB general-maior
Nikiskin"
N-am nceput s m nelinistesc pe chestia asta. Nu stiam c la Samutin, la care probabil se va
duce N. A., se mai pstreaz Arhipelagul, n ciuda insistentei mele ca acesta s fie ars.
Au existat si multe alte peripetii. Dac ar fi s povestesc n detaliu si s evoc totul, atunci ar trebui
s spun c, n toti acesti ani, majoritatea grijilor si nelinistilor noastre a fost nu legat de mari
actiuni dttoare de rod bogat, ci alctuit din emotii, agitatii, cutri, preveniri, anticipri,
aceasta n conditiile n care ei dispuneau de posibilitti de filaj, n care ei dispuneau de legturi
telefonice, si postale, n timp ce noi nu puteam nici s telefonm, nici s scriem, uneori nici chiar
s ne ntlnim. si trebuia s gsim totusi un mod de a salva situatia. Asemenea grave primejdii au
fost vreo douzeci la numr, n-am s le minimalizez cndva va trebui s le relatez mai n
amnunt.
Am s amintesc aici dou sau trei dintre aceste cazuri. Unul s-a petrecut la Sverdlovsk
(denumirea asta scrboas nici nu-mi vine s-o scriu), unde am trimis spre pstrare Primul Cerc,
cel format din nouzeci si sase de capitole. Faptul c la un moment dat kaghebistii
1 Resetovskaia, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimist; s-a cstorit cu Soljenitn n
1940, divorteaz n 1949, n timpul detentiei sotului ei. Se recstoreste cu scriitorul n 1956.
Soljenitn si ea se despart din nou n 1968. Apublicat memorii n care expune propria ei versiune
asupra faptelor povestite aici de Soljenitn. (Informatie luat din Indexul biografic al persoanelor
citate", anexat versiunii franceze a acestei crti, Ed. du Seuil, 1975 N. t.)
405
intr chiar n camera n care este pstrat 96", este determinat nu de informatii provenite din
vreun filaj, nici de vreo bnuial, ci de o mprejurare care nu putea fi prevzut. E clar c este o
perchezitie si c scpare nu este. Dar nu e vorba de nici o perchezitie; omului n chestiune nu i
se cere dect s recunoasc, nu-i asa, c are n cas Citindu-lpe Ivan Denisovici. Omul
recunoaste, pred obiectul. Dar el nu distruge 96" pe care, conform consemnului, trebuie s-1
pstreze. Va fi, la ocazii, si un ndelungat schimb de scrisori, n ce ne priveste, stim despre vizita
fcut de cei de la KGB; e posibil o reeditare a descinderii, vor confisca 96", ardeti-1 ct mai
repede! Rspunsul se las ndelung asteptat! Pn ce totul se ncheie cu arderea textului pus sub
urmrire.
A doua oar bubuie ceva: Vitelul chiar acesta, nc o dat, pe care-1 tineti acum n mini.
Vitelul umbl prin Moscova! Uluitor! Problema este c aici tot ce e pe dinuntru e si pe dinafar,
totul e spus pe sleau: ce poate fi mai periculos dect o asemenea scriere? Cineva o pstra,
cineva o ascundea cum de a rsuflat? Unde? Prin cine? De ce? ncepem ancheta, ne
verificm exemplarele; A.A. Ugrimov (Completarea a Cincea) trebuie s mearg la marginea
orasului s vad concret ce este la locul lui, ce nu s-a miscat, ce n-au putut refotografia.
Suspiciune, nencredere, totul se nvlmseste si se zpceste.
si cercetarea se reia de la cellalt capt: cine a auzit pe cineva spunnd c snt oameni care 1-au
citit? Cui i s-a povestit c cineva 1-a citit? si cine deci 1-a citit el nsusi? Cum arta exemplarul?
n al cui apartament a fost citit? Adresa, telefonul? (Niste persoane conversnd cu glasuri
emotionate la telefon nu pot s nu rosteasc niste nume, lucru care la Lubianka, probabil, deja se
stie; n cutarea purttorilor acelor nume, aceasta o s ne vnture acum la grmad!) Acela e
apartamentul! Spuneti cinstit, e mai bine s-mi spuneti mie dect s asteptati s se ntoarc
securistii. Mi se spune, mi se dau nume. si iat, mi s-a adus o copie dactilografiat. Exemplarul
nu este al nostru (ale noastre si-au pstrat, cu credint, locul). Nu e al nostru, deci exist o copie
nou dactilografiat! Or mai fi patru sau cinci de felul acesta? Nu este al nostru si nu este o copie
dup al nostru. Dar a fost redactilografiat cu exactitate dup al nostru si contine, fcute cu mna,
si corecturile mele cele mai de pe urma. nseamn c, n urma mea, cineva m fura, mi copia
textul nc proaspt; cineva foarte apropiat, misterios, cine oare? S-i telefonez
406
omului care mi 1-a adus. Nu la el acas. Stm si asteptm, asta va nsemna mai putin du-te-vino.
Peste cteva ore vine omul care ni 1-a adus si, derutat, indic sursa. Una dintre acelea n care
aveam cea mai mare ncredere! Acesteia i se dduse un exemplar numai ca s-1 citeasc. Ea,
pe furis, l redactilografiase (pentru istorie? pentru a-i asigura supravietuirea? din simpl manie?).
si ea i-1 dduse numai lui (era un prieten intim) ca s-1 citeasc. si el l dusese altora, ca plat
pentru nu stiu care mic datorie. si acestia invitaser la un chef o prieten foarte apropiat. si
aceasta n-avusese nimic mai presant dect s pun mna pe telefon si s-i ncredinteze secretul
si uneia dintre prietenele ei (A.S. Berzer). si noi 1-am recuperat de la aceast a patra verig a
lantului. Berzer ni 1-a remis! Mare-i Moscova, dar drumurile care o traverseaz snt scurte. O sun
si pe vinovat. M ntlnesc si cu ea. Mrturisiri senine si suspine. De-acum si-a mmcat creditul.
Confisc prada, n aceste ore se ivesc niste semne: securistii se alarmeaz, masinile lor ncep s
duduie, fiecare cu cte patru vljgani n pntecele ei ntunecos. Poftiti, tovarsi! Ati ntrziat cu o
mic jumtate de or! (De data aceasta ei nu stiu: n legtur cu ce era panica? Ce cutam noi?
Ce au ratat ei?)
n decembrie 1969 existase un caz asemntor cu Noptile prusiene. Tot asa brusc, un zvon prin
Moscova: circul niste copii! Imposibil, dar circul niste copii! Tot asa am luat apartamentele la
rnd, am cercetat urmele, tot asa am pus mna pe o copie: nici asta nu era a noastr! Dar fcut
exact dup a noastr! Furat! De cineva apropiat! De cine? Se gsesc si urme: Liova Kopelev a
tinut-o cteva zile, a dat-o s-o citeasc si unei rude, aceasta, la rndul ei, a dat-o altora, iar acestia
si-au fcut o copie. si au tinut-o ascuns timp de patru ani! Dar ntruct pe mine m-au exclus din
Uniunea Scriitorilor acum de ce s nu-i dea drumul n samizdat? Ce pericol mai exist pentru
autor?
Pe msura puterilor mele, am stins scandalul la Moscova si la Ufa, cci acesta se ntinsese pn
acolo. Circulatia manuscrisului am reusit s-o stopez.
Iat din ce sptmni linistite se compun linistitii nostri ani, pasnici, fr evenimente deosebite,
atunci cnd fortele principale snt n repaus si nu se ntmpl nimic".
407 .
si cti ani pot fi trgnate lucrurile n felul acesta? Astzi se mplinesc douzeci si sapte de ani
de la primele versuri de la sa-raska, de la primele ascunztori si de la primele incinerri.
Dar, pe deasupra acestui rzboi ascuns pluteste, precum un strat nalt de nori, istoria, plutesc
evenimentele vizibile tuturor si, prin curgerea lor, ele cheam la actiune, strnesc reactii. Attea
dintre ele au fost stvilite, attea dintre ele nu mai pot fi stvilite.
n decembrie 1971 1-am nmormntat pe Trifonci.
Pe strzile adiacente s-a oprit circulatia pn departe, nefcn-du-se economie de forte de ordine,
iar la cimitirul Novodevicie au fost desfsurate trupe (la funeraliile unui poet!). Traficul
automobilelor si autobuzelor era dirijat detestabil idee printr-un megafon. Un cordon de
militieni era si n holul Casei Centrale a Scriitorilor, dar mie n-au ndrznit totusi s-mi interzic
accesul (au regretat-o apoi). Tot ce am putut s fac pentru a-1 apra de nepotrivita mtase
stacojie pe care se odihnea capul defunctului (n primele ore de dup ncetarea din viat i
revenise expresia copilreasc de buntate si mpcare, expresia lui cea mai candid) si cu care
era cptusit tot sicriul, de fizionomiile cinoase si dezumanizate ale celor din secretariatul literar,
de discursurile nesincere, au fost dou semne ale crucii dup fiecare dintre cele dou ntruniri,
una la Casa Central a Scriitorilor, cealalt la cimitir. Cred c puterea malefic si-a primit astfel
ceea ce merita. N-am fost lsat s m apropii de sicriu dect la dorinta vduvei (n detrimentul ei
a procedat asa, dar a facut-o cu constiinta c ndeplineste vointa celui disprut); ca s nu pun
familia Tvardovski n dificultate, am renuntat la ideea de a da n aceeasi sear la samizdat
cuvntul meu de adio si 1-am pstrat pn n ziua a noua, citindu-1 si iar ci-tindu-1 n fiecare zi,
revenind asupra lui n felul acesta m-am transpus sufleteste n atmosfera marii desprtiri n
care evenimentele vietii se msoar n unitti luate dintr-o geometrie cu totul alta dect cea
cotidian [21].
Am spus ce aveam de spus. De-acum ar fi firesc s tac; nsesi coardele vocale nu snt n
dispozitia de a vorbi. Dar nu mai mult de o sptmn mai trziu, n noaptea de ajun, ascult la un
post de radio occidental slujba de Crciun, aud mesajul patriarhului Pimen si se aprinde n mine
dorinta de a-i scrie. Nu pot s nu-i scriu! si iat noi griji, o nou povar, o nou afluent de
probleme.
408
(Cu aceast scrisoare, ba nu, chiar cu August, ncepe un proces de divizare n rndurile cititorilor
mei; ncep s pierd pe unii dintre adepti si cei care rmn cu mine snt mai putini dect cei care m
prsesc. M aclamau atta timp ct aparentele ntreau credinta c eu nu eram dect mpotriva
abuzurilor staliniste; n momentul acela toat societatea era cu mine. n primele mele scrieri m
mascam n fata cenzurii politienesti, dar, prin aceasta, si n fata publicului. Prin actiunile pe care
urma s le ntreprind, trebuia cu necesitate s m descopr: era timpul s vorbesc tot mai
rspicat si s merg la o adncime din ce n ce mai mare. si procednd asa, era inevitabil s-mi
pierd publicul cititor, s-i pierd pe contemporani, punndu-mi speranta n urmasii acestora. Dar
este dureros s fii nevoit a constata c pn si unii dintre cei apropiati te prsesc.)
Dar pentru ce povestesc toate acestea aici? si unde este Nobe-liana promis?
Nobeliana si urma cursul ei. Per Hegge era foarte pornit mpotriva lui Jarring din cauza josniciei
de care acesta dduse dovad n povestea cu Nobelul si promitea s-1 demaste neaprat.
Totusi, Hegge a fost expulzat din URS S si eu uitasem de amenintarea pe care o proferase el.
Dar el s-a tinut de cuvnt si a nimerit momentul cel mai potrivit: n septembrie, cu o lun nainte de
atribuirea noilor premii si la nceputul acelei sesiuni a ONU unde urma s fie ales secretarul
general, post rvnit de Jarring, a publicat o carte de amintiri, carte n care povesteste de-a fir-a-
pr cum Jarring sustinuse guvernul sovietic n atacurile lui mpotriva mea. (Apropo, Hegge a fcut
loc n cartea lui si unor zvonuri neverificate asa, de pild, spune la un moment dat c numai
Saharov m-a fcut s renunt la deplasarea la Stockholm; or, pe tema asta niciodat n-am discutat
cu Saharov.) si a izbucnit un asemenea scandal n Suedia, nct chiar prim-ministrul Palme,
socialist versatil si repede percutant, nutrind el nsusi sentimente cordiale fat de tara
proletariatului victorios, a trebuit s se justifice si la televiziunea suedez, si printr-o scrisoare
ctre New York Times. Primo: el, Palme, nu era la curent cu maniera n care manevrase Jarring.
Apoi era si o exagerare: ce altceva rmnea de fcut? O ambasad nu este un loc pentru
manifestatii politice (cum era el mai dinainte sigur c nu trebuia s te astepti acolo la literatur
pur!). si Academia Suedez se pomeni
409
din nou pe balansoar; ea liniste cu mine nu are. I-o mai fi fcut vreodat vreun laureat attea
necazuri? Am s-i scriu luni lui Soljenitn ca s-1 ntreb dac nu vrea s primeasc nsemnele
Nobel la ambasad a declarat Karl Giorow, secretarul Academiei. Iat ceva hazliu: el spune
aceasta ntr-o smbt si, n aceeasi smbt, stirea se difuzeaz la radio. si eu tocmai am o
ocazie pentru Occident duminic, stau pn noaptea trziu ca s-mi redactez scrisoarea. Imediat i
scriu rspunsul meu si l expediez duminic. Iar Gierow n-a asteptat numai pn luni, el nici dup
trei sptmni nu a expediat scrisoarea. Dar rspunsul meu, el 1-a primit. . . Rspunsul meu:
premiul Nobel este cumva prada unui hot care trebuie s-mi fie remis ntre patru ochi si ntre
patru pereti?. : . si n ce priveste comunicatul: pn s-1 primesc de la Academie (termenul
corespondentei legale este de trei sptmni ntr-un sens), el mi-a parvenit pe calea undelor
radio. Am rspuns imediat.
Dup o lung boal, tocmai m apucasem de lucru la Octombrie saisprezece; am vzut c era un
ocean, un Nod dublu, dac nu triplu: dat fiind c fcusem economie", fcusem abstractie de anul
1915, fr ndoial necesar, c n Primul Nod ocolisem toat istoria politic si spiritual a Rusiei
de la nceputul secolului ncoace acum toate astea se ngrmdeau, se umflau, presau. N-as
vrea altceva dect s fiu lsat s lucrez, dar ti-ai gsit! Nobeliana ncepu din nou s fac zgomot,
ca si cnd, cu medalia si diploma n mn, mi va fi mai usor s tin piept Securittii Statului. Dac
e pe asa, atunci trebuie s abandonez Nodul, s reanimez si s refac discursul si, dup ce-1 voi
scrie, s cobor n aren cu el. si voi spune acolo asemenea lucruri nct poate fragila mea
existent se va nrui, si o dat cu ea si acest pasnic si inestimabil refugiu pe care 1-am gsit la
Rostropovici. Ah! ce pcat c trebuie s abandonez al Doilea Nod, mi fcusem o socoteal asa
de bun: s lucrez n liniste pn n anul 1975.
Omul propune...
Redactndu-1 din nou, am reusit s obtin un discurs degajat de excesul de artificii gazetresti si
aluzii politice, s-1 centrez mai exact pe problemele artei si, poate, s m apropii de genul
nc nedefinit de nimeni si nc neclar care st bine unui discurs pen-tru premiul Nobel n
domeniul literaturii, ntre timp avea loc un schimb de scrisori cu Karl Ragnar Gierow, secretarul
Academiei Suedeze [22]. Ministerul Afacerilor Externe al Suediei a refuzat
410
din nou s pun ambasada la dispozitie pentru ceremonie; atunci am propus apartamentul Aliei,
unde eu nc nu aveam dreptul s locuiesc [23]. Nu exista, se pare, precedent, dar Gierow a fost
de acord, n aceste luni am avut ocazia s-i cunosc si s-i apreciez foarte mult tactul si marile
calitti sufletesti; el se manifesta tot mai mult nu ca executant al unei functii onorifice, ci ca un om
cordial, hot-rt si temerar (chiar si n Suedia, temeritatea i era necesar fat de multi oameni),
ncepuserm s discutm asupra datei. El nu putea nici n februarie, nici n martie. O asemenea
amnare mi convenea si mie: aveam impresia c citirea discursului meu va fi o bomb; nainte s
explodeze trebuia s-mi pun lucrurile n ordine (orict le-ai pune n ordine, dezordinea este
totdeauna starea lor efectiv): trebuia s lucrez mcar o parte dintre capitolele celui de-al Doilea
Nod pn la a le face lizibile; s triez naintea eventualei catastrofe muntele de materiale pe care
le adunasem pentru R-17; s merg nc o dat la Piter1 si s privesc locurile, peisajele de care
aveam nevoie si de care nu mi se va mai permite, poate, s m apropii niciodat. (O relatare
aparte despre felul n care am ptruns eu n palatul Tavriceski Completarea a Cincea).
Mult osteneal m-a costat neobisnuita scrisoare ctre Patriarh; trebuia s m sftuiesc (cu
printele Gleb lakunin) si s mpiedic deconspirarea. n acelasi moment Literaturka s-a luat de
genealogia mea si de mine; a trebuit, de voie, de nevoie, s m apr. nc necunoscnd bine
moravurile corespondentilor occidentali, i-am dat rspunsul meu prin intermediul unui
corespondent al publicatiei hamburgheze Die Welt, iar acesta 1-a pasat unei terte persoane, 1-a
diluat n asa fel nct rspunsul meu nu mai era rspuns, ci o reactie meschin-ranchiunoas. Dar
mi se prea necesar s rspund (si nu numai la acest punct; se acumulaser multe dintre cele
ndurate tcnd). si-si fcu drum o idee fireasc: s strng n timp cteva interventii bine nchegate,
n asa fel nct ele s vin n pachet, n cascad la sapte nenorociri, un singur leac si nu cu
trita. Asemenea aglomerri de evenimente se formeaz de la sine n momente de criz, cum s-a
ntmplat n aprilie 1968 cu ocazia aparitiei Cancerosilor, dar n afar de aceasta ele pot fi fortate
s se aglomereze dup
plan dac autorul acestuia exploateaz particularitatea irepe-a naltelor sfere sovietice:
obtuzitatea, ncetineala gndirii,
Denumire familiar a orasului Sankt-Petersburg. (N.t.)
411
incapacitatea intelectual de a asimila dou idei n acelasi timp. Gierow anuntase c ceremonia
premiului Nobel va avea loc pe data de 9 aprilie, deci n prima zi a Pastelui ortodox
depunndu-si cererea de viz, se pare, pe 24 martie. Pe 17 martie am trimis scrisoarea mea ctre
Patriarh, socotind c ea nu va fi publicat dect la sfrsitul lui martie. La cteva zile de la aceast
trimitere voi da un interviu, primul dup nou ani; este o form de manifestare la care autorittile
nu se asteapt din partea mea si va fi ceva copios. si, nainte ca ele s fi avut timpul s-1 digere,
eu voi organiza ceremonia premiului Nobel si voi da citire discursului n care abordez lucrurile
cele mai grave. Dup care voi putea s stau linistit si s astept toate osndele posibile.
Dar lucrurile s-au desfsurat astfel: scrisoarea ctre Patriarh, lansat numai n cercul ngust al
samizdatului religios, n ideea c ea va circula lent printre oamenii efectiv interesati, a irupt
instantaneu n presa occidental. Dup cum mi s-a spus mai trziu, ea a strnit la Securitatea
Statului o furie cumplitmai violent dect cea provocat de multe dintre actiunile mele trecute
si viitoare. (Nu-i greu de nteles: ateismul este inima ntregului sistem comunist. Dar, paradoxal,
chiar si printre intelectuali, acest gen a fost ntm-pinat cu reprobare si chiar cu repulsie: ce
ngust, orb si mrginit trebuie s fiu eu dac m ocup cu asemenea problem ca aceea a
bisericii; sau, cu alte argumente: ce rost are aici clerul? Acesta nu poate adic este ca si
intelectualitatea, autojustifcare prin analogie s le scrie autorittilor. Asteptati, chestiunea va
ajunge si la autoritti. Condamnat de multi, eu niciodat n-am regretat acest gest: dac nu printii
spirituali trebuie s fie primii care s ne dea exemplul eliberrii spirituale din mrejele minciunii,
atunci cine s ni-1 dea? Vai, ierarhia noastr bisericeasc ne-a lsat prea mult s ne eliberm
singuri.) si (msur foarte tardiv), undeva njurai lui 20 martie, s-a luat decizia guvernamental
mult vreme amnat: s fiu nfierat n mod public si expulzat din tar. n acest scop, campania
de pres mpotriva mea s-a extins si s-a intensificat. Cu obisnuitul lor deficit intelectual, ei au ales
terenul care le era cel mai defavorabil: s sfsie August-\A, care scpase editiilor pirat si care era
declarat acum a fi cartea mea cea mai bestial antipatriotic si chiar antisovietic. Pentru aceasta
a fost mobilizat presa comunista occidental (cci, n URSS, cine putea oare s citeasc August
si a fost reprodus de-acolo orice prostie scris de cutare autor de
412
trei parale n special n Literaturka, dar apoi si n alte publicatii centrale; anumite articole m
acuzau referindu-se direct la formule ale Codului Penal si docila opinie public" sovietic, de la
scriitori pn la otelari, trimitea indignate ecouri de reactii". De data aceasta, decizia era luat cu
atta fermitate nct s-a mers pn la a se imagina si mijloacele practice la care s-ar recurge
pentru a m convoca: s-ar ncepe cu o retinere la politie, adic o arestare provizorie (acest
proiect, care ajuns si el la cunostinta noastr, nlocuia planul initial, acela al accidentului de
automobil, varianta Yves Farge")1; si cu atta fermitate nct Ceakovski, la o sedint a redactiei
sale, a declarat deschis n fata a treizeci de persoane, pe un ton care lsa s se nteleag multe:
l vom expulza!" Aceast operatiune era prevzut, se vede treaba, s aib loc la mijlocul lui
aprilie; pn atunci campania de pres trebuia s ating punctul ei maxim. Dar graficul meu
prevedea o evolutie mai accelerat a lucrurilor. Niste corespondenti americani au venit la mine
fr s-mi fi telefonat n prealabil (se nteleseser cu J. Medvedev). Ziarele lor erau cele mai
puternice din Statele Unite; aceasta se ntmpla cu o lun si jumtate nainte de vizita
presedintelui american n URSS. Interviul nu avea o semnificatie social; eu nu vorbeam nici
despre detinuti, nici despre nedrepttile care sufocau tara se mplineau n curnd doi ani de
cnd tceam n privinta aceasta, sacrificnd totul pentru R-l 7, asa c si acum mi propuneam s
nu depsesc pragul unei ciocniri inevitabile si s nu compromit discursul. Interviul [24] era n
esent o stufoas pledoarie personal, o gospodreasc mnuire a mturii pentru ndeprtarea
gunoiului deversat asupra mea de-a lungul mai multor ani dar nssi privelistea acestui gunoi
vzut prin prisma unei ornduiri progresiste" a fcut n Occident destul impresie.*
1 Yves Farge (1899-1953), membru al Rezistentei franceze, comisar al Republicii de la Lyon, la
Eliberare, presedinte n Franta al Miscrii pentru Pace, decedat la Tbilisi ntr-un accident de
automobil. (N.t.)
Unul dintre acesti corespondenti, H. Smith, s-a plns dup aceea nu o dat n mod public c eu 1-
am primit cu un interviu gata fcut, cu ntrebri Pregtite tot de mine, c am dat dovad de total
necunoastere a canoanelor Presei occidentale, ntr-adevr, n lupta mea pe viat si pe moarte cu
statul nu aveam nevoie dect de o brusc miscare defensiv, de o solutie chiar mai "una: o
declaratie public. Nu aveam nevoie de nici un interviu. si Smith mi Propunea s discutm
probleme de cea mai mare actualitate": despre ce s-a
413
Prin intempestivitatea aparitiei sale si prin mrsviile pe care le dezvluia, interviul, asa cum
scontasem, i-a nucit pe adversarii mei. si chiar mai mult dect scontasem eu. El a aprut pe 4
aprilie si, dup mai putin de douzeci si patru de ore, n ciuda ncetinelii ei obisnuite, puterea, fr
s fi avut timpul de a reflecta, a avut o tresrire, un reflex de aprare si a fcut gestul cel mai
simplu cu putint: acoperindu-se de ridicol si de rusine, i-a refuzat secretarului Academiei
Suedeze dreptul de a veni ca s-mi nmneze nsemnele premiului Nobel. n scrisori nu se
spusese un cuvnt despre faptul c urma s fie rostit un discurs, nimeni dintre noi nu vorbise sub
plafoane1; n privinta aceasta, autorittile nu puteau s fac dect niste conjecturi confuze. Public
nu era vorba dect de nm-narea nsemnelor premiului Nobel ntr-un apartament particular din
Moscova, n prezenta unor scriitori si artisti, prieteni ai autorului. si de aceasta se sperie guvernul
uneia dintre superputerile lumii!... Dac stnga occidental n-ar fi fost asa de zeloas n a justifica
tot ce se ntmpla Ia noi, palma pe care tocmai ne-o ddusem nou nsine ar fi trebuit s fie
suficient pentru a demasca pentru mult vreme
ntmplat cu energia creatoare a lui Evtusenko si Voznesenski, dac a disprut interesul publicului
fat de ei, dac ngrdirile impuse lor se nscriu pe linia care vine direct de la persecutarea lui
Puskin (occidentalii simt nevoia de a stabili neaprat o continuitate ntre Rusia tarist si URSS-ul
comunist, altminteri, spun ei, lucrurile nu vor fi ntelese n profunzimea lor); sau m punea ntr-
o situatie riscant atunci cnd m ntreba dac, dup August, intentionez s evoc si revolutia
bolsevic.
Eu ns, dimpotriv, nu eram obisnuit s suport modul incoerent, dezlnat, n care acesti
corespondenti mi vnturau cu furca ideile, maniera vulgar n care le relatau si iresponsabilitatea
formulrilor. si lui H. Smith i-am trimis atunci n mod special o scrisoare sincer, ndeprtndu-m
de acel moment, nteleg tot mai mult c el trebuia si avea dreptul s se supere foarte tare.
Totusi nu trecuser trei ani si iat c n toamna lui 1974 H. Smith m-a vizitat la Zurich, ocazie cu
care m-a ntrebat dac n-ar putea s foloseasc pentru New York Times tot materialul interviului
literar pe care eu l acordasem lui Niels Udgord de la Aftenposten (28 august 1974). Bine, copiati-
1 i-an> spus eu. Nu asa, a struit el, cci aceasta nu ar mai fi o noutate, haideti sa procedm
ca si cnd interviul 1-ati da nc o dat, dar de data aceasta mie! Eu din nou am fost de acord:
cci el stia canoanele presei occidentale (ce este asta. cum arat asta?), ceea ce nu era cazul
meu. Asa 1-a si publicat: ca pe o convorbire pe care realmente ar fi avut-o cu mine... (Adnotare
din 1978.)
1 Orice loc n care s-ar fi putut implanta microfoane. (N.t.)
414
jocul sovietic de-a apropierea cultural. Dar, n virtutea legii torsiunii capetelor spre sting
rosilor li se iart totul, rosilor li se uit repede toate relele pe care le fac. Dup cum scrie Orwell:
aceleasi personalitti occidentale care-si exprimau indignarea fat de executarea vreunui individ,
indiferent unde pe Pmnt, aplaudau atunci cnd Stalin trimitea la moarte prin mpuscare sute de
mii de oameni; ele se lamentau pe tema foametei din India, dar foametea devastatoare din
Ucraina n-o observau.
Cu obisnuita noastr abilitate de a face hapul mai usor de nghitit, ambasada sovietic de la
Stockholm a fcut, de altfel, precizarea c ea nu exclude posibilitatea ca viza s-i fie acordat lui
Gierow alt dat, ntr-un moment mai favorabil". Aceast precizare era menit s atenueze
iritarea, s faciliteze nasterea unei iluzii si revenirea lin pe pozitiile de la nceput. Ministerul
suedez al Afacerilor Externe a fcut o declaratie care nici nu aproba, nici nu condamna. Dar noi,
aici, ntelegem prea bine acest joc! si eu m-am grbit s-1 stric printr-o declaratie special
[25]. Refuzul de a permite venirea lui Gierow anula toat ceremonia, i rpea orice sens. Dar si
usura situatia att a organizatorilor, ct si a celor care-si dduser acordul s vin.
Pregtirea acestei ceremonii, n afar de dificulttile cotidiene s primesti, asa cum trebuie,
ntr-un apartament obisnuit, saizeci de invitati, si toti numai oameni de vaz sau corespondenti
occidentali aceast pregtire era complicat, neobisnuit n toate privintele, n primul rnd:
trebuia stabilit lista invitatilor n asa fel nct printre acestia s nu se strecoare nici un personaj
dubios (prin comportamentul su social) si s nu fie omis nici unul dintre cei demni (prin
anvergura lor artistic sau stiintific) de aceast atentie si, n acelasi timp, trebuia asigurat
prezenta efectiv a invitatilor (oameni care s nu dea napoi, care s vin). Apoi invitatiile
trebuiau tinuite pn n ziua n care Gierow va anunta data ceremoniei. si atunci trebuia s
facem turul adreselor tuturor acestor invitati sau s lum msuri s le parvin invitatiile: n afar
de formula gata fcut, o scrisoare expunnd motivele si care s fie apt s determine persoana
s dea acestui act social mai mult important dect inevitabilei represiuni la care o vor supune
sefii. Num-rul scriitorilor, al regizorilor si al artistilor care au acceptat m-a u'ttut: nc mai pstrau
oamenii o admirabil doz de nenfricare, de dorint de a se ndrepta de spate sau de rusine de a
fi tratati ca
415
niste sclavi pe viat! si neplcerile ar fi putut fi pentru toti dintre cele mai serioase, dar guvernul i-
a scutit de emotii inutile pe invitati, favor pe care si 1-a acordat si siesi. Desigur, au fost si refuzuri
semnificative, dureroase: oameni de renume international, care n-aveau totusi a se teme de
ceva.
Din pregtirea ceremoniei fcea parte si alegerea unei zile de duminic, pentru ca nimeni s nu
fie retinut la serviciu, si a unei ore n plin zi, pentru ca Securitatea Statului, militia sau echipele ei
de ajutoare voluntare s nu poat organiza baraje n ntuneric: ziua, asemenea actiuni pot fi
fotografiate. Trebuia de asemenea s gsesc oameni care s stea la us, oameni curajosi,
capabili s mpiedice ptrunderea unor kaghebisti scandalagii. Trebuia s ne asteptm si la
asemenea acte precum ntreruperea curentului electric, nentrerupt sir de apeluri telefonice sau
pietre n geamuri n ultimii ani metodele banditesti ntrunesc din ce n ce mai multe sufragii din
partea KGB.
Guvernul ne-a scutit de toate aceeste bti de cap.
Ca amuzament am trimis invitatie si pe numele Ecaterinei Fur-teva, ministrul Culturii, precum si
pe cele a doi corespondenti sovietici de la ziare care pn atunci nu m atacaser. Era vorba de
Selskaia Jizn si Trud.
Selskaia Jizn a delegat la aceast ceremonie care nu s-a mai tinut un singur reprezentant-
kaghebist pentru a verifica dac totusi nu s-au reunit ctiva. Iar Trud, ziar al lui selepin, ortodox
notoriu, s-a grbit s-si rectifice neutralismul putred si chiar n acele zile a luat pozitie mpotriva
mea.
Dar aceasta nu mai era dect una dintre ultimele zvrcoliri ale campaniei lor ratate: pierzndu-si
capul, acoperindu-se de rusine n legtur cu ceremonia Nobel, autorittile au pus capt hrtuirii
publice, si ghinionul voind ca o dat n plus mprejurrile s se uneasc mpotriva lor, m-au lsat
n patria mea si n libertate, (n curnd dup aceea, M. Rozanova-Siniavskaia i-a comunicat Aliei
c un cunoscut general KGB, cu care avusese niste ntlniri, s-a exprimat despre mine n felul
urmtor: Dac nu pleac de bun voie, o s-o sfirseasc n Kolma." La acest avertisment din
partea lor trebuia s m astept de mult vreme, singurul lucru surprinztor era rn' dalitatea
asupra creia se oprise alegerea lor. Dar hotrrea mea s1 a Aliei era ferm: rmnem n
tar!) ...-.. ,
416
Asa s-ar f ncheiat, dup un an si jumtate, povestea cu Nobe-liana, dac n-ar f rmas piesa ei
de rezistent, discursul deja pregtit. Pentru ca acesta s-si gseasc loc n culegerea anual
editat de comitetul Nobel, trebuia s-1 fac s ajung n cel mai scurt timp n Suedia. Cu greu,
dar mi-a reusit aceast actiune (se ntelege c tot n secret si cu mari riscuri). La nceputul lui
iunie, textul discursului trebuia s apar. Eu continuam s astept explozia; pentru timpul care mai
rmnea m-am dus n regiunea Tambov s-i admir peisajul, poate pentru ultima dat.
Dar discursul n-a aprut nici n iunie, nici n iulie al acelei veri istovitor de fierbinti. S se fi dovedit
el asa de neobservabil? Nu mi-a parvenit dect n august stirea c, n timpul verii, majoritatea
ntreprinderilor suedeze, inclusiv tipografiile, si las lucrtorii s plece n concediu. Culegerea
anual n-a fost publicat dect la sfr-sirul lui august.
Presa a bubuit mai mult de o sptmn. Dar am avut parte de dou surprize de natur s
reveleze insuficienta previziunilor mele: discursul meu nu i-a fcut nici pe ai nostri s ciuleasc
urechile, nici pe occidentali s ias ct de ct din imobilismul lor social, s se trezeasc, tot asa,
ct de ct la realitate.
Se pare c reusisem s spun foarte multe lucruri, c spusesem chiar tot esentialul si ei l
nghitiser pe nemestecate? Dar iat: discursul era transparent, ce pcat ns c se multumea cu
generalitti, c nu cita nici mcar un nume. Atunci, cei de-acolo ca si cei de-aici, au preferat s nu
nteleag.
Nobeliana se terminase, dar explozia, dar lupta principala se reporta pentru alt dat, pentru alt
dat.
LUPTA INOPINAT
n domeniul tacticii, prin lupt inopinat se ntelege acel tip de lupt, nici ofensiv, nici defensiv, n
care cele dou prti decid s atace sau se afl n mars fr s cunoasc intentiile celeilalte si
intr brusc n coliziune. Acest tip de lupt neplanificat este considerat a fi cel mai complex: el le
cere comandantilor s dea dovad de maxim rapiditate, inventivitate si fermitate si s aib
suficiente rezerve.
O asemenea lupt s-a dat pe arena social sovietic la sfrsitul lui august si n luna septembrie
1973; ea a fost asa de neprevzut, nct nu numai c nici unul dintre adversari nu stiau nimic
despre cellalt, dar chiar si de aceeasi parte a baricadei, o coloan" (a lui Saharov) habar n-
avea despre miscrile si planurile celeilalte (a mea).
Desi anii 1971 si 1972, trecuti n revist n capitolul precedent, n-au fost, desigur, chiar asa de
pasnici pentru mine, ei n-au fost totusi asa de chinuitori, sau poate c m-am obisnuit eu cu
neplcerile. Aveam tot timpul constiinta c m ascund, c fac pe mortul, c astept, c, nu-i asa,
cstig timp pentru R-l 7, si c ntr-un anumit fel reflectorul nu mi-1 mai fixez asupra
contemporaneittii. si de fiecare dat, refuznd s intervin, nici mcar nu puteam s explic cuiva,
cu att mai putin militantilor, miscrii democratice" (foarte prompti n a difuza informatii) motivele
anume pentru care tceam, pentru care stteam asa de retras, desi, se prea, nu mi s-ar fi
ntmplat nimic" dac as fi intervenit. si apoi, n timp ce destinul somnola, nssi sederea mea la
Rostropovici n conditii paradisiace, asa cum nu cunoscusem niciodat n viata mea (linistea,
aerul de dincolo de bariera orasului si confortul din interiorul orasului), mi demagnetiza si ea
vointa. Nu ti s-a pus trotil sub scaun pentru scrisoarea adresat ministrului KGB, nici pentru cea
adresat Patriarhului, nici pentru discursul destinat ceremoniei Nobel atunci stai cu-
418
jninte si scrie. Cu att mai mult cu ct se dovedea asa de anevoios jsfodul al Doilea, iar trecerea la
al Treilea nu promitea zile mai relaxante. si amnam acel deznodmnt care, atrnnd, mi se
eterniza n fata ochilor. si chiar atunci, cnd, la sfrsitul lui 1972, m-am fixat definitiv asupra lui mai
1975 ca dat a aparitiei Arhipelagului, acest lucru mi prea a se constitui ntr-o jertfa, ntr-o
manier de accelerare subiectiv a evenimentelor.
sederea mea la Rostropovici devenea treptat o povar pentru amfitrion. Cunoscndu-m
ntmpltor si, ntr-un mare elan de generozitate, oferindu-se aproape imediat s m
adposteasc, neavnd, din lips de experient, nici cea mai mic idee despre presiunile stupide
si de lung durat ce aveau s se abat asupra lui, chiar scan-daliznd cu publicarea unei scrisori
deschise dup ncoronarea mea cu premiul Nobel si, un an de zile, aprndu-se cu ingeniozitate
mpotriva sicanelor guvernamentale Rostropovici a nceput s dea semne de oboseal si de
defetism din cauza acestui ndelungat si dezolant asediu, din cauza pierderii postului su de sef
de orchestr la Bolsoi Teatr, post la care tinea asa de mult, din cauza interdictiei care lovea
concertele sale moscovite cele mai bune, din cauza suprimrii obisnuitelor sale turnee n
strintate n care nainte si petrecea jumtate din viat. Se ivi o problem: este just s lasi un
talent s se ofileasc pentru a permite altuia s creasc? (Vai, n ranchiuna ei, puterea, nici dup
plecarea mea de la dacea lui nu i-a iertat faptul de a-mi fi oferit ospitalitate timp de patru ierni.)
Existenta mi se complica si dinspre partea politiei; Ministerul Culturii nu mai era singurul care voia
s se spele de o asemenea pat. i iritam pe toti potentatii, eram ca un ghimpe n coasta lor prin
faptul c locuiam n zona rezervat lor, locul de destindere al privilegiatilor, zona special
Barviha. Or, potrivit legilor sovietice, expulzarea mea nu era o problem: ntr-o zon ca aceea,
rezervat guvernului, pentru materializarea unei asemenea msuri douzeci si patru de ore erau
prea suficiente. Dar asocierea a dou nume al meu si al lui Rostropovici le mai tia din
elan. ncercri au existat totusi, ntr-o bun zi m-am pomenit cu un cpitan de militie; era nainte
de premiul Nobel. Snt invitat", i-am zis eu. S-a lsat pgubas.
n martie 1971, nu stiu cum s-a fcut c am avut o zi de avalans", una din acele zile fericite,
rare ntr-un an, o zi n care gndu-rile vin n potop irezistibil, pe tot felul de teme si n directii care
419
n-au fost prestabilite, gnduri care te secer, te transport; ncearc numai s le consemnezi, fie
si n trei cuvinte, pe orice ciorn, o s le prelucrezi dup aceea, dar acum prinde-le. Eram ntr-o
dispozitie excelent si, schiind, mai notam cte ceva ntr-un carnetel; fac cale ntoars si iat-o
pe btrna Anicikova, care m strig de la etajul superior al marii dacea:
Aleksandr Isaevici, a venit militia s v dea afar!
Asteptasem att de mult chestia asta nct ncetasem s-o mai astept. Aveam totusi la mine, pentru
aceast eventualitate, o hrtie gata pregtit, ntr-un plic albastru plasat ntr-un dulpior ignifugat,
ndrzniser ei ntr-adevr, si asta chiar nainte de congresul lor al XXIV-lea (douzeci si patru, ca
orele unei zile; nu 1-ar mai apuca pe al XXV-lea!), sau nu-si dau seama ce scandal o s ias?
Ei snt trei; de la cpitan n sus. Reiese putin cte putin c individul n civil, un oarecare Anosov,
este seful serviciului de evident a populatiei al regiunii Moscova: sta-i mare stab. Inteligent, cu
simtul umorului. Totusi exist, se nimeresc si printre ei oameni. Aflat ntr-o dispozitie excelent,
intru la fel de usor si degajat n conversatie cu o dezinvoltur de nvingtor, n form mai bun
dect odinioar cu vamesii.
Pentru acea hrtie trebuie s m duc n aripa n care locuiesc trei minute si o pun ndat n
fata dumneavoastr sau o citesc stnd n picioare, prin aceasta v fortez poate si pe
dumneavoastr s v ridicati din fotolii. Nu. Nu, astzi nu m expulzeaz: ei nu ntocmesc
procesul-verbal, primul proces-verbal, pentru c, pentru al doilea, chestiunea este transmis la
tribunal. Se multumesc s fac presiuni asupra mea pentru ca n zilele urmtoare s m ngrijesc
de obtinerea unui permis de sedere sau s plec. La Riazan. n capcan.
Fireste. Un sovietic oarecare, care n-are protectie de sus, ce poate s fac ntr-o asemenea
situatie dect s se supun fr comentarii? Iesire nu-i. Dar, slav Domnului, eu deja am iesit din
rndurile voastre si m-am ndreptat de spate.
Pentru nceput, cu mare solicitudine pentru destinele lor personale:
Tovarsi, v rog, faceti proces-verbal, dar luati seama! V rog foarte mult, s nu faceti vreo
greseal personal pentru care ati putea avea de suferit. V rog, verificati mai nti dac la nivelul
cel mai nalt s-a hotrt ntr-adevr ca eu s fiu expulzat. Pentru c dac nu este asa, vina va fi
aruncat asupra dumneavoastr.
420
Maiorul obtuz: Dac eu actionez dup lege si n sectorul meu, nu am a cere nimic de la
nimeni.
Ah! Tovarse maior, dumneavoastr snteti nc tnr n meserie!... Veti da dovad de
samavolnicie. Cazul meu este foarte delicat.
seful regiunii:
Dar m rog, eu nu recurg la violent.
Asta ar mai lipsi: s faceti uz de violent! Dar chiar dac m tratati cu cea mai mare delicatete
din lume, tot se poate produce un mare scandal.
Eu vorbesc cu atta aplomb, de parc din camera nvecinat as putea s-i telefonez chiar acum
lui Brejnev. Anosov, curtean, dup cum se vede, cu experient, ntelege: atentie, este minat; de
acolo vine aplombul meu. Interlocutorul meu este deconcertat.
Dar ce nseamn pentru mine s cstig cteva zile? Trebuie s transmit prin ei acolo sus ct este
de serioas treaba asta, ct snt eu de pregtit pentru a face fata situatiei. Dacea lui Rostropovici
este, pentru mine, frontiera ultim a vietii si a activittii. M vor alunga de aici s nu-i las s
pun mna pe voluminosul R-l 7. S stie ei c asta n-o s se petreac pe tcute.
si, la aceast nou ntorstur a discutiei, compunndu-mi cuttura nelinistitoare a unui detinut,
declar cu o voce metalic:
Eu, de bun voie la Riazan? Nici pe jos, nici pe sus! O sentint a tribunalului? N-am s m
supun unei asemenea sentinte! Cu ctusele la mini, nu altfell
Iat, asa mi-e mai usor, m simt perfect. N-o s m las necat
ntr-un pahar cu ap, aduceti deci marea! M simt tnr, puternic.
Politicosi, derutati, pleac. Nu se asteptau la asemenea reactie.
O s fie un scandal de toat frumusetea! le spun eu ncurajator, la desprtire.
Pentru c data urmtoare, cnd vor ntocmi proces-verbal, am s fac pe chitibusarul sovietic cu ei,
am s verific n procesul-verbal fiecare liter, am s cer exemplarul doi pentru mine, iar cnd va
sosi momentul semnrii, am s scot hrtia mea, am s-o semnez si am s-o substitui procesului lor
verbal:
Militiei care m constrnge s plec din casa pe care Mstislav Rostropovici o are, n mprejurimile
Moscovei, si s m duc la Riazan, domiciliul pe care mi-1 fixeaz ea mie, , ..,
421
I RSPUND URMTOARELE:
Iobgia a fost desfiintat n tara noastr n anul 1861. Se spune c Revolutia din Octombrie a
mturat ultimele vestigii ale acelei rnduieli. n consecint, eu, cettean al acestei tri, nu snt nici
iobag, nici sclav etc..."
Cu ei asa trebuie procedat n orice problem: s ridici tonul cu
0 octav. S generalizezi ct cuprinde. Nu s-ti aperi numai propria ta persoan, numai parcela ta
ngust, ci s le faci tndri ntregul lor sistem.
si atta tot. N-a venit ceasul pentru asa ceva? Atunci, ct timp o mai tinem asa?
sase luni mai trziu, m-am pomenit din nou cu ei. Acelasi Ano-sov, cu un individ n civil, chior. De
data aceasta, din capul locului i-am ntmpinat cu plicul albastru. L-am pus ntre ei si mine. Dar
Anosov, amabilitatea personificat, m ntreab numai asa, n treact: cum e totusi cu permisul
de sedere?... nu e n regul... iat, snt deja doi ani (atunci cnd n-ai dreptul la dou zile, atunci
cnd un permis de sedere pentru Moscova n-are nici o valoare aici!)... Bun, pe tonul sta merge:
stiti, ndat ce-mi voi rezolva problemele de familie... Bine, rezolvati-le, rezolvati-le! m
ncurajeaz, m preseaz el. Dar nici dup nregistrarea cstoriei mele nu mi se va da
permis de sedere pentru Moscova? Cum s nu, cum s nu, legea i oblig s v dea.
Apoi, hodoronc-tronc, si n alt registru: stiti c noi si lui Ros-tropovici, ca proprietar al acestei
case, putem s-i punem conditii.
1 se poate chiar confisca dacea. Ascultati, spun eu, tigaia asta si-asa este ncins, de ce s
turnm ulei peste ea?...
Iar plicul albastru se afl ntre noi: inofensiv, tot sigilat, neproductiv.
Dac se fac prea multe presiuni asupra dumneavoastr, nu v obositi s m vizitati, dati mai
bine dispozitie ca treaba asta s-o fac militia raional, si-asa voiau dnsii s ntocmeasc un pro-
ces-verbal. S v spun drept, si asa aceast chestiune o voi da publicittii...
Ce nseamn publicitate"? Legea-i lege, spune chiorul.
422
Publicitate? Iat: n ciuda procesului-verbal, eu nu voi pleca nicieri si nu m voi duce la
tribunal; dumneavoastr s dati o sentint penal de surghiunire rspund eu cu voce metalic.
Lsati, lsati! m asigur ei, nu se va merge pn acolo. si rspunsul meu ctre militie nu se
clinti. La fel de ilegal am
locuit la Rostropovici nc un an si jumtate.
Cnd a intervenit divortul cu prima mea sotie si mi-am nregistrat cstoria cu Alia, care locuia la
Moscova, am fcut, la rndul meu, cerere pentru un permis de sedere n capital. Noul sef (venit
de la directia regional) al serviciului permiselor era acum chiar Anosov (legea i oblig s v
dea"). La el, la minister, acesta, cu acelasi zmbet amabil, m anunt personal din partea
ministrului c n general, nu militia rezolv" chestiunea permiselor de sedere, ci consiliul
pensionarilor de onoare (stalinisti) de pe lng consiliul municipal al Moscovei: acest consiliu
examineaz profilul politic al candidatului si stabileste dac acesta este demn s locuiasc la
Moscova, n consecint, la consiliul respectiv trebuie s-mi depun cererea.
Tot cu zmbetul cel mai amabil, 1-am rugat si eu s-mi comunice n scris refuzul su.
Aleksandr Isaici, pi, si dumneavoastr aveti nevoie de o hr-tiut? m-a ntrebat el, zmbindu-mi
si mai amabil, de parc am fi fost niste vechi cunostinte.
M asteptam s-i vd pstrnd tcerea, s trgneze, dar la un refuz asa de categoric totusi nu
m asteptam. Nerusinatii. M mpingeau fr jen: car-te de pe pmntul Rusiei!
(Dar poate c suprarea lor este de nteles: nu influenta oare asupra autorittilor zvonul care m
irita asa de tare, zvonul lansat de oameni care se ddeau drept prieteni apropiati", aceast mas
de oameni care-si propuseser s explice viata mea si intentiile mele: el nu urmreste dect s-si
rentregeasc familia; o s plece imediat, un minut nu va rmne n plus!" Divortul odat
pronuntat, legal", ei asteptau s plec si eu ce-aveam de nu plecam?)
Viata lui Rostropovici si a Visnevski nu-mi mai permiteam s-o ngreunez n continuare. si n mai
1973 am plecat de la ei. Pentru nceput am nchiriat mpreun cu familia o dacea la Firsanovka.
In toamn ns am rmas complet fr adpost. si din iunie 1973, ei au adoptat o nou tactic
pentru a se debarasa de mine: scrisori anonime prin care niste pseudogangsteri mi amenintau
familia.
423
Le trimiteau prin post, n graba si superficialitatea lor, autodemas-cndu-se si prin aplicarea
stampilei lor peste cea a postei (o dat, ca s m calce pe nervi, au lipit n interior un enigmatic fir
de pr cret) si printr-o ametitoare vitez a distribuirii postale (cnd restul scrisorilor adresate mie
erau aruncate la cos). Cu litere de tipar de diferite culori; si stilul era la Benia Krik1, cu infinit
mai putin gust. Primo: noi nu sntem gangsteri; ne dati o sut de mii de dolari si n schimb, noi v
garantm linistea si inviolabilitatea familiei dumneavoastr", n semn de acceptare, eu trebuia s
m prezint pe treptele de la telegraful central. Data urmtoare, deja nu mai erau cereri ci numai
amenintri deschise: Nu va exista un al treilea avertisment, noi nu sntem chinezi. V retragem
ncrederea noastr si nu v vom mai putea garanta nimic." Se miza pe ideea c, nfricosat, voi
ajunge la concluzia c fuga n strintate este singurul mod de a scpa de acesti gangsteri".
Dup a doua scrisoare de acest gen, am adoptat si eu un procedeu nou: o scrisoare sincer, de
uz intern", adresat KGB, un avertisment impersonal [26]. Scrisoarea a ajuns la destinatar, mi s-a
trimis confirmare de primire: semneaz cutric (lizibil), expeditor din partea KGB. Timp de trei
sptmni au reflectat acesti corespondenti ai mei. Apoi am primit un telefon tot de la acelasi
colonel Berezin care, n 1971, m sunase din partea lui Andropov. si acum aceeasi plac:
Declaratia dumneavoastr (??) a fost transmis la militie." O asemenea hrtiut si ei o
transmit?... M-au hrtuit, mi-au fcut apropouri, ca n scrisorile anonime: adresati-v militiei ca s
v protejeze. (si ei, sub pretext c vegheaz la securitatea mea, vor fi mereu pe urmele mele.)
Timp de o lun si ceva nu mi-au mai sosit anonime. Totusi, la sfrsitul lui iulie a venit o a treia
scrisoare: Deci asa, cine, n-ai venit! Acum n-ai dect s te superi pe tine. Ne socotim noi." Ei nu
cereau nimic, se multumeau s ameninte: car-te, nemernicule!
Aceea a fost o var apstoare pentru noi. Multe pierderi. Treburi importante au fost abandonate,
compromise chiar. Aveam doi bieti si o sotie care purta o sarcin dificil. Timp de multe
sptmni i lsam pe toti trei ntr-o dacea expus tuturor pericolelor, la Firsanovka, unde eu nu
puteam lucra din cauza avioanelor care
1 Erou a trei dintre Povestirile din Odessa de Isaac Babei. Bandit simpatic si plin de respect.
(N.t.)
424
zburau la foarte mic nltime, si plecam singur la Rojdestvo ce. s scriu. Banditii poate c erau
falsi sau poate c erau autentici, poate c aveau s se mrgineasc la simularea unui atac sau
poate aveau s treac la fapte. Oricare ar fi fost situatia, eu si sotia mea eram pregtiti pentru
toate ncercrile posibile si spre aceasta ne ndreptam.
Din cauza copiilor s facem concesii violentei? Atunci ce-i reprosm Occidentului? mi trasasem
deja modul n care aveam s m comport:
Le voi rspunde acelora care ne amenint astzi sau se vor apuca s ne ameninte n viitor pe
mine si pe copiii mei. Nu o dat am spus c snt gata s-mi dau viata. Asta nu este o formul
retoric. Eu, ntr-adevr, snt gata s-mi dau viata n fiecare zi si n fiecare ceas si aceast
mprejurare este singura care m-ajut de-attia ani s-mi desfsor activitatea. si sotia mea s-a
cstorit cu mine motivat fiind de aceeasi constiint si de aceeasi disponibilitate: fr a face
concesii, s fie gata n orice clip a-si da viata. Chemnd lumea s se contrapun violentei, bine
mi-ar sta dac m-as lsa cuprins de teama c va fi asasinat careva dintre noi. Nu ne vom lsa
intimidati de amenintri, de oriunde ar veni ele de la un regim totalitar sau de la niste bande de
stnga. Sub drapelele acestora, cte mii de copii din tara noastr au fost lsati s moar si
lsati fr printi, si trimisi n taigaua geroas n crute cu familii des-chiaburite, si n Ucraina
paralizat de blocada foametei gestionat de Komsomol, cnd o familie condamnat n-avea
voie nici mcar s bea ap de la fntna din bttur! Toate aceste pierderi de vieti de copii snt o
cantitate neglijabil pentru voi, steagul marxist nu-i nc suficient de mpodobit cu ele? Visati
s le sporiti numrul si cu copiii nostri? Orice conditie, pe care ne-o va pune orice opresor din
lume, noi o vom ndeplini exact pe dos."
Ar fi fost suficient nc o presiune din partea gangsterilor" ca s-mi termin si s-mi public
rspunsul. Dar ei nu s-au mai manifestat.
Revznd lucrurile, aproape n tot cursul vietii mele de la arestare ncoace, constat c n-a existat
sptmn, n-a existat lun, n-a existat sezon sau an n care un lucru sau altul s nu m
incomodeze sau n care un pericol s nu m pndeasc, sau n care ceva s nu m pun n
situatia de a nu avea cnd s m ocup de scris si deci s trebuiasc s-1 amn. si dac m-as fi
supus acestei logici o dat, de dou ori, de zece ori, n-as mai fi scris nimic comparabil cu ceea
425
ce am reusit s scriu. Dar eu am scris facnd zidrie, am scris n barci ticsite, fr creion, n timp
ce eram mutat dintr-un loc ntr-al-tul, murind de cancer, n deportare ntr-o biat izb dup un
dublu serviciu la scoal, am scris ignornd primejdia, obstacolele si nevoia de odihnsi numai
datorit acestei mprejurri, la cincizeci si cinci de ani, nu-mi rmne nemplinit dect echivalentul
a douzeci de ani de munc; n rest, am reusit.
mi recunosc o mare inertie: cnd intru adnc n lucrarea mea, e greu ca vreo mprejurare, orict de
senzational, s m tulbure sau s m distrag. Dar, nici prins n vrtejul cel mai ametitor al
activittii, nu iesi cu totul din sfera de influent a activittii: ea se infiltreaz zi de zi prin radio
(occidental, binenteles, dar prin acesta te dumiresti si asupra situatiei din tara ta) si prin nu stiu
ce adieri misterioase pe care nu poti s le explici, s le numesti, dar pe care le simti. Acesti
curenti ti scald sufletul, se mpletesc cu activitatea ta fr s-o deranjeze (ei nu-i snt strini
precum factorii perturbatori n mijlocul crora triesti zi de zi), ei creeaz vietii atmosfera calm
sau nelinistit sau victorioas. si, uneori, aceste adieri ncep s se suprapun pn la a se ntrupa
ntr-o decizie, ntr-o intuitie: pentru un motiv sau altul (uneori este clar pentru care, uneori nu), a
sosit momentul s actionezi!
Aceasta eu nu pot s-o explic n termenii cauzalittii; aici nu distingem totdeauna ntre dorint si
presentiment, dar de un asemenea fler am beneficiat nu o dat, si din plin.
Asa a fost si n aceast var. Independent de esecurile si de amenintrile care ne-au asaltat din
toate prtile, a venit rndul meu s gsesc modalitatea de a zgudui Occidentul, de a-i spune c
este incapabil s-si administreze propriul su domeniu: face valuri njurai celui care este mai slab,
dar n fata tiranilor nriti este pururea per-dant, pururea cedeaz (Pacea si violenta"). si nc nu
stiu de ce, a fost si Scrisoarea ctre conductori", nscut dintr-un impuls, scrisoare la care
nainte nici nu m gndisem. si deodat de aceast scrisoare m vzui trt cu atta violent
ideile si ntorsturile de fraz veneau n debit potopitor nct, la nceputul lui august, a trebuit
s-mi ntrerup pentru dou zile lucrarea de baz si s las s treac acest suvoi, s notez, s
grupez pe subdiviziuni.
Toate articolele respective au fost scrise operativ si rapid pentru c aceasta a fost un fel de
strngere a recoltei, o valorificare a unor
426
nsemnri de moment, acumulate deja, o fireasc redobndire a verticalittii.
Printre asemenea adieri se ntmpl ca uneori s se produc si evenimente concrete, dar noi nu
reusim totdeauna s le interpretm. Viata social era la nadir1, se respira un aer apstor, un aer
de catastrof: noi arestri, amenintri pentru altii si, n acelasi timp, plecri n strintate ale unor
oameni scrbiti de atmosfera din tar. Siniavksi a venit s-si ia rmas bun de la mine (si s fac,
n acelasi timp, cunostint cu mine). M durea sufletul s vd c rmneau din ce n ce mai putini
oameni dispusi s-si asume destinul nostru rusesc, oriunde ne-ar duce el. Calculul autorittilor
privind expulzarea de vapori" printr-o a treia emigratie se dovedea pe deplin justificat (as fi fost
bun s fac parte din ea, chiar cu nsemnele premiului Nobel n mn...): n tar rmneau din ce n
ce mai putine voci capabile s protesteze. La nceputul verii, Maximov a fost exclus din Uniunea
Scriitorilor; n iulie el mi-a trimis o scrisoare pe bun dreptate mhnit: unde era deci solidaritatea
international a scriitorilor" pe care atta o ludasem n discursul meu prilejuit de premiul Nobel;
de ce nu m ridicam n aprarea lui Maximov?...
Nu m-am ridicat n aprarea lui, asa cum n-o fcusem nici pentru altii. Motivul este acelasi:
hotrsem s m ocup de istoria revolutiei si prin aceasta m consideram absolvit de toate
celelalte obligatii. De rusinat nu m rusinez nici n ziua de azi pentru asemenea perioade de
tcere; artistul n-are alt solutie, dac nu vrea s se piard n ceata actualittii imediate, care
acum este, acum nu mai este.
Dar vin niste zile iat simti trecerea la nadir, esecul cnd toate datoriile tale uitate te
nconjoar ca peretii unui defileu. Pentru a termina nodul al doilea, nu mai trebuia dect foarte
putin, vreo patru luni, pn la sfrsitul lui 1973. Dar n-am avut parte de ele. (Trebuie s m
multumesc a reproduce de urgent pe pelicul fotografic ceea ce exista pentru ca s nu piar n
catastrof.) Cu att mai mult disprea nodul al treilea care atta m ademenise spre el, spre
vlvataia revolutiei. Era dat peste cap tot scadentarul meu arbitrar; nimic nu mai rmnea clar,
afar de necesitatea de a intra n lupt.
1 Punct situat pe bolta cereasc, jos, sub picioarele observatorului, si opus zenitului. (N.t.)
427
si, evident, urmnd tactica verificat a cascadei: aplicarea a cinci-sase lovituri una dup alta.
Trebuia s ncep cu defensiva, cu autoaprarea, plecnd de la situatia mea de necat, trebuia s
m strduiesc s m agt de un petec de uscat si s atac.
Cnd scrii cu privirile spre trecut, lucrurile acestea pot prea de nenteles: ce era, n definitiv, asa
de ameninttor? nu era o exagerare la mijloc? si de cte ori acelasi lucru, de ce panic? si
totdeauna se termina cu bine.
Mereu se termina cu bine si oricnd putea s nu se termine cu bine (si cndva nu se va mai
termina cu bine). si de fiecare dat, amploarea loviturii mele era tot mai mare, zguduitura se
resimtea tot mai puternic n toate mprejurimile si pericolul era si el tot mai mare; si n fata acestui
pericol este firesc s te astepti la frngerea unei existente poate fragile, dar pn la un moment
dat ct de ct organizate.
n afar de manuscrise, ce valori materiale mai am eu? Domeniul" meu de 12 ari de la Rojdestvo
unde jumtate din aceast var ultima, credeam eu am petrecut-o cufundat cu atta
aviditate n lucrarea mea. Numai jumtate, pentru c vara ca timp o mprtisem atunci cu fosta
mea sotie. Aceasta insista s ia totul si, evident, naintea loviturilor programate, era indicat ca tot
terenul s-1 pun pe numele ei. La jumtatea lui august, plecnd la lupt, am fcut turul tuturor
locurilor, am vizitat fiecare palm de teren. Mi-am luat adio de la Rojdestvo pentru totdeauna. N-
am s ascund: am plns. Aceast buctic de pmnt dintr-un cot al Istiei si pdurea familiar mie
si lunga poian din vecintate, materializeaz pentru mine Rusia n ceea ce are ea mai autentic.
Niciodat, nicieri, n-am avut atta inspiratie la scris ca aici, si poate nici nu voi mai avea. Orict
as fi de torturat, de distrus, de distrat, de absorbit, sosind aici, simt c ceva eman din iarb, din
ap, din mesteceni si din slcii, din banca de stejar, din masa amplasat chiar lng prusi
peste dou ore pot s scriu din nou. Este o minune; nicieri nu se ntmpl asa ceva.
n ultima sptmn, n ultimele nopti de dinaintea atacului, eu n-am avut o clip de somn.
Avioanele urlau fr ncetare chiar pe deasupra acoperisurilor Firsanovki, ca atunci cnd se
ntorc negrele escadrile, usurndu-se de bombe. Ne temeam ca n incinta dacei s nu care cumva
s spunem cu voce tare vreo fraz imprudent pe care s-o intercepteze microfoanele rspndite
peste tot si, astfel,
428
dusmanul s afle c eu pregteam ceva. Or, tot succesul const n caracterul de surpriz al
actiunii: nainte de a ncepe atacul, trebuie s fii deosebit de relaxat, nonsalant, s nu te implici
nici n treb-luieli inutile, nici n vizite si ntlniri de prisos, iar discutiile, cu sigurant pndite,
trebuie s fie calme, relaxate.
Ceea ce m nelinisteste cu adevrat este eventualitatea de a nu reusi s-mi duc planul pn la
capt. Am senzatia c se pune problema s completez un anumit volum care, deja repartizat mie,
m asteapt undeva n natur, o anumit form, pregtit pentru mine, dar de-abia acum ivit
privirii mele; si eu, ca o materie incandescent n fuziune, trebuie s reusesc aici un esec este
de neconceput s intru n aceast form, s-o umplu ochi fr goluri, fr sufluri nainte ca
totul s se rceasc si s se prind.
De cte ori nu se ntmpl c, nainte de a face un pas obisnuit, de a efectua o strpungere, un
atac, un salt, te concentrezi exclusiv asupra acestei chestiuni, exclusiv asupra acestor ultime mici
scadente, si celelalte componente ale vietii si timpul de dup aceste scadente snt date cu
totul uitrii, nceteaz de a mai exista; numai s se reziste pn la aceast scadent, s i se
supravietuiasc, iar restul...!
Scrisoarea ctre ministrul de Interne o destinasem s produc primul soc. Ideea era aceea de a-i
ataca pe tema dreptului iobgesc [27]. (Nu era o formul de efect; era vorba realmente de
iobgie. Dreptul milioanelor de oameni la libertate n propria lor tar, eu l contrapuneam dreptului
ctorva sute de mii de a emigra. Dar aceasta era de natur s repugne societtii".) n acest sens
era modificat continutul acelui plic albastru, al scrisorii care de-atta vreme astepta s-si ia zborul.
Iar ct priveste Occidentul, acesta oricum pierduse din vedere esentadreptul iobgesc si
fcuse o publicitate din care se ntelegea c totul se reducea la cererea pentru un permis de
sedere".
Scrisorii m-am decis s-i pun data de 21 august (cinci ani de la ocuparea Cehoslovaciei), dar din
cauza problemelor serioase pe care le ridica textul ei, i-am amnat expedierea. Am expediat-o,
asadar, pe 23, ca s pot s aplic nestingherit o a doua lovitur s dau un interviu. Interviul este
un gen nefast pentru scriitor. Pana !ti scap, si constructia frazei, si limba, ncapi pe mna unor
corespondenti care snt strini de ceea ce te frmnt pe tine. Cu un an si jumtate n urm mi
amputaser interviul dar, din necesitatea
429
de a m apra pe subiecte mrunte si disparate, eram din nou nevoit s aleg aceast formul
dezavantajoas. [si de data aceasta, n Le Monde, interviul meu va fi amputat ntr-o manier
indecent, iar textul complet, cineva chiar l va ascunde la Ministerul francez al Afacerilor Externe
(ca s nu strice relatiile cu URSS?); si, pentru a-1 restitui n integralitatea si sensul lui, va trebui
s-1 public, cu o ntrziere de multe luni de zile, ntr-o revist a emigratiei ruse.] n acest interviu
am reusit s-mi asigur sub mine teren solid pe care la nceput am stat n genunchi, apoi n
picioare, si s trec de la o defensiv umilitoare la o ofensiv ndrjit [28].
ndat dup interviu, pe o zi nsorit, am pornit pe strada Gorki (att de desfigurat nct nici nu-ti
mai vine s-i zici strada Tver, cum se numea nainte), ndreptndu-m cu pasi rapizi spre post ca
s depun o scrisoare recomandat ctre ministru si repetndu-mi mie nsumi, n glum: Hai s
cumpnim ct cntrim!" Dou lovituri dintr-o dat, se pare, cntreau ceva.
n plus, aflasem n ajun de la radio c, independent de mine (de departe, chestia asta era
perceput ca o miscare concertat, iar autorittile erau convinse c totul fusese combinat cu
abilitate), trecuse la atac si o alt coloan: Saharov tinuse o conferint de pres pe teme
internationale, conferint care, prin franchetea si energia ei, tiase asistentei rsuflarea: URSS
este un mare lagr de concentrare, o vast zon de detentie." (Ce om de isprav! Gndurile
noastre, ale celor n conditia de zek, el le-a exprimat naintea mea! si Arhipelagul mucegia.) Cu
ct usurint a renuntat Occidentul la a-si mai difuza pe teritoriul Uniunii Sovietice programele de
televiziune", Moscova recurge la nseltorie pe fat".
Singurul lucru pe care eu nu-1 stiam era c, n chiar acele ore ale zilei de 23 august, pe strada
Romenski din Leningrad, ntr-un obscur apartament la Dostoievski", apartament care n plus
era si la comun cu altii, se sinucisese sau fusese asasinat nefericita Elizaveta Denisovna
Voronianskaia, cea care dezvluise securittii n ce loc se pstra, ngropat n pmnt, Arhipelagul,
n felul lui, adversarul ataca si el.
[Chestia aceasta eu n-o stiam; eram ntr-o dispozitie mai mult dect vesel, n lunile acestea o
tinusem tot ntr-o zburdlnicie. Ca s-i sci pe cei de la KGB, mi-am trimis mie nsumi prin posta
orseneasc o mic scrisoare (care, binenteles, nu a ajuns la destinatar, adic la mine): Drag
A.I.! Am reusit, n sfrsit, s v ndeplinesc
430
rugmintea. Iertati-m c v scriu fr s v cer permisiunea, dzr cunoscutul nostru este acum n
concediu, si timpul nu asteapt. Trebuie s ne vedem urgent, altminteri totul se duce de rp, si a
doua oar, probabil, nu mai reusim. Dup 2 iulie va fi trziu. Astept s m sunati. Al
dumneavoastr, sincer, K.B-ci." La 31 august am trimis la KGB un bilet malitios pe adresa acelei
expeditoare care semnase asa de lizibil confirmarea de primire [29]. De data aceasta,
confirmarea de primire n-a mai venit: generalul Abramov subaprecia posibilitatea unui asemenea
atac ftis. Sau poate c el deja rsfoise Arhipelagul, dezgropat la 30 august n mprejurimile
localittii Luga?]
Sub ploaia primelor huiduieli ale presei noastre, Saharov, neas-teptndu-se nicicum la vreo
prelungire pozitiv a acestei actiuni, a plecat la odihn n Armenia, si de acolo a trebuit s se tin
la curent cu evenimentele, cci n-a putut gsi loc la tren (aglomeratia de nceput de septembrie).
Iar autorittile erau cu att mai mult n ntuneric n ce priveste planurile noastre. Planul lor era
urmtorul: pn n toamn lichidarea definitiv a opozitiei. Pentru aceasta (n conceptia lor
prosteasc) trebuia nceput si dus la bun sfrsit procesul exemplar lakir-Krasin; acestia, cindu-
se, ar trebui s declare c toat miscarea democratic" tria din banii cercurilor diversioniste
occidentale si atunci intelectualitatea sovietic si opinia public occidental si-ar ntoarce definitiv
fata de la o asemenea mrsvie, si ultimii disidenti ar disprea de la sine. Evident, nfrngerea era
nscris genetic n nsusi acest proiect idiot: s aplici n anii '70 procedeul nvechit al anilor '30. si
totusi ei ar fi reusit s zdrobeasc moralul populatiei n URSS, s-1 fac s scad ntr-un mod si
mai catastrofal, dac ei nsisi nu s-ar fi fcut de rs cu acest proces, mai ales ntr-o lupt
inopinat. Timp de paisprezece luni au tot amnat acest proces neinspirat, creznd c, investind
mai mult timp n pregtirea unei represiuni viitoare, i vor nfricosa pe oameni ntr-o msur mai
mare si s-au hazardat s-1 deschid pe 28 august!
Aceast dat, binenteles, nici unul dintre noi n-o cunostea. Dar eu, prevznd c ntr-o zi sau alta
ei vor trece la actiune, m-am decis s parez anticipat, s-i nghesui nainte de deschidere si
am spus ntr-un interviu c procesul va fi unul de rutin (n Occident s-a tradus unul dureros", pur
contrasens), o repetare a farselor lipsite de imaginatie ale lui Stalin si Vsinski, chiar dac vor fi
admisi
431
si corespondenti occidentali. Am fixat ca dat a publicrii interviului ziua de 28 august, de
Adormirea Maicii Domnului1.
Pe 27, ei au deschis deci un proces de o calitate si mai slab, fr s admit prezenta
corespondentilor strini. Nici n-au apucat s-si savureze indigesta lor fars de cinci zile c a doua
zi Associated Press difuza n ntreaga lume cuvintele mele de dispret fat de aceast nscenare.
(A doua coincident. La drept vorbind, ei reusiser ca din mers s m implice si pe mine n
proces pe motiv c eu m-am dovedit a fi inspiratorul si strategul principal al Cronicii"! Nu putea
s nu hmie Litgazeta: Soljenitn a pierdut n lakir un tovars de idei." Acestui hmit i-am
rspuns, din mers, printr-o scrisoare [30].)
Lupt inopinat! Aici cdeau ei n cursa ce le-o ntinseserm noi, acolo cdeam noi n cursa ce
ne-o ntinseser ei. n zilele de 29, 30, 31, am cutat s aflu de la toate posturile de radio reactii
la interviul meu; am jubilat si dus de elan am ncheiat redactarea Scrisorii ctre
conductori", ntre timp a fost exhumat Arhipelagul si la l septembrie vestile proaste zboar
pn ht departe cineva a venit s-mi vorbeasc despre aceasta, n termeni nu prea precisi.
Pe 3, deja n-a mai fost nici o ndoial.
Cum anume si ce s-a ntmplat la Leningrad, noi n-am stiut atunci si nici pn n ziua de azi n-am
aflat: toti cei implicati n aceast poveste erau ncercuiti de filajul KGB. M-as fi dus acolo s vd
urmele nc proaspete ale tragediei, dar o asemenea cltorie, fcut n vzul tuturor, n-ar fi
putut dect s duneze. Voronianskaia trecuse de saizeci de ani, avea sntatea zdruncinat, un
picior bolnav. Casa Mare2 din Leningrad se abtuse asupra ei cu toat puterea. S-a nceput cu
perchezitie amnuntit, au urmat cinci zile si cinci nopti de interogatorii, apoi zile de filaj struitor,
n tot acest timp, nimeni n-a putut s ne dea nici cea mai mic informatie. Ce anume se
ntmplase cu Voronianskaia? Toate ultimele informatii provin de la vecina ei de apartament,
vecin care nu inspir ncredere, n variantele povestirii ei este vorba de pete de snge si chiar de
lovituri de cutit pe cadavrul spnzurat, ceea ce contrazice versiunea sinuciderii prin spnzurare.
Exist motive serioase de a bnui
1 Pe stil vechi, conform calendarului iulian, folosit nc de Biserica Rus. (N.t.)
2 Sediul KGB din Leningrad. (N. t.)
432
un asasinat, n msura n care ei se temeau ca E.D. s nu-mi co-jnunice mie si n msura n care
ea ar fi ncercat s-o fac. Expertiza medical purta mentiunea strangulare", dar trupul nu i-a fost
artat verisoarei de gradul doi. Trecuser dou sptmni dup terminarea interogatoriilor; ntre
timp, n inima nefericitei femei ncepuser s predomine sentimente, altele dect acea fric pe
care o ncerca totdeauna n fata rudelor mprosate, crora le presimtea ghearele si dintii mai
acut dect noi toti, desi asta parc ar suna a glum, a cuvnt de spirit. Ea umbla de colo pn colo
prin cmrut, cuta, evident, o modalitate de a ne da de veste despre pericol. De unde si cum
au ajuns la Voronianskaia bnuielile si perchezitia este o chestiune pe care, ca si pe ntreaga
poveste a mortii ei, cndva o vom lmuri complet. De lucrat efectiv cu mine nu mai lucra de trei
ani, timp n care aproape c nici n-am mai ntlnit-o. Dar cel mai suprtor este faptul c aceast
catastrof ar fi putut foarte bine s nu se produc: ei nu i se ncredintase nimic spre pstrare, dar
n pasiunea ei pentru aceast carte, de team s nu fie distruse celelalte exemplare, ea m-a
nselat, mi-a jurat si mi-a descris cu pitoresc cum, ndeplinind a treia mea cerint struitoare, a
ars Arhipelagul. Dar, n realitate, nu 1-a ars. si numai din cauza acestei nseltorii a reusit
Securitatea s pun mna pe carte.
Dar n-a confiscat-o imediat. Socotind c acum cartea era n mi-nile lor, nu s-au grbit. Evident, ei
se temeau mai mult ca de orice (si pe bun dreptate) de posibilitatea ca eu s aflu; era ceva chiar
mai important dect confiscarea crtii. Bunul aflat n pstrarea ei, Voronianskaia l tinuse la dacea
fostului zek, Leonid Samutin. Acum, la interogatoriu, a dezvluit ea nssi ascunztoarea.
(Experienta mea mi spune c un lucru ngropat n-a fost niciodat gsit prin niste simple spturi;
totdeauna a fost nevoie de depozitii voluntare si de anchete. Pmntul pstreaz secretele mai
bine dect oamenii.) Ea dezvluise deci c exista cartea respectiv, dar ei nu se duseser s-o ia.
Dar cnd Kopelev, fr s fac un secret din asta, mi-a transmis telefonic la Moscova stirea
despre moartea Voronianski, cei de la KGB, evident, hotrr c nu mai puteau astepta, cci
pentru ei exista pericolul ca n cteva ore eu s m duc s recuperez Arhipelagul. si s-au dus s-1
ia. si acest lucru, eu 1-am aflat tot printr-unul dintre aceste scurtcircuite fantastice si ntmpltoare
cu care uneori ne uluiesc orasele noastre de multe milioane de locuitori: KGB spera ca, fr
stirea mea, s-si glojdeasc si s-si road prada; dar, aproape
433
fr s m urnesc din loc, eu, cu numele si povestea mea, am fost prezent n presa international
nc din 5 septembrie [31]. Aici nu toate detaliile erau redate exact: mi se relatase c Elizaveta
Deni-sovna revenise de la KGB pe 28 august si se sinucisese pe 29. Dar aici este vorba despre o
lupt inopinat, loviturile nu se planific, nu se verific, ci se aplic din mers.
Astfel destinul a fcut s atrne si acest cadavru naintea copertei unei crti dureroase care revela
existenta a milioane de astfel de osnditi.
Catastrofa prea insondabil, ireparabil; cea mai primejdioas, cea mai explicit dintre operele
mele, aceea pe care totdeauna o consideram ca deschizndu-mi perspectiva de a ajunge cu
capul pe butuc", chiar dac i se fcuse publicitate la scara mondial si prin aceasta chiar m
proteja, era de-acum n minile lor, fr s fi fcut vreun pas pe drumul spre publicare, pe punctul
de a fi sugrumat pe tcute, o dat cu mine. Catastrofa era mult mai mare dect cea din 1965,
cnd mi se confiscaser Cercul, Banchetul si Republica muncii.
Dar starea mea sufleteasc, sentimentele mele erau acum cu totul altele: nu numai c nu era
vorba ctusi de putin despre sfrsitul, despre naufragiul vietii mele, ca atunci, dar aproape c nici
n-aveam sentimentul unei nfrngeri. Cum se explic aceasta? n primul rnd: seiful din Occident;
nimic nu se va pierde, totul se va publica, chiar de-ar fi ca eu s m prbusesc n aceast clip.
si n al doilea rnd: de jur-mprejur, sbiile strlucesc si zngnesc, lupta continu si este n
avantajul nostru, si-1 zdrobim pe dusman, lupta continu sub aplauzele ntregii planete, sub ochii
ei, si chiar dac oastea noastr principal este ncercuit, nu-i bai! este ceva de moment! o vom
despresura! Snt vesel, am chef de lupt si-mi revine n amintire un moment din trecut: chiar n
noaptea de 4 spre 5 septembrie 1944, la Narev, lng Dlugosedlo, imprudenti, naintaserm prea
mult si minusculul nostru grup riscam s-1 rupem de grosul trupelor; ne-am pomenit strnsi ca
ntr-un cleste. Nu eram dect un pumn de oameni, dar, curios lucru, moralul nostru era intact, era
intact pentru c toat miscarea, o miscare gigantic-nvluitoare, era n avantajul nostru, si aveam
sentimentul c, ncepnd de a doua zi, nu numai c ne vom fi eliberat, dar si c, pe plute, vom fi
traversat fluviului pentru a stabili un cap de pod.
434
De data aceasta, nici pentru o or, nici chiar pentru un minut n-am avut sentimentul descurajrii.
Mi-era mil de biata femeie nesocotit care, n elanul ei, voise s pstreze cartea mai bine dect
mine; prin conduita ei, si-a distrus viata si, poate, si pe a multor altora, si a fcut ca de carte s se
aleag praful. Dar suficient instruit pe baza unor asemenea frngeri de destine, simtind c mi se
misc firele de pr de pe cap, am avut o iluminare: acesta este degetul lui Dumnezeu! Acesta esti
tu, Doamne! n toat aceast lupt din au-gust-septembrie, n conditiile ntregului nostru avans
rsuntor,
oare m-as fi decis eu prin mine nsumi, oare as fi nteles eu c sosise vremea s lansez
Arhipelagull Probabil c nu; asezat, cu un calm aparent, pe niste butoaie cu pulbere, as fi
continuat s-1 amn pentru primvara lui 1975. Dar s-a artat pentru o clip degetul: de ce dormi,
sclav lenes? Timpul de mult a sosit si trecutul 1-a si nghitit, deschide] \!
Pn acum fusesem crutat de cte dezastre nu scpasem eu: un an mai devreme cu 96", un
an si jumtate mai devreme cu Vitelul, atunci cnd m sufocam prizonier al rutinei, incapabil s
m ridic dintr-o dat n picioare. Dar iat-m pe cal, n galop, ntr-un moment pe care 1-am ales
eu nsumi (acesta era deci presentimentul
s ncep campania cnd totul pare pasnic si cnd nimic nu m forteaz la aceasta!) si,
alturi, altii galopeaz voiniceste, si este suficient s-o crmesti putin ntr-o parte si... tai-o ntr-
acolo!!! Catastrofa a survenit ntr-un moment n care se urnesc din loc ntregi mase fctoare de
istorie, cnd, pentru prima dat, Europa ncepe s fie cuprins de serioase nelinisti, n timp ce
speranta de a obtine de la americani nlesniri comerciale, ca si conferinta european'-, i tinepe-ai
nostri legati de mini si de picioare; si am n fat cteva luni care, pur si simplu, mi cer s trec la
actiune! Ceea ce, cu o lun n urm, mi se prea a fi capul pe butuc", astzi este un strigt
vestitor de izbnd! Doamne ajut, nc mai avem sanse s-nvingem!
nteleg lucrurile invers de cum le ntelegeam n 1965: dup confiscarea arhivei mele, cine este
deci lezat? Eu? sau ei"? Atunci, pe jumtate sugrumat, n ajunul arestrii, visam, dar solutii nu
aveam: oh, cine s anunte c mi s-a confiscat arhiva? Pentru Occident, anuntul, fcut dou luni
mai trziu, s-a pierdut n ceat. De data aceasta ns, dou zile mai trziu am difuzat stirea eu
nsumi lumii ntregi,
1 Conferinta european pentru securitate si cooperare. (N.t.)
435
si lumea ntreag a rmas pe gnduri: oho! dar ce viat este acolo, dac o carte se plteste cu
spnzurtoarea?
si ce nseamn aceast goan nversunat a politiei, aceast cutare si vnare de manuscrise
ascunse? Primul Cerc ar fi zcut nc mult timp; nu, ei 1-au dibuit, 1-au confiscat, au jubilat. Dar
eu, eu l-am lansat si, trei ani mai trziu, textul respectiv vedea lumina tiparului. Arhipelagul ar fi
zcut mult si bine; nu, ei 1-au dibuit, 1-au confiscat, au jubilat eu l lansez] l veti putea citi
peste trei luni! Pentru a doua oar, ei fac, cu propriile lor mini, ca situatia s evolueze n
detrimentul lor!
Retrospectiv constat c asa s-a ntmplat n toti acesti ani, n toate privintele: prin toate loviturile
pe care mi le aplicau, nu fceau dect s-mi rup lanturile, nu fceau dect s m elibereze!
Tocmai din aceasta se vede c soarta lor este pecetluit.
Pe 3 seara am primit stirea despre confiscarea Arhipelagului si, mpreun cu Alia, am luat
hotrrea corespunztoare. Era n ajunul nasterii celui de-al treilea fiul al meu. Pe 5 seara am
trimis nu numai stirea respectiv, ci si dispozitia categoric: publicati-l imediati
si am adugat textul de mai jos, cu indicatia s figureze pe o foaie naintea foii de titlu:
Cu strngere de inim m-am abtinut, ani de zile, de la publicarea acestei crti, de mult vreme
finisate: datoria fat de cei nc n viat atrna mai greu dect datoria fat de cei morti. Dar acum,
cnd Securitatea Statului oricum mi-a confiscat aceast carte, nu-mi rmne dect s-o public
imediat."
si, n aceeasi zi, am trimis si Scrisoarea ctre conductori". si era ntr-adevr momentul s trimit
o asemenea scrisoare: atunci, pentru prima dat, ei au simtit n noi o fort. (Eu, dup cum am
mai spus, n asemenea momente m aprind. Scrisoarea ctre conductori" mi propusesem s-o
fac s bubuie din primul minut, dar sotia m-a oprit: Este absurd si asta ar distruge si cea mai
mic sperant ca ei s-i acorde vreo atentie. Asta miroase imediat a propagand; las-le un timp
de reflectie!" Le-am lsat. Scrisoarea" a rmas prins ca un crlig de undit lansat departe, n
plaur. Lansat departe, dar o s-1 recuperm si pe el.)
Furtun n paginile ziarelor, loviturile plou mai ales asupra lui Saharov, dar unele dintre ele nu
m ocolesc nici pe mine; si n Est, si n .Vest, cele dou nume ale noastre apar asociate.
Loviturile m-ating pe jos, dup ce au atins umrul lui, ele snt, dac vreti, ca
436
un alergtor n urma celui care conduce naintarea: el trebuie s nving rezistenta mediului, iar
eu mi tin n rezerv, multe-putine, fortele. si nu m rusinez de asta: lupta mea tine de viitor,
aceste forte, toate, absolut toate, mi vor prinde bine. (n rest, radioul occidental vuieste de zece
ori pe zi: vexatiile, persecutiile contra lui Soljenitn or eu deocamdat nu observ nici o
persecutie; ptiu! ptiu! ptiu! Este asta o persecutie n comparatie cu viata din lagre? Ceea ce latr
ziarele noastre, eu nu citesc; pentru nervii unui zek, asta este o zdrnicie. Ct despre celelalte
persecutii, ele, pentru mine, nu si-au pierdut niciodat din intensitate. M-am obisnuit cu ele.)
Dup 55 de ani, acesta, era, cred, primul caz n care niste oameni, defimati de presa sovietic,
se ncumetau, la rndul lor, s-si arate si ei coltii, n aceast toamn, actiunile si manifestrile de
fermitate, micul nostru grup de disidenti" (Turcin, safarevici intraser n lupt), si le trecuse la
activ pentru c ele erau, pur si simplu, un mod firesc de a ne ndrepta spinarea amortit, stul
de atta ncovoiere. Precum si pentru c noi ne-am ridicat atunci cnd soarele era la nadir, n
momentul n care devenise imposibil s mai taci si s mai nduri, n momentul n care totul
mergea deja asa de ru, nct simpla rezistent nu mai era o salvare pentru noi, ne trebuia o
rezistent activ pn la victorie.
n aceeasi sptmn agitat am trimis, spre publicare, Pacea si violenta". Acest articol l
elaborasem ca pe o clarificare concret a discursului meu legat de premiul Nobel, mpotriva
iluziilor pe care si le fcea Occidentul cu privire la proportii. Prin scopul lui, articolul nu era legat
de premiile Nobel pentru pace, desi le interpreta. Dar cnd, la 31 august, chiar n toiul luptelor, am
auzit c el, comitetul de atribuire a premiilor Nobel pentru pace, selectionase patruzeci si sapte
candidati, printre care Nixon si Tito (nc nu stiam nimic de Kissinger si de Le Duc Tho!), m-am
hotrt s-mi transform articolul pentru a mpiedica aceste candidaturi si pentru a-1 propune pe
Saharov, n conformitate cu spiritul expozeului meu. Pe 4 septembrie mi-am terminat articolul si
pe 5 (totul ntr-o zi) 1-am expediat. si pe 6, cu cteva zile nainte de data fixat pentru publicare, i
1-am dat, spre lectur, lui Saharov. A fost singura noastr ntrevedere, singurul nostru aranjament
pe toat perioada acestei lupte inopinate, n acele zile se ntrezrea victoria. Totusi, era imposibil
de crezut c ea era asa de aproape! C de-a doua zi se va suna din goarn ncetarea
campaniei de defimare, c peste
437
patru zile de-aici ncolo posturile de radio occidentale nu vor mai fi bruiate!
Intrnd n aceast lupt, nici el, nici eu nu puteam astepta din partea Occidentului un sprijin de o
mai mare anvergur dect fusese cazul n toti acesti ani: suficient de mare pentru a ne feri de
arestare sau de lichidare, dar insuficient pentru a influenta cursul evenimentelor, la noi sau n
strintate. Iar acum, cnd aproape toate miscrile istorice snt imprevizibile pentru spiritul uman,
ardoarea simpatiei occidentale a nceput si ea s se ridice pn la o temperatur neprevzut.1
Faptele si citatele introduse dup aceea au fost consemnate de mine n mare grab, de-a lungul
emisiunilor n rus ale posturilor de radio occidentale n perioada cnd acestea nc erau bruiate;
nu pe toate le-am auzit bine, n-am ascultat n fiecare zi, n tot acest timp n-am vzut nici un ziar.
Pot fi, n ce priveste datele, erori de
1 Snt attea detalii de care pot s depind marile evenimente. De pild, sprijinul pe care
Occidentul mi 1-a acordat de-a lungul multor ani, a depins, n multe privinte, de un capitol din
Pavilionul cancerosilor, de discutia despre socialism dintre sulubin si Kostoglotov. Eu 1-am scris
cu titlu de pur experiment, ncercnd s prezint unul dintre posibilele puncte de vedere sau ceea
ce-1 poate sustine pe un asemenea om demoralizat, ca sulubin. Dar pe acest capitol cei din
Occident 1-au citit (cu totul nejustificat din punct de vedere artistic) ca pe un manifest al meu n
aprarea socialismului moral", 1-au citit asa pentru c au vrut s-1 citeasc asa, pentru c aveau
nevoie s vad n mine un adept al socialismului, pentru c erau asa de vrjiti de socialism nct
era suficient ca, de exemplu, cineva s le fluture jucria ca s-i bage n buzunar. Pe atunci
chestia asta eu nu o ntelegeam de fel si chiar dac as fi n-teles-o, tot nu m-as fi pronuntat
pentru vreun fel de tactic, mi-ar fi fost sil s-o fac, niciodat n-am spus vreun cuvnt de laud la
adresa socialismului, dar asta nu-i mpiedica s interpreteze capitolul respectiv asa cum l
interpretau. Ei fceau njurai meu un front asa de solidar, asa de unitar, cuprinzndu-i pe toti cei
de stnga, pentru c vedeau n mine un adept al socialismului. Dac Scrisoarea ctre
conductori" as fi publicat-o n septembrie 1973 sau dac din August n-as fi scos capitolul despre
Lenin, as fi pierdut imediat orice sprijin. Dar de un asemenea sprijin Sovietele erau asa de
terorizate nct n-au fost n stare s exploateze nici chiar Arhipelagul confiscat. si ar fi fost mult
mai bine dect proiectasem eu, dac Arhipelagul singur tindu-si drumul prin aceast
vnzoleal ar fi aprut n primvara lui 1975, cnd Sovietele, n conjunctura creat de
Watergate si de sfirsitul rzboiului din Vietnam, se vor fi simtit invincibile. Nici un fel de previziuni
de-ale mele n-ar fi fost de ajuns, vointa divin dirija toate miscrile. (Adnotare din 1978.)
438
o zi sau dou: uneori este vorba de ziua evenimentelor, alteori de ziua emisiunii. Deja pe tot
parcursul sptmnii, de la 24 august pn la sfrsitul lunii, disidentii din URSS" au fost tema
arztoare a ntregii prese europene (atmosfera ncingndu-se si din cauza procesului lakir-
Krasin). Dar, depsind asteptrile noastre, de o temperatur si mai ridicat a fost marcat
sptmna urmtoare prima din septembrie: ca rspuns la campania de denigrri lansat n
presa sovietic, acolo, vlvtaia a fost si mai mare.
Pentru reducerea ncordrii ni se cere un pret prea ridicat ntrirea tiraniei." Puterea
sovietic vrea din nou s-i prosteasc pe intelectualii occidentali. Poate c de aceea Saharov si
Solje-nitn au hotrt s previn Occidentul asupra primejdiei." (BBC) n acest climat tenebros,
Soljenitn si Saharov fac un apel ctre conductorii sovietici si cei occidentali. Dac vor fi
constrnsi s tac, aceasta nu va face dect s demonstreze c ei spun adevrul." W. Hayter,
fostul ambasador al Marii Britanii n URSS, a declarat: Cu un regim dictatorial nu se poate
conlucra n vederea destinderii."
n sprijinul disidentilor sovietici au intervenit: pe 3 septembrie, cancelarul Austriei; pe 6
septembrie, ministrul suedez al Afacerilor Externe (un membru al guvernului Palme, pn atunci
att de amabil cu guvernul URSS! si era, de la ocuparea Cehoslovaciei ncoace, declaratia cea
mai vehement fcut de Suedia la adresa URSS"); n RFG, nu numai democrat-crestinii, ci si
prezidiul social-demo-crat (singurul care a tcut a fost Brandt, pacifistul); ncepnd din 7
septembrie, a fost rndul lui Giinter Grass s se scandalizeze, el care, pn atunci, fusese unul
dintre stlpii politicii rsritene (Ostpo-litik) a lui Brandt; aceast politic, el o caracteriza acum (n
Stern) ca pe o absurditate si sustinea c destinderea economic nu trebuia s se fac pe seama
domeniului cultural, n problema aceasta, tot Gunter Grass i-a acordat televiziunii germane un
interviu lipsit de menajamente.
Ctre 8 septembrie se acumulaser deja destule pentru ca autorittile noastre s nteleag c au
pierdut partida cu campania lor de pres si c trebuia s-i pun capt.
Pe 8 septembrie, n Pravda, se fcu bilantul si, la acest semnal, totul se opri. Dup un obicei
vechi de mai multe decenii, Piata Veche1 si-a imaginat c, o dat cu aceasta, totul avea s fie
lichidat:
1 Conductorii Kremlinului. (N.t.)
439
urmritorii au binevoit s nceteze atacurile, urmritii terorizati vor rsufla imediat a recunostint,
si fireste Occidentul se va linisti. Dar nu s-a ntmplat asa. Ceea ce se consumase, era doar
nceputul, n aceeasi zi de 8 septembrie, Saharov a tinut o nou conferint de pres despre
psihiatria criminal practicat la noi, despre folosirea haloperidolului, si, respingnd acuzatiile pe
care i le aducea presa de-acas, declar c ziarele sovietice speculeaz cu nerusinare
aversiunea poporului nostru fat de rzboi", (Daily Telegraph: O mnus aruncat KGB!" nc de
ieri, acestui ziar britanic i se prea c cercul se strngea din ce n ce mai mult n jurul lor", iar
acum: Toat campania urmrea s le nchid gura, dar amndoi snt ferm hotrti s reziste pn
la capt.") si pe data de 9, acelasi Saharov a acordat un interviu unui post de radio olandez,
cernd ca reprezentantii Crucii Rosii s vin s viziteze spitalele noastre psihiatrice. Pe data de 9,
presedintele Academiei de stiinte a SUA a declarat urmtoarele: Ne-a cuprins un sentiment de
indignare si de rusine cnd am aflat c patruzeci de academicieni1 au luat parte la aceast
campanie de denigrare. Asemenea nclcare a etosului stiintei vduveste poporul rus de
adevratul su geniu din acest domeniu. Dac Saharov va fi lipsit de libertate, savantilor
americani le va fi greu s ndeplineasc obligatiile pe care guvernul SUA si le-a asumat n
materie de colaborare cu URSS." (Lovitura cea mai dureroas dat alor nostri, si ct e de
suprtor acest lucru: Nixon a semnat2, dar savantii refuz si n-ai cum s le fortezi mna!) S-a
ridicat s ne apere si organizatia tineretului social-democrat din RFG (tot ceea ce este mai de
sting): Nu este posibil s lrgim relatiile comerciale cu pretul sacrificrii unor asemenea oameni
ca Saharov si Soljenitn." si organizatia de tineret a CDU. si ministrul Afacerilor Externe al
Norvegiei. Iar Academia de Arte a Bavariei declara:A trimite n Siberia pe un laureat al premiului
Nobel? Acesta este fascism, comparabil cu cel manifestat n cazul Karl Ossietzky3." Pe ziua
de 10 a rsunat glasul lui Wilbur Mills, pre-
1 ncepnd din 29 august presa sovietic a nceput s publice scrisori colective de reprobare la
adresa lui Saharov. Una dintre primele a fost semnat de patruzeci de membri ai Academiei de
stiinte a URSS. (N.t.)
2 Acordurile de cooperare stiintific si tehnic. (N.t.)
3 Karl von Ossietzky (1889-1938), publicist german internat, din 1933 pn 1936, n lagrul de la
Sonnenburg pentru articole ce condamnau fascismul
440
sedintele comisiei bugetare a Camerei Reprezentantilor a SUA, aflat acum, bolnav, la ferma sa:
el era mpotriva lrgirii relatiilor comerciale cu URSS atta timp ct nu vor fi ncetat persecutiile
mpotriva unor asemenea oameni ca Soljenitn si Saharov. Adic, amendamentul Jackson se
lrgea: de la dreptul de a emigra la drepturile omului n URSS! si, n comisia lui, examinarea
chestiunii tocmai se apropia de momentul decisiv.
n general, vigoarea reactiei de mnie a Occidentului a fost o surpriz pentru toat lumea si
pentru Occidentul nsusi, care de mult nu mai manifestase o tenacitate asa de mare fat de tara
comunismului, si cu att mai mult pentru autorittile noastre pe care vigoarea acestei reactii le-a
descumpnit pur si simplu. Comentatorii au estimat c la aceast dat guvernul sovietic se afla
aproape n aceeasi situatie ca n august 1968". si, pentru a iesi din impas, la 13 septembrie,
guvernul a suspendat bruiajul emisiunilor occidentale, introdus tocmai n zngnitul de arme care
nsotise ocuparea Cehoslovaciei!!! Era cu sigurant o victorie uluitoare, cu totul neasteptat (ca
toate victoriile smulse de la ai nostri) si ntr-adevr istoric fiindc, pn atunci, numai congresul
al XX-lea mai suspendase bruiajul.
si ce mbrbtat se simti societatea noastr, att de recent nc demoralizat, nct chiar a
renuntat la samizdat!
n ziua de 10, Aftenposten a publicat Pacea si violenta" (articolul era destinat ziarului Le Monde,
dar acesta s-a splat pe mini de el: o atitudine asa de direct venit din Uniunea Sovietic i
ofensa deja stngismul bine temperat). La nceput, articolul n-a fost nteles dect ca o manier de
a-1 propune pe Saharov pentru premiul Nobel pentru pace. n ziua de 10, savantul a rspuns el
nsusi corespondentilor cum c va fi bucuros s-1 primeasc: Propunerea candidaturii mele la
premiul Nobel se va rsfrnge pozitiv asupra situatiei celor persecutati din tara noastr. Acesta
este cel mai bun rspuns" la campania de hrtuire. si o nou campanie international s-a
declansat n favoarea candidaturii lui Saharov. n ziua n care a refuzat s-mi acorde dreptul si
timpul de a propune candidati, comitetul premiului Nobel pentru pace (n snul cruia deja
ncoltise ideea rusinoas de a mprti premiul ntre ocupantul Vietnamului
hitlerist. n 1936 a primit premiul Nobel pentru pace, dar si-a sfrsit zilele ntr-o cvasi-detentie la
spital. (N.t.)
441
si capitulant?) s-a pomenit inundat de propuneri venite din alte prti: pe 11 septembrie,
candidatura a fost reluat de ctre membri ai parlamentului britanic; pe 12 septembrie, de ctre
ntreaga fractiune liberal a parlamentului danez, apoi de ctre un grup de fizicieni munchenezi,
apoi si de ctre altii. Toti cereau s fie premiat Saharov, dac nu n 1973, atunci n 1974! (Articolul
a fost tradus integral din norvegian abia n 12 septembrie; s-a nteles c el nu se limita la a-1
propune pe Saharov ceea ce a suscitat comentarii contradictorii privind esenta articolului. El
contraria tocmai cercurile occidentale care ne sustinuser cel mai mult; nu era pe gustul lor.) Dar
campania de sustinere din partea Occidentului, ca volanul unei masini lansate n plin vitez,
continua s se nvrt cu putere. Se publicau telegrame adresate lui Saharov cnd de o sut de
psihiatri britanici, cnd de trei sute de medici francezi (s se trimit o comisie international
pentru a controla activitatea azilurilor psihiatrice din URSS"). n aprarea noastr s-au ridicat
premierul Danemarcei, primarul Berlinului Occidental, social-democratii italieni (se poate avea
ncredere ntr-o tar care-si urmreste propriii cetteni pentru opiniile lor?"), un Comitet al
savantilor nelinistiti (SUA), Comitetul pentru libertatea intelectual (idem), camera italian a
deputatilor, Adunarea Consultativ a Comunittii Europene, scriitori, savanti si artisti norvegieni,
scriitori si artisti elvetieni, o sut optzeci si opt de intelectuali si artisti canadieni; s-au strns
semnturile a optzeci si nou laureati ai premiului Nobel din ntreaga lume (operatiunea a cerut
timp, apoi ei nsisi au fcut s treneze lucrurile din cauza rzboiului din Orientul Mijlociu); la Paris
s-a ntrunit o conferint a scriitorilor, filozofilor, redactorilor, jurnalistilor si slujitorilor bisericii
conferint n care i s-a reprosat societtii franceze atitudinea mpciuitorist fat de lipsa de
libertti n URSS. Senatul SUA a publicat o declaratie (neangajnd guvernul) n aprarea liberttii
n URSS si, n aceeasi zi, Camera reprezentantilor a propus s li se decerneze lui Saharov si lui
Soljenitn titlul de cetteni de onoare ai Statelor Unite". Pe 19 septembrie, BBC a transmis:
Occidentul se va molipsi si el de virusul tiraniei, dac nchidem ochii asupra persecutrii
disidentilor n URSS". si evalund, la 22 septembrie, a patra sptmn a luptei noastre: Totul
dovedeste c autorittile sovietice n-au reusit s-i intimideze pe disidenti."
442
n sptmna aceea, generalul Grigorenko a fost transferat si el ntr-un spital de tip obisnuit. Chiar
n acele zile, Evgheni Baraba-nov a trecut prin foc. La 15 septembrie, el a venit la mine (eu stiam
deja cum l hrtuia Securitatea, cum i bga pumnul n gur) si la mine a fcut el, n fata unui
corespondent, o declaratie pe deplin istoric.1 Un sclav anonim, ignorat pn atunci de toat
lumea, s-a ndreptat de spinare, s-a ridicat de la punctul zero si dintr-o dat a atins o
notorietate mondial. El s-a ndreptat de spinare sprijinin-du-se pe pozitia n care fuseserm tinuti
ncovoiati timp de o jumtate de secol. Aceasta se traducea prin declaratia c a trimite un
manuscris n strintate nu este o crim, ci o onoare, onoarea de a salva de la pieire un
manuscris. si minune! Barabanov primise deja convocarea la ultimul interogatoriu la
Securitate, de la care n-ar mai fi revenit acas; i se promiteau sapte ani de detentie! si
deodat puterea malefic se desprinde de el de parc i s-ar fi nchircit minile: ameninttorul
dosar de instructie, adus n vzul lumii, se dovedi a fi spre lauda celui n cauz. Barabanov nu s-a
ales dect cu pierderea locului de munc.
Ar fi suficient tocmai aceast simpl ndreptare de spate, ar fi suficient numai aceast
ndreptare spiritual, fr nici o actiune, la toti sclavii nostri, ca dintr-un suflu s devenim liberi.
Dar nu ndrznim.
Reactia Occidentului la declaratia lui Barabanov, ca si multe alte lucruri din acea lun, ne-au
depsit asteptrile, n Italia, preotilor catolici li s-a recomandat ca, n predicile lor, s evoce gestul
lui; n Franta, niste academicieni i-au luat aprarea.
Dup ce lumea occidental trecuse, mut si indiferent, pe lng faptul c n tara noastr
fuseser distruse popoare ntregi si pe lng evenimente afectnd milioane de oameni ecoul pe
care-1 avea n prezent un eveniment, asa de insignifiant n Est, precum denigrarea public a unui
grupuscul de disidenti, ne uluia; nu ne venea s ne credem urechilor, trecnd de la un post de
radio la altul, n fiecare dimineat si n fiecare sear, nc nu apucase s se usuce cerneala
interviului meu si a articolului meu, cu reprosurile lor amare
1 Evgheni Viktorovici Barabanov, nscut n 1944, interogat de KGB n vara lui 1973, a recunoscut
c a trimis n Occident documente ale samizda-tului. Amenintat cu urmrirea Injustitie, el a scpat
de arestare datorit reactiilor occidentale la declaratia sa (Le Point, 8 octombrie 1973). (N.t.)
443
adresate Occidentului pentru slbiciunea si insensibilitatea sa, c deja lurile mele de pozitie nu
mai erau de actualitate; Occidentul a fost cuprins de o emotie, de o febr cum nu se mai vzuse
niciodat, astfel nct te puteai iluziona c spiritul de libertate al vechiului mare continent era pe
cale de a renaste, n realitate era vorba de concurenta anumitor cauze temporare pe care, de
aici, nu reuseam s le discernem (una dintre ele era, probabil, grava nencredere fat de URSS
din cauza piedicilor pe care aceasta le punea n calea emigrrii). Aceast vlvtaie, care amintea
de timpurile de glorie ale Europei, n-a mai fost posibil o lun mai trziu, cnd aceeasi Europ,
las si dezbinat, s-a nclinat n fata santajului petrolier al arabilor.
Dar n septembrie, vlvtaia se ntetise! si le orbise pe bufnitele noastre. Procesul lakir, conceput
prosteste, pregtit cu o minutie fastidioas, s-a ncheiat cu un suerat de obuz orb, fr s ating
pe cineva, fr s sperie pe cineva, avnd ca singur rezultat rusinea de care s-ay acoperit
kaghebistii. Ei s-au pomenit ntr-o situatie mai proast dect dac n-ar fi avut loc procesul. Au
njghebat, au fabricat o declaratie a psihiatrilor sovietici cum c la noi nu exist detinuti internati n
case de nebuni (3 octombrie). Dar presa occidental a fcut s le parvin fulgertor (4 octombrie)
rspunsul lui Saharov si safarevici. Timp de sapte luni, autorittile noastre se scre-muser s
pun pe picioare un organism care s gtuie publicarea n alte tri a manuscriselor sovietice. Pe
21 dimineata s-a anuntat nfiintarea Agentiei Unionale a Dreptului de Autor dar pe 21 seara s-a
anuntat c eu le-am aruncat mnusa" n sensul c, pentru a le testa soliditatea pozitiei lor
juridice, am remis samizdatului capitole din Cercul-96 [32]. (A treia coincident n favoarea
noastr! Era lovitura prevzut n seria nscris pe diagrama mea.) Noi ddeam impresia c
actionm cu o rapiditate superioar celei a tancurilor, cu o tehnic nemaintlnit la noi. Ne
miscm pe cmpul de lupt de parc am fi fost de zece ori mai multi dect eram n realitate.
Dar, vzute din Occident, cu inevitabilele iluzii optice create de distant, lucrurile artau dup
cum voi relata n continuare. La sfr-situl lui august, nainte ca lupta s nceap (Daily Telegraph):
n URSS, autorittile nbus totul; nu a rmas dect o singur voce, aceea a lui Saharov, dar n
curnd va amuti si ea." La sfrsitul lui septembrie (Deutsche Allgemeine): De la Magdeburg pn
la
444
Moscova, Securitatea Statului nu mai are forta de odinioar, oamenii nu se mai tem de ea, nu-i
mai dau mare important."
n tot acel timp, interventiile cele mai dure erau cele ale cercurilor de stnga si liberale
invariabili prieteni ai URSS, si cei cu influenta cea mai mare asupra opiniei publice occidentale
ale cercurilor acelora care, de-a lungul deceniilor, fcuser ca tot Occidentul s ncline spre
stnga. Intelectualitatea american a nceput s se opun apropierii sovieto-americane. ntr-o
situatie fr iesire, comunistii din toate trile vestice se zbteau si fceau pe mironositele: este
absolut imposibil s nu fii adept al liberttii cuvntului n societatea viitoare", dar nu trebuie nici s
se caute toate mijloacele de a ne umili si calomnia. si n aceeasi dificultate se gseau si
guvernele lui Nixon si Brandt, crora pozitia noastr le strica tot jocul. Kissinger o crmea cnd
asa, cnd asa. n tot acest timp, ministrii americani ai Finantelor si Snttii fceau vizite n
URSS; unul promitea credite, cellalt, ntorcndu-se acas, insista: cooperarea americano-
sovietic n materie de sntate (cu psihiatrii nostri!) este mai important dect problema
persecutrii disidentilor. Fortat de propriul su partid, Brandt, clcndu-si pe inim, si-a declarat
nrudirea spiritual cu disidentii sovietici" era 9 septembrie, dar trei zile mai trziu, deja, pentru
a-si salva politica rsritean (Ost-politik), a spus c el ar cuta s regleze relatiile cu URSS,
chiar dac n fruntea acesteia s-ar afla Stalin". (S reglezi relatiile" cu asasinul a milioane de
oameni dar atunci de ce nu si cu Hitler, fratele mai mic al lui Stalin? Prin extremismul inutil al
declaratiei sale, Brandt ne-a jignit pe toti, pe noi cei n viat, si pe toti detinutii care au pierit n
lagre. Spre sfrsitul lui septembrie, el a fcut ctiva pasi napoi, cu alte rezerve. si a rmas pe
pozitia aceasta.
Dar cei care, cu o si mai mare tenacitate, n aceste sptmni de lupt pentru libertatea spiritului,
au sustinut tirania din Est, au fost oamenii de afaceri occidentali... atentie!... cei care s-au
remarcat, prin fidelitatea cu care au sustinut dictatura proletariatului", au fost capitalistii. Ei
cutau s conving congresul american c tocmai comertul este cel care ar face s sporeasc
drepturile omului n URSS!... Dintre ei, Samuel Pisar a fost singurul care a avut viziunea clar a
lucrurilor; el a publicat, la 3 octombrie, o scrisoare deschis ctre Saharov: Libertatea unui om
este mai important dect tot comertul mondial." si Vaticanul, paralizat tot de aceeasi idee a
apropierii cu Estul, a pstrat tcere timp de o lun de zile,
445
n ciuda criticilor fcute de simpli preoti la adresa Papei. Dar Papa n-a scos un cuvintel. n
octombrie, cnd era deja trziu, seful serviciului su de pres a declarat, fr tragere de inim:
Drepturile omului n URSS nu snt o chestiune intern a acesteia."
Pentru mine, aceast amploare a sprijinului international, att de surprinztoare n disproportia ei,
att de triumftoare, a fcut ca, de la jumtatea lui septembrie, participarea mea la lupt si
continuarea cascadei pe care o avusesem n vedere, s devin de prisos: lupta se derula deja de
la sine. Iar eu trebuia s-mi crut timpul de lucru, fortele, rezervele pentru lupta urmtoare, deja
apropiat, mai cumplit si inevitabil acum, dup ce-mi fusese confiscat Arhipelagul.
Pe 21 septembrie, exact la o lun dup ce ncepuse, campania era, consideram eu, cstigat si,
pentru mine, momentan se ncheiase (prin punerea n circulatie, n ziua aceea, a unor capitole
din Cercul). Pentru mine, cci vai, din cauza necoordonrii actiunilor, n-am fost n stare s-i
transmit lui Saharov aceast informatie.
Iar pn s ias el din lupt a mai trecut o lun de zile, cu mari si suprtoare pierderi. Andrei
Dmitrievici a avut nevoie de ceva timp pn s fac acest gest, nestiind s-i refuze pe iscoditorii,
vanitosii, chiar otiosii corespondenti de pres, care nici mcar nu catadicseau s vin la
Moscova, dar care, ridicnd receptorul undeva n Europa, foloseau firul telefonic pentru a smulge
si ei o buctic din sufletul lui Saharov. Actiunile lui Saharov pierdeau foarte mult din claritate din
cauza dureroasei dileme n care se gsea el atunci cnd si punea problema capital: s reziste n
aceast tar pn la capt sau s-si permit a o prsi? (si tot fcea planuri: ce-ar fi s cear s
tin o serie de prelegeri n SUA?) La care se aduga credulitatea lui fat de niste dttori de
sfaturi bune. A fost atras ntr-un nefericit episod cu Pablo Neruda (21 septembrie), episod menit
s demonstreze alor nostri si altora c noi sntem oameni obiectivi, c pretutindeni sntem pentru
libertate si c de data aceasta, n orice caz, ne ngrijoreaz soarta lui Neruda (asupra cruia nu
plana nici o amenintare). Dar aceast implicare s-a realizat fr a se recurge la maniera
mitocneasc, admis la noi atunci cnd este vorba de ntocmirea unei scrisori de sustinere,
concedndu-se politicos c guvernul chilian al lui Pinochet putea urmri nobilul obiectiv al unei
renasteri nationale, n felul acesta, savantul a rmas cu flancul descoperit n fata comunistilor de
la noi si a celor din Occident. A urmat
446
un asalt furios asupra lui Saharov, ceea ce a fost de natur s slbeasc niste pozitii deja
cstigate.
Dnd un interviu corespondentului autentic sau fals al unui /iar libanez, Saharov de
asemenea si expunea flancul descoperit si lumii comuniste, si lumii arabe, ntr-un moment n
care, prin forta lucrurilor, rzboiul arabo-israelian limita sau ntrerupea lupta noastr. Acestui
interviu i-a urmat atacul unor asa-zisi teroristi arabi1 si Saharov era din nou n postur de
persoan amenintat; trebuia neaprat s i se vin n ajutor, ntr-att de sinistru era procedeul
secu-ristilor. Dar acum nu a venit nici un ajutor de nicieri. A m fi implicat n acel moment, cnd
trebuia s supravietuiesc n liniste pn la explozia Arhipelagului, nsemna c-mi agravez n mod
nechibzuit situatia, dar nici pe Saharov nu puteam s-1 las att de singur si de expus. I-am scris
atunci o scrisoare lui A.D. pe care am dat-o la samizdat [33] si care de-acolo a ajuns la niste
posturi de radio.
Retrgndu-m din lupt, am cutat, dup obiceiul meu, s-mi evaluez adversarii: ce vor nscoci
ei acum contra mea, ce pasi vor mai face? Primejdia principal pentru ei nu era ceea ce deja se
produsese, ci ceea ce putea si trebuia s se produc: publicarea n avalans a materialului scris
de mine. Ei m subapreciaser totdeauna* si, pn n ultima zi, pn s-mi ia Arhipelagul, ei n-ar fi
putut, cred, nici n cel mai nebunesc zbor al imaginatiei lor, s-si reprezinte ce lucruri
primejdioase, vtmtoare, puteam s fabric eu acolo. Dac fabricam nc dou Banchete ale
nvingtorilor! Acum, tinnd n gheare Arhipelagul, ducndu-1 de la un birou la altul (si probabil, l
fereau de privirile alor lor, l ascundeau n seifuri), de la experti la sefii cei mari si chiar la
Andropov n persoan lor trebuie s le fi nghetat sngele n vine; publicarea unui asemenea
text nu era ea aproape mortal pentru regimul lor (eh, pentru regim, regimul duc-se dracului, dar
era mortal pentru fotoliile lor!)? Trebuiau s caute modalitatea, desigur, nu de a se rzbuna
cndva pe mine, ci de a opri aceast carte nainte ca ea s apar. Poate c nici nu admiteau
ideea c eu as fi avut aceast ndrzneal? si dac o admiteau? Pentru ei, eu vedeam solutiile
urmtoare:
l. Rpirea copiilor mei si detinerea lor ca ostatici de ctre gangsteri", se ntelege. (Ei nu stiu c, si
n aceast privint, a fost luat o decizie supraomeneasc: copiii nostri nu snt mai pretiosi dect
1 Atacul a avut loc pe 21 octombrie 1973. (N.t.)
447
memoria milioanelor de crucificati; cartea aceasta, noi nu o vom opri-o pentru nimic n lume.)
2. Interceptarea manuscriselor acolo, n Occident, unde li se pregteste tiprirea. Atac banditesc
asupra YMCA. (Dar cum pot ei spera s intercepteze toate manuscrisele si s opreasc orice
publicare?)
3. mpiedicarea prin mijloace juridice a publicrii, exercitarea de presiuni ftise, argumentnd c
este ilegal. (Prevznd acest asalt, avocatul meu, Heeb, este deja pe punctul de a ntocmi
pentru mine un proiect de Confirmare a deplinelor puteri", n special pentru Arhipelag si n
conditiile create de Conventie.)
4. Anihilarea prietenilor si a ajutoarelor mele de tain. (Dar aceasta cere timp si, n orice caz, nu
va opri publicarea. Ba dimpotriv: aceasta i va da mai mult fort, nu va fi absolut nimic de
pierdut.)
5. Ponegrirea persoanei mele (printr-o chestiune de natur penal sau n legtur cu viata mea
particular) n scopul de a rpi depozitiilor mele orice credibilitate.
6. Intimidarea mea prin aplicarea solutiei de la punctul l sau de la punctul 4?
7. Tratative?
Aceast din urm solutie eu o puneam sub un mare semn de ntrebare; aroganta lor nu le va
permite s se coboare pn la a accepta tratative care s-ar situa la un nivel inferior celui
guvernamental. Diomicev ar fi luat foc: Tratative cu Soljenitn? S astepte el momentul acela!"
(Ei bine, eu cred c voi astepta momentul acela. Momentul cnd, si pentru cauz, si pentru ei, si
pentru mine, va fi poate prea trziu.)
ncheind cu Tratative?" lista de mai sus nu credeam n realitatea lor; n plus, pentru mine, nu mi
le imaginam si nu voiam s mi le imaginez: ce obiect ar putea s aib ele n prezent n afar de
acela al Scrisorii ctre conductori"? Nu aveam n legtur cu ce s m trguiesc: nu aveam de
cerut nici majorare, nici scdere de pret.
si pe ce cale ar putea ei s m contacteze? Trecuse mult timp de cnd rupsesem toate legturile
cu toti suspectii, intermediarii, colportorii de zvonuri si lacheii. Amici comuni cu ei nu aveam.
Stabilisem aceast list pe 23 septembrie, iar pe 24 m pomenesc cu un telefon de la Natalia
Resetovskaia, fosta mea sotie. Agitat, ea mi cerea s ne vedem a doua zi. Vocea ei lsa s se
nteleag multe. Totusi eu nu mi-am dat seama despre ce ar fi putut fi vorba.
448
Ne ntlniserm cu dou zile nainte, ocazie cu care ea mi repetase totul, exact ca n foiletonul
din Komsomolskaia Pravda: c m comport ca un isteric, c strig c m amenint cineva si n
realitate nu m amenint nimeni, c lansez calomnii la adresa Securittii Statului. Vai, autentic
turntoare, ea pusese deja pe masa judectorului scrisorile n care eu atingeam probleme
importante si deja transmisese Securittii toate celelalte scrisori ale mele. si articolul pe care ea l
scrisese cu ei (sub firma APN) aprea deja n New York Times. Dar, cu toate acestea, erau acolo
si ezitri, erau si unele retractri. Sntem totdeauna dispusi s credem n mai bine, asa c pe ea
n-o putem identifica total cu ei.
n gara Kazan, iat-o privindu-m cu trufie, cu ochi ri care de-atta amar de ani se fcuser de
otel:
A fost telefonul lui Innokenti Volodin1. Este vorba de o discutie foarte serioas, cum n-am avut
noi niciodat. Dar nu fi ngrijorat, tie ti va prinde foarte bine.
si am nteles. si mi-a nghetat sngele n vine. ntr-o secund mi-am pus masca lenei si a oboselii.
si am pstrat-o pn la sfr-situl ntlnirii.
Anii de exil acesti ani de nversunare misogin i-am irosit n singurtate, de team pentru
crtile mele, de spaima c o com-somolist m va trda. Dup patru ani de rzboi si opt ani de
nchisoare, prsit de sotie, irosisem, clcasem n picioare, nbusisem primii mei trei ani de
libertate, lncezind n speranta de a gsi o femeie creia s-i pot ncredinta toate manuscrisele,
toate numele si chiar propriul meu cap. si revenit din exil, am capitulat: m-am ntors la fosta mea
sotie.
si iat, dup saptesprezece ani, aceast femeie venea s m ntl-neasc, neascunznd faptul de
a fi mesagera KGB, si, cu un pas ferm pe peron, prsea domeniul privat pentru a intra legal n
domeniul public, n aceast carte. (Am notat aceasta chiar n ora care a urmat discutiei; pielea mi
frigea nc.)
Ai fi de acord s te ntlnesti cu cineva pentru a sta de vorb?
n ce scop?
1 Innokenti Volodin este un tnr diplomat sovietic care, la nceputul Primului Cerc, ncearc
disperat s-si avertizeze un prieten n legtur cu gravul pericol care-1 paste. Este rolul pe care
N. Resetovskaia si-1 asum angajnd aceast foarte serioas" discutie. (N.t.)
449
De exemplu, pentru a studia posibilitatea de a edita Pavilionul cancerosilor.
{Pavilionul cancerosilor! Mastera ctre copil: ai grij s nu te neci! Dup ce gheata sub el s-a
fcut terci...)
M mir. Pentru asta nu-i nevoie de nici o ntlnire. Este firesc ca editorii rusi s publice crtile
rusesti.
(si totusi tratativel Ei merg pe ideea tratativelor? Grozav i-am mai articulat! Mai mult dect
gndeam noi.)
Dar tu, tu te vei duce la o editur s nchei un acord? Ei, ntelegi tu, nu stiu la ce s se astepte
din partea ta, le e frica. Trebuie discutate conditiile.
(Vor s cstige timp! Au adulmecat Arhipelagulsi vor s m ntrzie, s m adoarm. Dar si eu
am nevoie s cstig trei luni. La rndul meu, si eu am interes s-i adorm pe ei.)
Nu poate fi vorba de nici un fel de conditii: totul exact cu-vnt cu cuvnt.
si dup editur te mai ntlnesti cu cineva?
Dar acest cineva, n civil, oricum va sta lng biroul redactorului principal.
Acesti civili si acum ne fotografiaz de pe peroanele paralele sau trag cu urechea la ceea ce
vorbim; i simt cu toat suprafata spinrii mele, n privinta asta nu m nsel.
Bine, dar... mai sus?
Numai biroul politic. si despre destinele tuturor, nu de al meu personal.
Tocmai, c pe tine te urmrea CC, nu KGB. Comitetul Central este cel care a publicat
Banchetul nvingtorilor, si asta a fost o eroare. (Ce sigurant de sine n judecata politic asupra
CC. si aceasta n gura unei simple femei.)... n timp ce ei, vezi, snt cu totul altfel de oameni, ei nu
rspund de erorile trecutului.
n acest caz, trecutul trebuie renegat n mod public, condamnat, trebuie povestit despre el;
atunci nu vor mai rspunde de acel trecut. Cine a omort saizeci de milioane de oameni?
Care saizeci" ea nu-m cere s precizez, desi nu stie; dar ndat, sigur de ea nssi:
Nu ei\ Acum, orizontul meu s-a lrgit foarte mult. si ce oameni inteligenti am avut ocazia s
cunosc! Tu nu cunosti asemenea oameni, n jurul tu snt attia imbecili... Ce tot i arunci n crc
450
lui Andropcv? El n-are nici o legtur cu chestia asta (!). Asta i priveste pe altii.
M fixeaz cu privirea de parc as fi o oaie rtcit, un prpdit, un terchea-berchea.
Vrei s-ti spun c, n general, exist cineva care te nsal, care att focul, care te santajeaz
ngrozitor! care inventeaz amenintri.
De exemplu, scrisorile banditesti"?
(aprig): KGB n-are nici o legtur cu asta!
si tu de unde stii?
Snt lenes; de gresit, gresesc. Ea este n mod agresiv sigur de ea nssi si de noii ei prieteni:
Cndva, poate, ai s-mi arti una dintre aceste scrisori! Ei nu te atac, pe tine nimeni nu te
atingel
M-au dat afar de la Rostropovici, nu-mi dau permis de sedere, asta nu ti-e de-ajuns?
Nu mai insista n legtur cu permisul! Ei nu pot totusi s ti-1 dea imediat! Asta se va rezolva
treptat.
Mi-au luat arhiva a doua oar...
Asta este functia lor: sa caute\
Opere literare?
Nu fac dect s m mir, nu intru n disput, snt stul de aceast lupt, lung ntr-adevr, cu KGB,
si as fi bucuros s m odihnesc... Eu, de la rolul meu n-am deviat nici cu o iot.
Tu anunti c operele tale principale de-abia de-acum ncolo urmeaz s vin, c dac ai muri
ar ncepe s circule si, de fapt, tu i obligi s caute. Uite, n scrisoarea ctre congres ai
mentionat stiu tancurile adevrul, acum ei le caut si pe ele...
(Dar de unde stii tu c ei caut si ce caut? si ce titluri ai adugat tu nsti pe lista lor? Vitelul
acesta si pe el?)
.. .Snt constrnsi s caute pe la vreo Ev.
Asa i-a dat deja numele*!... (N.I. Stoliarova). Eu, pentru prima dat, i spun cu toat vigoarea:
n afar de tine, nimeni nu poate s-i dea numele! si dac...
Tu ai vrut divortul, trebuia s prevezi toate consecintele. (Le-am prevzut. De multde mult;
pe multe nu le stii, pe multi
nu-i stii. Dar pe cei dinainte?...)
Dar nu josnicia.
Nu te nelinisti, stiu eu ce fac.
451
(Da, da! S tipresc ct mai repede Arhipelagul. Pentru ca nimeni s nu fie cosit sau halit n
ntuneric. Ei au nevoie de ntuneric dar eu am s li-1 risipesc!)
.. .Iar tu fa o declaratie cum c totul, fr exceptie, se gseste numai la tine. si c timp de
douzeci de ani n-ai s publici nimic.
(Iat ce caut ea s obtin cu tot dinadinsul. S obtin pentru ei ceva de care au asa nevoie! Dar
cum este posibil ca tu, ntr-o viat de om, s nu m cunosti, dac ti imaginezi c la o lun de zile
dup dezastru mai era ceva de discutat? C la o or dup dezastru nc nu era decis totul? si c
n-am trecut la actiune nc de-a doua zi?)
Mtur n alt loc:
Dac se vor atinge de vreunul dintre cei dou sute douzeci1 sau de vreunul ca Barabanov,
voi lua imediat aprarea tuturor oprimatilor.
si ea cu mtura, pe-aici, pe-aici; stie ea ceva:
Celor care au povestit despre lagr nu li se va ntmpla nimic. Dar atentie, cei care au ajutat la
facerea...
(Despre toat aceast primvar a lui 1968, cnd dactilografiam la Rojdestvo cu Voronianska,
Liusa Ciukovskaia si Nadia Le-vitskaia tu, n conversatia ta intim cu acesti oameni foarte
inteligenti, ai povestit totul, nu-i asa?...)
Fr ntrziere si cu toat vigoarea l voi apra pe fiecare n parte!
(Cndva, cndva eram asa de sinceri unul cu altul... Dar deja de mult vreme sesizez c esti
actrit; dar nu, pe mine m surprind pe o pist fals, lucru de care nu mi-am dat seama la timp.
Dar astzi, pe aceast culme solid, pe magistrala vietii mele cu toti regizorii vostri, n-o s-mi
dictati voi cum s joc.)
n orice caz, dac vei fi cuminte, va fi mai bine pentru totii
Dar nu eu snt cel care atac, ei snt cei care m forteaz...
Esti un obsedat, nu ti-e mil de copiii ti... si nc o dat despre copii:
Ia spune, dac i se ntmpla ceva unui copil de-al tu tot KGB e de vin?
(Premisa lor: n-o s-i suspecteze nimeni n legtur cu un copil.)
1 Cei dou sute douzeci si sapte supravietuitori ai Gulagului care, prin mrturiile lor, i-au permis
lui Soljenitn s scrie Arhipelagul. (N.t.)
452
Da, desigur, de data aceasta, ati nvins voi. Dar dac se public imediat Pavilionul
cancerosilor, tu n-ai s declari n public cum c tu ai nvins?
Niciodat. Chiar m mir ntrebarea, n cel mai ru caz voi spune c este o msur judicioas
n folosul publicului cititor din Rusia... Mie publicarea acestei crti aproape c nici nu-mi este de
trebuint.
(La drept vorbind: este sau nu este de trebuint? Cum s nu doresc ca ea s fie publicat nainte
de toate n patria mea? Dar iat monstruozitatea: acest lucru vine asa de trziu nct nu mai merit
s m sacrific pentru el. Un tiraj simbolic, numai pentru a spune brasoave despre libertatea
noastr? S-1 vinzi intelectualilor moscoviti care oricum au n biblioteca lor exemplarul
samizdatului? Sau, dup ce 1-ai expus n librrii, s dai la topit tot acest tiraj? Dar iat c
mprejurrile concur n asa fel c acum eu snt acela care nu mai vrea. Moscova 1-ar citi, dar,
pentru Rusia, adevrul n totalitatea lui este mai necesar dect vechiul Pavilion al cancerosilor.
S-i mpiedic publicarea? Nu ndrznesc, nu o voi face. Dar deja nu mai este nevoie...)
n decembrie 1967, dac nu s-a publicat Pavilionul, aceasta s-a ntmplat din vina ta!
Cum??
Aminteste-ti: te-ai prefcut c esti bolnav, nu te-ai dus, m-ai trimis pe mine. Or, Tvardovski voia
s te roage s semnezi pentru revist o scrisoare cu totul inofensiv.
[Da, o cu totul inofensiv dezavuare: de ce acest tapaj n Occident. .. Numai despre asta era
vorba atunci si la secretariat... Iat cum mi vor inversa istoria: nu puterea este aceea care m-a
pus n dificultate pe mine (si pe toti cei care m-au precedat), ci eu nsumi... (noi nsine)...]
O s-ti publice cartea, o s primesti niste bani... Dar trebuie s dai unele asigurri. N-ai s faci
declaratii corespondentilor cu privire la aceast propunere? Cu privire la aceast discutie a
noastr? Ea trebuie s rmn absolut secret.
Mergnd dincolo de dorintele cele mai arztoare ale lor si ale ei, eu am spus:
Despre discutia de aici nu se va afla nimic dincolo de acest peron.
453
(Dincolo de acest lung, ngust peron dintre cele dou ci de acces ale trenurilor de Riazan, orasul
din care veneam si la care ne rentorceam cu provizii, cu noutti, cu sperante timp de
doisprezece ani,.. Dincolo de acest lung peron scldat de soarele matinal al lui septembrie...
Dincolo de peronul pe care ne plimbm ncolo si ncoace, n timp ce camerele ne filmeaz si
magnetofoanele ne nregistreaz... Acest peron este perimetrul n care descriu discutia
desfsurat aici.)
Descopr n ce fel se strduieste ea s-mi fie util:
Consider c, prin afirmatiile pe care le-am fcut n discutii si prin capitole ale memoriilor mele,
capitole trimise unei anumite persoane, am putut s explic caracterul tu, s te apr, s-ti usurez
soarta...
Ea si-a pus n minte s m explicel n conditiile n care nu m-a nteles niciodat, nu m-a intuit
niciodat, n-a prevzut niciodat nici mcar un singur gest de-al meu (ca si cum) ea si-a pus
n minte s m explice... politiei secrete! si n asociere cu aceasta, s m explice ntregii lumii...
Asa e mereu: amorul propriu ulcerat cere satisfactie, si aceasta cu att mai mult, cu ct snt mai
multi spectatori? Cnd este vorba de amorul propriu, fr ndoial, asa se ntmpl mereu. Dar
pn la a te pune la remorca politiei secrete?... Nu toate femeile fac asa ceva.
Nu cu tine retranscriam dintr-un carnet ntr-altul? Tu mi-ai dictat si acest proverb: nu e oaie, cum
s-a spus, aceea care dup lup s-a dus.
Ascult, Natasa, nu fi usuratic, nu accepta serviciile aripilor negre. Ce plcere: s m ridice de
ndat, s m duc...
 Nu-ti f griji, eu stiu ce fac.
si orice-ar mai face ea pe acest drum si pentru acesti patroni (astzi a dat discutiei o alt turnur,
nu m-a mpins spre o ntlnire n particular cu securistii; vom astepta" propuneri de la editur si
n schimb este stabilit cu certitudine c n-am s atac, c n-am s editez Arhipelagul, c am s m
comport pasnic) orice ar face ea n viitor niciodat nu voi putea s m desolidarizez de ea si
s-i arunc n fat: Tu ai fcut asta!" Dac ea a fcut ceva, nseamn c nici eu n-am fost strin
de fapta respectiv. si, indiferent cu ce venin se va mbiba, viitorul vine si din trecut, si vina e a
mea: n nchisori, n-apuca omul s intre bine n celul c eu i si citeam n
454
suflet; n schimb, pe aceast femeie de lng mine n-am intuit-o niciodat. Am lsat toate acestea
s ard nbusit si s izbucneasc. Astfel pltim pentru greselile comise ntr-un domeniu
secundar prea neglijat n acela a ceea ce, n crtile postale ale comitetelor locale1, se
numeste viat personal...
Vai, spre coloana vecin, coloana aliat, nu erau amenajate ci care s ne permit s ne
consultm si s actionm unitar.
Am s-mi permit s vorbesc aici despre Saharov, n msura n care este necesar pentru a-i
ntelege gesturile care avuseser si promiteau s aib consecinte importante pentru Rusia.
Lenin a conceput si a ntemeiat, apoi Stalin a dezvoltat si a consolidat geniala schem a unui stat
totalitar. Atunci ei au prevzut si au realizat totul pentru ca acest sistem s se eternizeze,
neschim-bndu-se dect la un semn al sefilor si, pentru ca s nu se poat auzi nici o voce liber
si s nu se nasc nici un contracurent. Prevzu-ser totul, n afar de un lucru miracolul,
fenomenul irational ale crui cauze nu pot fi anticipate, nici prezise, nici suprimate.
Un asemenea miracol a fost si aparitia lui Andrei Dmitrievici Saharov n statul sovietic, n
multimea corupt, venal si fr principii a intelectualittii tehnice si, n plus, ntr-unul dintre
sectoarele cele mai importante, cele mai secrete, unde ploua cu avantaje materiale aproape
de bomba cu hidrogen. (Dac ar fi aprut ntr-un loc mai dosnic, degrab ar fi fost lichidat.)
Creatorul armei celei mai nfricostoare a secolului al XX-lea, de trei ori Erou al Muncii Socialiste,
asemenea secretarilor generali ai partidului comunist, si de altminteri participnd la sedinte alturi
de ei, admis n acest cerc ngust unde nu exist cerint personal care s nu poat fi satisfcut,
acest om, ca printul Nehliudov al lui Tolstoi, simti ntr-o bun zi sau mai degrab simtise
ntruna de cnd se nscuse c toat aceast abundent cu care regimul l potopea nu era
dect pulbere, n timp ce sufletul lui cuta adevrul si nu-i era usor s gseasc o justificare
cauzei pe care o servea. Pn la un anumit punct, puteai s ai constiinta mpcat: doar
1 Mestkom: comitet local al organizatiei sindicale. Soljenitn se gndeste la formulele banale ale
unei crti postale trimise de tovarsii de sindicat" unuia de-al lor aflat n deplasare, urndu-i
mult satisfactie n viata personal". (N.t.)
455
era pentru aprarea si salvarea poporului nostru. Dar, dincolo de acel punct, devenise prea clar
c era pentru agresiune si c seria de experiente va transforma pmntul ntr-o planet
nelocuibil.
De zeci de ani, la noi, creatorii tuturor acestor arme teribile se supuneau fr murmur si sovire,
nu zic lui Stalin sau lui Beria, ci oricrui colonel plasat n fruntea Institutului lor de cercetri
stiintifice sau a saraski lor (n functie de locul n care puterea binevoia s-1 plaseze pe
inventator), erau infinit de recunosctori pentru o stelut de aur1, pentru o dacea n mprejurrile
Moscovei sau pentru ceasca, nu-i asa, cu smntn la micul dejun, si dac protestau vreodat, nu
o fceau dect cu preocuparea de a satisface ireprosabil, n plan tehnic, dorintele acelorasi sefi.
(Nu am mrturii din care s rezulte ca rebeliunea" lui P. Kapita ar fi depsit nivelul unei critici la
adresa a ceea ce, n politica lui Beria, lsa de dorit.) si deodat, Andrei Saharov a avut
ndrzneala atunci cnd nesocotitul de Nikita, deja ajuns la apogeul puterii absolute, ridica
pumnul s cear oprirea experientelor nucleare, si nu a nu stiu cror experiente de poligon,
necunoscute nimnui, ci a celor de mai multe megatone care zguduiau si acopereau cu praful lor
toat lumea, nc de-atunci a czut el n dizgratie, si-a atras mnia autorittilor si a ocupat o
pozitie singular n lumea stiintific dar Rusia nu stia nimic de aceast chestiune, nu vedea
nimic. Saharov a devenit un cititor fervent al samizdatului, unul dintre primii aprtori ai celor
arestati (Galanskov-Ghinsburg), dar nici asta nu se vedea. S-a vzut, pn la urm,
memorandumul lui din vara lui 1968.
Aici recunoastem deja trstura dominant a acestui om: o naivitate dezarmant, nscut din
propria lui puritate. Memorandumul si-1 distribuie pe fragmente dactilografelor din serviciul lui
(altele nu are, alte ci nu cunoaste), imaginndu-si (! el lucrase n institutiile noastre, dar n
fond nu lucrase, plutise!) c aceste dactilografe cu acces la secretele de stat nu snt asa de
destepte ca s ptrund sensul textelor respective si c, din buctele, vor reconstitui ntregul. Dar
ele au fost destul de destepte ca s-si duc fiecare partea ei de copii la serviciul special si acesta
citi memorandumul nainte ca Saharov nsusi s nsire exemplarele pe birou, n vederea pregtirii
lor pentru samizdat. Dintre toti oamenii, Saharov corespundea cel putin (si prin nsusi acest fapt,
era cel mai hotrt s fac fat)
Insign de erou al Uniunii Sovietice. (N.t.)
456
cerintelor unei lupte de unul singur mpotriva totalitarismului inuman, inchizitorial, apuctor,
intratabil! n ultimul minut, ministrul industriei nucleare a ncercat s-1 ntoarc din drum, s-1
opreasc pe Saharov, 1-a fcut atent asupra consecintelor, degeaba. Asemenea copilului care
nu stie s citeasc tblita cu anuntul zon contaminat", Saharov, la fel de dezarmat, a prsit
casta fericit a sniilor si mbuibatilor pentru cea a umilitilor si a ofensatilor. si, ca s pun vrf la
toate, tot acolo, cine putea s-o fac dac nu un copil? a depus pe pragul pe care-1 prsea
banii de prisos" pltiti lui de ctre stat pentru nimic" o sut cincizeci de mii de ruble noi
hruscioviste, echivalentul a un milion si jumtate de ruble vechi staliniste.
Atunci cnd Saharov nc ignora lumea care gndeste, lumea sa-mizdatului, lumea liberal, i veni
n ajutor un istoric tnr si curajos (cu concluziile lui grandioase dup care ordinea universului s-a
tulburat din cauza caracterului nenorocit al unui om1) cum s nu te bucuri de a fi gsit un aliat!
Cum s nu-i resimti influenta! Cititi primul memorandum al lui Saharov: ce reverente, ce
plecciuni n fata lui Roi Medvedev. Balonul se ngreuneaz din cauza obiectelor care atrn de
el. Presupun c ntrzierea lui Saharov n a-si lua zborul se explic n mare msur prin aceast
influent a lui Roi Medvedev. Colaborarea acestuia din urm cu Saharov a pus pe documentele
publicate n comun pecetea ngustimii de orizont; si cnd Saharov s-a smuls din contextul secetos
al marxismului, totul s-a terminat prin tintirea unei rachete sol-aer n spinarea aeronautului*.
M-am ntlnit cu Saharov prima dat la 28 august 1968, ndat dup ce ai nostri au ocupat
Cehoslovacia si la putin timp dup iesirea memorandumului su. La data aceea, el nc se mai
afla n situatia de personalitate arhisecret si arhiprotejat: nu avea dreptul s foloseasc
telefonul din cabinele publice (nu poate fi interceptat instantaneu), ci numai pe cel de la birou si
pe cel de-acas; nu putea s mearg dup bunul su plac n case sau n locuri altele dect
1 Aluzie la lucrarea lui Roi Medvedev, Stalinismul. (N.t.) * Desi concluziile politice ale lui Roi
Medvedev se dovedesc totdeauna a fi acelea care convin cel mai mult regimului sovietic presa
occidental de stnga l va glorifica nc mult vreme ca pe cel mai mare opozant socialist din
tar. (Adnotare din 1978.)
'\
457 l .
cele care fuseser determinate, verificate si despre care se stia c el le frecventeaz; grzile lui
de corp cnd l urmau, cnd nu; el nu putea s-o stie dinainte. De aceea ntlnirea mea cu el a fost
extrem de greu de aranjat. Din fericire s-a gsit o cas n care eu deja fusesem o dat si pe unde
el avea obiceiul s treac. Asa ne-am ntlnit.
De la prima privire si de la primele cuvinte, el produce o impresie fascinant: statur nalt, fire
total deschis, zmbet blnd si luminos, voce cald-gutural si graseiere pronuntat cu care apoi te
obisnuiesti. Cu toat cldura nbusitoare, era ngrijit mbrcat dup moda veche: cravat strns
sub un guler scrobit, sacou pe care nu-1 va descheia dect n cursul convorbirii mostenire, fr
ndoial, de la familia sa de intelectuali din vechea Moscov. Ne-am ntretinut patru ore ale
acestei seri, deja destul de naintate pentru mine. Eu n-aveam idei prea clare si nu m exprimam
n modul cel mai corespunztor, n plus, ne mai si ntrerupea cte cineva, nel-sndu-ne totdeauna
s fim ntre patru ochi. Era si neobisnuitul primei senzatii pe care o ncercam: iat, atinge n
mneca albstrie a acestui sacou este mna care a dat lumii bomba cu hidrogen!
Fr ndoial n-am fost suficient de politicos si am insistat inutil n critica mea, desi nu mi-am dat
seama de asta dect ulterior: n-am multumit, n-am felicitat, n-am fcut dect s critic, s resping,
s discut memorandumul lui, si, pe deasupra, fr s-mi fi pregtit argumentatia; vai, nu stiu de
ce, nu-mi ddusem seama c voi avea nevoie de asta. si tocmai n aceste dou ore consumate
cu critica mea tmpit m-a subjugat! Nu s-a suprat de nimic, desi motive ar fi avut; obiecta
fr ndrjire, explica, zmbea usor descumpnit, dar o dat nu s-a suprat, ctusi de putin
marc a unui suflet mare si generos, (n privinta aceasta, unul dintre argumentele lui era
urmtorul: de ce este el asa de prioritar angajat n a desclci problemele altora si nu pe ale sale,
problemele sovietice? i vine greu s cauzeze vreun prejudiciu trii sale! Nu era logica
rationamentului cea care l fcea s se ncline n acest sens, era acest sentiment de iubire filial,
l cluzea acest sentiment de sfiiciune! Pe-atunci eu nu apreciam acest lucru; eram pus n
miscare de resortul trecutului meu de ocnas si am continuat s-i art prin ce pctuiau
argumentatia sa si felul lui de a grupa faptele.)
Am evaluat mpreun posibilitatea de a interveni ntr-un fel oarecare n legtur cu Cehoslovacia,
dar n-am gsit pe cineva capabil pentru o viguroas luare de pozitie: fr nici o exceptie, toate
458
marile nume se eschivau. El a confirmat c dintre fizicienii de prim plan nimeni nu va semna.
Am avut impresia c ntlnirea noastr din ziua aceea le-a scpat autorittilor si, n ce m
priveste, cu prudenta mea obisnuit, faptul c facuserm cunostint 1-am ascuns mult vreme,
nu 1-am lsat n nici un fel s transpar: o asemenea aliant le-ar fi prut autorittilor foarte
periculoas. Totusi, un an mai trziu, cnd m-am mutat la Rostropovici la Jukovka, am constatat c
m aflam la o sut de metri de dacea lui Saharov nc o coincident. Or, de-ti snt vecin, vecin
de-mi esti, avem a ne spune povesti. Am nceput s ne ntlnim din cnd n cnd. La sfrsitul lui
1969 i-am dat articolul meu ca rspuns la memorandumul lui (La revenirea respiratiei si a
constiintei") mereu aceleasi critici, dar deja sistematizate si destinate pentru samizdat (dar nu
le-am dat acolo). Saharov, care la data aceea a fost aproape singurul cititor al acelui articol, 1-a
citit nu fr amrciune (a recunoscut) si chiar 1-a recitit. Aceasta n-a lsat nici o urm de
resentiment n atitudinea lui fat de mine.
El a avut la rndul lui o perioad de moleseal: sotia lui a bolit mult si a murit. Nu se mai arta
deloc; apoi, duminica, ncepu s apar mpreun cu iubitul su fiu, care avea atunci vreo
doisprezece ani. Vorbeam uneori de eventuale actiuni comune, dar niciodat nu ajungeam la
ceva bine definit.
Chiar pentru zona umilitilor si ofensatilor, Saharov era nc prea pur: el nu bnuia c, si acolo, pot
s nu fie numai elanuri nobile, numai suflete n cutarea adevrului, ci si calcule meschine: a-si
face un nume, nu pe cale unanim acceptat a prestrii unui serviciu, nu n fluxul lucrului cu
masini si tractoare, ci prin contactul cu miracolul, prin agtarea de acest balon straniu, enorm,
vizibil tuturor, care, fr motor si fr benzin, zboar spre nltime.
Unul dintre oamenii de acest fel, care au luat nltime cu ajutorul unui balon, a fost V. Cialidze. El
ncepu prin a pune n circulatie prin samizdat o revist juridic arhifastidioas. Apoi a inventat
comitetul pentru aprarea drepturilor omului, cu participarea obligatorie a lui Saharov, dar cu
statute mestesugit alctuite pentru a-si asigura, n snul comitetului, posibilitatea de a neutraliza
orice voint divergent, n octombrie 1970, Saharov a venit s m consulte n legtur cu acest
proiect de comitet, dar n-a adus dect declaratia de nfiintare; ncolo, despre statut nu se fcea
nici o mentiune, despre structur nu se ddea nici o idee. ntr-adevr straniu comitet:
459
s-i consulti pe canibali (dac ei o s solicite asta) despre drepturile oamenilor pe care ei se
pregtesc s-i rontie, n schimb, n conditiile n care eram lipsiti de drepturi, se vorbea de
caracterul nepartinic ca principiu, ceea ce era totusi ceva. Eu n-am avut nici o obiectie. Pe 10
decembrie, chiar ziua nmnrii premiilor Nobel, Saharov a venit din oras cu taxiul, n mare grab,
pentru cinci minute, ca s afle dac eu accept s intru n comitet n calitate de membru
corespondent. Mi se spunea c nu se va cere din partea mea nici o activitate concret, nici
participarea la sedinte etc. Hm... am impresia c eu n-am absolut nici un rost acolo, dar pe de
alt parte cum s m eschivez, cum s nu-i sustin? Mi-am dat acordul de principiu", adic n
general cndva... Ceea ce nu reuseam s pricep, era motivul pentru care se grbea el asa de
mult. si Saharov nici el nu ntelegea: el nu era dect curierul naiv. Iat faptele si motivul pentru
care Cialidze l expediase val-vrtej la treizeci de kilometri: la ntoarcerea lui Saharov se tinu o
sedint de cinci minute. Ne-au cooptat" (pe mine si pe Galici) de urgent n comitet; imediat,
Cialidze i-a pus la curent cu aceasta pe corespondentii occidentali, si, fcnd jonctiunea cu
publicitatea despre procedura legat de premiul Nobel, a aterizat n presa occidental o
asemenea stire important cum c laureatul premiului Nobel, n loc s fie prezent la Stockholm, a
fcut n aceast zi si la aceast or un pas hotrtor, care marcheaz o cotitur n viata sa a
intrat n comitetul cu pricina si, prin urmare (dup cum i s-a explicat unui corespondent care nu si-
a tinut gura), n viata scriitorului ncepe o nou perioad important"; mare tmpenie!
Marea investitie de timp si de efort fcut de Saharov n acest comitet s-a dovedit ineficient din
cauza controverselor, a investigatiilor si a stipulatiilor pedante promovate de Cialidze acolo unde
ar fi trebuit s se actioneze. (Aprea chestiunea detinutilor politici? Trebuie dat o definitie a
detinutului politic" ca si cnd n URSS lucrul acesta n-ar fi clar! Aprea chestiunea nchisorilor
psihiatrice n care erau internati disidentii? Studiul trebuie extins la tot domeniul drepturilor
bolnavilor mintali, pn la posibilitatea de a-i scuti de controlul asupra vietii lor sexuale".) Frna
rece-rational, actionat de un Cialidze aflat n umoare glacial-judectoreasc, a blocat si a
denaturat destule initiative ale unui comitet care ar fi putut s joace un rol mult mai mare n
evolutia societtii noastre. (La un moment dat, obosit de ct a aprat drepturile omului, Cialidze s-
a
460
hotrt s plece dincolo de ocean. Cel mai naiv dintre oameni vp. admite c, dac vrei s obtii o
viz pentru strintate (n anii '70) n vederea tinerii unor conferinte despre drepturile omului n
URSS, nu poti s te lipsesti de un acord pus la punct cu KGB, acord care nu se obtine dup o
singur ntrevedere si aceasta n ciuda faptului c esti membru al comitetului!) Dup ce Igor
safarevici a intrat n comitet, putin cte putin actiunea a trecut pe primul plan, au fost formulate si
trimise congreselor mondiale de psihiatrie importantele mesaje n legtur cu persecutia pe
motive religioase etc. Toate nenumratele interventii ale lui Saharov n favoarea unor indivizi
persecutati, stationrile lui n fata palatelor de justitie unde de obicei nu i se ddea voie s intre,
demersurile lui pentru a obtine o ordonant de neurmrire, o gratiere, o atenuare a pedepsei, o
punere n libertate pe cautiune, aveau adesea aparenta unei activitti desfsurate n numele
comitetului, dar, n realitate, era vorba de actiuni ntreprinse de el pe propria-i rspundere, pornite
din permanentul si tenacele lui zel de a interveni n favoarea celor persecutati. Acest mod de a
apra nu dintr-o dat ntreaga omenire" sau ntregul popor", ci pe fiecare individ expus asupririi,
societatea noastr (orict de putin s-ar fi auzit vorbindu-se despre acest lucru la radio, chiar n cel
mai ndeprtat colt de provincie, orict de putin s-ar fi stiut n aceast privint) 1-a perceput corect
ca pe un minunat si salutar proces n desfsurare la noi: cutarea adevrului si iubirea de
oameni. Dar, n acelasi timp (din cauza mpotrivirii ndrjite, meschine si a surdittii autorittilor),
acest procedeu era epuizant si-i impunea lui Saharov un consum de sntate si de energie
disproportionat de mare fat de rezultate (aproape egale cu zero). si, pe deasupra, acest
procedeu, n virtutea numrului incalculabil de semnturi ce i se solicitau savantului, ncepea deja
s se demonetizeze, s fie ignorat de presa mondial, cu att mai mult cu ct semntura
respectiv (uneori obtinut prin rugminti, alteori smuls) era folosit si n cazuri de mai mic
gravitate, n primvara lui 1972 Saharov a scris cel mai ferm dintre documentele sale cu caracter
general (Postfata la memoriul ctre CC", postfat n care el mergea, cu ndrzneal, mult dincolo
de prima sa Reflectie", unde se spuneau multe adevruri, neplcute pentru autoritti, despre
situatia trii noastre, si se propunea statutul unui Consiliu international al expertilor"). Acest
document a avut o soart nemeritat, nu s-a bucurat de primirea la care-i ddea dreptul
adevrata lui semnif-catie; probabil din cauza frecventei cu care se abuza de semntura
autorului.
n 1972 am continuat, eu si Saharov, s ne ntlnim la Jukovka, dar acest lucru nu ne-a prilejuit
angajarea n niste proiecte si actiuni comune, n mare parte, aceasta venea din faptul c
mprejurrile vietii lui Saharov se schimbaser, iar eu m temeam c informatiile se vor opri n
ghemul nclcit din jurul miscrii democratice", n parte, aceasta a fost cauza pentru care a esuat
ncercarea de a-1 atrage pe Saharov n actiuneadeja nceput atunci de pregtire a culegerii
Voci din strfunduri. (Dintre toate actiunile mele personale nu mi-amintesc de vreuna despre
care, n toti acesti ani, s fi putut vorbi, altfel dect pe ascuns, nainte de declansarea ei; toat
eficienta lor nu se trgea dect din faptul c erau pregtite n secret si declansate intempestiv.
Chiar cnd era vorba pur si simplu s merg la oras pentru o zi, nu vorbeam nici sub tavan, nici la
telefon, ci numai prin aluzii sau prin formule dinainte convenite, pentru ca KGB s nu aib rgazul
s descind la brlogul meu, cum s-a ntmplat la Rojdestvo, si s-mi rvseasc totul.) ntr-o
oarecare msur ns proiectul acesta nu-1 entuziasma pe Saharov.
Astfel am fost condamnati s mergem fiecare pe drumul lui si cnd ne ntlneam nu fceam dect
un schimb de noutti si aprecieri asupra unor evenimente deja consumate. De altfel, el venea din
ce n ce mai rar.
n iarna 1972-1973 au nceput s sufere si relatiile lui A.D. cu miscarea democratic" (din care,
de altfel, o jumtate plecase deja n strintate): miscarea" chiar a ntocmit o scrisoare"
adresndu-i reprosuri. si, pe deasupra, obisnuita hrtuial mpotriva lui Saharov s-a ntetit si prin
contributia unor persoane suspuse potrivit crora acesta ar fi fost vinovat de moartea lui
Petrovski, rectorul Universittii din Moscova.1 Asa cum se ntmpl uneori cu cauzele si cu
carierele cele mai strlucite, un concurs de mprejurri, unde meschinria mergea pn la
mrsvie, umbrea o mare existent, o personalitate de exceptie. La suma tuturor acestor josnice
insinuri se aduga si dezndejdea general care acum, dup Saharov, preves-
1 n a sa Conversatie la procuratur, Saharov declar c Petrovski i promisese revelatii asupra
afacerii S. Gluzman, psihiatru evreu arestat la Kiev la 12 mai 1972, pentru faptul de a fi stabilit c
Grigorenko era sntos din punct de vedere mintal. Se insinueaz c Petrovski s-ar fi speriat si s-
ar fi sinucis. (N.t.)
tea un viitor sumbru pentru tara noastr: n-o s ne reuseasc niciodat nimic si toat activitatea
noastr n-avea sens dect ca expresie a unei nevoi de moralitate. (A-i face o obiectie de fond
eram incapabil, pentru c, n ciuda oricrei logici de cnd m stiu, pur si simplu n-am cunoscut o
asemenea dezndejde, ci, dimpotriv, am nutrit un fel de credint prosteasc n victorie.) n
primvara lui 1973, Saharovii m-au vizitat la Jukovka pentru ultima dat. Erau cu moralul la
pmnt si n aceast situatie mi-au si mprtsit planurile lor: copiii Elenei G. Bonner (sotia lui
Saharov) erau invitati s-si fac studiile ntr-o universitate american. Lui A.D. nsusi i va sosi n
curnd invitatia de a tine prelegeri ntr-o alt universitate american si vor ncerca s plece.
Acum, ca ntotdeauna, se punea n fata lui A.D. aceeasi alegere fatal care ne traversa pe toti,
aceeasi alegere ntre solutii divergente. Aceasta nu era rspntia cu libertatea pentru el de a
decide pe ce drum s mearg, ci furca prinzndu-i gtul ntre coarnele ei.
Adoptase o poz nou: nu se mai tinea drept si semet n scaun, ca atunci cnd ne-am cunoscut,
cnd, cu un zmbet bun si vioi, psea n domeniul necunoscut al relatiilor sociale, ci sedea
prbusit n speteaz, cu capul deja puternic afectat de calvitie, tasat n bust, ceea ce-i punea n
valoare umerii.
ntre timp, eu plecnd de la Rostropovici, n-am mai fost vecin cu Saharov si nu ne-am mai vzut
pn la aceast lupt inopinat din august-septembrie, lupt n care am intrat fiecare pe cont
propriu, n interviurile lui virulente din luna august rsuna ntruna motivul distructiv al plecrii..
Aflm c i-ar face plcere s mearg la Princeton". Pe 4 septembrie, presa occidental conchide
c Sol-jenitn si Saharov si-au declarat intentia ferm de a rmne n tar, orice s-ar ntmpla". Pe
5 septembrie, Cialidze din New York: el a vorbit la telefon cu Saharov; acesta studiaz
posibilitatea de a da curs invitatiei primite de la Universitatea din Princeton. Pe 6 septembrie,
Saharov n persoan confirm aceast stire. Pe 12 septembrie (la televiziunea german),
Saharov se teme c nu va fi lsat s revin n tar". Pe 15 septembrie (revista Spiegel): n
principiu snt gata s ocup o catedr la Princeton." (si presa occidental: Saharov este gata s
prseasc URSS. Aceasta este o nou sfidare [??] la adresa guvernului sovietic!")
Laitmotivul emigrrii este inevitabil ntr-o tar unde opinia public a pierdut totdeauna toate
btliile. Pentru aceast slbiciune
nu trebuie fcut cuiva vreun repros, si cu att mai mult n-o s fac eu un asemenea gest, dup ce
am descris n capitolul precedent si propriile mele ezitri. Dar exist persoane fr relevant
public -si fr relevant public snt toate deciziile lor. Exist persoane care au luat n mod
public o pozitie prea vizibil, prea grea de semnificatie si deciziile acestor persoane nu pot fi
fr relevant public dect n perioadele calme"; ntr-o perioad n care atentia opiniei publice
este ncordat, aceste persoane nu beneficiaz de asemenea drepturi. Or, aceasta este legea pe
care a nclcat-o Andrei Dmitrievici; cnd, uneori, o respecta, cnd o nclca si lucrul cel mai
suprtor este c o nclca nu n numele propriilor sale convingeri (a fugi de rspundere, a
neglija destinul poporului rus asemenea pcate n-a svrsit niciodat!) o nclca cednd
vointei celor apropiati, cednd influentelor.
Eforturile pe care Saharov le depunea de mult vreme pentru a sustine dreptul de a emigra din
URSS, acest drept la emigrare pe care, practic, el l plasa deasupra tuturor celorlalte probleme,
erau, probabil sustinute ntr-o msur apreciabil de aceeasi voint. si aceasta este abaterea
putin remarcat de observatorii luptei, dar care, de fapt, ne-a dezorganizat lupta, ne-a lipsit de
principalul succes pe care a comis-o A.D. la jumtatea lui septembrie, la o zi sau dou dup
desfiintarea bruiajului, atunci cnd noi avansam aproape n virtutea inertiei. Un grup de circa
nouzeci de evrei a trimis o scrisoare Congresului american. Pledndpro domo, ei cereau
Congresului s nu-i acorde clauza comercial a natiunii celei mai favorizate Uniunii Sovietice,
atta timp ct aceasta nu va permite emigrarea evreilor. Strini de aceast tar si fr alt dorint
dect aceea de a o prsi, acesti nouzeci puteau s nu se gndeasc la celelalte elemente ale
conjuncturii. Dar, pentru a da greutate mesajului lor, s-au adresat lui Saharov rugndu-1 s
semneze acelasi text, dar separat, n numele lui; se mpmntenise deja traditia c la Saharov te
poti duce cu asa ceva si n-o s te refuze. si, ntr-ade-vr, prin traditie si prin nclinatie pentru
aceast problem, Saharov le-a dat semntura la dou sau trei zile dup depunerea
amendamentului Willbur Mills! fr a se gndi c el sprgea frontul, c ceda pozitii deja
cucerite, c reducea amendamentul Mills la amendamentul Jackson1, c ddea drepturile
universale ale omului n Amendamentul Jackson fcea o legtur ntre a acorda URSS clauza
comercial a natiunii celei mai favorizate si a asigura cettenilor sovietici dreptul schimbul
exclusiv al liberttii de a emigra. si scrisoarea celor nouzeci de evrei a fost dat imediat uitrii, a
trecut neobservat, n timp ce scrisoarea lui Saharov a aprut cu caractere mari n Washington
Post, pe 18 septembrie. si Congresul reveni la amendamentul Jack-son... Dac noi nu cerem
dect dreptul de a emigra, de ce ar trebui Senatul american s se preocupe de a obtine mai
mult?...
Aceast cotitur n desfsurarea luptei, aceast sovire a coloanei vecine a trecut neobservat
pentru cei care nu triau n ritmul si n atmosfera evenimentelor. Dar pe mine m-a secat la inim.
Pe 16 septembrie, de undeva de la periferie, i-am adresat lui A.D. o scrisoare [34] pe aceast
tem: a fost al doilea si ultimul contact al coloanelor noastre n aceast lupt inopinat.
n noiembrie, Saharov a fcut anticamer zile-n sir la biroul de cercetri penale unde era
interogat sotia sa si la 29 noiembrie am auzit la radio: Saharov a depus cerere pentru a pleca la
Princeton". si Daily Mail a exprimat sentimentul general: Rezistenta pe care un mic grup de
persoane o opunea unui stat totalitar prea a tine de domeniul miracolului. E trist constatarea c
miracolul nu s-a produs. Din nou tirania a cstigat victoria."
Totusi, chiar la Moscova, o dat cu desfiintarea bruiajului, scolarii au nceput s stea cu urechile
lipite de aparatele de radio, ca s urmreasc valurile btliei noastre, n nu stiu care scoal, un
elev de a opta a ntrempt-o pe profesoara de istorie:,,Dac dumneavoastr vorbiti asa (ca la ziar)
despre Saharov, atunci noi nu putem s nvtm nimic folositor de la dumneavoastr." si imediat
clasa a nceput s fluiere, s miaune, facnd imposibil tinerea lectiei; a trimis vorb n acest sens
si la cele dou clase paralele, unde nici acolo nu s-a mai putut tine lectia. si acum trebuie s afle
cu totii c Saharov i abandoneaz? Din provincie vin scrisori, sun telefoanele: Transmiteti-i lui
Saharov s nu plece pentru nimic n lume!"
La l decembrie ne-au vizitat Saharovii. Sotia lui era suferind, epuizat de interogatorii: n dou
sptmni or s m nchid, biatul meu este candidat la Potma, pe ginere ntr-o lun l
deporteaz ca parazit, fic-mea este fr serviciu." ,JDar cu toate acestea,
de a emigra liber. W. Mills cerea respectarea Conventiei Drepturilor Omului n ansamblul ei. (N.t.)
trebuie s ne mai gndim!" obiecteaz prudent Saharov. Nu, tu s te mai gndesti!"
n ce ne priveste, asteptam ca peste o lun s apar Arhipelagul si, n acelasi timp, s ne lum n
primire soarta pe care deja o acceptasem fr rezerve. Aici. si la aceasta ncercam noi s-i
cstigm.
A.D. se nroseste pn la tmple sub povara insuportabil a problemei sale, se adnceste n
gnduri, iar cu trupul se afund acum si mai adnc n fotoliul tare; capul pare a i se ascunde ntre
umeri. Se poate crede c niciodat mprejurrile vietii lui nu s-au mbinat mai ru ca acum, cci
chiar si excluderea din casta lui o suportase cu senintate, n realitate, nc n-a depus cerere de
viz, dar, conform rnduielilor sovietice curente, a cerut o caracterizare de la institutul su de pe
lng Academie. El! n septembrie, arbitru al guvernelor europene, victorios asupra celui mai
redutabil dintre acestea, iat-1 acum solicitnd pentru el, la ghiseul cel mai de jos, o caracterizare
din partea celor pe care-i nvinsese att de categoric!...
Dar eu m-as ntoarce imediat; tot ce doresc este s-i ajut pe ei (copiii sotiei sale) s plece... Eu
n-am intentia s plec..." Dar nu vi se va mai da voie s reveniti n tar, Andrei Dmitrievici!"
Pi cum s nu-mi dea voie, dac eu vin drept la frontier?..." (E sincer cnd spune c nu ntelege
cum.)
Acest proiect i-a csunat deja multe necazuri, dar el nici gnd nu are s plece. Pe lng faptul c
nu-1 vor lsa s plece, eu cred c el nsusi, n ultimul minut, va sovi, nu-si va lua viza. Eu si el
parc nici n-am mai fi persoane, ci concepte geografice; asa de tare sntem pironiti de glia trii
noastre nct parc nu mai avem facultatea de a ne deplasa fizic pe suprafata ei, afar doar de
aceea de a cobor ctiva metri sub pmnt.
Toat lupta care a trecut m-a ajutat, se vede acest lucru acum, s ocup o pozitie, avantajoas din
punct de vedere att defensiv ct si ofensiv, n vederea urmtoarei, celei mai importante btlii, n
scnteierea cstilor si zngnitul sbiilor, i disting deja nceputul; ceva s-ar putea anticipa nc de
pe-acum, da, este deja vorba de un plan de operatiuni n vederea repartizrii fortelor.
si ei, inamicii, au nvtat ei ceva din aceast lupt inopinat? Dup cum au nceput-o, se pare c
nu. Orgoliul lor de nvingtori cum putini a vzut universul i ameteste, le ia ochii, Ie ia simtul
msurii. Ei amenint c din cas scandalul l vor aduce n strad, c-si vor bate copiii nu la ei n
odaie, ci la drum, pe marginea san-tului, c vor intenta n strintate procese contra
Arhipelagului. O mai mare prostie nu se putea imagina; nfumurarea, numai ea, i-a adus n halul
acesta. Dar s ne punem n locul lor: ce altceva ar putea s fac?
Au nceput din nou s-mi parvin scrisori anonime: n moarte ai s-ti gsesti linistea! n curnd!"
La consftuiri cu functionarii superiori, n cerc restrns, mai zilele trecute, n decembrie, s-au auzit
cuvinte ca acestea: Pe Soljenitn n-o s-l lsm mult vreme s umble de colo pn colo."
Aud cum dragonul si ascute dintii frecndu-i cu piatra. Ah, ce setos este de sngele meu! Dar
spuneti-mi, ticlosilor: gnditu-v-ati vreodat ce greu o s v cad la stomac moartea mea? Nu va
invidiez.
Anotimpul si starea sufleteasc n care, n primvara lui 1967, mi terminam textul principal al
acestei crti au multe elemente comune cu conjunctura n care termin acuma, poate pentru
totdeauna, cartea de fat; trebuie ns si s stii s te opresti, cci, orict de sprinten ti-ar fi
condeiul, cu el nu poti trece n revist chiar toate etapele unei vieti. si atunci, ca si acum, mi
desclceam firele memoriei, ca s fie mai usor nainte de a lovi, nainte de a ataca. Atunci totul
prea, si chiar era, mai nfricostor: era mai slab pozitia, mai mic ncrederea n fortele proprii,
n prezent vor fi lovituri cu duiumul de ambele prti, dar si eu m tin mult mai bine si, pentru prima
dat, plec la lupt punndu-mi n valoare toat statura si toat vocea.
Biografia mea destinat culegerii editate de comitetul Nobel am terminat-o cu aceast aluzie:
dac nici evenimentele n care am fost implicati nu le putem aproape niciodat evalua si ntelege
imediat, la cald, cu att mai imprevizibil si mai deconcertant se dovedeste a fi mersul
evenimentelor viitoare.
Pentru propria mea viat, un mare moment l reprezint acea confruntare pentru care, poate, am
si trit. (Dar cnd larma acestor lupte s-ar potoli, ce s-ar ntmpla? S petreci ani de zile ntr-un
fund de provincie, printre cmpii, sub cerul lor, printre pduri si cai si apoi s scrii pe ndelete
un roman...)
Dar pentru ei? N-a venit n sfrsit timpul ca Rusia s nceap a se trezi? Nu este aceasta clipa,
tsnit din prezicerile fantomelor din pesteri, clipa cin pdurea de la Birnam1 se va pune n
miscare!
1 Aluzie la prezicerea fcut de vrjitoare lui Macbeth n drama lui Shake-speare: el, Macbeth, nu
va fi nvins dect atunci cnd pdurea de la Birnam va veni la Dunsinane. (N.t.)
Probabil exist, si de data aceasta, erori n previziunile si calculele mele. Multe lucruri, chiar
apropiate, nc mi scap; Mna Celui Prea-nalt m va corecta nc n multe lucruri. Dar aceasta
nu m mhneste. Aceasta m si bucur, aceasta m si ntreste n credinta c nu concep si nu
conduc eu totul, c eu nu snt dect o sabie bine ascutit atmnd deasupra fortei impure, o sabie
vrjit, capabil s-o taie n bucti si s-o mprstie n cele patru vnturi.
Ajut-m, Doamne, s nu m frng lovind! S nu alunec din mna Ta!
Decembrie 1973 Peredelkino
CUPRINS
NOTA EDITORULUI RUS
PRECIZARE
SCRIITORUL ILEGALIST
DESCOPERINDU-M
LA SUPRAFAt
ANIMAL RNIT
PRIMA COMPLETARE. Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOU
COMPLETAREA A DOUA. Februarie 1971
STRPUNGEREA
SUGRUMAREA
COMPLETAREA A TREIA. Decembrie 1973
NOBELIANA
LUPTA INOPINAT

ALEKSANDR SOLJENITIN
VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR

Volumul II

COMPLETAREA A PATRA
Iunie 1974
SOCOTEALA, MI VOINICE, IESI BINE, N-AM CE ZICE
Precedenta completare, a treia, era deja gata, dar mai rmsese de redactilografiat, de
microfilmat, de expediat textul n Occident, de ascuns resturile, cnd la 28 decembrie, la
Peredelkino, la dacea familiei Ciukovski unde se gsea din toamn noul meu loc de schimnicie
hibernal, n timpul obisnuitei mele pauze pentru un dejun frugal, ascultnd emisiunea BBC de
amiaz, am avut surpriza s aud c la Paris apruse n rus primul volum al Arhipelagului.
Surpriz numai n ce priveste data, cci eu l cerusem si-1 asteptam pentru 7 ianuarie, de
Crciunul ortodox. Dar, cu precaritatea filierei noastre, cererea mea sosise prea trziu; si editorii
nostri1, cu abnegatia aceasta care nu cunoaste nici duminici, nici repausul de sear, si n ciuda
mijloacelor asa de restrnse nct ntr-o bun zi vor provoca uimire, devansaser calculele mele.
Cu zece zile numai, dar tocmai pe zile se joac soarta unei literaturi clandestine: soare de n-ai la
seceris pcat de rodul multor luni de munc.
Am auzit n-am tresrit si am continuat s-mi vd de varza mea. Cte gesturi nu fcusem eu n
acesti ani, gesturi care toate preau a izvor din disperare si nici unul dintre ele nu trezise nici o
reactie din partea guvernului. M deruta aceast slbiciune, rigiditatea acestui zid sau a acestui
bustean urias, pe nedrept numit aici stejar, numai de dragul proverbului.2 De-attea ori trecuse
chestia asta de ce n-ar mai trece nc o dat?...
O or mai trziu mi-am ars mna la resoul cu gaze si, n ciuda arsurii, a trebuit s m duc la
Moscova; mi ziceam n sinea mea:
1 Editura n limba rus YMCA Press. (N.t.)
2 Vitelul vru stejarul s-1 rstoarne, dar rmase fr coarne." Acest proverb i-a inspirat autorului
titlul memoriilor de fat. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l
pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am
eliberat umerii, si am fcut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas,
dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipelagului o voi plti cu viata. Pentru asa
ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti
pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s
tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s
ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se
transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si
ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez
numai faptului c am isprvit la timp Completrile I-II-JQI; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-
as mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m
proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa
nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc
fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au
mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera
conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau
c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: contractul, ca si orice alt angajament, va fi
considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o
zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se
nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie,
care eram n (ar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei
puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat
juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din
firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce
fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent
Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau
occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s
toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor
mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste
dect n luna decembrie: mi-au trimis prin post un craniu si niste oase, anunturi mortuare
decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai
primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar
pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un
sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din
lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor
mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a
nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze
declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le
publice pentru uzul compatriotilor: ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre
popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim
uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge
' KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l
pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am
eliberat umerii, si am facut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas,
dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipe-lagului o voi plti cu viata. Pentru asa
ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti
pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s
tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s
ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se
transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si
ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez
numai faptului c am isprvit la timp Completrile I-II-III; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-as
mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m
proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa
nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc
fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au
mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera
conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau
c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: contractul, ca si orice alt angajament, va fi
considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o
zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se
nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie,
care eram n tar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei
puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat
juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din
firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce
fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent
Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau
occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s
toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor
mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste
dect n luna decembrie: mi-au trimis prin posta un craniu si niste oase, anunturi mortuare
decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai
primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar
pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un
sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din
lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor
mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a
nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze
declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le
publice pentru uzul compatriotilor: ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre
popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim
uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge
1 KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
aceast carte... Pretext pentru a atribui realittii sovietice racilele capitalismului... Un pamflet pltit
n valut..." n uscciunea acestei argumentatii detectm toat deruta si teama lor. Asta-i tot?
Timp de o jumtate de secol, ei au ucis milioane de oameni si asta-i toat aprarea lor? Dar pe
toti i-a ntrecut comunistul francez Laroche, la 7 ianuarie, la televiziunea moscovit: Soljenitn nu
a reflectat (n Arhipelag...) recolta record de anul trecut si, n general, nu ia n consideratie (pe
deasupra mormintelor) realizrile economice ale URS S!... Una dup alta, la repezeal, lovituri
neputincioase care nu fac nici un ru.
n acele zile s-a simtit un fel de indignare contra mea. Eu n-am urmrit ns acest lucru, apoi
treaba s-a ngrosat. Mi se relata despre aceasta, n vitrinele agentiei TASS", pe strada Gorki, era
expus un mare afis (eu personal nu 1-am vzut) care arta cum niste monstri cu trmbite si tobe
fac reclam operelor lui Soljenitn", nftisat ca un schelet compus dintr-un craniu galben si niste
oase negre. Caricatura era nsotit de aceste splendide versuri ale vestitului poet A. Jarov:
Tot ticluind ntruna, miseleste,
Soljenitn, mustind de-al calomniei cheag,
Unor strini suspecti atta le slujeste
nct acestia fac din el un steag.
Sau asemenea expresii ale fidelittii:
De la comitetul raional Sverdlov al PCUS. Cu un sentiment de profund indignare am aflat
despre noile actiuni trdtoare s-vrsite de Soljenitn n scopul de a lovi n interesele statului
sovietic si ale ornduirii socialiste. Zarva antisovietic strnit de propaganda burghez n jurul
ultimei lui scrieri arat nc o dat n mod clar c acest om s-a rupt definitiv de societatea noastr
si slujeste pe fat adversarilor nostri ideologici, l nfierm cu mnie pe acest renegat si trdtor, si
considerm c pentru el nu este loc pe pmntul sovietic! Colectivul redactiei revistei Tnra
gard."
Tnra gard... si cnd te gndesti c eu i aprasem n fata celor de la Novi mir...
De Anul Nou m-am apucat din nou de pronosticuri Ce vor face ei?" lat-le:
1. Asasinat Deocamdat exclus
2. Arestare si condamnare Putin probabil
Posibil
Posibil
Lucrul cel mai de dorit pentru
mine si cel mai stupid pentru ei
Foarte posibil
Nu-i exclus, dar e devreme Nu-i exclus
3. Deportare fr arestare
4. Expulzare n strintate
5. Proces intentat unei edituri occidentale
6. Campania de pres vi-znd discreditarea crtii
7. Discreditarea autorului Foarte posibil (cu concursul fostei
mele sotii)
8. Tratative
9. Concesii, delimitare: nainte de 1956 nu am fost noi". (E un motiv si acesta pentru care am
pus subtitlul1: 1918-1956.)
Deocamdat asasinatul era exclus din cauza prea marii publicitti, cci dac nu asta era cauza,
atunci care era? S vedem sensul afirmatiei c era exclus posibilitatea producerii lui n orice
moment. S rpui un schior solitar si unde mai pui chiar n pdurea de la Barvina era un
fapt care putea s jeneze autorittile, mai ales c aceasta este zona lor special", inaccesibil
muritorilor de rnd. Nimeni, n afar de-ai lor, nu ptrunde acolo. Dar nici la Rojdestvo nu le-ar fi
fost deloc greu s m lichideze (uneori, sub diferite pretexte, veneau indivizi a cror calitate de
agenti era mai presus de orice ndoial), ar fi putut s-o fac si pe un drum ntunecos, n trenuletul
electric care merge seara la Peredelkino. Dumnezeu m-a avut n paza lui, nu i-a lsat s mearg
asa de departe. Dar exist solutia expulzrii peste granit, unde pot s-mi fac imediat de
petrecanie, cci n alt tar nu mai rspund ei de mine. Deportarea undeva n Siberia nu mi se
prea o mare nenorocire, c doar eram obisnuit cu asa ceva. Numai c n loc s scriu despre
revolutie, va trebui s scriu despre lucruri din istoria vechii Rusii.
Cu ultimele dou puncte ns i credeam prea destepti. Or, ei nu puteau s se ridice la un
asemenea nivel de ntelegere a lucruri-
1 Arhipelagul Gulag are ca subtitlu: ncercare de investigatie literar 1918-1956. (N.t.)
lor. Totusi, din septembrie erau n posesia Scrisorii" mele ctre conductori", ar fi putut s fac
niste apropieri, s reflecteze. (De fapt, o citise careva dintre ei?...) Planul meu era partial
urmtorul: dup ce i-am lovit cu Arhipelagul n moalele capului s-i ametesc imediat cu
perspectiva derutant, schitat n Scrisoare", s-i ademenesc pe pista punctului 9. n decembrie,
le-am trimis avocatului si editorilor mei indicatia s publice Scrisoarea" automat la douzeci si
cinci de zile dup primul volum al Arhipelagului. Adic, mai nti s dea conductorilor douzeci si
cinci de zile pentru reflectie si apoi, fr s mai astepte ceva, s proiecteze n afar, asupra
publicului, aceast ambiguitate, aceast confuzie, pentru ca ele s planeze nu numai asupra slii
cu usile nchise a biroului politic, ci si pentru ca sefii cei mari s stie c toat lumea este cu ochii
atintiti asupra alegerii pe care o vor face.
si de un lucru eram ncredintat: totul putea nc s evolueze n diferite moduri. Nu era posibil ca
la vrful conducerii s nu fi meditat nimeni asupra Scrisorii". (Mcar ceilalti, cei care mine vor lua
locul celor de azi: ca un drum posibil pentru ei, ca o iesire din impas.)
Din cauz c Arhipelagul a iesit mai repede de sub tipar, scadenta Scrisorii ctre conductori" s-
a decalat si ea mai n fat: de la 31 la 22 ianuarie. Dar din momentul n care TASS, furioas, a
nceput s fac spume la gur, tonul conciliant al Scrisorii" mele putea, pe acest fundal sngeriu,
s fie luat drept o concesie din partea mea, drept un semn c m-a cuprins frica; oamenii n-ar mai
fi remarcat nici data de 5 septembrie". Intentionam ca dup Arhipelag s ncerc imediat s dau
un brnci bolovanului imens care este statul nostru. Acest proiect s-a dovedit ineficient, prost
conceput. Da, Arhipelagul era chemat s schimbe istoria, de asta snt sigur, dar nu asa de repede
si, probabil, nu ncepnd cu Moscova. si pe 10 ianuarie m-am aruncat asupra unei ocazii cu totul
ntm-pltoare si am oprit tiprirea Scrisorii". Treaba aceasta mi-a reusit datorit unei fraze
conventionale spuse la telefon n ultimul moment; chestiunea este c Scrisoarea" nu era de
important minor si plecase deja la cules. A fost stopat.*
* La vremea aceea era ceva pe care eu, nc necunoscnd scala a ceea ce pretuieste Occidentul,
nu-1 ntelegeam: Scrisoarea" n-ar fi fcut dect s micsoreze efectul Arhipelagului si s-mi fug
pmntul de sub picioare n momentul
Posibil era si o alt combinatie, una mai logic. Era cea pe care eu, mai nainte, deja o
avusesem n vedere: cuplarea Scrisorii ctre conductori" cu Nu triti n minciun". Aceasta din
urm avea deja patru ani de lncezeal si asteptare. Aici era vorba de dou fete ale unuia si
aceluiasi deziderat: si poporul, si guvernul trebuia s se scuture de una si aceeasi ignominie.
De altminteri, ncepnd publicarea unei asemenea crti cruciale precum Arhipelagul si, dup ea, a
tuturor celorlalte scrieri care se acumulaser, aveam eu n fond nevoie de miscri si artificii
tactice? Crtile mele, oricum, si urmau cursul lor. (Despre un asemenea mod de viat visez si
astzi. Nu e simplu s iesi dintr-o lupt ndelungat; iat, m aflu deja de patru luni n Europa si
vor mai trebui multe luni de zile pentru a lmuri complet lucrurile, pentru a spune tot ce am de
spus, pentru a para loviturile crora nc le snt tint; dar ceea ce vreau cu adevrat este s m
cufund cu totul ntr-un spatiu de liniste, s scriu si crtile mele n-au dect s-si urmeze cursul.
Comportamentul oamenilor l explicm, de obicei, prin mprejurrile vietii sociale, dar de fapt si
legile vrstei si ale mutatiilor noastre interioare ne conditioneaz deciziile sociale.)
Dup contramandarea Scrisorii" m-am linistit: n-au dect s fluiere si s huiduiasc, deocamdat
eu mi-am fcut treaba. Veti veni, m veti luai Luati-m, snt dispus s merg si la nchisoare.
Stare de aprare pasiv. De altfel, serios vorbind, eu si sotia nu ne asteptam la represalii. De
multe ori scapi nepedepsit si, de la un moment dat, ncepi s te iluzionezi c si n viitor te vei
bucura de aceeasi impunitate. Alia, de data aceasta, era foarte convins c, n afar de injuriile
din pres, n-o s fie nimic, c autorittile or s nghit acest hap. Eu nu credeam c este asa, dar
m comportam ca si cnd ar fi fost exact asa: nu m-am sechestrat n apartamentul nostru de la
Moscova cel lipsit de lumina zilei (ca s ne aprm de privirile indiscrete si de camerele de luat
vederi, tineam perdelele lsate zi si noapte), de aer si de lrgime, ci, pasnic, mergeam la Pere-
delkino, mi umpleam pe ndelete plmnii cu aerul proaspt de sub pini si, ntr-un ritm, pentru
mine neobisnuit de lent (ah, acelor zilisoare, ce-o s le mai duc dorul!), mi finisam articolele
pentru culegerea Voci din strfunduri. Acum mi vine chiar greu s cred
cel mai hotritor al luptei. A avut grij Dumnezeu de mine si aici. (Adnotare din 1978.)
c viata noastr, n acea lun ianuarie, a avut o curgere asa de do-moal, lin, monoton, n
perioada cnd presa ne mprosca n fel si chip, unii prieteni veneau la noi si ne spuneau: numai
la voi acas este liniste si pace". Noi nici nu citeam, nici nu cutam s citim toate acele injurii de
care glgia ntreaga pres, nici mcar idee n-aveam despre amploarea acelei campanii mpotriva
noastr. Alia redactilo-grafia ultimele capitole ale Vitelului, le microfilmam, le pregteam pentru
expediere. La popasul meu din afara orasului ascultam radio pe sturate: Arhipelagul meu mi
venea pe calea undelor1 ca tr-indu-si viata lui proprie, plin de propriile lui dureri, ca si cnd n-ar fi
fost niciodat construit de mine, ca si cnd n-ar fi fost posibil s fie creat de mine si aceast
rentlnire m misca pn la lacrimi. Ecoul international trezit de editia rus a crtii a depsit n
vigoare si n densitate toate asteptrile. Eh, desigur, occidentalii amestecau aceasta cu propriile
lor probleme, mai aproape de ntelegerea lor: pe de o parte, teribilele revelatii despre Arhipelagul
barbar si pe de alt parte, ridicarea interdictiei de a circula cu masina duminica n RFG; pe de o
parte, viata din Arhipelag, viat pe care mintea omeneasc n-o poate concepe ca posibil si pe
de alt parte, sptmna de lucru de trei zile din Marea Britanic. Criza petrolului suflase asupra
Occidentului arhiprosper si aceste prime, nc slabe, restrictii l fcuser insensibil la necazurile
noastre. Spre cinstea lui ns, Occidentul n-a perceput penuria de benzin ca fiind o suferint mai
mare dect suferinta acelor bstinasi martiri ai Arhipelagului. Numai n prezent, nu, numai n
acest moment nteleg eu ct de uimitor este modul n care Dumnezeu a dus la ndeplinire aceast
sarcin. Cnd, n tot cursul anului 1962, Ivan Denisovici se fofilase prin samizdat pn la Kiev,
pn la Odessa, si fr ca un singur exemplar ntr-un an de zile (prin ce minune?) s treac
frontiera Tvar-dovski atta se temea, iar eu ctusi de putin; eu, n ardoarea mea, chiar doream
ca Denisovici s se smulg din captivitate nedesfigurat , nu ntelegeam deloc c numai asa si
tocmai asa, mostenind de la Hrusciov, m nfundam, crampon imposibil de extras, n zidul
Kremlinului. Exemplarul de la Leningrad al Arhipelagului nu a fost ars, cum am cerut eu, cum
eram convins c s-a fcut, ci a czut n minile securistilor. Aceast ntmplare a avut ca rezultat
publicarea
1 n cursul unei serii de emisiuni occidentale consacrate citirii n ruseste a operei. (N.t.)
lui precipitat, n rcnetele lor furioase. Tocmai pe aceast cale, Arhipelagul a cptat valoarea
unei mrturii irecuzabile. Astzi, aici, n Occident, aflu c din anii '20 au aprut aici pn n treizeci
de crti despre Arhipelag, ncepnd cu nfiintarea lui n insulele So-lovki. Este, asadar, vorba de
crti care s-au publicat, tradus, divulgat si care s-au pierdut iar s fi strnit vreun ecou, fr s
fi convins sau mcar s fi trezit pe cineva. Trstur caracteristic, omeneasc, a satiettii si a
multumirii de sine: totul a fost spus si totul a intrat pe-o ureche si a iesit pe cealalt, n cazul cu
Arhipelagul sovietic s-a fcut simtit si adierea gloriosului vnt socialist: trii socialismului i se pot
ierta si nelegiuiri incomparabil mai mari dect cele ale lui Hitler, cci ele nu snt dect hecatombe
la picioarele unui altar al luminii. Dac 1-as fi publicat n premier n Occident, Arhipelagul ar fi
pierdut nc de la aparitie o jumtate din forta sa de izbire.
Iar acum, constatm chiar cu uimire modul n care a fost nteles: Un prjolitor semn de ntrebare
asupra celor cincizeci de ani de putere sovietic, asupra ntregului experiment sovietic de la 1918
ncoace" (Vorwrts). Soljenitn povesteste ntregii lumi adevrul despre lasitatea partidului
comunist" (The Guardian). Poate c ntr-o zi vom considera aparitia Arhipelagului ca pe un reper
mar-cnd nceputul destrmrii sistemului comunist" (Frankfurter All-gemeine). Soljenitn cheam
la pocint. Aceast carte poate s devin cartea de cpti a renasterii nationale, dac cei de la
Kremlin vor fi n stare s-o citeasc" (Deutsche Welle).
O asociatie de editori americani s-a declarat dispus s publice materialele de istorie pe care
guvernul sovietic ar dori s le contra-pun Arhipelagului. Dar asemenea materiale nu existau, n
cincizeci de ani, clii nu avuseser cum s-si strng justificri. si n ultima jumtate de an, avnd
deja cartea la Securitate, ei nu gsiser timp s se ocupe de aceast chestiune. Au publicat n
New York Times un articol searbd al lui Bondarev (ca si cnd Arhipelagul s-ar referi la cel de-al
doilea rzboi mondial, iar nu la nchisorile si lagrele sovietice, ca si cnd subiectul ar fi
Stalingradul si generalul Vlasov. Dar despre mine ce se spune? C scrierile mele snt lipsite de
adevr artistic, c nu nteleg moralitatea, c dau dovad de sentimente antislave si de nihilism
national, c snt certat cu ntreg poporul.) Au publicat si n Izvestia un articol iarsi despre
generalul Vlasov, un articol amplu; am deschis ziarul, zicndu-mi:
bun, de data aceasta, vor dezminti: n chestiunea de a sti cine a eliberat Praga de nemti,
documentele, ei le au; pe cele pe care nu le au, le vor fabrica, si cum as putea eu acum s-mi
convoc tovarsii de celul? Eh bine, nu! le-a lipsit tupeul, n-au dezmintit esentialul: c singura
actiune militar a diviziilor lui Vlasov a fost btlia contra nemtilor pentru Praga!
Departe de a fi nregistrat vreun spor de inteligent de-a lungul unei jumtti de secol, ba, din
acest punct de vedere, chiar n regres fat de acea organizatie sireat care a fost Kominternul
anilor '20, presa sovietic stia una si bun: njurtura birjreasc, hituiala grosolan. Ostilittile
le-a deschis Pravda din 14 ianuarie: Drumul trdrii". Articolul avea valoarea unei directive:
aveau s-1 reproduc a doua zi toate ziarele centrale si locale, ceea ce nsemna deja un tiraj de
aproape cincizeci de milioane. Tot n ziua urmtoare Lit-gazeta a indicat un termen special pentru
a m desemna: vlasovian literar. si, cteva zile, chestia asta a continuat s se reverse din toate
tipografiile, din toate vitrinele. si principala pungsie consta n faptul c nchisorile, lagrele nu
erau mentionate nicieri ca tem a crtii; toat cartea incriminat nu era, dup prerea
adversarilor mei, dect o jignire adus memoriei celor morti n rzboi; si mai ales se spunea, ntr-o
formul elegant-netransparent: s-ar prea (dar aceast opinie poate fi retractat) c acest
nemernic, adic eu, are trei masini si apoi mai era aceast bucat savuroas, mai excitant
dect orice, aruncat multimii: Ticlosul! Ce-i lipsea?!"
A doua zi dup ce Pravda dduse semnalul, am fost asaltati, n apartamentul nostru din
Moscova, de telefoane de amenintare care au durat trei sptmni. Nou arm a secolului
douzeci: prin tr-itul impersonal al unui telefon poti s dai nval ntr-o cas bine zvorit si s-1
ntepi drept n inim pe cel pe care 1-ai trezit din somn, fr ca tu, intrusul, s te ridici de la biroul
tu sau din fotoliul n care te-ai asezat ca s degusti un cocteil.
Acest tip de conversatie a nceput brusc-mrlneste: D-mi-1 pe Soljenitn!" Dar cine esti
dumneata?" D-mi-1, snt un prieten de-al lui!" Sotia mea a pus receptorul n furc. Din nou
sun telefonul. Ea ridic receptorul fr s spun un cuvnt (nici da", nici alo") aceeasi dogit
voce de mrlan: Poate c am stat si noi n lagre, dar nu ne-am vndut patria, ai nteles?? Noi n-o
s-1 lsm pe cinele sta s umble n libertate, ajunge!!" (Erau cuvnt cu cuvnt expresii de-ale
raportului CC din decembrie numai
14
c fr cine".) Atacul la telefon era ceva neasteptat, neobisnuit; era nevoie de nervi tari, de
prezent de spirit, de rspunsuri ingenioase, de o voce ferm (nu ne impresionati, nu v mai
obositi!). Alia s-a adaptat repede la situatie, se descurca bine. Asculta, asculta n tcere toate
injuriile, apoi pe un ton calm: Spuneti, la Securitate salariul se d de dou ori pe lun sau o dat,
ca la armat?" n asemenea cazuri, cel de la captul firului totdeauna se fstcea. Sau chiar i
ncuraja prin interjectii, dndu-le rgazul s se exprime, dup care intervenea ea: Ati spus tot? Ei
bine, n acest caz transmiteti-i lui Iun Vladimirovici (adic sefului KGB) c, dac se bizuie pe
cadre asa de mrginite, o s aib necazuri." Apelurile telefonice erau n asa fel dirijate si aveau o
asemenea continuitate nct prietenii nostri nu mai reuseau s ia legtura cu noi, iar noi ce era s
facem? S nu ridicm receptorul? Dar dac poate ne suna chiar un prieten? Am reusit totusi s
dau de veste despre acest bombardament telefonic (si, n aceeasi sear, posturile de radio
occidentale, Dumnezeu s le dea sntate, transmiteau deja stirea despre atacurile prin telefon).
Voci de brbati si voci de femei, invective, amenintri, obscenitti si asa fr ntrerupere pn
la unu noaptea, apoi o pauz si din nou ncepnd de la sase dimineata. Cteva telefoane a primit
si Ciukovski, la Peredelkino; o insultau pe Lidia Korneevna, m cereau pe mine: sotia lui se
simte ru". (N-a fost o ntmplare c, n aceste zile, toat povestea asta a coincis cu excluderea
L.K. din Uniunea Scriitorilor, n parte si ca rzbunare c m-a adpostit. Prin corespondenti [35],
am reusit si s rspund la aceast msur. Din fericire, cineva ne adusese de curnd un
dispozitiv de nregistrare pe magnetofon a convorbirilor telefonice; si eu tot prin telefon, fr s
m sinchisesc de Securitate, o instruiam pe Alia cum s branseze, iar ea, tot prin telefon, verifica
dac si cum functioneaz aparatura respectiv: si iat, dup cum se vede, vom nregistra pe
caset fragmentele cele mai interesante... Civilizatia creeaz arma ea creeaz si contraarma.
Efectul s-a produs, adversarii nostri au nceput s fie mai prudenti, s vorbeasc mai cuviincios,
s simuleze c ne vor binele (ne temem s nu-1 aresteze!").
In acea prim sear s-a pus la cale o lovitur mai puternic dect zbrnitul telefoanelor se pare
c s-a mizat pe mnia poporului: niste indivizi au fost convocati n curte la Kozitki; au fost
mobilizate aici si cteva zeci de militieni, ca s ne protejeze, dar nu s-au spart geamuri si n-a fost
nevoie de interventia fortelor de protec-
15
tie"; este clar c ntre timp se schimbase consemnul, ntr-o bun zi o s aflm si noi ce s-a
ntmplat pn la urm.
Dar apelurile telefonice s-au succedat timp de dou sptmni, desi cu o frecvent mai mic dect
n prima zi, n schimb ntr-un mod mai diversificat:
...Vlasovianul nc mai trieste?...
.. .I-am citit toate operele si m rugam pentru el; dar vd n prezent c idolul meu nu este dect
un rebut.
Uneori se auzea si cte un strigt de indignare (dup noua mea declaratie n fata presei):
Dar ce mai face acest ticlos?!! Nu se astmpr, nu?! Temele nu att se ncrucisau, ct se
nlocuiau unele pe altele, la
comand: ntr-o zi sau dou, numai amenintri cu moartea; apoi numai admiratori dezamgiti";
apoi numai prieteni de lagr"; apoi voitori de bine, cu sfaturile lor: s nu iesi pe strad, sau s ai
grij de copii, sau s nu faci cumprturi de la alimentara cci s-ar putea s-ti dea produse
otrvite. Dar uimitor era faptul c printre aceste sute de apeluri telefonice nu a fost nici unul ct de
ct inteligent, ct de ct rafinat; falsitatea era detectabil chiar de la primul cuvnt, de la primul
sunet, oricare ar fi fost continutul. si toti se ncurcau ndat ce erau ridiculizati. si pentru a nu-si
consuma din timpul lor liber, toti au nceput s caute a-si ndeplini sarcina" numai n orele de
program.
n felul acesta s-a ncercat distrugerea moralului familiei mele si, prin repercutare, a moralului
meu. Dar cu a doua mea sotie, Securitatea a avut ghinion. Alia nu numai c a rezistat atacului,
dar si a tinut pasul cu toate obligatiile ei curente. Treaba mergea, familia tria si mai trziu micutii
nostri vor ntelege c pruncia lor n-a fost deloc una banal!
Paralel cu atacul prin telefon (si, se ntelege, prin pres) se desfsura si un atac prin post.
Scrisorile ostile care soseau prin post purtau totdeauna adresa mea complet, dar erau
anonime. Au reusit s-si fac drum ctre mine si cteva scrisori amicale (eroarea cenzurii:
Deutsche Welle indicase adresa noastr fr s precizeze numrul apartamentului si de
aceea aceste scrisori treceau prin-tr-o alt cartare, nu erau retinute), ba de la muncitori" din Ural,
ba de la copii ai unor zeki dispruti.
Campania de pres sovietic, zgomotoas, furioas si incoerent, a fost asa de stupid nct n
cteva zile a pierdut partida pe arena
16
international. New York Times avertiza: Aceast campanie poate s aduc URSS un prejudiciu
mai mare dect nssi editarea crtii." si Washington Post: Dac fie si numai un fir de pr i se va
clinti lui Soljenitn, schimburile culturale si comertul vor fi curmate." A le curma sau a nu le curma;
exagerare, binenteles; destinderea era un obiectiv care nicicum nu trebuia ratat, ns, citind
ziarele occidentale, liderii Kremlinului puteau s-si pun niste probleme: doar n-o fi dracu-n
persoan acest Soljenitn; merit oare ca din cauza lui s dm peste cap tot jocul international?
Presa occidental fcea un cor asa de puternic n aprarea mea nct excludea din capul locului
asasinatul si arestarea.
Dar atunci, toate aceste ltrturi unde duceau, la ce serveau? Spre ce antrenau ele nesbuit
pnzele cenusii ale ziarelor noastre? (n ce m priveste, n aceast campanie de pres, eu
vedeam deja o victorie, pentru c, vocifernd la adresa lumii ntregi, ei neglijau simpla, banala,
discreta arestare.) Dar ei ncepuser campania impulsiv, cu rutate, fr s fi elucidat totul pn
la capt; ncepuser, dar n acelasi timp ntrtaser milioane de ignoranti din tarsi acum lupta
se ddea, nainte de toate, pentru ei, pentru compatriotii mei. De altfel, si pentru Occident,
povestea prea s devin oarecum de nenteles: de ce nu m justificam eu mcar cu un cuvnt?
Poate n calomnie era o parte de adevr?
Iat deci c trebuie renuntat la a mai moti n timpul ncierrii. Pentru aceasta ar trebui o fire
diferit de a mea.
Eu am rspuns prin dou lovituri: o declaratie pe 18 ianuarie [36] si un scurt interviu acordat
revistei Time pe 19 ianuarie [37]. n declaratie am rspuns la acuzatiile cele mai nedrepte si mai
jignitoare aprute n ziarele sovietice, nghesuind totul n dou mici pagini; n interviu mi-am
explicat pozitia: un rspuns fratilor Medvedev, pe care-1 ratasem n noiembrie; si un ndemn de a
ne trezi la realitate adresat mie nsumi, lui Saharov si tuturor celor care, n conditii de tumult si
prigoan, pierduser simtul msurii: eram recunosctori pentru tot ce fcea Occidentul n
aprarea noastr, dar trebuia ct mai repede s fim n stare s mergem cu propriile noastre
picioare; si att timp ct nu mi se pusese clusul n gur nu se stia ce efect va avea acolo Nu
triti n minciun" trebuia s fac s se ia cunostint si de acest important sfat al meu adresat
tineretului, de aceast unic sperant real a mea; si apoi, pur si simplu, potrivit nevoii
17
resimtite de sufletul meu, s rsuflu usurat: Mi-am fcut datoria fat de cei dispruti..."
Gemetele si zbuciumul osemintelor alor nostri s-au potolit: lucrurile au fost spuse si auzite...
Multe posturi de radio si de televiziune le-au difuzat. Multi le-au aflat din ziarele din 21 ianuarie,
ziua comemorrii unei jumtti de veac de la moartea lui Lenin, eveniment care n ziua aceea nici
n-a fost evocat. Dintr-un salt piezis si dintr-o musctur instantanee, cte btlii n-a cstigat el cit
a trit! Dar cum le pierdea el acum dup o jumtate de secol, nc nu s-a spus, nc nu se
vede dect pe jumtate.
BBC: Campania de dou sptmni mpotriva lui Soljenitn n-a reusit s-1 intimideze si s-1
reduc la tcere."Die Welt: Dac-1 nltur, Moscova va fi nevoit s plteasc un pret analog
celui al Budapestei si al Pragi."
si asa am tinut noi piept toat sptmna care a urmat dup semnalul Pravdei n ciuda tuturor!
Am tinut piept si chiar agentia TASS a fost obligat s reactioneze. Dar cum s reactionezi la
apelul prin care ndemnam tineretul s nu mint, s reziste brbteste? Ei bine, iat cum:
Soljenitn mproasc cu noroi tineretul sovietic, spunnd c acesta este lipsit de curaj." Dar
aceasta era n 22 ianuarie, si n ziua aceea la Washington n fata cldirii Clubului National de
Pres a avut loc o manifestatie a unor intelectuali americani de diverse orientri, ceea ce pe mine
m-a mbrbtat foarte mult. Acolo s-au citit extrase am Arhipelagul, s-a strigat n gura mare: Jos
mi-nile de pe Soljenitn! Lumea ntreag e cu ochii pe voi!" Era ziua de 22; atunci cnd
Arhipelagul aprea deja n nemteste si cnd primul tiraj se epuiza n cteva ore. Noi am tinut piept
o sptmna, cu ea se fcea aproape o lun de cnd apruse cartea, luna cea mai dificil, cnd
capul de pod este. nc asa de mic, cnd lumea nc n-a cititdar a nteles deja asa de multe
lucruri! De-acum, capul de pod se lrgea, citirea acestei crti n Occident ncepea s ia proportii
de mas, si n ritmul pe care-1 luaser lucrurile era chiar greu s le prevezi consecintele. Iat ce
mi-am notat pe 23: si ce dac dusmanul va tremura si se va retrage (va ncepe s recunoasc
trecutul)? N-o s m mire chestia asta." (nc de la o dat anterioar, mai precis, imediat dup
editia rus, ar fi trebuit s apar editia american. Eu fcusem totul pentru ca s se ntmple
acest lucru, dar din cauza a dou sau trei personaje seci si interesate, educate n
18
spirit occidental, se alesese praful de toat trimiterea de Rusaliile anului 1968; editia american
va ntrzia sase luni de zile, nu m va asigura pe timpul ct voi trece peste prpastie si numai
pentru acest motiv, cred eu, s-a produs deznodmntul care s-a produs. Dar se putea face, s-ar fi
putut face un pic mai trebuia ca liderii nostri s bat n retragere, dac de Anul Nou 1974
toat America ar fi citit efectiv cartea, n timp ce Kremlinul nu stia dect s depene una si aceeasi
poveste cum c aceast carte i preamreste pehitleristi...)
La data aceea, eu vedeam lucrurile n felul urmtor: dac din prima lun s-ar fi hotrt ce-o s fie
cu mine din clipa de fat lupta cstiga n amploare si n profunzime: de-acum, chestiunea era
de a sti dac masina de propagand va nghiti nc o dat Rusia sau aceasta i va rmne n gt.
Minciuna presei va continua iarsi si iarsi s se rspndeasc liber sau n sfrsit va ntlni
rezistent? Credeam n posibilitatea unui viraj favorabil si cu att mai mult ntelegeam sensul
situatiei n care m aflam: declaratiile mele ulterioare trebuiau s tinteasc nu Occidentul, ci niste
adrese din interiorul trii.
La sfrsitul lui ianuarie, invectivele presei au devenit si mai virulente si mai numeroase, se
strngeau cearsafuri peste cearsafuri de semnturi, acum si ale unor personaje cunoscute. Dar si
tineri temerari naintau unul cte unul, ca n ntmpinarea mortii; ieseau n fat ntr-o angajare
deplin, dezarmati, oferindu-se gloantelor Dima Borisov, Boria Mihailov, Jenia Barabanov.
Coincidenta fcea ca fiecare dintre acestia s aib sotie fr serviciu si cte doi copii mici. si Lidia
Korneevna a spus sus si tare cine pe cine a trdat [38]; rspunsul ei este scnteietor din punct de
vedere literar. Invectivele presei aveau un sunet de-ti zgria auzul, dar de departe, din Vest,
ncepea s se vad clar c declaratiile mele aveau un caracter net ofensiv" n timp ce
autorittile preau s bat n retragere, cheltuind multe eforturi, dar degeaba.
si zvonuri trsnite cu trisca rspndite si gndacii bat din tobe ca dracii, fiecare la locul su
mbrncea ct putea, n timp ce ziarele si deversau injuriile, Securitatea l costuma pe Vitkevici,
colegul meu de scoal, n vederea unui interviu ce urma a fi dat cuiva din Vest. O asemenea
ntorstur era stupefiant: m nvinuia Securitatea de a nu fi fost suficient de constant fat de
ea, de a nu-i fi dat peste mutr din clipa n care ne cunoscuserm, cum o fceam astzi. Eu
nsumi m asteptam la discreditarea persoanei mele mai
19
mult ca la orice, dar m asteptam ca lucrul acesta s nu se fac dect prin prima mea sotie. Nu
presupuneam c n aceast afacere va fi atras si prietenul meu din tinerete. Ce n-am fost eu n
ochii lor: politist, ghestapovist si acum turntor al Securittii Statului. As fi preferat s nu
rspund deloc, prea des eram solicitat. Dar o dat ce-ai intrat n hor, trebuie s joci. Ct priveste
rspunsul, hai s tragem clopotul ct putem de tare [39].
si, din nou, radioul si presa mondial mi-au venit n ajutor. Contra unor insurgenti narmati, poti
face uz de tancuri, dar mpotriva unei crti?" mpuscarea, Siberia, casa de nebuni n-ar face
dect s confirme dreptatea lui Soljenitn." Propaganda s-a dovedit a fi un bumerang..." si nu
era prima dat cnd Giinter Grass mi aducea sprijinul su pn departe rsuntor.
si am avut atunci impresia c tocmai cstigasem o nouL faz a btliei. Am tras o nou salv, iar
atacurile lor parc ncep s moar sau s-au terminat (cum se ntmplase si-n septembrie)?
Pozitiile mele s se fi tot ntrit? Pe 7 februarie mi-am notat: Pronostic pe februarie: n afar de
denigrare este putin probabil ca din partea lor s mai urmeze ceva, mai degrab o pauz." Era o
nechibzuint din partea mea s scriu asa ceva, mai ales c nu uitam c, de cnd m stiam,
sfrsitul lui ianuarie si nceputul lui februarie mi-aduseser ntotdeauna necazuri: n acele zile se
ngrmdiser multe primejdii ncercuire, arestare, etap funest, operatie si altele mai
mrunte , dar, o dat depsite, totul se potolea imediat. Ceea ce-mi doream cel mai mult era
asta, pauza: s tac, s m nfund n brlo-gul meu asa cum de-attea ori, dup o confruntare,
m retrse-sem si-mi pusesem lact gurii. Desi, dat fiind desfsurarea btliei, era chiar pcat
s iei pauz.
Omul are particularitatea de a tri perioadele cumplite si catastrofice ale vietii sale la fel ca pe
cele obisnuite, preocupat cum este de lucrurile simple de fiecare zi; si numai apoi, de departe,
ntor-cnd capul, si zice: ia uite domnule, mi se frmita pmntul sub picioare; ia uite domnule, si
nc la lumina fulgerelor!
Eu unul n-am remarcat nici o schimbare de directie. Dar sotia mea, la nceputul lui februarie, a
mirosit o schimbare de ru augur: faptul c asaltul telefonic contra apartamentului nostru ncetase
si c nssi campania de pres lncezea ntr-o oarecare msurtoate acestea fiind lucruri de
care autorittile se serviser pn acuma pentru a-si masca indecizia. (Brejnev s-a ntors din
Cuba, fapt cruia
20
eu nu i-am dat important. Or, el era asteptat pentru a se lua o decizie n ce m priveste.)
Prin multitudinea de zvonuri, rspndite n cursul acestei luni, erau si unele premonitorii, dar care,
asa cum se ntmpl ntotdeauna, treceau neobservate si care puteau la fel de bine si s fie date
uitrii atta timp ct autorittile nu putuser s-si opreasc alegerea asupra unei msuri de luat.
Astzi, revznd buletinele radio din acea lun, constat cu surprindere c la 18 ianuarie,
corespondentul BBC transmitea din Moscova c exist indicii dup care lucrurile tind spre o
expulzare". La fel de surprins descopr c la 20 ianuarie, G. Svirski1, aflat deja n emigratie,
declara: Pe Soljenitn o s-1 mbarce cu forta ntr-un avion." Parc ar fi citat un text deja tiprit! si
cnd te gndesti c eu admiteam eventualitatea unei expulzri, dar iat-o, sub aceast form, cea
mai elementar s fiu bgat cu forta ntr-un avion, si numai eu, fr familia mea nu stiu de
ce, nu mi-o imaginasem, mi scpase. (Da, acum, cnd parcurg aceast carte n vederea tipririi
ei, mi revin n memorie unele lucruri: n martie 1972, cineva chiar ne prevenise c pn la urm
asa se va ntmpl, cu alte cuvinte c dup un arest provizoriu voi fi expulzat. Uitaserm complet
de asta, nu ne-am mai amintit-o niciodat!...) si eram departe de a gndi c se vor lipi asa de tare
de mine cuvintele pe care la l februarie cancelarul Brandt le adresase tinerilor socialisti (ctusi de
putin bucurosi de asta, ei ar fi preferat s vad pmnrul nghitindu-m): n Germania
Occidental, Soljenitn ar putea s triasc si s lucreze nestingherit." A spus-o si n-a mai
retractat-o.
Expulzarea putea s aib loc acum, dar ea ar fi putut s aib loc, si nc nu o dat, si nainte:
totusi, niciodat nu se ajunsese la ea. Dar dac va avea loc, atunci, eu si cu Alia ne-o imaginam
n felul urmtor: ne vor ncercui locuinta, ne vor ncercui pe noi toti mpreun, ne vor tia telefonul
si ne vor da ordin s ne pregtim n grab sau mai pe ndelete. Dac ne-am fi gndit mai
profund, ne-am fi putut da seama c o asemenea manier nu convenea autorittilor. Dar
niciodat n-am avut parte de rgazul de a reflecta mai n voie: eram vesnic prinsi n agitatia
treburilor curente. Era deja al treilea an de cnd aveam asupra noastr o hrtiut intitulat Cu-
1 Grigori Svirski, autorul unei scrieri despre antisemitismul din URSS, Ostaticii, emigrase recent
n Israel. (N.t.)
21
tremur de pmnt", cu variantele urmtoare: zguduitura ne atinge mpreun, sau pe fiecare n
parte, sau n cltorie dar niciodat nu ne-am apucat s-o elaborm n detaliu. Dar dac reiau
toti acesti ani sptmn cu sptmn, constat c pe fiecare dintre acestea le-am umplut, ca si
cnd ar fi fost cea mai important dintre toate, cu o activitate util: am scris ceva, am finisat
degrab ceva sau am corectat o variant mai veche, am recopiat, am fotografiat, am difuzat (si
cte frmntri privind rezolvarea unei probleme: lucrul acesta e mai bine s-1 tinem acas?
Sau s nu-1 tinem acas? si ncercm azi asa, mine asa), am expediat n strintate, am
ntocmit scrisori explicative menite s nsoteasc o trimitere sau alta. si prinsi n clestele acestor
griji si al ncierrii cu adversarii nostri, n-am mers niciodat destul de profund pentru a
transforma n grafic Cutremurul de pmnt".
La 8 februarie, Arhipelagul a aprut n Suedia; frontul care m sprijinea se lrgea. si n Norvegia,
dup interventiile din Storting (parlament), ministrul afacerilor externe i-a exprimat ambasadorului
sovietic ngrijorarea opiniei publice norvegiene. A urmat luarea de pozitie a partidului social-
democrat daneztot n favoarea mea. (Dar tot sulubin cu socialismul moral"...) Lucram n liniste
la Peredelkino. Dar, deodat, un telefon intempestiv de la Alia: a primit o citatie prin care eram
convocat la procuratura general [40], de urgent, la sfrsitul zilei de lucru. (Imposibil ca de la
Peredelkino s ajung acolo la ora fixat, chiar dac m-as fi deplasat cu o vitez de sinucigas,
cum de n-au luat n consideratie acest lucru, de ce scriseser asa?) Legndu-se de neregularitti
ca, de pild, absenta numrului de iesire (asa de caracteristic le era lucrul de mntuial, asa de
mare le era graba), nementionarea motivelor pentru care eram convocat, nespecificarea calittii
n care eram citat (era absolut necesar s-i sicaneze, ea din priviri sfsia aceast notificare), sotia
mea a respins convocarea.
n sufrageria familiei Ciukovski, telefonul era de ani de zile n unul si acelasi loc, pe o msut
sculptat, de form oval, la peretele opus ferestrei, asa c n cursul si mai ales spre sfrsitul unei
zile mohorte, totul era cenusiu. si lund receptorul si auzind vor-bindu-se de procuratura
general, mi-am amintit imediat primind n inim acelasi pumnal ca atunci cum n acest loc,
acelasi de-atunci, din septembrie '65, n acelasi semiamurg, auzisem, iesind din acelasi receptor,
vocea lui L. Kopelev: Cauza ta a fost
22
transmis la procuratura general." Cauza mea, la data aceea, era arhiva confiscat, cu
Banchetul nvingtorilor si cu Cercul, si transmiterea la procuratura general nsemna tribunal.
(De ce nu s-au decis ei atunci la aceasta rmne o enigm. Ar fi reusit.) n momentul acela, la
procuratura general, Cercul meu zcea pur si simplu ntr-un seif. Dar era ceva profetic n toate
acestea: opt ani mai tr-ziu, n acelasi loc, avea s m muste acelasi sarpe amortit.
Pe scurt. Vociferez mpotriva lor de sapte ani; trebuia ca, pn la urm, s dea si ei un ordin.
La telefon, eu cu Alia vorbeam totdeauna cifrat, disimulat, tre-cnd totul prin Lubianka. La fel am
procedat si acum, ca si cum aceast convocare la procuratur nu era cine stie ce (ea nici n-a
telefonat imediat). Dar am nteles amndoi c treaba era serioas. Serioas, cu aceast rezerv
totusi c vara trecut l convocaser pe Saharov n acelasi loc, dar, una peste alta, asta nu
fusese dect pentru o discutie menit s-1 determine s pun capt activittii lui nedemne", ns
totdeauna atitudinea autorittilor fat de mine s-a deosebit de cea pe care ele au avut-o fat de
Saharov. O abordare nomencla-turist oblig la luarea n consideratie a unor fapte ca acestea:
autorittile i-au conferit lui Saharov de trei ori Steaua de aur", au profitat de serviciile lui si nu le
este usor s treac acum cu buretele peste meritele lui. Dar eu, att ct m stiu ele, snt flaconul
de amoniac la nasul lor; ele nu vd n mine altceva. S m convoace Ia o mustruluial asta
nicicum nu puteau s-o fac. Dar atunci la cel si de ce la sfrsitul zilei de lucru, si al ultimei zile
lucrtoare a sptmnii? Acest aspect ar trebui aprofundat. Nu, analogia era de natur s
deruteze. (Se foloseau de ea ca s m ademeneasc?...) Era limpede c eu cu picioarele mele
nu m voi duce acolo, dar aveam impresia c-mi mai rmnea ceva spatiu, ceva timp.
Nu trecuser dou ore deodat tropit de brbati n pridvor si o btaie foarte violent n
geamuri; bteau exact cum bteau cei de la Ceka, imperios, ca pentru o ultim somatie. Or, Lidia
Kor-neevna nu stia nimic: pentru a nu o ntrerupe din lucru, eu nc nu-i spusesem nimic n
legtur cu procuratura si acum, cu sufletul la gur, nu mai aveam timp s-i explic. Ne-au luat pe
nepregtite, le-am dat drumul s intre n cas! (L.K. spune c dac ar fi stiut nu le-ar fi deschis.)
Snt trei insi. Cu pretextul cel mai stupid: pentru repararea dacei (treab de care nu se vor apuca)
veniser deja de dou ori, ntoc-
23
miser un deviz" (trseser cu ochiul la mine si la camera mea) si iat din nou trebuie s
ntocmeasc un deviz". M rodeau din priviri; nsotiti de L.K. pe jumtate oarb, fac turul
camerelor. Deodat sun telefonul si specialistul n reparatii, intrusul, n casa altuia, nsfac
receptorul, ascult, mormie si n aceeasi clip, nemaintocmind nici un deviz, iat-i plecnd cu
totii. L.K. i-a urmat si a reusit s vad dincolo de poart masina si doi sau trei alti indivizi.
De ce nu m-au luat chiar atunci, chiar acolo? (Iat de ce: ei nu veniser dect pentru a verifica
dac nu cumva eu fugisem n cele dou ore de cnd mi devenise cunoscut convocarea la
procuratur. Calmul cu care-i rspunsesem la telefon sotiei mele nu demonstra nimic: ei
cunosteau deja si maniera mea de a vorbi cu subtext si dexteritatea cu care dispream pentru
luni de zile. Dac ntr-o or sau dou as fi disprut unde s m gseasc pe ntinderile
nemrginite ale Patriei? Cci pn la 14 februarie trebuia adus la ndeplinire ordinul biroului politic
cu privire la expulzarea mea. Dar deocamdat au verificat si au constatat c n-am fugit. si au pus
sub supraveghere dacea de la Peredelkino n ideea c luni si-asa m duceam la procuratur si
astfel totul se va petrece mai pasnic, mai discret, fr o arestare zgomotoas.)
Un lucru prea clar ca lumina zilei: veniser dup mine. Ba nu, impunitatea, dup attea episoade
deja consumate, si mai ales inertia muncii care de-attia ani nu m lsase niciodat s m
mpotmolesc, s m nfund, s m ncurc undeva aceast inertie deci m mpiedica s-mi
abandonez pe loc toat munca, s-mi fac metodic pregtirile si, dimineata, s-o ntind la Moscova.
Era la sfrsi-tul unei zile de vineri si, timp de dou zile si dou nopti, o smbt si o duminic, eu
cu Alia am fi putut s rezolvm problemele cele mai urgente, combinnd, reflectnd, convinsi c
de-acum Cutremurul de pmnt deja ncepuse! (Desi, desigur, smbt si duminica nu formau un
interval n care noi s fim la adpost de nvala lor, ar fi putut foarte bine si s dea buzna peste
noi.) Dar nu, eu am mai rmas nc trei nopti si dou zile la Peredelkino, continundu-mi molatec
traiul obisnuit si nefinisnd nimic, plutind parc n imponderabilitate si fiind n acelasi timp tot pe
pmnt; si chiar luni dimineata, plecnd n grab, dar nu chiar cu noaptea-n cap, spre Moscova,
mi-am lsat a?a cum se gaseau urmele vietii cotidiene, biroul plin cu toate cele> crtile.
24
[ Pe 11 dimineata, n drum spre Moscova, stiam deja ce aveam
s rspund la procuratur. Dar n-am sosit chiar asa devreme, si curierul procuraturii
(un ofiter, binenteles, dar cu un zmbet jenat) se prezentase, iat, att de matinal, chiar la
nceputul zilei de lucru, cu o nou convocare, nct n-am mai avut timp s discut cu Alia
4 asa cum s-ar fi cuvenit si, n prezenta lui, a acestui curier, dup ce
l-am instalat n antreu, mi-am recopiat la masin rspunsul [41 ] pe
\ care l-am lipit, n loc de semntur, pe adresa de convocare. Ope-
| ratiunea a durat destul de mult, ceea ce pe ofiterul-curier, n antreu,
l a fost de natur s-1 calce pe nervi; de fiecare dat cnd i treceam
. prin fat, nu stiu de ce, srea n picioare si lua pozitia de drepti.
t, Dup ce s-a vzut cu rspunsul n mn, a multumit si a plecat n
? asa mare grab si fr s mptureasc foaia, nct i-am strigat: Pu-
r neti-o n plic, plou." Nendemnatic, a pus-o n plic.
t A nceput btaia loveste-1 cu zel pn s te loveasc el! Cu-
, rierul nc nu plecase cnd am nceput s le telefonm coresponden-
t tilor, s-i chemm la noi. Mai nti pentru a le aduce la cunostint
t rspunsul meu. Dar sentimentul ncepea s m mping mai de-
parte, la mn aveam mncrici dup asemenea cuvinte, ce alt-fr ceva mai era
interzis a se spune? Dac iei cuvntul, atunci spune
i' tot ce ai pe suflet. si lund al treilea volum al Arhipelagului, noi
; am transcris un fragment din partea a saptea care privea deja epoca
lui Brejnev: Fr lege". Au venit de la New York Times, de la BBC, le-am citit pasajul n fata
microfoanelor lor. Aceste dou rspunsuri, n interval de cteva ore, erau la nltimea situatiei.
Iar noi nu ncepuserm nici mcar s ne pregtim, s ne lum .^ rmas-bun de la
cunoscuti. Aceast btlie nu este prima nu
j; este mai ameninttoare dect cele dinainte.
t Dar, dup rspunsul meu insolent din dimineata zilei cu pricina,
* de ce nu veniser s m ridice imediat, dac totul fusese deja hot-rt? Deocamdat
speraser c m voi 4uce personal la procuratur (si, cu caracterul meu, era asa de simplu s
m deranjez pn acolo; ea este chiar alturi, n piata Puskin, la dou minute de mers pe
t jos, si nu este vreun KGB blestemat) prinde gsca si bag-o n
1 sac! m-ar fi arestat imediat, fr zgomot, fr martori. Dar de
: ce nu m-au ridicat luni si nici marti, si m-au lsat s trmbitez s
aud toat lumea? Poate c le-a fost fric de vlva fcut n jurul rezistentei mele? Dac m-as fi
prezentat la procuratur, ar fi nsemnat c eu nc le mai recunosteam autoritatea, nseamn c
25
le-as mai fi dat speranta c prin presiune m puteau face s nego-ciez cu ei.
Spre sear am iesit cu sotia s ne plimbm putin, s vorbim de una, de alta pe bulevardul
Strastnoi (Narskinski): acolo era locul nostru preferat pentru discutii ceva mai lungi si ar fi de
mirare ca ei s nu ne fi ascultat niciodat conversatia de-acolo (ce-i drept, ne strduiam s
vorbim schimbnd fr ncetare orientarea gurii). Acel bulevard Strastnoi cu extremitatea
devenit, prin lrgire, aproape UP crmpei de parc mi-era drag prin el nsusi, dar si pentru c
era aproape de Novi mir, de cte ori n acest loc nu m ntlnisem eu cu cei de la Novi mir\ De
data aceasta eram urmriti de aproape, pe fat, de niste indivizi dintre care unul, chipurile beat,
s-a izbit cu pieptul de mine. Dar cnd n-am fost noi urmriti? ntmplarea de-acum nu era un
motiv s marcm cu o bifa special aceast zi.
Noi fceam socoteala c, n linii mari, eram mai gata ca oricnd, toate crtile importante erau la
loc sigur, inaccesibile KGB-ului. si c trebuia s ne pregtim n vederea unei arestri, s strngem
lucrurile de prim necesitate. Dar creierii nostri erau obositi, functionau cu ncetinitorul: pentru o
adevrat discutare a Cutremurului de pmnt s-a produs, dar chiar s-a produs? ne lipsea
rigoarea; ne cuprinsese un fel de lncezeal. Repetam, ca si n trecut, c voi rezista doi ani la
nchisoare pentru a apuca s-mi vd publicate toate operele, dar c mai mult, nu garantam.
Ziceam c n lagr nu voi lucra nici o singur zi, dar c n regim de nchisoare as putea si s
scriu. S scriu ce? Istoria Rusiei sub form de povestioare pentru copii, ntr-o limb transparent,
fr a nfrumuseta subiectul. (M-am gndit la asta din momentul n care au venit pe lume fiii mei,
dar m voi apuca vreodat de o asemenea treab?) Ne puneam problema ca momentul unei
vizite s-1 transformm ntr-un prilej de iesire n lume a textelor de valoare. Cum m voi
comporta la interogatoriu, la proces (n privinta asta m hotrsem de mult: nu le voi recunoaste
competenta si nu voi sta de vorb cu ei).
Era o zi fr soare... moin (pmntul era alb sub stratul de zpad, arborii si bncile din parcuri
erau negre); iat c se lsa amurgul, lumini ostile ardeau la agentia de pres Novosti, n ambele
sensuri ale bulevardului rulau masini cu farurile aprinse. Ziua era pe punctul de a expira, nu ne
nhtaser.
26
Sear pasnic ncummnd o zi de munc. Lucram cu totii la ultima pelicul cu Donul linistit1.
Radioul ne ddea de veste c ntreaga lume bubuia de rspunsul meu de azi-dimineat. Am
adunat strictul necesar pentru un detinut, dar nu am gsit sacul iat c ne-am boierit: n-am
mai pregtit sacul de puscrie! Noaptea, chinuit de insomnia mea obisnuit, am fcut si ceva
treab bun, am adus unele modificri Scrisorii ctre conductori": aprecierile si propunerile
rmneau neschimbate, dar trebuia s elimin nota persuasiv, prezent n varianta anterioar si
care, acum, ar fi sunat ca o slbiciune. Cci dac ei vor citi vreodat aceast scrisoare atunci
s-o citeasc n aceast variant, dat publicittii. Oare o fi citit-o careva dintre ei pe aceea
predat la ghiseul CC?
si astfel eram cu sufletul mpcat, n-aveam nici un fel de presimtiri, nu m apsa nimic. Nu m-am
grbit s verific, s ard, s ascund mai profund cci n munca mea, mine si peste o
sptmn, voi avea nevoie de toate cele de pn acum, si atunci la ce bun s le supun acestor
cazne?
De dimineat ne-am nhmat iarsi la treab, fiecare la masa lui. La Alia se strnseser multe
lucruri periculoase si toate se aflau pe mas. Ora zece, ora fixat pentru convocarea de ieri. Ora
unsprezece. Ora dousprezece. Ei nu vin. Lucrm fr s ne spunem un cuvnt. Ce bine lucrm!
ni se ia de pe suflet ultima greutate: au dat napoi! Viata merge mai departe!! n rspunsul meu
st scris: S fie judecati cei vinovati de genocid! Sie pace, si calm, s-au lins pe bot si au dat
napoi. Or s nghit si altele. Nici un patriot n-a telefonat, nimeni n-a dat buzna peste noi n
apartament, nici un individ suspect nu si-a artat nasul sub porticul de la intrare. Poate c n-au
venit din cauz c, iat, corespondentii strini stau de veghe n apropiere de casa noastr?
Eu nici mcar nu-mi verificasem cum trebuie vastul birou aglomerat cu tot felul de hrtii, nu
remarcasem o fotocopie destinat de mult vreme arderii. Mai ru dect att: pe mas zceau
scrisori din strintate de la oamenii mei de ncredere, de la editori: trebuiau studiate si arse de
urgent si nici pentru asta nu era timp. Da, mi amintesc, iat explicatia: pe 14 seara aveam
ntlnire cu un occi-
' Nu este vorba de romanul lui solohov, ci de un eseu critic anonim si postum, prefatat de
Soljenitn. Eseul, intitulat Cum curge Donul linistit, l acuz pe solohov de plagiat. (N.t.)
27
dental (cu Stig Frederikson, vezi Completarea a Cincea) si m grbeam s pregtesc
necesarul si numai necesarul n vederea trimiterii pe care-mi propuneam s-o fac n seara aceea.
Acum am posibilitatea s dezvlui un fapt aproape de necrezut si motivul pentru care nici KGB-ul
nu-1 credea, nu-1 admitea: este vorba de faptul c multe trimiteri n Occident eu le efectuam nu
prin intermediari, nu printr-o filier, ci prin mine nsumi, cu propriile mele mini. KGB-ul i fila pe cei
care veneau la mine, pe cei care ieseau de la mine si pe cei cu care acestia se ntlneau ulterior
dar, n mentalitatea lor de viziri, judecind totul dup ei, nici generalii maiori, nici mcar maiorii
nu puteau s-si imagineze c un laureat al Premiului Nobel n persoan se fofila ca o haimana
prin colturi ntunecoase, la ore imposibile, schimbnd sapca (pe cea obisnuit tinnd-o n rucsac),
se ascundea prin ganguri fr felinare si pasa plicul. Niciodat nu m-au filat si niciodat nu m-au
prins asupra faptului! si, de m-ar fi prins, ce triumf ar fi fost, ce recolt!... Ce-i drept, m
avantaja n privinta aceasta faptul de a locui n afara orasului cnd la Rojdestvo, cnd la
Jukovka, cnd la Peredelkino, de obicei din unul din aceste locuri plecam la ntlniri. De la
Rojdestvo puteam s-o iau la picior vreo cinci verste pe o cmpie neted pn la o halt de cale
ferat; n-aveam dect s m mbrac ca pentru o plimbare la tar, s-o iau nonsalant spre pdure si
apoi fceam un ocol si m nfundam de nu m mai stia nimeni. De la Jukovka puteam s nu iau
obisnuitul tren electric (la gar, iscoadele pndeau n permanent) m duceam n cealalt
directie, si cu autobuzul de centur ajungeam la Odintovo. De la Peredelkino aveam drum pn la
halta Miciurinet. Pentru aceasta, nu ieseam ca de obicei la strad, ci treceam prin curtea din dos
pe unde nu se mergea niciodat iarna, o luam pe o alt strad, apoi, n plin noapte, pe crrile
nzpezite si pustii. si, nainte de aceasta, trebuia s-o sun pe Alia; conversatii linistitoare, nct, nu-
i asa, puteam s m culc. si trebuia s las la fereastr mica lumin de noapte. Dar dac din n-
tmplare trebuia s plec la nthiire chiar din Moscova, atunci trebuia ori s ajung cu trenul n afara
orasului, s rtcesc prin ntuneric si s m rentorc la Moscova, sau, sau... Nu, deocamdat s
pstrm aceste retete de folosire a intrriior'si iesirilor din oras, ele vor fi de folos si altora... si mai
rmnea si mersul pe jos, n pas accelerat. La cincizeci si cinci de ani nu m consideram prea
btrn pentru o asemenea activitate, ba ea chiar m-a ajutat s ntineresc
28
si mi-a ridicat tonusul. Burtosii de securisti nu m credeau n stare de asemenea lucruri; acum vor
citi si se vor cruci. La ora trei dup-amiaz, srind peste masa de prnz, 1-am luat pe Stepan,
bietelul meu de cinci luni, si am plecat s m plimb prin curte. Sub reflectorul tuturor ferestrelor,
al tuturor trectorilor si al locuitorilor imobilului, m-am apucat s defilez cu hrtiile mele, ca de
obicei, citind un pic, apoi reflectnd. Linistit zi se nimerise s fie. si numai acum se ivi ocazia s
citesc aceste scrisori din strintate a doua zi trebuia s le rspund. Astfel, n vzul tuturor,
fr nici un camuflaj protector, m plimbam pe lng Stiopka: el dormea si eu citeam scrisori
conspirative.,. Dar nu mi-a fost dat s le citesc pn la capt pentru c iat-m fat-n fat cu Igor
Rostislavici safarevici.
Dar oare nu e timpul s scriu si despre el n mod deschis? n momentul n care aceast carte va
iesi de sub tipar, el deja va fi pus n circulatie Socialismul su si-si va fi primit crucea sau
Dumnezeu l va scuti de calvar. La data aceea erau deja trei ani de cnd pregteam, mpreun cu
Igor safarevici, Voci din strfunduri.
Ne cunoscuserm la nceputul lui 1968. Constient de valoarea timpului si nepunnd nici un pret
pe bsclia practicat la un pahar de butur, renuntasem la multe relatii; m dezamgiser mai
ales cele cu oameni din mediul academic. Nu-mi inspira ncredere nici omul acesta; i-am fcut o
vizit de o jumtate de or. Carura, prestanta acestui om era imediat perceptibil nu numai n
silueta lui, ci si n tot modul lui de viat, te convingea. Dar prima noastr discutie nu s-a soldat cu
nimic concret, ea fiind marcat si de interventia unui element ntmpltor, apt s-i imprime o not
de ridicol: el avea pe mas niste crti postale cu peisaje colorate de la Marea Adriatic, unde
fusese ntr-o misiune stiintific. Habar n-am de ce mi le-a artat. Lui nsusi chestia asta nu i se
potrivea deloc, imposibil de imaginat ceva cu care s se afle ntr-un contrast mai izbitor.
Concluzia mea a fost c autorittile l rsfat cu trimiteri n delegatie peste hotare (si era tocmai
dimpotriv!). Pe asemenea oameni, gndeam eu, nu te poti bizui n nici o actiune, n general, am
vzut attia academicieni si pot s spun c tuturor le place s debiteze lucruri interesante si chiar
ndrznete, dar cnd e vorba de convenit o modalitate de a actiona si de a rezista, toti se
mprstie care ncotro i-am zis eu si am plecat. Deocamdat n-am gsit nimic care s ne
apropie. Mai trziu. De la a treia ntlnire a nceput s se contureze posibilitatea conlucrrii
noastre. Anul acela a fost, se pare, anul
29
cel mai agitat al miscrii democratice"; era deja riscant s evoci anii 1900 si 1910: numai
contestare, numai strigte de vrem libertate!", iar asupra a ceea ce va fi mai ncolo nimeni nu
reflecta cu responsabilitate n fata nefericitei noastre tri ca s nu se reediteze o experient
strident si un masacru intern. tara, tara ca atare putea s si crape.
Noi toti sntem din carne si oase, nu exist oameni plmditi din metal; nimnui, absolut nimnui
nu-i este dat s fac fr efort primii (mai ales primii) pasi spre ipostaza neclintirii n fata
primejdiei si apoi spre acceptarea sacrificiului. La noi, n Rusia, snt dou mii de oameni care se
bucur de o celebritate mondial si, n ce-i priveste pe multi dintre ei, de una mult mai
rsuntoare dect a lui safarevici (pe pmnt, matematicienii snt o prezent palid, rarisim). Din
punct de vedere civic, toti acestia snt, din cauza lasittii lor, niste zerouri; iar cei care au pornit de
la acest punct zero si au crescut pn la a deveni arbori nu snt mai mult de zece, printre ei fiind si
safarevici. Mi-a fost dat s observ la el, desi nu adesea, nu n detaliu, aceast crestere
silentioas a tulpinii civice. Detasndu-se de multimea capetelor plecate si spinrilor ncovoiate,
safarevici a intrat si n comitetul drepturilor" al lui Saharov: nu c-si punea vreo sperant n
eficienta acestei organizatii, dar i era rusine v-znd c nimeni nu mai adera la ea si nu si-ar fi
iertat faptul de a nu ajuta.
Intrarea n arena luptei civice, pentru un om fr studii umaniste, este nu numai o crestere din
punctul de vedere al curajului, este si o transfigurare a ntregii constiinte, a ntregii sfere de
preocupri, este o a doua specialitate dobndit n anii maturittii, o aplicare a inteligentei la un
domeniu neglijat de altii (n acest caz, sau ti abandonezi specialitatea de baz, cum fac unii, sau
nu ti-o abandonezi, asa cum nu si-o abandoneaz acest dublu colos de safarevici care a rmas
pn n ziua de azi un matematician de clas mondial, un om debordnd de viat si de activitate).
Cnd asemenea cazuri r-mn superficiale, avem de-a face cu fenomenul diletantismului; cnd
ns snt reusite, ele se constituie n exemple de spirite originale, apte de o percepere proaspt
si viguroas a realittii. Asemenea spirite nu snt mpovrate de prejudecti transformate n
sloganuri; n vnturtoarea criticii, ele separ pleava de boabele pline de continut. (I.R. si-a
nceput aceast a doua activitate ntr-o manier cu totul personal, pentru el nsusi, plecnd de la
muzic, si anume
30
de acolo de unde era cel mai firesc s plece de la genialul, de, la tragicul sostakovici care
fcea concesii cui nu trebuia, dar spre care el, I.R., se simtise totdeauna atras, ncerca s
nteleag prin^ ce ne misc sostakovici sufletele si ce le promite el acestora o asemenea
lucrare se impune de la sine, dar nimeni n-a fcut-o. Pentru a publica un asemenea articol,
binenteles, nu exista nicieri nici o posibilitate si nu exist nici azi. Studiul despre sostakovici
1-a condus pe I.R. la generalizarea urmtoare: starea spiritual a lumii, n liniile ei mari, trebuie
considerat ca fiind marcat de o criz de nereligiozitate, ca reprezentnd pragul unei noi ere
spirituale.)
Dup cum se vede, trei nume mari au intrat n aceste nsemnri literare, trei personalitti care au
fcut sau fac istoria noastr civic. S remarcm un lucru: dintre ei, numai Tvardovski este, de la
nceput pn la sfrsit, om de litere. Saharov este fizician, safarevici matematician; si unul, si
cellalt, n fond, au fcut o treab care nu era a lor, pentru motivul c n Rusia nu-i mai puteai
cere nimnui s-o fac. (Dar si n ce m priveste trebuie s spun c eu n-am o pregtire literar, ci
una matematic si dac am iesit teafr din ncercrile prin care am trecut, o datorez numai
matematicilor; fr ele nu m-as fi descurcat. Asa snt conditiile din Uniunea Sovietic.)
n plus, safarevici a venit pe lume cu legtura cea mai vie, cea mai carnal, cea mai organic:
legtura lui cu pmntul Rusiei si cu istoria Rusiei. La el, dragostea de Rusia avea ceva ptimas
poate pentru a acoperi ratrile anterioare ale generatiei noastre? si ce perseverent n a cuta
modalitatea n care, punndu-si la contributie capul si minile, s plteasc un pret care s fie pe
msura acestei iubiri. El era gata mai degrab s moar n patrie si pentru ea, dect s se
salveze n Occident, n privinta aceasta, eu aproape c n-am ntlnit, printre intelectualii sovietici
de astzi, pe cineva care s-1 egaleze. Era nentrecut n vigoarea si constanta unui sentiment ca
acesta: peste mri si tri este veselie, dar este veselia altora, la noi este jale, dar este jalea
noastr.
Examinnd si reexaminnd timp de doi ani culegerea noastr Voci din strfunduri si materialele
care afluiau spre ea, trebuia ca eu si safarevici, n contextul sovietic, s formulm toate acestea
undeva n plin natur. Ne angajam, n scopul acesta, n lungi plimbri, cnd n mprejurimile
Jukovki, cnd printre neasemuit de frumoasele ; coline din apropiere de Rojdestvo (granita dintre
regiunile Moscova
31
si Kaluga) sau, o dat (n toiul luptei inopinate" din 31 august 1973, nainte ca eu s fi aflat
despre confiscarea Arhipelagului), lng satul Serednikovo (fost satul lui Stolpin, dup cum am
aflat mai trziu), cu izbele lui rsfirate, cu tristele lui paragini (ruinat la colectivizare, mistuit de
flcri n timpul rzboiului, el nu si-a mai revenit niciodat), cu minunata lui bisericut din vremea
lui Aleksei Mihai-lovici si cu cimitirul su. Am traversat prul limpede care curge n valea domoal
si sinuoas dintre Ligaciov si Serednikovo; ne-am oprit pe un minuscul pod de lemn nnegrit de
vreme, pod pe care, n fiecare zi lsat de Dumnezeu, femeile cuvioase l trec pentru a urca
dealul si a cobor povrnisul spre biseric. Am privit amndoi undele strvezii ale apei n curgere
permanent printre ierburi si arbusti.
Ce amintire va rmne din toate acestea... dac... n-o s mai fii n Rusia! am zis eu.
safarevici, mereu asa de retinut, evitnd s pun patos n exprimarea unui sentiment, de team
ca acesta s nu par exagerat, a rspuns, totalmente crispat, de parc i-ai fi scos sufletul si inima
din el asa cum, cu crligul unditei, i scoti unui peste mruntaiele:
Dar este imposibil s triesti n afara Rusiei! El a emis cu atta intensitate acest imposibil"
nct ai fi zis c n afara Rusiei nu exist aer, nu exist ap.
Cu prospetimea, impartialitatea, lipsa de prejudecti a inteligentei sale riguroase, safarevici a
abordat si problema socialismului, cu acea degajare si cu acea detasare ironic, inaccesibil
astzi lumii occidentale hipnotizate de stnga politic, n culegere n-a ncput dect un articol de
dimensiune potrivit; safarevici a nceput s scrie o carte n care s prezinte o panoram istoric
amnuntit, plecnd de la Babilon, de la Platon, de la statul incasilor, pn la Saint-Simon si Marx.
El nu avea dect slabe sperante c va putea accede la izvoare dup ce va fi aprut Voci din
strfunduri.
n ultimele sptmni, ultima versiune a acestei crti era la mine; trebuia s-o citesc, dar n-aveam
timp. Copia dactilografiat de care dispuneam era, am observat eu, foarte neclar si atunci am
ntrebat dac nu se poate s mi se dea una mai clar, n ziua de 12 februarie, ctre ora patru
dup-amiaz, Igor mi-a adus deci un alt exemplar al crtii lui, si-a lsat servieta n apartament si
a cobort la mine n curte. si aici, n plin zi, expusi tuturor privirilor si, cine stie, poate c si
ascultati (noi mai avuseserm cteva asemenea foarte impor-
32 ".
tante convorbiri, seara, n curtea noastr, si trntorii de la Securitate, dac ne-ar fi auzit fie si
numai o singur dat, n-ar fi luat ei msuri pentru confiscarea si stoparea culegerii noastre?)
chiar aici, cu gura spre pmnt de teama laselor, schimbnd nencetat orientarea fetei, am
continuat s examinm cum stteau lucrurile cu culegerea. Am discutat fr s ne deranjeze
cineva sau ceva. Rmnea s facem schimb de exemplare. Pentru aceasta trebuia s urc n
apartament. Lsnd pentru un minut copilul cel mic cu Mitea, copilul cel mrisor, m-am dus cu
Igor n cas. In afar de Socialismul, Igor a bgat n servieta lui mare, deja umflat, si dou
articole de-ale mele pe care le terminasem de curnd si urmau s intre n culegere. Acesta a fost
momentul n care s-a auzit soneria de la intrare.
Alia a ntredeschis usa lsnd lantul, a revenit si a spus: Din nou de la procuratur, acum snt
doi. Cu aceeasi convocare: spun c este ceva de lmurit." Era deja aproape de ora cinci, sfrsitul
zilei de lucru. Este ceva de lmurit? Ziua avusese o curgere asa de linistit, toat agitatia se
potolise deja. Este ceva de lmurit? Bine, hai s mergem mpreun, s deschidem. si, aruncnd
pe mas scrisorile din strintate pe care nu putusem s le citesc, m-am dus spre usa de la
intrare; din biroul meu ddeai ntr-un coridor separat, apoi n antreul unde parcam cruciorul
copiilor. si inima nu-mi semnala nimic ru, triam un moment de destindere! Pentru a deschide
usa, trebuia mai nti s-o nchizi, s iei lantul; sotia ncearc s-o nchid, dar simte c ceva o
mpiedic s fac lucrul acesta. Ah! vechiul procedeu: cineva bag piciorul ntre us si tocul
acesteia si n-o las s se nchid. Vechiul procedeu!" am tras eu o njurtur cu voce tare dar
unde au disprut vechile reflexe de zek? dup acest picior, cum puteai s nu ntelegi si s
deschizi usa? Tocire a instinctului de aprare, pierdere a deprinderii. si totusi discutaserm, eu cu
Alia, ne fcuserm planuri: cnd vor veni s perchezitioneze, vom actiona n cutare si n cutare
mod, s nu-i lsm s ne depseasc numeric, s nu le permitem s intre mai multi dect vom fi
noi, persoane adulte (n vederea perchezitionrii, ar putea strecura vreo hrtie fals n asa fel nct
nici s nu ne dm seama) si s ncercm, dac nc nu ne-au tiat firul, s le telefonm
prietenilor, s-i prevenim. Dar, n definitiv, nu snt dect doi n definitiv, dac este vorba numai
de lmurirea unor lucruri... si astfel nu ne asigurm rgazul de a amna, de a gndi, adic ne
supuneam jocului lor, asa cum am povestit eu nsumi n Arhipelag, si iat acum
33
ne supunem din nou. Prin cte trebuie s trecem noi, oamenii, ca s ne nvtm minte? Este
adevrat c mai ieri-alaltieri, noi i-am lsat pe curieri s intre n cas si nu s-a ntmplat nimic.
Dac nu le-as fi deschis usa, ei, binenteles, ar fi spart-o. Dar s fi continuat s sune, s bat?
Tot s-ar fi dus dup speracluri. Or, pe scar se circul des: nseamn c operatiunea s-ar fi
desfsurat n vzul lumii, s-ar fi auzit, s-ar fi observat. Poate un sfert de or am fi rezistat, si
atunci, este foarte clar, am fi ars ceva, am fi lmurit unele lucruri, ne-am fi promis ceva unul
altuia... Foarte prost am nceput-o: pur si simplu, le-am deschis. (Vai, totul lsa de dorit, nu se va
vedea acest lucru dect dup plecarea mea si, unde mai pui, nu imediat: n timp ce sotia venise
dup mine, securistii deja stricaser, fcuser de nefolosit iala englezeasc, si de-acum era
imposibil s mai ncui usa! A nu deschide nsemna de la bun nceput a nu deschide, dar cum s-o
dai s-o nimeresti? si noi care voiam s rezistm asediului!)
si primul, si apoi al doilea intrar asa cum se intr la niste oameni, dar deodat, tsnind dintr-un
ungher ntunecos din casa scrii, cei de la coada formatiunii ncepur s-i mping pe cei din fat.
n aceste conditii, n-am reusit s ne dm seama (si la ce bun ucenicia ta de opt ani, tontule?) c
ei deja fcuser sir compact ntre cuier, landou, msuta telefonului si ne mpingeau napoi, ne tot
mpingeau napoi pe mine si pe sotia mea. Erau opt, care n civil, care n uniform, toti nalti si
vnjosi!!!
Am nceput s strig si s repet ceva fr cap si fr coad Ah! asa procedati?!... Asa care va
s zic?!..." asta era, desigur, exteriorizarea sonor a unei furii neputincioase. Atunci un
zdrahon tuciuriu, mbrcat ntr-o sub luxoas, dndu-si aere de respectabilitate, desfcu o map
rigid de genul acelora n care se tin diplomele pentru fruntasii n ntrecerea socialist, dar n
aceasta era o foaie mare, alb, nesifonat, cu stema trii. Consilier superior de justitie Zverev!
Mandat de aducerel" spuse el si-mi vr n mn un stilou ca s semnez. Am refuzat,
binenteles.
lat-m nfierbntat, intempestiv; ce repede te strbate o flacr si, ct ai clipi, nici tu judecat, nici
tu memorie dar atunci la ce bun te-au antrenat, catrule?! Dar unde este mndria ta de ocnas,
de lup? Mandat de aducerel Cnd esti nfierbntat, ce simplu arat treaba asta: zu asa, pentru c
m convoac la ei si eu nu m duc, au venit cu tot detasamentul. Ora este legal, operatiunea la
fel.
34
Mandat de aducere? M supun (o spun cu voce tare), eu, cel deja nghesuit n cutiut", eu, cel
deja mpins de ei la iesire. S m bat cu opt insi?N-am s-o fac. Mandat de aducere? Niste
cuvinte simple, lesne de priceput: cobor, revin, procuratura e la doi pasi. Nu, dedublare: plec,
binenteles, asa cum se pleac la nchisoare, asa cum ne-am si pregtit n aceast perspectiv
(,,nu v dati n spectacol strig ei se ntoarce imediat!"). Trebuie s m duc s-mi caut n
birou sacul de puscrias, m duc, si doi insi se nghesuie dup mine, clcnd-o pe picioare pe
sotia mea. Le cer s rmn pe loc nu! (Se ntrevede, negru ca un nor, safarevici, monument
de neclintit, tinnd n mn servieta arhiplin de algebr si de socialism.) si iat-ne n biroul meu,
eu cutnd sacul, ei necednd nimic din terenul cucerit, o namil de cpitan n manta de militian
msu-rndu-mi obraznic biroul, loc secret si interzis, accesibil numai celor ce-mi erau apropiati,
dar simt c iau foc! nu m mai gndesc la asta, nu vd c pe mas este etalat, mprstiat
toat conspiratia, el nu are dect s ntind mna. L-as da afar din biroul meu (dar se lipeste de
mine ca de un arestat, are o sarcin s nu sar de la fereastr, s nu-mi tai venele, s nu m
rnesc, s nu m spnzur ce-i pe masa mea, pe el nici nu-1 intereseaz). Dumneavoastr
aveti ordin s m perchezitionati?" mi revin eu. Nu" rspunde el. Ah, nu? Atunci v rog s
iesiti afar de aici!" strig sotia. Parc ar fi de piatr, asa de nu se clintesc. He, he, sculetul
meu nu-i pregtit! Este un altul, sculetul pentru galosii de scoal ai lui Mitea; n acest sculet
snt hrtiile pe care le duc totdeauna de le ard n afara orasului, adic cele mai importante si
iat c n-au fost arse si, pe deasupra, le mai si rstorn pe un scaun, n acest sculet mi pune
Alia lucrurile pregtite pentru puscrie. Dar secu-ristii snt n prada unei asemenea febre (sau
lipsiti ca si mine de drepturi civice) nct nici nu se uit la hrtii, grija lor nefiind alta dect aceea ca
eu s rmn ntreg si s n-o sterg. Am luat sculetul, m ntorc acolo de unde am plecat,
parcurgem cu totii n sens invers micul coridor, ne mbulzim si nu trag de timp, ba chiar m
grbesc iat ciudtenia, de ce m grbesc eu? Acum ar fi momentul s-mi bat putin joc de ei -
s m asez la mas pentru un dejun de o jumtate de or, s discut cu familia despre treburi
cotidiene? n mod sigur i-as face de rsul lumii, m pricep la asta! De ce am adoptat ritmul
securistilor? Iat de ce: ca s-i scot ct mai repede din cas (plec eupleac si ei si
apartamentul rmne
35
curat). Acum m gndesc la un singur lucru: s m mbrac mai prost, la port s semn cu un
puscrias, asa cum de altfel m si pregteam: o cciul veche, o scurt din piele de oaie (scurta
pe care o adusesem din surghiun). Securistii mi pun n brate vesta mea de blan Iat ce
aveti, mbrcati-o!" Ei bine nu, nu snt asa de prost, nu m pcliti voi cu asta: pe planseul de
ciment n ce o s ne nfsu-rm? Nu-mi iau rmas-bun de la nimeni, asa snt de grbit! (asta
pentru c m voi ntoarce n curnd?) numai de la sotie, si aceasta deja din pragul usii,
nconjurati de securisti, ca n aglomeratia din troleibuze, ne srutm srut de adio, fr grab,
cu retrezirea constiintei c s-ar putea s fie pentru totdeauna. Atunci s m ntorc? Atunci s
mai fac niste pregtiri? Atunci, s trgnez lucrurile, s le frnez, ce-o s ias? Nu, simt c iau
foc. (si totul vine de la o prim eroare de calcul, de la faptul c am fost asa de prost de i-am lsat
s intre n cas; si acum stau ca pe jar pn cnd nu-i scot din apartament, pn cnd nu-i trag
dup mine; n zpceala mea, nu mai stiu cine pe cine scoate.)
Pe ndelete i fac sotiei semnul crucii. Ea mi-1 face mie. Securistii snt deconcertati.
Ai grij de copii.
si nu-mi mai ntorc privirile si, cobornd scrile, nici nu vd pe unde calc. Cum era si de asteptat:
afar, aproape lipit de usa din fat (au urcat-o pe trotuar) o masin (pentru ca eu s am mai
putini pasi de fcut n teren descoperit, corespondentii strini doar ce plecaser). Binenteles,
portiera masinii o deschiseser larg, ca s m poat mpinge rapid nuntru. Asa este mereu la
ei; acest procedeu este folosit chiar si n celelalte tri ale Europei. N-are nici un rost s opun
rezistent acum, am si luat-o din loc; m asez pe mijlocul banchetei din spate. Doi insi au srit
nuntru, cte unul de pe fiecare latur, portierele s-au nchis cu zgomot; soferul si ofiterul de
lng el se asezaser primii masina demareaz, n oglinda retrovizoare vd c din spate vine o
a doua masin, tot plin. Patru cu mine, patru acolo, altfel spus, eu i-am mbarcat pe acestia opt,
nu-i asa? (De-abia acum nteleg un lucru: soferul si ofiterul si, se pare, si gardienii din dreapta si
din stnga mea snt cu totii altii; unde or fi cei opt ai mei?) De ce o fi trebuind s mergem cu
masina, sta nu e drum s-1 faci cu masina, pe jos, prin usile din spate, ar fi mai aproape. Intrm
pe strada Puskin; pe strada Puskin este sens unic, asa c trebuie s ocolim pe strada Petrovka.
Iat si bule-
36
vardul Strastnoi. Ieri ne ntrebam: si dac se ntmpl ceva cum o s fie? Ieri, puiul de ger nc
nu cedase de tot, n prezent e zloat, stergtorul se plimb pe parbriz, iar eu observ c rulm pe
banda din stnga: pentru a ntoarce nu cobornd, spre procuratur, ci ur-cnd, n directia liniei de
centur Sadovaia.
Ah! asta e... zic eu. (Ca si cnd as fi asteptat altceva. Dac merg la nchisoare, ce
important are n care merg? Tot din cauza acestei febrilitti m-a luat gura pe dinainte. Dar iat
c deja m-a linistit acest simplu viraj la stnga, la poarta Petrovski.) Mi-am scos cciula (cei doi au
tresrit), mi-am pus-o pe genunchi. M nseninez din nou, mi revin. Cum am scris eu nsumi
cndva despre precedenta mea arestare:
n trup, n oase, n tot ce am, Coboar ncet pacea senina A celor care merg la ghilotin.
Am simtit nevoia, nu stiu de ce, s-mi pipi cu dou degete g-tul, ca pentru un masaj.
Lsati mna n jos m atentioneaz pe loc gardianul din dreapta, ncordat ca un arc.
mi cunosc drepturile. Nu umblu cu obiecte ascutite si tioase i rspund eu cu un calm
binecuvntat, recent recuperat.
M masez. Ciudat, dar asta m usureaz mult. Din nou m atentioneaz cel din dreapta (cel din
stnga tace, dintre doi tlhari care m flancheaz, unul este totdeauna mai ru dect cellalt):
 Lsati mna jos! (Par eu a m sugruma?)
mi cunosc drepturile i rspund eu, masndu-m.
De pe linia de centur Sadovaia, o virm la dreapta. Cu sigurant, mergem la Lefortovo. Ne vom
completa colectia: uneori am fost chemat acolo la interogatoriu, dar la carcer n-am stat
niciodat.
si iat ce simplu se termin toate: vitelul s-a tot luat n coarne cu stejarul, liliputanul s-a tot
ncontrat cu Leviatanul, presa mondial bubuia: Singurul rus de care se tem autorittile!...
Submineaz marxismul si umbl liber prin centrul Moscovei!" si, una peste alta, n-a fost nevoie
dect de dou masini, de opt oameni, si treaba s-ar fi putut face cu si mai putin cheltuial.
Asupra mea coborser pacea si senintatea si, n ce m priveste, svrseam a doua greseal:
eram absolut convins c m aresteaz.
37
Nu m asteptam din partea lor la atta fermitate, nu credeam c-si vor asuma un asemenea risc,
i subapreciam dar ce s-i faci? Snt tari, trebuie s-o recunoastem. Eram tot timpul gata pentru
arest; eventualitatea aceasta nu era de natur s m mire, mergeam spre deznodmnt.
(Sotia, desprinzndu-se cu greu din mbrtisarea mea si fr s astepte s ias toti securistii care
se ngrmdiser n antreu, a dat buzna n birou, a strns de pe masa mea si de pe a ei tot ceea
ce prezenta un pericol imediat. A ascuns asupra ei tot ceea ce ar fi fost imposibil de reconstituit,
iar pe celelalte, de mai mic important, le-a ars pe o tav metalic. Este vorba de o tav pe care
noi o tineam permanent n birou pentru a arde pe ea, pe msur ce le aveam, convorbirile fcute
n scris"1. La un moment dat, ea alearg la telefon telefonul era deconectat; era clar c ei
asteptau prin preajm. Dar de ce nici unul dintre ai lor nu vine lng ea? Nu se aud nici convorbiri,
nici pasi, n apartament este liniste ce s-a mai ntmplat acolo? Pipindu-se, constatnd c
lucrurile ascunse i stteau lipite bine de trup, s-a dus n antreu, si acolo ce s vad: din cei opt
rmseser doi huiduma de cpitan de militie" si acelasi curier", timidul care venise prima
dat. Bu-un, nseamn c asteapt o echip nou, va fi perchezitie. Copiii ns au rmas amn-
doi pe strad nici vorb ca femeia s-si permit a se duce dup ei: aici, locul nu poate fi lsat
nepzit. Dup ce i-a fcut semn lui I.R.2 s apere usa, ea s-a ntors iarsi n birou. El a rmas de
paz, a barat trecerea, fr s se despart de servieta lui care trebuie s fi cntrit njur de 20 de
kilograme. Acum o a doua sortare a hr-tiilor, deja mai sistematic, dar fcut tot cu viteza
fulgerului. Te doare sufletul s arzi toate acestea, dar pentru unele lucruri pe care nu le arzi n
asemenea minute s-ar putea ca mai trziu s-ti frngi minile. Unelt, de pild foile volante, pot fi
dispersate n crti, cci ei, n caz c le descoper, nu pot s fac nici o reconstituire. Fumul de la
arderea hrtiilor umple biroul, nu se elimin suficient de bine prin ferestruic, ajunge, desigur, si la
nrile celor din antreu
1 n cursul unei convorbiri se pun pe hrtie, pentru interlocutor, cele ce, din cauza microfoanelor
ascunse, ar fi riscant s fie pronuntate cu voce tare. (N.t.)
2 safarevici. (N.t.)
38
dar ei nu se urnesc de-acolo!... Nici suprare, nici enervare, nici deprimare, nici ochi iritati o
furie retinut: sotia mea sorteaz, asaz, arde cu o iuteal imposibil ntr-o situatie obisnuit. Dar
cte alte documente de tot felul diversitate de scrisuri reflectnd diversitatea oamenilor! si tot
Octombriel si apoi toate schitele mele munti de plicuri si de mape. Imposibil s le dai de cap
pn s vin perchezitia, indiferent la ce or ar veni ea! Alia s-a dus n antreu, dar ei nu mai erau
acolo: tot timpul se uitaser la ceas. Douzeci de minute dup plecarea escortei, unul spusese:
Mergem?" Cellalt: nc dou, trei minute." Apoi au plecat fr s spun un cu-vnt. Douzeci si
dou de minute? Nu e procuratura, nu e Lubianka... Lefortovo? Numai atunci, dup plecarea lor,
se constat c usa nu se mai nchide, c iala e spart; Ignat, cel de un an si jumtate, se
fofileaz pe palier. A plecat dup ceilalti copii; curtea, se spune, este plin de militieni. La ce
rezistent se asteptau ei? La ce interventie?.. . Sotia face numere peste numere de telefon, desi
nu este nici o sperant de nicieri. Nu este liniste vtuit, cineva este pe fir si face de gard (s
vad cine cu cine vorbeste la telefon?): ton, numr fcut corect si, imediat, ntrerupere, si din
nou ton prelungit. Dar a renunta imposibil: 1-au luat si nimeni nu stie! si sotia continu s fac
numere. Cel mare, Mitea, 1-a adus din curte pe Stiopka, acum trebuie mers la grdinit, dup
Ermolai. Poate c de acolo, de la o cabin, se va putea telefona corespondentilor. si deodat
prin ce ntmplare? nu s-a mai ntrerupt legtura, si Alia, cu sufletul la gur, reuseste s-o
contacteze pe Irina Jolkov-skaia: Fii atent, acum o jumtate de or, 1-au luat pe A.I., cu forta,
mandat de aducere prin constrngere, urgent!" si a pus receptorul n furc; si n vitez, numrul
urmtor! si iarsi, nu se stie de ce, la dou numere s-a putut vorbi. Apoi, ntoarcere la tactica
precedent a ntreruperii, pentru aproximativ o or si jumtate. Dar trei snt de-ajuns
telefoanele ncep s sune n toat Moscova.)
mprejurrile cunoscute ale lui Lefortovo. (Chiar cnd s m lansez n cursa pentru premiul Lenin,
venisem aici s studiez Lefortovo vzut din afar; asa ceva nu stric niciodat.) Portile glisante
cunoscute, curtea, galeria ncperilor unde veneam la ntlniri noi, cei de la saraskoi Marfino. Pn
s sosim, deja s-a cam ntunecat, nu snt suficiente felinare pentru a ilumina curtea, ctiva ofiteri
snt deja aici, m asteapt. Da, fr fals modestie: n istoria lui Lefortovo,
39
acesta nu este un moment ca oricare altul, si nu m-ar mira s fie prezent si vreun observator de
la CC. i nteleg, atta am ltrat, atta am amenintat c pn la urm, uite, m-au nhtat. Ca
Pugaciov1 n vremea Ecaterinei iat-1, am pus mna pe el, n sfrsit!
S-au luat msuri de rigoare ca la lupt: acolo unde masina trebuie sa se opreasc la fix, au
organizat un cordon circular format din vreo zece oameni n timp ce altii alearg de colo pn
colo, au stabilit care portiere trebuie deschise si care nu si n ce ordine s se coboare din masin.
Continuu s stau linistit pe locul meu, deocamdat scaunul e moale, nuntru e cald si mai bine
de-asa nici n-o s fie. Coborti!" pe latura dinspre treptele nchisorii.
si iat ce ntrebare mi vine subit n minte, fr s fi conceput-o ctusi de putin anticipat: cum as
putea cobor n maniera cea mai jignitoare, cea mai suprtoare pentru ei? Sculetul meu pentru
galosi este de culoare nchis si are o bretea lung pentru a putea fi agtat n cuier. Mi-1 arunc
pe spate si-1 fac astfel s semene cu o desag de cersetor. Ies agale din masin si intru n
nchisoare ctiva pasi pn la trepte, apoi treptele, dup aceea peronul. Cu cciula czceasc
tocit, cu cojocelul de croial ciobneasc de Ka-zahstan (se mbrcase de parc mergea la
pescuit", va spune dup aceea Maliarov, si nu gresea), aveam mersul legnat al celui care se
ntorce acas, mpovrat de desaga plin cu pomana pe care a strns-o aveam aerul celui
care se ntoarce la bojdeuca sa si nu are pe nimeni n jur.
Dar cabinetele de anchet au fost mutate n alt parte, n prezent aici fiind boxele pentru
perchezitii corporale: totul din piatr, o mas goal, dou bnci goale, un bec prpdit atrn de
tavan. Doi t-rnusi zdrentrosi si murdari sedeau pe o banc zeki, mi-am zis eu. (Apoi s-a
dovedit c erau martori adusi de alturi, de la biroul serviciilor de spatiu locativ! Se respect
legalitatea, nu-i asa?...) M-am asezat si eu pe cealalt banc si mi-am pus sacul alturi.
Nu, n-as fi crezut asa ceva. Sincer s fiu, nu m asteptam la asa ceva.
Ei se hotrser.
1 Conductor al unei mari rscoale a cazacilor si a tranilor n vremea Ecaterinei a Il-a; capturat
si adus ntr-o cusc la Moscova, a fost tras pe roat. (N.t.)
40
E devreme, a zis vulpea prins n capcan. Dar trebuie s ai stiinta de a nnopta aici.
n acest moment a intrat nelipsitul responsabil cu scotocirea, un ms hotrt, fizionomie cenusie si
inexpresiv. El mi-a fcut propunerea entuziast de a-mi arunca lucrurile pe mas. si acest
procedeu, absolut banal ntr-o nchisoare, era asa de simplu, asa de usor de nteles si chiar
cinstit, asa de strin de orice gnd de nselciune, nct i te supuneai, ceea ce eu am si fcut fr
s ridic vreo obiectie: regulamentul e regulament, noi sub semnul lui am crescut, cci cum vreti
ca o nchisoare s-1 primeasc n interiorul ei pe un detinut fr s-1 perchezitioneze la intrare?
Ar fi ca si cnd te-ai aseza la mas fr lingur sau fr s te speli pe mini. I-am predat deci
cciula, cojocelul, cmasa, pantalonii, n speranta c cinstea cu cinste se rsplteste si c le voi
recupera imediat (a venit si un flcu ca s ajute, ca s pipie custurile; nu le-a pipit prea tare,
as zice). Responsabilul cu scotocirea nici mcar nu m-a grbit s m dezbrac la pielea goal
pstrati-v locul pe banc deocamdat. si n momentul acesta a aprut un colonel: uniform
strlucitoare, pr crunt, unul dintre aceia de pe care atrn crnurile.
Atunci cnd mi imaginam viitoarea mea ncarcerare devenit ceea ce eram n prezent, cu toat
forta si importanta pe care le cucerisem prin lupt stiam precis c judectorul de instructie n-o
s scoat nimic de la mine, c mai degrab mor dect s-i spun ceva; c nu voi recunoaste
competenta tribunalului, c-1 voi recuza din capul locului, c voi tcea pe toat durata procesului,
c numai la ultimul cuvnt i voi zice cteva de la obraz; dar mai era ceva: eram sigur c nu m voi
supune regimului umilitor pe care nchisoarea l impune detinutilor nostri politici. Eu nsumi am
scris destul n Arhipelag despre felul n care tineretul, chiar si n anii '20, apra mndrele traditii
ale prizonierilor politici rusi de altdat: de pild, a nu te ridica n picioare cnd intr sefii nchisorii
etc., etc. De altfel, acum, ce am de pierdut? Dac nu snt n stare eu s opun rezistent, atunci
cine ar putea s-o fac mai bine ca mine?
Dar dup ce am parcurs primul coridor al nchisorii, luminos si curat (crud n curtenia lui), dup
ce m-am asezat n prima box pe prima banc si dup ce m-am lsat att de usor scotocit da,
din obisnuint, asa cum se las muls vaca am nceput deja s m ntreb: dar ce s-a ales din
linia mea de conduit? Masina se n-vrtea nevoind s stie (sau prefcndu-se c nu stie) dac
are n fat
41
un om cu renume sau un anonim. Totusi eu m simt puternic cnd mnnc ct mi pofteste
inimioara, cnd m plimb ct vreau, cnd dorm pe sturate si cnd pot s-mi asigur niste
elementare conditii de viat: s am ce-mi pune sub cap, s am cu ce s-mi protejez ochii, cu ce
s-mi protejez urechile. Dar, acum, iat-m aproape lipsit de toate acestea, si deja o parte a
capului meu arde de hipertensiune; dac, n plus, n fata sefului nchisorii, mi-ar arde de principii
si la nivel de fleacuri, nimic n-ar fi mai usor dect s m aleg cu vreo carcer, cu frig, foame,
umezeal, sciatic, si la revedere si n-am cuvinte; la cincizeci si cinci de ani nu mai snt
combatantul de douzeci si sapte de ani, rumen la fat, care n prima sa celul era ntrebat: din
ce statiune climateric provii? si astfel simteam acum c s-ar putea s nu am destul fort s m
bat pe dou fronturi: si mpotriva judectorului de instructie, si mpotriva sefilor nchisorii. si poate
c era mai rezonabil s-mi rezerv toate fortele pentru primul front si s renunt imediat la a mai
lupta pe al doilea si duc-se dracului.
si atunci, mpreun cu suita, a venit n uniform strlucitoare colonelul cel crunt si cam siret.
De ce nu v ridicati n picioare? Eu snt seful penitenciarului Lefortovo, colonelul Komarov!
a spus el cu aplomb, desi pe un ton delicat.
Anterior mi imaginasem, sub diverse forme, aceste scene, dar numai n celul (cci seful nu vine
s-1 vad pe detinut nainte ca acesta s ajung n celul). Iat, stau pe pat si invit: Dar luati loc
si dumneavoastr." Sau rezumativ: n vechea Rusie, prizonierii politici nu se ridicau n picioare n
fata sefilor nchisorii. Nu vd pentru ce n Rusia sovietic..." Sau ceva despre inflexibilitatea
atitudinii mele. Sau s recurg la un siretlic: s m ridic n picioare de ndat ce aud cheia
rsucindu-se n broasc adic s rezulte c nu pentru ei m-am ridicat n picioare.
Dar iat-m n boxa pentru scotocire, aproape dezbrcat si luat prin surprindere; vd n fata mea
aceast suit, aud dndu-se ordinul formal, opozabil tuturor celor de-aici, de a ne ridica n
picioare, si dup ce deja am socotit c trebuie s-mi pstrez fortele pentru lucruri mai importante
ncet, ca pentru altcineva, a lehamite, ca pentru o corvoad, m ridic.
Dar, de fapt, nu este asta o prim concesie din partea mea? Nu este nceputul nfrngerii? Cum or
fi raportat sus despre faptul c
42
m-am supus regulilor nchisorii? Oare pentru careva de-acolo de sus o fi sta un motiv de a-si
freca minile de bucurie? Este foarte posibil ca ei s-si fi propus s m nfrng nc din prima
sear si atunci de ce s nu ncerce s-si ating acest scop?
Bun acum urmeaz noi atacuri, noi cedri: un ofiter cu un formular n mn mi cere numele
prenumele patronimicul, anul si locul nasterii caraghios, nu? S nu rspund? Dar eu stiu
bine c asta se cere la toti, stiu bine c, pur si simplu, asta-i regula. Am rspuns, (nfrngerea
continu?) Doctorita, o tipic muiere cu slujb la penitenciar. V doare ceva? Nu. (S v spun
vou c am tensiune?) Nu-i nimic: stetoscopul, respirati, nu respirati, ntoar-ceti-v, ndeprtati
bratele. S nu m supun examenului medical, s refuz? Ar fi o prostie, ntre timp scotocirea se
apropie de sfirsit si din nou: ntindeti bratele! (Zu, m-am supus procedurii de ncepere a
scotocirii, ce mai vreti acum de la mine?) ntoarceti-v, asezati-v... Bine a zis cine a zis: barba,
si-un fir de-i vei neglija, curnd n-o vei mai avea. Dar iat ceva ce este straniu, ceva ce iese din
obisnuitun nou medic si face aparitia, un brbat; nu se poate spune c are aer de intelectual
acest dihor de puscrie, dar este foarte grijuliu, foarte atent cu mine: permiteti s v examinez si
eu? Pulsul, din nou stetoscopul. (Zu, gndesc eu, mare lucru n-o s auziti, inima este n regul
dea Domnul s aib toat lumea inim sntoas ca a mea; snt de un calm uimitor, snt cu
larii si penatii mei, aici totul mi-e familiar, n-am de ce s am palpitatii.) n timpul acesta, ticlosul
scoate un tensiometru: permiteti? Ei bine, nu tocmai la msurarea tensiunii ar trebui s m opun?
Nu-mi mai pot ascunde punctul slab, trag cu coada ochiului la cadran, simt pulsatiile: 16-17, si nu
e dect un nceput, nc n-am petrecut nici o singur noapte la aceast nchisoare. Nu, n-o voi
duce mult. V deranjeaz tensiunea?" m ntreab el. Aceast tensiune, de cte ori nu
vorbiserm noi la telefon despre ea, n auzul securistilor care ne interceptau; vorbeam absolut pe
fat; despre ce altceva puteam vorbi la telefon? Nu, nu."
Eu m-am supus regulamentului, dar iat, vedeti cum se comport ei?Nu-mi restituie boarfelel
De ce? Pentru ceas, pentru cruciulita de la gt mi se d chitant: asta este n regul, desi n-am
putut s nu fac discutie n legtur cu cruciulita. A fost prima disput. Am nevoie de ea n celul!"
Nu mi se d pe motiv c e din metal. Dar lucrurile moi, crora li s-au palpat custurile, n care nu
se ascunde
43
nici un accesoriu din fier si nici o copc metalic pentru ce nu mi se restituie aceste lucruri??
Rspuns: snt date la dezinfectie. n inventar, m rog, este indicat totul, pn si aprtoarea
pentru ochi fcut de mine. Altdat, asa ceva nu exista. Dar poate c tehnica penitenciar a
fcut progrese cu care eu nu snt la curent, de ce nu s-ar face acum o dezinfectie? Art cu
degetul spre cojoc: Asta nu se bag n etuv, totusi!" Am nteles, nu-1 vom bga." Chestia
asta m-a uimit, dar am pus-o pe seama noilor proceduri, n locul lucrurilor mele, o cmas de
corp arhigrosolan, care zgrie, este normal. si o vest neagr, jumtate nchisoare, jumtate azil
de btrni, asa ceva nici de fric n-ai cumpra. Dar, pe deasupra, un costum, unul adevrat; c e
bun, c nu e bun, este o chestiune despre care acolo n-am putut s-mi fac o idee; si bocanci
(fr sireturi) asta, deci asta este mbrcmintea care li se d acum oamenilor? La noi, la
sarask, era si carnaval, ne mbrcau n costum. Peste o or sau dou mi vor restitui tot ce este
al meu. Ne punem n miscare. Un gardian n fat si unul n spate, acompaniament de ncltri
lovind planseul, coridoare, nise practicate n peretii coridoarelor1 toate acestea ca si altdat.
Privesc cu interes: vreau s aflu unde poate s fie acest sistem american de coridoare metalice
suspendate despre care mi s-au povestit attea n legtur cu Lefortovo; acum am s le privesc
cu propriii mei ochi. La etajul unu. Mare lucru n-o s vezi, s-a mai inventat ceva: plasele dintre
etaje au fost acoperite cu pnz de cort cenusie, pas de a mai vedea ceva prin plas de la un etaj
la altul. Un fel de circ lugubru si mut, noaptea ntre dou spectacole.
(Urmare apelurilor telefonice s-au adunat cinci persoane, n frunte cu Saharov; picheteaz n
strada Puskin n fata Procuraturii Generale n parte pentru a manifesta, n parte pentru a
vedea dac eu ies sau nu. La apartamentul nostru nu ncetau s soseasc, n virtutea
caracterului exceptional al situatiei, oameni apropiati nou si oameni din afara cercului acestora,
cte doi, cte trei, cte cinci; dup fiecare, usa era prins cu un lant si se blbnea, lsnd o
deschiztur prin care se putea vedea o priveliste dezolant. Primilor
1 Nise n care gardienii l mping pe detinutul pe care-1 escorteaz cnd o alt escort trece pe
lng ei. n felul acesta detinutii snt mpiedicati s se vad. (N.t.)
44
veniti, Alia le-a povestit ce si cum a fost, iar apoi acestia, la rndul lor, au povestit altora; ntre
timp, ea s-a apucat din nou de hrtii: o, ce de mai snt, de-abia acum si d seama ct de multe
snt, a trit lrg ele fr s le observe. Mereu aceeasi furie rece, dublat de o eficace stpnire
de sine. Gndurile i rtcesc, ca si cnd n-ar avea nici o legtur cu ea, fr s-o exaspereze: ce
vor face cu el? l vor omor? Imposibil! Dar si arestarea prea imposibil! Dar o anim si alt fel de
gnduri, gnduri precise: cum s procedeze, ncotro s-o ia.)
S nu pierd din vedere numrul celulei. Nu 1-am observat, s-ar prea c nu exist. Snt convins
c psesc ntr-o celul individual intru: de individual este individual, judecnd dup
dimensiuni, dar are trei paturi, doi bieti stau ntinsi si trag din tigar, e o fum-raie general. Ei
bine, la asta nu m asteptam deloc: de ce nu ntr-o celul individual? si fumatul: cndva si eu
fumam, gseam o plcere n asta; acum, dup zece minute, mi vjie capul. Mergnd pe linia
foarte bun a fermittii ar trebui s tac. Mergnd pe linia slbiciunii declar: V rog s m
plasati n celul individual. Nu suport fumul de tigar." Locotenent-colonelul care m nsoteste
mi rspunde politicos c va raporta aceasta acolo unde trebuie, n general, ei snt foarte
politicosi; poate c acum acesta este noul stil, mai stii? (dac facem abstractie de njurturile cu
care acelasi loco-tenent-colonel, intrnd n celul, i-a gratificat pe cei doi tovarsi de suferint ai
mei).
Da, da, n conditiile n care ei snt politicosi si eu calm, este ca si cum nu i-as fi prsit de un sfert
de secol, ca si cum le-as fi prieten la cataram. Dar iat explicatia: dac am acest calm asa de
imperturbabil, aceasta se datoreaz faptului c m-am conformat regulilor penitenciarului.
Altminteri, m-as fi epuizat complet n certuri meschine. Desi n-a fost premeditat, pn la urm
atitudinea mea s-a dovedit inteligent: na-v trupul meu, suciti-1 si rsuciti-1; dar de calmul meu
o s plesniti! Dac, acolo, delegatul CC, spe-rnd n reusita misiunii sale, se apuc s m
interogheze eu ce s fac, s m nfurii? S fac tapaj? S m manifest ca un isteric? Pe
dracu! N-am ridicat glasul, n-am accelerat ritmul, stau pe pat ai zice c visez; fac miscare prin
celul top-top, btrneste. si dac ei si fceau socoteala cum c eu deodat am s m nspi-
mnt, am s ncep s tremur, s solicit te miri ce sau s cersesc vreun
45
armistitiu, atunci tocmai din cauza calmului meu se va alege praful de socotelile lor. (De ce m-au
bgat n celul cu acestia doi? n ideea c acestia m vor trage de limb? E caraghios s
mizezi pe asa ceva; s m influenteze snt prea slabi s-o fac. Ca s
nu m sinucid? S nu-mi zdrobesc capul lovindu-1 de perete?__
Ehei, nici chiar asa.)
Au ncuiat usa. Bietii snt cam derutati. si cu fumatul cum r-mne? De ce tineti ferestruica
nchis? Pentru c e frig, nu prea ni se d cldur; ne nvelim cu mantalele si tot ne e frig. Bun,
cu toate acestea, dup ce ati fumat, trebuie s aerisim putin.
Da, da. Mi se povestise, celulele tot nu s-au schimbat: closetul cenusiu si murdar, dar nu si tineta;
pe mas, pahare, dar ele nu mai valseaz sub urletul si trepidatia tevilor aerodinamice de-alturi
ca odinioar; liniste, si ct e de pretioas; de tavan atrn un becu-let luminos, mbrcat ntr-o sit;
pe o polit pine neagr, mult nc nenceput, si e deja sear. Ferestruica de la us scrtie
fr ncetare; asta nseamn c, n afar de gardianul de serviciu, multi altii se zgiesc la noi.
Uitati, uitati, 1-au luat. Cum s nu ti se pun un nod n gt?
M tin pe mine nsumi sub observatie si constat cu bucurie c nu ncerc nici un fel de senzatii de
nceptor. M uit la tovarsii mei de celul (acesti nceptori snt preocupati numai de propriul lor
necaz). Snt tineri; unul este oaches, siret, plin de viat, asa de agitat nct nu st o clip locului;
1-au nhtat, spune el, exact acum douzeci si patru de ore, nc nu si-a revenit; al doilea este
blond, nici el se pare n-are nc trei zile, nu e arestat, chipurile, ci retinut, dar realitatea este alta:
dac nu e bolnav apatic, buhav, palid cum este atunci poart multe semne ale unei deja
lungi sederi la nchisoare: asa snt falsii detinuti, iscoadele. Cei doi deja se tutuiesc si, probabil,
primul i-a povestit totul celui de-al doilea... Nu ntreb: de ce snteti nchisi?", ci de ce v acuz?"
De trafic de valut.
Deliciul vietii de nchisoare, pe care ei nc nu 1-au descoperit, este mersul de colo pn colo prin
celul. Patru pasi mici dar conteaz. Acest mers l practic de cnd m stiu si, iat, acum mi
prinde bine din nou. Ctinel-ctinel. Mi-ar fi plcut s calc n asa fel nct s nu se aud nici un
zgomot, dar ghetele astea, ale oricui numai ale mele nu, parc snt fcute din lemn. Ferestruica
scrtie
46
veselie, ei ne privesc; pentru ei sntem un spectacol care nu reuseste s-i sature. S-auhotrt...
(De la procuratur, de la o cabin public, grupul lui Saharov telefona din cnd n cnd c este
liniste si c i s-a spus: Aici nu este nici un Soljenitn." Ai nostri se adunau n numr din ce n ce
mai mare n buctria lung si ncptoare; erau deja de fat si niste corespondenti strini, dar
cei cu perchezitia ntrziau s apar. Trebuiau asteptati? Sotia era coplesit de cte decizii avea
de luat: acum, s mprstie hrtiile pe la prieteni si cunostinte? Acestia le vor ascunde, care la
subsuoar, care n serviet, care n sacos? Dar poate c tocmai asta asteapt ei, ceilalti? si
ndat o s-i culeag unul cte unul pe-ai nostri, o s-i nghesuie n autodube, acolo o s-i
perchezitioneze fr nici un fel de mandat si fr proces-verbal, si apoi pas de mai demonstreaz
ceva... Nu, nu trebuie s actionezi ca un cap nfierbntat. Niste oameni nevinovati ar nghiti si
chestia asta. (si poate c nici nu e vorba de o arestare? Poate c nc mai exist sansa ca el s
se ntoarc? Se ntoarce ntr-o or", au spus cei care 1-au ridicat. De atunci snt deja trei ore.
Este arestat, e clar.) Prietenii au propus s-1 ia cu ei pe Ermolai, cel de trei ani, ca s nu vad si
el cele ce se petrec n juru-i. Lsati-1 s se obisnuiasc, si el este un Soljenitn.")
S-au hotrt. Fapt este c ei nu ntelegeau c eu eram ca acea biciclet-capcan pe care nemtii o
abandonau pentru noi n mijlocul drumului: iat-o ntins pe jos, la ndemna oricui, fr aprare,
dar ncearc numai de te urc pe ea, de te sprijin pe ea si din ctiva dintre ai nostri nu mai
rmnea dect amintirea. Totul este de mult n Occident, totul este de mult n circulatie. Acum,
programul automatizat se va declansa de la sine: testamentul meu nc dou volume ale
Arhipelagului ~ iat acest Vitel, cu Completarea a Treia. Un scenariu si un film. Noptile prusiene.
Banchetul nvingtorilor (salvat, vezi Completarea a Cincea). Piesa despre SMERs. Poemul de
lagr. Cercul-96. Capitolele despre Lenin. Nodul al doilea... Ei nu-si dau seama, este evident, de
toat puterea exploziv a ncrc-turn. Ei bine, o s-o ptiti voi! Dac n-ar fi toate astea, m-as per-
Pe i, m-as consuma acum mai ru dect nefericitul meu vecin. Dar, cum, smt calm. Socoteala
mea a iesit bine. Sper c si a voastr.
47
Bietii mi propun s iau pine de pe polit si pesmeti. De mn-cat, probabil, as mnca. Mi-
amintesc un amnunt: acas, la ora trei, mi s-a propus s iau masa de prnz. Nu, m duc s-1
plimb pe Ste-pan", am zis eu. Asa c snt nemncat de azi-dimineat, am intrat n celul flmnd si
pn mine dimineat nu se mai d nimic, tot ce a fost de distribuit s-a distribuit. Proast pornire
pentru un detinut, n ajunul primei zile de anchet penal. si m trezesc fr porrmoneu n
buzunar, fr o rubl, fr o copeic pentru vreo cumprtur de la vreun chiosc, asa de tare ce
m-am grbit! Pine? si voi ce-o s mncati? Dar noi nu vrem. Ni se d de prisoseste. V
prisoseste?! Miracol, de nerecunoscut, ncep s-1 pipi. Duppi-nea negrisoar, obisnuit la
Moscova, aceasta de aici este destul de mizerabil, lutoas, coapt n conditii programat mai
rele. Nu-i nimic, o s m obisnuiesc.
Dar ce nseamn asta? Au trecut deja dou ore si lucrurile mele nu-s. Votez" (ridicnd degetul),
ndat, cu operativitate, careva dintre ei deschide ferestruica: se nghesuie cu totii aici, si iat un
ofiter, apoi un al doilea. Vorbesc, fr s fac nici cel mai mic zgomot nu clamndu-mi, ca
odinioar, drepturile si chiar cu nonsalant (n acei ani, toat forta mea tinea de sonoritatea
vocii mele, dar acum este vorba de o cu totul alt fort: crtile mele cstig din ce n ce mai multi
cititori): e timpul s mi se returneze lucrurile, au expirat toate termenele de dezinfectare. Se fac
demersuri de clarificare... Chestiunea este n curs de clarificare." Ce dracu-i de clarificat aici? n
sfirsit, poate c acum snt noutti peste tot. (Uit s-i ntreb pe bieti: si lucrurile lor, a luat mult
timp dezinfectarea lor?) Fr palton o mierliti; noaptea, cu o singur ptur, e frig spun bietii.
Deodat, usa se deschide, un locotenent-colonel pseste n fat si un alt gradat mi-aduce a doua
ptur, care vine direct din depozit, care n-a mai fost folosit. Bietii snt uimiti cine o mai fi si
individul sta (adic eu)?... Asadar, dezinfectarea tine pn dimineata? Straniu. Bine, fie. Ce-ar
trebui s fac eu acum? S adorm mai repede. Obisnuiesc ca la ora nou s fiu n pat, nu mi-e
rusine s m culc si la opt, dar aici la zece se d stingerea oficial; ncearc deci s adormi.
Pentru prima confruntare de mine, cea care decide totul, este prima noapte. Fericit frna pe
care seara o pune mersului lucrurilor, gnduri pe un fundal de nepsare iat acum ocazia s
cstig o or, dou, trei. Somnifere nu, si noaptea va fi alb, acum lucrul cel mai important este s
dorm. Dar este in-
48
terzis: am voie s m ntind peste ptur, fr s m dezbrac, fr s m acopr. Stau ntins,
numai c mi atrn capul. Ce jos este! (si cum s ascund faptul c am devenit alergic la o pern
prea joas?) Iar bietii nc o tigar fiecare, apoi nc una, dar de fiecare dat au grij s
aeriseasc, l simt pe negricios frmntndu-se lng mine: De fapt, cine a putut s vorbeasc?
Cine? Asta m intereseaz, si nimic altceva." El si sotia lui pe care o adora, era clar, voiser s-si
fac o viat n conceptia lor, un pic mai roz ceva mobilier, si cumpraser de curnd si masin:
ceea ce un muncitor, ntr-o tar normal, poate s-si ofere pur si simplu din salariu, pe cnd la noi
trebuie s te descurci pe ci ilegale. La perchezitie i se confiscaser nu stiu ce mruntei si acum
trebuia s explice provenienta acestor bani., Auzi, tinere", i zic, n general, chestiile astea
discut-le mai putin n celul. Snt microfoane pe aici, nici o grij n privinta asta. Poate c a fost
o nscenare de la nceput pn la sfrsit. ntelegi? Chestia asta pritoceste-o mai mult n tine." A
rmas pe gnduri. I-am mai povestit nc vreo dou sau trei lucruri din experienta mea de
puscrias, asta asa pn s ne ia somnul. Deodat, un zornit de chei rsucindu-se n broasca
de la us. Exact ca odinioar la Lubianka cu putin nainte de stingere, la interogatoriu. Dar, n
prezent, noaptea, nu se mai efectueaz interogatorii? (n ce m priveste, eu nici ziua n-am s
deschid gura.)
Totusi, un locotenent-colonel, fr s m fi strigat vreodat pe nume, fr s m fi ntrebat
vreodat cum m cheam, m invit s ies. Dup stingere, pentru nimic n lume nu m-as fi dus.
Dar acum treac-mearg; poate mi vor restitui cojocelul ce bine e s te nfsori n el: chiar
asezat pe niste linii de tren, chiar ntr-un bou-vagon, chiar pe o dusumea de lagr. De fapt,
aproape c nu am de mers, dat fiind celula pe care au ales-o; nu am timp nici s arunc o privire
la pnzele astea de cort. Un ofiter n fat, un ofiter n spate si colonelul, seful de la Lefortovo,
de-a curmezisul drumului: pe lateral, v rog. Un mic vestibul un alt mic vestibul usa unui
birou. Ecleraj deosebit. Privire circular asupra scaunelor: doi au luat deja loc (nu disting chipurile
de unde ies stia, cine snt? Deghizati?), si cei care au sosit o dat cu mine snt cinci. La masa
principal un omulet, chelie lucioas, cap tuguiat, st arcuit si, de sub lampa de birou, hrtiile i
trimit un reflex alburiu. Iar, n mijlocul ncperii, la o distant la care oamenii normali nu se asaz,
un scaun, chiar sub lmpi, vizavi de cel cu capul tuguiat;
49
acolo este locul unde, conform semnului pe care mi-1 fac colonelul si locotenent-colonelul,
trebuie s m asez. Ce s-i faci; mai bine s stai pe scaun dect n picioare. M asez. si, simt, toti
cei din spatele meu s-au asezat n semicerc. Tcem.
tuguiatul sef m tot pipie cu privirea, ca si cnd n-ar fi vzut niciodat fiint omeneasc.
Nu-i nimic, nu m slbi tu cu pipitul.
si, incisiv, strduindu-se s fie chiar ptrunztor:
Soljenitn??
A gresit. Trebuia s ntrebe: Numele de familie?"... Bine, fie, m-ati ridicat, snt n minile voastre:
El nsusi. Din nou incisiv:
' Aleksandr Isaici? Linistitor:
Exact.
Atunci, cu ntreg volumul sonor si cu importanta pe care e capabil s si-o dea:
Eu snt Maliarov, loctiitorul procurorului general al URSS!
A-a-a... Am auzit de dumneavoastr.
Citisem asta la Saharov. Dar Saharov n-a spus c loctiitorul procurorului general este asa un
mititel. Citind ceea ce a scris el despre acest ins, puteai s crezi c este vorba de un mastodont
al nomenclaturii, un Oskolupov.1
Dar el nu se ntinde la vorb, e un tip operativ. Sau probabil c nu poate s respire aerul unei
ncperi n care m aflu si eu; se grbeste:
Dau citire hotrrii...
Nu mi-amintesc pentru moment cine ratific" el sau procurorul general n persoan, dar, una
peste alta, de hotrt a hotrt" consilierul principal de justitie, acest Zverev cu suba lui luxoas;
acesta venise aproape ca un simplu militian, la apartamentul nostru, dar aici, nota bene, conduce
operatiunea n locul si n numele ntregului birou politic.
1 Generalul de brigad Foma Gurianovici Oskolupov, sef al sectiei de tehnici speciale a
Ministerului de Interne, de care depinde saraska de la Mavrino m Primul Cerc. (N.t.)
50
...Pentru... pentru... Snteti acuzat n baza articolului 64! (o fi avnd si litera sau alineatul?)
Eu, cu o voce somnolent, eu, nestiutor ca un mujic:
stiti, despre codul sta nou... (cci n-are dect treisprezece ani)... habar n-am. Ce-i asta, 64?
O fi fost asa ceva n bunele timpuri de odinioar, sub ttucu Sta-lin; dac te-ai ales cu zece ani
de lagr, fa bine si nvat pe de rost, pe ntuneric, fiecare subpunct.
Maliarov, parc iesit dintr-o goace, face niste ochi de rac:
Trdare de patrie! Rmn neclintit.
(si-au reocupat locurile toti cei cinci din spatele meu se asteptau ei ca eu s m arunc asupra
procurorului?)
Semnati! ntoarce foaia ctre mine, m invit s m apropii de mas.
Fr s m clintesc, dau drumul cuvntului ndelung meditat, pun punctul pe i:
Eu nu voi participa nici la ancheta, nici la procesul dumneavoastr. Faceti-le fr mine.
Se astepta la asta, n mod sigur. Mirarea lui nu este chiar asa de mare:
Nu v cerem dect s semnati c vi s-a adus la cunostint.
Eu, punctul de vedere, mi 1-am spus.
El nu discut n contradictoriu, ntoarce foaia de hrtie si o semneaz singur.
Ah! Cum m presase judectorul de instructie, acum douzeci si nou de ani, pe mine, cel lipsit
de experient! El stia c n fiecare om rmn niste straturi neforate. si ct e de bine s te afirmi ca
un bloc turnat dintr-o bucat; ei nici mcar nu ncearc, nu se aventureaz s fac presiune, s
forteze nota. Ancheta nu va fi dificil: nu va fi nevoie de concentrare cerebral. Pe toti i-am
prevenit, pe toti: vorbiti, strngeti tot ce doriti; de contrazis, eu n-am s v contrazic niciodat,
pentru c nu voi rspunde la nici o ntrebare.
Asa si trebuie procedat. Asta este cea mai bun tactic.
Asta-i tot. n aceeasi ordine se ridic cei din semicerc, m ridic si eu, un ofiter n fat, un ofiter
n spate, trecem prin dou ves-tibule minile la spate! (fr brutalitate, amintind cu delicatete
obligatia de a respecta o anumit disciplin). Desigur, as putea foarte bine s nu accept. Dar eu,
pozitia cu minile la spate, o accept. Eu,
51
cu minile la spate, dac ati sti, am chiar mai mult ncredere n mine nsumi: de ce s le las s
se legene, s creeze aparente; eu, cu minile la spate, devin, ct ai clipi, zekul de otel, intru n
rezonant cu milioane de oameni. Nici nu stiti ce efect ntritor poate s aib asupra unui zek
acest crmpei de stearp promenad fcut sub escort.
si s-a terminat, iat-m deja n celul. Bietii: Deci care-i treaba?"
S vorbesc, s nu vorbesc?
De fapt, nu-mi mai amintesc: pn n cincisprezece ani asta-i sigur. Dar, desigur, nici ntlnirea
cu plutonul de executie nu este exclus.
Da, au ndrznit; nu i-as fi crezut n stare. Poftim: au si variante. Unde-i minte, e si prostie.
[Acum, imposibil de reconstituit minut cu minut. Dar convocarea la Maliarov a fost pn n ora 21.
Sotul dumneavoastr este retinut" i s-a comunicat telefonic sotiei la ora 21 si 15. Mesajul
adresat de ambasadorul nostru Ministerului Afacerilor Externe al RFG, prin care anunt c se va
prezenta a doua zi dimineat pentru a face o declaratie important, a intervenit destul de trziu
seara dup ora european, adic mai trziu dect apelul telefonic*. O asemenea succesiune a
faptelor nu exclude posibilitatea ca, n primele ore ale detentiei mele si n momentul cnd am fost
dus la Maliarov, hotrrea lor cu privire la expulzarea mea s fi fost gndit pn la ultimul detaliu.
(si dac fusese hotrt, mai era necesar articolul de Cod Penal?) Ei nc mai sperau c eu am
s tremur n fata lor si atunci, si-or fi zis ei, de ce nu ne-ar fi la ndemn s-i smulgem niscaiva
concesii? Dac a existat un asemenea calcul, nonsalanta mea rigiditate 1-a spulberat.
n receptor, o voce semidoct i-a propus sotiei mele s cear telefonic informatii a doua zi
dimineat de la judectorul de instructie Balasov, acelasi la care, chipurile, urmase s m prezint
eu. Asadar, Soljenitn este arestat. Sotia a pus receptorul n furc si, ndat,
* ntr-adevr, sarcina lor era s gseasc: o tar dispus s colaboreze cu ei, dispus s m
primeasc; si o modalitate de redactare a cererii. (Adnotare din 1978.)
' ...... . (..i, . ! J, , .t*_Bi i
y i k*. O
52
au nceput s zbrnie alte telefoane, rspndind stirea de-a lungul si de-a latul Moscovei.]
n sfrsit, prin ferestruica de la us se anunt stingerea. Hai, acum, mai repede; cndva aveam
aceast rapiditate: pturile desfcute, jos vesta! Jos pantalonii! Dar asta nu-i totul; este frig,
ce-i drept, ah! canaliile, mi-au luat cojocelul! si sosetele mele de ln! Hai, repede. Atta s-au
grbit s notifice actul de acuzare mine, atentie, de dimineat vor declansa instructia
judiciar. si n agitatia general, n aceast forfoteal, pe neobservate, tusti cu ghetele sub pern!
Vechi procedeu la care zekul recurgea pentru a fi sigur de ele, dar aici pentru ca s am eu sub
cap un suport mai nalt. Becul m deranjeaz la ochi, trebuie s mi-i acopr cu prosopul, Ja Lu-
bianka era voie. O s ni se cear oare s tinem minile pe ptur, nu sub ea? Poate nu. S
dorm! S respir adnc, adnc, adnc. (S respir ce? n celul nu este aer, eu am si uitat ce-i acela
aer.)
Ei nu, jigodia a observat c, sub patul meu, locul e gol, a deschis ferestruica usii si a strigat:
Pune-ti ghetele sub pat!
n lipsa ghetelor, am tot ncercat s dau pernei o form convenabil. Apoi am nceput s respir
profund. si am adormit.
[Copiii nu adormeau, erau speriati de zgomot, de lumin, de toate aceste voci. Soseau fr
ncetare alti si alti oameni, fr a pune la socoteal grupul lui Saharov revenit de la procuratur.
(si totusi aceast mas de nenfricati simpatizanti n apartamentul unui om arestat nseamn
c trim vremuri noi! V-ati dus pe copc, bolsevicilor, oricum ati socoti-o!...) Din apartamentul
nostru, Saharov rspundea radioului canadian: Arestarea lui Soljenitn este o rzbunare pe
cartea lui. Este un afront adus nu numai literaturii ruse, ci si memoriei victimelor." De la
Stockholm ni se telefona si de la Amsterdam, Hamburg, Paris, New York, oaspetii luau aparatul,
confirmau detaliile. Dar, n gnd, si ziceau: dac 1-au luat pe Soljenitn cu toat carisma lui
atunci, cine nu va mai putea fi arestat? Atunci pe cine vor rade mine?
Cine n-a cunoscut conspiratia nu va ntelege aceste ezitri chinuitoare: unde e mai bine s
pstrez lucrurile? S le duc de-acas? S le las? n acest moment snt toti acesti vizitatori s
le dau lor n pstrare? Pe toti, probabil, n-or s-i nhate. Dac ratezi acest moment, mine
dimineat te pomenesti cu ei peste tine si-ti iau totull
53
Dar a le mprti nseamn a-i nenoroci pe oameni. si vei reusi dup aceea s strngi toate aceste
lucruri? Bun, pn se limpezeste situatia, s ne multumim cu ce putem ngropa pe aici, prin
apropiere.]
Nu e mare lucru s adormi seara; mare lucru e s dormi dup prima atipire. Tot ce a fost ru
peste zi se revars atunci cnd te trezesti din prima atipire si te arde n piept si te arde la inim;
cum s mai adormi? Nu vorbesc aici de gemetele, nici de zbaterea traficantului de valut de lng
mine, nici de tutunul cu care el m afum toat noaptea, nici chiar de acest bec drcesc care-mi
nenoroceste ochii nu, ci de greselile mele de calcul, de gafele mele; de unde Dumnezeu se
ivesc ele n creierul sta neadormit, care-i legea aparitiei si reaparitiei lor nencetate!
Mai mult ca orice m frigea la ficati ntrebarea: cum se desfsoar perchezitia, acolo, la Alia?
Probabil c, de cu sear, m sturasem de impresii adunate si de evenimente trite, sau era
vorba de o frn care ncepuse s actioneze n minepn arunci nu intrasem n panic la ideea
perchezitiei de acas. Dar acum totul se raporta la aceast descindere, totul prea s-mi fie
imputabil. De ce am deschis usa?! Am fi putut avea o jumtate de or pentru a arde, pentru a
aduna, pentru a ne coordona. De ce m-am grbit s plec? Au rmas pe loc aproape toti, pe
aceia, opt la numr, eu nu i-am mai vzut apoi; acelasi Zverev conduce acolo perchezitia? si a
trebuit ca lucrurile s se combine astfel: dou Socialisme din-tr-o dat si safarevici cu ele, la
fata locului. Servieta poate c el nc nu si-o va da dar din ea a scos un exemplar si mi 1-a
pus pe mas si nu va reusi s-1 ascund! Bine c a luat articolele mele pentru culegere; dar
celelalte exemplare snt, ce mai, tot pe mas; si apoi proiectele altor autori, pe jumtate
terminate, ai, ai, ai. De Voci din strfunduri s-a ales praful; trei ani de pregtire s-au dus pe apa
smbetei. Da. si scrisorile din Occident pur si simplu pe mas, nu-i nevoie s le cauti, n-ai dect
s ntinzi mna si s le iei! N-au existat niciodat situatii n care s se fi rtcit vreuna, iar acestia
le vor citi, iar noi ne punem pe mas toate crtile!... Multe trebuie s fie acolo... Da! Corecturile la
Scrisoare ctre conductori", fcute n ultima noapte. De fapt, e vorba de ceva mai ru! Ultima
anex la Donul linistit nu vom mai putea s-o expediem, dar destinatarii nostri vor afla totul! Da!
nc o pelicul, pe jumtate voalat, un duplicat al trimiterii anterioare: trebuia s-1
54
ard, am uitat s-1 duc dincolo de bariera orasului, si acas e greu s-l distrugi acel trofeu...
ntr-adevr nu are sens, este absolut rusinos s-1 predai. Da! si n dulapul ignifugat acolo e tot
Vite-lul\ Tot Vitelul, transcris pe curat! mi vine s urlu n toat celula, s m dau cu capul de
pereti, s alerg! Anii snt astfel o loterie: mie mi se pare cnd c la mine este locul cel mai sigur si
strmgem totul la mine, cnd c miroase a ars si crm undeva sacul, l ngropm. si din Captivii
nu este un exemplar acas? Ce s mai vorbim de Nodul al Doilea si de capitolele referitoare la
Lenin? Toate acestea se afl acum n minile l9r. Doamne Dumnezeule, am fost ca o stnc,
douzeci si cinci de ani de conspiratie, succese pe toat linia, numai succese si apoi un
asemenea esec. si tot ceea ce le rmnea de fcut si la care, din lasitate, nu se hotrser
niciodat era, pur si simplu, s vin direct la mine. si cu asta, basta. Cap la cap cu mine era
nefericitul traficant de valut: gemea, se zvrcolea, se consuma, si aprindea tigri. Dormi i
ziceam eu , dormi, mai ales de forte o s ai nevoie." Nu cine m-a vndut?", iat care era
durerea lui. n afar de propriile noastre greseli, faptul de a fi fost trdati de cei de lng noi este
cel care ne doare ntotdeauna si mai mult ca orice. Iar al doilea dormea ne-ntors.
(Spre miezul noptii, oboseala rzbise picioarele, capul, ochii; orice luciditate dispruse. Nici
mcar frmturi de gnduri, ci un fel de tal-mes-balmes; totusi Aliei nu-i era pic de somn. Se gndea
s ia a treia oar la mn hrtiile, dar nu mai avea nici o vlag, si aduse aminte atunci c, de la
micul dejun, nu mai mncase nimic si c, pn s fie arestat, sotul ei nu apucase s se aseze la
masa de prnz. Tava folosit pn atunci pentru arderea hrtiilor devenise prea mic, drept pentru
care a fost nlocuit cu un lighean mare plasat jos pe dusumeaua din buctrie: un fel de rug care
asa avea s rmn acolo timp de o lun si jumtate.
Dar o perchezitie a avut loc n noaptea aceea, numai c nu aici, ci la Riazan: paisprezece
securisti au descins la domiciliul familiei Radughin, prieten mie, la care de cnd snt n-am pstrat
nici mcar un capt de hrtie. Ei veniser pentru o captur gras/pentru un lucru mai ru dect
Arhipelagul oare pe acest Vitel l cutau? singura pies care le mai lipsea. si n-au gsit nimic.
. 55
si n Crimeea, n ndeprtatul Ak-Meceti, la btrnii Zubovi, tovarsii mei de deportare, s-a fcut
perchezitie, si tot n zadar, cci la ei nu mai era nimic de gsit.)
Atmosfera se nfierbnta, tare se nfierbnta, Dar cu intermitente. Cu ce snt mai bune conditiile de
detentie de-acum fat de cele anterioare? Capul este liber de aceste calcule istovitoare: si dac
m ntreab asa? Ei bine! Eu i rspund asa si dac m ntreab altfel? Eu i rspund altfel. Ce
libertate: nici un fel de rspuns, mai duceti-v dracului!... M potoleam respirnd profund, m
rugam si m lsam nvluit de aburii binefctori ai somnului. Dar, dup ei, din nou cruda
luciditate. Capul mi arde, se congestioneaz, am totusi cei doi pumni sub pern tot e prea jos.
Aliei i-am promis c n nchisoare si n lagr voi rezista doi ani, c orice mi s-ar n-tmpla doi
ani voi rezista. Pentru a sti c toat opera mea a fost publicat si pentru a muri linistit: e btut n
cuie. si acum mi dau seama de un lucru: am fcut promisiuni care m depsesc. As putea
rezista nc multi ani, sub orice conjunctie astral, cu conditia s am aer, liniste si posibilitatea de
a scrie. Dar aici, n dou luni, n-o s dau ortul popii? Durata minim a instructiei: dou luni. Nu-i
ceva de groaz si nu voi face nici o concesie, dar mi voi pierde viata.
si, cu detasare, mi si vedeam viata ca pe ceva ncheiat. Nimic de zis, mi-o trisem sub semnul
reusitei. De anatemele mele, nici acestor conductori, nici succesorilor lor nu le va fi dat s
scape, nici n cincizeci de ani. Voiam, voiam s continuu a scrie noduri, mai mult ca orice
noduri; dar si pentru att ct am reusit s fac, ludat fie numele Domnului! Dac trec peste
mruntele nereusite n lupta cu perchezitia, constat c totul mi-a reusit, crtile au fost trimise la
tipar, iar cele n proces de elaborare, schitele, variantele, planurile toate se afl n minile
ferme si sigure ale Aliei. Este bine s prsesti viata lsnd n urma ta o mostenitoare demn. si
mai snt si cei trei fii care vor creste si ntr-un fel oarecare vor continua linia printelui lor.
[Noaptea, ei n-au dormit. Au verificat, au ars, dar nu mult, Ie pare ru, cci scrierile arse nu vor
mai putea fi reconstituite. Oare vor veni mine dimineat? Dar atunci de ce nu n seara asta,
imediat? Deodat, ea si-a adus aminte de ceva! si-a adus aminte si a nceput s caute: vara
trecut, nainte de lupta inopinat, a fost
56
scris o declaratie privind incompetenta unui tribunal n materie de literatur rus, declaratie
rmas n ciorn si deci nefolosit si abandonat. Iar ieri, pe bulevardul Strastnoi, el a repetat: nu
va recunoaste n nici un fel legitimitatea interogatoriilor, nici a instructiei, nici a tribunalului. Ea a
ghicit unde s caute! A gsit!! [42] Atunci, s-1 expedieze! n plin noapte?... Minile i ard! Cum
s fac s nu ntrzie? Conform legii", ncepnd cu ora 6, ei pot veni; o vor surprinde, o vor
reduce la tcere, nu se va sti nimic. Trebuie expediat de ndat, n timpul noptii!! S dea un
telefon corespondentului? Cui? Din diferite considerente, la Figaro (Lacontre). Puteti veni? Am o
rugminte ctre dumneavoastr." Vin n cinci minute!" (Cum? De acas de la unul care este
arestat, se telefoneaz, noaptea, unui corespondent strin s vin si ei nu-1 intercepteaz?? Da,
snt n declin, snt n declin bolsevicii. O, unde esti tu, nfoca-tule Dzerjinski?...) Alia se asaz la
masina de scris si bate imediat 10 exemplare pe hrtie pelur. Lacontre este corespondent de
pres; de ce n-ar culege el stiri? Este legal. El ruleaz cu grij exemplarele, asigur c le va
distribui la toate agentiile. Aplecat. Se continu trierea hrtiilor. Cte scrisori venite de la altii
trebuie arse, cte schite trebuie salvate! Dar, Dumnezeule, ce mai e si asta? Dou role ntregi de
pelicul. Trebuie s le derulezi, s le derulezi ndelung pe sub lup ca s te convingi: da, astea-s
inutile, duplicate, la foc cu ele. Dar de ars, ard prost. Lng lighean, hrtiile asteapt la rnd s fie
arse. n linii mari, pregtirea pentru perchezitie este destul de ireprosabil. Dar dac vin, nu
trebuie s li se deschid (iala a fost deja reparat): Consider c arestarea lui Soljenitn este
ilegal; cu att mai mult o perchezitie n absenta lui. Fortati usa!" Ora sase dimineata. Ei nu vin.
Iat c s-a fcut ora sapte, copiii se trezesc, pentru adulti nu-i vreme de dormit.]
Straniu; n noaptea aceasta nu a fost frig n celul, desi ferestruica din us s-a deschis nu o dat.
Dar nu si de la rsuflarea mea s-a nclzit atmosfera n celul. Imposibil s pipi radiatorul,
pentru c este mbrcat complet ntr-un cofraj de protectie, l regleaz, desigur, gardienii care,
probabil, efectueaz aceast operatiune separat pentru fiecare celul; altminteri cum ar putea s
creeze regimul dorit? (Iat, mi zic eu acum, pentru mine au dat cldur.)
Cea mai obisnuit ridicare de oblon: sub lumina becului de noapte scrtitul care nsoteste
deschiderea ferestruicii din us. Desigur,
57
parc-i un fcut: n momentul acesta, toti dorm; nu, misc-te, ri-dic-te repede. Au btut la toate
usile cte o dat, acum bat a doua oar: cine-i de serviciu n celul? Puneti peria n functiune, dati
cu mtura. Dar ce delicii: s te mbraci, s-ti faci n asa fel patul nct te-ai putea ntinde din nou
pe el. (O scam de la aceste paturi mi s-a lipit de hain.) Nimic mai sumbru ca o dimineat de
puscrias, de cte ori nu s-a scris despre asta, cte asemenea dimineti nu s-au perindat! Mereu
sub aceeasi orbitoare lumin nocturn din tavan, la aceeasi fereastr ntunecat s astepti
acum evenimentele obisnuite ale nchisorii: pine, uncropul, inspectia de dimineat, nainte de
nou jumtate nu va fi dus nimeni la interogatoriu.
Cum s nu fie asa! Scrtitul ialei, si din nou locotenent-co-lonelul, n planul din spate un
cpitan (grade prea nalte pentru o or asa de matinal, dar eu nu cunosc regulamentele actuale
si n-as putea spune care dintre ei este seful) si fr acel cine are nume care ncepe cu
S1"1...?, fr cel mai mic dubiu din gesturi si din cuvinte, reiese clar: eu snt cel care trebuie s
ias.
Zu asa, ai zice c s-a strnit vreun incendiu! n orice nchisoare care se respect, timp de
dousprezece ore dup baie, nu te bag n celul (dar apropo, de ce nu m-au dus la baie.?); n
timp ce aici chiar inculparea a fost notificat de la primul interogatoriu! stia se grbesc.
Mergem n aceeasi directie ca ieri, dar chiar n fata biroului zugravului"2, o schimbm. Iat
infirmeria! Cei doi medici de ieri, dar ofiterii rmn tot mai n urm, se eschiveaz. Babeta nu se
amestec, asist ca o simpl infirmier, iar brbatul, plin de solicitudine, m ntreab cum m
simt.
Ah! fiarelor, totusi ceva nu v d voie s m sfsiati, vreun consemn ceva. S-mi deschid sufletul
n fata anchetatorului penal? Nici vorb. Dezbrcati-v pn la bru. ntindeti-v. Unde ati avut
tumoare. stie totul, miselul; si nu m palpeaz ru, urmreste chiar conturul calcificrii. nseamn
c nu-i un medic prt. mi ia din nou tensiunea: aceasta este destul de ridicat pentru o
asemenea or matinal, da. Ce luati, de obicei, contra tensiunii?" Mi-este
1 Pentru a nu le spune pe nume unor detinuti n fata altor detinuti si mai ales n prezenta celor din
celulele vecine, nu se pronunt dect initiala. (N.t.)
2 Soljenitn ia n deridere numele lui Maliarov, a crui etimologie evoc un zugrav. (N.t.)
58
imposibil s-i ascund aceste amnunte: ei le-au auzit deja de o sut de ori la telefon. Ierburi", i
rspund eu. Dar care?" Pi ce, or s-mi fac ei aici ceai medicinal? Dar ce am eu de pierdut?
Dac, n timpul anchetei, mi neglijez tensiunea, cum am s rezist pn la urm!! si obrznicindu-
m: unele se vnd ca infuzii gata pregtite: mces, tintaur". El se ntelege dintr-o privire cu
infirmiera care, cu capul n dulap, aduce deja fiola familiar, tintaur! (si de ce s te miri; aici din
zece detinuti, opt snt adusi n situatia de a se vedea cu tensiunea crescut.) Beau lichidul care
mi se toarn l beau pe stomacul gol, ce bine e, ce grozav de bine e!
napoi n celul. Bietii snt uimiti: eu trebuie s le par un privilegiat, n orice caz nu unul de-al lor.
Chestia asta m amuz si pe mine: am auzit si eu legende despre detinuti celebri, am vzut si eu
cum l tratau pe Vorobiov, colonelul de MAI acum mi se creeaz si mie acele conditii?
Dar iat si ratia de mncare. De fapt, nu este ratia: la ferestruic, pe o tav, pine tiat bucti;
ntinde mna si ia ct vrei. Ah! ce viat! Bietii n-au deloc poft, n-au luat dect o jumtate de
pine. n timp ce stau pe pat, m apuc groaza:
E, e! ce faceti! sar din pat si, uitnd de toate bunele maniere ale privilegiatului si aruncnd o
umbr pe toate legendele ce s-ar putea broda pe contul meu, bag capul pe ferestruic si nsfac
dou pini ntregi. Apoi m rzgndesc si dau o treime dintr-o pine napoi.
Pn disear o mntuim pe toat, nu v dati seama?
si m si apuc s mnnc. De altfel, nu ,te obisnuiesti ntr-o zi cu pinica de la Lefortovo, singur
constiinta nu e n stare s te fac s-o nghiti, trebuie si s ncepi s te obisnuiesti.
si iat zahrul si apa nclzit, chiar vag colorat. Zahrul este ca n 1945, cci patria nu s-a
mbogtit; nu este mcar zahr cubic alb, ci de acela tos pmntiu, trimis de Fidel Castro. S-1
pstrezi toat ziua pe o bucat de hrtie? l ia vuitul; mai bine l pui n apa nclzit si gata.
Nu, nu-i adevrat! Ne-au adus casa! Dimineata, casa, n plus? Incredibil. si ce cantitate! Aproape
un castron plin. De sase sau sapte ori portia care se ddea cndva la Lubianka la masa de prnz.
stia ne ndoap, zu asa!...
Nu, nu chiar ne-ndoap: fr grsime, asta-i clar, n schimb sare cu nemiluita. si cu toat nalta
mea constiint de detinut, totusi nu
59
pot s mnnc aceast fiertur. Iat cu ce or s m dea gata pur si simplu: cu excesul de sare
urmat de salturi ale tensiunii.
Intre timp are loc inspectia de dimineat. si cu un aplomb din ce n ce mai mare, dar mai mult
pentru a m amuza iat c-mi vine n minte ideea de a raporta n bun si cuvenit form c
am nevoie de un regim alimentar fr sare. (Oricum, stiu dinainte c nu-mi vor da ceva mai srat
dect aceast casa.)
(Sotiei mele i se pare o vesnicie pn la ora nou, cnd va putea s sune la procuratur.
Magazinul s-a deschis cumprare de alimente n perspectiva asediului, n noaptea aceasta,
evenimentele lumii exterioare par a se fi oprit, dar iat dimineata dezndejde, team: ce va
afla Ia telefon, ce se va abate asupra noastr acum? Bratele-i cad dis-de-dimineat ea e
obosit de parc ar fi seara trziu. Ora nou, n sfrsit. i telefoneaz acestui Balasov. Evident, la
captul firului, nimeni nu ridic receptorul. Sun si iar sun, din zece n zece minute. Nu, nu... Ce
s mai cread acum? Ce-au fcut cu ell Nici un semn de ceva viu, n receptor sun a pustiu, ntre
timp s-a ntunecat si gndurile o pornesc aiurea: 1-au omort. Telefonul lor nu exist, nici urm de
Balasov nu exist, nimeni niciodat nu va ridica receptorul, din partea lor nimeni niciodat nu va
rspunde. Pentru c 1-au omort. Cum de n-a nteles ea acest lucru ieri?A trebluit, a schimbat
ascunztorile, a ars. si oriunde va bate ea se va izbi de un zid. Cineva i sugereaz s sune la
Andropov. n bun logic sovietic da. Dar s-i ceri asasinului s-ti dea informatii? Pentru
nimic n lume! Nu vor avea ncotro, vor trebui s dea ei nsisi un anunt! Numai c de unde atta
rbdare ca s astepte pn atunci?... Totusi, ei nu vin s perchezitioneze de ce? Cci, n
douzeci si patru de ore, noi putem s ascundem totul. Sau consider c ne aflm n minile lor,
c n-au nevoie s se grbeasc? Sau poate, la urma urmei, cazul nu este grav? Dac 1-ar fi
omort, cum de nu s-au precipitat, cum de n-au confiscat totul pn la ultimul rnd scris? Ea se
apuc de splat, se strnsese mult lenjerie de-a copiilor.)
Sosi vremea interogatoriilor 1-au chemat pe unul dintre bieti, apoi pe cellalt, numai pe mine
nu. ncepea s se lumineze, chiar se crpa de ziunu n curtea nchisorii Lefortovo, desigur, ci
deasupra curtii; cci n curte era mohoreal, iar dincolo de fe-
60
reastra celulei, un fel de zori btnd n galben. si de trei ori blestematul bec din tavan va arde
funerar toat ziua facnd imperceptibil trecerea spre noapte, Eh! ti-aduci aminte de luxoasele
celule de la Lubianka, mai ales acelea de la etajele superioare! Au prescurtat ministerul n
Comitetul de pe lng...'", dar schema de personal, nici o grij, au mrit-o, si din toate
nemuritoarele si glorioasele celule ale Cldirii Interioare si-au fcut birouri.
Pe furtunaticul traficant de valut 1-au supus primului interogatoriu si apoi 1-au readus n celul.
Pe cel umflat la fat 1-au luat pentru a-i extrage un dinte (n definitiv, nu acesta este singurul
motiv pentru care era el asa de abtut si asa de concentrat?) I-au pus n vedere biatului meu c
este arestat. Dar, dup primul interogatoriu, el s-a linistit ntru ctva (cum se ntmpl dup acest
linistitor dialog initial: Negi? Neg! Atunci, bine, semneaz, du-te si reflecteaz. Anchetatorul
are nevoie de un prim reper de la care s-si nceap munca lui de artist). Eu 1-am prevenit
asupra modului n care se putea desfsura cercetarea si i-am spus cum s-si fixeze o linie
precis si cum s se tin de ea pn-n pnzele albe. L-am mai povtuit ca, acolo unde nu va
putea s nu cedeze, s-si pregteasc explicatii convenabile. L-am edificat, de asemenea,
asupra metodelor principale ale anchetatorilor. Spuneti-mi, cum este n lagre? m ntreab el,
ntelegnd, dup dou nopti de nchisoare, n ce const inevitabilul. Oo, multe s-au schimbat, dar
pot s-ti povestesc cte ceva despre cele vechi... i povestesc. Orizontul intereselor sale se
lrgeste rapid (n acest iepure speriat ncepe deja s mijeasc sufletul nemuritor al zekului).
Primul simptom interesul pentru interlocutor: si eu cnd am fost internat? Pentru ce? i
povestesc putin, apoi mi zic: de ce s nu las o urm vie? Pe mine or s m nghit, nimeni n-o
s m mai vad viu, dar acesta se va duce n lagr si va povesti si povestea se va lti.
Tu n-ai citit ceva n genul lui Ivan Denisovicil
N-nu. Dar se vorbea despre el. Chiar dumneavoastr snteti Ivan Denisovici?
As! nu snt eu... si de un anume Soljenitn n-ai auzit vorbin-du-se?
1 Vechiului Minister al Securittii Statului (MGB) i-a urmat n 1954 KGB, Comitetul Securittii
Statului de pe lng Consiliul de Ministri al
61
Da, da... nu s-a scris despre el n Pravda! Apoi cu mai mult nsufletire, dar si cu mai mult
jen: un trdtor, nu-i asa, discutia devine incomod. Dar el ncepe s-si dea seama cu cine are
de-a face, si aminteste, ntreab: atunci, ce, aveti capitaluri n strintate? si nu puteti s plecati
acolo?
Ba da.
si atunci?
N-am plecat.
Cum?? Cum?? Uluit, cu picioarele pe pat; i pomenesc numai de Premiul Nobel, de cele
saptezeci de mii de ruble, se ia cu minile de cap, geme de durerepentru mine: dar cum am
putut eu s renunt? m ntreab el si se mir n continuare: si cnd te gn-desti cte masini se pot
cumpra pe banii stia! cte... si n exclamatiile sale, n regretele sale nu era nici urm de invidie;
asta este pentru mine, asta nu este pentru el! Pur si simplu, n conceptia lui sovietic despre
lume nu putea s ncap o asemenea bizarerie: s ai posibilitatea s pleci pentru a ncasa
saptezeci de mii de ru-ble-aur si s nu pleci. (Pentru a-i ntelege si pe sefii nostri cei mai mari
nu e nevoie s mergi s cauti mai sus; nu la asta le este si lor capul ntotdeauna: cum s
construiasc dacea pe banii statului, mai nti pentru ei, apoi pentru copiii lor? Motiv pentru care ei
se si nfuriau pe mine, realmente neputnd s nteleag de ce nu plec eu de bunvoie.)
Vecinul, cu picioarele strnse sub el, sedea pe pat, iar eu, agale, umblam de colo pn colo, ct
permitea ncperea, n ncltrile altuia, rigide ca lemnul, sub lumina glbuie drmuit de
fereastr, si aceast voce n care se simtea o vie compasiune m-a fcut s-mi dau seama de
faptul c ntr-adevr, de bunvoie si nesilit de nimeni, venisem aici s m sinucid, n 1970, prin
cei de la Stockholm, mi se deschisese calea spre destinul unor scriitori din bunele timpuri de
odinioar, spre posibilitatea, apanaj al unora dintre predecesorii mei, de a m instala undeva pe o
mosie izolat, unde s am cai, un ru, alei, un semineu, bibliotec si unde s scriu si s tot scriu
zece ani, douzeci de ani. Dar eu n-am permis ca toat acea viat, de neconceput n prezent, s
se realizeze, nici ca lucrarea mea de cpetenie, opera mea literar, s se mplineasc n
totalitate, si eu nsumi am pribegit nc trei ani si am venit s crap n nchisoare.
si m cuprinde un regret. Regretul de a nu fi plecat n 1970...
62
n trei ani nu mi s-a ntmplat niciodat s regret acest lucru: ce i-am mai atacat, si ce nu le-am
zis! Pn atunci acest regim nu avusese parte de o asemenea stigmatizare. si iat acum mi-a iesit
de sub tipar Arhipelagul, din cea mai bun pozitie de aicil
Am satisfactia datoriei mplinite. De ce m-as plnge? Dar: este usor s accepti o moarte
inevitabil, este greu ns s-o accepti pe cea pe care tu nsuti ai ales-o.
Usa. Din nou locotenent-colonelul. Deci, este pentru mine. Un gest cu valoare de invitatie. De
data aceasta este rndul meu s merg la interogatoriu. M-au dus jos, acolo unde cndva se aflau
birourile anchetatorilor penali si unde acum snt boxele de primire. si, n boxa vecin cu cea n
care m-au scotocit ieri, se afl pe mas nu stiu ce bulendre. Ba da, stiu ce: o cciul din blan de
lutru sau dracu stie din ce: un palton, habar n-am din ce este fcut; o cmas alb, alb; o
cravat; sireturi pentru ghete! subtiri, scurte, cu astea nici vrabia n-o sugrumi, dar, cu toate
acestea, este vorba de nsemnele unui om liber, si n locul grosolanei si asprei mele cmsi de
corp lenjerie ruseasc traditional, secular, folosit att la armat, ct si la nchisoare.
Locotenent-colonelul, un pic jenat:
Iat, priviti... mbrcati-le pe toate.
Le ghicesc intentia: vor s-mi subtilizeze cojocelul si draga mea jachet din pr de cmil:
Ce s fac eu cu astea? Dati-mi lucrurile mele! Ct le mai tineti n etuv?
Locotenent-colonelul, si mai deconcertat:
Mai trziu, mai trziu... Acum este absolut imposibil. Dumneavoastr veti pleca imediat...
Veti pleca... Exact ceea ce-mi spusese generalul de brigad Travkin atunci cnd am fost arestat si
din Germania am plecat avnd ca destinatie o nchisoare din Moscova.
.. .Dar costumul, pstrati-1 pe dumneavoastr. Ai, ai, ai!... Ia te uit, e frumos costumul! n
celul lucrul sta nu se vedea,
dar aici, la lumina zilei: cum m ntinsesem eu pe ptura nchisorii, si haina si pantalonii nu ai
obtine acest efect, dac 1-ai cuta cu tot dinadinsul si snt plini nu de puf, nu de fulgi, ci de
niste scame albe, mrunte, mruntele, nu cu sutele ci cu miile, ca firele de pr de cine!
Locotenent-colonelul ncepu s se agite, chem un locotenent, ceru o perie de haine, si bine c e
un robinet la ndemn, i ordon locotenentului s curete haina, dar nu asa, stropeste-1 nti
63
cu niste ap, si apoi perie-1, dar numai ntr-un sens, numai ntr-un sens! Eu nu m obosesc s-i
ajut cu ceva eu o tin una si bun: dati-mi cojocelul, jacheta din pr de cmil si pantalonii
mei... Haina au curtat-o, dar pantalonii snt deja pe mine, si iat-i, stnd pe vine cnd unul, cnd
altul, n fat si-n spate, locotenentul si loco-tenent-colonelul mi perie mie pantalonii; nu e o
treab usoar, firele astea de ln se prind asa de tare de lucruri nct a ncerca s le scoti cu
unghiile unul cte unul e trud zadarnic si apoi, vezi bine, si timpul e msurat.
si unde trebuie s merg? N-am nici o ndoial: undeva sus sau chiar la guvern, nici mai mult nici
mai putin la biroul lor politic la care visa Maiakovski?1 Acum deci, pentru prima si ultima oar, n
sfrsit vom sta putin de vorb! Eu, uneori, asteptam un asemenea moment, asteptam un semn c
vor s se edifice asupra unor lucruri, c snt interesati s discute; n sfrsit, s nu-i fi interesat
cazul meu? si atunci cnd am scris Scrisoarea ctre conductori" aceasta era pentru a tine loc
de o convorbire de genul acesta si nu fr a spera c va urma una efectiv: eu nu voiam s
abandonez cu totul aceast sperant; dac printii lor, m ntrebam eu, au fost niste rusi simpli,
niste mujici pentru multi dintre ei, atunci copiii nu pot totusi s fie pur si simplu niste renegati? S
cred c ei nu snt dect niste hrpreti, niste indivizi care triesc numai pentru ei si pe care tara,
chiar de-ar pieri, nu-i intereseaz? Nu avem dreptul s ne pierdem orice sperant de a convinge
altminteri n-am mai fi oameni. Snt ei realmente lipsiti de ultima urm de omenie?
O discutie serioas; poate discutia capital a vietii mele. Nu trebuie s ntocmesc vreun plan, el
exist de mult n sufletul si n mintea mea; argumentele vor veni de la sine, eventualilor
interlocutori sus-pusi le voi vorbi ca un om absolut liber, asa cum subordonatii lor n-o fac
niciodat. Cravata? nu mi-o pun, luati-o.
Snt mbrcat. Moment de nehotrre: s m scoat sau s nu m scoat. Ceilalti au sters-o, nu
se ntorc. Asteapt masinile pentru Piata Veche? Constat c ei nu se ntorc. Nu se ntorc. A
reaprut locotenent-colonelul. Scuzndu-se din nou:
1 n poezia Domoi (Smergem acas) scris n 1925, Maiakovski ncepe s viseze despre un
raport prezentat de Stalin n numele Biroului Politic si care ar celebra cuceririle poeziei n acelasi
capitol cu realizrile industriei grele. (N.t.) ........
' 64
Va trebui s mai asteptati un pic... se fereste s pronunte sintagma jenant, oribil n
celul", dar, dup gesturi, dup itinerar, mi dau seama: ne ntoarcem n celul.
Mereu aceleasi pasaje, ncep s mi le amintesc n detaliu. Nu, pn la urm aici nu este vorba de
un circ, ci de o nav n reparatie, o nav cu toate pnzele jos.
Traficantii mei se dau repede la o parte: cmasa alb este ntr-un contrast izbitor cu ntreaga
ambiant a celulei. si m-as aseza pe prur, dar mi-e jale de truda locotenent-colonelului, asa c
merg de colo pn colo.
Merg si, n gnd, dialoghez cu biroul politic. Am sentimentul c n dou sau trei ore voi reusi s-
i urnesc dintr-un anumit punct, c-i voi face s triasc un reviriment. Pe fanaticii biroului politic
leninist, pe berbecii turmei staliniste era cu neputint s-i impresionezi. Dar pe acestia
caraghios, nu? mi se pare c este cu neputint. Cci Hrusci1 el deja ntelegea ceva.
[Tu n-o s speli mult vreme rufe; problemele nu-ti dau pace, capul ti vjie din cauza lor. Ce-i de
fcut cu Testamentul-program? si cu Nu triti n minciun"? n cteva locuri, acestea snt deja
gata de lansare dac autorul lor va fi s moar sau s fie arestat sau deportat. Dar ce se ntmpl
acum? Ei nc mai sovie? nc nu stiu ce hotrre s ia? S m tin la arest? Sau se gndesc c
poate nici nu m mai aflu printre cei vii? Dar, vedeti dumneavoastr, dac au venit, nseamn c
s-au decis. Nu mai rmne dect atacul! Lansarea! si s se pun data de ieri. (si actiunea va
demara peste cteva ore.) n acest moment sun din Zurich avocatul Heeb: Cu ce-i pot fi util
doamnei Soljenitn?" Deocamdat, ntrebarea este chiar rizibil, desi emotionant: cu ce poate el
s fie util?! Deodat, o idee o fulger: da, desigur! Cu voce solemn n aparat: Rog pe maestrul
Heeb s procedeze imediat la publicarea tuturor operelor lui Soljenitn pstrate n depozit pn la
data de azi!" N-are dect s asculte Securitatea!... Apoi telefonul sun ntr-o veselie dar e ca
si cnd ar suna n apartamentul altcuiva: de la aceste apeluri telefonice, ea n-are ce s astepte.
Snt oameni care sun din diverse capitale, dar sotia mea n-are ce s afle de la ei si nici ei de la
ea.]
1 Crbusul", porecl dat lui Nikita Hrusciov. (N. t.)
65
Au venit dup mine. Au venit s m ia. De-acum, ce-o vrea Dumnezeu! Eu grbesc pasul, este
circul mut al noptii, de data aceasta se merge departe. Dar nu-i asa: din nou angajare imediat
pe un coridor lateral, trecem de cabinetul medicului, iat-1 pe colonelul Komarov, lng el un alt
colonel, apoi intrm n acelasi birou n care ieri m-au declarat trdtor de patrie; numai c, n
prezent, ncperea, n contrast cu ziua posomorit de-afar, este inundat de lumin. si la biroul
de ieri acelasi Maliarov de ieri, eh da! Ma-liarov n sus, Maliarov n jos. De ce m-or fi gtit asa?
si, pentru mine, mereu scaunul din mijlocul ncperii. si ofiterii superiori iau Ioc n spate, pregtiti
s sar n ajutorul lui Maliarov n caz c eu m-as arunca asupra lui.
si cu tonul la fel de grav ca si ieri, la fel de surescitat de importanta textului su, subliniind fiecare
cuvnt n parte:
Decretul Prezidiului Sovietului...
si din aceste trei cuvinte, mie totul mi este deja perfect clar; pe celelalte le ascult numai cu o
ureche, doar pentru a le controla, lat-i cum n interval de optsprezece ore fac s varieze
prelucrarea la care snt supus: cnd prin comprimare, cnd prin ntindere. Dar constat cu bucurie
c nu m deformez deloc: ieri nu m-am tasat, azi nu m ntind.
nseamn c n-au avut poft s stea de vorb cu mine, ei nsisi stiu totul. Voi stiti totul, dar atunci
la ce bun rachetele voastre, infanteria voastr motorizat si securitatea voastr cu artificierii si
santajistii ei de ce bat toti n retragere cci bat n retragere, nu-i asa? Vitelul se lua n
coarne cu stejarul ntreprindere aparent zadarnic. Stejarul n-a czut dar nu-i asa c parc
s-a lsat ntr-o parte? Nu-i asa c un pic a cedat? n timp ce vitelului nici fruntea nu-i sufer, nici
cornitele; da, da, iat-1: si reia alergarea, nu stiu ncotro alearg*.
Dar secundele curg, trebuie s evaluez rapid situatia.
Eu nu pot dect cu familia. Trebuie s m ntorc la familia mea.
" O idee ar fi fost s m deporteze n Siberia, dar Ia data aceea n-au ndrznit s-o fac. n caz c
ar fi facut-o si c Occidentul ar fi protestat, ei 1-ar fi linistit spunndu-i c eu nu snt la nchisoare
si c destinderea si comertul nu trebuie s sufere din cauza mea. Deportarea, din punctul lor de
vedere, ar fi reusit, (n ce priveste regimul de detentie, pe acesta l-ar fi nsprit treptat
Adnotare din 1978.)
66
Maliarov, n costum negru de ceremonie, cmas mai alb dect a mea, s-a ridicat n picioare; cu
capul dat pe spate, st ca un actor plantat n mijlocul camerei:
Familia v va urma.
Trebuie s plecm mpreun. i
Asta nu se poate.
Iat deci. Ce manier neasteptat de a expulza un om. Dar, dac m gndesc bine, eu zic c nici
nu au alt cale dect aceea de a m expedia val-vrtej.
Dar unde este garantia?
Dar cine o s v despart? * Poate c, n general, e bine s nu faci
vlv n jurul tu.
Atunci, eu trebuie... dac ntr-o secund nu te orientezi, necesarmente ratezi ceva: cu ei,
asa este ntotdeauna trebuie s redactez o declaratie.
De ce o declaratie? Nici acum nu-i nteleg rostul; ca si cnd o declaratie ar avea vreo important
n cazul n care ei hotrsc altfel. Dar aceasta este pur si simplu pentru a cstiga timp, vechi
reflex de puscrias care caut s se agate de ceva. Maliarov reflecteaz:
La OVIR1? Scrieti.
La nici un OVIR. Decretul este al lui Podgorni. Lui. Reflecteaz, mi spune s m apropii de
birou, pe o latur, mi
d hrtie.
Eu scriu, scriu. Enumerarea membrilor familiei, date de nastere. O adaug pe btrna mtus Ira
din Gheorghievsk; aceasta este singura posibilitate de a o lua. (Greseal: ei se tem c am s
sparg placa de geam, dar eu mi scriu pasnic declaratia.) Ce s mai inventez?
Cu avionul... eu nu pot.
De ce?
Nu-mi permite sntatea.
Eu, ce-i drept, nu am deloc experienta cltoriilor cu avionul, o singur dat am zburat pn la
Kiev si a fost vai de urechile mele.
De o imobilitate solemn (este vorba de o operatiune aproape militar, care poate s-i aduc si o
decoratie). A fcut un semn cu capul, n sfirsit, va reflecta.
1 Departamentul de vize si pasapoarte; aici se regleaz toate deplasrile sovieticilor care merg n
strintate, n particular ale acelora care prsesc definitiv URSS. (N.t.)
67
Eu nu am avut timp s analizez si s-mi dau seama c ei nu pot risca s m trimit cu trenul:
dac pe drum se produc ca din senin demonstratii, diverse evenimente? si apoi, dureaz mult.
. Apoi, napoi n celul. Eu tin dinadins minile la spate, snt mai tare asa. Intru; lumina este stins.
Sntem n toiul zilei, de la amiaz pn la ora unu, instalatia electric este n pauz. Doamne, ce
ntuneric, ce atmosfer nchis, funerar. si am impresia c tlpile mele ating mai usor, tot mai
usor dusumeaua, c m nalt n zbor, c ies din acest sicriu. Astzi, spre dimineat, m-am
mpcat cu gndul c-mi mai rmn dou luni de trit, si acestea n conditiile n care snt obligat s
suport anchete, internri. si, deodat, se dovedeste c nu sufr de nici o boal, c nu snt vinovat
de nimic; nici mas de operatie, nici butuc pentru tierea capului, pot s-mi triesc viata mai
departe!
Al doilea biat iar lipseste, dar confidentul meu m devoreaz din priviri; asteapt s-i povestesc.
Dar mi-e jen s-i spun. Cnd din celulele de la Butrki m conduceau din nou la ntlnirea cu ceea
ce se cheam libertatea, eu jubilam, clamam saluturi, dar acum nu stiu de ce mi-e jen. si apoi, n
prezent, s vezi si s nu crezi: n celul exist ziar n fiecare zi. Biatul mi stie numele, mine si
el o s citeasc Decretul. Mirarea va fi mai mare dect cea de astzi: ah! da, da asa I-au
pedepsit!
Ferestruica se deschide cu zgomot. Dejunul. Ne apropiem s-1 lum. Ciorb de varz si casa de
ovz. Dar m pomenesc c tin n mn niste castroane care n-au nimic comun cu cele obisnuite;
pe moment nu nteleg. Biatul si ia portia si se duce s-o mnnce pe parul lui; eu m asez pe
unicul loc de la msut. Duc la gur prima lingur de ciorb de varz ce-i asta? Ciorba nu este
srat deloc, adic este asa cum mi place mie si asa cum nu se putea pregti la nchisoare.
Deci, la comanda mea, mncare fr sare! si cu deliciu culeg tot ce este n castron, sorb aceast
ciorb de varz, ciorb de nchisoare dar ciorb ruseasc, simpl, frugal, nu o oarecare zeam
lung. Apoi si casa de ovz, nedreas cu nimic, dar o portie n-cincit n comparatie cu cea de la
Lubianka, si cu ct mai consistent! La mine, n Captivii, biatul nostru rpit din Europa, debarcat
pe aeroportul din Berlin, si recunoaste n portia de ciorb soldteasc bunul ce i se restituie:
amarnica lui patrie. Asa si eu acum: cu aceast casa, cu aceast ultim portie de mncare
ruseasc, mi iau adio de la Rusia.
68
Nu m-au lsat s-mi termin dejunul; zgomot de iale, trebuie s ies. n sfrsit, bine c mcar am
apucat s mntui ciorba de varz. si feliilor de pine le-am dat drumul pe scndur: cine o s le
dovedeasc acum? mi vr o bucat n buzunarul hainei; de aici pn la aceste Europe, va mai fi
nevoie de ceva haleal, l mbrtisez pe biat, i urez toate cele bune iat-m plecat. N-am
reusit s retin n detaliu toate coridoarele de la Lefortovo, dar mi-amintesc bine de acel loc unde
de fiecare dat m fceau atent s nu m lovesc cu capul de partea de sus.
n boxa de primire mi snt restituite ceasul, cruciulita; semnez de primire. Locotenent-colonelul
avu o tresrire: ce-i cu buzunarul la umflat? i art pinea. sovie; bun... nu-i nimic.
Din nou trebuie s asteptm, n timpul acesta, smecherosul comandant al nchisorii Lefortovo
vine s-mi tin companie. Nemai-fcnd impresie cu galoanele si zorzoanele sale, ba chiar avnd
o min cumva vistoare, ce atras se simte el de mine! Ca de tot ce este tainic, inexplicabil,
nesupus legilor vietii, ca de traiectoria unui meteorit. Ai zice chiar c mi zmbeste amabil.
Plecndu-si capul ntr-o parte, m priveste insistent:
 Dumneata la ce scoal de artilerie ai nvtat?
La a treia de la Leningrad.
Iar eu la a doua. Sntem de-un eat.
mi vine si mie s rid. n aceeasi epoc, alergam, elevi cu matele chiorind de foame, visnd la
tunuletele ncrucisate de pe petlite. Numai c acum el are pe epoleti nsemnele Ministerului de
Interne. si de ce o fi ncruntit asa? Iar la mine nici un fir alb.
Da... Luptam amndoi de aceeasi parte a baricadei, dar acum dumneavoastr snteti de
cealalt parte a ei.
Eh, drgutul de limbaj leninisto-trotkist care a marcat durabil trei generatii; pentru ele, ntreaga
lume e pe baricade dincolo de care nu le e dat s vad tufisurile si zmeurisurile peisajului natural.
Baricadele ca baricadele, dar de partea dumneavoastr sofale si fotolii foarte moi. Iar de
partea noastr minile la spate!"
Iesim. Din nou cordonul n curte; din nou pe bancheta din spate ntre doi insi, la nghesuial. si
seful de ieri, al misiunii, cel care m-a luat de-acas, aceeasi cciul, acelasi guler; si figura aceea
prea cunoscut, ce-i cu ea? Ia te uit, ce uituc snt! Pi, sta este medicul meu! Cel de ieri, cel
de azi de la revrsatul zorilor. Iat, dac as fi privit mai atent, as fi nteles mai multe: ncepnd din
chiar
69
momentul cnd am iesit din cas, medicul, cu geamantnasul lui, m-a nsotit ca o umbr, pas cu
pas; ei erau cu ochii pe mine.
Portile blestemate s-au deschis, plecm. Dou masini, n cealalt snt patru; opt, asadar, si de
data aceasta. Am ncercat s-mi pipi din nou girul, gest care i-a fcut s-si concentreze imediat
vzul si auzul asupra mea.
E moin si astzi, zloat pe strzi, masinile se stropesc unele pe altele. Am trecut de gara Kursk.
Am trecut de trei gri. Virm si nc o dat virm pe bulevardul Leningrad. Ne ndreptm spre
Gara Bielorus? De unde am fost adus n stare de arest, cndva, venind din Europa. Nu, trecem
pe lng. Pe acest bulevard noroios la culme, n aceast zi lesioas, noroioas, care poate fi
destinatia noastr dac nu aeroportul seremetievo? ncepnd din vara trecut, de cnd cu
groaznica noastr sedere la Firsanovka, nsusi drumul acesta mi-este odios.
Eu nu pot cltori cu avionul, i spun medicului.
El se ntoarce spre mine si, ntr-un limbaj pe deplin al omeniei, nu n cel al puscriei:
Nu se poate schimba nimic, avionul asteapt.
(Dac as fi stiut eu de ct timp astepta! De trei ore! Pasagerii snt la captul puterilor, unii au si
copiii cu ei. Cauza ntrzierii nimeni n-o stie. si dou echipe tehnice, una dup alta, au verificat
starea aparatului. si din Europa dispecerii ntreab ce se ntmpl; ai nostri mint: ceat.)
Dar eu voi fi cu dumneavoastr, am toate medicamentele. Din nou cordon n semicerc de
data aceasta n jurul pasarelei
de mbarcare: si ce s-ar ntmpl dac as sri n lturi si as lua-o la fug? Pasarela duce la
salonul din fat. n salon, sapte civili, plus al optulea medicul care m nsoteste, n afar de
medic, echipa este iarsi pe de-a ntregul nou (ei au trebuit s-i pregteasc pe toti acesti
oameni de paz, s-i nvete meserie). Mi se indic un loc precis, spre culoar, si pe rndul de
mijloc, iat, aici. ntre mine si hublou, un vecin; n spatele nostru doi insi; n fat unul. si doi de
cealalt parte a culoarului. si n spatele lor, doi. Asa c m vd nconjurat ca de o centur. Dar
iat-1 si pe medic: se apleac spre mine grijuliu si-mi explic ce medicament este recomandabil
s iau imediat, care dup o jumtate de or, care dup dou ore; si, sub ochii mei, extrage
fiecare tablet din ambalajul de fabric, de-monstrndu-mi n felul acesta c nu este otrav. De
altfel, una dintre
70
tablete, dup ct m taie pe mine capul, este un somnifer, pe aceea n-o iau. (Vor s m adoarm
pe drum sau s m drogheze?) Dar ce, asa de mult o s dureze zborul? l ntreb eu cu
naivitate. Cte ore?" Descumpnindu-se, el d dovad de si mai mult naivitate: Vedeti
dumneavoastr, exact nu stiu nici eu..." si asteptarea ia sfrsit: usile de acces se nchid cu
zgomot, inscriptia ndemnnd la prinderea centurilor de sigurant se aprinde. Vecinul meu, si el
foarte grijuliu: Dumneavoastr n-ati mai mers cu avionul? Iat, asa se prinde centura. si luati
bomboane pentru decolare, ajut foarte mult." Din minile stewardesei n albastru. Ea,
deocamdat, este cu att mai nevinovat cu ct habar nu are cine snt acesti clienti. Simpli
cetteni sovietici de-ai nostri?
si avionul ruleaz pe pista mohort, acoperit de o zpad murdar. Pe lng alte avioane sau
pe lng nu stiu ce cldiri, nu mai disting nimic: si unele, si altele mi repugn, ca toate
aeroporturile, dar tot acest ansamblu nu este mai putin ultimul fragment de Rusie pe care-1 vd.
Plec din Rusia pentru a doua oar: prima oar, am plecat Ia bordul unor vehicule ce se ndreptau
spre front, cu trupele angajate n ofensiv:
Supune-te pmnt strin! Deschide-ne portile tale!
Dar din strintate n-am revenit dect o singur dat: din Germania si pn la Moscova, nsotit de
trei securisti. si din nou plec din Moscova, tot n compania lor; numai c de data aceasta, ei snt
opt. Arestare de-a-ndoaselea.
Decolm, avionul trepideaz: mi fac semnul crucii si trimit un salut pmntului care se
ndeprteaz.
Securistii rmn cu gura cscat.
(Aceste solicitri telefonice nu aduc mare lucru... Deodat, apartamentul rsun de plnsete:
Este n avion! L-au expulzat! n Germania Occidental!" Cineva anunt la telefon c prietenii lui
Boli au lansat zvonul cum c acesta si asteapt musafirul la Frankfurt. E verosimil? Poti s crezi
n asa ceva? Ei nsisi au rspndit acest zvon ca s abat atentia de la nchisorile lor subterane.
N-am s cred dect atunci cnd am s aud vocea lui A.I. Ce caut n chestia asta prietenii lui
Boli? E spectacol... Atunci de ce au venit s-1 ia n formatie de opt la unu? Ca, arestndu-1, s-si
atrag oprobriul lumii
71
ntregi pentru a-1 expulza? Dar iarsi si iarsi sun agentiile strine, una dup alfa. Ministerul
Afacerilor Interne al landului Renania de Nord-Westfalia a confirmat: Este asteptat n Germania
Occidental. .." Ba mai mult: Deja a sosit si se afl n drum spre resedinta lui BoU!" Deci este
adevrat?... Dar de ce se bucur toti? Cci, n definitiv, este o nenorocire, o violent, nu mai putin
dect lagrul... L-au expulzatcuvntul este strident, strin... L-au expulzat: atunci la noi va fi
confiscare? Ah! Ar fi trebuit s distribui ce era de distribuit, am pierdut timpul! Ea arde, nu se
opreste din ars. Primele telefoane, este felicitat pentru ce, pentru nenorocirea asta?...)
Apoi totul le este mai familiar cititorilor dect mi este mie: zborul prin diferite straturi de nori; pe
deasupra norilor, soarele, ca deasupra unei cmpii nzpezite. si pe ce rut mergem, mi fac
calcule: ce or e (aproximativ dou, cu 15 mai mult dect amiaza real), cum zburm n raport cu
soarele si rezult o linie ntre Minsk si Kiev. Deci putin probabil s mai facem vreo escal n
URSS si deci, deci... Viena? Nu-mi pot imagina altceva, nu cunosc nici iti-nerariile, nici
aeroporturile.
Zburm... suspendati ntre cer si pmnt. La stnga, nainte, soarele arunc o lumin orbitoare
asupra ntinderilor albe ca zpada ale norilor. Dar celulele, pentru oamenii care gndesc altfel,
continu s fie n asa fel fcute nct n tavan becurile de noapte s-au si aprins si ard pn n
miezul zilei urmtoare.
Doamne, dac-mi redai viata cum s drm aceste celule?
Cam prin multe am trecut n nici douzeci si patru de ore. Scaun moale, bomboanele. Dar, n
buzunar, port o bucat de pine de la Lefortovo; este o fapt comparabil cu cea a eroului din
basme care reuseste s smulg, s aduc de la vrjitoarea cea rea un fragment de obiect
material: ca s nu uite c situatia prin care a trecut a existat aievea, n-a fost un vis.
Credeti-m, chiar si fr aceast buctic de pine, eu tot n-as uita.
Traversarea unui spatiu aerian are valoare de simbol: am lsat n urma mea cincizeci si cinci de
ani; cine stie cte si unde m asteapt surprizele viitorului? A fi suspendat este ca o ntrebare: am
trit eu cum trebuie? Am trit cum trebuie. Nu te iluziona acum: ntr-o lume nou, complicatii noi.
lat-m suspendat ntre cer si pmnt. M gndesc si n-am nici rgazul, nici pofta de a-mi studia
escorta. Unul dintre ei a scos un
. 72
aparat de radio... mutr zmbitoare... vesel misiune; arde de nerbdare s-i dea drumul, l
ntreab pe cellalt: se poate? (Cine-i seful nu stiu, nu vd nici un sef.) M ncrunt ostentativ,
dau din cap: M deranjeaz" (n gnd). I se face semn; el si pune aparatul acolo de unde 1-a
scos. Cei doi din spate s fie de alt factur? citesc ziare nemtesti, Frankfurter Allgemeine.
Diplomati, sau ce? Ct despre securisti, plictiseala i face s nu stea locului, citesc reclamele
mprstiate pe ici, pe colo, prospectele... si orarele. Orarele Aeroflotului? Cu mare lene, ca si cnd
si pe mine m-ar cotropi o plictiseal infinit, iau un orar si cu aceeasi lene mi-arunc ochii peste el.
La tipurile de avioane nu m pricep. Destinatii de zbor exist o multime, exist Viena, exist
Zurich, dar ca timp nici una nu pare a se potrivi. La unu si jumtate-dou nu pleac nici un avion
spre o destinatie european convenabil. Asta nseamn c mi s-a dat un avion special? Da,
pentru asta se gsesc bani n vistieria statului nostru; Rusia revolutionar n ipostaz de nabab.
Situatie chiar de neconceput. Ne balansm ca o cobilit. A fi suspendat ntre cer si pmnt si a
ntelege un singur lucru: asemenea ore nu snt multe ntr-o viat de om. Oricum ai lua-o, este o
victorie. Vitelul nu s-a dovedit mai slab dect Stejarul. Orict m-as concentra asupra a ceea ce
vreau, nu-mi iese pasienta. Acas, cu ce prad s-or mai fi ales cei cu perchezitia? (Dar nu m
mai frmnt ca n timpul noptii.) si ai mei, acolo, ce-or fi fcnd la ora asta?
[Toate posturile de radio au repetat deja de zece ori: el este la bordul avionului a aterizat o
masin l duce acas la Boli. si cnd nimeni nu se mai ndoia de asta: Avionul va sosi ntr-o or si
jumtate." Atunci, ministrul cum a putut s declare c el (Soljenitn) a sosit de mult"? si toti
corespondentii la rndul lor? Deci nimeni nu 1-a vzut n carne si oase?? Atunci, ce spectacol mai
e si sta?! Nu zboar n nici o directie?!? Atunci, nu era nc asta, nenorocirea!? Ba da, iat-o...
Curg informatiile, care mai de care: este nc n zbor... a aterizat deja... nc n-a decolat de la
Moscova, cursa se amn! si atunci, totul devine clar o dat pentru totdeauna: l vor duce de aici.
l vor duce n Egipt sau n Cuba, se vor descotorosi de el si-si vor declina orice rspundere
pentru persoana lui. Bine, bine, ticlosilor, o s v rmn ca un os n gt, o s v popularizez eu!]
Stewardesa mparte cafea cu biscuiti. S bem deci, ne prinde bine, economisim pinica. Medicul
m ntreab din nou cum m simt, ce
73
senzatii am, dac nu vreau s mai iau o tablet. Nimic de zis, mi-a artat atta amabilitate chiar
din momentul n care am fost scos din Lefortovo, probabil c a si dormit la nchisoare. Iertati-m,
care e prenumele si patronimul dumneavoastr?" Interlocutorul meu pe loc se mbtoseaz si, cu
o voce aspr: Ivan Ivanci." Ah! actiunile mele au sczut!...
Dar, ia stati asa! Cettenia drag inimii mele mi s-a luat, nseamn c acum snt un om liber, ia s
dau eu o fug pn la toalet. Unde-i asta? Cu sigurant n coada avionului. Fr s spun cuiva
vreun cuvnt m ridic cu de la mine putere si iat-m plecat n grab spre locul cu pricina. Cu asa
grab nct am luat-o cu dou secunde naintea panicii care avea s-i cuprind si care avea s fie
cu att mai mare dup aceea. Deschid usa mai ncolo tot salon? si complet gol! Ce vreti,
socialismul si poate permite acest lux. Vreau s merg mai departe, dar n acest moment trei
brbati m prind din urm printre ei si Ivan Ivanci", care, chipurile ngrijorat, m ntreab: Ce
s-a ntmplat? Cum ce s-a ntmplat? M dut, la toalet. Pi, nu acolo, nu, n borul avionului! Ah!
n botul avionului; bun, de acord. M ntorc. Pe asta nc o pot lua ca pe un exces de amabilitate.
Dar sosind la toaleta din fat, constat c nu pot s nchid usa dup mine: tot n directia aceea se
nghesuie si doi secu-risti, de altfel nencercnd s mi-o ia nainte. Politete nvtat la scoala
detentiei: doriti s priviti? Poftiti, la brbati, uitati, asa. se face. Asa, asta-i tot. Permiteti! Desigur,
poftiti, ei mi fac loc s ies. Totusi, pe scaunul de lng al meu, la hublou, a luat loc un altul, unul
mai buldog; cel dinainte n-a fost la nltimea ncrederii acordate.
l cercetez cu atentie pe noul meu vecin: totusi, ce mutr de asasin! Apoi pe ceilalti, cu aceeasi
atentie. Printre ei snt trei sau patru despre care poti fi aproape sigur c au asasinat, si dac
vreunul dintre ei a ratat ocaziile de pn n prezent, atunci, fr ndoial, el este gata s se fac
remarcat chiar astzi... Dar ce plant agttoare mai snt si eu, cum de pot s m las ncntat n
felul acesta? n cine am crezut? n Maliarov, n Podgomi? Eu, un veteran al puscriei si a
doua zi, numai si numai greseli, nseamn c m-am dezobisnuit. Oare un detinut autentic
subtirel, sonor si transparent" va cuteza s cread fie si ct negru sub unghie, fie si pentru un
minut ntr-un procuror sovietic sau ntr-un presedinte sovietic? Eu! Putine cazuri stiu eu cnd,
dup rzboi, n oricare capital european, haidii nostri, ziua pe strad, si mpingeau victima n
masin si o
74
duceau n beciurile ambasadei? si apoi o expediau unde voiau ei? n fiecare ambasad sovietic
snt destule asemenea ncperi, asemenea semicavouri din piatr, solide; nu-i obligatoriu s mi
se repartizeze mie o celul la Lefortovo. Acum, la Viena, n aceast timorat Austrie neutr, o
masin a ambasadei se va lipi pur si simplu de scara avionului gol, acesti opt indivizi m vor
mpinge nuntru fr efort (dar ce spun eu! Aici, n interiorul avionului, vor face din mine un balot
si, sub aceast form, m vor debarca; cte cazuri de acestea nu s-au vzut!). Cteva zile m vor
tine la ambasad. Decretul a fost publicat, m-au expulzat cnd, unde? nu snt obligati s
aduc acest lucru la cunostinta corespondentilor de pres. si, cteva zile mai trziu, cineva m va
gsi asasinat pe marginea unei sosele austriece si pentru ce ar trebui s fie fcut rspunztor
pentru aceasta guvernul sovietic? n toti acesti ani, din pcate, cei care au rspuns de mine au
fost ei, si n aceasta a constat securitatea mea dar acum ei nu mai au aceast rspundere, nu-
i asa?
Tot acest plan, pe care tocmai l intuisem, era n asa msur n stilul KGB, nct nici nu mai era
nevoie s fie verificat, cercetat. Cum de nu putusem s-mi dau seama de el din capul locului?...
Ce-i de fcut acum? Iat ce conduit mi impun: ct mai mult nepsare, m odihnesc, m
decontractez, zmbesc, ba chiar schimb cteva cuvinte cu unul sau altul dintre ei m las
totalmente pe mna lor. [Mcar s nu m fac balot legat cu sfoar mcar s-mi pot scoate
picioarele. Nu stiu, nu stiu deloc rnduielile de pe aeroporturi, dar se poate ca, La aterizarea
avionului, s nu fie nici un politist prin apropiere. si dac e, fie si numai unul, voi reusi s scot un
strigt s se aud. Hai, hai, vino de m salveaz, nemteasca mea nvtat n copilrie si de atta
amar de vreme abandonat! Compun fraze n minte, compun: ,Jferr Polizei! Achtung! Ich bin
Schrifts-teller Solschenizyn! Ich bitte um Ihre Hilfe und Verteidigung!" (Domnule politist! Atentie!
Eu snt scriitorul Soljenitn! V cer ajutor si protectie!) Voi reusi s strig asta? Chiar dac numai
pe jumtate si chiar dac mi-astup gura el o s nteleag!]
si acum m multumesc s-i observ. Somnolez pe jumtate si observ: ce mutre au stia? Ce-si
spun ntre ei? Au aerul de a se pregti pentru actiune? Ce lucruri au cu ei? Vd c aproape toti
au minile goale. Adic libere.
Dar n curnd snt deja trei ore de cnd zburm. Cam multisor. Ct o fi pn la Viena asta? Habar
n-am, nu m-am interesat niciodat
75
de asta. Dar iat, ncepem s reducem din altitudine. si nu pot s m abtin de a mai face un test:
nu cu grab, ci cu zbav, pe crarea deja cunoscut m duc la toaleta din botul avionului. Cu
zece minute nainte de aterizare, mai snt eu un zek sau nu mai snt? n spatele meu doi tipi, si
unul dintre ei chiar pare a-i reprosa celuilalt c nu i-a spus nu stiu ce. (Adic pentru ca unul s fi
putut lua pozitie naintea mea.) Oare asta mai are vreo important?" zm-besc eu. Pi cum
s nu; iat, eu v deschid usa." si, si de data aceasta, se planteaz amndoi n prag, ca eu s nu
m pot nchide nuntru. Un mic fior mi strbate sira spinrii: nu, treaba nu-i asa simpl. Ceva
pun ei la cale. (Abia acum mi dau seama: ei aveau ordin s nu m lase s m sinucid sau s m
rnesc, s m mutilez ca borfasii cnd nu vor s fie transferati n alt parte. Bine le-ar fi stat s
m duc sugrumat!)
Fie. M asez la locul meu initial si. nepstor si relaxat, trag cu coada ochiului. Coborm. Mai jos.
Se zreste un oras mare. Pe un fluviu. Un fluviu nu asa de larg, dar nici ngust. Dunrea? Spuneti
dac stiti. Descriem un cerc. Nu prea se vd parcuri si suburbii vie-neze, mai mult industrie, dar
la ora actual unde nu-i industrie?... Ah! Iat si aeroportul. Rulm pe pist. Printre alte cldiri se
ridic una pe care scrie Frankfurt-am-Main". Aha!... Rulm, virm este politie, este, si nu
putin, dac identific eu bine uniforma. si, n general, lume destul de mult, vreo dou sute de
persoane, asa c voi avea la cine s strig.
Ne oprim. De afar se aduce pasarela. Ctiva dintre ai nostri se precipit spre cabina de pilotaj si
revin. Eu totusi nu mai am rbdare, si este un gest firesc pentru un pasager: unde-i paltonasul
meu (cel de la Lefortovo, confectionat de fratii nostri cehoslovaci), trebuie s-1 mbrac, nu-i asa?
Ei m ncercuiesc imediat si, pe un ton imperativ: Rmneti pe scaun!" Asta nu-i a bun. Rmn
pe scaun. Trei sau patru tipi alearg, se agit, ceilalti stau pe scaune n jurul meu ca niste tigri.
Eu, nepstor, rmn locului: ntr-adevr, la ce bun s transpir n acest palton? si, deodat, din
cabina de pilotaj, soseste pn aici n salon, transant, rostit cu voce tare, comanda:
mbrcati-1! Scoateti-1 afar!
Totul este de natur s m umileasc, nu se poate striga asa dect cu referire la un zek. Da, mi
repet frazele mele nemtesti. De altfel, paltonul 1-am mbrcat fr ajutorul nimnui. si cciula.
Totusi, nu m-au fcut balot. Deodat, din pragul cabinei de pilotaj unul dintre
76
cei opt d nval spre mine, nas n nas, piept n piept si iat-1 aproape lipit de mine. Din
aceast pozitie mi paseaz cinci hrti-oare cinci sute de mrci germane.
De ce, de ce?? Snt zek, de ce s nu le iau? Cci de la ei mi primesc ratia, ciorba de varz...
Dar, totusi, fac pe gentlemanul:
Permiteti... Fat de cine voi fi ndatorat?
(Ct snge nu ne-au supt ei. Din 1918 ncoace, au cstigat ei vreodat vreo rubl prin munc
cinstit?)
Fat de nimeni, fat de nimeni...
si dispru din calea mea, nici mcar figura nu i-am vzut-o ca lumea, pur si simplu nu 1-am
observat.
si de-acum am cale liber. Securistii stau deoparte, pilotul a cobort. O voce:
Coborti!
Bine. Cobor. De o parte si de alta, nu mai snt cei doi tipi s m nghesuie ca ntr-o cutie. Cobor
trei sau patru trepte arunc totusi o privire napoi, snt dezorientat. Ei au rmas pe loc! Astfel,
forta malefic a rmas toat n avion.
si nimeni nu mai coboar; snt singurul pasager.
Atunci trebuie s fiu atent unde pun piciorul, s nu care cumva s m poticnesc. Arunc, de altfel,
si o privire nainte, ntr-un cerc larg, evident dincolo de o linie interzis, asteapt vreo dou sute
de persoane, aplaud, fotografiaz sau nvrt o manivel. Pe mine m-asteapt? stiu ele despre ce
este vorba? Iat, la aceast primire, la acest foarte simplu lucru, nici nu m asteptam. (Eu am
uitat cu totul c nu ai dreptul s aduci pe cineva ntr-o tar fr s fi cerut acordul acesteia. tine
de moravurile comuniste ideea c nu trebuie s ceri nimnui un asemenea acord, asa cum nu s-a
cerut nimnui permisiunea de a ateriza la Praga n 21 august.)
La captul de jos al pasarelei m asteapt, zmbind, un om foarte simpatic, si destul de fluent n
limba rus:
Peter Dingens, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale.
si se apropie o femeie: mi ofer flori.
Cinci si cinci minute, ora Moscovei. Snt exact douzeci si patru de ore de cnd, busculndu-se
unul pe altul, au nvlit n apartament, nici nu mi-au lsat timp s m pregtesc... Pentru numai
douzeci si patru de ore, snt, desigur, cam multe cele ce s-au ntmplat.
Dar un al doilea interval de douzeci si patru de ore a si nceput o masin a politiei m scoate
din aeroport prin iesirea de rezerv,
nsotitorul meu mi propune s mergem la Boli si gonim pe sosea, vorbind deja de aceast viat,
care a si nceput.
Rulm cu 120 de kilometri pe or, dar, si mai rapid, o alt masin a politiei ne depseste, ne
ordon s tragem pe dreapta. Din aceast a doua masin sare un tnr roscat; el mi ofer un
enorm buchet pe care-1 nsoteste cu explicatia urmtoare:
Din partea Ministerului Afacerilor Interne al landului Renania-Palatinat. Ministrul presupune c
acesta este primul buchet pe care-1 primiti de la un ministru de Interne!
Oh, da! Oh, da, desigur! De la ai nostri, numai ctuse. Mi s-a refuzat chiar si dreptul de a locui cu
ai mei...
[Corespondentilor strini din Moscova li s-a adus la cunostint decretul prin care mi s-a retras
cettenia. Familia sa va putea s-1 regseasc ndat ce ea va dori acest lucru." Pn nu
aud vocea lui, n-am s cred n existenta acestei posibilitti." Acum din RFG: amnuntele primirii
la aeroport. O asemenea chestie nu este cumva o nscocire? Nu e vorba de un actor care tocmai
a aterizat? Telefoneaz corespondentul lui New York Times: el tocmai 1-a sunat pe Boli si a vorbit
cu Soljenitn... n sfrsit, este el nsusi cel care sun. n biroul unde, nu mai departe de ieri, la
dou mese de lucru se termina, ntr-o liniste ncordat, ceea ce era de terminat, n biroul n care
apoi s-au npustit securistii si n care au fost arse attea lucruri, acum se mbulzesc patruzeci de
persoane prieteni, cunostinte pentru a asista la convorbire... M-au acuzat de trdare... M-au
mbrcat din cap pn-n picioare, n haine de securist... colonelul Komarov... Aici s-a rspndit
zvonul (1-au lansat n mare grab, n-au avut timp s-i dea o form mai credibil) c de bunvoie
am ales expulzarea n loc de nchisoare. ti-ai luat vreun angajament scris?" Ce vorb-i asta
la tine, nici prin cap nu mi-a trecut." n sfrsit, acum ce-o s le mai dea el la cap\
Acum, de-acolo, o s le dea la cap!!]
Seara, n stucul lui Boli, ne-am fcut drum printre dou siruri de masini ale corespondentilor de
pres, deja parcate de-a lungul strdutelor nguste. Bombardati de blituri foto, am srit drept n
cas; pn noaptea trziu, apoi de cum s-a crpat de ziu, ne-a fost dat s auzim larma
corespondentilor pe la ferestre. Dragul de Hein-rich si-a lsat, bietul de el, balt programul de
lucru si mi-a oferit
78
din plin ospitalitatea sa. A doua zi dimineata era, dup cum mi s-a explicat, inevitabil s ies din
cas, s devin prada fotografilor si s spun cteva cuvinte.
S spun cteva cuvinte? Toat viata am fost torturat de imposibilitatea de a spune cu voce tare
adevrul. Toat viata mea am cutat s fac o bres prin care acest adevr s ias la lumina zilei.
si iat-m pn la urm liber cum n-am fost niciodat, fr secure deasupra capului si cu zecile
de microfoane ntinse spre gura mea, ale celor mai mari agentii internationale vorbeste! si este
chiar ne- ' firesc s nu vorbesc! Acum pot s fac declaratiile cele mai senzationale si ei se vor
ntrece n a le difuza... Dar n interiorul meu, ceva s-a blocat. Oare din cauza rapidittii
transbordrii n-am avut timp, nu s m pregtesc pentru a vorbi, ci mcar s m dumiresc ce-i cu
mine? Este si asta. Dar mai este si altceva: deodat mi s-a prut nedemn s m lansez n
invective aici, unde snt la adpost, s vorbesc aici, unde toti vorbesc, unde acest lucru este
permis. si ce s mai spun dup Arhipelag!
Iat tot ce mi-a iesit din gur:
Am vorbit destul atunci cnd eram n Uniunea Sovietic. Acum voi tcea.
si acum, retrospectiv, mi spun: a fost bine, intuitia nu m-a nselat. (si cnd, ulterior, familia mea a
sosit la Zurich, si cnd din nou corespondentii au dat nval, presupunnd c de data aceasta,
totusi, nemaiavnd a m teme de ceva, voi spune cteva cuvinte nici atunci n-am mai avut
nimic de adugat.)
Voi tcea spunnd aceasta, aveam n vedere s-mi impun a tcea n fata microfoanelor; n ce
priveste pozitia mea n Europa, am conceput-o, nc din primele ore, din primele minute, ca pe o
activitate n sfrsit nestingherit de nimeni si de nimic: douzeci si sapte de ani scrisesem pentru
sertar, de la mare distant poti s publici ct poftesti, lucrul nu-ti iese ca lumea. Numai acum pot
s-mi strng, cu srg si devotament, recolta. Esential pentru mine era faptul c, iesind din zona
mortii de la Lefortovo, m vedeam trimis s-mi public crtile.
Dar la noi, acolo, n Rusia, declaratia mea putea fi interpretat si ntr-un mod ambiguu: dar cum
vine asta voi tceai Cum poti s taci atunci cnd attora li se pune pumnul n gur? Pentru ei,
acolo, esentialul era violenta pe care o exercitaser asupra mea, pe care 0 exercitau si asupra
altorasi eu s tac? Ei percepeau acest lucru
79
n sonoritatea stihinic a versurilor lui Lermontov La moartea unui poet, sonoritate mprumutat
atunci de rndurile pline de mnie ale lui Reghelson [43]. Li se prea (impresie de moment) c era
mai bine ntr-un lagr sovietic dect s fi trit n felul acela n strintate. Astfel si printre oamenii
cei mai apropiati, diversitatea durittilor vietii poate, chiar si n douzeci si patru de ore, s
produc o diversitate de perceptii.
[,,M-au mbrcat, din cap pn-n picioare, n haine de securist..." o infamie! si asta pentru ca
adevratele lui haine de exilat s r-mn la ei? noroiul e lipicios. Ca si cnd trupul lui ar
continua s rmn sechestrat Ia ei. Trebuie s reintre n posesia hainelor lui. Dar cum s
ptrunzi la Lefortovo? E zvorit. Telefonul? Aceste numere nu figureaz n cartea de telefoane.
Telefoanele anchetatorilor? Unii si mai cunosc tortionarii. Dar anchetatorul ti d un numr de
telefon la care nu mai rspunde nimeni. Procuratura? N-avem telefonul nchisorii Lefortovo."
Dar dumneavoastr 1-ati dus acolo pe Soljenitn." Noi nu stim nimic." Joia, la Lefortovo,
este zi n care detinutii pot primi pachete si aminti ea si plec direct acolo. Trebuie s bat la
ghiseul nchis: Chemati-1 pe colonelul Komarov!" n perete se aud niste chei rsucite n iale si,
nsotit de doi aghiotanti (ei sar si, de fiecare parte, iau pozitia de drepti), un tip cu crnurile
atrnnde, crunt, plin de important:
Colonel... Petrenko, directorul penitenciarului Lefortovo!
De partea aceasta a baricadei poti s fluieri s suieri dup numele de familie! si cu att mai
mult dup lucruri... Arse! n aceeasi zi, spune el, au fost arse. Sau mprtite ntre ai lor? Sau
confiscate n vederea vreunor falsuri?]
Cte nu-i rmneau ei de fcut! i rmne acum de fcut lucrul cel mai important, s-1 nceap si
s-1 termine: toat enorma mea arhiv, schite fcute de-a lungul a doisprezece ani si destinate,
n perspectiv, multelor Noduri, trebuia s aduc toate acestea n Elvetia, pe calea aerului, pe
uscat sau pe mare, fr s piard nici o hrtiut, nici unul dintre aceste plicuri folosite de obicei ca
dosare, pentru ca apoi n aceleasi sertare s le plaseze n acest birou, n momentul n care l va
mbarca pentru acolo, si, pe drum, s aib grij ca nici o hrtie important (si printre hrtiile mele,
putine snt neimportante) s nu treac prin cercul de fier al politiei de frontier,
80
s nu permit celor de la vam a le reproduce cu ajutorul a vreo zece aparate de fotocopiat gata
s intre n functiune, si, se ntelege, s nu-i lase s le retin; cci, practic, KGB nu poate, practic,
puterea sovietic nu poate s lase n libertate nici mcar o foit care nu-i este pe plac.
si de aceast sarcin, sotia mea s-a achitat cu bine. n caz contrar, aici, n exil, cu ran deschis,
cu sufletul sfsiat, n-as fi fost dect un infirm, iar nu un scriitor.
si aceast poveste, bine ar fi s-o includ si pe ea chiar n aceast carte. Dar este imposibil,
imposibil...*
Iunie 1974 Sternenberg, pe nltimile orasului Ztirich
' Acum, da, pot ncredinta tiparului cele scrise (Completarea a Cincea); Dar cnd oare le voi
publica?? (Adnotare din 1978.) "i
81
COMPLETAREA A CINCEA
1974-1975
INVIZIBILII
Nikolai Ivanovici Zubov
n orice epoc, nestiuti de lume, triesc pe pmnt niste oameni talentati nu n a scrie ceva pentru
posteritate, ci n a pstra ceva pentru interlocutorii lor att pentru cei mai vrstnici, ct si pentru
cei care vor fi tineri atunci cnd depozitarul amintirilor va fi deja btrn. si atta timp ct acest cap
nc nu si-a pierdut echilibrul, atta timp ct, cu blnda ntelepciune a vrstei lui, nc ne lumineaz
calea el este un izvor la care ne potolim setea de cunoastere a trecutului si la care, mai
departe, nvtm noi nsine cum s ne gospodrim viata.
Cu un asemenea talent deosebit, si nc din primii ani ai tineretii, era nzestrat Nikolai Ivanovici.
Revolutia 1-a prins n postura de observator aflat la vrsta de douzeci si doi de ani, atent si
druit cu o bun memorie si toat acea lume a Rusiei de odinioar, iremediabil prbusit n
cteva luni, s-a pstrat uimitor de vie n amintirea lui, ce-i drept, nu ca un mare tablou dintr-o
bucat, pentru c N.I. nu avea o viziune politic asupra vietii, ci ca o multime de crm-peie
strlucitoare. Chiar si la btrnete, N.I. putea s extrag din adncuri si s expun un crmpei
despre rnduielile de Ia calea ferat, despre particularittile geografice ale unor localitti, despre
viata functionrimii, despre existenta unor orsele, despre niste amnunte de mna a treia, dar
remarcabile, ale istoriei noastre. Povestea totdeauna lucruri pe care lui nsusi i era cu neputint
s le priceap pn la capt si pe care era cu neputint s le gsesti n crti, n schimb, desi
contemporan al rzboiului civil, nu putea s povesteasc aproape nimic despre acesta: l trise
ca spectator, nu ca participant. Capul
82
lui prea s refuze a nmagazina date despre acest talmes-balmes ngrozitor. Viata omului, luat
individual, trebuie s fac fat attor sarcini si evenimente cu caracter personal, nct ea e n stare
s-si urmeze cursul si independent de evenimentele cu caracter general. De timpuriu i-a murit
tatl si aceast vrst adolescentin la care Kolea Zubov a rmas orfan s-a manifestat att de
puternic n el, nct i-a determinat caracterul pn la btrnete: atitudine juvenil fat de viat,
mndrie bieteasc purta totdeauna cu el un briceag, stia s fac manual multe lucruri si cu
femeile era, oarecum pe ascuns, tandru, dar si timid. Pn la ultima suflare, si-a respectat si si-a
iubit mama, nendrznind s se opun hotrrilor ei. Dar ea era plin de tot felul de idei fixe si
plin de vointa de a le impune fiului ei. Una dintre aceste idei era aceea c un biat prea tandru si
inteligent trebuie s se nsoare cu o femeie din popor si c pentru aceasta trebuie s mearg n
popor. si la terminarea faculttii de medicin, ea 1-a trimis n gubernia Novgorod ca s lucreze un
timp ntr-o cooperativ productoare de ulei. ntr-adevr, cunostinte despre fabricarea uleiului si
despre gubernia Novgorod, tnrul si-a nsusit pentru toat viata. Dar uite c problema cstoriei
a rezol-vat-o prost. Nu le plcea s se vorbeasc n casa lor despre aceast femeie isteric din
popor, iar eu despre ea nu stiu nimic. Oricum, ea a adus destul nenorocire n viata lui Nikolai
Ivanovici, astfel nct el nsusi a trebuit s-o prseasc, lund cu sine pe cei trei copii: pe linistitul
si inexpresivul fiu care nu 1-a continuat niciodat n nici o privint si care a crescut ca un strin, si
pe cele dou fiice cu nebunie ereditar de la mama lor. si cu acest brbat, cu un divort la activ si
cu trei copii nereusiti, s-a mritat nefericita vduv Elena Aleksandrovna. Era acum femeie la
treizeci si trei de ani si-i murise primul sot, mai vrstnic dect ea cu douzeci si cinci de ani. Viata
cu acesta ea si-o amintea ca pe cea mai nalt treapt pe care o poate atinge fericirea pe pmnt.
Remritndu-se, s-a supus vointei soacrei, din cauz c N.I. n-a mai ndrznit niciodat s ias
de sub aceast voint. si n anii '30, n plin regim sovietic, deci ntr-un ev care nu se mai
caracteriza nicicum prin pozitia subaltern a femeii n familie, ea s-a autoeducat n spiritul
acceptrii acestui nou destin, s-a retras ntr-un ev mediu al ei". si, apoi, pe cei doi soti i-a ajuns
mna lung a NKVD si i-a aruncat n lagr. (Povestea lor am relatat-o n Arhipelagul Gulag, partea
a IlI-a, capitolul 6, si n Pavilionul cancerosilorKadminii.) , -
83
Dup activitatea n domeniul productiei de ulei, N.I. a putut s se ntoarc la medicin si s se
specializeze n ginecologie. Acest fapt nu putea s nu dea rezultate. Aici s-a format si
sensibilitatea rafinat a minilor si drzenia tandr a caracterului si, poate, si ceva derivat din
indecizia tinereasc n relatiile cu toate aceste fiinte de sex opus de pe Pmnt. Cred c a fost un
ginecolog de o rar miestrie, a fost o bucurie si o usurare pentru paciente. Ele i pstrau un
statornic sentiment de recunostint, iar el s-a simtit pn la btrnete atras de meseria lui chiar si
dup ce, ctre anii '70, n urma muncii depuse si n ciuda ntreruperilor cauzate de internrile n
lagr, s-a pensionat, el a rmas binevoitor si receptiv ori de cte ori a fost solicitat s intervin n
cazul unei nasteri dificile sau al unei femei grav bolnave. Aflat deja la vrsta de saptezeci si cinci
de ani, si-a realizat unul dintre proiecte: a organizat, ntr-o scoal medie local, pentru fetele din
clasa a zecea, un curs despre tot ce este rusinos", despre situatiile pentru care ele trebuie s fie
pregtite, dar despre care printii lor nu le vorbesc direct niciodat; astfel, fetele erau determinate
s renunte la obiceiul de a-si transmite unele altora informatii confuze n materie, soldate apoi cu
traume pentru toat viata. Era n intentia lui si scrierea unei crti ca un fel de curs pedagogic pe
aceast tem.
Specialitatea medical 1-a ajutat pe Nikolai Ivanovici s supravietuiasc celor zece ani de lagr
(si s-o aranjeze pe Elena Aleksandrovna ca infirmier si ani la rnd s locuiasc n acelasi loc din
incinta lagrului). Dar multipla lui dexteritate l mpingea tot timpul Ia meserii manuale, printre
care una casnic, de mult ndrgit: mpletitul. Toate cele necesare si de prim important
bard, cleste le avusese si acas pn n momentul arestrii, si chiar n perioada de lagr
linistit i le pregtiser mesterii lui; apoi si n deportare se fcuse luntre si punte ca s si le
procure, n clipele de rgaz ardea de dorinta de a mpleti, si anume ceva interesant, n el, toate
astea coexistau printre niste strengrii refulate; l stpneau de asemenea o pasiune deosebit
pentru latin (drumurile lagrului l puseser n contact cu marele latinist Dovatur, si prin protectie
medical i aranjase acestuia s tin chiar lectii de limba latin!... infirmierelor), si dintre
ndrgitele si captivele jocuri conspiratia. Personal, N.I. se tinuse totdeauna departe de politic
(totusi, pe cine nu mpinge lagrul la reflectii? avea cu M.P. lakubovici, semi-bolsevicul, lungi
discutii despre istoria Rusiei), asa c el nsusi de
84
conspiratie, n fond, nu avea nevoie, dar n orele lui de rgaz nu obosea s-i elaboreze
procedeele. Astfel avea un procedeu care permitea ca prin post deschis s intri n
corespondent conspirativ cu un partener aflat departe si nefamiliarizat cu nici un fel de trucuri,
nti i se trimitea o poezie inofensiv cu rugmintea fierbinte de a o memoriza. Dup ce te
convingeai c a primit-o, urma a doua scrisoare n care i spuneai c poezia a fost un acrostih.
Omul citea coloana primelor litere: Dezlipeste plicul" si l dezlipea deja pe al doilea, pe cel de-
acuma. Aici pe fsia lipit, i se explica n scris modul n care el va primi informatia urmtoare: fie
ntre copertele unei crti, fie pe fundul dublu al unei casete sau culmea miestriei! ntr-o
simpl carte postal, dac mai nti o pui n ap cald si apoi o desfaci n straturi. Fantastic
tehnic! Simpla carte postal, N.I. o stratifica, pe partea interioar scria ceea ce trebuia, o lipea
(el stia si prepara o multime de cleiuri), si apoi scria textul exterior n asa fel nct rndurile
exterioare s se astearn peste cele interioare, care devin astfel neidentificabile, n toate
regimurile de cenzur, crtile postale rmn aproape totdeauna neverificate, trec peste diferite
bariere mai usor dect toate celelalte forme de corespondent. (Trebuie spus c liberalistii
sovietici se temeau de o asemenea corespondent conspirativ si adesea nu o sprijineau.)
n lagr, toat aceast tehnic Nikolai Ivanovici o folosea n mod curent, dar nu lsa s se vad
n interesul cui. Aici a fcut el cunostint cu moscovitul Alfred stiokli, eruditul specialist n teoria
literaturii. Acesta i-a spus c, dac ar fi stiut cum s ascund unele lucruri, ar fi scris n lagr o
nuvel despre epoca lui Spartacus si ar fi descris prin analogie (asa cum face majoritatea
temerarilor din literatura sovietic) psihologia de sclav, pornind de la cea de zek. N.I. ns i-a
oferit imediat un excelent procedeu de pstrare: nu mfundnd filele ntre coperte de carte
(aceasta ar fi necesitat multe coperte), ci ncleind copertele multor foi de manuscris cu un
asemenea clei, nct la desfacerea n straturi s se pstreze scrisul. Au verificat si au constatat c
rezultatul era excelent. si stiokli a nceput s scrie. Cnd se strngeau file pn la grosimea unei
coperte, N.I. le ncleia si le tinea absolut la vedere n fata scotocitorilor din administratia lagrului.
Apoi stiokli sau a fost transferat n alt lagr sau si-a abandonat nainte de vreme proiectul. Fapt
este c pe toate cele scrise de el N.I. nu numai c le-a pstrat, dar le-a si scos din lagr, le-a luat
cu el n exil si apoi i-a scris lui stiokli,
85
aflat acum la Moscova n libertate: veniti s v luati manuscrisul! stiokli i-a rspuns derobndu-se
sub diferite pretexte amabile. Eu 1-am simpatizat foarte mult pe acest autor ascuns, pe acest
confrate al meu. Noi credeam c el nu ntelege aluziile din scrisori si c socoteste c opera lui s-a
pierdut, n 1956 m-am dus si eu la Moscova. Cu aceast ocazie, Nikolai Ivanovici mi-a ncredintat
misiunea s-1 gsesc pe stiokli si s-i spun fr ocolisuri ce si cum. Dar vai, reabilitat, cu cariera
stiintific restabilit, reinstalat n apartamentul lui de pe Petrovka, stiokli pierduse interesul fat de
scrierile lui din lagr: s mai zic cineva c trim n sclavagism! Toat povestea aceasta mi
amintea de Maksim Maksimci, devotatul si neluatul n seam personaj lermontovian.
La Kok-Terek, n exil, N.I. a sosit cu cteva luni naintea mea. Sotia i fusese luat de lng el si
trimis n tinutul Krasnoiarsk (msura era urmare nu a premeditrii celor de la Ceka, ci a
neglijentei celor de la Ministerul de Interne). Dup un an au adus-o napoi, aici. Btrna mam,
din cauza creia se ntmplase toat povestea cu arestarea acestei perechi, a venit si ea trs-
grpis s-si vad fiul. A venit si una dintre fiice, aflat deja n pragul dementei complete, dar toate
astea ulterior. Dar deocamdat el tria singur deja totalmente albit, dar sprinten ca un tnr,
usctiv, mic de statur, cu fata nseninat de un zmbet. Avea niste ochi asa de luminosi nct nici
o cuttur nu puteai s nu i-o observi si s nu i-o tii minte. Ne ntlniserm n spitalul raional,
unde eram internat din cauza unei boli enigmatice, care se declansase exact n momentul
eliberrii (erau metastazele anuale ale cancerului, dar nc nu le identificase nimeni, N.I. fiind
primul care le-a bnuit). Trebuie s spun c nu el m-a tratat si c ntlnirea noastr a fost ca de la
zek la zek. si n curnd, dup externarea mea, nu stiu cum s-a fcut c am mers mpreun prin
aul, am intrat ntr-o ceainrie, unde am stat la un pahar de bere. Eram doi brbati singuri: el si
astepta sotia; pe mine, n ultima perioad de lagr, m prsise sotia. El mergea atunci pe
cincizeci si opt de ani, eu pe treizeci si cinci, iar n prietenia care se legase ntre noi era ceva
tineresc pe care-1 ntretinea si aceast situatie a noastr de nefamilisti, si temperamentele
tineresti ale amndurora, si aceast senzatie de minunat nceput al nceputului vietii, senzatie
care pune stpnire pe detinutul eliberat, si chiar primvara stepei kazahe cnd nfloresc ginghilul
parfumat si ghimpele
86
cmilei dar si ntia primvar de dup moartea lui Stalin si ultima primvar a lui Beria.
Dar cu ct vrsta lui Nikolai Ivanovici era mai mare dect a mea, cu att era mai mare optimismul
lui: s ncepi viata la cincizeci si opt de ani, ca si cnd pn arunci n-ai fi trit. Totul este distrus si
nc netrit!
Pe oameni i-am atras de partea mea totdeauna de la prima n-tlnire, de la prima vedere. Nikolai
Ivanci m-a ncntat asa de mult din prima clip, mi s-a destinuit n asa msur, nct repede m-
am hotrt s-mi deschid si eu sufletul n fata lui. n exil, el a fost primul si ultimul n fata cruia m-
am deschis. Seara ne duceam pn dincolo de captul micii colonii, ne asezam pe o movilit la
malul unui vechi canal de irigatie si-i citeam, i citeam din stocul meu de poezii (dar si de proz),
verificnd n ce msur i plceau aceste compuneri ale mele. n perioada detentiei mele, el a fost
al noulea cruia i-am servit asemenea lecturi, dar primul care m-a surprins cu o reactie nici de
laud, nici de critic, ci de uimire. Cum de-ti obosesti creierul, purtnd n dumneata toate acestea
ani de zile? ntreba el. Un alt loc de pstrare dect memoria mea nici nu-mi permiteam, eu m
obisnuisem deja cu ncordrile ei, cu vesnicele repetri iar el se apucase s mi-o degreveze. si
peste cteva zile mi-a fcut cadou un prim dispozitiv uimitor prin simplitatea lui, prin adecvarea
lui la ambianta cea mai srccioas, pentru c nu trezea bnuieli, dar si pentru c era usor de
mutat dintr-un loc n altul: o ldit din placaj, dintre acelea folosite la expedieri si care, n marile
orase, au un pret de nimic, dar care nu se pot cumpra n exil. Un asemenea obiect, de care
detinutul trebuie s aib grij si s-1 foloseasc pentru mruntisuri, nici nu face not discordant
cu mobilierul srccios dintr-o ncpere cu pmnt pe jos. Ldit avea fund dublu, dar placajul
nu i se ndoia, si numai niste mini de ginecolog putuser, palpnd din dou prti, s potriveasc
cele dou funduri n asa fel nct s lase un spatiu ntre ele. Apoi erau dou cuisoare care, am
constatat, nu erau btute n placaj, ci montate strns. Cu ajutorul unui cleste plat, acestea puteau
fi scoase rapid; cdea o mic bar, se deschidea o cavitate secret si att de adnc si
ntunecoas ct se dorea; era vorba de un spatiu de o sut de centimetri cubi, un teritoriu care,
desi fcea parte din cel al URSS, era iesit de sub controlul puterii sovietice. Acolo repede puteai
s arunci, de acolo re-puteai s scoti ceea ce trebuia, repede puteai s te asiguri c
87
nu se rostogoleste nimic, c nu se produce nici un zgomot care s te dea de gol. n conditiile n
care, scriind, eram nevoit s fac literele ct mai mici, aceast cavitate oferea suficient spatiu
pentru tot ce as fi consemnat n cinci ani de lagr, (n textul principal al Vitelului am scris: o idee
fericit si un ajutor bine venit din partea unei persoane", dar am scris-o ntr-un context care s
dea de nteles c asta a fost dup cltoria la Taskent exemplu de denaturare menit a face
s nu planeze nici o bnuial asupra lui Nikolai Iva-novici. Din aceast zi de mai 1953, cnd am
primit cadoul, am nceput putin cte putin s-mi astern pe hrtie cele dousprezece mii de rnduri:
versuri, un poem, dou piese.)
M cuprinsese entuziasmul: momentul cnd ti se anunt eliberarea nu este mai putin important
dect cel cnd iesi pe poarta lagrului! si lui N.I. i luceau ochii, iar zmbetul, n ciuda musttilor si a
brbutei crunte, l ntinerea: a prins bine, n-a fost zadarnic pasiunea lui pentru conspiratie!
ntr-o colonie micut, unde exilati politici erau mai putin de patruzeci de oameni, iar printre acestia
nici zece rusi, deci ntr-o asemenea colonie a trebuit ca un subversiv autor amator s dea din
prima clip peste un nnscut conspirator amator! Oare nu-i asta o minune?
Mai trziu, N.I. a aranjat pentru mine un dispozitiv secret si ntr-un birou grosolan. Spatiile pentru
pstrare cresteau, accesibilitatea era perfect, si, ntr-adevr, chestia asta mi-a usurat mult
activitatea de scriitor ilegalist: n ultimul minut, nainte de a pleca la scoal, ascundeam totul n
bordeiasul meu solitar pe care-1 ncuiam cu un mic lact, si plecam pentru multe ore, timp n care
m simteam perfect asigurat: nici hotul n-avea de ce s fie tentat, nici agentul co-menduirii nu
gsea, nu captura nimic. si acum, cu toat enorma (dubla) solicitare din partea scolii, reuseam s
m uit n fiecare zi n manuscrisele mele, s scriu cte ceva n fiecare zi si acelasi lucra n toate
duminicile, cu exceptia celor n care ne mnau la munc n colhoz. Iar pentru repetarea si
pregtirea lectiilor noi nu mai pierdeam o sptmn la lun. Acum puteam s-mi definitivez
textele: le vedeam cu ochi proaspeti si eram convins c memoria mea nu va avea de suferit din
cauza eventualelor modificri.
Ajutorul acordat mie de Nikolai Ivanovici n momentele cele mai dezolate ale distrusei si
dezndjduitei mele vieti si simpatia artat mie de Elena Aleksandrovna, venit si ea printre noi
ast-toamn, au fost fluxul de cldur si lumin care m-a fcut s nu simt lipsa
restului omenirii de care m ascundeam. E. A. sosise, iar eu asteptam aprobarea de plecare la un
dispensar oncologic, la o moarte aproape sigur. Cumplit a fost conjunctura n care ne-am
cunoscut si de aceea discutam la modul pragmatic despre apropiatul meu deces si despre modul
n care ei trebuiau s gestioneze avutul meu. N-am vrut s las manuscrise n casa lor, ca s nu le
complic existenta, dar pe parcela mea am ngropat n pmnt o sticl cu poemul din lagr si
piesele, si singurul care stia acest loc era N.I. Din clinica oncologic de la Taskent (mai trziu
din Torfoproduct, precum si din Riazan) le-am trimis adesea scrisori consistente si dense, asa
cum, n viata mea, nu mai scrisesem nimnui niciodat.
Ambii Zubovi apartineau acelei foarte bune jumtti din efectivul fostilor detinuti, care, ct va tri,
nu-si va uita stagiul de lagr si care vede n acesta lectia suprem a vietii si a ntelepciunii.
Aceasta m-a si fcut s m simt legat de ei ca de rudele mele, iar dup vrst (N.I. era putin mai
tnr dect rposatul meu tat), aproape ca de printii mei, dar nu tuturor le este dat s aib cu
printii lor momente asa de interesante si de vesele ca acelea pe care le-am avut eu cu Zubovii.
Ne trimiteam biletele prinse de zgarda unui ctel (acesta alerga de la o cas la alta, stiind cine-i
expeditorul si cine destinatarul), mergeam mpreun la cinematograful micii colonii sau sedeam la
taifas n chioscul lor de chirpici, la marginea stepei pustii. si cu mai mult sinceritate dect se
obisnuieste a se manifesta n relatiile cu printii, ne jeluiam mpreun c eu nu puteam s m
nsor din cauza manuscriselor si cutam o modalitate ca totusi s m nsor cu cineva.
Cnd n primvara lui 1954 am fost rspltit cu sansa de a m nsntosi si, naripat de
sentimentul bucuriei, am scris Republica muncii, atunci i-am avut n vedere aproape numai pe ei,
gndul meu fiind s le-o citesc n mod special lor, acestor vechi fosti detinuti si binecuvntati
prieteni ai mei. S le-o citesc dar nici intentia aceasta nu era simplu de realizat: fiica lor
reprezenta un risc, iar izba n care locuiau era nghesuit ntre alte izbe, or eu voiam s
interpretez, cu voce tare, toate rolurile din pies. Bordeiul meu ns avea o pozitie mai bun,
drumul de acces la el se vedea de la o sut de metri. Dar piesa era foarte lung, o dat si
jumtate mai lung dect este acum. Citirea ei cu antracte cu tot lua cinci ceasuri, or a avea
musafiri attea ceasuri n timpul zilei era de natur s trezeasc
89
bnuieli din partea vecinilor si a comenduirii, pe lng faptul c nici slujba si nici gospodria nu
permiteau acest lucru. si astfel n-a rmas dect o singur solutie: cnd deja se ntunec, ei s vin
s stea o noapte la mine. Era o noapte cald, de sfrsit de iunie si solemn selenar, asa cum
numai noptile stepei nemrginite pot fi. Dar a trebuit s tinem ferestrele nchise ca s nu fim auziti
si astfel tot aerul proaspt 1-am lsat afar, noi fiind nevoiti s stm n zpuseala mbibat de
mirosul lmpii cu gaz. n antracte ne aeriseam, iar eu ieseam n curte s vd: nu s-a furisat
careva prin preajm? Nu trage careva cu urechea? Dar ne pzeau cinii Zubovilor... la o adic, ar
fi nceput s latre, n noaptea aceea a renviat n fata noastr, n toat cruzimea culorilor lui,
tabloul vietii de lagr senzatie pe care lumea o va ncerca peste douzeci de ani, citind
Arhipelagul, iar noi am ncercat-o n noaptea aceea. Dup spectacol am iesit cu totii n aerul
noptii de-afar: aceeasi lumin de necuprins revrsat asupra ntregii stepe, numai luna trecuse
de partea cealalt a boltii ceresti, micuta colonie adormise de mult, vlul subtire al cetii de
dinainte de mijirea zorilor ncepuse deja s se lase, ceea ce fcea s sporeasc si mai mult
aparenta de fantastic. Zu-bovii erau tulburati, poate si datorit faptului c acum pentru prima dat
credeau cu adevrat n mine, exprimndu-si prerea c, iat, aici, n acest bordeias, se
pregteste ceva uluitor. si cvincvagenara Elena Aleksandrovna, sprijinindu-se de mna sotului ei,
deja n cu-rnd sexagenar, a spus: si ce senzatie de tinerete avem! Senzatia de a fi fat-n fat cu
privelistile sublime ale vietii!"
Pe noi, pe fostii detinuti, viata nu ne-a rsftat cu privelisti sublime.
De-abia ncepusem, eu si Nikolai Ivanci, s nu mai fim nevoiti a accepta amputrile practicate de
lagr asupra venitului nostru bnesc si deci s cstigm ca oameni care presteaz o munc n
libertate", c, aidoma unor bieti ajunsi la maturitate, ne-am si realizat visul dintotdeauna: ne-am
cumprat cte un fotoaparat. (Lucrul acesta s-a fcut pe baza unei documentri temeinice, s-a
studiat mai nti teoria, dup carte. Iar, n curnd, N.I. i-2 transmis n scris fabricii Smena"
observatiile lui critice cu privire la modul n care fusese proiectat aparatul.) Totusi, plcerea
acestei meserii nu mai putea s mping n planul doi, ci numai s stimuleze pasiunea noastr
pentru conspiratie: dar cum s pui n slujba cauzei noastre fotografia? Am studiat amndoi dup
manual tehnica reproducerii, iar
90
n deplasrile mele pentru tratament la Taskent mi-am procurat substante chimice originale si
am nvtat s fac excelente reproduceri. O magazie din chirpici, neterminat, cu niste ziduri fr
acoperis, mi-a servit de adpost contra vntului si m-a ferit de ochii vecinilor: ndat ce sosea
mohoreala de scurt durat n Kazahstan, m grbeam s-mi montez instalatia portabil si,
prinznd lumina natural permanent (dac se nnoreaz sau ncepe ploaia, trebuie s te lasi
pgubas), m grbeam s-mi fotografiez liliputanele foite manuscrise (cea mai mare 13x18
cm). Dar toat munca fin si important i revenea lui Nikolai Ivanovici: s scoat legtura unei
brosurele englezesti oarecare, s fac n ambele coperte locuri pentru pstrare ca niste plicuri, s
repartizeze n plicuri fsii a cte patru cadre, dar si n cteva straturi, si s fac totul n asa fel
nct brosuric s par c doar ce a iesit din magazin! Desigur, cea mai complicat lucrare de
legtorie pe care a facut-o vreodat N.I., dar era n-tr-adevr ceva admirabil! (Singurul lucru
care ne nelinistea era acela c, din cauza srurilor de argint, legturile de carton ieseau mai grele
dect ne asteptam.) Acum nu ne rmnea dect s-1 gsim pe acel nobil turist occidental, care se
plimb pe undeva prin Moscova si-si permite riscul de a lua o carte subversiv din minile unui
trector grbit... Un asemenea turist nu s-a gsit, apoi mi-am refcut textele, acestea s-au
perimat. Cartea aceasta am pstrat-o ca pe o amintire despre munca minunat a lui N.I., ns n
momentul dezastrului din 1965 am ars-o. Dar si acum mi st n fata ochilor. Erau piesele lui
Bernard Shaw, n englez, dar n editie sovietic.
Noi, eu si Zubovii, ne puseserm n gnd s ne stabilim definitiv la Kok-Terek, asa cum era nscris
n actele noastre, dar n primvara lui 1956, cnd a fost desfiintat tot exilul politic, eu am plecat
imediat si ei, desi nu mai erau prizonieri ai Ministerului de Interne, au rmas pe loc. Rmnerea
lor la Kok-Terek a fost consecinta dificulttilor cu care se luptau n viata de fiecare zi: le era greu
s mai schimbe locul, fortele lor fizice scdeau, iar mama lui era bolnav; dement, fiica lui umbla
creanga prin Kok-Terek, a rmas gravid, se pare, cu presedintele sovietului stesc, a nscut,
purttoare a numelui de Zubov fiind, pe minile unei kazahe si, pn la urm, a disprut ntr-un
ospiciu. (Uimitoare ereditate: crescnd ntr-o familie ruseasc, plecnd de mic copil din Kazahstan,
nefiind niciodat educat n spiritul imitatiei si neavnd un exemplu n sensul acesta, biatul prefera
poza musulmanului care st cu picioarele strnse sub
91
el.) Cealalt fiic, un an mai trziu, s-a aruncat de pe fereastra trenului electric din suburbiile
Moscovei.
Tehnica de pstrare elaborat de N.I. era asa de usoar si de comod transportabil, nct dup
aceea mi-a trimis-o prin post n Rusia Central, la Torfoproduct: mi-a expediat trei asemenea
lzi care mi-au folosit nc multi ani, si chiar nainte de expulzarea mea din URSS nc mai
fceam uneori uz de ele. Cnd ns m-am mutat la Riazan (m-am unit din nou cu prima mea sotie,
Natalia Resetov-skaia, care deja avea la data aceea sase ani de csnicie cu altul pas gresit,
foarte scump pltit ulterior de noi amndoi) si cnd acolo, n conditiile n care aveam masin de
scris, volumul materialelor pstrate a crescut brusc, fiecare lucrare avnd-o n 3-4 exemplare
mi-au trebuit noi spatii de pstrare. Dar N.I. m-a instruit asa de bine, nct si mie mi-au venit idei
destul de ingenioase: cnd i-am fcut plafon dublu dulapului, cnd am nghesuit manuscrisele n
interiorul picupului si asa greu.
Ce bun mi se pruse locul nostru de surghiun, atta timp ct tri-serm cu ideea c sntem pironiti
de el pentru eternitate, ntr-adevr ce mult l ndrgiserm! si ce dezolati am fost cnd a aprut
darul liberttii si toti au plecat pe capete. Pentru Zubovi, cale de ntoarcere n mprejurimile
Moscovei nu mai era (bilete de cltorie retur n tara trecutului nu se vnd!" era reflectia
preferat, dar trist, a lui N.I. dup ce trise experienta lagrului). Atunci n Crimeea? si lua
elan E.A. Ea avusese la Simferopol o tinerete fericit. Toat Crimeea era, pentru ea, o amintire
scump, n conditiile rnduielilor sovietice, orice om are la picioare niste ghiulele care-1 mpiedic
s se urneasc din loc, si atunci n ce situatie se poate gsi un fost detinut si, unde mai pui, si
nereabilitat? (N-au putut s le ierte totul si s le dea si lor pentru scurt timp mcar adpostul care
se d pn si unui dezertor.) Pe un fost detinut nu vrea s-1 primeasc absolut nimeni nicieri.
Dup multe scrisori si cereri, autorittile au fost n sfrsit de acord s-i dea doctorului Zubov un loc
la Ak-Mecet (acum Cernomorskoe) o micut colonie dosnic, asezat ntr-un tinut dezolant din
Crimeea de nord-vest. n 1958 s-au urnit si, cu toate greuttile, au plecat. Din Crimeea, din tot ce
evoc aceast denumire si din tot ce si bmintea Elena Aleksandrovna, putine lucruri mai
rmseser; njur: step pustie ca si la Kok-Terek si chiar localitatea avea acelasi aspect de
peisaj pustiu si prjolit (nu stiu ce mi-a venit de am fcut o glum: Kok-Terek, unde comsomolistii
92
au spat pn au dat de mare", dar am nteles c i-am jignit) n schimb, plaj ntins, autentic
ap de Marea Neagr, si, ceea ce este mai important, nu departe de cas o banc ntr-un
golfiilet, unde sotii, lundu-se de mn, se duceau n flecare sear s priveasc apusul de soare.
Cu uimitoarea lor capacitate de a-i face fericiti ne cei din jur si de a fi ei nsisi multumiti cu orice
lucru ct de mic, Zubovii recunoscuser c Ak-Mecet era un loc fericit pe care, ct au trit, nu 1-au
mai prsit niciodat. E. A. nu mai era tnr cnd si-a pierdut cu totul mobilitatea, iar acum st
culcat de-a binelea, nemaiputnd s se deplaseze nici pn la acea banc. Ei stiau s triasc:
interiorizati, ascultnd amndoi, sub un acoperis linistit, o muzic vesperal, ntretinnd amndoi
corespondent cu prietenii si acesta era universul lor.
Mica masin de scris mi-a dat posibilitatea s-mi fac copii de pe toate operele mele si, n felul
acesta, a aprut necesitatea de a le pstra dispersat. si n-ar fi trebuit s-i mpovrez pe btrni,
dar nimeni nu-mi era mai apropiat si mai demn de ncredere dect ei. n 1959, de Ia Riazan mi-am
dus la ei toate piesele, poemul inspirat din viata de lagr si Primul Cerc (96 de capitole), care
atunci mi se prea deja gata.
si din nou N.I. si-a transformat rudimentara sa mobil de buctrie, dublndu-i fundurile si peretii,
ca s ascund lucrurile mele.
Din Riazan am continuat s ntretin o corespondent cordial cu ei, si amnuntit, dar numai att
ct era prudent ntr-o situatie n care cenzura era cu ochii pe noi. Cnd Tvardovski mi 1-a acceptat
pe Denisovici, oamenii crora am avut dorinta cea mai fierbinte de a le povesti despre acest
succes au fost Zubovii. Dar n scrisoare nu ncpeau toate nuantele. Asa c de Pastele lui 1962,
dup ce am terminat cu nc o redactilografiere a Cercului, m-am grbit, cu un exemplar asupra
mea, s plec la Zubovi, n Crimeea. Acolo, n atmosfera familiar mie, la o mas rotund
asemntoare cu cea care era cndva la Kok-Terek, le-am povestit dragilor mei btrnei despre
incredibilele evenimente de la Novi mir. E.A., jumulind n timpul acesta cocosul tiat pentru un
prnz festiv, cu fulgii n mn, se oprea uimit si anume pentru faptul c asa de asemntor se
repetau agreabilele reuniuni n trei de la Kok-Terek, numai c acum aveam acces la electricitate
mie nsumi mi se revela, pare-se pentru prima dat, cu toat claritatea, acest miracol: cci noi
niciodat
93
nu speraserm s vedem ceva tiprit n timpul vietii noastre! Dar oare chiar se va tipri?...
n alt loc va trebui s-mi tin gura: pregtindu-m pentru orice neplcere la aparitia lui Denisovici,
mi-am fcut n acea primvara nc trei fotocopii complete a absolut tot ce scrisesem pn atunci.
si sub pretextul unui voiaj estival al meu si al sotiei mele, am plecat s le dispersm pe la prieteni
din vremea detentiei. Una am lsat-o la incomparabilul si bunul meu prieten si tovars de
detentie, Ni-kolai Andreevici Semionov, mpreun cu care compuneam pe dusumelele de la
Butrki si de la hidrocentrala din Perm Zmbetul lui Buda (n Cercul Potapov). El a primit-o si a
pstrat-o cu credint pn am ars-o eu. Pe a doua voiam s-o las undeva lng Kizel, la Pavel
Baraniuk (n Captivii si n Tancurile Pavel Gai), eroul lagrului. M-am dus fr s nteleg c
pn la Pavel se putea ajunge numai cu masinile Ministerului de Interne si c el nsusi devenise
supraveghetor de lagr, dar n scrisori nu recunostea acest lucru; aceast pierdere este o ran,
pn n prezent neexplicat, dar de nteles: asa de mult 1-au strns cu usa dup rscoala noastr
de la Ekibastuz. Cu o capsul de microfilme n buzunar, ca, nu-i asa, cu o bomb, o zi ntreag
am hoinrit cu fereal prin Kizel, una din capitalele Gulagului, ca nu cumva ntmpltor, din
bnuial, din greseal, s m nhate vreuna dintre nenumratele patrule de aici. Astfel c nici n-
am mai ajuns la Pavel, si bine c s-a ntmplat asa. Pe a treia am lsat-o la Ekaterinburg, la Iuri
Vasilievici Karbe, prietenul meu de ncredere de la Ekibastuz, omul acela nobil si totdeauna calm.
El tot cu bunvoint a primit-o si tot cu credint a pstrat-o undeva ntr-o pdure, n pmnt. n
mai 1968, el a murit, aproape n aceeasi zi cu Arngold Suzi (amndoi cardiaci, si n acele zile
au fost nu stiu ce fenomene solare). si acum nu-mi aduc aminte: mi-o fi restituit toate materialele
si eu le-am distrus, sau microfilmul acela se afl si n ziua de azi n vreo pdure din Urali.
O dat cu publicarea lui Denisovici, cercul corespondentei, al cunostintelor, al obligatiilor mele,
precum si aria mea de culegere a materialelor s-au lrgit exploziv si, corespunztor, s-a mrit si
atentia cu care m urmrea neadormitul Zreim. Tot mai rar puteam s le trimit Zubovilor scrisori
amnuntite, tot mai putine idei puteam s exprim n acestea. Eu si nainte, din cte-mi amintesc,
ca productivitate munceam ct cel putin cinci oameni, dar pn la iesirea la suprafat mai aveam
totusi scurte rgazuri pentru scrisori, pentru
94
taifasuri. Acum nu le mai aveam. Ce-i drept, n vara lui 1964, jai Ivanovici a venit s ia parte,
alturi de mine si de sotia mea, la orima cltorie cu masina noastr de la Moscova pn n
Estonia. Din nou, toat atmosfera dintre noi era una de apropiere si ntelegere. Dar el iarsi s-a
dat la fund n mica lui colonie care a devenit zona interzis" (stationarea flotei militaro-maritime);
a rezultat un exil pe de-a-ndoaselea: ca s ajungi la ei trebuia de-acuma s obtii un permis de la
MAI-ul regional. Dar Zubovii nsisi se miscau tot mai putin, Elena Aleksandrovna era tintuit la
pat, Nikotai Ivanovici, din cauza surdittii tot mai accentuate, nu mai putea s asculte radioul
occidental. Cu timpul s-au nchis n mica lor lume static, s-au adncit n clasici, iar dintre lucrurile
noi, le urmreau numai pe acelea care ajungeau pn la ei, mai adesea nu cele mai bune.
Experientele si ritmurile noastre nu se mai potriveau unele cu altele, corespondenta cu sabia
cenzurii deasupra capului si pierdea aproape orice sens: aluziile nu mai erau sesizate, sufereau
interpretri gresite.
n octombrie 1964, n timpul noptii, cnd au aflat despre rsturnarea lui Hrusciov, Zubovii au ars
toate scrierile mele aflate n pstrarea lor si m-au anuntat despre aceasta printr-o fraz
conventional, ntr-o scrisoare. Asa ne si nteleseserm: dac, dup prerea lor, apare o
primejdie grav, ei snt liberi s ard totul. Atunci lor, si nu numai lor, li s-a prut c n cteva zile
va ncepe un dezastru general. Chiar n acele zile si din acelasi motiv mi-am trimis n Occident
(cu V.L. Andreev) rola de microfilme pe care n-o lsasem la Kizel, asa c rugul Zubovilor nu m-a
afectat prea tare: aveam acum destule exemplare. si iat c singurul rezultat a fost acela c din
dou exemplare ale Banchetului nvingtorilor am rmas numai cu unul.
Dar dup nc un an, confiscarea arhivei lui Teus s-a tradus pentru mine prin aceea c nu mi-a
mai rmas absolut nici un exemplar din Banchetul nvingtorilor. Ce-i drept, l editaser la CC, n
tiraj secret; poate c exemplarele de la ei se vor pstra pentru viitor, dar m durea sufletul c
acum pentru mine Banchetul era pierdut, n 1966 m-am ntlnit cu Nikolai Ivanci la Simferopol,
altminteri nu era chip s ajungi la el. L-am ntrebat dac a ars totul, absolut totul. Mi-a rspuns,
sigur de sine, c singurul lucru care se pstrase ntim-pltor era o variant timpurie a Cercului:
acum, mpreun cu el, am ars-o si pe aceasta ntr-o sob, la Simferopof. si n anul 1969, N.I. a
venit la Moscova, a trecut pe la Rojdestvo; situatia rmnea
95
aceeasi, nu m mai ndoiam c de la Banchet mi luasem adio pentru totdeauna. Dar n 1970 mi-
a scris c ar trebui s m duc n vizit la o foarte veche cunostint de-a lui din Moscova. Asta mi-
o spunea ntr-o fraz cam obscur pe care eu n-am descifrat-o pn la capt (era de domeniul
trecutului ambianta de la Kok-Terek, cnd ne ntelegeam asa de usor unul pe altul si ne miram de
ct de greu ne pricepeau corespondentii nostri liberi; lunga desprtire ne-a pus si pe noi n situatia
de a ne pricepe greu unul pe altul). Nu m-am dumirit, n primvara lui 1971, N. Resetovskaia, de
care eram deja desprtit, si-a luat un permis de la MAI si s-a dus pentru cteva zile la Zubovi.
Spetind n influenta nobil si atenuant a Zubovilor, eu, printr-o scrisoare, i-am rugat s-o
primeasc. La data aceea nu puteam s prevd n minile cui o va arunca divortul nostru pe fosta
mea sotie: c din clip n clip ea va deveni, c pentru mine deja a devenit mai periculoas dect
orice iscoad si pentru c este gata s se alieze cu oricine mpotriva mea, si pentru c stie
multe lucruri secrete, nainte de aceasta, luase de la Zubovi aproape tot teancul de scrisori pe
care eu le adresasem acestora chiar n acei ani cnd ea m prsise; avea nevoie de ele pentru
a-si umple lacunele memoriilor. si neintuindu-i intentiile, N.I. tocmai pe ea a rugat-o s-mi
transmit istoria secret a peripetiilor prin care trecuser scrierile mele si i-a dictat adresa mea.
De pe urma fiicei demente, Zubovilor le rmsese acel plod conceput la Kok-Terek, acel nepot-
kazah, de nevoie crescut de ei, ajuns deja la vrsta de treisprezece ani, handicapat si de o rutate
neobisnuit, ntre timp l dduser la un internat pentru copii greu educabili (ce chin pn 1-au
vzut si acolo! si cu pretul ctor rugminti si cciuleli!). Venind ntr-o scurt nvoire la bunici si
certndu-se cu acestia (amenintndu-i - si nu era prima dat cu moartea), nepotul nu s-a mai
abtinut si, ntr-un acces de furie, i-a spus unei vecine cum c el i are la mn pe btrni" c a
descoperit c acestia tin ascunse n mobil scrieri antisovietice"! Ce s-ar fi ntmplat cu Zubovii,
dac el ar fi reusit s mearg cu denuntul pn la capt! expulzarea din colonia vecin cu baza
militaro-maritim ar fi fost msura cea mai blnd si cea mai usoar ce s-ar fi luat mpotriva lor,
dar n situatia lor, asta si asa ar fi nsemnat o condamnare la moarte. Dar vecina 1-a informat
ndat pe N.I. Acesta s-a apucat repede s caute si a descoperit o ascunztoare de care uitase
-si n ea Banchetul nvingtorilor, Republica muncii si alte mrunti-
96
suri. Le-a gsit imediat o alt ascunztoare. Nepotul a observat c lucrurile cu pricina dispruser
si, nfuriindu-se, a nceput s dr-cuie. Dar N.L stia deja c Banchetul trebuie pstrat s-1 tin
acum era ns periculos: dac-1 denunta careva? si nu stia cum s-mi comunice si nici s vin la
mine nu putea. si totusi 1-a mai tinut nc vreo cteva luni! Atta s-a prelungit, fiindu-le deja peste
puteri, o conspiratie nceput asa de vesel la Kok-Terek, cu saptesprezece ani n urm.
n vara lui 1970 au venit de la Leningrad s se odihneasc la Cernomorskoe niste cunostinte de-
ale cunostintelor lui de-ale aceluiasi Dovatur, latinistul, specialistul n istoria antic: Irina Va-
lerianovna, doctorand a acestuia, si sotul ei, Anatoli lakovlevici Kuklin, amndoi printi tineri ai
unei fetite. De la prima lor sosire aici si din prima zi n care au fcut cunostint cu Zubovii, acesti
tineri au fost cuceriti de acea atmosfer de cald cordialitate care-i nconjura totdeauna pe cei doi
btrni. si acum, pe deplin ncreztor n Kuklini, Nikolai Ivanovici le-a dat lor manuscrisele mele
regsite, urmnd ca ei s mi le restituie cu prima ocazie, iar dac situatia va lua o turnur proast,
s le distrug. Din cauz c transportul sovietic si modul de viat sovietic au particularittile pe
care le au, ei, din trenul direct Crimeea-Leningrad, nu puteau s coboare la Moscova. Cnd ns a
fost la Moscova, Irina mi-a trimis un bilet prin Rostropovici, dar totul era asa de neclar si asa de
multi veneau la mine cu fleacuri, nct de data aceasta am continuat s-mi vd de treab, n-am
rspuns.
si iat c n iunie 1971, fosta mea sotie, circumspect ostil, dar care atunci nc mai lua n calcul
posibilitatea de a m recupera, mi-a transmis, ntr-un moment nu nc dintre cele mai rele ale ei,
toat aceast poveste si adresa. M-am strduit s primesc aceast adres fr s-i acord mare
important (ntorcndu-m o dat de la Leningrad, ea m-a ntrebat ce si cum, iar eu i-am rspuns
c m-am dus degeaba, c cei de acolo au ars totul demult). Dar, n ce m priveste, peste dou
zile eram deja la Leningrad, n aleea Sapiorni, unde ntr-un demisol umed, prpdit, al unei
cldiri vechi, acesti tineri minunati si nenfricati pstrau deja de un an si iat erau n stare s-mi
retumeze intact materialul meu exploziv, suduit cu cuvinte nspimnttoare pretutindeni n
discursuri si n ziare. Eram din nou n posesia Banchetului.
91
mi deveniser dragi acesti tineri. Dintr-o cu totul alt generatie (eu si Liusa le spuneam Infante
si Infant" nume de cod), ei m-au ajutat n activitatea mea literar clandestin, care avea deja
o vechime de un sfert de veac, m-au ajutat numai ntr-un episod, numai pentru a salva o pies
dar oare nu vor plti ei pentru asta cu ruinarea propriei lor vieti? S-au oferit s m ajute si n
continuare; amndoi snt istorici si amndurora le repugn s fie prtasi la ntretinerea minciunii
oficiale vor si ei ceva cu care s-si mprospteze plmnii. Dar putin a fost aerul curat de care
au avut parte, n elanul lor doreau mai mult dect puteau: n curnd li s-a nscut si a doua fiic,
dar au continuat s locuiasc n acelasi beci dezolant, si Anatoli s-a mbolnvit, si minile i s-au
umflat, si bani nu avea se cdea ca nu ei s m ajute pe mine, ci eu s-i ajut pe ei. Ultimul
lucru pe care 1-am auzit despre ei, nainte de expulzarea mea din tar, era c lui Anatoli
ncepuser s i se fac mizerii la serviciu. Poate c asta n-avea nici o legtur cu mine.
Dar poate c totusi avea. Legtura mea special cu N.I. era clar chiar si prin Resetovskaia: ea
se grbea s-si publice, ct snt eu n viat, amintirile despre mine si pentru asta nu s-a dat n
lturi de la nimic, a scris, spre stiinta tuturor (n 1972, n Vece), c Zubovii au fost colaboratorii
mei cei mai apropiati n exil, c citeau toate scrierile mele despre lagr si c erau depozitarii
Cercului\ Eu ns continuam s corespondez cu ei deschis prin post, chiar si n ultimul an le-am
trimis pachete. (O dat, Nikolai Ivanovici mi-a trimis un om simpatic, unul dintre cei 227 de
povestitori ai Arhipelagului, Andrei Dmitrievici Goliadkin, cu o scrisoare, ocolind astfel posta. Mai
trziu, A.D. a fost cavaler de onoare la cununia mea religioas cu Alia astfel, n mod indirect,
N.I. a fost si el prezent n acel rol de tat care pn atunci nu-i reusise niciodat.) Din cauza
dificulttilor cu care se confruntau, Kuklinii dou veri nu s-au mai dus la Cer-nomorskoe. Dar n
1974 de-acum eu eram n exil s-au dus.
S-au dus si toamna s-au ntors cu o veste care mie mi-a parvenit n Elvetia abia n iarna
urmtoare: n noaptea de 12 spre 13 februarie, cnd m-au arestat, la Zubovi au venit cekistii s
fac perchezitie. O, nenorocitilor, cnd o s ne lsati n pace? Amnunte nu stiu, dar nu mi-e greu
s-mi imaginez scena: bti n us, spaim a inimii chinuite a fostului detinut, btrnete
neajutorat, doi oameni care-si arunc halatele pe umeri, N.I. suferind de surditate aproape
total. .. cti ani mai are viata n sac: 40-50-60 mereu cu cekisti, mereu
98
cu perchezitii? ntrebri despre Soljenitn. Ce aveti scris de el? lat-i cotrobind peste tot, dau
peste niste scrisori (si cteva datnd din perioada Kok-Terek, care nu i-au fost date Resetovski,
cele mai intime, printre ele si unele de stnga", desigur, si poate, unele care exprim recunostint
pentru Banchet, dar mai degrab, cele de stnga snt arse...)
Orict s-ar mpleti frnghiuta...
si eu cu ce pot s-i ajut? Cum s-i salvez? S apelez la opinia public occidental? Necazurile
altora deja o obosiser.
S-ar putea ca securistii s fi stiut din auzite ceva despre niste pereti dubli, si s fi verificat si
mobila si perdelele? n acel interval de douzeci si patru de ore, nu numai la Zubovi, ci si prin
mrginimi de provincie ndeprtat au cutat principala" mea ascunztoare (nu stiu de ce
ajunseser la concluzia c eu mi ascund scrierile n provincie). Greseau: principala mea
ascunztoare era deja la Zurich, n seif. Au plecat cu buzele umflate, nu fcuser dect s chinuie
niste btrni.
Dar poate c acesta a fost ultimul soc din viata lor. Cu ani n urm, btrnul si ngropase
capricioasa mam. Cele dou fiice nu mai erau n viat. Fiul era si nu era. E.A. avea o singur
sor care tria n Crimeea. Totdeauna bucurosi s aib de-a face cu tinerii, iat c lor nu le-a fost
dat s aib urmasi directi, n fiecare primvar, N.I. continu, probabil, s-si tin cursul scurt cu
fetele din clasa a zecea, pentru ca ele s nu-si schilodeasc viata. Uneori i se solicit ajutorul la
casa de nasteri. si n tot restul timpului se ocup de treburile casei si o ngrijeste pe E.A., care
aproape nici nu se mai ridic din pat.
O viat de om! n nchisori, n lagre, n deportare o viat de om, dar iat c ea este deja pe
sfrsite.
M-am asezat s scriu aceste pagini si, convocati de memorie, toti cei cu care m-am sftuit, cu
care am colaborat, cu care m-am ajutat, aproape toti nc n viat si cu sabia deasupra capului,
m nconjoar ca niste umbre prietenoase; eu le vd ochii si le aud glasurile mai atent dect
am fcut-o n toiul luptei.
Necunoscuti, ei riscau totul, neprimind n schimb nici mcar recunoasterea oamenilor, acea
recunoastere care nfrumuseteaz pn si moartea. si multora nu le va fi dat s mai apuce
publicarea chiar si a acestor nsemnri. -i
99
Iat ce ntorstur au luat lucrurile: eu snt teafr si nevtmat, iar ei toti snt la discretia clului.
Am o presimtire, am o credint: eu tot am s m ntorc n Rusia. Dar pe care dintre ei nu-1 voi
mai gsi?*
* Pentru brosura lui kaghebist, sectura de Rjezaci 1-a gsit si din nou 1-a chinuit si pe bietul
Nikolai Ivanovici. (Adnotare din 1978.)
Iar n 1984 mi-a parvenit stirea c ambii Zubovi au decedat. Dumnezeu s-i odihneasc n
mprtia sa! (Adnotare din 1986.)
100
2 Nikolai Ivanovici Kobozev
Despre acest om intentionam s scriu o poveste separat. si ca s-o fac nu m-a mpiedicat altceva
dect vesnica mea alergtur, vesnica mea lips de timp. Povestea despre modul n care
sistemul sovietic a stiut s distrug mintile cele mai luminate ale Rusiei, chiar si cnd nu le-a
aruncat n nchisoare.
N.I. Kobozev a fost unul dintre oamenii cei mai inteligenti pe care i-am ntlnit vreodat. A fost un
mare specialist n fizic si chimie, dar, mai mult dect att, nscriindu-se n nobila traditie a stiintei
ruse anterioare, el, concomitent cu cercetrile lui principale, n timpul consacrat profesiunii ca si
n timpul su liber, analiza si confrunta fapte si probleme ale stiintelor paralele, precum si ale
filozofiei, ale istoriei Rusiei si ortodoxiei. Ce-i drept, si timp pentru a medita pe-ndelete, destinul i-
a acordat mai mult dect multora din acest veac.
Toate trsturile biografiei lui, faptul c nu 1-a nghitit si nu 1-a rsnit masina Arhipelagului, se
explic prin aceea c n permanent a avut probleme cu sntatea. Pn la vrsta de douzeci de
ani, nc la nceputurile puterii sovietice, se misca n societatea celor fr asemenea probleme,
fcea excursii cu brcile pe undeva prin Altai. Dar de la sfrsitul anilor douzeci, cnd a nceput
oprimarea si lichidarea ntregii intelectualitti tehnico-stiintifice care scpase pn atunci,
mbolnvirile lui s-au tinut lant. Profesor la universitatea din Moscova, el, de la jumtatea anilor
treizeci, nu mai venea s tin prelegeri: agorafobia a fcut ca aceste iesiri, chiar si la lucrri n
laboratorul su, s devin din ce n ce mai rare si la un moment dat s nceteze cu totul. Pe
studenti si aspiranti a nceput s nu-i mai primeasc dect acas. Treptat s-a obisnuit cu viata
cantonat numai n cele dou-trei camere ale unui apartament orsenesc cu veche mobil
maronie, cu bibliotec, apoi cu tablourile extravagant-interesante ale fiului su de doisprezece
ani, atmate de pereti.
101
Ferestrele i ddeau spre Tverskaia-Iamskaia, decenii Ia rnd linistit, dar n ultimul timp
huruitoare si poluat din cauza nentreruptului flux automobilistic, asa c sihastrul, nici mcar
noaptea, nu a mai avut parte nici de liniste, nici de aer. Iar noaptea era pentru el principalul
segment de timp, ca pentru toti oamenii care sufer de insomnie si duc o viat dezordonat: fr
miscare si fr aer, somnul vine tot mai trziu, tot mai trziu n noapte, ba chiar si spre dimineat,
orele de lumin diurn devin ore de somn, desteptarea la masa de prnz. Provocat de boli,
aceast dezordine, prin influent invers, agraveaz bolile si decrepitudinea. Nu mi-ar fi greu s
enumr bolile de care nu a suferit Kobozev. O mn o avea scrn-tit de la cot si nu putea s ia
nimic cu ea, a doua i tremura toat cnd tinea o lingur sau o furculit, asa c sotia lui i
mruntea si-i muia hrana, ca unui copil, de aceast asistent avnd nevoie si din cauza unui ulcer
stomacal, i venea pe nas lichidul cefalo-rahidian, la un moment dat a nceput s simt o
slbiciune a picioarelor care apoi i-au paralizat cu totul, din care cauz a ajuns s fie plimbat n
fotoliu; suferea de un concurs de afectiuni ale oaselor, ale sirei spinrii, ale sistemului circulator,
complicate fenomene medulare pn la urm, boli aprute totdeauna mai multe deodat, si
tratamentul unora era contraindicat pentru celelalte. Nu o dat s-a internat n spitalepentru
sptmni, pentru dou luni; uneori, deodat ncepea s umble prin camere, zmbea; vara si-o
petrecea la Uzkoe: mai nti ntr-un sanatoriu academic scump, apoi banii mputinndu-i-se, pur si
simplu ntr-o izb. Mergnd la el si nc ntr-o perioad cnd se simtea mai bine, nu puteai sti
dac-1 gsesti stnd pe scaun sau stnd lungit pe pat. Cu duiumul se abtuser bolile asupra lui,
ca asupra celui iubit de Dumnezeu, aproape mai multe dect asupra biblicului Iov, dar niciodat
nu se scandaliza de situatia lui, ci zmbea supunndu-se smerit vointei lui Dumnezeu. De statur
era mic, iar lungit n pat si ncovoiat de boli, semna cu un ghemulet absolut neajutorat, aducnd
tot mai mult a copil.
n ciuda faptului c se manifesta rar n lumea stiintelor sociale, Kobozev se afla permanent n
dizgratia administratiei, tiprirea lucrrilor lui nu era ncurajat, si numai niste discipoli energici
obtineau, prin drzenia lor, finantarea activittii laboratorului. Iar studiile profesorului, care
depseau cadrul slujbei" lui, nu erau ctusi de putin ncurajate, pentru ele nu se gsea loc, asa
cum n tara sovietic nu se gsea loc pentru nimic original. Kobozev fcuse studii
102
privind raportul optimal (2:1) pentru orice cercetare raportul dintre tenacitatea vectorial si
pasivitatea brownizat. Crui plan stiintific puteau s-i corespund asemenea studii asupra unui
asemenea raport abordat n general din punctul de vedere al vietii si al naturii? Era un noroc dac
unor asemenea studii li se fcea loc n Buletinul cercettorilor naturiio revistut necitit de nici
unul dintre cei cu activitate stiintific, revistut care nu stiu de ce n-a fost suprimat n epoca
tarist. Ctre anul 1948, absolut independent de Wiener, nestiind nimic despre lucrrile acestuia,
Kobozev a elaborat de unul singur, n cu totul alt terminologie si metodologie, ceea ce dincolo
de ocean a devenit cibernetica si care peste opt ani a ptruns si la noi. Kobozev era un autor la
fel de nepublicabil ca si mine dar mie, cu temele mele, nu-mi prea ru, ns de ce nu-1
publicau pe el, pe naturalist? A fi tinut n permanent cu lactul la gur, a fi osndit la mutenie
permanent, a fi pus permanent n imposibilitate de a-ti anunta prin pres descoperirile, toat
aceast constrngere se suprapunea, exasperant si apstor, bolilor lui deprimante si strii lui de
captiv ncarcerat ntr-o camer fr aer, aproape fr lumina zilei, ntr-o camer ce ddea spre o
strad duduind de automobile de la cinci dimineata pn la dou noaptea.
si cu toate acestea n ultimii ani a fost n stare s scrie o strlucit lucrare intitulat Cercetare n
domeniul termodinamicii unor procese ale informatiei si ale gndirii (1971, editat de Universitatea
de Stat din Moscova): n URSS a fost publicat din nebgare de seam, n strintate nu a fost
tradus tot din nebgare de seam, n aceast carte, el a reformulat, din punct de vedere
termodinamic, toat cibernetica si a dat fundamentarea termodinamic a existentei lui
Dumnezeu.
Dup ce a citit nuvela Ivan Denisovici, scoas de samizdat, a nceput s se intereseze foarte tare
de mine. Pe prima mea sotie, care-i fusese doctorand, a rugat-o s-i mijloceasc o ntlnire cu
mine. nc de la prima convorbire am cptat ncredere unul n cellalt, si de atunci s-au adncit
treptat convorbirile noastre din acele putine seri cnd zboveam la el. Am nceput s-i dau s
citeasc manuscrise de-ale mele nc necunoscute de altii; era un cititor srguincios si analitic.
Reiesise de la sine ct era de greu s asiguri pstrarea tuturor acestor manuscrise; si el a fost
acela care a propus amenajarea unei ascunztori, dar a uneia amplasate nu la nde-mn, ci
undeva n adncime. Aceasta mi si era de trebuint mai
103
mult ca orice. Coincidenta foarte profund a vederilor noastre m fcea s-i ncredintez, fr
rezerve, orice lucrare de-a mea. Kobo-zev, cu credint si fermitate, a pstrat din 1962 pn n
1969 toate exemplarele de baz ale tuturor principalelor mele manuscrise (nu la el, ci la sora
cumnatei fratelui lui care pierise n nchisoare; pe ea eu n-am vzut-o dect o singur dat si nici
mcar nu-mi amintesc cum o cheam, dar i snt recunosctor pentru totdeauna. Mi le aducea si
le ducea fiul ei, Aliosa, dup ce se fcuse mare). Aceast ascunztoare, la vremea aceea, era
cea mai complet si pentru lucrri neterminate, pentru schite si creionri pe care oricum nu
puteam n nici un chip s le tin acas. Ea era ca o temelie solid pentru toat activitatea mea:
certitudinea c toate ale mele se vor pstra, orice s-ar ntmpla cu mine.
n 1969, toate aceste manuscrise le-am mutat la Alia.
Oricare dintre conversatiile mele de sear la Kobozev includea referiri la neastmprul inteligentei
lui, aflat n miscare perpetu. Problemele, el le cntrea cluzit fiind de o gndire proaspt si
independent. Era pasionat de Dostoievski, de Vladimir Soloviov. Colosale, neobisnuite idei mi
ddea, reparnd avariile aduse traditiei si ajutndu-m s ies din ignorant. Foarte acut resimtea
naufragiul spiritului rus n secolul al XX-lea. In materie de religie, era un ortodox simplu, fr
complicatii, i plcea s m descoas asupra ideilor-cheie ale viitoarei mele opere cu subiect din
istorie. Cel mai adesea m eschivam: nu cu idei si abordeaz un romancier materialul, ele se
cristalizeaz n nsusi procesul creatiei. El insista: bun, si totusi, cum altfel! Cu revolutia din
februarie cum e? Cum e cu rsturnarea tarului si cu nsusi principiul monarhiei? Revolutia din
februarie includea n sine cu necesitate si pe cea din octombrie? si de ce att de micile retrageri
din timpul acelui rzboi preau niste catastrofe, iar cele att de mari din timpul acestuia din urm
snt tolerabile? Da, Kobozev mi deschidea capul si spre probleme si spre domenii pe care eu, din
cauz c o tineam tot ntr-o alergtur, n-as fi reusit s le cuprind. Multe si nepretuite lucruri as fi
putut s culeg de la el, dac n-as fi fost atunci ntr-o asemenea tensiune. Desigur, cu timpul urma
s rspund la toate acestea, dar ntruct simtea c n-o s mai apuce s citeasc opera mea
viitoare, Nikolai Ivanovici se grbea s discute anumite aspecte ale ei.
104
ntlnirile noastre aveau loc totdeauna seara, si nu devreme, si totdeauna trebuia s m grbesc
pentru a prinde trenul de noaptea trziu, si s nu spun niciodat tot ce aveam de spus.
L-am invitat s participe la culegerea Voci din strfunduri. Voia s scrie. Dar n-a mai gsit puterea
s-o fac.
Coloana vertebral nu-1 mai ajuta deloc. Prin Rostropovici i aduseserm o curiozitate de medic
din Kazahstan, dar degeaba. si cele mai noi medicamente strine i le procuraserm, dar s-1
scpm de boli nu s-a putut. Tot anul 1973, Kobozev 1-a petrecut deja n lupt cu moartea, ntr-o
stare de semiinconstient.
S-a ntmplat ca, pe ruta pe care kaghebistii m-au dus de la Lefor-tovo la aeroportul seremetievo,
s trec tocmai pe Tverskaia-Iam-skaia, pe sub ferestrele lui, si mi-am adus aminte de el chiar n
acel moment, am tras cu coada ochiului la poarta lui, pe unde, adesea cu manuscrise asupra
mea, intram totdeauna pe ntuneric, ca s strbat apoi o curte, asigurndu-m de fiecare dat c
nu m urmreste nimeni.
si peste o lun a murit.
Veniamin Lvovici si Susanna Lazarevna Teus
ntre ei era o mare diferent de vrst, diferent pe cale de a se sterge la vremea cnd i-am
cunoscut eu (aveau deja un nepot, iar fiul preda matematica la institut, ca si ambii lui printi).
Veniamin Lvovici, dup cum mi povestea el acum, autoflagelndu-se, fusese n tinerete un
nversunat comunist fr de partid"; n anii '30, cic, ar fi socotit c era un act de bravur s
informeze GPU despre activitatea dusmnoas a cuiva (asta nu nseamn c, efectiv, a si
procedat asa; el nu voia dect s dea o idee despre atmosfera general, comunizant). Istoria
luase o asemenea ntorstur nct acum nu toti erau capabili fie s-si aminteasc, fie si s
cread ei nsisi, fie s dea dovad de brbtia de a spune pe nume lucrurilor de dinainte, dar el le
spunea. Pe Susanna, tatl ei, Lazar Krasnoselski, o educase n spiritul unui iudaism riguros (n
primii ani ai puterii sovietice, ea si lua prietenele de la scoal si le ducea la Pastele evreiesc
dar aceasta s-a terminat cu o blnd mustrare). Mai trziu, toat aceast mentalitate s-a subtiat, a
disprut, sub imperiul ideologiei de atunci. Cu sotul nu avea divergente. Tot cercul lor era alctuit
din oameni crora epoca sovietic le adusese prosperitate: vrul primar al Su-sannei Lazarevna
era mare procuror, nsusi Veniamin Lvovici era laureat al premiului Stalin (n domeniul industriei
aviatice) si profesor.
Furtuna s-a dezlntuit asupra lor, ca si asupra multora, la rscrucea anilor '50, cnd au nceput
persecutiile antievreiesti. Timp de ctiva ani, Veniamin Lvovici a trebuit s mearg s predea la
Riazan, Susanna pstrndu-si buletinul de Moscova, dar locuind si ea la Riazan. Se schimbase
epoca se schimbaser si Teusii, amndoi, si naintea multora: ncepuser s considere ca
rusinoase simpatiile lor anterioare pentru comunism, si tot mai constant le umplea pieptul si tot
mai profund se lsa asimilat n ei binomul credint-iubire
106
pentru Israel. si n diferitele momente speciale ale vietii, n divergentele psihologice ale sotilor,
acest ptimas sentiment comun i-a unit trainic si a astupat complet acea fisur periculoas,
aprut atunci cnd Veniamin Lvovici, iesind la pensie la nceputul anilor '60, fcuse pasiune
pentru antropozofie, ndeletnicire prnd a-1 ndeprta pe om cu totul de viata normal" a tuturor
celorlalti iar Susanna a rmas pn la sfrsit femeia laic, natural, iubitoare de viat.
La Riazan, Teusii fcuser cunostint cu N.A. Resetovskaia si cu brbatul ei de-atunci. Ei au
rmas prieteni cu N.A. si dup ce s-au ntors la Moscova.
n 1960 m-a cuprins pentru prima dat disperarea din cauza lipsei de perspectiv a activittii
mele literare clandestine: eram ca ngropat de viu, rarii tovarsi de lagr care veneau la Riazan
nu pretuiau cele scrise de mine; sotia, ncntat de Cerc, gsea c Ivan Denisovici era anost,
monoton", iar Lev Kopelev spusese: realism socialist tipic". Prin Kopelev aveam atunci unicul
acces la lumea literar, dar asa cum n anul 1956 el mi respinsese tot ceea ce adusesem din
deportare, tot asa acum, dup ce a fost la Riazan, mi-a refuzat si tot ceea ce am scris n
continuare, inclusiv Cercul. Eu ns eram convins c toate aceste scrieri nu snt chiar asa de
slabe, dar dup doisprezece ani de munc solitar aveam nevoie s le mai testez pe cineva, n
toti anii de dup eliberarea din lagr m-am simtit, n libertatea acordat de regimul sovietic, ca un
captiv ntr-o tar strin; rudele nu erau dect fosti detinuti mprstiati prin toat tara, siliti s se
dea la fund; tot restul era ori puterea asupritoare, ori masa asuprit, ori intelectualitatea sovietic,
tot cercul cultural care prin minciuna lui activ slujea opresiunii comuniste. Un cerc sau un grup
social care s m poat citi si accepta, eu nu-mi imaginam. Dar, desigur, puteau fi si exceptii
fericite, ntlniri diverse. Sotia mi-a propus s ncerc s-mi dau manuscrisele s le citeasc Teusii,
care se numrau printre cunostintele ei. La sfrsitul verii lui 1960 ne-am dus la dacea lor de lng
Moscova.
Am dat, ntr-adevr, peste un cuplu exceptional, peste niste foarte interesanti parteneri de
conversatie: sotul un om cu niste judecti neobisnuite, ascutite, extrem de liber exprimate,
viznd nu numai domeniul politic, ci si cel spiritual; sotia o femeie fermectoare, delicat,
emannd afectivitate din toat fiinta ei. Am observat eu, ce-i drept, c el era cam confuz, c din
cauza grabei avea niste discontinuitti n idei, dar n discutie trstura asta era chiar simpatic,
107
si mai era la mijloc si un oarecare amestec de zpceal n probleme ale vietii de flecare zi
dar ce problem aveam eu? Doar aceea de a hotr dac le dau s citeasc. M hotrsem. si le-
am dat s-854 (o variant mai tioas a lui Denisovici) scrierea cea mai inofensiv pe care o
aveam atunci, ns pasul acesta a fost pentru mine foarte riscant: nc niciodat nu lsasem
fereastr ntredeschis spre sufletul meu unui om pe care s-1 fi cunoscut att de putin si pe care
s nu-1 fi verificat pe baza datelor ce mi le soptea inima, n goacea mea, protejat si nchis,
ncepea s apar prin propria mea voint! ca un fel de fisur, anume acea crptur prin
care suier vntul si duce departe o tain de pret. Cstigam doi cititori, dar puteam s-mi pierd
munca tuturor anilor petrecuti n lagr, n deportare si n libertate", si chiar si capul.
Rezultatul citirii materialului cu pricina a fost exploziv. De-atta entuziasm, Veniamin Lvovici si
pierduse echilibrul si linistea. El a numit povestirea nu o simpl reusit artistic, ci un eveniment
istoric. si a fcut imediat un gest arbitrar: neconsidernd necesar nici mcar s m ntrebe, s-a
dus la amicul su, docentul Kameno-mostski, actualmente decedat, si nc la un docent, mai
vrstnicul lui prieten si ndrumtor n ale antropozofiei, lakov Abramovici (numele lui de familie nu
mi-1 amintesc, dar stiu c locuia pe strada suhov) s le ncredinteze si lor impresiile lui
despre text, s-1 citeasc amndurora. (ntr-o vreme, mai la nceput, 1-a dat spre citire si fiului
su.) si pe toti i-a cuprins exaltarea, iar V.L. repeta solemn: Acum slobozeste, Doamne, pe robul
tu!" Dup aceea, nici ei, nici Kamenomostski nu s-au putut abtine si au venit mpreun la
Riazan. Despre lakov Abramovici nu mi se spusese nimic, stiam c textul fusese citit de
Kamenomostski. (si printre alte laude a fost si afirmatia lor c i-a miscat delicatetea eroului
principal si a autorului fat de Cezar Markovici. Kamenomostski a rostit o fraz care mie mi-a
sunat atunci straniu: c, dup prerea lui, prin aceast trstur, povestirea mea reabiliteaz
poporul rus".) si acum amn-doi voiau s citeasc. Nu le mai dau ceva de citit? Nu mai am vreo
noutate? m ntrebau ei.
Dar pe mine tare m-a socat aceast scurgere neasteptat! Mi se strngea inima ca de o mare
nenorocire, ca de o prbusire care s-a si produs. Dar cine i-a permis! si zmbeste asa de senin
ca si cnd nu s-a ntmplat nimic: toti se bucur, alt reactie nu au. O, ce greu e s iesi din
clandestinitate!... Cteva zile le-am petrecut
108
sub apsarea acestor gnduri. De ndreptat ceva, nu mai era posibil. A trebuit ca treptat s m
mpac cu aceast bres, cu lrgirea cercului celor care stiau despre ce este vorba. Scurgerea,
ntr-adevr, nu s-a produs. Treptat m-am obisnuit cu situatia.
Scurgerea nu s-a produs, dar au aprut cititori inteligenti, sinceri, seriosi. Povestirea mea a
fost apreciat imediat ca epocal pentru ei, pentru literatura sovietic si pentru tar. Autorul
care, la drept vorbind, n sinea lui asa si gndea despre sine cum era s nu se nmoaie? S-a
creat un mic anturaj, n care se citeau si se discutau una dup alta scrierile mele. Sotia lui
Kamenomostski, fost, dup cum s-a aflat, actrit la Mali teatr, a chemat pe cineva de acolo; eu
citisem n apartamentul lor Luminare n vnt, ce-i drept, nu cu mare succes, nssi hotrrea mea
de a-1 oferi pe Denisovici spre publicare n Novi mir se maturizase n mine datorit nu numai
impulsului dat de congresul al XXII-lea, ci si succesului neasteptat pe care aceast povestire l
repurtase cu un an mai devreme n cercul restrns al prietenilor familiei Teus. Acest microsucces
mi-a dat certitudinea c nuvela va fi acceptat de cei care n-au fost detinuti. (Alte divizri, curente
mai mrunte n societatea cultivat, eu nc nu presupuneam c ar exista, nu concepeam.)
Asa s-a si creat atunci la Moscova singurul grupulet de cititori, apropiat mie. si cnd peste un an
m-am afirmat n Novi mir si n-am mai fost o oarecare pietricic rotund n prundis, unul dintre
milioanele de fosti detinuti mi-am adus (n picup) de la Riazan la familia Teus al doilea (primul
era deja la Kobozev) set de texte dactilografiate si fotocopiate. (Pentru fiecare text aveam
fotocopie executat de mine nsumi, pregtit pentru a fi expediat peste granit sub
pseudonimul Stepan Hlnov si retusat n locurile prea autobiografice, care ar fi putut s m dea
de gol. Dar prietenia cu Novi mir mi s-a oferit din plin si mi-a redirectionat toate planurile.
Dac toate acestea se pstrau la Teus, era firesc si s-i permit s le citeasc pe toate la rnd. Un
entuziasm asemntor celui strnit de Ivan Denisovici i-a produs stiu tancurile adevrul. Pornind
de la Captivii, el mi fcea consideratii si observatii cum c din negarea bolsevismului nu se poate
simpatiza n nici un caz cu miscarea Albilor din rzboiul civil: n rzboi, chipurile, poporul ar fi fost,
stihinic si unanim, alturi de Rosii si nu ntmpltor bieti de nousprezece ani erau promovati n
posturi de comandanti de regiment. (Tot asa considera c dreptul colhoznic asupra pmntului
este o
109
performant categoric n utilizarea pmntului. Mari sperante si punea n varianta iugoslav a
socialismului. Toate acestea rmseser n el, ncrctura conceptual a vietii pe care o trise se
sedimentase n el.)
Veniamin Lvovici, iesit de curnd la pensie, trupeste mai bolea din cnd n cnd, dar
intelectualiceste era plin de vigoare (cunoscuta remarc sovietic: la pensie ori mori, dac deja
te-ai transformat ntr-un automat care munceste, ori nfloresti, dac ti-ai pstrat cele omenesti).
De-acuma, principala lui preocupare era antropozofia, citea una dup alta crtile lui Rudolf
Steiner, ntocmea conspecte ale manuscriselor antropozofice ale acestuia si ale altora (si foarte
struitor ncerca s m atrag si pe mine, dar n-a reusit). Antropozofia i ddea o nalt viziune
general si permitea aplicatii speciale si iat, dup ce niciodat nu se interesase de teoria
literaturii si de profunzimile limbii ruse, el se ocupa acum cu studierea limbii lui Ivan Denisovici
si analiza, ntr-o abordare proaspt si sensibil, sonoritatea cuvintelor si multitudinea de straturi
a semnificatiei lor. Aceast lucrare, ncredintat de el samizdatului, era citit cu plcere. El nsusi,
din proprie initiativ, a purces aproape imediat la al doilea articol: Soljenitn si misiunea spiritual
a scriitorului", n acest articol, el arunca o privire asupra epocii staliniste, ncadrat n tabloul
general al istoriei universale. Fiind ct p-aci s-i spun pe nume antropozofiei (nou-nscuta
stiint a spiritului", indicatii din stiinta spiritului"), el, expunndu-i ideile esentiale, ntredeschi-dea
o fereastr spre sine nsusi. Ce-i drept, politiceste era prudent, niciodat n-a folosit cuvinte
precum: socialism, leninism, comunism, putere sovietic". (De altfel, aici, probabil, nici nu era
vorba de prudent, ci de rmsite ale anterioarelor lui convingeri orto-doxiste, fiindc el era sincer
cnd rostea sintagme si fraze precum nocivitatea micii proprietti n agricultur, crimele comise
de Biseric de-a lungul istoriei", clii albgardisti taristi", cultul conductorilor revolutiei, din cele
spuse nu rezult deloc c toat cauza revolutiei a fost fals si vicioas din capul locului...
Revolutia s-a produs si, prin urmare, a fost un act necesar al istoriei, o fapt a unor forte spirituale
superioare"...) Aprnd povestirea mea de atacurile deja declansate atunci de ctre oficialitti,
Teus, ce-i drept, gsea n suhov o slab dezvoltare a gndirii si o personal libertate moral", dar
pentru Tiurin trecea cu rea-voint. Dar citind n acest timp deja multe lucrri de-ale mele pe care
nimeni nu le citise, si avndu-le
110
n fata ochilor, V.L. nu putea s se abtin de la a face aluzii la faptul c n anii activittii mele
literare clandestine scrisesem probabil si alte lucruri, nc necunoscute nou"; si deja fr nici o
fereal cita n articol bucti ntregi din poemul meu despre viata de lagr, nepublicat nici pn azi,
nemaicitit de nimeni, si multe fragmente din scrisorile primite de mine de la cititori; toate acestea
alctuiau o parte important a articolului si cu att mai mult atrgeau privirile KGB care-si putea
spune: autorul este, fr ndoial, foarte apropiat lui Soljenitn. ns aceste articole, aceast
orientare a muncii lui constituiau acum pentru Teus obiectul de interes al vietii lui si ce inim
trebuia s ai ca s-i interzici aceste lucruri? Dar ct de nebun s fiu eu ca dup toate acestea s
mai pot lsa n pstrarea lui manuscrise de-ale mele? O asemenea greseal nu mi se poate ierta.
Custodelui unor manuscrise secrete nu i se potriveste nicicum rolul de recenzent public al
acestora. Bine ar fi fost ca articolul, o dat scris, s fie tinut secret. Dar avnd ceva important din
punct de vedere spiritual, V.L. nu putea s reziste dorintei arztoare de a-i mprtsi cuiva ideile
lui pe tema n discutie. si acest al doilea articol V.L. a nceput s-1 dea spre citire deocamdat,
se pare, numai unor alesi". Dar, n mod irezistibil si stihinic, articolul si asa a nceput s ias la
suprafat, numai c sub pseudonimul Blagov". Aflndu-m la Moscova, eu, ncrcat cu sacose
grele cu alimente, fceam, acum de fiecare dat, un lung ocol ca s ajung pe Mtnaia la Teusi,
unde nu era nevoie s m ascund, s m prefac, ci unde era atta cald cordialitate si unde
puteam s povestesc absolut deschis despre ntmplrile mele si s m sftuiesc. M atasasem
de ei. Erau asculttori excelenti, n special Susanna Lazarevna cu talentul ei de a se apropia de
oameni si de a-i ntelege. Ea era dintre acele femei care se caracterizeaz prin aceea c oricare
dintre ele, singur ntr-o companie, este suficient ca s-ti strneasc pofta de a povesti. Astfel, ei
au fost primii ctre care mi-am descrcat sufletul la Moscova, primii crora le-am povestit toate
peripetiile mele cu Novi mir si altele. Era ca si cum asupra Teusilor ar fi trecut traditia prieteniei si
a convorbirilor sincere pe care, deportat, o legasem cu Zubovii. Teusii mi deveniser asa de
apropiati, nct n 1964, cnd familia mi s-a destrmat din nou, ei au fost oamenii de ncre- t dere
si ai sotiei mele si ai mei, mediatori si mpciuitori. (Atunci fisura s-a ncleiat pentru nc sase ani
de chin.)
111
Dar caracterul strns al relatiilor noastre V.L. l ntelegea ca pe o mare libertate n a dispune de
manuscrisele mele nepublicate, n a le da s fie citite de rudele si persoanele apropiate, printre
care si de tnrul su prieten si discipol n antropozofie, Ilia Zilberberg, lucru de care eu de
asemenea nu stiam; se repeta acelasi procedeu ca si cu Kamenomostski n prima perioad dup
ce facuserm cunostint, n iunie 1964, Veniamin Lvovici, fr s m previn, fr s-mi cear
acordul, i-a chemat pe sotii Zilberberg s vin pentru a face cunostint cu mine n apartamentul
familiei Stein, unde eu trebuia s m ntlnesc cu el, si i-a prezentat ca pe rude ale sale.
n acei ani n care-mi tineam manuscrisele Ia Teusi si le povesteam cu de-amnunrul despre
toate cele (le desenam uneori si discutia mea cu Diomicev si rdeam de el; cred c tocmai de aici
i-a parvenit lui Diomicev la CC banda magnetic imprimat cu povestirea mea), ei locuiau ntr-o
camer, ntr-un apartament la comun, or dincolo de peretele subtire era un individ pensionat din
Ministerul de Interne!; e prost ca noaptea, m asigurau ei n legtur cu acest individ, si are o
fiic adult care e la fel ca el; tot ce e posibil, mi spuneam eu, si asa si era, dar totusi Interne! Pe
mine, fost detinut, cum de m prsise vigilenta? si asa de categoric! Ce-i drept, pe atunci la
Moscova nc nu-si punea nimeni problema interceptrii convorbirilor, nc nu exista acest
concept de microfon n tavan", n privinta aceasta nimeni nu avea temeri serioase. Dar... o
simpl spargere a ialei si o simpl perchezitie n absenta stp-nilor!... Nici nu pricepe individul
despre ce e vorba... vor sti ele Organele s-1 lmureasc, atunci cnd filajul va duce la acest
apartament. Acum m mir: ct de mult mi pierdusem simtul obisnuit al prudentei chiar cu Teusii,
cum am putut s-mi tin comoara la ei mai mult de trei ani! si n conditiile n care locuinta lor era
asa de nesigur si de nencptoare da, i-am mpovrat destul de mult.
Imprudent era V.L. si cu convorbirile telefonice (ca, de altfel, si multi dintre noi, atta timp ct n-am
simtit foarte clar pericolul dar chiar si n statiunea climateric Druskeniki le povestea unor
oameni cu totul strini, unor cunostinte ntmpltoare, despre prietenia lui cu mine nu stiu dac
nu le-a spus si ceva despre niste scrieri nc nepublicate, n acest timp, un exemplar al celui de-
al doilea articol al lui a plecat, numai c fr stirea cui trebuia, dar se afla n mod precis la CC.
112
Dup ce am aflat despre aceasta V.L. mi spusese chiar atunci si eu luasem ca pe semnalul
unui pericol extrem la nceputul lui iunie 1965, mi-am luat lucrurile pe la Teus, am reusit s m
c-rutez cu picupul la Anicikovi, noii mei prieteni (schita 6). Asadar, trecnd prin faza obisnuitului
mers pe frnghie, fiind tint a tuturor ochilor si urechilor KGB totul s-ar fi terminat cu bine?
da, totul s-ar fi terminat cu bine pentru lucrurile mele, dac la transferul lor am fi verificat rafturile
din dulapul lui V.L. pentru ca s nu r-mn, din neatentie, ceva pe-acolo. Sau dac V.L. ar fi
ndeplinit cu strictete conditia pe care o convenisem cu el: din manuscrisele mele, pe care el n
permanent le scotea din picup ca s le reciteasc si s le recenzeze, s nu ia dect unul si, dup
ce 1-a folosit, s-1 pun neconditionat napoi. Dar, dezordonat de felul lui, V.L. luase, se vede
treaba, aproape vreo zece dintre manuscrisele mele, le scosese din picup, nu-1 mai pusese pe
nici unul napoi si, n general, uitase de ele. Eu am luat picupul, dar au rmas acolo piesele cele
mai incriminatoare: Banchetul nvingtorilor, versurile despre lagr, Republica muncii, ciorne de
nenlocuit si altele!
Dar si aceasta nc s-ar mai fi putut repara: cteva zile mai trziu, intentionnd s plece era var
ntr-o excursie, V.L. a dat peste periculoasele mele lucrri. El, printr-o telegram, nc mai
putea s m cheme de la Riazan. Totul s-ar fi putut repara dac V.L. ar fi fost pe deplin constient
de realitate si ar fi nteles toat primejdia care m pndea. Dar, cu totul imprudent, chiar
imprudent, el mi-a bgat toate secretele ntr-un pachetel si, fr s aib dreptul de a face chestia
asta, fr stirea mea, le-a dat s stea peste var la Zil-berberg, cu care legtura lui Teus era att
de n vzul lumii, nct la fel de bine putea s le lase n continuare n apartamentul lui. (Din lista
materialelor luate se vede c, pe lng acel pachet, era acolo si un paragraf pe care V.L. l
copiase n mod samavolnic din Arhipelag] Cu zece ani nainte de publicarea acestuia!)
Dar ce s-i faci! Faptul acesta i se prea att de neimportant, nct atunci cnd la sfrsitul verii am
fost la ei si apoi, din prostie, am adus de la Novi mir tot la bietii de ei geamantanul cu Primul
cerc, V.L. nici nu si-a mai amintit, nu mi-a mai spus c dduse peste aceste piese si le
ncredintase lui Zilberberg!
Zilberberg a avut un concediu mai lung si a lipsit deci mai mult dect Teus si kaghebistii 1-au
asteptat s se ntoarc. S-a ntors si n seara de 11 septembrie, ei au descins si la Teus, si la
Zilberberg.
113
Kaghebistii au confiscat Banchetul si versurile despre lagr. A fost lovitura cea mai cumplit din
cei acum deja mpliniti douzeci si cinci de ani ai mei de activitate literar conspirativ. S-au
ales praful si pulberea de eforturile nentrerupte, depuse timp de optsprezece ani. Dar cel mai
devastator era faptul c aceasta mi se n-tmpla ntr-un moment foarte delicat! Tot viitorul
Arhipelag nu-1 aveam dect ca pe o lucrare ce nc nu depsise faza de nceput, si erau si cele
dou sute si ceva de mrturii ale unor fosti detinuti, mrturii care nc nu-si gsiser un loc. si
toate acestea vor pieri acum? si nu vor mai fi fcute cunoscute niciodat de nimeni? si niciodat
aceste voci de dincolo de mormnt nu se vor face auzite?
Imediat a trebuit s ard si materialele rmase la Riazan, or acolo erau si lucruri de nenlocuit,
pierdute acum pentru totdeauna.
Eram asa de suprat si de distrus! Din neglijent si din indolent, V.L. rupsese un fir urzit cu
mult rbdare, pe care eu l mpletisem din lumina crepuscular a celulei, prin gropi, mutri dintr-
un lagr ntr-altul, puscrii, deportri, sederi ilegale la Torfoprodukt si la Riazan l rupsese si
nici nu ntelegea ce fcuse si-mi propunea numaidect o sustinut colaborare pe mai departe.
Dar KGB lsa impresia c nu-1 cuta dect pe Blagov", autorul acelui articol. Acum erau chemati
la interogatoriu si Teus, si Zilber-berg. Primele convocri la Lubianka nu snt usoare; desigur
acest lucru era pentru ei un soc. Dar acel articol nu mirosea a prnaie. Iar Balaurul, nu stiu de ce,
nc nu se hotrse s m frece cu smir-ghel. A gresit. si KGB prea s nu fi observat Banchetul
meu. Deocamdat. (Peste cteva luni s-a pus masinria n miscare.) Pn la urm ns ancheta n
cazul articolului lui Blagov a fost suspendat, dosarul lor clasat.
Dar propriile mele greseli m ardeau la ficati: cum de putusem s nu fiu ferm n salvarea cauzei
mele, mai din vreme! Mi-era greu s m mai vd cu V.L. M-am rupt de Teusi pentru mult timp.
A trebuit s treac ani si s se cicatrizeze rana, s se ndrepte lucrurile s nu pier, ba chiar
dimpotriv, s ies nvingtorpentru ca aceast amrciune s-mi treac si s devin posibil
rennoda-rea legturilor.
n 1970 am nceput s m ntlnesc din nou cu Teusii, desi fr cldura de altdat, mbtrniser,
erau bolnavi, inspirau compasiune. Prin aceasta, nu cu mai putin mrinimie a ncercat Susanna
Lazarevna s-o ajute si s-o linisteasc pe sotia mea n momentul rup-
114
tuni noastre familiale definitive, a gsit pentru acest demers resurse sufletesti. Veniamin Lvovici
avea tot mai des probleme cu sntatea si pierderi de memorie. Se grbea s-si termine lucrarea
n care investise multi ani si n care studia destinele evreimii, lucrare superioar n conceptie, cu
multe idei importante. Eu am citit-o cu interes si cu folos. Neavnd canalele lui, V.L. m rugase s-
i fac o fotocopie si s i-o trimit lui Zilberberg, ntre timp emigrat n Occident cu indicatia s fie
publicat fr nici o modificare, corectare, abreviere". M-am conformat si am trimis-o. Dar nu se
stie de ce n-a urmat nici un rspuns, mi-am zis c fotocopia n-a ajuns la destinatar (n realitate a
ajuns); n 1972 am pregtit un al doilea exemplar al ei. L-am expediat. Dar Zilberberg nu s-a
grbit s rspund nici pn n ziua de azi.*
* n 1976, Zilberberg a editat la Londra o carte care pe mine m-a uimit foarte mult: Discutie
necesar cu Soljenitn, titlul avnd aerul unei emanatii a comitetului de partid. Z. mi reproseaz
c eu stiam c arhiva mea era la el: pasmite, n timpul singurei mele ntlniri cu el (cu Z.) V.L.
ncepuse pe un ton calm s ne spun ceva si eu (Z.) am auzit cum el (V.L.) a spus la el,
artnd cu mna spre mine (Z.), iar dumneata (Soljenitn) ai dat aprobator din cap". Toat chestia
asta este o inventie mai trzie a lui Zilberberg nsusi: el, din neatentie (n-as vrea s spun c n
mod premeditat), ntlnirea o postdateaz din 23 iunie 1964 (mi-amintesc precis pentru c a fost
n ajunul plecrii mele n Estonia, unde urma s lucrez n timpul verii) n iunie 1965. A doua
eroare pe care el o face aici este urmtoarea: n 1965 i s-a ncredintat nu arhiva" mea, pstrat
normal si iat, la nevoie, transmisibil, ci fragmente ntmpl-toare ale ei, pe care Teus uitase s
mi le restituie si numai de aceea i le-a pasat lui Zilberberg. si pe aceste dou erori, Zilberberg
construieste multe dintre acuzatiile lui, n special morale, ctre care are o usoar nclinatie. Dup
prerea lui, evenimentul central a fost ancheta n cazul articolului lui Blagov" (de altfel
tratamentul pe care ni 1-au aplicat nu amintea de anchetatorii stalinisti", nici unul dintre ei nu a
fost prea antipatic"); si, care va s zic, el a fost uluit de faptul c eu nu am dat fuga" imediat la
ei s ne sftuim ce si cum vom face mai departe". De altminteri, Zilberberg atunci nu cuta si nu
putea s-si dea seama de adevratul scop al perchezitiei". (Dintr-un motiv de nenteles,
Zilberberg a omis s mentioneze n procesul-verbal publicat al perchezitiei numele kaghebistilor,
pcat.) Dar de-abia acum, din cartea lui Zilberberg, aflu despre niste vizite suspecte pe care
persoane cu misiune special i le fceau lui Teus mai nainte, la nceputul lui 1965, ba pentru
lectii de matematic", ba pentru o traducere tehnic"; si chiar despre o nregistrare a unei
discutii libere pe care Teus si Zilberberg o avuseser afar, nregistrare de mai multe ore fcut
pe band de magnetofon niciodat V.L. nu m-a prevenit n legtur cu acest episod si deci nici
eu n-am devenit mai atent. Greseste Zilberberg si atunci cnd afirm c la Secretariatul Uniunii
Scriitorilor,
115
Relatiile mele cu Teusii au fost, n ultimii ani, bune, desi prietenia noastr de altdat nu s-a mai
refcut, n mai 1973, Veniamin Lvovici a decedat.
n 1967, eu as fi fost primul care a rostit n public numele lui Teus. Realitatea este urmtoarea:
am rostit acest nume si pentru c pn atunci vorbitorii tribunelor fcuser gargar cu el deja de
multe ori, si faptul c am asociat n public numele noastre a ntrit pozitia lui Teus. Dar cartea
depseste cu mult cadrul acestor erori, ea transformndu-se ntr-o ^lipic mpotriva mea.
Lund fat de mine o atitudine profesoral, n urma unui episod de cincisprezece minute n care
mi-a fost bgat pe gt, el produce o sut cincizeci de pagini de amintiri si lmuriri, cu referire la
cunostinte" apropiate pe care nu le numeste, persoane din planul al treilea si al patrulea, care
toate spuneau" nu stiu ce nu stiu cui. Zilberberg, cu permanenta lui lips de tact, cu aerele lui de
superioritate, d lectii, cu aplomb mi face mult moral (ca toti oponentii lasi, ne-omitnd s
loveasc n mine pentru declaratiile de cint si mrturisirile pe care le-am fcut public), si iat:
chiar vrea s-mi dea ajutor spiritual ca s-mi dobn-desc armonia interioar. Mie, fost detinut
suferind de deformarea iremediabil pe care mi-a provocat-o Gulagul (pozitie si a lui V. Laksin),
mi d lectii despre legile comportamentului moral ntr-o societate normal (sovietic): mpotriva
puterii sovietice, eu foloseam, chipurile, metode inferioare", pe cnd ar fi trebuit s le folosesc pe
unele dintre cele superioare"; n viata literar-social, eu am intrat", dup prerea lui, pe baza
unei minciuni intrinsece" (mpotriva PCUS) si ea transpare ca niste pete de rugin n
nsemnrile mele autobiografice si n multe manifestri publice de-ale mele, si a ptruns si n
operele mele artistice". (Iar n manifestrile mele publice, el constat aberatia vizual att de
caracteristic" mie.) Comportarea mea n lupta corp la corp cu Puterea este fapt de om
sovietic": cum am putut eu s m umilesc prezentnd o informatie despre reabilitare (cnd pe mine
m declaraser ghestapovist)? Atunci de ce m-am recunoscut autor al Banchetului (si apoi nu
destinui c acesta este prea autobiografic),.. .trboiul n jurul Banchetului". Vitelul el deja 1-a
citit, a nteles, n sfirsit, ce ran dureroas a fost pentru mine dezastrul din 1965, ce restant pe
viat a nsemnat pentru mine proiectul Arhipelagului nedus la bun sfirsit si al istoriei anului 1917
dar de ce, m ntreab el, n-am studiat cu ei tactica anchetei n cazul articolului lui Teus? Dac
Zilberberg a nteles att de putin si mrimea poverii mele de-atunci, si dimensiunea sarcinii ce
rspuns puteam s-i mai dau? Pe fiecare poet, si nu numai o dat n viat, trebuie s-1 ating o
copit de mgar. Este adevrat c nu i-am rspuns atunci: rspunsul i-1 dau numai aici, n
contextul relatrii despre toti Invizibilii.
Dar mai bine ar fi dac ar explica de ce nu a publicat, de ce a tinuit, de ce a dat deoparte
lucrarea pe care a primit-o de la Teus. Altminteri, despre prietenia lui cu acesta se exprim astfel:
cel mai mare dar al destinului", s-a revrsat asupra mea sub forma unui har", afinitate
sufleteasc". Murind V.L., mai mrturiseste el, pentru mine ncepe o nou etap a vietii". Dar de
ce o fi decretat el c tocmai cartea nvttorului su nu trebuie s vad lumina tiparului?
(Adnotare din 1986.)
116
4 Estonienii
n Ivan Denisovici am afirmat, prin eroul meu, c printre estonieni n-am ntlnit oameni ri.
Afirmatie, desigur, exagerat, pentru c si unii dintre ai lor au contribuit la aruncarea si
mentinerea Estoniei n bratele comunismului; unii dintre ai lor au fost si n Comisia Extraordinar
de la nceputurile regimului sovietic, dup cum au fost si asemenea estonieni care au ajutat la
nfrngerea albilor la Livni n 1919 (ce-or fi cutat ei acolo?) dar aceast mprejurare nu-mi
toceste sentimentul de om de lagr care-mi spune c toti estonienii pe care i-am vzut snt
oameni cumsecade, cinstiti, linistiti. (Dac ludenici, n 1919, ar fi avut curajul s le spun: snteti
independenti!" nu i-ar fi eliberat ei lui, poate, si Petrogradul?) Sentimentul acesta s-a nscut
din vinovtia noastr a tuturora fat de ei, din familiarizarea cu aceste sute si sute de necunoscuti
mie, vorbitori ai unei limbi necunoscute. Dintre ei, numai unul mi-a fost apropiat, unul ca un punct
luminos n fruntea acestei serii tovarsul meu de celul de la Lubianka, ArnholdSuzi, de atunci
disprut, pierdut, se prea, pentru totdeauna (nu mi-a parvenit dect un zvon cum c ar fi invalid
n sectia Spasski a Steplagului). Apoi pe la Ekibastuz a trecut meteoric eroicul si pitorescul Georg
Tenno, dar el era un estonian petersburghez, complet rusificat, ofiter de marin sovietic. (Despre
amndoi multe n Arhipelag.)
Cnd Ivan Denisovici a aprut n Novi mir si eu sedeam ca un popndu la hotel Moscova", pe
fostul Ohotnii Riad, Tenno, printre primii, m-a sunat si a venit imediat la mine. n lagr nu ne
cunoscuserm de-aproape, dar apoi, trecuti prin proba tuturor celor ntm-plate, ne-am mprietenit
instantaneu. Atlet si gimnast, el se ocupa acum cu popularizarea culturismului" (cuvnt greoi
pentru dezvoltarea corpului uman), preda, tinea prelegeri. Dar si n aceasta el era
117
cel dinainte: dac nu putem s ne eliberm de ctusele noastre, arunci cel putin s ne pregtim
trupul pentru saltul viitor. Toti prietenii lui apropiati erau numai fosti detinuti (el este cel care mi-a
fcut cunostint cu Aleksandr Dolgan, pentru care era exemplu de conduit n lagr si n viat). si
sotia lui, Natasa Tenno, inghermanlandez din Petersburg, cndva o femeie fragil, cu prul de
culoarea inului, era si ea acum o fost detinut, trecut prin multe ncercri, si ea, ca si sotul, cu
zece ani de privare de libertate executati. Profesa aceeasi filozofie ca noi toti: eterne snt lagrul,
nchisoarea, lupta, clii comunisti, iar viata n libertate este o ciudtenie vremelnic. (Scriind n
Arhipelag despre sotii Tenno n libertate, am artat c ei nu se puteau stabili n nici un loc,
peregrinau: locuim cnd ntr-o zon, cnd ntr-alta" spuneau ei.) Astfel, dintr-o dat, ne-am
mprietenit prin spirit, nu a fost nevoie de munc de lmurire cu nimeni, si eram gata s facem
front comun n fata primului pericol care s-ar fi ivit.
Din afluenta de scrisori de dup Denisovici am pescuit o dat si scrisoarea de suflet a lui Arnhold
Suzi: toat familia lui fusese deportat n Siberia, numai recent li se permisese, se vede treaba,
s se ntoarc, dar fr dreptul de a locui n oras; se opriser undeva ntr-un ctun, lng Tartu.
Sotia i-a murit de cancer.
n vara lui 1963 ne-am vzut la Tartu minunat orsel medieval, universitar, cu numeroase
inscriptii latinesti, cu un munte-parc la mijloc. Tot asa de sever si clar era privirea lui Arnhold
luha-novici, ca odinioar Ia Lubianka, prin aceiasi severi ochelari cu ram de baga, dar si
pierduse vigoarea fizic, declin la care se aduga cruntetea prului si a musttilor. Sotia i
murise deja; din ctun a venit singur Ia ntlnire; Arno, fiul su, o ducea greu la Tartu, ne-avnd
locuint, iar fiica ffeli, venit de la Tallin si profitnd de neatentia autorittilor, obtinuse cumva
aprobarea de a locui si ea acolo. Despre acesti copii acum Amo era cstorit, iar Heli avea un
bietel ascultasem cndva o poveste n celula de la Lubianka. Lipsea numai fratele lor mai
mare, Heino: plecase cu nemtii, iar acum tria n Statele Unite. si familia lui Suzi, nearanjat,
dispersat, era nc una dintre cele fericite: unora, asociati cu el n jurul ineficientei cauze" a
crerii unei Estonii independente, nici acum, dup douzeci de ani, nu li se permitea s se
ntoarc n patrie; iar multe familii deportate rmneau nc n Siberia. si n mijlocul acestui popor,
n mijlocul acestei trisoare, a fost aruncat ca o scnteie traducerea
118
lui Denisovici, prima traducere n URSS, editat n cel mai ieftin tiraj de mas; mi-a rmas n
minte un calcul: o carte la patru-cinci familii, deci incomparabil mai mult dect pentru cititorii de
limb rus. Cartea aceasta, au citit-o n Estonia aproape toti si acum eram nconjurat aici de o
atmosfer familial, de o cordialitate total, cum nu mai ntlnisem niciodat n lumea sovietic.
Datorit si faptului c atunci n Estonia spiritul sovietic era slab, te simteai n tara aceasta mai
acas ca oriunde, (n partea ruseasc a Uniunii, acel spirit nc asteapt s se primeneasc, s
se primeneasc.) si mi-am dat seama c nu pot s plec de aici cu una cu dou si pentru
totdeauna.
si deja n vara urmtoare, n 1964, dobndind un Moskvici" si umplndu-1 pn la refuz, m-am dus
cu sotia n Estonia ca s lucrez acolo n timpul verii. S-a ntmplat c noua mea colaboratoare
activ, E.D. Voronianskaia, din Leningrad, si petrecea verile tot n Estonia, si deja i se nchinase
un loc ntr-un ctun de lng Vra, ntr-o minunat zon cu lacuri. Acolo ne-am pus la lucru cele
trei perechi de mini: n ctun femeile dactilografiau cu schimbul varianta Cer-cului-87, mai
urzictoare n multe detalii ale ei; iar eu locuiam ceva mai ncolo, pe un delusor mpdurit cu pini,
unde pentru lucru aveam o mas cu picioarele mplntate n pmnt; pentru acces era o potec
bttorit, iar n caz de ploaie te adposteai ntr-un cort. Prin niste crnguri linistite puteai ajunge
la un lac misterios. Pentru prima dat n viata mea am petrecut o var nu cu tracasri, cu
regim de concediu, cu constrngerea unor trambalri grbite, ci una cu portile larg deschise
pentru lucru. si ea, acea var, a rmas legat de Estonia, tar care mi-a devenit si mai drag.
Pregteam textul Cercului si n plus ornduiam, combinam din Mnturi si micul meu Arhipelag
anterior si noile materiale despre lagr, relatrile martorilor. si aici, pe dmbul de lng Vra, s-a
nscut forma definitiv a Arhipelagului mare si s-a cristalizat pentru mine o metod nou de
asamblare armonioas a unor materiale acumulate haotic.
M simteam asa de bine n Estonia nct m preocupa n continuare ideea de a-mi aranja aici,
pentru orice eventualitate, un loc foarte secret, nu oriunde, ci la ai mei. Ratiunea cu prudenta ei si
inima-prooroac mi ddeau ghes s-mi pregtesc o Ascunztoare, n Uniunea Sovietic,
slujbasul statului nu poate s plece ntr-un loc stiut numai de el, dar eu acum cu dispens de
la scriitori, eliberat de obligatiile fat de scoalpot! si ne-am dus s ne vedem prietenii si n
acelasi timp s cunoastem locurile. .;,,v>,
119
Ctunul n care locuia familia Suzi la ntoarcerea din deportare se numea Haava, era nu departe
de Tartu. Ei locuiau de fapt ntr-o cas ce apartinea Martei Martnovna Port, vduva unui savant
biolog. Lat-n umeri, aceast femeie, cu fata lat ce exprima hotrre, se remarca prin tria si
puritatea caracterului. Activitatea rposatului ei sot se caracterizase prin loialitate si apolitism; n
acelasi spirit crescuser si fiii ei, acum oameni cu cariere strlucite (unul era ar-hitect-sef al
orasului Tallin). Familia lor o ducea bine sub Soviete, asa c Martei Port, cluzit de sentimentul
matern si de instinctul de autoconservare personal, i-ar fi fost mai simplu s nu sprijine niste
ilegalisti. Dar ea a adpostit o familie czut n dizgratie precum cea a lui Suzi, adpostise si alti
estonieni pe care-i ruinase deportarea, iar acum fr pic de sovire mi propune pe loc s vin n
secret la Haava si s lucrez aici ct poftesc. Foarte bine era aici: patru camere spatioase si nalte,
cu ferestre uriase, cu sobe vechi, cu rezerv de lemne, puteai s-ti imaginezi ce plcut trebuie s
fie iarna aici... Iar vara si priasul de alturi, si pduricea, i multumisem, dar am lsat totul
pentru mai trziu si, pregtindu-m s plec si eu nsumi necreznd c va trebui s m folosesc
vreodat de aceast ofert, nu-mi ddeam seama ct de curnd se va pune problema.
Dup aceea ne-am dus la Piarna. Acolo Tenno si sotia erau oaspeti ai lui Lembit Aasalo si
acesta fost detinut, un tnr care se mprietenise cu Tenno n lagrul disciplinar siberian Andziuba
din perioada deja post-stalinist. Era lagrul n care autorittile trimiteau elementele cele mai
incorigibile. Lembit primise acest nume n cinstea unui erou al eposului estonian si, cred, pe
merit, n acel an, el, probabil, nc nu mplinise treizeci de ani, dar era uimitor prin aliajul de
experient de lagr, absolut stpnire de sine, excelent pricepere n ale politicii, dragoste de
Estonia si nzuint fierbinte spre restabilirea vietii firesti si a istoriei acestei tri, precum si
remarcabila capacitate de munc. Era pedolog si, dup ce si-a luat diploma n aceast profesie, a
nceput un curs de istorie la universitatea din Tartu, dar fr s ntrerup activitatea care-i asigura
existenta; si cu toate acestea, locuind n oras, sustinea cu propriile lui forte gospodria ce-i
revenise ca mostenire la Rae, la optzeci de kilometri de oras: l durea inima vznd cum moare
Estonia ctunelor si cum tineretul pleac la oras. n timpul liber" si completa biblioteca; noaptea
citea, ntruchipa concret idealul intelectualului care lucreaz cu pmntul, era si viguros trupeste,
si inteligent, si
120
bine fcut si toate aceste calitti trecuser prin proba dur a lagrului, unde fusese aruncat de
pe cnd era un bietandru. Eram convins c el va fi unul dintre cettenii de frunte ai viitoarei
Estonii independente. Numai, Doamne fereste, de nu 1-ar lua la ochi autorittile sovietice nainte
ca el s ajung asa de departe. Sotiei nu i-am artat drumul spre ctunul lui: ca s n-o mpovrez
cu lucruri ne care nu avea nevoie s le stie, i-am pus conditia ca, n timpul cltoriei spre acea
destinatie, s stea culcat pe bancheta din spate si s nu priveasc drumul, n aceeasi var,
Lembit sosise la noi lng Vra si cinase mpreun cu Voronianskaia, creia i-1 prezentasem sub
un nume fals.
n acel adpost de rezerv, si mai dosnic si mai tainic, eu aduceam a doua oar si o mas
pliant. Aceast cltorie n-a fost fr peripetii. Lembit cu Evi, sotia sa, si cu un estonian, de
meserie so-bar, trebuiau s mearg n ctun ca s mute o sob. Au mers n masina mea, Tenno
fiind si el cu noi. Eram ntr-o curs vesel pe sosea, la un moment dat am cotit pe un drum
noroios spre ctun. Eu n-am redus viteza, masina a nceput s patineze, din neobisnuint am n-
trziat s iau piciorul de pe acceleratie. si, n masin fiind, ne-am pomenit alunecnd de pe un
povrnis ntr-un mic lac, si mai s ne ducem la fund. S-a nimerit ns sub masin un bustean, un
copac tiat plin de crengi, suficient ca s n-o lase s se duc la fund, insuficient ca s-i distrug
cu totul bara de directie. Slav Domnului c am scpat teferi! Ne-au scos cu ajutorul unui tractor,
trebuia s reparm masina. La statia de service, un estonian lungan, de o neglijent neestonian,
a scpat n capul meu si al lui Tenno o foarte grea ram metalic de la o estacad: lui Georg
aproape c i-a zdrobit umrul, iar mie mi-a adugat o cicatrice la rdcina nasului. Cu toate
acestea i-am ndrgit pe estonieni pe ei nu te poti supra nici pentru asa ceva.
n toamna aceea a fost rsturnat Hrusciov, iar situatia mea s-a agravat. La nceputul primverii lui
1965, ne-am dus din nou n Estonia, n ctunul Martei, am zbovit acolo zece zile, m-am adaptat
locului a fost bine. si aici am dactilografiat ultima variant a Tancurilor, si tot aici mi-am lsat,
pentru orice eventualitate, un lucru la care tineam foarte mult: Masinuta de scris Rena"
Rheinmetall. (Pe ea mi-am btut singur de cteva ori toate crtile raele de tain, mai strns dect
la un interval, respectnd pauzele la
121
fiecare rnd, potrivind cu mna mrimea intervalului. si, btrn si ea, m serveste si astzi, n
exil.)
La 13 septembrie 1965 s-a dezlntuit furtuna asupra mea. Mi-a parvenit stirea despre dezastrul
cu arhiva de la Teus, eu avnd n timpul acesta toate materialele si manuscrisele Arhipelagului
asupra mea. Totul era sub form de petice de hrtie si fragmente, ne-fiind scris ca lumea dect
Ocna. Dar la data de care vorbesc, acest estonian spate al frontului se consolidase ntr-att nct
nici nu m-am gndit la o alt solutie de salvare a comorii mele, la un alt refugiu unde s-mi fi
terminat opera, dac scpm dect, fireste, la Estonia. sedeam la Rojdestvo n vzul tuturor
asteptnd de la o or ia alta s fiu arestat sau perchezitionat, iar la Moscova, la Bolsaia Pi-
rogovka, la Nadia Levitskaia, seara, pe ntuneric, Tenno o asteptase pe sotia mea de la care, n
lift, n mare tain, a primit tot ceea ce constituia atunci Arhipelagul. (Dac acesta s-ar fi prpdit,
cred c pentru nimic n lume nu 1-as mai fi scris, n-as mai fi avut rbdarea si capacitatea de a-1
reconstitui. O asemenea pierdere este o catastrofa si o durere fr margini. Dar n toti acesti ani
de lupt istovitoare si de conspiratie, Dumnezeu m-a ajutat s nu-mi pierd munca unei perioade
att de ndelungate. Toat aceast operatiune cu Tenno a fost exceptional de bine gndit. A doua
zi, el, degajat, fr urmritori, a plecat n Estonia, si peste nc o zi totul a fost ascuns n ctun, la
Lembit. Iar prin Heli (reusisem s le dau prilejul de a se cunoaste), Georg a anuntat c n iama
aceea era posibil ca eu s vin la Marta. si totul era pregtit n detaliu si m astepta.
Trecuse toamna neagr a lui 1965, nu m arestaser, n seara de 2 decembrie, dup ce am
plecat de la Novi mir si am ajuns la locuinta din oras a familiei Ciukovski, mi-am ras barba si m-
am urcat ntr-un taxi avnd la volan pe Liusa. (Curtea lor era foarte observabil; poate c nc de
atunci, vizavi de intrarea lor principal, exista, sub masca unui punct de agitatie, un centru
operativ al KGB, si s m fi ajutat raderea brbii? dar poate c nu m urmriser ndeaproape.
Nici pn n ziua de azi nu nteleg indecizia manifestat de KGB n toamna aceea, dar mi-o voi
explica eu cndva.) n trenul de Tallin, printre estonieni, m strduiam s tac, cu conductorul
foloseam expresii estoniene foarte simple, nc din lagr mi spuneau estonienii c semn cu ei,
iar n cltoriile mele prin Estonia observam de asemenea c lucrul acesta mi prindea bine.
122
La Tartu, orasul meu preferat, am ajuns ntr-o dimineat cu z-nad si chiciur, cnd vechea lui
universitate era foarte mpodobit si cnd, mai ales, orasul prea s se identifice total cu lumea
de dincolo de granitele URSS, cu Europa, si aceasta si datorit faptului c toti de aici evitau s
vorbeasc ruseste, iar eu, n mn cu un ghid de conversatie amatorist, nu impuneam nimnui
limba mea. Pe mine, desigur, m recunosteau dup accent, dar un rus care se strduieste s
nvete estoniana este asa de neobisnuit nct este mereu primit cu cldur, n aceast zi, lsnd
geamantanele Ia Arno Suzi, am umblat mult prin oras, cumprnd n stnga si-n dreapta alimente
s-mi ajung patru sptmni, si pentru prima dat n viat am avut senzatia c m aflu ntr-o
emigratie proteguitoare: parc as fi plecat de-a binelea din URSS, parc as fi scpat de hituiala
blestemat a KGB. Acest sentiment linistitor m-a ajutat s m apuc mai repede de lucru.
Tinerii Suzi se mirau de felul meu de a percepe realittile de prin partea locului. Ei stiau bine c
aici totul este radiografiat si c toate iscoadele snt la fel si c eu nsumi, aparitie deosebit de
singular printre estonieni, as putea s atrag bnuieli asupra mea si asupra lor ca gazde ale mele
(slav Domnului nu s-a ntmplat acest lucru, nu s-a aflat). Cu toate acestea, el nu ezita s m
adposteasc si s m ajute. Nu mai era nici chiar asa de tnr, trecuse de treizeci si cinci de ani
si deja chelise. Petrecuse deja sapte ani de cumplit deportare siberiana, unde avusese n grij o
bunic, o mam si o sor. Au urmat umilirile si ngrdirile rezervate celor ce nu prezentau
ncredere din punct de vedere politic: dificultti n a urma o anumit form de nvtmnt, n a
obtine aprobarea de a se stabili undeva, n a alege un loc de munc; toat viata lui n-a fost dect
o lupt pentru scuturarea jugului, cum s nu chelesti? Avea aptitudini exceptionale pentru stiintele
economice, pentru analiz, ar fi putut fi un savant sau, n cel mai ru caz, om de afaceri si
organizator dar a fost fericit s fac o munc inferioar de ajutor de sef ntr-un oarecare birou
de constructii, pentru faptul c i s-a dat apartament ntr-un bloc cu multe etaje, neizolat fonic,
rece, prost construit: trei cmrute, dintre care una era pur si simplu o cusc. In asemenea
conditii locuiau patru persoane (fiica, avnd deja trei ani, si o fat strin, de zece ani, pe care de
mil o luaser de la tar ca s-o creasc), la care se aduga Arnhold luhanovici. Acesta sedea o
lun aici la Tartu, la fiul su, o lun la fiica sa la Tallin (unde
123
regimul buletinelor de identitate nu-i permitea s zboveasc prea mult). si n aceste dou ierni
cu sosirile, cu plecrile, cu expeditiile mele dup alimente i mai deranjam si eu, uneori si
nnoptam la ei. Eu m grbeam totdeauna, Arno era si el prins totdeauna cu treburile prilejurile
de a vorbi ntre noi erau rare si scurte. El fcea ns consideratii foarte ptrunztoare despre
societatea occidental. (Ctiva ani mai trziu si-a cumprat o cas spatioas ntr-un ctun,
rzleat cum snt toate casele ntr-un ctun, si ce fericit era!)
A doua zi, cnd se ngn ziua cu noaptea, Amo m-a dus cu taxiul pn la Haava, el ntretinndu-se
cu soferul, eu nedeschiznd gura. Asa am nceput o viat de om tinuit, regim sub care am lucrat
dou ierni la rnd, 1965-1966 si 1966-1967: cu adevrat absolut inaccesibil KGB-ului si n afara
ariei de circulatie a zvonurilor. Marta Port nu le-a spus fiilor ei, nici n anii aceia, nici mai trziu, c
eu am locuit n ctun, n casa ei.
Ambele ierni au fost asa de asemntoare din punctul de vedere al modului de viat pe care mi
1-au prilejuit, nct amnuntele mi se amestec n memorie, n prima iarn am rmas aici saizeci
si cinci de zile, n a doua optzeci si una. si n aceste dou perioade, teancul materialelor si al
primelor capitole ale Arhipelagului s-a transformat ntr-o lucrare gata dactilografiat: saptezeci de
coli de autor (fr partea a sasea). Asa ca n aceste o sut patruzeci si sase de zile petrecute n
tain n-am lucrat de cnd snt, era ca si cnd n-as fi fost eu, cineva parc m minase, scrisese cu
mna mea, ca si cnd eu n-am fost dect percutantul resortului care sttuse strns o jumtate de
secol si care acum si dduse drumul. Nu citisem nimic, doar din cnd n cnd pe noapte cte o
foaie din blocnotesul cu extrase din Dai, si fiecare cuvintel mi era ca o foarte dulce pictur de
rou. Radioul occidental l ascultam numai n timp ce eram la mas, sau m gospodream, sau
fceam focul la sob. La sapte seara, deja frnt de oboseal, m culcam. La ora dou noaptea
m trezeam, complet refcut, sream din pat si la lumina intens a becurilor ncepeam s lucrez.
Ctre ultima parte a intervalului matinal, la ora zece, de obicei, aveam deja realizat norma de
munc pentru o zi plin, si imediat ncepeam norma a doua pe care pn la masa de la ora sase
o ndeplineam, n a doua iarn am rcit strasnic, am avut dureri si frisoane. Afar erau treizeci de
grade minus. Cu toate acestea spr-geam lemne, nclzeam soba, o parte din treburi o fceam
stnd n picioare, lipindu-m cu spinarea de soba nclzit n loc s-mi pun
124
cataplasme cu fain de mustar, o alt parte stnd lungit sub pturi, s' a?a am scris, cu treizeci
si opt de grade temperatur, singurul capitol umoristic (Fostii detinuti o natiune"), n a doua
iarn, n principal, n-am mai fcut altceva dect s dactilografiez, dar cu multe mici modificri si
reuseam s fac cte o coal de autor pe zi! Un asemenea salt si un asemenea succes au fost
posibile numai pentru c m-am simtit eliberat de team si de constrn-eeri. n alte prti ale Uniunii
as fi rit cu teama c vor veni si m vor surprinde lucrnd la ceea ce lucram. Aici, n primele
sptmni ale primei ierni nc mai aveam o strngere de inim, nc nu-mi revenisem din socul
provocat de confiscarea arhivei (n greaua mea situatie am compus atunci trei rugciuni pe care
mi le-am notat). Nu mi-am pstrat nici o legtur cu lumea exterioar; n ce priveste cele ce se
ntmplau acolo, mi spuneam c, poate, casa mea era deja n curs de devastare despre
aceasta nu stiam nimic precis, iar radioul atunci nu informa asa de repede si amnuntit despre
persecutiile din URS S. Dar tot ce se ntmpla n lumea exterioar nici nu putea s m ating
pentru c m aflam n afara ei si m identificasem cu materialul meu tainic, si singurul, si ultimul
scop al vietii mele era acela ca din aceast identificare s se nasc Arhipelagul, chiar dac ar fi
fost ca de aici s mi se trag moartea. Heli Suzi, care n timpul acela m vizita uneori, mi-a spus
c las impresia cum c nu mai apartin de nimeni si de nimic n aceast lume, c m desprind si
merg, absolut de unul singur, nu se stie ncotro. Tocmai dup asemenea cuvinte a fost nevoie s
fac o cltorie prin toat Estonia pentru ca finalmente s ajung la Lembit, la Piarna s dau o
parte din manuscrise, iar o parte s-o iau; pentru mai mult sigurant nu tineam totul la mine. Am
cltorit cu un autobuz de noapte, timp de cteva ore, aproape fr opriri; lumina nu ardea n
interior, toti pasagerii motiau pe scaunele rabatabile, nimeni nu vorbea, nici un radio nu se
auzea; autobuzul negru alerga, de parc ar fi fost gol n mijlocul unui spatiu nocturn gol, doar
claxona si, cu farurile, punea n evident, n lungul soselei, pete albe de zpad. M vedeam ntr-
o situatie ca aceea n care m vzuse Heli: un autobuz gol (peste Neva, peste Nil, peste Sena")
m ducea deodat prin toat lumea, m ducea pe mine singur prin ntunericul de crbune sau m
scotea cu totul din lume, eram gata pentru orice, numai s reusesc s termin Arhipelagul, chiar
dac, revenind n lumea exterioar, as fi
125
fost pus la zid. Acestea au fost sptmnile de vrf si ale victoriei mele, si ale nsingurrii mele.
n realitate, eram singur, n conditiile n care m ajutau, m pzeau asemenea prieteni
credinciosi?...
n deportare, Heli se mritase cu un brbat de vrsta ei, un esto-nian. Dup ce s-a ntors acas, el
a devenit un artist cunoscut. Pe ea a prsit-o. Fiul luhan a rmas la ea. O salva minunata
cunoastere a limbii germane, pe care o preda la conservatorul din Tallin; locuia n afara orasului,
la niste rude, ntr-o vechitur de cas prin care trecea vntul fluiernd; apa o aducea din curte, cu
gleata, pn la etajul unu, si tot cu gleata scotea lturile; soba o nclzea cu lemne. Aceast
femeie ducea o viat foarte grea, dar se mngia cu faptul c fiul ei crestea cum numai n vis
creste un copil: harnic, asculttor, serios, la scoal premiant, de timpuriu cstigat la ideea
national si la preocuparea pentru politic, tot timpul gata s ajute. (Eu aproape c 1-am mpins
pe el, copilul de paisprezece ani, spre fotocopiere m-a ajutat s fac o fotocopie a Arhipelagului,
iar curnd dup aceea a nceput s fac el singur totul.) si trei prietene ale HelieiEllo, Erika si
Ruti mpreun cu ea s-au angajat s-mi pstreze ciornele, copiile dactilografiate, materialele
toate acestea mpreun au format un fond important care undeva exist si astzi. Separat,
lucrurile cele mai importante le pstra Lembit. n a doua iarn el a devenit student la fr
frecvent al Universittii din Tartu; cnd a venit la sesiunea din iama, ne-am ntlnit n oras, ntr-un
loc convenit; el avea n serviet prtile lips ale Arhipelagului. L-am dus s-i fac cunostint cu
Suzi-seniorul si cu Suzi-juniorul, si ce bucurie si cldur ne-a cuprins, ca o flacr mngietoare,
sufletele! n acele dou ierni, Arnhold luhanovici si terminase memoriile, n estonian: viata elitei
intelectuale a orasului Tallin naintea celui de-al doilea rzboi mondial, n timpul rzboiului ntre
ciocanul sovietic si cel german, slaba ncercare de a forma un guvern esto-nian la sfrsitul lui
1944 si lagre, lagre, lagre. Cte ceva din amintirile lui din lagr mi-a ncredintat si mie n
Arhipelag: erau rspunsuri la chestionarul meu, menite s astupe anumite goluri din materialul
aflat la dispozitia mea, dar, mai mult dect orice, m-a ajutat cu teribilul capitol intitulat Copilasii".
Amo si Heli se ntreceau n a-mi povesti despre exilul lor siberian. Tatl si fiica reusiser s-mi ia
din mn si s citeasc unele capitole. Heli avea un dezvoltat simt artistic si-mi fcea uneori
observatii interesante. Un
126
crciun l-am petrecut mpreun cu toat familia lor (la estonieni, n jurul bradului se adun numai
ai lor).
Prima mea iarn n ascunztoare s-a ntrerupt dureros, mai devreme dect avusesem eu n
vedere: o sptmn mi mai rmsese de stat acolo (dar o sptmn, cnd esti n vitez,
nseamn foarte mult, n alt situatie nici o lun nu-ti ajunge s-ti rezolvi problemele), cnd ce vd
prin zpada nalt, ncltat n pantofi (ncltminte mai adecvat nu avea, viat de orsean),
noat spre mine bietul septuagenar Arnhold luhanovici. Telegram pe adresa lor din Tartu. Din
Riazan: Vino imediat, Ada." Era clar c era de la sotie, dar de ce Ada? Asemenea apelativ nu
exista la noi, de un asemenea nume nu auzisem niciodat, ea putea pur si simplu s nu
semneze, lucrurile tot clare erau. Dar n aceast Ada" era cumva vreo aluzie infernal1! Acolo
se pune la cale vreo ticlosie infernal!... Ce avea ea n vedere? Ceva periculos si presant se
ntmplase, fr ndoial. Viata linistit, munca fcut din pasiune totul se risipeste ntr-un
ceas, ia o ntorstur brusc, nu mai ai parte de liniste sufleteasc, totuna e si dac nu mai
lucrezi, adio manuscrise de neuitat, poate c din lumea exterioar n-am s m mai ntorc
niciodat la voi. nc mai trebuie s le ascund la loc sigur: n termene neprevzute, fr ntlniri si
cltorii stabilite acest lucru este mai greu ca orice. Care va s zic, manuscrisele rmn
deocamdat la Arno, pe la care trecusem nu o dat. Trenul de noapte pn la Moscova. De-acolo
sun imediat la Riazan, rspunsul: mai repede! Mai repede! vino! n sfrsit iat-m la Riazan, iat-
m cu barba ras, deja deconspirat, reperat: ce s-a ntmplat??? Pi nimic. Aproape din toamn,
tu nu mai locuiesti la Riazan, si eu tot timpul singur. Pur si simplu, nu mai puteam s astept.
(Dar de un an si jumtate la noi deja totul este n destrmare, totul este pe moarte.) si trebuie s
primim apartament n Riazan, dar sovietul orsenesc tace... Dar de ce Ada"? Pi, trebuia
s m semnez cumva, pentru Estonia trebuia s semnez cu un nume nerusesc, si mi-a venit n
minte Ada.
Din toamna trecut prinsese pic pe Arhipelag: ar fi avut curajul si s-1 publice, dac ar fi semnat
alturi de mine dar dac pentru Arhipelag plec si chiar s-1 scriu acas nu mai pot atunci s
nu mai aud de el. (Am avut ocazia s ascult nregistrarea unui in-
In limba ras ad nseamn iad", infern". (N.t.) v, s, , , ....,,.--.
127
terviu pe care ea, n 1974, cnd Arhipelagul abia iesise, 1-a dat ziarului Figaro n prezenta lui K.
Semionov, delegat al APN s-o asiste n pregtirea unei crti mpotriva mea. Ea a declarat atunci
c Arhipelagul nu este dect folclor de lagr, c este o cercetare nestiintific a unei teme nguste,
speculat n Occident, si c eu aleg numai fapte care confirm ideile mele preconcepute.)
Iarna urmtoare la Haava am trit sufleteste mai degajat: nu m-a mai apsat gndul c m vor
aresta, c-mi vor cuta si-mi vor rvsi lucrurile ascunse. Tot mai sigure mi preau lucrurile din
jurul meu: acesti pereti deja familiari, marile ferestre geruite, soba veche cu ingenioasa ei usit de
font, bufetul vechi, tabloul de grup repre-zentnd pescari estonieni. Deja fr team m avntam
pe schiuri si n mprejurimi: vecinii stiau c printre ei se afl un profesor din Moscova", un prieten
de-al lor care se strduieste s vorbeasc n estonian. Uneori, n serile cu lun, m plimbam pe
un teren pe care-1 bttorisem cu umbletul meu ncoace si-ncolo, deprins din vremea detentiei, si
m invada bucuria la gndul c am o carte deja aproape gata, o carte care deja dobndise
grandoarea unui edificiu, n aceast iarn mi-am lsat barb, nu am ras-o. Nici asa nu mi-au dat
de urm, nu puteam s-i dm not mare Securittii Statului, (n iarna lui 1975 n Estonia ctiva au
fost arestati, ctiva au fost sicanati dar de tinerii Suzi si de prietenele Heliei nu s-au atins.*)
n a doua iarn eram pus pe fapte din ce n ce mai temerare, n-clzindu-mi la sobit spinarea
bolnav era spre Boboteaz , mi-a venit ideea unei scrisori ctre congresul scriitorilor.
Chestia asta prea atunci un pas ndrznet, chiar periculos. Terminnd de lucru, m-am dus la
Tallin la familia Suzi ca s refotografiez acum tot Arhipelagul. A.I., lundu-si rmas-bun de la
mine, m-a felicitat pentru felul n care concepusem scrisoarea". Chiar prietenii mei estonieni,
nemaivorbind de estonienii care nu-mi erau apropiati, nc aveau dificultti n a ntelege ideea
mea cum c eliberarea lor, a tuturor, nu poate s nceap dect de la Moscova, printr-o und de
soc strnit de la centru. La nceputul lui 1967 nc putine erau indiciile unei asemenea evolutii,
dar mie mi s-a limpezit aceast perspectiv atunci, cnd de la douzeci de ani de activitate
literar clandestin am trecut la ciocniri deschise. Estonienii, n sufletul lor, i consi-
* si nici pn azi nu s-au atins de aceste persoane. (Adnotare din 1978.)
128
derau asupritori pe toti rusii, eu fiind pentru ei o stranie exceptie de la regul.
si nc o dat, n vara urmtoare, mpreun cu sotia, m-am dus cu masina la Ascunztoarea mea,
ne-am luat masina de scris, ne-am luat rmas-bun nestiind c era ultimul de la Marta Mart-
novna si de la Amhold luhanovici. Iar Heli a mers cu noi ca s viziteze Leningradul cea mai
simpl actiune, dar si n fiecare actiune simpl conspiratorul trebuie s prevad legturile pe care
trebuie s le stabileasc si pe cele de care trebuie s se fereasc. Eram nclinat s-i fac
cunostint cu Voronianskaia ce bine, mi ziceam, locuiesc aproape una de alta, va fi o legtur
n plus. Din fericire ns nu le-am fcut cunostint. De aceea Heli (ca si Lembit!) nu a nimerit n
jurnalul nefast tinut de Voronianskaia. n interogatoriile de cinci zile si cinci nopti de la Casa Mare,
Voronianskaia n-a putut s dea numele nici unui estonian, tot ce stia ea (dar sper c si ascundea)
era c n general estonienii" m ajutau (si dac stia ceva n plus, de vin snt eu), dar n-a
precizat nici un nume, nici un loc.
si n aceeasi primvar, n acelasi iubit Petersburg al lui, n prezenta mea, Tenno s-a mbolnvit:
cauza era, probabil, o intoxicare brusc, el bnuia c i se trage de la un salam. Voia s se
vindece prin nemncare si, nc bine dispus, mi-a povestit, sase ore ct a durat cltoria retur cu
trenul, multe despre viata lui. (Peste cteva zile, n aceeasi lun mai, el a depus n multe cutii
postale din Moscova scrisoarea" mea ctre congresul scriitorilor". A fost cel mai activ difuzor al
acestui document. El nc nu-si ddea seama de natura bolii incipiente.) Dar, n realitate, era
vorba de un cancer insidios, care n cinci luni de zile 1-a si dobort. Erou, lupttor, atlet dintre
toti cei evocati n aceast schit, el era cel mai viguros, cel mai ndrznet, chiar cel mai ndrjit, un
om n deplin maturitate si bucu-rndu-se de sntate si a murit naintea tuturor. Pe el, ca pe
multi fosti detinuti, oameni vigurosi si curajosi, 1-a ruinat mrunta tracasare nervoas n conditiile
bunului plac al regimului sovietic. N-a rezistat acestei tracasri. El este unul dintre eroii principali
ai Arhipelagului si una dintre principalele surse de inspiratie ale acestei crti dar n-a apucat s
triasc nici mcar pn la ultima redactilogra-fiere, necum pn la triumful de astzi. Ultima dat
am fost la el pe 22 septembrie 1967 cu o or nainte de a merge la lupta din secretariatul
Uniunii Scriitorilor. Doamne! Se fcuse subtire ca un rus voinicul de altdat; pe acest fus atrna,
pleostit si supraabun-
129
dent acum, draga lui flanel de marinar. Fata lui avea culoarea p-mntie de dinaintea mortii, i
se descrnase; trupul chinuit i se ningea de durere. A rmas nerealizat aprigul lui plan de a-i face
de petrecanie lui Molotov. Ca un pduche cenusiu se plimba acest clu pe aleile de la Jukovka,
si minile lui Tenno nu putuser s-1 ajung, nc mai avea prietenul meu firea de lupttor si
puterea de a evalua lupta care m astepta, chiar de a renflori pentru o clip, dar nu avea puterea
de a se recunoaste bolnav si cu un picior n groap. si sotia lui mi fcea cu ochiul s m aliniez
tuturor celor care-1 minteau cum c n cazul lui era vorba de o ocluzie temporar a stomacului si
c n curnd o s scape de ea o s se nsntoseasc.
Cred c n ziua aceea m-am btut asa de bine pentru c de la patul de suferint al unui detinut
veneam la niste porci de scriitori.
Un an mai trziu, de Crciun, am fost pentru ultima dat la Tallin. mpreun cu Heli si Lembit am
aprins, dup obiceiul estonian, lu-mnri la mormintele lui Arnhold Suzi si Georg Tenno. Ei snt
acolo, nu departe unul de altul, la Pirita.
Ah, scumpii mei estonieni! Ce mult ati fcut voi pentru cauza noastr comun! Sufleteste m-am
legat pentru totdeauna de voi.
O, attia dintre voi ati plecat unul cte unul, prieteni ai mei din vremea detentiei, coprtasi la lupta
mea subteran! Ajut-i, Doamne, pe cei nc n viat s nu calce pe mine cu explozie ntrziat.
Necazul pe care 1-am ptit cu Arhipelagul n 1973 reedita ntr-o oarecare msur necazul din
1965 cu prima mea arhiv. Dar, n rest, nu m-am lsat cuprins de slbiciune, nu mi-am pierdut
curajul, n-am devenit inactiv, nu m-am ascuns si am tras pn la Paris firul exploziv. Vrtejurile
agitatiei, ale ntlnirilor si prevenirilor brusc-ne-cesare semnau cele de-acum cu cele de-
atunci. Trebuia s-i previn si pe estonieni si, sprijinindu-m pe cele nc ascunse si pe locui unde
erau ascunse, s tin n mn chiar destinul Arhipelagului.
Spre norocul meu, Heli tocmai sosise la Moscova, la niste cursuri de dou luni. si cu ea, si cu
vduva lui Tenno m-am ntlnit de trei ori n aceeasi camer n care murise Georg si din care,
potrivit sistemului locativ sovietic de tip sclavagist, vduva nu putea s plece, ci trebuia s ndure
totul pe loc.
Locul mobilei, ea deja l schimbase n asa fel nct nu mai vedeai, uitai privelistea mortuar
anterioar. Chinuit, mbibat de fumul de tigar al celor din jur, mbtrnit, ea presta o munc
za-
130
darnic la odiosul APN si de munca aceasta trebuia s se tin pn la pensie. Napa! Public
Arhipelagul, poate s nu public c Ghera voia s-1 omoare pe Molotov?" I-a scprat flacra
nestins a ochilor: Public!"
Dar cum s te ntlnesti, cnd s-a produs necazul cu Arhipelagul si cnd, fr ndoial, Securitatea
din Moscova sttea cu ochii pe mine si m ameninta cu ghearele? S v spun un secret: la
locurile interzise, unde n-ai voie s lasi urme, cel mai bine este s te duci la ora cinci dimineata
(fr s aprinzi lumina n camera ta). Oricum ti-ar supraveghea kaghebistii locuinta, si la
unsprezece seara, si la unu noaptea, si la trei, dar spre cinci dimineata o las mai moale, cci
nimeni nu lucreaz din constiint; la KGB de mult nu se mai lucreaz din constiint; poate c
niste ochi electronici clipesc, dar n-are cine s le prelucreze semnalele. La cinci dimineata iesi pe
strad n cartier nici napoia, nici naintea ta nu e nimeni, nici om, nici masin. Probabil c nu
mai esti urmrit, n primul troleibuz te asezi spre vatman singur sau cu cineva care nu are
nimic suspect si cobori singur, nu e greu s verifici dac ai pe cineva prin preajm. Abia se
deschid primele usi ale metroului trec pe lng tine ctiva oameni, toti oameni obisnuiti,
naturali si nu ai probleme cu nici unul.
Astfel, poc-poc din tocuri printre gunoierii matinali, treceam prin-tr-o curte cunoscut, imens,
nc pustie; fr s m aud cineva, fr lift, urcam niste scri si, neasteptnd s sun la us
(apartament la comun, vecina nu trebuia nici s vad, nici s aud), Nata Tenno, fr nici cel mai
mic zgomot, mi si deschidea (prima dat, de la telefonul public, m ntelegeam cu ea asupra
orei, iar apoi r-mnea stabilit s ne vedem ca data trecut", cu o jumtate de or mai
devreme"), si Heli, care nnopta la ea de cu sear, deja m astepta.
Prima dat am alergat la ele: acolo, n Estonia, trebuiau s ard totul, ca s se salveze. A doua
oar, mai relaxat: s astepte putin, pn la un anumit semnal. Dar a treia oar am spus stop: nu
trebuie ars, ci tradus n estonian, n curnd trebuie s-1 dm s circule din mn n mn.
Totusi, mersul istoriei este n favoarea noastr!
Elizaveta Denisovna Voronianskaia
La iesirea de sub tipar a lui Ivan Denisovici, suvoiul de scrisori adresate mie era asa de mare si
de presant nct, dac m-as fi ocupat numai de ele, dac as fi nceput s-i rspund fiecreia, nu
mi-ar mai fi rmas nici timp pentru altceva, nici posibilitatea de a urma linia pe care mi-o dicta
constiinta, si n-as mai fi fost scriitor. Tocmai urmnd linia mea, am reusit s m feresc de aceast
primejdie. M strduiam s retin tot ceea ce era fecund n aceste scrisori uneori compuse n
cheia de stnga" de ctre cineva din lagr, uneori asternute pe cte saisprezece pagini mototolite
scrise cu un ciot de creion. Din aceste scrisori se ntmpla cteodat s transpar si un alt
imponderabil de care de asemenea aveam mare nevoie acela al disponibilittii unuia sau
altuia de a m ajuta operativ si dezinteresat, ndat dup miracolul" hrusciovist, cettenii
sovietici, scriindu-mi, exprimndu-si simpatia fat de mine, ludndu-m, multumindu-mi sau
oferindu-mi ajutorul lor, nu mai riscau nimic. De sutele de scrisori superficiale, ocazionale, ba
chiar si false, se distingeau, prin puritatea tonului, cele sincere. Cu ajutorul unor asemenea
scrisori i-am pescuit pe ctiva dintre viitorii mei Invizibili, printre ei si pe Elizaveta Denisovna.
Chiar din prima ei scrisoare (si ea era o maestr strlucit n a le scrie) se vedea ct de mare i
era cinta pentru trecutcinta unei femei care nu gustase din amarul vietii de lagr. Pn atunci,
adic timp de cincizeci si sase de ani, dusese o viat cu nimic deosebit de cea a cetteanului
sovietic de rnd: nu participase la nelegiuiri, dar nici nu li se mpotrivise, votase disciplinat acolo
unde i se ceruse; uneori, ajutat de inteligenta ei ascutit si ironic, ntelegea nselciunea,
alteori, luat de valul indiferentismului din viata social, nu o ntelegea. Politiceste, nu era
incompatibil cu nimeni,
132
valul terorii din trecut nu-i afectase viata dar avnd trsturile unui caracter irezistibil ca un
uragan, ea, urmare a congresului al XXH-lea si a lui Ivan Denisovici (fratele ei dup tat!), a
nceput s aib remuscri n fata poporului (ea nssi era abia din prima generatie cu instructie
scolar), s dispretuiasc partidul si s urasc institutia KGB-ului. Nu era dintre aceia care fac
epoca, ci dintre aceia r>e care-i face epoca, dar devenise deja foarte profund si dobndise o
mare putere de ptrundere. Revirimentul de-atunci a fost al ntregii societti dar n cazul
multora schimbarea nu s-a produs dect pe jumtate si a fost marcat de reveniri si de baterea
pasului pe loc. Elizaveta Denisovna ns nu s-a mai abtut pn la moarte de la aceast orientare
a anului 1962 si nu a mai cunoscut limite n revolta ei mpotriva asupritorilor, dar si mpotriva
ntemeietorilor, si s-a mbogtit intelectual din mers, n mare msur si din crtile mele. n scrisori
(n cele n cheia de stnga"), ea se exprima aproape mai dur dect noi toti, asa nct si pstrarea
lor era riscant. (Iar n cercul nostru se stabilise ferm: toate scrisorile n cheia de stnga" s fie
arse imediat.) Nu pregeta s copieze de mn, s dactilografieze, s dea prietenilor, s-mi trimit
mie diferite pasaje perfide si scandaloase din ntemeietori. si n aceast ndrjire a ei mpotriva
unei epoci debusolate si apoi din nou stalinizate, se lsa condus mai mult de sentiment dect de
intelect. Printre versurile ei preferate erau si urmtoarele:
De iubesti, iubeste cu nesbuint, Dac tai, atuncea taie pn-la os.
Cu aceeasi repeziciune si se lsa cuprins de entuziasm, si nega motivul care o entuziasmase.
Aceast puternic pornire, acest elan subit nu doar de a ajuta, ci de a se pune n slujba unei
cauze, a reiesit din prima ei scrisoare ctre mine. I-am rspuns, ntre noi a nceput s functioneze
o relatie epistolar, n vara lui 1963 s-a ivit si prilejul de a ne cunoaste gesturi largi si tonuri
furtunoase au nsufletit ndat atmosfera. Pentru viitorul R-17, am rugat-o, nc din prima iarn de
dup aceast ntlnire, s cerceteze niste editii rare din anii '20, s culeag amnunte
caracteristice epocii respective si aspecte ale modului de viat de atunci. (M grbeam si eram
atunci n faza unei ample regrupri de forte n vederea unei noi crti, adunam material pentru
cele douzeci de Noduri dintr-o dat, nu-mi ddeam seama c pentru asa ceva
133
se cere mai mult de o viat de om.) Ea s-a achitat binisor de aceast sarcin: a rscolit o multime
de pagini tiprite si a strns bob cu bob elementele caracteristice; avea si gust artistic si un
deosebit de dezvoltat simt al anecdoticului. Iar n vara urmtoare, n ctunul de lng Vra, a
rebtut mpreun cu mine Cercul. Pn atunci lucrase ca directoare a bibliotecii geologice de pe
Moika. n ntmpinarea cerintelor mele, a nvtat repede, usor si bine s bat la masin, lucru cu
care pn atunci nu se ocupase niciodat. Din primele ei lucrri pentru samizdat au fost Frmele
mele crora tot atunci ea, cu de la sine putere, le-a adugat Rugciunea, dat ei numai pentru a
o citi. Rugciunea a zburat din minile delstoare ale E.D. si a ajuns s fie publicat n toat
lumea si acesta a fost pentru mine un prim avertisment de care n-am tinut seama.
Dup cum spunea ea, din cauza caracterului ei coleric, viata ei avusese un curs nefericit, cu omul
iubit nu se mritase, si a trit ntotdeauna singur. Din cauza brbiei proeminente si a nasului
mare si ascutit, era urtic. Dar spiritul scnteietor cu care ntretinea o conversatie si fcea glume,
izbucnirile de umor si furie, pornirile spre actiune, spre manifestri de ospitalitate, i eclipsau
neajunsurile fi-zionomice, o fceau s par chiar mai tnr dect era. Mai mult dect orice n viat
iubea muzica, reusea s mearg la cele mai bune concerte din Leningrad, alerga prin orasul de
pe Neva, n cutarea unor cinematografe de mna a doua unde era un film cu un concert dirijat de
Karajan (asemenea filme nu erau prezentate la un cinematograf central). Nu exagera cnd scria:
Muzica si oamenii demni snt sprijinul vietii mele. Dup o muzic bun simt c parc mi se
mprospteaz sufletul." (Vorbele acestea s-au confirmat: E.D. ne-a procurat, mie si sotiei, bilete
la Recviemul lui Mozart la Capel, a stat cu noi, a ascultat nlcrimat. si tot ea ne-a fcut cadou
Recviemul lui Verdi.) l adora pn la uitare de sine pe sostakovici (dac mi-ar permite, i-as spla
hainele si galosii"); acum acest sentiment ea l mprtea ntre el si mine, dar avea mare grij ca
primul s nu fie nlturat de al doilea, si cu durere primea stirile despre conduita social
lamentabil a idolului ei. (Ca Ivan Karamazov cu diavolul, asa snt eu cu sostakovici nu pot s
m mpac cu aceast situatie. Lucrurile se complic prin aceea c el s-a dat cu ei si n acelasi
timp este si singurul care i-a anatemizat n muzic.") Infatigabil, citea n englez, desi nu fr
dictionar, si, imperturbabil, o alterna pe Agatha Christie cu Joyce. i plcea s-i citeasc pe
nteleptii din
134
diferite epoci si s-si extrag aforisme. Infatigabil, transcria paragrafe ntregi n scrisorile ctre
prieteni:, A explica prin jocul ntm-plrii facerea lumii este la fel de naiv ca a sustine c simfoniile
lui Beethoven s-au creat prin niste puncte care s-au aflat ntmpltor pe o bucat de hrtie." (Asta
nu nsemna c devenise credincioas.) Era entuziasmat de Nabokov, pe care nu pregeta s-1
apere de reprosuri- Cuvintele de spirit citate din abundent se mbinau cu pro-priiie ei cuvinte de
spirit de bun calitate, nainte, pn s nceap a se nsira bolile, scrisorile ei erau vesele, chiar
scprtoare, n cercul nostru restrns, ncepusem s-i spunem Queen Elizabeth", iar prescurtat
Q.
Desigur, ntr-o lume liber si normal, cnd ti alegi pentru serviciu colaboratori cu plat conform
unui principiu profesional, nu te opresti la o fiint att de schimbtoare, impulsiv, pripit. Dar n
semiclandestinitatea mea, nelund oamenii ca prestatori de servicii, ci ca prieteni, ca ajutoare
entuziaste si binevoitoare, n-am putut s nu-i acord deplin ncredere acestei femei. (si nu m-as
ci nici n ziua de astzi, dac n-ar fi fost moartea ei groaznic.) Dac as fi fost prea mofturos n
materie de selectie, ar ft nsemnat s m condamn la a rmne aproape singur.
Q a noastr locuia aproape de Raziezjaia, pe strada Romenskaia dar la ce numr? Scara
ntunecoas, roas, murdar, zu c era o reminiscent din Petersburgul lui Dostoievski. Soneria
era ceva fr legtur cu electricitatea, nu era un buton alb, ci o srm groas si grosolan care
iesea n afar ca un lat printr-o gaur fcut n usa ntunecoas trgeai de ea, si undeva n
interior rsuna un clopotel ameninttor. Se ddea la o parte un zvor dintat si greu. Deschidea
nssi E.D. (asteptnd la ora fixat) sau careva dintre vecini neaprat se mai iteau si de la alte
usi niscaiva fete nu prea binevoitoare, crispate, lunguiete. Neanderthalieni", trogloditi" asa-i
numea Q pe vecinii ei. Locuinta avea patru odite diferite care ddeau ntr-un coridor sinuos,
ngust, orb, vesnic mirosind a petrol de la lmpile de gtit care stteau acolo, a buctrie si a
canalizare mizerabil. Tot apartamentul era ca o pester neanderthalian. n lunga ei camer-
nis, cu o ferestruic spre afar, Q avea o oglind lateral care te uluia, te soca, prin falsa ei
dubl adncime. si numai inchiznd usa acestei camere si tresrind de fiecare dat din cauza
oglinzii, puteai, cu ajutorul unui radio cu picup Q tinea o multime
135
de discuri minunate , s te izolezi fonic de toti neanderthalienii" care se auzeau prin subtirii
pereti desprtitori.
si totusi, dup ce-mi rupeam picioarele prin Petrogradul de altdat, mi plcea s vin n aceast
cmrut-nis, s m nfund n fotoliul suferind de btrnete si uzur, s ascult muzic foarte
bun, s iau o gustare, s beau un ceiulet, s verific materialele pregtite, s m amuz de
alternanta entuziasmelor si indignrilor lui Q. Motivele care o fceau s treac prin asemenea
stri erau diverse. Aspectul ntunecos a) casei, al scrii, al apartamentului, mie nu-mi prevestea
nimic, de altfel m obisnuisem cu tot felul de cotete, nu stiu dac lui Q i prevestea ceva.
Q mi-a fcut cunostint cu IN. Medvedeva-Tomasevskaia (vezi schita 14), vduva lui B.V.
Tomasevski, prietena ei de la Institutul de Istoria Artelor. Iar eu i-am fcut ei cunostint ba cu E.G.
si E.F. Etkind (mult bine a fcut Ekaterina Fiodorovna pentru Q o vizita cnd era bolnav, o
ajuta cu medici, o gzduia la ea la daced], ba cu Liza sipovalnikova, fosta mea elev de la Riazan
(ctiva ani, ele au fost foarte bune prietene; Liza, n cltoriile ei la Moscova si la Riazan, ne-a
fost si agent de legtur), ba cu L.A. Samutin; cu acesta legase o prietenie solid, dar spre
nenorocirea amndurora: pn la urm, aceast prietenie s-a dovedit funest si pentru ea, si
pentru el. Dar cu toti ea a fost sincer si credincioas, iar cu mine mai mult dect cu oricine.
Impetuoasa ei nechibzuint a fcut-o (noi nu stiam) s-si tin, ncepnd cu un anumit an, un jurnal
despre ntlniri, actiuni, despre scrisori n cheia de stnga" (si supuse arderii!) primite de ea ce
mai, un jurnal de conspiratori Asta i trebuia... si minat de acelasi capriciu de romantic cu capu-n
nori voia s fie depozitara unui document pentru istorie, altfel unele lucruri pot s piar si s fie
date uitrii a luat apoi hotrrea nefericit de a nu-si arde exemplarul intermediar din Arhipelag,
asa cum era obligat s-o fac.
Exemplarul meu din Arhipelag, unul din cele dou, era dactilografiat nghesuit. De aceea, n
februarie 1967, n trecere venind din Estonia, i 1-am dat lui Q ca, redactilografiindu-1, s-i lase
spatii mai mari ntre cuvinte si rnduri. Aceasta pentru a avea posibilitatea de a mai corecta si
finisa textul. si n atmosfera ostil a unui apartament la comun, n cmruta ei sufocat de
dulapuri si pereti, riscnd a fi oricnd clcat de ctre cineva care ar bnui-o c adposteste ceva
ce-i drept, la data aceea locatara era deja la pensie si sedea
mai mult acas la masa la care mnca, ntruct alta nu avea, Q a ciocnit ntr-o veselie la
masina de scris pn a terminat toate cele o mie cinci sute de pagini si, unde mai pui, n trei
exemplare. Mai trziu, pe un asemenea exemplar am fcut eu ultimele corecturi.
De aceast carte, de cum a cunoscut-o n acele zile (si pn la moarte), Q se apropia vrjit, cu
adoratie si spaimparc se simtea legat fatalmente de ea, o punea mai presus de toate
celelalte crti ale mele. Dar tocmai acei termeni admirativi n care se exprima despre aceast
carte n-au mpiedicat-o s le vorbeasc despre noutatea ca atare si chiar s le mprumute pagini
prietenelor ei apropiate o, n total numai unui numr nu mai mare de una sau dou persoane!
Din cauza spatiului extraordinar de strmt n care se misc nu stiu dac ntreaga lume sau numai
cea a intelighentiei rusesti, aceast informatie, scurgndu-se ctre dou leningrdence, a ajuns
instantaneu (prin Nina Pahtusova) la una dintre prietenele din Moscova, dar nu la una oarecare,
ci la una foarte apropiat nou, la minunata tarevna" (Natalia Vladimimvna Kind). Aceasta ne-a
transmis-o nou, iar Q era spionat de mai nainte ca zvonul si manuscrisul s se fi rspndit mai
departe.
Dar pentru mine nici aceast lectie n-a constituit un avertisment serios, m-am limitat la niste
reprosuri de o severitate neconvingtoare: cci totul s-a terminat asa de bine, asa de drgut, asa
de comic, n cercul nostru nici nu s-a pus problema dac n-ar trebui s-o nlturm pe Q de la
activitatea si de la toate secretele noastre.
n conditiile aparent largii" (apoi tot mai ngustei) simpatii a societtii fat de mine noi, care
eram chiar n miezul activittii, am fost totdeauna mai putini de zece, iar la centrul de coordonare
era Liusa Ciukovskaia. si de munc era istovitor de mult, si mereu ca-n jocul de-a v-ati
ascunselea: s nu duci manuscrise totdeauna, s nu le lasi peste tot, s nu suni de la orice
telefon, s nu vorbesti sub orice tavan, si s nu pstrezi texte dactilografiate, si s arzi indigoul,
iar corespondenta s-o trimiti numai cu vreo ocazie, prin post nu se poate. Devotamentul sincer
fat de cauz prea a fi trstura cea mai important la ce bun s te legi de niste neajunsuri
secundare?
In primvara lui 1968, cnd eram puternic presat de aparitia iminent a romanelor mele n
Occident si cnd era pe terminate ultima corectur a Arhipelagului, noi, pentru a accelera,
hotrserm s ne adunm la Rojdestvo cu trei dactilografe (Liusa, Q si sotia mea
137
Natasa) pe dou masini si s lum cu asalt lucrarea. Asa am si fcut: timp de treizeci si cinci
de zile, pn undeva n prima decad a Iui iunie (pn s se adune toti vilegiaturistii) fr s
deschidem fereastra pentru aerisirea camerei umede ca s nu se aud tcnitul masinilor de
scris am efectuat dactilografierea definitiv a Arhipelagului. (si chiar n ziua cnd am terminat
aceast treab a aterizat la noi N.I. Stoliarova ca s ne spun c n Occident a aprut n ruseste
Cercul si s-mi spun la ureche c se intentioneaz ca peste o sptmn, de Rusalii, s se
expedieze pelicula cu Arhipelagul. Dintr-un nalt turn nevzut btuse ceasul meu.)
Dup acea clac din luna mai, colaborarea noastr cu Q a nceput s se diminueze fireste, de
la sine: eu terminasem toate lucrrile care necesit o imens munc de dactilografiere, o
multiplicare urgent, si trecusem la Roata rosie, n acei ani slbise si devenise mai dificil
legtura cu toti cei de la Leningrad. Instalndu-m Ia Rostropovici, mergeam mai rar Ia Leningrad,
pe scurt, nu mai mergeam ca s stau la bibliotec si nici numai ca s fac turul orasului, ca
nainte, ci, pentru o mai bun cunoastere, s ating toate locurile vechiului Petrograd, destinate a
figura n trama lui Martie si s m consult de urgent cu cunosctorii anumitor evenimente. Q
ns continua s-mi cear insistent s-i dau de lucru si iar s-i dau de lucru. Iesise la pensie si
faptul c dobndise ndemnarea de a bate la masin o ajuta s cstige si ea un ban n plus. ns
pierzndu-si mobilitatea din cauz c ncepuse s schiopteze, ea acum, pe tot parcursul celor
douzeci si patru de ore multiplicate cu numrul mohortelor zile petersburgheze, sedea nchis
n hruba ei din apartamentul neanderthalian, timp avea din belsug si cerea de lucru pentru
suflet". si fcuse deja si multe alte lucrri: redactilografiase suplimentar Cercul-96,
redactilografiase suplimentar August. Redactilografiase capitole din manuscrisul intitulat Scara
Donului linistit" si avnd ca autor pe I.N. Tomasevskaia. Atunci s-a nscut n capul Liusei si al lui
Q ideea de a salva textul redactilografiat intermediar al Arhipelagului, pentru a introduce
numeroasele corecturi din ultima redactare, si pentru a include chiar capitole ntregi. Idee
superflu, cci deja nu mai era loc de pstrare si era pcat s distrugi cele trei exemplare n plus:
poate cndva vor prinde bine. Aceast lucrare, Q o fcuse partial, apoi devenise clar c nu va
reusi s-o duc Ia bun sfrsit. Atunci, ca s nu lsm variante, am hotrt s distrugem exemplar cu
exemplar. Dar toti depozitarii temporizau
138
si se mpotriveau: un exemplar a fost ascuns prin O.A.L., unul a fost ngropat lng dacea lui E.G.
Etkind, iar exemplarul personal al lui Q era la dacea lui L.A. Samutin, lng Luga, tot, zice-se,
ngropat, n martie 1972 am fost la Leningrad pentru ultima oar si cei de-acolo numai de primul
exemplar m-au asigurat c a fost distrus. Iar al doilea si al treilea erau ntregi, desi eu cerusem de
mult vreme s fie arse si n acei moment eu cu minile mele le-as fi scos si le-as fi ars pe
amndou, dar pmntul era nghetat, trebuia s astept anotimpul cald. Etkind, pe lng prudent
si luciditate, avea n caracter puseurile acestei temeritti, asa se face c riscase inutil nc o
iarn, dar apoi mi-a spus 1-a ars. Iar Q nc din var refuza, n scrisori m implora s-1
pstrez, abia n toamna lui 1972 mi-a trimis o descriere pitoreasc si patetic despre modul n
care ea si Samutin arseser exemplarul: n decorul creat de frunzisul galben si purpuriu care
cdea au aprins un rug si, suspinnd (ea), au ars pn la ultima fil mndrete de text
dactilografiat... (Dar n realitate nu arseser nimic, ea m-a mintit.) Nu puteai s nu dai crezare
descrierii patetice fcute de Q. I-am scris, spre consolare, c n curnd am s-i druiesc un
exemplar adevrat. Dup previziunile si intentiile mele ar fi urmat s editm Arhipelagul n
primvara lui 1975. Dar deja prinseser contur alte termene.
Din scrisorile ei din ultimii ani rzbteau presimtiri ale unor lucruri pe care atunci nici Q, nici noi
nu le vedeam (acum ns snt vizibile, le putem strnge mpreuna): Rog cerurile s nu se
nruiasc nici acum si nici n viitor. Pentru alt deznodmnt m pregtesc, nvt pe de rost
sonetul al saizeci si saselea de Shakespeare" (Strig dup moarte...). Da, n-as vrea s nimeresc
n gura unei hiene." Zilele acestea am fcut o plimbare pn la Casa Mare, din fericire, n
problema unuia dintre geologi. Confortabil cas, drguti oameni..." (Dar oare ei i ddeau vreo
important?)
Tocmai pentru c n ultimii ani eu cu Q nu am mai desfsurat activitti conspirative serioase si
ntlnirile noastre au fost rare, nu prea mi-am fcut griji n legtur cu ct este ea de prudent n
comportamentul pe care-1 are n societate. Ea ns, cu pendularea ei zgomotoas ntre extreme,
de la team la deplina nepsare, i trimitea prin post Liusei Ciukovskaia scrisori foarte pline de
vorbe de duh, dar si cu aluzii, si cu semnturi enigmatice, ca de pild a dumneavoastr
Vorojeikina", iar data urmtoare cumva altfel. Adresa Liusei era si a mea, scrisorile erau verificate
minutios, si urechiusele scoase
139
afar nu puteau s nu atrag asupra lor atentia KGB. Dup Premiul Nobel se ivise posibilitatea
s-mi ajut prietenii, i-am aranjat cumva si Elizavetei Denisovna un transfer valutar: din Franta, dar
de la o persoan fictiv; ea nu putea gsi pe nimeni realpoate c si acest transfer neobisnuit a
facut-o suspect. A fost si o mprejurare exterioar: probabil, s-a aflat c Liza sipovalnikova se
ntlneste cu Q, si kaghebistii s-au interesat despre Voronianskaia la vecinii de apartament ai
Lizei; apoi toat povestea prea s se fi terminat. Dar chiar dac n-ar fi fost nici unul dintre
aceste repere (acum ce simplu e s le confrunti) tot ar fi devenit cunoscute vechile mele
ajutoare din cauz c fosta mea sotie, N.A. Resetovskaia, strnsese legturile cu noii si bunii ei
prieteni din APN si le dduse acces nengrdit la arhiva ei (si la o parte dintr-a mea, pe care
refuza s mi-o restituie; curnd dup aceea si scrisorile mele ctre ea le-a predat celor de la APN
pentru ca acestia s le comercializeze n Occident). Erau la ea fotografii de-ale lui Q si de-ale
altora bine c de ctiva ani N.A. nu mai cunostea pe nici unul dintre noile mele ajutoare. si cu
Samutin (el i-a luat cu mult zel partea n divortul nostru) N.A. se ntlnise nu o dat, sub reflectorul
direct al kaghebistilor.
KGB putea s loveasc n diferite persoane. Pentru nceput a fost aleas Q ca una care sttea
pe margine, fr nume, fr aprare, dar care, si prin trsturile ei de caracter, se pare, promitea
s cedeze n urma unei lovituri neasteptate si a unei prelucrri. Dar dac n-ar fi pstrat
exemplarul distrus" si n-ar fi tinut un jurnal aceast arestare s-ar fi soldat cu un esec.
Aproape pn la saizeci de ani, E.D. si pstrase mobilitatea, optimismul, sprinteneala si, ca multi
oameni care nu au bolit aproape niciodat n viata lor, spera s-o tin tot asa si n continuare. Dar
n 1965 s-a dus pe litoralul caucazian, a clrit" bieteste acolo si deodat si-a rupt piciorul. si n
urma acestui prit de oase rupte, a rmas infirm pe viat. Cu fractura la Leningrad.
Chinuitorul, superficialul, inumanul tratament gratuit" sovietic. O jumtate de an la pat, apoi doi
ani de schioptat cu dureri, anchiloz a ncheieturii deformate (din cauza tratamentului incorect).
Apoi piciorul cumva s-a ntremat, dar au aprut umflturile, aritmia cardiac, sufocrile, n urma
tuturor acestor tratamente slbesc si am senzatia profund c snt un fel de pod al casei, pod n
care toate mruntaiele mele snt ntinse ca niste rufe pe sfori. Cum m privesc n oglind, mi vine
s mbrac feregeaua." si cu toate acestea, n 1973, n ultima
140
ei var, n ciuda tuturor bolilor si a piciorului nevindecat, ea (m-nreun cu prietena ei, Nina
Pahtusova) s-a dus din nou n Crimeea si tumefiat, sufocndu-se", s-a ctrat pe coastele
muntelui. Era foarte ndrgostit de Crimeea de la care, iat, simtea c-si ia adio. n ultimele
sptmni petrecute acolo le-a tot dat trcoale un individ suspect, un oarecare Ghenrih
Moiseevici Gudiakov, poet moscovit dintre cei nepublicabili". Acesta i citea mereu din versurile lui
Gumiliov si din ale lui. Q 1-a invitat la ea ca s citeasc Cercul, Pavilionul, pe Avtorhanov. Ninei
Pahtusova poetul i se prea suspect, dar Q sustinea cu trie c nu poti s fii toat viata
nencreztor n toti oamenii. Cu aceleasi mijloace intentiona s-1 culturalizeze n aceast var
si. .. pe un procuror pensionar, neasteptat unchi" al unei neasteptate noi vecine de apartament.
Stranie miscare loca-tiv: neanderthalienii" muncitori din acest groaznic, sepulcral, mizerabil
apartament de secol al XlX-lea au fost mutati undeva n conditii mai bune, iar n locul lor s-a
instalat cu plcere nepoata unui procuror! (Mai avuseserm un avertisment n urma cruia nu
luaserm msurile de rigoare: ast-primvar, nc nainte de Crimeea, veniser la E.D. dou
fete dornice" s lucreze ca dactilografe particulare dar n realitate n-au fcut dect s ia
caracterul literei de la masin si s dispar.)
Pe amndou le-au arestat la Leningrad pe peronul grii Moscova, la 4 august, le-au desprtit: pe
Pahtusova au dus-o acas pentru perchezitie; acas la Q, probabil c o si efectuaser. Din acest
moment nu mai stim nimic despre ea dect amnuntul urmtor, ultimul: n cele cinci zile de
interogatorii nentrerupte (de la 4 la 9 august, dar n cazul Elizavetei Denisovna poate si dup
aceast dat, nu stim) pe Pahtusova au pus-o fat-n fat cu ea o singur dat n Casa Mare, la
toalet si Q (tras la fat, buze inflamate, ochi strlucitori) i-a soptit: Nu te ncptna, eu am
povestit totul!"
Nina Pahtusova era o femeie foarte hotrt si serioas, care, cu prilejul unor expeditii geologice,
hoinrise mult pe lng insulele Arhipelagului, cruia ncercase s-i fac, pentru noi, o hart.
Aceast hart nceput nimerise si ea acum n minile KGB. Pahtusova a fost interogat la fel de
struitor cinci zile si cinci nopti, dar n-a cedat n nici o privint. Dar si jurnalele E.D. si scrisorile
pstrate de ea au fost confiscate tocmai la perchezitia din apartamentul Pah-
141
Ne putem imagina ce groaz trebuie s-i fi fost lui Q la anchet: si pentru c era btrn, bolnav,
cu sczut capacitate de mpotrivire; si pentru c era ceva nou, cu care pentru prima dat fcea
cunostint pe propria ei piele, desi tot ce avea s i se ntmple i era cunoscut n totalitate din
Arhipelag; si pentru c era constient de greselile svrsite, de suferintele pe care, prin propria ei
vinovtie le va provoca unor oameni ce mult o chinuiau aceste gnduri; si mai mult dect orice
pentru c propriul ei jurnal se afla pe masa anchetatorului si nu mai putea s se dezic, s
refuze a rspunde, ci trebuia s se descurce, s interpreteze, s inventeze, s atenueze . ce
mult o chinuiau aceste gnduri! Probabil, nu putuse s se eschiveze de la niste mrturisiri n
legtur cu Etkind, inevitabil n legtur cu Liusa Ciukovskaia; oare fcuse mrturisiri si n
legtur cu Irina Nikolaevna Tomasevskaia, n legtur cu lucrarea despre paternitatea Donului
linistiti Dar pentru ea lucrul cel mai greu si inevitabil a fost s dea Arhipelagul pe mna autorittilor
si s le spun c acesta se gsea la Samutin.
Leonid Aleksandrovici Samutin era un fost vlasovian, ziarist anticomunist, ca prin minune scpat
de glont la sfirsitul rzboiului, cu stagiu de zece ani la Vorkuta, constrns s mai triasc acolo
nc cincisprezece ani. Reusise, la vrsta pensionrii, s se stabileasc, pe ci ocolite, la
Leningrad, n toat nenorocirea noastr, el era cel mai lipsit de aprare. El mi-a dat ulterior
explicatia cum c nu putuse s nu le arate kaghebistilor locul, cci, chipurile, n alte locuri ale
terenului respectiv se pstrau si alte lucruri. Putea si s nu explice, cci se gsise n
imposibilitatea de a se dezice.
Dar iat ce este interesant: kaghebistii aflaser deja de trei spt-mni despre Arhipelagul
ngropat si nu s-au dus dup el. Nu cumva pentru c se temeau c se va produce o explozie?
La asta ei nu se gndesc niciodat. Dar atunci de ce?*
* Acum la Samizdat au aprut nsemnrile deja rposatului Samutin, Cum a fost confiscat
Arhipelagul. Din acestea aflu acum cu uimire c Samutin (se vede treaba, stia de mult despre
dispozitia mea ca Arhipelagul s fie ars, dar m mintise si el alturi de E.D.), de regul, nu a
sacrificat manuscrisul, ci pur si simplu 1-a tinut n podul dacei, mpreun cu Cercul-96, pust tot
atunci la secret. Un asemenea hal de superficialitate, eu nu puteam s-mi imaginez! Dup cteva
luni au mai aprut n pres si alte memorii ale lui Samutin", scrise asa cum le-au dictat cekistii,
dup cum mrturisesc vduva si fiica rposatului dar poate ulterior si ajustate de KGB.
(Adnotare din 1990.)
142
Despre ce s-a ntmplat mai departe cu E.D. n august, nu avem nici o stire precis. Toate
informatiile provin de la suspecta nou vecin, sor medical, nepoat de procuror. Dup
versiunea acesteia, E.D., eliberat dup cinci zile si revenit acas, sedea tot timpul n camer,
umbla de colo pn colo si spunea: Eu snt Iuda, am trdat attia oameni nevinovati!" (Desigur,
amarnice trebuie s fi fost autoimputrile, ncercrile de a uita: nspimnttoare nu erau acele
lucruri cu care o speria Casa Mare, ci tocmai aceast oroare a unei vieti solitare zdrobite, si
gndurile c prietenii poate au pierit, si o carte de valoare, memorie a ctorva milioane de oameni,
nu va mai aprea.) Apoi, cic, din cauza unui atac de inim s-a internat n spital (cu ajutorul
aceleiasi vecine), unde a stat o sptmn. Apoi s-a ntors acas, n curnd, probabil n ultimele
zile ale lui august, s-a spnzurat n acel coridor strmb, ntunecos, unt mirositor, venit parc din
Dostoievski. (Dar aceeasi sor medical, dup ce buse la parastas un pahar n plus, ncepuse
s fantazeze cum c pe trupul Elizavetei Denisovna erau rni de cutit, snge si c nu asa se spn-
zur oamenii.*)
C Elizavetei Denisovna i se interzisese s ncerce a sufla vreo vorb cuivareiese clar din
metodele obisnuite ale GB si din dispozitia dat Ninei Pahtusova. Dar a respectat ea consemnul?
Sau dimpotriv: a ncercat s ia legtura cu noi si tocmai de aceea a fost omort? Este ngrozitor
s-ti imaginezi scena fioroas a unui asasinat ntr-un ntunecos apartament-pester.
n acel august, Nina Pahtusova a trecut de cteva ori pe Romen-skaia nici o fereastr a
apartamentului nu este luminat. A ndrznit s urce pn acolo, a tras de latul de srm, a fcut
s sune teribilul clopotel, dar n-a iesit nimeni. (Telefon n apartament nu era.) Fuseser evacuati
toti? Nu mai existau nici martori, nu mai exista nici loc al actiunii, acolo nu mai locuia nimeni.
E.D. avea, se vede treaba, n Leningrad o rud analfabet, Dusia, un fel de verisoar de-al
doilea, care nu cunostea pe nici unul dintre noi. Nici noi n-o cunosteam pe ea. Numai ea singur
a fost anuntat c a murit E.D. Dar cine a anuntat-o? Nu militia, ci securitatea
Dup multi ani, n emigratie, I. Vinkovetki mi scria c anchetatorul, in-terognd-o curnd dup
moartea E.D. pe colaboratoarea lui (a lui I.V.) de la institutul geologic, i-a spus cu mndrie
acesteia: Dup interogatoriile mele, oamenii se spnzurau." (Adnotare din 1986.) ; ,, ,
>.,. .,A
143
statului. si s-a dat o explicatie: pe Voronianskaia au mpins-o la moarte niste intelectuali. Nu
exista nici un risc: femeia era analfabet, de pe margine, nu cunostea pe nimeni. Nu i-au artat
cadavrul, dar i-au precizat data nmormmtrii.
Dar oamenii de la tar pstreaz, chiar si n marile orase, intuitia si memoria reperelor pdurii si
ale cmpului. Cndva, demult, Dusia o condusese pe E.D. pn la casa lui Samutin care, stia ea,
era un prieten apropiat al verisoarei ei si vzuse usa principal pe unde intrase aceasta. Cuta
acum dup amintire si casa, si usa principal, dar cum s procedeze mai departe? S-a hotrt: va
bate la rnd la fiecare us si va ntreba: Ati cunoscut-o pe Elizaveta Deni-sovna Voronianskaia?
Usa lui Samutin s-a dovedit a fi prima care i-a iesit n cale, la parter, si locatarii erau acas!
Asadar, o femeie analfabet a fost mai ingenioas dect KGB si a legat prima verig a lantului
care va face ca Arhipelagul s zguduie ca o explozie ntreaga lume.
Iar Samutin n-a stiut nimic pn n ultima zi, el doar se mira de ce E.D., totdeauna prietenoas, nu
sun, nu scrie, nu vine trebuie s se fi ntors din Crimeea. Acum moarte subit, si iat data
nmormntrii: mine, 30 august, corpul nensufletit se afl la barcile Botkin. Iar despre arestare,
despre anchet nici Dusia nu stie nimic. Bine, voi fi acolo, spune el.
Idee fireasc: s-i nstiinteze pe cei din familia Etkind despre care el stia, din povestirile E.D., c
au oarecare legtur cu mine si c locuiesc lng Mnstirea Aleksandr Nevski, unde snt si
barcile. si n aceeasi zi de 29 a sunat la familia Etkind:
Cunoasteti o anume Voronianskaia? A murit. Eu snt un cunoscut de-al ei. ngroparea
mine, la 14.30, la morg. De ce a murit? Nu stiu... Anuntati pe cunoscutii nostri comuni (pe
mine)...
si imediat telefonul familiei Etkind s-a ntrerupt pentru dou ceasuri. Toate telefoanele au fost
interceptate n ziua aceea, desigur. Dar KGB n-a reusit s le ntrerup imediat.
La Leningrad s-a nimerit s fie n acele zile Lev Kopelev. Etkind 1-a rugat s-mi comunice mie.
Kopelev nu stia ct de serios se mpletea aceast moarte cu toate firele conspiratiei noastre, si n-
a cutat intermediari, ci a sunat-o pe Alia la Moscova: Spuneti-i lui Sania c a murit Elizaveta
Denisovna, dactilografa lui."
Pentru KGB trebuie s fi fost o surpriz si un motiv de furie: o tain deplin, la adpost de orice
indiscretie, iar intelectualitatea
144
asta diabolic a si mirosit-o. Peste trei ceasuri, cu trenul de zi, pot s plec din Moscova si spre
sear s fiu la Leningrad. Ei stiau de trei sptmni unde se afl Arhipelagul si nu se grbeau.
Dar dac m duc acum si-1 iau?... Telefonul lui Kopelev a avut n continuare efectul unui
detonator si a fcut s se precipite evenimentele.*
n ziua de 30, la ora 14.30, s-au strns la barcile Botkin urmtoarele persoane: Samutin, sotii
Etkind, Zoia fiica Tomasevski, si Galia prieten de ocazie a Zoiei. Li s-a rspuns c
rposata a fost dus de-acolo cu dou ore n urm. Cum se poate asa ceva?" __vPi, atunci a
fost liber masina."
Dar unde-i Dusia? Ea, pentru orice eventualitate, venise, ca la tar, mai devreme si cu acea
masin funebr plecase la cimitir.
Lui Etkind i-a venit n minte s ntrebe: dar ce s-a notat n registru? Care este cauza mortii?
Functionarul de-acolo n-a refuzat s rspund: Asfixie mecanic." si a explicat: Spnzurare.
Sinucidere." Nu se poate! Faceti confuzie?"... Dar nici dumneavoastr nu stiti!" s-a
mirat functionarul bune rude!...
Pe lng morg se tot nvrtea un individ, ce s mai vorbim.
S-au asezat toti cinci n automobilul familiei Etkind, s-au dus la cimitirul Sudului departe, n
afara orasului, spre nltimile de la Pulkovo orasul mortilor de pe lng capital care n-au pile
ca s fie ngropati n conditii mai bune, excrescent a unui oras suprapopulat. In masin au fost
discutii aprinse: De ce? Ce s-a ntmplat? si-au amintit de certificatele de valut: s fi sugrumat-o
neander-
* Din memoriile lui Samutin (cele adevrate) astzi se pot preciza unele lucruri: n aceleasi ore
ale zilei de 29, kaghebistii 1-au arestat de pe strad, 1-au dus la Casa Mare si el imediat s-a
oferit s le predea Arhipelagul. (M mir, vechi locatar al lagrului, fost vlasovian, admis ntr-un
mod att de neobisnuit s locuiasc n Leningrad, ntr-o asemenea pozitie precar, el avea n
carnetul de nsemnri o multime de adrese ale unor oameni pe care acum putea s-i trasc dup
el si dispunea din belsug de literatur samizdat; acum se temea c-i vor descoperi acea literatur
samizdat si, o dat cu ea, si Arhipelagul, dar cel mai mult se temea s nu-si traumatizeze sotia si
copiii printr-o perchezitie acas!... El ns nici corporal n-a fost perchezitionat.) In noaptea spre
30, kaghebistii au primit la dacea lui Arhipelagul. Este clar c 1-au obligat s tac: s nu sufle
nimnui nici o vorb despre asta. Dar n dimineata zilei de 30 si-au adus aminte c le trebuia
semntur de la el cum c le-a dat de bunvoie ce le-a dat, si nc o dat 1-au trt la ntlnire la
hotelul Evropeiskaia". (Adnotare din 1990.)
145
thalienii? Samutin: ia s-au mutat, acolo nu mai locuieste dect o sor medical cumsecade."
Ekaterina Fiodorovna, sotia lui Etkind: Sinucidere? Nu se poate! Eu o cunosc destul de bine."
V spun eu, sta e asasinat politic!" a strigat careva.
Cimitir deprimant prin monotonie. Un imens maidan desfundat, argil (ce tare ti se lipeste asta
de tlpi pe vreme de ploaie!). Nici un pomisor. Totul este mprtit n dreptunghiuri: cte 36 de
rnduri si 24 de morminte pe fiecare rnd. Este interzis s se pun cruci la morminte sau s fie
mprejmuite cu garduri. Mormintele au aspectul unor czi din beton, la cpti vsle" cu tblite
albastre pe care snt scrijelite numele, numele dup tat si prenumele rposatului, anul nasterii si
al mortii, fr precizarea zilei si a lunii. Czile" se acoper cu pmnt n care se pot sdi flori. Prin
pasaje, crucioare motorizate transport repede sicriele, cei care le nsotesc merg n pas
alergtor. Cimitir de tip socialist. Dup model Fourier?...
Celor sositi li s-a artat mormntul nemusuroit, avnd nfipt la capt un bt. (Chiar si dup un an,
mormntul ei rmsese tot ?no-nim; mai treceau pe-acolo Liusa si Tomasevskaia.)
Devenea tot mai clar c la mijloc era ceva necurat. Cei sositi nu se cunosteau defel ntre ei.
Etkind, cu precautia de rigoare, 1-a ntrebat pe Samutin: Nu cumva or fi luat ceva de la ea?"*
Pentru Galia, vorba aceea: unul cu cheful si altul cu mahmureala. Dar ea nu era implicat cu
nimic n toat povestea asta. Dusia i dduse lui Samutin adresa unde face ea astzi parastasul.
Apropo de adresa asta: Galia, poate te duci dumneata acolo? Mai afli ceva!" Galia s-a dus, exact
cnd trebuia. Erau acolo oameni simpli, prieteni de-ai Dusiei, si sora medical Lidia. si ea a
povestit versiunea ei, si de la ea o stim si noi.
S zicem c a fost chiar sinucidere atunci, chinuit fizic, de unde atta fort la Elizaveta
Denisovna s caute crlig, frnghie?
n ce-1 priveste pe Samutin: dup ce a predat Arhipelagultrebuia si s ascund, si s tac? Ce-
o fi fost n mintea btrnului fost detinut?
* Iar Samutin, care n timpul drumului ascunsese celorlalti faptul c Arhipelagul fusese luat, i-a
spus scrie el - imediat lui Etkind: Totul e la ei, moartea E.D. are legtur cu aceasta." Dar
Etkinzii nu stiau ce puteau s fie acest totul, ei nu cunosteau faptul c Samutin tinuse la el n mod
samavolnic Arhipelagul. Ei credeau c era vorba de vreo arhiv a E.D. (Adnotare din 1990.)
146
Plafoanele" ascult, filarea apartamentului, filarea la tot pasul continutocmai prin asta si
corecteaz GB-ul deficienta, se asigur c nu va mai avea loc nici o scurgere!
Dar poti s te tii dup o femeie la locul de munc?... La locul de munc se ntelege.
Dar nici nu mai trebuie nimic! iat ct de scurt este circuitul stirilor n marile orase: la slujb, la
Institutul de Mine, numai unei femei, colegei ei pe nume Arsanskaia (despre al crei brbat se
stie c este prieten cu Kopelev, iar Kopelev este chiar acum la Leningrad, dup cum povestea n
cursul zilei Etkind), numai ei, acolo, n orele de lucru si sub acoperisul locului de munc, i
povesteste despre cele ntmplate sotia lui Samutin.
E simplu?*
si Arsanskaia se duce pur si simplu acas si-i povesteste sotului.
Iar sotul chiar intentiona s se duc la Kopelev, si se si duce efectiv; e deja seara trziu.
si la 12 noaptea, Kopelev i telefoneaz duios lui Etkind: Fima, nu poti s vii imediat la mine?"
Asta era pe 31 august, seara, a doua zi. KGB-ul le-a blocat pe toate si totusi toate snt cunoscute!
Suprat de deranj, Etkind i atrage atentia chiar la telefon c nu se sun la o asemenea or.
Totusi, se duce. ntlnire cu Arsanski. Mai e un tren de noapte spre Moscova. si e ceva cu totul
inofensiv s te duci la Serghei Maslov, proprietarul outsider al unui apartament. Transmiteti-i
numai att: 1-au luat pe Arhip!" (Noi, cei care cunosteam cartea, o numeam uneori n felul acesta.)
Simplu dar nu foarte. Se trezeste apoi Etkind, noaptea, si-si pune brusc ntrebarea: dar ce am
fcut noi? Maslov nu ntelege despre ce este vorba; trecnd si prin alte cteva guri, Arhip" devine
Arhiv". Este o aberatie care nu poate s dea dect btaie de cap.
Anuntul acesta, Maslov i-1 aduce, asa cum 1-a nteles el, lui,, Kome " (Vmceslav) Ivanov, la
Moscova, pe l septembrie, dimineata. Acesta din urm asa si ntelege: a fost luat arhiva. si spre
sfrsitul zilei,
* Acestea ne-au fost povestite tot atunci n cercul lui Kopelev-Etkind, dar Samutin nu scrie nimic
despre acest subiect. Se teme s nu-si pun sotia ntr-o situatie neplcut? Dar, probabil, din 30
pn n 31, constiinta i-a suflat c despre Arhipelag nu se poate tcea; sau poate c nssi sotia
lui a fcut chestia asta, fr stirea lui Samutin? (Adnotare din 1990.)
147
el si Liusa, nc foarte bolnav dup accidentul de automobil, aduc la mine, la Firsanovka,
anuntul denaturat. Eu mi-am exprimat ndat ndoiala: Arhiv? Arhip? (Dar ce arhiv avea Q? Dar
nici Arhip nu mai exist de mult.)
Eu si Liusa ne enervm si facem greseli. Vrem s stim, trebuie totusi s stim exact si repede: ce,
ce anume au luat? si ea l roag pe Aliosa sipovalnikov (prin sor se cunoaste cu Samutin) s se
duc, s vad, s ntrebe.
Nu-i corect, pentru c l bgm pe biat n bucluc. si nu intuim bine ce posibilitti i-au rmas lui
Samutin. Tnrul si ia cu curaj sarcina n primire. Se duce la apartamentul asediat. Dar chiar
dac
1 se va rspunde n scris si chiar dac arde hrtia, nu risc s fie arestat la iesire? si Samutin
rspunde de sub plafoane: Au luat? Primul cerc." Sub plafon el nici nu trebuie s vorbeasc,
desigur.
Dar la l septembrie seara pleac la Moscova Etkind cu precizarea unei litere. La Liusa, la
Peredelkino. si ea, la fel de bolnav, a plecat cu taxiul spre Moscova, a traversat toat Moscova
si s-a ndreptat spre nord, spre Firsanovka, pentru a-mi aduce (seara de
2 septembrie) aceast singur liter. Acum nu mai exista nici o ndoial: Arhipelagul fusese
confiscat.
Pe 3 ziua m duc la Moscova, la Alia. Avem doi copii si chiar n aceste zile l asteptm pe al
treilea, pe Stiopa. Asa-i c trebuie s facem s explodeze?" o ntreb eu. S explodeze!"
rspunde ea cu nenfricare.
Pe 4 dimineata, din suburbie, prin telefonul convenit, aranjez pentru sear o ntlnire cu
corespondentul Stig Fredrikson (schita 13) prin el transmit n Occident comunicatul destinat
publicittii cum c mi s-a confiscat Arhipelagul (transmit si dispozitia secret: s se publice
imediat).
Iar KGB-ul este ntr-adevr convins c a astupat toate gurelele. Pe 5 dimineata i pocneste ca
din senin stirea difuzat de radioul occidental.
Atunci, la ordin, Samutin d n Occident un interviu infam. Neinspirat ideea. (Eu nici pn azi nu
1-am citit.)
Dup durele mele luri de pozitie, Q mi scria de fiecare dat: De ce participati la corid n
asemenea conditii de inegalitate? De ce faceti s se precipite evenimentele?"
148
Dar nimeni nu le-a fcut s se precipite, asa cum le-a fcut ea. Aceast femeie btrn, singur si
bolnav, nepregtind nimic n acest sens si tremurnd toat de spaim, a dat un brnci care a
fcut ca teribila avalans a Arhipelagului s se rostogoleasc peste lume, peste tara noastr,
peste comunismul mondial.*
* Discul cu Recviemul de Verdi pe care mi 1-a druit Q l am cu mine la Vermont si, n fiecare an,
la 28-30 august, l pun n amintirea ei. (Adnotare din 1978.)
In noiembrie 1985 primesc o scrisoare de la o adept a lui Steiner, necunoscut mie, o anume
Johanna Fischer din Elvetia. Din scrisoare reiese c Elizaveta Voronianskaia, care n timpul vietii
nu s-a cunoscut cu corespondenta mea, a nceput s vin des pe la aceasta din urm, rugnd-o
s-mi transmit solicitarea ca, n situatia ei actual, eu s-o ajut din toate puterile. Din aceeasi
surs aflu c forma n care Voronianskaia i se arat Johannei este aceea a unei umbre venite de
departe.
In ce m priveste, eu, desigur, m si rog pentru ea... (Adnotare din 1986.)
149
Natalia Milievna Anicikova si Nadia Levitskaia
si tot asa m-a abordat ntr-o scrisoare Natalia Milievna, pn atunci o necunoscut pentru mine,
spunndu-mi c ea, fost detinut, si fiica ei adoptiv, tot fost detinut, mi multumesc pentru
Ivan Denisovici si snt gata s m ajute cu ce pot. si pentru a m ademeni, pentru a m face mai
receptiv, aduga ca pe niste condimente amnunte ca: Pavel Dmitrievici Korin este vecinul lor si
ele pot s m pun n legtur cu el; lor le place s cltoreasc prin Nordul ndeprtat si s
fotografieze peisaje de-acolo.
,,Fost detinut" era pentru mine o parol care-mi inspira ncredere n cel care o folosea. Fosti
detinuti" asa se intitula n arhiva mea de corespondent mapa cea mai mare, si n ea nu erau
numai o sut de scrisori. Nici pe altii nu-i omiteam, aproape din scrisoarea fiecruia extrgeam
cte ceva si dup aceea cu multi m si ntl-neam. Nu mai stiu cum m-am dus o dat la Bolsaia
Pirogovka, la Anicikove. si am constatat c nu e nici un fals la mijloc, c ele snt exact asa cum se
si recomand: femei cu un trecut de detinute nscris pentru eternitate n biografia lor si cu un
suflet necrispat; triesc cum d Dumnezeu, de azi pe mine; nu s-ar mira dac mine ar fi ridicate
din nou; si n cltoriile lor anuale fcute vara, foarte riscante pentru Milievna la cei saizeci si
cinci de ani ai ei si departe de a fi sntoas, ele ajung n asemenea locuri inaccesibile, unde nu
orice tnr se aventureaz. Tocmai acest dezinteres n ce priveste achizitionarea de bunuri,
voioasa nencredere n ziua de mine si atasamentul fierbinte fat de nefasta zi de ieri au
cimentat prietenia noastr. Nu puteam s rmnem distanti unii fat de altii. La prima ntlnire nc
mai avusesem grij s nu m destinui prea mult, dar ncepnd cu a doua n-am mai fost
reticent. si de la prima ntlnire si pn la cea de pe urm, eu, se pare, nici o singur dat nu
150
le-am scutit de sarcini pe linia cauzei noastre comune, sarcini de care ele s-au achitat
ntotdeauna ca de ceva important si hotrtor pentru viata lor.
Acest spirit caracteristic fostilor detinuti si trecutul purtnd pecetea lagrului le-au unit ntr-o
familie. Altminteri ntre ele erau mari deosebiri: Milievna era scund, gras, vesel, de un
neastm-pr n contrast cu vrsta, nestatornic si chiar capricioas n privinta caracterului, pe cnd
Nadia era nalt, slab, de o retinere necaracte-ristic anilor pe care-i avea, vesnic ocupat cu
treburi, meticuloas, circumspect. Nu stiu cum, n lagr, Milievna devenise, printr-un joc al
destinului, sef la masina de tiat pine si a salvat-o pe orfana Nadia, aflat pe punctul de a
muri de inanitie, a supraalimen-tat-o, a ajutat-o s-si refac moralul. si acest lucru le-a unit pentru
totdeauna, ca pe mam si fiic. Natalia Milievna era dintr-o veche familie de nobili, bunicul ei
fusese un nalt dregtor la departamentul pentru treburile curtii imperiale. Ea nvtase la
gimnaziul Tagantevski; pe toti prietenii ei din copilrie, tineri din nobilimea petersburghez,
revolutia i dispersase, i mpuscase, i pusese pe fug. Regimul sovietic cvincvagenar continuase
s-i mprstie rudele si cunostintele, apropiate si deprtate; nu mai rmsese nimeni. Nadia
provenea dintr-un strat mai modest, desi tatl ei, Grigori Andreevici Levitski, fusese biolog,
colaborator foarte apropiat al lui Vavilov. El pierise din cauza lui Lsenko. Familia lor n-a fost
arestat toat n acelasi timp, ci n patru reprize, unul cte unul tata, mama, apoi ea nssi,
apoi si fratele, si fiecare n proces separat. Printii i-au pierit n lagr. Milievna a salvat-o pe
Nadia, si Nadia, purtndu-i vesnic recunostint, s-a lipit de ea. Aceasta si era trstura
remarcabil a ntregii lor vieti, prin aceasta ele aminteau de sotii Zubov si Tenno si, probabil, de
multe familii de fosti detinuti de faptul c, iat, n anii de odinioar ai detentiei, venise un dar
neasteptat, un supliment, un adaos ilegal. si numai n lumina acelor ani si primea aceast
trstur sensul ei. si de fiecare 5 martie, ziua mortii lui Stalin, acest nalt si permanent sens al
vietii lor se condensa ntr-un simbol: si aranjau cmrutele ca pe un muzeu, expuneau, attea
cte putuser s-si procure, fotografii ale celor mpuscati si pieriti n lagre, puneau muzic
funebrsi cteva ore prin acest muzeu se perindau invitatii: cunostinte si fosti detinuti.
Harababura anilor de rzboi si revolutie si firea cndva tare nebunatic a Natasei Anicikova au
fcut ca ntreaga ei viat s se dea
151
peste cap, s nu cunoasc nici momentul ntemeierii unei familii, nici pe cel al dobndirii unei
profesii. Nadia, n schimb, stia din copilrie limba german, cu care si cstiga acum existenta
lucrind la biblioteca de literatur strin, (n timpul rzboiului, nc fetiscan fiind, i-ar fi fost usor
ca mpreun cu nemtii s se retrag din zona Pskovului, ns nu s-a retras, si a fost pedepsit cu
lagr, dar, spunea ea, n-a regretat niciodat c a rmas n patrie.)
De aceea, ajutorul firesc si cel mai bun pe care 1-am primit de la Nadia au fost traducerile. Multe
lucruri mi-a tradus ea: articole de ziar, recenzii, apoi si crti ntregi pe care eu, din lips de timp,
n-as fi reusit niciodat s le citesc n nemteste. Dar trebuie s art si cum m-a ajutat: ntelegnd
bine sistemul meu si spre ce se ndreapt interesele mele, ea nu-mi traducea o carte n totalitate,
ceea ce ar fi fost pentru mine o dificultate n plus, cci n-as fi putut s citesc un volum asa de
mare, ci conspecta si grupa materialul pe teme, cu titluri clare, pe foi de anumite dimensiuni. (Cu
deosebit recunostint mi-amintesc cum mi-a pregtit ea adesea n trenul electric si n metrou,
fiind ea nssi n criz de timp! cartea generalului Frantois si amintirile generalului Gurko, nici
una dintre acestea ne-fiind disponibile n limba rus.) Tot ea a tradus cartea lui Seemann despre
legturile lui Lenin cu Ministerul de Externe german.
Dar Milievna avea alt talent: acela de a avea cunoscuti de o mare diversitate, n general, pentru
un conspirator, acest talent nu este totdeauna bine venit, ns cu Milievna lucrurile aveau o
ncheiere fericit: indiferent cu ce problem nou si neasteptat o abordam, ea reflecta un timp
si totdeauna repera exact persoana creia trebuia s ne adresm. A trebuit s iau de urgent
manuscrisele de la Teus am dat fuga la Ne Ne" (NN", asa le spuneam noi, unind primele
litere ale numelui lor): fr s sovie, au luat asupra lor chestiunea. Dar locuinta lor avea o curte
de trecere si era suspectat, nu prezenta sigurant. Milievna s-a gndit ce s-a gndit si si-a adus
aminte de vestitul geolog Boris Abramovici Petrusevski, care se bucura de privilegiul de a face
deplasri n interes de serviciu peste hotare. I s-a adresat lui si el a acceptat solicitarea, si trei-
patru ani mi-a pstrat cu credint manuscrisele, crora ntr-o vreme le-am adugat chiar cteva
Arhipelaguri, (n timpul conspiratiei nu numai c nu 1-am vzut, dar m-am strduit s nu-i retin
nici numele si s nu stiu unde locuieste. Astfel c nici nu ne-am cunoscut vreodat. M nclin pn
la pmnt n fata lui.) N-aveam unde s ascund un
152
exemplar cu textul definitiv al Arhipelagului? Milievna se gndea gsea solutia, l ducea unde
trebuie. [A fcut si gafe. A dus materialul departe, cu transbordri, cu vaporul, la rezervatia
natural Ve-siegonski se pare, la un om nobil, de ncredere, dar acesta s-a speriat, sotia lui
asijderea, si Milievna a trebuit s care napoi toat greutatea, picupul, vreo zece kilograme... or
la vrsta ei! L-a dus la Leningrad, unde, se pare, 1-a lsat pe mini bune (la o veri-soar primar).
De-acolo, pe neasteptate, vine un apel: luati-1 de la noi, nu vrem s tinem o asemenea
nenorocire. si din nou trebuie s caute, de-acum ns neaprat n Leningrad. Bun, s-a gndit, a
gsit! Pn n prezent, acolo este ngropat w. Arhipelag, dar eu nu stiu nici numele, nici locul, stiu
c e sub un mr".*] Trebuie s gsesc o dactilograf, una foarte bun si de mare ncredere, s-i
dau lucrurile cele mai teribile (dar de pltit ioc, totul pe baz de entuziasm). si tot bun ar fi fost si
un legtor discret, de ncredere: altminteri, aceste pachete de foi se deterioreaz, se pierd.
Milievna s-a gndit si a gsit o dactilografa: Olga Aleksandrovna Krjanovskaia. Nici pe aceasta eu
n-am vzut-o niciodat, dar cte a fcut ea pentru noi, cte a pstrat! m nclin pn la pmnt
n fata ei. Iar sotul ei, Andrei Ivanci, militar activ, colonel-inginer, de-abia tinndu-se ntre atacuri
de cord, mi-a legat toate Arhipelagurile scoase de samizdat, toti Viteii si multe exemplare ale lui
Nouzeci si sase. I-am trimis scrisori de multumire, dar mna n-am reusit s i-o strng, cci ntre
timp a murit.
Cu asemenea vaste relatii (si cu asemenea mbulzeal de intelectuali la biblioteca de literatur
strin), a tipri la samizdat este lucrul cel mai firesc. Timp de multi ani, indiferent ce-as fi dat la
samizdat totdeauna eu cu Liusa repartizam celor dou N. exemplarele de la unu la cinci, (ntre
Liusa si Nadia aveau loc n statiile de metrou ntlniri bine puse la punct si locul si minutul
cunoscute, si amndurora n drum le era suficient un telefon, de la serviciu la serviciu
dimineata sau seara. Punctualitatea, responsabilitatea le caracterizau pe amndou, si meritau
reciproc prietenia.) n primvara lui 1968, cele dou N. au realizat si culegerea Citindu-l pe Ivan
Denisovici" de la nceput pn la sfrsit si 1-au dactilografiat, si 1-au dat din mn n mn.
si Arhipelagul mpreun cu Tancurile a stat n bune conditii douzeci de ani la nobilul si curajosul
Aleksei Alekseevici Liverovski. Acum snt dezgropate. (Adnotare din 1989.) .
,,,.., , ^,, ,,, ,,, v ,
153
Milievna se considera onorat s difuzeze texte samizdat nu numai n Moscova, ci mai ales n
provincie. Printre alte asemenea locuri, ea avea Ekaterinburgul. n general, m-am nselat mult cu
Cercul-96: socotisem eu c o s-1 difuzm unadou, c trebuie s pregtim mai multe
exemplare, ne-am lsat cuprinsi de entuziasm, am scos patru sarje", adic douzeci de bucti
dar unde s Ie plasm apoi? Din cauza acestei cantitti, Cercul a fost de cteva ori la un pas de a
fi confiscat. (Undeva se afla un vraf de exemplare ale lui 96 de s-1 ridici cu macaraua, apoi toate
au fost arse.) Un exemplar, fr s-mi dau seama, am permis celor dou N. s-I strecoare cuiva
la Ekaterinburg. si acest Osionnov Serghei Ivanovici s-a nimerit s fie un om foarte putin
cunoscut. Aventuroasa Milievna se cunoscuse cu el n timpul unei cltorii de var, si cum? se
ciondniser pe tema Ivan Denisovici, despre care el se exprimase injurios. Ea nu numai c 1-a
convertit, dar si 1-a trecut printre prietenii si oamenii ei de ncredere si a nceput s-i trimit texte
samizdat, printre care si 96. De altminteri, Osionnov nu a dezamgit, ci chiar s-a dovedit un om
de mare caracter. (Pe la mijlocul crtii, acest episod 1-am povestit dinadins denaturat, ca s nu-i
csunez omului niscaiva neplceri, n 1971, n trecere pe la Novocerkask, eu cu A. A. Ugrimov 1-
am cunoscut, tot la niste cunostinte ale Mi-lievnei.) Pentru el s-a ivit un pericol imprevizibil: un
nepot de-al lui s-a ntors din armat, unde l rsftaser cu serviciul la bruiaj si interceptare radio,
si acum voia s se aranjeze si n civilie", la Ekaterinburg. Dar pentru aceasta trebuia s
completeze multe formulare si s mentioneze toate rudele, apoi pe aceste rude Organele
trebuiau s le studieze ndeaproape. si cu aceast ocazie s-a constatat c mpotriva lui Osionnov
exista un denunt cum c el ddea spre lectur Pavilionul cancerosilor, n provincie, acesta este
un fapt periculos, este ca o bomb! Dar kaghebistii, nerbdtori, n-au mai continuat cercetrile
(dar unde s le mai continue? Pavilionul cancerosilor^.!!), ei au descins direct ctiva oameni!
la custodele nostru! n ce-1 priveste pe 96, pe acesta Osionnov l tinea la o mic dacea de
var, care iarna era pustie. Veniti de-1 luati! Ceva era si n apartament, si n plus n acest
moment se afla aici si un cunoscut care tocmai luase si si vrse n geant un exemplar din
August. Inteligent, cunoscutul i-a mbrtisat cu privirea pe oaspeti: Bine, uite, eu plec!" Iar
kaghebistii provinciali, chiar bucurosi c scap de un martor, nu 1-au retinut. Mai mult dect att
nici n-au
154
mai perchezitionat camera, dar 1-au dus pe Osionnov la ei la sectie si numai acolo 1-au ntrebat:
Recunoasteti c aveti Pavilionul cancerosilor!" A priceput bietul nostru om c e mai bine s
recunoasc. Aduceti-1!" i s-a spus. El s-a dus acas si 1-a adus. si se prea c deocamdat l
las n pace. Dar poate c-1 urmresc! Ce-i de fcut cu 961 Milievna, zeloas, i-a poruncit: s-1
pstrezi ca pe lumina ochilor. si el s-a hotrt s-1 pstreze. Dup convocarea la KGB, faptul
acesta era extrem de periculos, dar Osionnov a continuat s pstreze obiectul cu pricina, ns
legtura cu noi era slab ntr-o scrisoare multe nu poti s spui, s mergi sub urmrire nu se
poate, de trimis n-ai pe cine trimite n-am reusit dect s aflm c s-a declansat o actiune de
urmrire, c veniser, si nu puteam s-i strigm arde-l\ si cteva luni, pn s-a ivit cineva prin
care am transmis s-1 ard, 96 a stat asa, cu toporul atrnnd deasupra lui si deasupra noastr.
Numai spre primvara lui 1976 s-a convins Osionnov de autenticitatea mesajului nostru si a ars
ceea ce era de ars.
Un timp, Milievna (de mult la pensie) activase energic n societatea pentru protejarea vestigiilor
trecutului si a monumentelor. Apoi a vzut cum problemele de acolo nu se pot rezolva din cauza
birocratiei. Pe de alt parte, starea snttii i impunea s stea mai mult acas. Totusi, firea ei
vulcanic nu-i ddea pace. Ea mi gsea n permanent vreo nou cunostint, o nou surs de
informatii, un nou om util desi eu nu cutam si nu-i ceream asa ceva. si adesea m convingea
c este necesar s fac cunostint cu cutare si cu cutare. Acum clasez un ntreg foc de artificii,
chiar s-mi amintesc totul nu se poate. Tot ea mi-a fcut cunostint si cu Dmitri Petrovici
Vitkovski, vechi detinut pe santierul canalului de la Marea Alb". si cu ginerele lui Korolenko, A.V.
Hrabrovitki, amator de arhive. Din proprie initiativ, acesta mi-a strecurat o sumedenie de
informatii si utile, si inutile. (Drept recunostint, noi am pus n cui vigilenta si i-am dat un volum
din Arhipelag s-1 tin n mn o jumtate de or fr a iesi din cas cu el si unde nu s-a
rspndit prin Moscova zvonul despre Arhipelag, si a ajuns chiar si n strintate. Cte eforturi a
trebuit s depunem pentru a-1 dezminti, prin cte spaime am trecut!) Aici e si urma lui Palcinski:
Milievna gsise o femeie energic foarte, cumnata lui Piotr Akimovici; de la aceasta am cules nu
putine lucruri; numai asa s-a introdus el la mine, dup Arhipelag, si m August, si n Octombrie.
Era nevoie de niste mrturii credibile
155
din partea familiei despre generalul Svecin? Milievna le procura uneori cu pretul a luni de
corespondent, de solicitri; cu pretul unor cltorii a nu stiu cror persoane. A fost nevoie de
unele informatii despre orasul Tambov? Milievna le-a procurat de la unicul he-raldist din
Moscova, L smarov, originar din Tambov si martor n viat al tuturor celor ntmplate, un om cruia
nu-i plcea s povesteasc despre propria lui viat, dar care mi-a fost un mare furnizor de date
despre ntreaga gubernie! A fost nevoie ca n locul meu s mearg altcineva prin locurile
rscoalei, cineva care absolut neobservat si mai meticulos dect mine s chestioneze n
dreapta si-n stnga? S-a gsit la timp o Valentin Pavlovna Holodova, biolog, foarte umblat prin
Rusia Central. La rugmintea mea, ea a plecat n regiunea Tambov. si am cumva nevoie de
concursul activ al Bibliotecii de Istorie? iat-i, colaboratorii snt gata s mi se alture. si am
cumva nevoie de materiale secrete si importante privind regiunea Donului? Pi ea, asa cum
promisese, m-a pus n legtur si cu Korin; datorit ei, am reusit s fac cunostint cu acest om
remarcabil si s vd cu ochii mei niste studii pentru Rusia care se duce. si iat un lucru la care nu
m mai asteptam, de care nu m mai interesam, pe care nu-1 mai bnuiam deloc: mirosise
Milievna c n Leningrad, la o femeie din czcime, se pstreaz arhiva lui Fiodor Kriukov si
caietelul cu textul primei prti a Donului linistit", text scris de el nc nainte de revolutie! Pentru
munca mea, aceast descoperire nu numai c nu-mi fcea trebuint, dar m si fcea s m
ndrept ptimas spre alte probleme cum ns s-o ignori? Cui nu ncepe s-i fiarb sngele n
vine la o asemenea ispit?
Am vzut despre ce este vorba, m-am convins, si i-am spus admirativ Milievnei: ce mn bun ai!
Ce fire mai am si eu uneori: exist un om capabil s m ajute, dar n-am timp s-1 caut; cine s
fac treaba asta? Cele dou N.! Exista un Nikolai Pavlovici Ivanov, nepotul unui preot, ct
claritate a mintii, cte chinuri ndurate prin htisul rnduielilor sovietice ca s dea de urma alor si,
cte proiecte, ce ncordare! dar nimic mai actrii n-a reusit s fac, si pe mine n putine
privinte m-a ajutat: intentiona s multiplice Arhipelaguldar acest lucru s-a dovedit imposibil, ns
pentru mine a fcut o expeditie util n regiunea Tambov: a adunat material de arhiv si s-a vzut
cu sora vestitului rebel Piotr Tokmakov. i cutaser cele dou N. chiar si o nevast, dar n-au
gsit. (si din cauza tuturor legturilor cu noi, ct pe-aci
156
s-1 bage la nebuni; psihiatrii lui de la Riazan l si retinuser.) De cele dou N. am prins-o si pe
Rita seffer tot un destin rusesc ruinat, dar despre ea voi vorbi separat.
A fost o vreme cnd la cele dou N. plafoanele" nu erau considerate periculoase, n acele
conditii, ele, desigur, ne colationau tex-
te[e__tot Arhipelagul 1-au colationat, si nu numai pe el. n 1966,
n 1967, vara cnd mica noastr dacea era goal, ele au locuit la Rojdestvo-pe-Istria, Ne
deveniser asa de apropiate, asa de simple erau aceste relatii ntre niste fosti detinuti, era atta
loc ntre noi pentru glume si bancuri nct era firesc s le chemm s locuiasc n dragul nostru
colt de tar. Dintr-o ndeprtat rezervatie de lng laroslav, Milievna mi-a adus rsad de scorus
cu fructe negre. Cnd Milievna locuia la Rojdestvo, Nadia, tremurnd pentru ea, cum rar tremur o
fiic pentru mama ei, dup o ntreag zi de munc la Moscova, ajungea n dou ore la Rojdestvo
si dimineata era n dou ore napoi la Moscova, si de la gara Baskino, totdeauna pe jos. Locurile
dragi mie, ea le-a colindat aproape ct le-am colindat si eu. n aceste poieni, n aceste margini de
pdure, eu o vd ca pe o figur nscris n peisaj. Cnd noi, n mai 1968, dactilografiam
Arhipelagul la dou mici masini, Nadia venea din trei n trei zile ca s ia materialul dactilografiat si
s-1 pun la adpost. (Apoi toate cele cinci exemplare luate trebuiau mprstiate n diferite locuri
secrete!) si tot ea, n septembrie 1965, salvase manuscrisul nceput al Arhipelagului, participase
la operatiunea Tenno.
n toamna lui 1969, de-abia m instalasem ntr-o anex la Ros-tropovici, cnd, dup cum s-a
vzut, casa principal a rmas goal, nu mai avea cine s locuiasc n ea, cci Rostropovicii, n
mare grab si pentru mult vreme, plecau n strintate; timp de cutat alti locatari nu era. si
atunci noi le-am propus pe cele dou N. n stilul si ritmul lui, Stiva a alergat la ele, le-a uluit, le-a
vrjit si n cteva ore le-a adus ncoace. si astfel iat-le instalate aici pentru dou ierni: n casa
principal ele, ntr-o arip a casei eu, de cele mai multe ori singur, iar n curte un cine de Terra
Nova, negru si ltos, pe care 1-au ndrgit la nebunie, si el pe ele. ntr-o zon special, trei fosti
detinuti ocupau un lot de teren, gard n gard cu un vicepresedinte al Consiliului de Ministri!... Ne
simteam bine! Eu curtam zpada de pe poteci, m ngrijeam de sala cazanelor, Nadia ducea
la Moscova si aducea de la Moscova toat posta stng, eu treceam pe la ele ca s mai glumim,
dar treaba nu sta pe loc. Cci
157
n casa spatioas a Rostropovicilor, ele desfsurau o bun activitate de samizdatdactilografiau,
colationau si m ajutau cu ce puteau. Lucrezi asa de bine cnd cel cruia trebuie s-i pasezi foile
ti este aproape, la ndemn. nainte nu avusesem parte de asa ceva. Cu aceleasi dou N. si cu
Liusa, n absenta lui Stiva (plecat n strintate), am organizat" n taverna" de sub podul casei si
ceremonia ncoronrii mele cu Premiul Nobel. Aceeasi Milievna fusese de fat si atunci cnd a
venit militia s m dea afar din Jukovka.
Apoi nu ne-am mai ntlnit asa de des. notnd cu sufletul la gur prin marea de treburi pe care eu
le aveam la Moscova, rar le mai deschideam usa dar naturaletea relatiilor noastre a rmas
pn la sfrsit aceea care-i caracterizeaz pe fostii detinuti, aceea clasic, pecetluit de neuitatele
ratii de pine neagr, mas nestears si strachin cu ciorb lung. Nu n orice familie au lucrurile
un curs asa de natural, ca la noi cu cele dou N.
n ultima iarn petrecut de mine la Moscova, Milievna a bolit ndelung. M hotrsem s plec la
Rojdestvo; ea se mai restabilise. si chiar n ziua n care-mi propusesem s m duc la ele, am
primit de la Paris prin posta sting" dou prime exemplare ale Arhipelagului, exemplare nc de
semnal, primele n URSS, nc nainte s le primeasc KGB si CC. Nici n-am apucat s rsfoiesc
cartea acas, una i-am lsat-o Aliei, cealalt am luat-o si am plecat cu ea la cele dou N.
Am rsfoit-o la ele, si bine am fcut, mpreun cu ele ani frun-zrit-o la aceeasi mas la care ne
cunoscuserm cu zece ani n urm, cnd tot, absolut tot drumul era nc de parcurs, mpreun cu
ele am deschis la pagina unde erau sase fotografii ale unor mpuscati sase fotografii date de
Milievna din expozitia lor din luna martie, si printre acesteauna a brbatului pe care ea l iubise
cndva...
n acesti ctiva ani, Milievna, prin toat viata ei, s-a implicat n lucrarea mea, si, tocmai prin
fotografiile apropiatilor ei, s-a prins pentru totdeauna n testura Arhipelagului n toate editiile lui,
n toate limbile.
La noi atunci deja ncepuse Cutremurul. Apoi am fost expulzat. Alia se pregtea de plecare, n
toat aceast lun si jumtate de fierbere a simpatizantilor nostri si a strinilor, Nadia n-a dat pe
la noi; n situatia ei precar la locul de munc, o vizit la noi ar nenoroci-o. Dar o dat, chiar
naintea plecrii familiei noastre, a sunat telefonul.
158
Persoana de la captul firului nu si-a dat numele, dar o voce cunoscut, o voce de femeie care
plnge, a rostit cuvintele urmtoare: Spuneti-i c aceia au fost ani fericiti, altii ca ei nu vor mai fi
niciodat.
A trecut un an si ne-a parvenit si nou stirea despre moartea Milievnei. Suferea de multi ani de
diferite boli, si a suferit cumplit, si a zcut la pat. Milievna, trebuie s triesti s vezi Arhipelagul
aprnd! Milievna, trebuie s triesti s vezi cauza noastr trium-fnd!" snt cuvinte pe care eu i
le-am spus nu numai o dat. De fiecare dat se ntrema.
Dar n 1975 a fcut infarct. A venit un medic si a ncercat s-o conving s se interneze n spital.
De ce s m internez n spital? Mai bine s mor acas!" a spus ea stnd pe pat. si n acelasi
moment i-a trecut peste fat o umbr vinetie. Milievna s-a cltinat putin si a nceput s se lase
ntr-o parte. Medicul a srit s-i fac respiratie artificial, a chemat reanimarea dar pacienta
murise deja.
Aflnd despre moartea Milievnei, noi am trimis din Zurich o scrisoare ctre Nadia: o ntrebam
dac nu vrea s vin la noi, s triasc si s munceasc alturi de noi. Nu, nu-mi vine nicicum
s-mi prsesc tara ne-a rspuns ea.
Mira Ghenadievna Petrova
Timp de patru ani de zile, ea mi-a fost colaboratoare activ si foarte valoroas, dar nu a fcut
parte din mica noastr retea, nu a venit n atingere cu cercul conspirativ, nu a cunoscut pe
nimeni, nu s-a n-tlnit cu nimeni dintre ai nostri, s-a tinut totdeauna deoparte. si totdeauna astepti
vag un asemenea suflet, dar tocmai un asemenea suflet nu se manifest, iar ochii care caut dau
peste altceva.
Avusesem unele relatii cu Arhiva Central de Stat pentru Literatur si Art (ACSLA). Cei de-acolo
fcuser cndva gafa de a m propune la premiul Lenin (ce spuneal li s-a tras pe chestia asta
ulterior), ntr-un moment dificil depusesem la ei spre pstrare Cercul, apoi citisem tot la ei capitole
din Pavilionul si o rugasem pe Miralda Kozlova, un neobisnuit de activ functionar al ACSLA,
s-mi strng opinii despre Pavilion din partea colaboratorilor care vor voi s scrie pe aceast
tem. Mi-a strns vreo zece asemenea opinii. Dintre acestea m-a frapat una: se referea la ntreg
destinul lui Kostoglotov si la iubirea lui nefericit. Opinia era formulat cu asemenea sensibilitate
nct ai fi zis c emittoarea ei, chiar dac nu a fost medic n acel dispensar, este ea nssi, alturi
de mine, coautoare a nuvelei; ntr-o profan, nuvela n-ar fi trezit asemenea ecou. si n
observatiile ei era un simt literar ca acela pe care criticii nu-1 au, ci numai autorii. Am vrut s-o
cunosc. Am constatat c Petrova nu mai lucra la ACSLA; doctor n stiinte, istoric al literaturii si
textolog, ea si gsise o munc mai corespunztoare la Institutul de Literatur Universal.
Miraldei i-a fcut plcere s-mi aranjeze o ntlnire la Mira, n aleea Vorotnikovski.
Am rugat-o pe Mira s-mi spun mai n detaliu ce ar mai vrea ea s vad mbunttit si corectat
la Pavilionul cancerosilor (era n toamna lui 1966, textul nc putea fi modificat). si nu s-a sfiit
160
(n general nu se sfia, era extrem de independent si chiar vehement, mic de statur si, de
obicei, calm, dac n-o scoteai din srite) s fac aprecieri, observatii si chiar s dea sfaturi, n
judectile ei m-a uimit si dezinvoltura cu care se misca pe terenul problemelor de literatur, si
acea deosebit cunoastere a sufletului feminin, pe care eu n-o aveam. Cu ocazia acestei nuvele
am aflat pentru prima dat c n-o am. Comentariul ei avea chiar un caracter vijelios care i se
trgea de la aparenta inconsecvent a pozitiei: mi reprosa cnd o insuficient de elevat manier
de a zugrvi femeia, cnd o insuficient preocupare de a sugera corporalitatea acesteia. Iat pn
n prezent, n toti anii de activitate scriitoriceasc inspirat de experienta lagrului, a exilului si
desfsurat n afara Moscovei, mi lipsise tocmai o persoan ca aceasta, cu acelasi mod de
interpretare a realittii ca si al meu. Dar pn atunci se acumulase materialul purtnd amprenta
experientei de lagr, material pe care-1 stpneam la perfectie. si tocmai n acest moment se
schimba crarea pe care va nainta lucrarea mea. Am nteles c nu o singur dat m voi mai
duce n Vorotnikovski. Doar ce iesisem si ncepu s m s-cie senzatia c n-am terminat
convorbirea, c trebuie s-o reiau.
Apoi m-am dus acolo de multe zeci de ori.
Mira era fiica unor vechi bolsevici dar ct de departe era ea de linia lor, fiind si acesta un semn
al vremii, de altfel frecvent acum. Tatl ei fusese mpuscat, mama ei era n viat, dar avea un
caracter asa de insuportabil, nct Mira, desi nemritat, se separase de mult timp de ea. Avusese
o camer a ei ntunecoas pe zgomotoasa strad Domnikovka; n conjunctura sovietic, i era
imposibil s schimbe aceast camer cu alta; nu voia ns nici s-si ruineze viata, drept pentru
care a abandonat-o cu catrafuse si bibliotec, si ea singur, n particular, a luat cu chirie o
camer si jumtate ntr-o cas a actorilor, la o actrit a Teatrului Mic vestit cndva. Aici, la ea, era
lumin, liniste, era plcut si comod. Nota de comoditate o ddea mai ales vechiul si complicatul
secretar, provenit, conform legendei, dintr-o cas de mosieri aflat pe drumul Smolenskului. n
aceast cas nnoptase odinioar Napoleon si lucrase, zice-se, la acest secretar, la care acum,
cot la cot, lucram noi ct pofteam. Multe lucruri au fost realizate aici! Pn la amnunt concepuse
Mira fiecare pat de culoare din camera ei i plcea la nebunie Van Gogh si avea oroare de
orice discordant coloristic. Mai avea si alte cteva obiecte de adoratie de adoratie cu att mai
neselectiv si mai
161
intens, cu ct, n general, ea, ca fire, era mai independent, n categoria unor asemenea idoli ai
ei intrau Thomas Mann (mai trziu si Boli), Cehov, tvetaeva si... Ehrenburg. Portretele ultimilor doi
le tinea ntr-o vitrin rezervat crtilor. (Eu am fcut mult vreme ironii la adresa lui Ehrenburg:
spuneam c n-are el mutr s figureze ntr-o asemenea galerie; Mira a cedat ncetul cu ncetul si,
pn la urm, n tcere, 1-a scos de-acolo si curnd dup aceea fostul ei idol a murit. Ea a avut
o tresrire de om superstitios si 1-a repus pe Ehrenburg la vechiul loc.) n alegerea acestor
idoli, desigur, se reflecta nu numai propriul ei gust, ci si orientarea general a gustului manifestat
de ctre intelectualitate n ultimii ani. Cu accentuata independent a opiniilor personale, ea se
ncadra n acest curent general al intelectualittii democratice traditionale sau, mai degrab, al
cadetismului trziu. Dar dincolo de exagerri (Cehov este vrful cel mai nalt al literaturii ruse, mai
mare dect Tolstoi si Dostoievski) ea avea atta talent n a percepe fenomenul literar, nct pentru
mine tinea dintr-o dat locul a zece-douzeci de alti cititori avantaj inestimabil pentru un scriitor
aflat n ilegalitate: dac ea mi verifica un capitol nou, o pagin nou, nu mai aveam nevoie de
nici o alt verificare, n general, pe un scriitor att de preocupat s se ascund, s tinuiasc,
supus constrngerilor mecanice exterioare ale conspiratiei si ale termenelor ei rigide, l paste
pericolul de a nu respecta conditia contemplrii estetice nepripite a proportiilor si a detaliilor
operei. Nu rareori, Mira tocmai asupra acestui lucru mi atrgea atentia. De aceea se si plasa pe
o asemenea pozitie deosebit departe de toat conspiratia mea, ea mi rezerva un teritoriu
numai al meu, unde eu nu mai eram conspirator, ci scriitor n stare pur. De aceea printre crtile
mele exist una cu care ea n-a avut nici o tangenteu n-am pus-o n contact si nici ea n-a cerut
s intre n contact cu Arhipelagul, n acea aspr derulare a povestirii mele, nici hrnicia minilor ei
n-ar fi avut la ce s fie valorificat. si atunci cnd i-am adus toate trei volumele ca s le citeasc n
cinci zile, a existat un lucru si numai unul despre care ea nu mi-a spus nici un cuvnt: nssi
cartea n chestiune. Pentru, c aceast carte s-a fcut singur nu n atelierele artei, nu tinnd
de vreun precept de-al acesteia, nu conformndu-se vreunei reguli.
n rest, Mira mi-a fost un ajutor de nenlocuit n istovitoarea mea munc din acei trei, patru ani,
dup ce mi-a fost confiscat arhiva. Ea mi-a fost si interlocutor cu rol de instant verificatoare:
pn la
162
ea nu discutam cu nimeni despre lucrarea aflat chiar n curs de realizare si uneori chiar nainte
de stabilirea primelor jaloane, dup ea abordam acest subiect numai cu sotia mea, Alia. O
asemenea discutie este ceva delicat, care poate zdrnici tot proiectul, dac interlocutorul nu
este chiar un alter ego al tu, ci un strin care fp-tuieste si gndeste altceva. Aceast discutie se
ducea nu n spatiul real, ci n cel literar n-dimensional, ea nu era ajustabil prin realitatea timpului
(cum erau toate celelalte din viata mea); la aceast discutie nu trebuia s ai imediat hrtie si
creion, s scrii; ea prilejuia o nceat reasezare si verificare a bazelor, metodelor si structurilor pe
diferitele axe ale confruntrilor, n asemenea discutii se clarific si pot fi evitate trasee false,
bttorite ani de zile.
Vesnic activa, neobosita Mira era mereu gata nu numai pentru convorbiri, ci pentru orice munc
epuizant si migloas, de lung durat, comprimndu-si munca ei de la birou, unde, din fericire,
nu avea un program fix de la ora cutare pn la ora cutare. M-a ajutat s fac ordine n multe dintre
cele aflate ntr-un talmes-balmes din cauza ritmului meu ncordat si a vietii ncordate a unui om
care trebuie s-si tinuiasc activitatea lui cea mai important. Textolog, ea a efectuat analiza si
prelucrarea comparativ a multora dintre variantele mele adevrate, atenuate" (pentru
cenzur), apoi refcute acolo unde se putea pierde sau denatura cevasi astfel m-a ajutat s
realizez forma definitiv a lui Denisovici, a tuturor povestirilor. Eu, n acea vreme, n-as fi reusit de
unul singur, dar ea a fcut patru cincimi din lucrare, nelsndu-m pe mine dect s iau deciziile
de rigoare. A redactilografiat si scrierile mele mari (Pavilionul cancerosilor, Cercul-96), le-a
colationat minutios, a cutat greselile, a comparat variantele. Dintre toti apropiatii mei, ea era
singurul cunosctor serios al Rusiei prerevolutionare (prin natura serviciului se ocupa cu acest
lucru). Era rapid n gsirea de informatii, n special despre intelectuali, despre cdeti cunoscuti,
si de alte genuri de informatii, pentru c o bun parte din viat si-o petrecuse la Biblioteca Lenin.
si mai era Mira foarte atasat de teatru si de cititul artistic, ca multor femei i plcea nu numai s
se produc singur, ci si s-i vad pe altii n aceast ipostaz, s-si exprime prerea asupra lor,
s-i nteleag, n camera ei, si verificndu-m pe mine prin intermediul ei, am fcut multe
nregistrri pe magnetofon, am citit capitole din romane. (Au fost distruse la vama din Moscova la
plecarea din tar a familiei mele, dac nu le-ar fi recopiat acolo.) Mira
163
urmrea cu mult interes tot ce era mai bun n teatrul nostru, n cinematografia noastr, n
activitatea actoriceasc. Datorit ei am fost si eu ctiva ani la curent cu aceste lucruri, fr s
pierd pentru aceasta ctusi de putin vreme, cum de altfel nici n-as fi putut, nelocuind la Moscova.
Era si o mare admiratoare a revistei Novi mir, n toate conflictele mele cu Trifonci era mereu de
partea acestuia. Nu stia A.T. ce aliat avea n Mira.
si, printr-un joc al ntmplrii, ntre tot acest paradis estetic al ei si Novi mir era o distant de cinci
minute de mers pe jos, si pentru ca s intri la ea, nu trebuia dect s reusesti a o prinde la
telefonul familiei de actori. La Mira duceam impresii proaspete, completri fcute n fug, dureri
de cap, senzatie de oboseal si foame. La ea puteam s-mi recapt echilibrul, s m reculeg sau
s cer un sfat. Cu viata mea trit n afara Moscovei, cu tensiunea n care traversam liniile de
centur ale capitalei, constrns s trec n douzeci si patru de ore prin sapte locuri a mnca si
a-mi veni n fine era uneori una dintre primele probleme; fr aceasta, uneori nici n-as fi reusit s-
mi duc povara. Tot Mira era aceea care, cu mndrie si convingere, repeta, se pare, din tvetaeva:
c poetul trebuie s dea important nu numai versurilor, ci si mesei de prnz. Depsind cu mult
acest cadru, ea se ducea la o btrn buctreas de cas mare si o ntreba despre diferite feluri
de mncare si despre modul lor de preparare, si pregtea pentru mine niscaiva ierunci cu vin rosu
fiert cu zahr si cu mirodenii, pentru ca apoi s-mi fie mai usor la scris".
Odat, deja n 1969, avusesem o bnuial cum c pe drumul spre ea snt urmrit (veneam cu o
ncrctur important dintr-un loc important), mpreun cu Mira am pus la punct o tactic: eu,
iesind de la ea, treceam prin cteva curti, ea, n timpul acesta, venea dup mine, semnalizndu-mi
anumite lucruri. A efectuat cu mult rivn aceast operatiune (cu succes), s-a comportat chiar
foarte frumos, i se potrivea felul conventional n care se rsucea, n care-si tinea poseta, desi nu
se ocupase niciodat si nu se pregtise pentru asemenea misiune. Permanent cuta s m
conving s nu m manifest nicicum n societate, ci s m ocup cu arta n ce are ea mai esential
(totusi ea a fost de acord cu scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, si a btut-o la masin, si
a lipit la ea n camer toate plicurile pe care singur le-a vrt nu n putine cutii postale). Asta nu
nseamn c acum era mai dispus s se alture convingerii pe care
164
mi-o formasem treptat cum c nu se poate tinde si chema la o nou revolutie, n aceast
femeiusc plpnd, cu idoli literari moderati si chiar anemici, se afla si un Stenka Razin: dac
acesta ar aprea mine pe strzi, ea, de la fereastr, si-ar uni glasul cu al lui. Ea avea si astzi
nostalgia revolutiei din februarie si i se prea de dorit ca din mlastina de azi s se ias n
acelasi fel. n aceast privint ca si n multe altele, ea exprima principala stare de spirit a
intelectualittii actuale: s li se trag si acestora o zgltial precum Ro-manovilor (dar numai
nou nu...).
N-am solicitat niciodat, nici ctre Mira, nici de la Mira, circuite telefonice aflate sub urmrire. si
ea nssi stia s fie discret, asa cum putine femei stiu s fie. Dar, desigur, KGB-ul nu slbise
urmrirea ce m avea ca obiect pe mine si, desigur, acest loc era reperat de ei.*
si mai era ea si o lucrtoare harnic. La serviciu, experimentatii doctori n stiinte nu fceau atta
ct i aruncau Mirei n spinare s fac. (Serviciul i dicta s-1 pun sus pe Gorki fr acesta s-
ar fi golit de sens tot ceea ce fcea ea acolo, la institut. Cu gustul ei artistic, asta nu era o treab
usoar; si, ca s aib o baz, si confectiona artificial argumente ad-hoc, invocnd: cnd admiratia
general de care se bucura Gorki n perioada prerevolutionar, cnd opiniile Marinei tvetaeva,
poeta ei preferat, dup care acesta era mai ndrepttit dect Bunin s ia Premiul Nobel.) Lucra
atunci la Cronica evenimentelor literare. Aceast afundare n presa prerevolutionar fcuse din
ea o adept consecvent a cadetilor. si si exprimase rezerve fat de Augustul meu. Celelalte foi
cu observatiile si constatrile ei m-au fcut s nteleg ce este acela neocadetism", ct este el de
nrdcinat n intelectualitatea de astzi si ct si va mai pune amprenta pe istoria Rusiei, si n ce
msur mi-este strin.
Ultimele texte pe care Mira mi le-a examinat, ca pe un produs proaspt recoltat, au fost capitolele
de prob ale lui August, date primilor cititori n toamna lui 1969. A atacat cu mult nversunare
familia Tomceak si pe Oria, strin, absolut de nenteles pentru ea.
* Ctiva ani mai trziu am aflat si eu c de la sfrsitul lui 1974 si chiar pn n 1979
kaghebistii au tot tracasat-o pe Mira, cci s-au potolit ei vreodat? i ticluiser un material
acuzator" (si totul pe Ung subiect), ncercaser s-o determine s ia atitudine mpotriva mea prin
APN, dar ea a dat dovad de - trie de caracter, a rezistat demn. (Adnotare din 1990.)
165
Din motive interne, ncepnd din toamna lui 1969 ntlnirile noastre au devenit mai rare. Totusi, n
1970, ea a citit August, care era aproape de finisare. A fcut si cu aceast ocazie observatii
importante. I-a plcut anvergura capitolelor despre armat si despre Samsonov. Amndurora ne-a
venit greu s ne lepdm de obiceiul de a discuta mpreun cte un manuscris, n urmtorii doi
ani ne-am vzut si mai putin, aproape deloc. Numai n 1973 au fost ceva semne c redeveneam
prieteni sau redobndeam posibilitatea de a examina mpreun manuscrise aflate nc n stare
brut. si asa se face c la noua ei locuint de la bariera Preobrajenski m-am dus de cteva ori cu
fragmente din Octombrie saisprezece. Dar dac altdat ne ntelegeam repede si gseam un
numitor comun, acum nu mai era nimic din toate acestea si tocmai din aceast cauz ntre noi
s-a produs o ruptur ireparabil. Ea se ngrozea de orice tendint de dreapta", anticadet, pe
care o sesiza n Nodurile mele; o iritau din cale afar, i provocau parc o stare vecin cu
suprarea capitolele religioase, si-mi tot ddea ca exemplu povestirile antireligioase ale lui V. suk-
sin pe care l admira, pe bun dreptate. (Pe suksin, e clar, l frmnta, l strnea foarte tare tema
religiei; n acei ani, el se strduia din rsputeri s se justifice, chipurile, mpotriva ei, dar n sinea
lui btea n retragere; nu bnuia c acele povestiri vor fi dintre ultimele, scrise naintea mortii
subite.) Astfel se putea constata c vechea armonie a punctelor noastre de vedere nu mai exista.
Dar nici atunci cnd, n ultima mea var petrecut la Moscova, petrecut n Rusia, Mira btea,
mnioas, cu pumnul n teancurile formate din capitolele manuscrise ale lui Octombrie
saisprezece si eu nu eram ctusi de putin de acord cu ea nici atunci nu obiectasem cu
vehement, ci ntmpinasem cu atentie si recunostint revrsarea acelei mnii.
8 Elena tezarevna Ciukovskaia
Aproape cinci ani de zile, de la sfrsitul lui 1965 ncoace, Liusa Ciukovskaia s-a aflat n chiar
epicentrul si n vltoarea agitatei mele activitti: n acesti ani, n ea se ncruciseaz toate liniile,
toate legturile, ntrebrile, rspunsurile, mesajele - si n urmtorii trei ani de pn la expulzarea
mea nu putine au trecut tot prin mintea si mi-nile ei. Cnd eu scriam n aceast carte: noi am
hotrt", noi am fcut", aceasta nsemna c timp de ctiva ani la rnd prin acest noi" am vrut s
spun eu cu Liusa. Tot cercul apropiat si chiar neconspirativ stia acest lucru, si dac Liusa
telefona cuiva sau chema la ea insistent si pe neasteptate sau cerea brusc si fr fasoane s fie
primit la cutare adres, atunci toti ntelegeau c prin ea vorbesc eu, invit sau vin eu, sau c
efectiv Liusa vorbeste n numele ei, dar ntr-o problem urgent de-a mea. Ea era un fel de sef al
statului meu major, sau, mai exact spus, era statul-major concentrat ntr-o singur persoan (vai,
treptat acest lucru a ajuns s fie cunoscut la perfectie de ctre KGB). Aceasta mai ales si din
cauz c eu nu lo-cuisem niciodat la Moscova, aflndu-m uneori la Riazan, alteori n
mprejurimile Moscovei, dar probleme apreau nencetat si trebuiau rezolvate nu altundeva dect
la Moscova.
Liusa era nepoata lui Kornei Ivanovici Ciukovski - una dintre cei cinci nepoti, dar ea era cea
favorit, profund devotat muncii lui, si-1 ajuta foarte mult. Terminase facultatea de chimie, si
dduse doctoratul, devenise doctor n stiinte, apoi performant lucrtor stiintific, distingndu-se prin
exceptionala ei srguint, acuratete, meticulozitate, prin vointa ei de a-si tine n ordine lucrrile si
de a strbate pn la capt drumul de la proiect la realizare. (La drept vorbind, asa este mereu si
peste tot n viat: cei neconstiinciosi nu se nfig niciodat la munc, aceasta, fireste neprinzndu-
se de ei;
167
cei constiinciosi au de muncit pentru mai multi si, n plus, ei nsisi si caut de lucru pretutindeni.)
si peste toate acestea, Liusa, necs-tigat sufleteste de institutul ei, si petrecea de un numr bun
de ani smbetele si duminicile la Peredelkino, cnd K.I. rmnea fr secretar, si-1 ajuta foarte
mult la corespondent, la tinerea arhivei, transformnd aceste posomorite zile nelucrtoare n zile
de maxim activitate si bucurndu-1 prin aceasta pe srguinciosul mosneag (reactie pe care o
nteleg si o mprtsesc pe deplin).
Acest ajutor s-a ntrerupt atunci cnd, n al 33-lea an al vietii, Liusa a suferit o mare pierdere, a
trecut printr-o criz tragic, de-abia a supravietuit; ai ei se alarmaser foarte mult. n toamna lui
1965, nsntosindu-se, ea s-a ntors din Crimeea si a venit mai nti la Peredelkino. A aflat
imediat c btrnul K.I., dup ce mi se confiscase arhiva, m-a adpostit aici, la el, si c eu
continuam s fiu foarte deprimat, (n adpostul pe care mi 1-a oferit el am trit cele mai nesigure
si demoralizante sptmni.) Din cnd n cnd, K.I., bizuindu-se pe statutul lui literar destul de
deosebit, lua aprarea unor persecutati sau chiar arestati, ntreprindea demersuri n favoarea lor
sau suna la cineva sus, dar interventiile lui aveau un caracter personal si nu se lsau cu tam-tam
publicistic, n afar de asta, Ciukovski nu pierdea niciodat simtul mostenirii literare si al ierarhiei
gene-ral-literare. n dezolarea mea, cnd de la o zi la alta asteptam s fiu arestat si o dat cu
aceasta s se pun capt ntregii mele activitti, el mi opunea cu convingere urmtoarele: Nu
nteleg ce motive ai ca s te frmnti, cnd dumneata deja te-ai plasat pe locul al doilea, dup
Tolstoi." M ducea la un podet din fundul curtii lui si m povtuia cum s-mi dosesc acolo
manuscrisele, mi citise povestirile publicate n Novi mirsi nu mi-a spus niciodat nimic despre
ele, desi mi vorbea de locul al doilea". Nu citise pn la sfrsit Pavilionul cancerosilorpoate din
ipohondrie, temndu-se s nu se mbolnveasc si el, dar Cercul!... ca s poat spune c nu
stia de periculozitatea conceptiilor mele? Ca s nu-si strice linistea cu acest ferment politic? ntr-
una din seri i-am recitat din memorie lui si Lidiei Korneevna Noptile prusiene, nestiind dac voi
mai reusi vreodat s gsesc cititori pentru ele, sau chiar s pstrez manuscrisul.
Asadar, am cunoscut-o pe Liusa n perioada cea mai grea, cea mai nesigur pentru amndoi, cnd
amndoi cu trud reuseam s ne mentinem pe vertical, cnd ea nu fcea dect s caute un sprijin
168
pentru a tri, iar eu, n camera ce mi se repartizase, zceam ca un vnat rnit, seara nici mcar
aprinznd beculetul pentru a citi, ne-fiind n stare nici s citesc. Cu un ciocnit prudent n usa
camerei mele cufundate n ntuneric, K.I. m-a chemat la cin; am iesit, am remarcat interesul
foarte viu cu care m privea nepoata amfitrionului si dintr-o dat am simtit c n ea voi avea un
ajutor. (Apoi ea mi-a povestit c se astepta s vad un om distrus sufleteste si c, dimpotriv, a
fost uimit s constate ct de departe eram eu de conditia unui nfrnt; probabil, la mine punctul
zero era plasat mai sus. si dup aceea si amintea c faptul de a m fi cunoscut dduse vietii ei o
stabilitate interioar, ncepuse s-i modifice conceptia despre lume, asa c pe ea niciodat n-o s-
o mai doboare vreo criz de disperare.)
Cu sntatea ei subred, cu redusa ei poft de mncare, cu permanenta si neobosita ei activitate
Liusa, chiar si ntr-o perioad bun, cu att mai mult ntr-una rea, nu tria dect sub forma unei
tensiuni sufletesti. Nicidecum mic, nicidecum imponderabil, ea, cu toate acestea, prea a nu se
supune balansului unor energii fizice dar cu att mai mult i era necesar un motor spiritual care
s fie, dac nu o certitudine, atunci constiinta unei certitudini.
Chiar n acele zile (chiar n acea sufragerie a familiei Ciukovski) atinsese limita extrem a
ncordrii conflictul dintre mine si sotia mea, care se exprimase c mai bine as fi fost arestat dect
s m ascund si prin aceasta s-mi asigur posibilitatea de a tri voit n afara familiei". Din
aceast clip, eu nu numai c nu mai puteam s m bizui pe sotie, dar, inevitabil pstrndu-i la
nivelul anterior participarea la ceea ce stia ea, trebuia s construiesc un sistem nou, ascuns ei,
ca unui neprieten.
Dar Liusa, n situatia mea atunci grav primejduit, a nceput, n sptmnile imediat urmtoare,
s-mi propun, una dup alta, modalitti de ajutorare, n primul rnd apartamentul pe care-1
avea ea cu Lidia Korneevna n oras urma s-1 folosesc nu numai pentru opriri, pentru ntlniri cu
oameni, ci si pentru lucru (mie ca provincial mi lipsea foarte mult un asemenea punct de sprijin n
Moscova); imediat n al doilea rnd concursul ei, de orice natur, n materie de secretariat, de
organizare, de dactilografiere. Se oferea si s participe n locul meu la unele ntlniri cu oamenii.
Pentru mine, o asemenea ofert era ceva nou, neobisnuit, degrevant: un asemenea ajutor
surprinztor de mare n activitatea mea nemijlocit mi-a
169
nlesnit reechilibrarea n acele luni dificile. Totusi, n curnd m-am deplasat la Ascunztoarea mea
din Estonia si plecarea mi-a aran-jat-o chiar Liusa care, din buctria ei, a vzut cu oarecare
uimire cum mi ddeam barba jos. La Moscova, Liusa a fost singura persoan creia, pentru
orice eventualitate, i-am dat adresa din Tartu a lui Suzi.
si n primvara lui 1966, dup ce am terminat la Rojdestvo partea nti a Pavilionului cancerosilor
si pregtindu-m, ca ntotdeauna, s dactilografiez singur ceea ce, ce-i drept, era si util fiind
vorba de versiunea urmtoare, a treia-a patra , m-am lsat ispitit de propunerea insistent si
repetat a Liusei ca ea s dactilografieze n locul meu. Se prea c-mi va fi imposibil s
dactilografiez singur si totodat, strmtorat cum eram, mi se druiau dou spt-mni pline!
oferta era asa de generoas, cum s nu m tenteze? Codindu-m, mi-am dat acordul. si m-am
ntors la Rojdestvo-ul primvratic (era luna mai)... stare sufleteasc de om cruia i se druie
ceva... dou sptmni ivite ca din senin! Liusa, captivat, dactilografia cu o vitez colosal, si
mie nici prin cap nu-mi trecuse c aceasta era prima ei mare experient la masina de scris. (Nu
avea nc experienta colationrii. Asa de mare ne era graba, asa de repede asa o cerea
tactica trebuia s dm la samizdat, nct am smuls aceste sapte exemplare din masin si le-
am rspndit repede.)
Iat cnd am aflat eu ce repede pot sa zboare crtile prin samizdat! Totul e s reusesti s le
scrii!
n timp ce Liusa btea prima parte, eu o scriam la repezeal pe a doua; ea, repede, a venit s
preia si partea mea de lucrare. si situatia literar deosebit a familiei Ciukovski usura foarte mult
difuzarea (noi nc nu stiam, nimeni nu stia dac samizdatul va lua ntreg romanul); si toat
aceast repartizare a exemplarelor, transmiterea lor pentru dactilografierea urmtoare, apoi
recuperarea la termen, evidenta a ce si cui s-a dattoate acestea tot Liusa le luase asupra ei; ce
usurare, aveam acum parc de dou ori mai mult fort si mai mult timp, si n timpul verii am
terminat, exceptional de repede, partea a doua a Pavilionului, si iat c deja Liusa btea partea a
doua, si ncepuse s curg a doua, inundnd cmpiile samizdatului.
Dup esecul meu din 1965, tocmai Liusa m-a ajutat s-mi schimb tot ritmul vietii si s trec la o
ofensiv nentrerupt. O simteam ca pe singurul meu ajutor n toate proiectele si actiunile
practice; le
170
discutam mpreun minutios (la un moment dat am nceput s evitm a mai discuta sub plafoane,
ne-am retras n natur). Chiar de la nceput, Liusa a fost initiat n Arhipelag si n toate miscrile
lui, atunci a nceput ea pentru prima dat s culeag informatii, lmuriri, s-a ocupat de proiectul
hrtii Arhipelagului (harta o fceau niste geologi calificati precum N. Pahtusova, N. Kind, care ntr-
o mare msur o si terminaser, o si refotografiaser, dar eu am refu-zat-o: tot lucru amatoristic
iesise, prea mari spatii necompletate). si de-abia terminasem finisarea primei prti si ncepusem
s dactilografiez ceva, c Liusa s-a si apucat de dactilografierea definitiv. Era deja destul de
cunoscut KGB-ului conlucrarea ei cu mine, si devenea tot mai periculoas o anumit
particularitate a apartamentului lor: rmnea adesea gol cnd Lidia Korneevna era la
Peredelkino, iar Liusa la serviciu. De aceea Liusa nu-mi dactilogra-fia n doze mici scrierile, ci,
stiind mai dinainte cnd va fi vrf de munc la mine, nu-si lua concediile atunci cnd i erau
programate de la serviciu, ci atunci cnd trebuia s lucreze intens pentru mine. Asa a procedat n
primvara lui 1968: ntr-o lun (aprilie) la Moscova mi-a dactilografiat ntreg volumul unu al
Arhipelagului; de Pasti a sosit Q; ne-am strns la Rojdestvo: Liusa, pe parcursul lunii mai, a btut
ntreg volumul al doilea (dactilografa Pgnim" asa i spunea Q pentru rapiditate) si nc si la
al treilea le-a ajutat pe Q si pe sotia mea, cu care nu prea se avea bine. Liusa se ghemuia n ea,
se nchidea n ea si n lucrare, nu iesea cu luna din camera umedsi-i ddea zor. Dintre ele trei,
numai Liusa stia prin cine, cum si unde va merge mai departe pelicula, participase la toate
peripetiile acelei aventuroase trimiteri a Arhipelagului realizate la Rusalii.. Mi-aduc aminte cum,
ntr-o zi mohort, cu vnt, a venit de la Moscova la Rojdestvo ca s ia de la mine o capsul cu un
microfilm pentru Eva (vezi schita 9) si ce presimtiri negre straise vntul acela hain. si peste
alte dou zile, chiar n ajun de Rusalii, Liusa a revenit pe neasteptate la Rojdestvo cu vestea c
transmiterea n-a decurs lin, c biatul (Sasa Andreev, schita 9) a fost urmrit tot presimtirile
noastre! Dac e s fim absolut realisti, trebuie s spunem c nu era cazul s vin dup mine: si
asa numai duminic trebuia s zboare Sasa, si asa numai luni dimineata putea s-i dea capsula,
nc dou zile si dou nopti puteam s rmn la Rojdestvo fr s risc ceva. Dar Liusa s-a
hazardat s salveze, s duc ce era de dus. Eu aflasem despre urmrire si deodat am
171
spus adio cuibului meu drag de la marginea pdurii si vrfiirilor cl-tintoare ale mestecenilor. M-a
cuprins sentimentul primejdiei iminente, frica a fost mai mare dect mine si am hotrt s dispar
din Rojdestvo, s scap de urmrire n aceste zile, iar n caz de necaz poate din nou n
ascunztoare, s-mi prelungesc libertatea mcar cu cteva luni, s reusesc s mai fac ceva. ntr-
o jumtate de or trebuia s prsesc iubita mea dacea, mic si cochet, si s m ascund. Pe
sotie n-am lsat-o s vin, trebuie s fiu singur acolo unde m duc eu. Pe drum, n trenul electric,
i-am spus Liusei care-i acel loc; de la gar ne-am desprtit a rsuflat usurat c plec fr
anex. Dar trei zile foarte grele le-am petrecut ca un schimnic. Liusa trebuia s vin la mine cu
orice veste, dar nu venea: sedea, lncezea la ea acas, astepta zadarnic noutti. Numai n seara
celei de a doua zile, trziu, cnd deja dormeam, a dat buzna peste mine si mi-a adus bucuria de
moment c mcar pe biat" nu 1-au retinut, 1-au lsat s plece din Uniune. De soarta norocoas
a ncrcturii noi n-am aflat dect a patra zi, totul si toti se eliberaser.
O dat disprut primejdia, m-am apucat imediat de redactarea final a Cercului-96. Iar Liusa,
dup ce deja si petrecuse concediul" m Arhipelag, toat vara aceasta trebuia s recupereze
absentele de la serviciu, dar si de la bunicul care, fireste, era gelos fat de toat investitia de forte
pe care nepoata o fcea colateral, ob-servnd el de mult vreme c ajutoarea lui nu mai era cea
dinainte. si deja n toamn Liusa mi 1-a luat pe 96 si 1-a dactilografiat pe nersuflate. si n timpul
uneia dintre plimbrile noastre iarna prin pdurea de la Peredelkino mi-a propus un plan: ca s
nu-i punem pe prietenii nostri din America" (noi i consideram atunci prieteni pe cei din familia
Carlyle...) n situatia de a traduce din nou tot romanul si de a gsi dup mult cutare variante
s dactilogra-fiem din nou pentru ei toat cartea, dar ntr-un asemenea mod special nct s vad
toate modificrile si s le traduc numai pe acestea (era vorba de ceea ce numeam noi exemplar
cosmetic"). si aceast ndelung rbdtoare si istovitoare munc a efectuat-o Liusa n cteva luni
de iaman fiecare sear, de la serviciu fugea acas, (n vara lui 1975, arznd tot ceea ce
rmsese, 1-a ars si pe acesta. Astfel, o munc de ani de zile a nghitit-o pmntul.)
Setea de a lucra a Liusei si druirea ei nu cunosteau limite. Iat c n cei trei ani ai colaborrii
noastre, mi-a btut la masin deja cinci crti voluminoase. (Din punct de vedere sovietic,
important
172
era ns cte topuri de hrtie de bun calitate trebuia s se cumpere; asemenea calitate nu era
totdeauna n vnzare. si ct indigo.) si mpreun cu munca si actiunile mele, ea mprtsea
manevrele si msurile mele de precautie.
n 1966 am fcut, n mod deschis, primii mei pasi n arena social mai nti luri de cuvnt n
public, apoi scrisoarea ctre congres, apoi cearta cu secretarii Uniunii Scriitorilor, n legtur cu
nici unul dintre acesti pasi ai mei, Liusa n-a rostit niciodat n mod direct vreun cuvnt de
sustinere, n-a spus da! Trebuie s lovesti! Ci sau, ngrijorat si dezaprobatoare, ddea din
cap sau, pur si simplu, cuta s m deconcilieze, cum s-a ntmplat cu interventia pe marginea
cazului Jores Medvedev. Aceast atitudine m deranja de fiecare dat, cci asa de putini erau cei
informati despre loviturile pe care le pregteam eu, si, deci, fiecare voce cntrea asa de mult n
luarea deciziei! si eram asa de coplesit de munca si lupta mea nct n-am priceput dect treptat
faptul c pe Liusa n-o interesa ansamblul problemelor, al strategiei, al principiilor; pur si simplu,
de fiecare dat, ea tremura pentru mine ca nu cumva s cad n vreo capcan tocmai cu prilejul
unui pas obisnuit, dar ndrznet. Desi nu a fost de acord cu scrisoarea ctre Congres, m-a ajutat
s-o multiplic n peste o sut de exemplare, si la fel n ce priveste toate scrisorile deschise",
declaratiile". Cincizeci de nsemnri" detaliate n legtur cu secretariatul Uniunii Scriitorilor prin
minile ei au trecut. Eu n-aveam nici o grij: ea pregtea totul n cantitatea necesar, tinea totul la
linia de start pn n momentul fixat pentru explozie, apoi lsa primele exemplare n principalele
puncte de pornire (Nadiei Levitskaia la Biblioteca International, Annei Berzer la Novi mir, n
cteva apartamente ale Aeroportului", la Peredelkino, prin cineva la Leningrad) si mai departe
lucrurile rulau de la sine. Acum, Liusa fcuse cunostint cu ceilalti colaboratori ai mei si tot n mod
firesc luase asupr-si multe ntlniri cu ei, probleme si legturi, n curnd, apartamentul ei a
devenit centru pentru legtura mea cu Leningradul: cu Q, cu Etkinzii, apoi cu infantii primi"
apruti acolo (grupa tinerilor voia s m ajute; eu deja m gndeam s-i atrag la multiplicarea
Arhipelagului, dar colaborarea cu ei nu s-a realizat), cu infantii secunzi" (Kuklinii); toat posta
sting" pentru Leningrad se aduna la Liusa n apartament, si de aici o luau mesageri ocazionali,
si cte cineva care venea de la Leningrad aducea de acolo aici tot ce este de adus. (Lidia
Korneevna era de bastin
173
din Petersburg, tot acolo s-a nscut si Liusa; ele pstrau legturi strnse cu orasul.) Apruser
deja ctiva oameni de ncredere, care cunosteau adresele noastre din Leningrad si duceau direct
acolo ce era de dus. si ctorva persoane sosite din provincie pe care nu voiam s le resping, dar
pe care mprejurrile nu-mi permiteau s le ntlnesc eu nsumi, li se ddea tot adresa Liusei, iar
aceasta le aproviziona cu crti, le ncredinta scrisori, le ntlnea n numele meu. si chiar n
Moscova, unde rareori ddeam si eu cte o rait, ncepusem, pentru simplificare, s las n seama
ei unele cunostinte de-ale mele cu totul diferite ntre ele, printre care: vduva lui Tenno cu unele
persoane venite din Estonia, si familia Kobozevilor, si familia Teusilor. ntr-un timp chiar si
Zubovilor le-am dat, pentru scrisori, adresa ei. De la adresa Liusei plecau si traducerile lunare
pentru mtusa mea, Ira. Cu att mai mult n tot felul de ntlniri la aeroport, n ntlniri cu scriitori
Liusa era ca printre ai si. Att de multe zeci de oameni s-au perindat prin fata ei nct nici nu m
ncumet s le refac din memorie lista, nici s le ngrmdesc numele n aceste pagini. La un
moment dat a aprut la noi un dictafon: n activitatea Liusei s-a deschis posibilitatea de a
conversa, pe baza chestionarelor mele, cu martori ai revolutiei (cu cumnata lui Palcinski, cu
nepoata lui Gucikov, cu inginerul K.M. Polivanov si cu altii), apoi de a copia la masin cele
nregistrate, pe care eu le luam ca mici liste deja pregtite. Liusa a jucat, n locul meu, rolul de
centru al unui cerc clocotind de activitate. Ct timp si ct energie a economisit ea, pe aceast
cale, pentru mine este cu neputint de evaluat. Niciodat nu mi-a tergiversat rezolvarea
problemelor, ci a fcut totul ca s-o accelereze, usurndu-mi situatia. si cum s masori cheltuiala ei
de efort? n cazul de fat consumul de energie depsea posibilittile unui om, pentru aceasta era
nevoie de un nesecat elan sufletesc.
Kornei Ivanci era pe moarte, si datoria si sentimentul o tineau pe nepoata favorit lng patul
bunicului (de altfel, toat ndejdea cu arhiva lui si cu publicarea postum nu era dect la ea), n
aceste mprejurri a aprut brusc, la mare distant, un pericol: la Rostov pe Don, la niste strini,
se nimerise s fie o ntreag lucrare redac-tilografiat, un set complet al Arhipelagului. Liusa a
luat-o din loc spre Rostov ca s salveze exemplarul respectiv. (L-a adus napoi, punnd cu grij
geanta cu Arhipelagul ntr-o cutie n plasa de jos, dar cele dou btrnele din compartiment nu
ajungeau la plasele
174
de jos si atta au rugat-o s le lase pe ele s-si tin bagajele n cea ,e jos dar cum s lasi
peste noapte, fr control, o asemenea bomb? Le-a mintit pe btrnele c ea este dup
operatie.)
De regul, ne amintim mai mult acele eforturi care au dat un rezultat concret. Dar cte eforturi,
cte cutri zadarnice au loc uneori! ntr-o asemenea directie fals ne-a mpins Stiva
Rostropovici. Avnd o imagine superficial despre viata mea, el, mult vreme, a subapreciat
msura n care toate componentele acesteia erau explozive, n toamna lui 1968, ntorcndu-se
din Europa, s-a gndit ce cadou s-mi fac el mie de ziua cnd mplineam cincizeci de anj?
si a cumprat si fr s-si fac probleme a adus n tar (tre-cnd nestingherit prin vam; la data
aceea pe el nu-1 controlau!) o rsucitoare noi nici nu stiam cum s-i zicem care, dup o
copie btut la masin, face, pe hrtie special, multe copii. Stiva considera c n felul acesta mi
deschide perspectiva minunat de a m autopublica n URSS! si eu cu Liusa, ntr-adevr, ne-am
agtat de aceast jucrie, am fcut experiente cu ea, am nceput s gndim o modalitate de a
scoate, prin acest procedeu, un tiraj de 100-200 de exemplare din Arhipelag. (La data aceea
gndeam c toate acestea le vom edita, prin noi nsine, n tar.) Am fcut rost de hrtie, 1-am
rugat pe Stiva s ne mai aduc ceva n plus din Occident, ne-a adus. Dar am nteles c treaba
asta nu vom putea s-o facem. si apoi nu mai stiam cum s ne debarasm de rsucitoarea asta,
cui s-o dm pentru manifeste.
Liusa singur cuta s recupereze prilejurile de ntlniri, legturi, ajutor, consultatie, ratate de
mine. Asa era de pasionat de munca mea si de ecoul ei n societate, nct n 1968 singur a
conceput, a alctuit, a lansat culegerea publicistic de samizdat, intitulat Cu-vntul sparge
betonul.
Pornind numai de la necesitatea unei organizri mai lesnicioase, transfernd si iarsi transfernd
totul asupra Liusei, eu i-am ncredintat si misiunea ntlnirilor cu LA. Stefanov, specialistul n
problemele Donului, ale vechii armate rusesti un om att de strin ei si cercului ei, nct
niciodat drumurile lor nu s-ar fi ncrucisat, nu le-ar fi fost dat s discute, n ncordarea luptei,
organizarea treburilor m absorbea asa de mult, nct uneori pierdeam din vedere natura diferit a
solului pe care crescuse Liusa si de care nu era n stare s se desprind. Tema Donului era
pentru Liusa ceva oarecum socialmente ostil si neinteresant dar ncepuse s ne cotropeasc
175
viata din diferite prti si n diferite modalitti: ba prin mostenirea lui Kriukov, ba prin cercetarea
ntreprins de I.N. Tomasevskaia asupra lui solohov. Se petreceau diverse lucruri: ba aprea ca
din pmnt un pictor de prin prtile Donului si-mi aducea n dar Valul Donului, revista scoas de
Kriukov la Novocerkask n anii 1918-1919, -si tot prin Liusa; ba ni se aduceau hrti amnuntite
ale Donului cu toate asezrile si aceeasi Liusa aranja copierea; ba trebuia s prelucrm niste
materiale urgente despre Don de la S. Starikov si din nou salvarea noastr nu era alta dect
Liusa. (Tot ce e n legtur cu Donul vezi schita 14.)
Asa de ptruns de spirit de sacrificiu, asa de eficient si de nenlocuit era Liusa, nct la
nceputul lui 1968, gndindu-m tot mai mult c as putea s pier instantaneu, c ar trebui totusi s
fac ntr-un fel pentru ca munca mea s continue s circule si dup mine si pentru ca scrierile
mele s ajung pn la generatiile viitoare, am nceput s-mi pun problema dac n-ar trebui s-o
fac pe Liusa mostenitorul meu literar. Prin niste juristi cunoscuti, lmuriserm deja ce pasi se
puteau face chiar n conditiile sistemului sovietic, ale ostilittii puterii fat de mine. Problema
aceasta s-a dovedit a nu fi deloc simpl, a trenat: dup legile sovietice, statul avea la dispozitie
calea rscumprrii silite" (confiscrii) a drepturilor de autor ale defunctului.
si n primii patru ani ai activittii noastre n-a aprut ntre noi nici mcar o dat necesitatea unei
explicatii c doar oamenii nu-si dau explicatii cnd totul e bine. Cum ntelegea ea toat munca
mea? Oare la fel cum o ntelegeam eu? De ce fcea ea toate aceste lucruri? Eu ntelegeam n
felul meu, ea n felul ei, dar lucram bine, ca doi prieteni, fr poticneli. Termenele n care trebuia
s facem anumite lucruri erau n acei ani att de inuman de strnse, nct n afar de probleme
imediate nu ne mai rmnea timp s discutm nimic altceva. O dat, nu mai stiu cu ce prilej, eu,
cuprins de o n-trziat stare de uimire, am ntrebat-o pentru ce face ea toate acestea: cumva
pentru cauzal Pentru acel Mare scop (cruia, de altfel, ntre noi nu i-am spus niciodat pe nume)?
Mi-a rspuns sincer c nu. C le face, pur si simplu, pentru mine, ca s m ajute. Dar, desigur,
era ptruns de ideea c unele crti las urme adnci n mintile oamenilor. Ani de zile, aceste
motivri i-au fost suficiente Liusei ca s nu aib nevoie a face cercetri pentru a afla telul meu
ndeprtat. Dar eu am perceput aceast atitudine ca pe ceva nou, si m-am ntristat.
176
ntr-adevr, nu usor accede omul la ntelegerea mprejurrilor generale: participanti la procesul
social aflat n nentrerupt devenire, noi toti l ntelegem cu ntrziere. Nu numai Liusa, dar nici eu
nsumi mult vreme nu-mi ntelesesem adevrata mea pozitie n societate. Dup cinci ani de
batere hrusciovist a pasului pe loc n problema mausoleului lui Stalin, un strigt a crescut de la
sine, nerbdtor s porneasc din gtlejul ntregii tri. Nu era posibil s ne clcm atta pe
picioare. tara astepta pe cineva..." si atunci a aprut Ivan Denisovici al meu, mai nti la
samizdat. Nu era ceea ce dorea fierbinte societatea cult, era alt erou, era alt sfer a tririlor
omenesti. (Apropo, cred c Ivan Denisovici n-a srit imediat peste granit, asa cum se temea
Tvardovski n 1962, tocmai din cauz c era prea trnesc, prea rusesc si de aceea oarecum
cifrat. Corespondentii occidentali probabil c 1-au si citit n acel an, dar nu 1-au socotit atrgtor
pentru urechile compatriotilor lor.) n prima perioad (nc nainte de publicarea n Novi mir) a si
existat o asemenea bnuial instinctiv n cercul oamenilor de cultur: nu cumva aici snt niste
tendinte antiintelectualiste? Pentru cercul oamenilor de cultur" mai ntelept ar fi fost ca aceast
nuvel s nu fie ludat prea mult. Dar stihia se pornise de la sine. si intelectualitatea (n
totalitatea ei) a contribuit cel mai mult la rspndirea operei mele de inspiratie steasc si la
fixarea ei n constiinta public. Nici unul dintre noi nu vedea nainte si nici unul nu ntelegea. si ani
la rnd m-am tot mirat: iat, se spune, c scriitorii au dusmani, au oameni care-i invidiaz, dar eu
nu am nici un dusman. (Aveam, desigur, dar, n agitatia vietii, nu se observau.) Astfel toti tnjeau
dup o ocazie de a-i da peste bot statului; n favoarea mea erau, fr exceptie, toti cei din afara
aparatului birocratic, chiar si strini mie si ctiva ani m-am aflat pe creasta acestui val de
simpatie. Singurul care m urmrea era KGB-ul, n schimb m sustinea solidar ntreaga
societate, (n vechea Rusie, chestia asta se ntmplase nu o dat: astfel erau unii care-1
sprijineau pe Tolstoi, desi nu-i mbrtisau nvttura, dar o fceau numai ca s se plaseze pe o
pozitie potrivnic statului.) n acei ctiva ani n-am avut cum s-mi dau seama c sprijinul acordat
mie de ctre ntreaga societate naintat era un fenomen vremelnic, generat de o nentelegere, n
acei ctiva ani, nici eu nsumi, nici colaboratoarea mea cea mai apropiat n-am avut ocazia s
constatm deosebirea dintre conceptiile noastre generale. Era vremea conceptelor nediferentiate,
cnd cercul oamenilor de
177
cultur" ntmpinase cu simpatie chiar Frmele mele. Desi se manifesta dispret fat de ortodoxie,
totusi devenise o mod s se atribuie icoanelor calitatea de creatii ale artei plastice si chiar de
poezie a bisericutelor din peisaj.
Prima chestiune grav care a dus la ruptura dintre ideile noastre a fost aceea referitoare la
vlasovieni si s-a pus n momentul n care Liusa a citit Captivii. Fiint emotional, ea mi-era strin
ca stare de spirit si nu putea s nteleag de unde putuse s apar o asemenea problem, n
legtur cu aceasta se exprima deocamdat asa: unele pasaje nu le pot accepta". La o
asemenea reactie trebuia s m si astept. Pe o adolescent crescut n capital, ntr-o perioad
a istoriei sovietice marcat de rzboi, cum s-o faci s nteleag experienta de nchisoare si de
front a unei tri? Acest lucru este imposibil de realizat fr lungi si rbdtoare explicatii si relatri.
Dar, ntr-un sens mai larg, aici era reflexul mental al unei societti divizate: cercul" nostru de
oameni de cultur" nu putea s le ierte vlasovienilor faptul c n anii rzboiului cu Hitler ar fi putut
s se gndeasc la ceva mai ndeprtat, de pild, la viitorul Rusiei, si n-au fcut-o. (Apoi aceiasi
vlasovieni o scrbeau si mai tare pe Liusa n Arhipelag, sub rotile cruia si punea capul. Desi nu
subscria dect la o parte din ncrctura Arhipelagului, ea iubea aceast carte, o scotea n lume, o
promova.)
Cercul oamenilor de cultur si, printre ei, familia Ciukovski, desi deveniser de mult ostili fat de
forma actual a puterii sovietice, totusi, prin tot stratul profund al constiintei lor, rmneau atasati
de traditia ateist a Miscrii de Eliberare si de moda politic de secol al XlX-lea bazat pe
proclamarea iubirii de popor (Lidia Korneevna era astfel si o admiratoare nfocat a lui Herzen)
si de aceea atitudinea lor de condamnare a prezentului nu puteau nicicum s-o extind si asupra
rezultatului principal al Pseudoeliberrii anul 1917 n ntregimea lui, deci si Octombrie. si aici
se mai aduga si faptul c, prin tot modul ei de viat trit n atmosfera capitalei n anii '20-'30,
societatea cult nu a avut cum s perceap suferintele natiunii ruse. Cndva, dup ce deja
apruse culegerea Voci din strfunduri, Lidia Korneevna si exprimase nedumerirea: dar cnd
oare au putut s apar si chiar s se agraveze si necazurile astea ale rusilor? Ea omisese, nu
ncepuse s observe anumite lucruri. Societatea cult nu avea o idee clar dect despre
necazurile evreilor si ale altor ctorva nationalitti. .., ,
178
Dar cu Liusa triam asa de mult n mijlocul riscantelor noastre actiuni conspirative nct eu nici
mcar nu cutam s aflu cu de-am-nuntul prerile ei, impresiile ei despre scrierile mele. si nici
mcar nu reuseam totdeauna s-i gust umorul foarte reusit si simpatic din momentele ei bune. si
nobletea ei niciodat dezmintit, tactul ei, eu le percepeam ca pe niste daruri venite de la sine. Iar
Liusa, probabil, cuta s-si explice n termeni omenesti de ce-i evitam eu pe semenii mei si
gsea acel rspuns foarte la ndemn pe care-1 avansau multi: c snt hrtuit de obligatiile
decurgnd din munca si lupta mea si c din aceast cauz mi s-au atrofiat sentimentele omenesti
cele mai simple si am devenit indiferent fat de cei din jur.
Dar problema nu era c sentimentele mele si-ar fi pierdut din intensitate, ci c triam sub
presiunea strivitoare a datoriei, c m sufocam din cauza lipsei de timp. Dac n-as fi tinut cont de
aceste constrngeri, n-as fi putut s-mi duc pn la capt toat povara. Dar toat aceasta povar
n-o vedeau nici colaboratorii mei apropiati: n afar de lupta cu statul comunist, mai era cazna cu
lespedea funerar mai invizibil dect toti Invizibilii mei apsnd asupra muribundului spirit
rusesc. Aceast lespede trebuia urnit, ridicat si rostogolit pe versant n jos.
nc plin de sperante, Liusa a luat n primire micul teanc de carnetele manuscrise ale lui August,
i plcea acest moment si acest rol al ei de a fi prima care-mi bate la masin lucrarea. Dar ce era
asta? Din minile ei cdea capitol dup capitol: Pur si simplu e de nenteles, de ce scrie toate
aceste lucruri!" (Auzeam aceasta de la multi din cercul oamenilor de cultur; chiar si E. Zvorkina
se ntreba: la ce bun toat aceast rscolire a trecutului, a anului 1914, a epocii tariste; cine are
nevoie de asa ceva?) Dar, fr s ezite, ea a dus la bun sfrsit operatiunea cu primii cititori"
(exemplarele trebuiau difuzate, recuperate, transmise, si totul cu repeziciune si discretie) si
faptul c multi se entuziasmaser de ceea ce citiser ncepuse s-o fac mai binevoitoare cu
August. Apoi, parc n virtutea inertiei, si din nou punndu-si la btaie toat energia, Liusa a
nceput s completeze si culegerea de articole de samizdat, culegere intitulat n patrie se
citeste August paisprezece",partial, poate, polemiznd cu mine, n speranta c majoritatea
articolelor i va da cstig de cauz. :
179
Dar cnd n februarie 1972 i-am propus s bat la masin Scrisoarea ctre Patriarh, ea, pentru
prima dat n cursul ntregii noastre colaborri, s-a revoltat pe fat, a refuzat, si n acest moment
a fost ea nssi, a rupt vraja: n al saptelea an al activittii noastre a iesit la iveal c noi doi nu
aveam acelasi mod de a gndi.
si ce dac nu aveam acelasi mod de a gndi? De fapt, mpotriva a ce se revoltase Liusa? Ce
anume din Scrisoarea mea ctre Patriarh scandalizase n asa msur societatea cult? Oare
tonul ei demascator? Lumea se obisnuise cu asta. Suprarea pentru neres-pectarea
intangibilittii Patriarhului? O, nu. Dar iat motivul probabil: n scrisoarea mea vorbeam nu despre
chestiuni abstracte ale spiritului religios, ci invitam ortodoxia ca, mpreun cu tot sistemul ei
bisericesc, s se implice n viata real. Asta chiar c era culmea, chiar c societatea cult nu
putea s accepte asa de mult ortodoxie. Tocmai din cauza lui August si a Scrisorii" nu mai
puteam s contez pe sprijinul unanim pe care aceast societate mi-1 acordase, pe nemeritate,
pn acum asa c n favoarea mea rmnea o minoritate subtire care de-abia urma s capete
consistent n lungul proces de ridicare a noi straturi sociale si a noi generatii.
Dar, sufleteste, Liusa era chinuitor divizat: pe de o parte, nu putea s nu sufere influenta
ntregului ei mediu de viat, iar pe de alt parte, i plcea conlucrarea noastr si o percepea ca
pe o binefacere. si nu era vorba de conceptii: Liusa era dintre acele naturi integre si devotate
care nu simt nevoia s-si lumineze cu felinarul ideologic fiecare pas. si dup aceast revolt cu
Scrisoarea, ea s-a rentors s lucreze acolo unde lucrul era pe msura ei. Ce-i drept, erau ctiva
ani de cnd unele prti si domenii ale activittii noastre comune ncepuser s n-o mai intereseze.
Unele treburi si actiuni nou aprute, ca, de pild, pregtirea culegerii Voci din strfunduri,
rmneau deja n afara cercului si a preocuprilor ei. si la chestiunea neperfectat de noi a
mostenirii literare, eu nu m-am mai ntors.
Iar evolutia lucrurilor legate de Octombrie saisprezece fcea s apar attea noi cerinte pe care
nu puteam s le prevd atunci cnd scriam si scoteam August. Numai aici am constatat pentru
prima dat c trebuie studiat nu numai primul rzboi mondial, ci si curentele sociale din Rusia
nceputului de secol, si o vast galerie de persoane de la monarhisti pn la mensevici, si
sistemul statal, si miscarea muncitoreasc, si chiar lista complet a uzinelor din
180
petersburg cu indicarea lor pe harta orasului. si multe cerinte, lucrri si mesaje legate de acest
ansamblu de probleme emanau iarsi de la Liusa. Uneori o puneam n contact cu aceia care
urmau s dea informatii, ca, de pild, cu profesorul P.A. Zaioncikovski, dar de-acum n
majoritatea ca/urilor ea singur cuta ci, alegea consultanti n functie de variatele mele ntrebri;
eu nici mcar numele acelor consultanti nu le stiam si nici nu o ntrebam pe ea (si nu stiu cui s
multumesc). De asemenea s-a recurs la folosirea abonamentului Lidiei Korneevna la Biblioteca
Lenin (adic la dreptul exceptional de a lua crti acas; pe atunci L.K. nc mai era membru al
Uniunii Scriitorilor) si, direct prin filtrul KGB-ului, se tot luau crti, evident, pentru lucrrile mele,
si nici la telefon nu ascundeam c aceste crti continuau s se scurg spre Jukovka, la ru
vzuta arip a dacei lui Rostropovici.
n sfirsit, rolul Liusei n lupta mea devenea intolerabil pentru KGB, si primejdia, ca o vlvtaie, s-a
abtut direct asupra ei. La sfirsitul lui 1972, la intrarea principal a unei cldiri lipsite de orice
prezent uman n clipa aceea (fiind si acesta un amnunt dinainte pus la punct; de obicei acolo
se afl un portar-iscoad), un necunoscut" a atacat-o pe Liusa, a trntit-o jos izbind-o de un
planseu de piatr si a strns-o de gt. Liusa s-a ngrozit si a nceput s tipe. Apoi s-a smuls din
minile atacatorului, acesta a fugit. Cei din anturajul ei nclinau spre ipoteza c, poate, agresorul
era vreun dement. Dar toat curtea aceea era sub supravegherea KGB-ului, vizavi la douzeci de
pasi era biroul lor. Toate cunostintele incriminabile ale Ciukovskilor si Liusa nssi fuseser
studiate de multe ori si orele deplasrilor lor erau cunoscute. Se pare c, de form, militia a fcut
o oarecare investigatie care n-a dus la nici un rezultat.
La 20 iunie 1973, exact n acelasi timp cu atacul scrisorilor banditesti" anonime asupra familiei
mele, pe linia de centur Sadovaia, un camion face, inexplicabil, un viraj brusc de 90 grade si
izbeste un taxi cu care mergea n paralel, n taxi se afla Liusa, iar coliziunea s-a produs direct n
coltul din fat dreapta, unde era ea. Izbitura trebuia s fie mortal; faptul c, dup un tratament
ndelungat, ea a scpat cu viat reprezint mai degrab o exceptie de la regul. si din nou probe
directe c a fost vorba de un atentat nu s-au gsit (dar cnd se gsesc n tara sovietic probe
mpotriva KGB?). Numai c n fluxul cu multe benzi de circulatie al liniei de centur Sadovaia, cel
care vireaz n felul acesta nu este un nebun. Numai pentru
181
un asemenea viraj poti s iei ani de puscrie, chiar dac n-ai pgubit si n-ai vtmat pe nimeni (si
Liusa s-a dus la tribunal n dorinta naiv de a-1 apra pe sofer, ca s nu fie nchis", are si el doi
copii). si pe acest straniu bandit al traficului tribunalul 1-a pus imediat n libertate, cci s-a dovedit
a fi dintr-o unitate militar special'''. Numai c n sptmnile urmtoare a continuat atacul
mpotriva mea, arestarea Elizavetei Voronianskaia, confiscarea Arhipelagului. Judecind dup
succesiunea n timp a faptelor, aceasta a fost o lovitur cu adres precis din partea KGB-ului.
si ca ntotdeauna, n aceast cltorie, n acest moment, Liusa nu era lipsit de obiecte
incriminabile: ceva ducea cu ea, ba avea si cheia apartamentului ei, unde se pstrau multe. Au
dus-o la Skli-fosovskoe, conform regulamentului i-au luat toate lucrurile, dar ea cu mintea ei
zdruncinat tot a priceput despre ce este vorba si a reusit s-o sune pe N.I. Stoliarova care locuia
la doi pasi. Aceasta a venit n fuga mare si cu tenacitatea ei de om trecut prin lagr a salvat totul.
Desi nu erau dovezi complete, totusi eu ajunsesem aproape la convingerea c lovitura aplicat
Liusei m viza, de fapt, pe mine.
Acesta n-a fost primul accident din viata ei: cu ctiva ani n urm a avut unul cu motocicleta; de-
atunci si-a jurat s nu mai mearg cu nici un vehicul, prinsese fric. Acum socul era profund, cu
modificri cerebrale, cu manifestri de lung durat. Cu asemenea stare a snttii, Liusa, o
vreme, nici pe strad nu mai putea s mearg. Trebuia s stea mult la pat, s nu citeasc, s nu
fac efort intelectual. S-au procurat urgent niste medicamente din strintate, din fericire ni se
deschiseser aceste ci. Liusa nu-si mai ddea seama de tot ce fcea: agitat cum era, nu putea
s se opreasc din vorbire, srea de la o tem la alta. n august s-a ntors dintr-o vacant
petrecut n zona Mrii Baltice, ntr-o poian din pdurea de lng Peredelkino i-am povestit de
planul de atac pe care voiam s-1 declansez atunci printr-un mare interviu pentru Occident.
Totdeauna ntmpinam atta freamt, attea ncercri de deconsiliere; acum, Liusa a lsat s se
piard totul ca ntr-o ceat a indiferentei si devenise ea nssi indiferent. Am ntrebat-o dac
pot s mentionez n interviu atentatul mpotriva ei mi-a interzis s-o fac.
Lupta care ncepea nu necesita participarea Liusei. sedeam amn-doi ntr-o poienit linistit si m
gndeam: ncetul cu ncetul o s se nsntoseasc, n-o mai mpovrez cu nici o problem. Dar
lupta
'- 182
a nceput pe neasteptate! Q se frmnta la Casa Mare! Noi nu stiam... Peste dou sptmni,
moartea lui Q si pieirea Arhipelagului au fost o lovitur grea pentru Liusa, i-au ngreunat
nsntosirea, dar ar fi putut si s i-o fac absolut imposibil. Dou zile la rnd a venit la mine la
Firsanovka s-mi aduc vesti despre confiscarea arhivei, a Arhipelagului. Recidivase starea ei de
confuzie si agitatie cu care se alesese dup accident. Dar trebuia chibzuit la rece, si aveam ce
chibzui, cci riscau s cad n prpastie planuri, manuscrise rmase, multe la Lamara (schita 10),
si orice ncercare de a o preveni putea fi fatal, dar nici a n-o face nu se putea, n conditiile n
care mintea i era confuz, ntunecat, Liusa trebuia s rezolve probleme complicate; n starea ei
precar, enigma mortii lui Q o rcia pe suflet, voia s conexeze elemente disparate si
contradictorii (probabil, spe-rnd s fac asa ceva si cu ea nssi); n aceast strnsoare a
problemelor, avea nevoie ca timp de cteva ceasuri pe zi s se ntlneasc, s stea de vorb cu
mine, si nc n asemenea zile! si totusi trebuia! si era si obligatia mea, da! Dar tocmai n
aceste zile si tocmai din acelasi motiv al pericolului extrem, eu nu aveam nici mcar un minut
pentru ntlniri si pentru discutii, ci mai degrab trebuia s actionez, s aplic lovituri, s salvez
manuscrise. Singurul lucru pe care 1-am fcut cu Liusa n aceste zile a fost trimiterea lui Aliosa
sipovalnikov la Samutin gresit pas. n aceste sptmni, Liusa devenise victima acelei miscri
drze la care de-attia ani participase ea nssi, a acelui context singurul n care se obtinea o
victorie. Dar astzi ei i trebuiau manifestri de simpatie, solicitudine, ncurajare acestea i
lipseau, si punea stpnire pe ea sentimentul c este prsit prsit ntr-o lume
ameninttoare.
Totusi lovitura nu s-a mai abtut nicicum asupra cercului nostru (tocmai datorit nversunrii si
deznodmntului fericit al luptei, salvarea tuturor a fost n acest cerc). si manuscrisele erau
ntregi. Treptat, nsntosirea Liusei fcuse din nou progrese si lsase loc si preocuprilor pentru
I. Tomasevskaia, grav bolnav n Crimeea. Iar n octombrie a venit pe neasteptate din Gurzuf
vestea despre moartea Irinei Nikolaevna (schita 14). nc o lovitur dat creierului ^ei
nensntosit, nc un vrtej de griji.
n toamna trecut deja plecasem din Firsanovka, la Rostropovici nu mai locuiam din primvar, la
Moscova cu familia nu m lsa militia s locuiesc si din noiembrie Lidia Komeevna m
invitase s-mi petrec iama din nou la Peredelkino. Dar aceast mpre-
183
jurare nu fcea ca ntlnirile mele cu Liusa s fie mai dese. Intrasem deja ntr-un ritm crncen, din
acela de pe ultimii metri, m grbeam s termin ce se putea termina: prefata la Scara Donului
linistit si, mai ales, articolele pentru Voci din strfunduri, ntelegnd pe deplin ct de greu vor
accepta, ct de exagerate le vor prea aceste articole si mamei si fiicei Ciukovski, m-am hotrt s
ncep s le dau lor spre a le citi. Lidia Korneevna a citit Scrisoarea ctre conductori" si spre
uimirea mea a fost de acord cu ea (criteriul ei suprem era totdeauna comparatia cu Herzen:
Herzen scrisese si el o scrisoare tarului Alexandru al II-lea), a citit dou articole din Voci le-a
gsit cam exagerate, dar nu s-a suprat. (Ea era nclinat spre o viziune mai larg.)
Nu acelasi lucru era cu Liusa. Era pentru prima dat cnd ea lua s citeasc n necunostint
de cauz si cu o ntrziere de cteva luni un text de-al meu n momentul cnd acesta deja
ajunsese la destinatari (si la conductori, si n Occident). si n plus si trei articole din culegerea
Voci din strfunduri prea de tot! insuportabil! si s-a dezlntuit vulcanic aversiunea ei special
mpotriva ortodoxiei si a patriotismului. Liusa citea si aproape c njura, scria pe foi, dar
ntrecndu-se n nerbdare pe ea nssi, si nregistra la dictafon suprarea, ca s nu piard
expresiile cele mai sfichiuitoare, n care nu mai era nici o urm din echilibrul intelectual att de
propriu ei si apoi transcria pe foi. M certa si m bestelea cu o asprime care nu caracterizase
niciodat relatiile dintre noi. si oricum foile ieseau alandala si cu ele se grbea s le duc
singur la Peredelkino, s-mi reproseze mie chestia asta. Aici era si acel fenomen de substituire
pe care-1 ntlnim n controversele cu femeile: iritarea produs de un motiv se transfer cu totul
asupra altui motiv. Dar era si ceva pe care ea nu putea nicicum s-1 accepte dintr-o dat, era o
nemiloas punere n discutie a unor fapte generatoare de ntrebri: oare era posibil ca ea s-si fi
pus, timp de attia ani, cele mai bune forte n slujba unei cauze n legtur cu care avea anumite
dubii? Cu ct era mai just, cu att era mai obligatoriu s-si ajute bunicul n ultimii lui ani si acum
mama care orbise si care se lupta cu dificultti incredibile?
Am iesit din nou din camera aceea si m-am dus n sufragerie, ca acum opt ani, atunci ca s
fac cunostint cu Liusa la blnda lumin a lmpii electrice, acum pentru niste dificile explicatii la
lumina mohort a lui ianuarie. Asadar, nc nerestabilit, palid,
184
slab n ce i se mai tinea sufletul? folosindu-si ultimele resurse, ea monologa mpotriva
orientrii mele inimaginabil de rusinoase, pravoslavnico-patriotice, din strfunduri", nteleg acum
c n vinele mele nu n zadar curge si snge evreiesc" a spus ea. Am obiectat moale, nu
puteam s-i schimb convingerile, de treaba asta ar fi trebuit s m ocup ceva mai devreme, si
sentimentele nu se refasoneaz, si n plus toate astea se petreceau n ianuarie 1974, nu era
perioada cea mai potrivit pentru certuri. Liusa si consumase toate puterile n acest monolog,
trebuia s se culce, s rsufle, s se odihneasc. Cu durere, cu tristete vedeam ce multe lucruri
omi-sesem pe parcursul multor ani si ce trziu era ca s mai ndrept ceva.
Dar chiar si n acele luni, si dup aceast discutie, ea continua s m roage s-i dau de lucru.
Evenimentele nu mai curgeau n albia pe care o avea ea n vedere; continua s m roage s-i
dau de lucru, voia din nou s m ajute! si eu ce aveam n timpul acesta? Nu puteam s-i dau
dect s pregteasc tabelul cronologic al revolutiei din februarie, s aleag din grmada
evenimentelor revolutionare fragmente, informatii despre persoane. Nu si-a pierdut curajul,
cinste ei! si a rezistat cu demnitate pn la nssi expulzarea mea si dup aceea, n ciuda
mediului ei, a educatiei, a felului ei de a gndi felul meu de a vorbi cum gndesc este ceva
strin? ea si asuma cu consecvent sarcinile, le tinea ca vrjit pe umerii ei, continua s
mearg nainte.
n aceste sptmni a fost exclus din Uniunea Scriitorilor si Lidia Korneevna. (si bine i-a
trsnit cu rspunsul ei.)
Apoi n curnd a urmat expulzarea mea. n casa noastr rvsit si asediat, unde Alia era
ocupat pn peste cap cu mpachetarea si evacuarea, Liusa, n fiecare sear dup serviciu,
venea din nou si, n atmosfera fierbinte a acelor ore, se aseza la biroul meu, alegea, sorta si
punea n plicuri copii, materiale, dintre care pe multe le btuse ea nssi la masin sau le
cunostea. Pregtea arhiva n vederea expedierii n strintate, sarcin despre care nu se stia
dac i va sta n putere Aliei s-o duc la bun sfrsit.
Primele luni de dup expulzarea mea au fost grele pentru familia Ciukovski. si fiica, si mama erau
coplesite de scrisorele anonime ba n versuri, ba cu njurturi birjresti, ba cu vestea c leul a
fost omort", ba c va fi omort". Copoii si provocatorii securittii se strecurau cu neobrzare n
dacea de la Peredelkino, deschis tuturor aidoma unui muzeu. La intrarea principal, portarul-
turntor
185
i oprea pe vizitatorii familiei Ciukovski, bombnindu-i c nu-i spun lui bun ziua" (iar cel
mpiedicat s intre avea 75 de ani!) Din cauz c era pe cale de a orbi, Lidia Korneevna nu putea
s scrie dect cu carioca neagr din strintate la vam i le strica sau i le umplea cu un lichid
cleios trandafiriu. Nebnuite snt posibilittile statului de a face ru, si ntr-un mod asa de
insesizabil nct ti-e si lehamite s protestezi public.
n apropierea zilei mele de nastere, prima din exil, Liusa, ps-trndu-si verticalitatea, mi-a trimis la
Zurich o telegram de felicitare mie, dusmanul nr. l al poporului, fat de care si exprima si
admiratia! KGB-ul n-a suportat chestia. Dis-de-dimineat la telefon un dialog tipic:
Elena tezarevna, la telefon este cutare de la KGB. Nu v e fric?
Nu, dar de ce?
Ce e drept e drept, nu mai sntem n anii treizeci, nu mai drdim de team ca altdat, KGB-ul
este deja luat peste picior.
Bine, e-n regul, nseamn c veti putea s fiti la noi n a doua jumtate a zilei.
Nu, nu voi putea.
Dar cnd v e la ndemn s veniti?
Mie, n general, nu mi-e la ndemn s vin la dumneavoastr.
Bun, atunci trecem noi pe la dumneavoastr,
Acesta ar fi un lucru extrem de nedorit.
Dar cum s facem?
Trimiteti adres scrisa.
Ah, asta nseamn c v recunoasteti vinovat si vreti s vi se fac dosar"?
si ncrucisarea de spade continu:
Ba nu... Dar un asemenea procedeu...
Eu v vorbesc politicos, ca unei femei.
si cu brbatii nu vorbiti politicos?
De aici dialogul devine tot mai ferm: '
Eu v-am sunat si v rog s veniti. Liusa, suprndu-se si chiar nfuriindu-se:
Eu nu snt de la Salvare si nu vin acolo unde snt solicitat telefonic.
;
- si cnd veti fi la serviciu?
Nu snt dispus s v dau informatii. ..Wi;"-;- v
186
I
Bun, o s v lum de pe strad!
O s tip tare, o s-i chem n ajutor pe trectori!
Dar dumneavoastr nu tipati ntotdeauna]
(Aluzie la ntmplarea de pe scri. Iat c au confirmat c a fost fctura lor.)
Dar de data asta v asigur c voi tipa!
Degeaba vorbiti asa. Noi sntem tot timpul cu dumneavoastr.
M rog, ce-o vrea Dumnezeu!
Nu, Dumnezeu e cu prietenul dumneavoastr.
Cu care prieten? Eu am multi prieteni.
Acela pe care-1 scrieti cu liter mare. (Interceptaser scrisoarea prin posta sting?...) Totusi
am vrea s vorbim cu dumneavoastr neoficial.
Ea se nfurie la culme:
V rog s retineti c eu cu dumneavoastr nu voi avea nici un fel de convorbiri neoficiale,
numai oficiale!
si a trntit receptorul n furc!
si n-au venit. si nu s-au atins de ea.
Trebuie s fii ferm cu ei! Aceasta era o nvttur pe care Liusa o trsese din lupta noastr.
Dar oare e usor pentru o femeie singur s tin piept unui monstru cu minile lungi, cu multe
boturi, bine hrnit?
Apoi seria telefoanelor de la o zi la alta:
Astzi, asteptati-i pe beduini!
Cmilele snt deja pe drum!...
Parc totul este din Ilf si Petrov, dar cam de groaz, nu-i asa?
Dup cteva luni linistite, cnd tocmai se bucura si ea c au l-sat-o n pace, iat c, n lipsa ei,
apartamentul i era violat si perchezitionat n plin zi.
si kaghebistii s-au rzbunat pe crtile lui Ciukovski: au ridicat totul si Ciukokkala lui, si chiar
reeditri ale crtilor lui pentru copii, si chiar crti despre el.
Dardesi a trecut prima si cea mai primejdioas perioad, cnd omul nc este pasibil de
incriminri pentru faptele lui recente pe ea nc o mai poate astepta orice. De curnd, ea nu s-a
mai abtinut si ntr-o sedint la institut s-a ridicat n aprarea mea. La unele interogatorii cu alti
oameni, kaghebistii vorbesc despre ea ca despre seful contrainformatiilor lui Soljenitn".
187
n caz de arestare, ea si propusese s aib conduita cea mai simpl: s nu nege, s nu ncurce
nimic, s recunoasc da! c a ajutat literatura rus si s le spun c mai multe nu doreste
s discute cu ei.
Dup expulzarea mea, ea, nc multi ani, a avut grij de btrna si neputincioasa mea mtus din
Gheorghievsk. si prin posta stn-g" mi scria, mi trimitea la Zurich multe lucruri de interes literar.
Cunostinta cu mine a ajutat-o pe Liusa n acea ndeprtat toamn s-si depseasc
depresiunea sufleteasc. I-a fost de ajutor ntr-o lupt cumplit. Dar, cunostinta cu mine a costat-
o ani si suflet si, printr-o orbit tragic, a trt-o aproape n ciuda convingerilor ei spre ce?*
* A sosit epoca nou a transparentei" gorbacioviste si aceeasi Liusa, prima, acum, n Revista
crtilor, a clamat despre mine si despre necesitatea ntoarcerii mele n tar, ce-i drept, cu ocazia
asta, cosmetizndu-mi involuntar imaginea n asa fel nct s am o aparent de cettean sovietic,
n redactie a nvlit multimea scrisorilor de multumire si a ctorva de indignare, n interventia
Liusei, cititorilor li se prea c aud vocea cuiva de pe margine, nimeni nu stia cte forte, ct timp si
ct inim druise ea acestui autor. (Adnotare din 1990.)
188
Natalia Ivanovna Stoliarova si Aleksandr Aleksandrovici Ugrimov
Cnd, n anul 1906, pe insula Aptekarski din Petersburg, niste revolutionari au pus la cale
dinamitarea vilei lui Stolpin si modalitatea de a-1 ucide mpreun cu familia (si au ucis treizeci de
vizitatori si au rnit grav pe alti treizeci, cu copiii, iar Stolpin a scpat teafr si nevtmat), una
dintre principalele participante la atentat, doamna din echipaj" era Natalia Sergheevna Klimova,
o eser-maxi-malist de douzeci si doi de ani, descendent a unei familii de vaz din Riazan. A
fost arestat si, mpreun cu ceilalti participanti la atentat, condamnat la moarte. Klimova nssi
nu ceruse gratierea, dar lucrul acesta 1-a fcut pentru ea tatl ei, nici mai mult nici mai putin,
membru al Consiliului de Stat. La rugmintea lui, mpratul a gratiat dou femei participante: pe
Natalia Klimova si pe Nadejda Terentieva, fiic de negustori. Li s-a comutat pedeapsa n munc
silnic pe viat, (n asteptarea executiei, Natasa Klimova a scris sub cerul liber scrisoarea de
dinaintea mortii, scrisoare care mai tr-ziu a fost publicat si 1-a determinat pe S.L. Frank s scrie
o recenzie pe marginea ei: ea scrisoarea ne demonstreaz c puterea divin a sufletului
omenesc este capabil s nving" chiar si suferintele provocate de inevitabilitatea mortii violente;
aceste sase pagini, prin valoarea lor moral, cntresc mai mult dect toate multele tomuri ale
filozofiei si poeziei contemporane a tragismului".) Perioada de nceput a detentiei, Klimova a
petrecut-o la nchisoarea Novinsk din Moscova. Acolo, n curnd a vrjit-o si, spiritualiceste, a
supus-o pe supraveghetoare si, cu ajutorul acesteia, a organizat celebra evadare a celor
treisprezece" femei, (n epoca sovietic s-a scris un scenariu de film despre aceast evadare, dar
filmarea a fost interzis, ntruct printre evadate nu era nici o bolsevic.) n libertate, cineva deja
le astepta, n noaptea de dup evadare, Klimova
189
a fost dus n casa unui avocat liberal, unde a locuit n sigurant o lun de zile, n timp ce
jandarmii supravegheau casa din Riazan a Klimovilor si un conac. Dup aceea si-a luat nftisare
de femeie profund ndoliat, si avocatul a condus-o la trenul de Siberia. A trecut n Japonia si de
acolo a ajuns cu vaporul la Londra, la Savinkov, intrnd din nou n Organizatia Militant (terorist).
Evadatii de la Novinsk si alti fosti detinuti politici se adunau lng Geneva, la vila amazoanelor".
Aici, ea s-a cstorit cu revolutionarul emigrant Ivan Stoliarov, cu care a avut dou fete. n 1917,
lsndu-si sotia nsrcinat, el a plecat spre tar, unde s-a aruncat n cazanul clocotit al
Retrogradului. A treia fat a murit de grip spaniol curnd dup nastere. Pe cele dou mai mari,
mama a reusit s le creasc, dar a. murit si ea.
Att de mare era atunci coeziunea ntregii emigratii ruse din Paris, nct s-a gsit din acelasi
Riazan, de pe aceeasi strad, din casa vecin, fiul judectorului silovski, si el emigrant politic,
mensevic, care a nfiat si a educat fetele (cea mai mare dintre ele fiind Natasa). Desi se spune c
dou iubiri nu ncap n aceeasi inim, la Natasa a ncput si iubirea fierbinte fat de Franta, si cea
exagerat fat de Rusia (nu fat de revolutia creia i slujise maic-sa). La nceputul anilor '20,
Natasa, la cei unsprezece ani ai ei, a plecat n vizit la tatl ei, la Petrograd (atunci era posibil
acest lucru, scuarul central din Riazan nc mai purta atunci numele Klimovei casa ei
printeasc nefiind departe de acel parc) si a nceput s nutreasc ideea c, atunci cnd va
avea douzeci de ani, se va ntoarce neaprat aici. Sora ei, Katia, rmas n Franta, spunea:
Natasa, n foarte multe privinte, o reedita pe mamaprin puritatea caracterului, prin nobletea
intentiilor, prin aspiratiile nalte ale sufletului si totodat prin felul ei de a se arunca n actiune, prin
cutezanta faptelor. si asa si-a urmat neabtut ideea de a se ntoarce n tar n ciuda
contraargumentelor lucide si spre ndrepttit mhnire a cercului emigrantilor de la Parisntr-o
vreme cnd nimeni nu fcea asemenea pas, cnd asa ceva era nebunie curat, n decembrie
1934, imediat dup asasinarea lui Kirov! (si niciodat nu a regretat, nici mcar atunci cnd a czut
n prpastia lagrului, si cu att mai putin acum, dup ce-si adusese si ea contributia la
renasterea spiritului trii. Dac, aidoma ei, milioane de oameni ar fi sfidat astfel focul si primejdia,
poate c istoria noastr ar fi evoluat mai rapid.) j
190
Tatl Natasei fusese deja surghiunit lng Buhara ntr-o tabr de eseri, si scos de acolo de ctre
E.P. Peskova (si ea fusese eser n trecut). Acum si-a ntlnit fiica, dar dup arestarea acesteia
fost si el arestat pentru a fi mpuscat. Pe Natasa au lsat-o n pace doi ani s se bucure dac nu
de Rusia, atunci de libertatea sovietic; a fost arestat n 1937 (s-a ntors de bunvoie n
Uniune? Desigur, este spioan; s zicem c nu e spioan, atunci nseamn c desfsoar
activitate contrarevolutionar), n prima ei celul de la Lu-bianka a ntlnit o femeie cu un trecut
interesant. Aceasta, mpreun cu mama Natasei, evadase si ea din nchisoarea Novinsk! Natasa
a strbtut mpreun cu multi altii un drum cumplit (si acesta i-a rmas n suflet, amintire care
arde) si deosebit de greu i-a czut ei prea timpuria" ntoarcere la libertate, n 1946, cnd nc
nimeni nu se ntorcea, cnd acest fapt era nc prea neobisnuit, cnd libertatea sovietic nu era
pregtit s se lase fructificat de cei care-si ispsiser pedeapsa, n 1953, dup multe neplceri,
a reusit (si aceasta prin interventia lui Ehrenburg si a altor persoane influente) s obtin
dreptul de domiciliu supravegheat n Riazanul printesc, de unde mama ei plecase cu atta
usurint la revolutie. A predat aici limba francez. Anii trecuser si peste furtunoasa ei viat
personal si, probabil, ea nc nu bnuia c va veni n contact cu actiuni explozive ndreptate
mpotriva regimului sovietic.
Apoi vremurile s-au mai mblnzit soarta Nataliei Ivanovna s-a mai ndreptat si ea. n 1956 s-a
mutat la Moscova; fiica lui Ehrenburg (cu care N.I. nvtase la aceeasi scoal la Paris) si-a
convins tatl s-o ia pe N.I. ca secretar. Spre el, ca spre o celebritate, afluiau scrisori cu
rugminti, veneau solicitanti, si multi dintre ei erau fosti detinuti asa c treaba asta a fost foarte
potrivit pentru N.I. (a lucrat la Ehrenburg pn la moartea acestuia).
La Riazan, fostul scuar al Klimovilor, ameninttor de aproape de comitetul regional de partid,
evitat acum de locuitorii orasului si inutil comitetului regional, era asa 1-am gsit eu fr
nume, fr vreo urm a Klimovei. Toat povestea am aflat-o chiar de la N.I. atunci cnd mi-a
vorbit de ndoita asemnare a experientei trite de noi: stagiul fcut n Arhipelag si cel fcut la
Riazan.
Ea a fcut chestia asta n primvara lui 1962, recurgnd la o stra-togem (si nevinovata
stratagem, si decizia toate au fost ale ei): mi-a transmis prin Kopelev c trebuie s-mi
comunice ceva im-Prtant (n realitate, ea voia s m cunoasc; el mi-a explicat c este
191
vorba de o fost detinut). Era vremea cnd manuscrisul lui Deni-sovici circula pe sub mn, cnd
se stia deja c printre cei cu greutate care-1 citiser era si Ehrenburg. Nimeni nu stie ns cum
putuse el s-1 citeasc printre primii, cnd Tvardovski nu intentionase nicicum s-i dea
manuscrisul. N.I. inventase totul. Auzind despre nuvel, ea s-a dus la redactia lui Novi mir si, n
numele lui Ehrenburg, 1-a rugat pe Zaks s-i dea manuscrisul. Zaks a mrit nitel, dar n-a putut s
refuze o rugminte din partea unui asemenea nume. (Ea s-a uitat si, pe prima pagin, a vzut,
scris de novomirieni, numele de A. Riazanski" si s-a ntrebat mirat dac nu cumva autorul cu
pricina este din acelasi loc cu ea.) Numaidect s-a dus la un prieten fotograf, Vdim Afanasiev.
(Hain de piele", sotul verisoarei ei primare; apoi el a lucrat uneori si pentru noi, ne-a ajutat.) si
numai dup aceea a ajuns manuscrisul la Ehrenburg. Bietul A.T. subaprecia mijloacele tehnice
actuale. si asa a nceput s zboare totul prin samizdat, spre nedumerirea si nelinistea lui, spre
bucuria mea atunci prosteasc; n realitate ns, lucrurile evoluau negativ si primejdios pentru
destinul nuvelei. Acum relatarea N.I., evident, cu unele noutti despre circulatia manuscrisului,
despre opinia unor persoane importante? Clcndu-mi destul de mult pe inim, am sunat-o la
telefonul lui Ehrenburg, asa cum propusese ea. ndat, Natalia Ivanovna m-a invitat insistent s
vin la apartamentul lui Ehrenburg. (Nimic nu era spus direct, dar din nsufletirea si struinta ei se
putea trage concluzia cum c patronul ei st alturi si boleste?) M-am dus la adresa indicat.
Ehrenburg (cruia nuvela, apropo, nu-i plcuse deloc) s-a dovedit a nu avea nici un amestec n
aceast ntlnire si era n strintate, dar noi ne aflam n cabinetul lui. N.I. m-a servit cu unele
noutti, dar acestea, evident, nu erau suficiente ca s justifice vizita mea. (Oare ea cuta un mod
de a-1 ncuraja pe autor?) Pe oricine altcineva m-as fi suprat pe loc, dar nu puteam s m supr
pe o fost detinut care pstra viu sentimentul generatiei noastre si amintirea insulelor noastre
din Arhipelag. Nici ea nu m chemase pur si simplu s-mi spun ct m admir, ci s verifice, s
vad ct de mare era hotrrea mea de a merge pe aceast linie, pregtirea mea de a face fat
ncercrilor iminente. Voia sa se lmureasc dac regimul are vreo sans de a m ademeni spre
alte teme, de a m face s-mi nsiropez scrisul. Convorbirea noastr a prsit ndat temele
literare, devenind simpl ca ntre fosti detinuti, iar eu, involuntar, am depsit limitele prudentei
obligatorii
192
pentru lumea sovietic, si cu att mai mult pentru cea literar, care nu-si tine gura; a venit vorba
despre rscoalele din lagrele de munc fortat. Da, trebuie scris despre toate astea!" am
auzit-o spunnd, la care eu n-am tcut, n-am ridicat din umeri, ci am murmurat: S-a scris deja!" si
drept rspuns am vzut o fat iluminat de bucurie. Deja n prag, cu jumtate de voce ca s nu
aud cei din casa lui Ehrenburg, m-a ndemnat s nu cedez, s nu m las ametit de gloria care
m asteapt. Nu v temeti! am asigurat-o eu cu calm n-o s m las ametit!" (Tocmai de
aici mi spunea ea mai trziu a plecat devotamentul meu fat de dumneavoastr. Dar cu ce
presentiment? Ies din apartament, cobor scrile, deodat parc ceva m trage cu putere napoi.
Oi fi uitat ceva? M ntorc si... primesc telefonul dumneavoastr. si asta mi s-a ntmplat de cteva
ori.") Tocmai lucrul acesta l stiam bine, stiam c nu m vor prinde n mrejele gloriei; pe zidul
literaturii sovietice urcam ncordat la maximum, de parc as fi fost ncrcat cu recipiente grele
pline cu o solutie de care m temeam s nu-mi curg pe din afar. Dar iat astzi m ntrebam
n-a curs nimic? N-am spus nimic de prisos? Inima mi spunea c nu, c femeia era de-a
noastr. Ceea ce s-a si confirmat.
Cu toat simpatia care se nscuse ntre noi, nu ne vzuserm de-ct n fug, de vreo dou ori,
nimic esential nu se adugase fondului initial de idei si impresii, dar ncrederea mea n ea se
ntrise. Stranii se asociau la ea cele mai confuze reprezentri despre evenimentele mondiale si
aversiunea ireductibil fat de regimul nostru; extrema neglijent si inconsecvent feminin n
vorbe si n fapte, pe de o parte, si, pe de alt parte, brusc, rectitudinea si fidelitatea de neclintit,
cnd era vorba de o Cauz important, de formularea unui considerent clar, de luarea unor decizii
foarte ndrznete (apoi, cu anii, lucrurile acestea, eu le-am analizat din ce n ce mai mult).
Beneficiar a unei educatii excelente, nzestrat cu sensibilitate si tact, discret, sprinten si
orgolios ferm n fata KGB-ului (ctiva ani mai trziu, ea a avut din nou parte de interogatorii, la
Lubianka, dar nu pe tema activittii noastre).
Oarecum pe neasteptate, peste un an, N.I. cu prietenii ei, venind >n vizit n vechiul ei Riazan, a
trecut pe la mine. si nu stiu de ce in fulgerarea acelei clipe, nempins de nici o urgent (Hrusciov
era mc la putere, eu nc m bucuram de o oarecare subred protectie, s1 totusi nu puteam
evita ca odat si-odat s transmit niste micro-
193
filme n Occident), eu am simtit deodat nevoia s-o trag deoparte pe N.I. si s-o ntreb dac n-ar fi
dispus s fac o asemenea nzdrvnie. si iar nici o ezitare, fr s stea pe gnduri, cu curajul
si sprinteneala ei, a rspuns pe loc: da! Numai s nu stie nimeni.
ncrederea sentimentul nscut primul ntre noifcuse imediat un salt nainte.
Capsula cu filme o aveam deja gata de expediere, dar deocamdat nu ardea; si ocazie nu exista,
iar ncercrile esuaser. Dar n octombrie 1964, cnd 1-au rsturnat pe Hrusciov, am intrat n
panic: situatia mi-o ntrezream n contururi extrem de periculoase, dintii ascutiti ai dusmanului
puteau s-mi sar repede, chiar si instantaneu, la gt. (Prevztor, atribuiam regimului, judecndu-
1 dup felul n care se rfuise cu multi pn la mine, dinamica revolutionar anterioar. Pn la
urm am constatat c dinamica sczuse n asa msur, nct pentru acest salt va mai trebui ceva
timp: pn la prima perchezitie unsprezece luni, pn la prima lovitur hotr-toare nou ani.)
stirea m-a gsit la Riazan. A doua zi eram deja la N.I. la Moscova si ntrebam: Se poate! Cnd?...
Natalia Ivanovna se remarca totdeauna prin rapiditatea deciziilor si prin aceea c era norocoas.
Un noroc accesibil, incontestabil, i-a fost alturi n multele ei actiuni, chiar si n cele imprudente
pe care si eu i le observam. (Sau, poate, nu norocul acesta chior era hotrtor, ci o anumit
fermitate n comportament atunci cnd lua o decizie?) Asa si aici, imediat s-a ivit si ocazia: fiul lui
Leonid Andreev, care locuia la Geneva, ca si soraNataliei Ivanovna, si care se cunostea cu
aceasta din urm, tocmai se afla n vizit la Moscova. N.I. a fcut ochii mici si a hotrt: l va ruga
pe Vdim Leo-nidovici, e sigur c n-o s-o refuze!
Mi-a spus s vin la Moscova din nou, spre sfrsitul lui octombrie. Pn atunci ea deja va fi vorbit
cu Vdim Leonidovici. si ntlnirea ne-a aranjat-o ntr-o sear, n cmruta ei dintr-un apartament
la comun, pe aleea Malo-Demidovski. V. L. s-a dovedit un gentleman de factur veche, un om de
mare noblete, putin usctiv, retinut. La drept vorbind, aceast noblete deja i anula posibilitatea
de alegere, posibilitatea de a refuza o asemenea rugmintepentru literatura rus, dar si pentru
lagrele sovietice, unde si Daniil, fratele lui, petrecuse mult timp. (Ulterior, Natalia Ivanovna mi-a
spus c V.L. considera o asemenea propunere drept o cinste pentru el.) si Olga Viktorovna, sotia
lui, fiica vitreg a liderului eser Cernov, s-a do-
194
vedit n aceast privint o femeie extrem de ntelegtoare si agreabila. Ea a aprobat hotrrea
sotului si, alturi de el, si-a asumat consecintele. si iat-i pe ei, formal aceiasi iepuri de cas
sovietici ca si noi, neprotejati nu numai de imunitate diplomatic, dar nici de cettenie strin
(pasapoartele lor erau sovietice, cci, n entuziasmul patriotic postbelic al unei prti a emigratiei
rusesti, V.L. trecuse la cettenia sovietic, n parte pentru a putea veni mai des si mai usor n
patrie), angajndu-se s ia cu ei o capsul exploziv tot ceea ce scrisesem eu timp de
optsprezece ani, de la primele versuri ireconciliabil ostile sistemului lagrelor pn la Cercull Ei nu
stiau, nu ntelegeau profund ce se ascundea chiar n acea capsul, dar ntelegeau destul de bine
c acolo este material exploziv. si 1-au dus cu ei, hotrrea n privinta aceasta fusese deja luat
nainte de ntlnirea noastr.
Acea sear mi s-a prut atunci momentul cel mai important al ntregii mele vieti! Ceea ce visasem
n surghiun, ceea ce mi se pruse un salt mortal si n viat unicul salt iat, se nfaptuise ntr-o
atmosfer prozaic de linistit, ntr-o politicoas convorbire neeroic. M uitam la btrna pereche
ca la o minune. Despre operatiunea nssi aproape c nici nu s-a vorbit. Mi-am scos din buzunar
capsula de aluminiu plin pn la refuz, un pic mai mare dect o minge de ping-pong am
deschis-o putin, le-am artat rolele, am pus totul pe msuta de ceai, lng fursecuri, lng
dulceat. si Vdim Leoni-dovici a transferat capsula n buzunarul lui. Ne-am ntretinut despre
sintax, despre locul adjectivului n raport cu substantivul lui, despre genuri literare, despre cartea
lui V.L. nsusi, Copilria, care apruse n URSS si pe care eu o citisem. Iar Natalia Ivanovna nu
m-a lsat pn nu am povestit despre ntmplrile cele mai uimitoare a cror amintire o purtam n
mine despre rscoalele din lagre. Btrnii genevezi ascultau uimiti.
si oare chiar asa de simplu se mplineste visul vietii mele n toat plintatea lui? si eu voi rmne
acumcu minile libere, omul care a ndrznit, omul independent? Asemenea tensiune,
asemenea primejdie nu se va mai ivi niciodat! Tot restul vietii va fi deja mai usor, va fi ca o
coborre de pe un delusor.
si un asemenea dar mi-a adus mie Natalia Ivanovna! Eva, cum am nceput eu n curnd s-i
spun n mod conspirativ, ntmpla-rea si chiar siretenia si dduser mna n prima noastr inutil
n-"Inire de la Ehrenburg. Iar prin asemenea ntmplri de nerecunoscut
195
ptrunsese ca un fascicul de raze inevitabilul: s primesti ajutor din universul concentrationar, si
de la frnturile unei emigratii mprstiate, si din partea Riazanului, si din partea Rusiei.
La 31 octombrie 1964, la dou sptmmi de la instalarea Conducerii Colective, mica mea bomb
a trecut frontiera URSS, prin aeroportul din Moscova. Ea, pur si simplu, se afla n buzunarul
lateral al hainei lui V.L., care nu stia nici un fel de procedee de ascundere. Snteti fiul scriitorului?
a ntrebat vamesul, vznd pasaportul. si convorbirea despre scriitor prelungindu-se, nu s-a
mai efectuat un control vamal serios. Capsula a trecut ca un obiect protejat de numele lui Leonid
Andreev. (Un nume se prea atunci fa-vorizant.) Eva si-a condus prietenii la aeroport.
Psind de pe o scar rulant pe alta, ei au mai apucat s-i dea de nteles c afacerea reusise.
Cnd peste un an s-a produs dezastrul cu arhiva mea de la Teus si n-a mai fost nici urm din
conjunctura anterioar propice expedierilor n strintate si cnd ntreaga viat, se prea, zcea
sub sfrmturile stncilor negre, si cnd eu lncezeam la dacea lui Ciu-kovskipe neasteptate la
o cin a venit, ca un nger luminos (ntr-o rochie sclipitoare de culoare nchis), cu o problem
laKomei Iva-novici Eva! ntoars cu putin timp n urm de la Paris, nc ptruns de aerul
de relaxare de acolo, nc nereadaptat la cino-senia de la noi. Ea nu se astepta s dea de mine
aici, eu nu m asteptam s vin ea aici! Sosirea ei a fost, pur si simplu, o minune a minunilor
(temndu-m s nu las vreo urm, nu puteam nici s-o sun, nici s m duc la ea, dar tare nevoie
era de un capt de fir viu acolo, n lumea liber!). Ne-am prefcut c nu ne cunoastem, si Kornei
Ivanci ne-a fcut prezentrile, n timpul cinei, tot ascultnd relatarea despre frecventa tot mai
mare a persecutiilor de aici, Evei i-au scpat niste vorbe: Da, n tara asta nu te plictisesti!"
Aceasta imediat dup Paris (unde putea s rmn definitiv). Dar ceea ce era uimitor era faptul
c din nou nu avea nici o umbr de regret c s-a ntors n tar! Apoi, K.I. avu ideea s-o conduc
pn la statie, dar pe aceast ceat a serii eu aveam de discutat cu ea niste secrete. Cu mare
greutate i-am convins pe K.I. si pe Liusa s se ntoarc de la jumtatea drumului. Iar eu cu Eva
ne-am trt picioarele mai departe spre statie, n timpul acesta, o ploaie bine venit cdea asupra
noastr. si vorbeam si, ca ntotdeauna, din trei vorbe ea retinea dou, cu ea nu se putea altfel.
Aveam senzatia c-mi vin niste aju-
196
l
toare pur si simplu din cer, oferite ntotdeauna operativ, cu zmbetul pe buze, n mod dezinteresat.
Eva devenise o a doua conditie indispensabil vietii mele precum aerul. Numai prin ea, munca
mea subteran se lumina brusc printr-o jnic raz venit de acolo, raz n btaia creia se vedea
cum se desfsoar acolo treburile mele, traducerea Cercului n englez. Era suficient s-mi dea
de stire, s-si exprime intentia de a ne vedea, c ne ntlneam imediat. si de fiecare dat cnd
veneam la Moscova, cutam s trec si pe la ea. Unde n-am stat noi de vorb: ba, ntlnindu-ne
chipurile ntmpltor n librria din blocul n care locuia Ehrenburg, rtceam prin curtile si
scuarurile din centru (asa tni-a artat ea curtea Bahrusinski unde n-aveam cum s stiu
ncepnd din 1970 avea s locuiasc viitoarea mea familie si de unde aveam s fiu ridicat pentru
expulzare); ba pe bulevarde; ba n curtea mnstirii Petrovski; ba venea ea la mine la dacea de la
Rojdestvo si aici ne asezam departe de toti sau ne duceam n pdure ca s putem vorbi mai n
voie. Necesitatea attor ntlniri, cderi de acord, re-precizri si re-re-precizri era dictat nu att
de problema n chestiune, ct de particularittile prietenei noastre (ea era deja n contact si cu
Liusa): nerespectnd sistemul unei conversatii vii, despre una despre alta, ea omitea n
permanent ceva important, apoi, nelinistit, mi spunea la telefon c trebuie s ne ntlnim si-
mi explica (si nici de data asta complet) cum e cu cele omise, n permanent i reprosam (si ea
mie) imprudenta, nesocotinta, dar ea avea o caracteristic uimitoare: ncurca lucruri de ordin
secundar, dar cum aprea ceva de important hotrtoare actiona precis, curajos, fr gres. n
momentele cele mai primejdioase, pe lng faptul c devenea nenfricat, avea o extrem
naturalete" a comportamentului probabil, trsturi mostenite de la maic-sa. (Dar felul n care
Eva citea Arhipelagul finisat! Stilul ei: toate trei volumele dactilografiate le trse cu ea la serviciu,
n apartamentul lui Ehrenburg. Dar s-a ntmplat ca el s moar tocmai n aceste zile. Imediat,
inventariere, comisie! Eva se hazardeaz s plece cu cele trei volume, dar sotia lui Ehrenburg o
retine: Ce scoti afar?" Evei i se urc sngele la cap: Dar nici dup attia ani nu m cunoasteti,
m bnuiti de ceva?!" si a iesit cu ele.)
Ritmul ncordat al ntregului meu demers m presa totdeauna toarte mult, pur si simplu n-aveam
timp s stau la taifas cu ea sau s~o admir. Dar toate mtlnirile, multele ntlniri cu ea duceau la o
197
constatare n ceea ce o privea: ce viguroas noblete nnscut (excludea colaborri la nivel
inferior), ct generozitate, ce aliaj de mn-drie, discretie si desvrsit si prietenoas simplitate!
Operativitate!... n mai 1967, dup ce am difuzat 250 de exemplare ale Scrisorii ctre congresul
scriitorilor", m-am retras la Pere-delkino la Ciukovski. Iat, trecuser unsprezece zile de la
difuzarea scrisorii, congresul se si terminase, dar n Occident nimeni n-o publicase, nimeni nu o
anuntase n nici un fel. Ca din senin, Eva apru n vizit la o alt dacea, de unde m-a sunat si m-
a invitat la o plimbare. Un asemenea plan, eu nu avusesem n vedere, ntr-o clip, ei i veni o
idee: Nu aveti un exemplar n plus? Dati-mi-1, astzi l expediez!" (Cu acest gnd l adusese la
Peredelkino pe Maurice Jardot, specialist francez n domeniul artelor. Acesta era n relatii bune cu
Le Monde si se angajase fat de Eva s ne ajute.) si peste trei zile, scrisoarea a aprut n Le
Monde, tunetul ncepea s se aud pn departe, si campania a fost cstigat! Dac se
ntmpla ceva cu telegrama de la Grani, dac trebuia s se stie de urgent cine este Victor Louis
aprea aceeasi Eva, deus ex machina, si lmurea lucrurile. Pe Victor Louis l stia din Lagrul
de pedepsire: copil din Moscova, el propunea schimb de valut strinilor; conduit dubioas n
lagr.
Nu degeaba ceruse Eva chiar de la nceput: numai s nu stie nimeni. Sigur si precis o avusese n
vedere pe Resetovskaia, sotia mea de atunci. (Eva vzuse cu mult naintea mea acest pericol.)
Totusi relatiile mele cu Eva, simple, amicale, vesele, nu puteam s le ascund de sotie, n plus,
treburile noastre necurmate, niciodat lmurite pn la capt, ne fceau mereu s ne soptim, s
ne desprindem de ceilalti, chiar si atunci cnd Eva venea fr nici o intentie acas la noi. Toate
astea nu se puteau realiza, nici explica altfel, dect spu-nndu-i sotiei c noi ne ocupm de niste
treburi foarte serioase, adic de treburi n legtur cu strintatea. si Eva prea s nteleag
aceast situatie. Dar n toamna lui 1965, cnd era n plin desfsurare ancheta asupra lui
Siniavski, Eva, la o ntlnire secret, m-a ntrebat: Dar sotia dumneavoastr nu stie nimici" Pi
direct, din gura mea, ea nu stia nimic, dar avea ochi si vedea. (Se putea spune cu certitudine c
numai despre participarea Andreevilor nu stia nimic, dar a existat si urmtoarea mprejurare: doi
ani mai trziu, n apartament la tarevna", n prezenta a sapte-opt persoane, printre care era si
sotia mea, Eva a adus o tnr. La un moment dat aceasta a
198
iesit n balcon ca s-mi sopteasc ceva: era Olga Andreeva-Carlyle din Statele Unite.)
Deasupra Evei se proiecta nc de atunci umbra pericolului si ntunecoas, neagr, ea se
proiecteaz si azi. Timp de multi ani de-atunci nainte, presentimentul n-a nselat-o: n 1973, n
gara Kazan, N. Resetovskaia a lansat amenintri la adresa Evei. Pe Eva, n exclusivitate, a dat-o
ca tint a rzbunrii KGB-ului pentru publicarea Arhipelagului. (Tocmai aceast amenintare m-a
silit s m pronunt deschis n vara lui 1974 ntr-un interviu pentru CBS.)
Ce-i drept, n curnd snt deja doi ani de-atunci. Norii care atr-nau n-au adus furtun. Ne-a ferit
Dumnezeu!
Cu ocazia uneia dintre ntlnirile de la nceputul lui 1966, cnd tocmai venisem de la Ascunztoare
si nc m agitam cu Arhipelagul, Eva mi-a fcut cunostint cu prietenul ei apropiat Aleksandr
Aleksandrovici Ugrimov, de la bun nceput n ideea c si el m va ajuta.
Din prima clip, omul acesta mi-a plcut foarte mult dinspre el venea o adiere de cert
seriozitate si de... umor. Chiar mi-a fcut impresia c are o permanent poft de a rde, ceea ce
este nemaipomenit atunci cnd ai sub tlpi vatra ncins a conspiratiei, dar aceast calitate eu am
supraestimat-o; probabil avusese o perioad fericit n viata lui, n general, grea. Dar multe alte
calitti de-ale lui urma s le testez n viitor, de pild: inteligenta analitic subtil, prudenta si
puterea de ptrundere. Ca s nu vorbim pe sub plafoane" (locuinta Evei, situat acum n aleea
Daevi, eu o consideram extrem de nesigur; Eva se ntlnea cnd voia cu multi strini si adesea
se ntretinea cu ei la telefon tocmai n aceasta consta tactica ei curajoas de a actiona pe fat:
strinii o cunosteau, la fel si diplomatii francezi, si aceasta i ddea mai mult vigoare n
confruntarea cu autorittile), am plecat s hoinrim, prilej de a lmuri cu ce m putea ajuta
Aleksandr Aleksandrovici. si el mi-a propus ceva ce, dup necazul cu arhiva mea, era de
milioane: s-mi pstreze manuscrisele! S-mi pstreze manuscrisele chiar multe volume si n
mai multe locuri, conform unei proceduri de mare strictete: nu la el nsusi, ci la asa-numitele
crtite" pe care eu, po-tnvit conditiei impuse de el, nu le voi cunoaste niciodat. (si asa e mult a
tinut la respectarea acestei restrictii nct, iat, nici astzi nu pot s numesc aproape pe nimeni,
desi este vorba de oameni care opt ani de zile au purtat de grij dinamitei mele.) I-am fcut
199
cunostint cu cele dou N. si de la ele a luat al doilea important set al meu de materiale, salvat
de la Teus, set de materiale care apoi, de-a lungul anilor, s-a nzecit n continuare ncepusem
s batem totul la masin, fr s tinem socoteala volumelor. Astfel, A.A. a organizat totul bine si
pe scar larg.
Tatl lui Aleksandr Aleksandrovici se numea A.I. Ugrimov si era mosier, profesor de agronomie,
presedinte al Societtii Moscovite de Economie Agrar, iar n 1917 ctva timp a fost si director al
departamentului agriculturii. Mama lui se trgea dintr-o cunoscut familie evreiasc. Era fiica
avocatului Garkavi, era crestin, membr a Societtii filozofico-religioase din Moscova si-si
educase copiii n credinta ortodox, iar A.A. al nostru (nscut n 1906) slujise de mic copil la
printele losif Fudel; religiozitatea profund nrdcinat, dar fr fanatism, a rmas n el pentru
toat viata, n 1922, toat familia lor mpreun cu tatl lui a fost expulzat din tar. n emigratia
berlinez, A.A. trebuise s munceasc si ca sofer, si ca electrotehnician; apoi s-a mutat n Franta,
unde a terminat scoala de agricultur si a devenit morar. Ca si multi din emigratie, era pasionat
de curentele politice. Mai nti a aderat la monarhistii legiti-misti, apoi a fost o vreme membru al
Tinerei Rusii", n al doilea rzboi mondial a participat activ la Rezistenta francez. Dup rzboi
si-a restabilit cettenia sovietic, visa s se ntoarc n patrie si s-o ajute s se ridice din ruine.
Noi, nefericitii detinuti din lagrele sovietice, nu ntelegeam aceast nzuint, dar ei, dup un
sfert de veac de exil, tare voiau s se ntoarc si credeau c a sosit vremea unor schimbri
radicale si c, mcar n parte, strvechea Rusie va renvia. A.A. admira vitejia Armatei Rosii si-1
proslvea pe Sta-lin pentru victoria asupra Germaniei, pentru revansa pentru anii 1914-1918.
(Ce-i drept, sotia lui nu i mprtsea sperantele.) Intrase n Uniunea cettenilor sovietici" si
mpreun cu ei toti a fost expulzat din Franta la sfrsitul lui 1947. Iar n patrie, foarte curnd, au
fost arestati si el, si sotia, si sora sotiei, si mtusa n legtura cu cunoscutul caz Daniil
Andreev"; numai foarte btrnul tat al lui A.A. a scpat. (Sentimentul de vinovtie c si-a
nenorocit familia, c a adus-o ntr-o stare de plns, 1-a ros apoi toat viata.) A.A. trecuse prin
ancheta cumplit de la nchisoarea Lefortovo, primise multe puncte pe baza articolului 58, si
pentru legturi cu burghezia mondial, si pentru faptul c l suspectaser de a fi fost trimis cu
misiune n URSS (distinctiile acordate de aliati nc i mai ngreunau
200
situatia). Primise, de altfel, portia normal" de zece ani, doar cu confiscarea ntregii averi. Atunci
tocmai se nfiintaser lagrele speciale, si Ugrimov a fost trimis la Vorkuta. Acolo, n vara lui
1953, a nimerit n greva celor din lagr. si dup ce ndurase toate acestea, el tot nu regreta c s-a
ntors n patrie si acum nici mcar nu-si putea nchipui viata lui fr acesti ani de lagr. Ce-i drept,
spunea: ,Rusia n-o mai admir, pe poporul rus mai mult l comptimesc dect l iubesc, n privinta
viitorului trii si al ntregii omeniri snt extrem de pesimist."
si mie, la nceput, mi se pruse o fire asa de vesel...
Mai nti stabilisem cu A.A., pentru siguranta celor date n custodia lui, c noi nici nu ne vom
ntlni, c ntre noi deocamdat va fi si o verig intermediar. La acest rol consimtise Georg
Tenno, dar n curnd el s-a mbolnvit, a iesit din joc. Da, deranja" si strnsa prietenie care se
nfiripase ntre A.A. si mine: s-a vzut c era interesant si usor s ne ntlnim, s vorbim, s ne
sftuim, n conditiile prieteniei lui cu Eva, apoi prin noi cu Alia, nclcm cu totii regulile prudentei,
ne plcea s ne ntlnim si n patru. Mai trziu, A.A. venea adesea la noi n familie. Legtura
aceasta o facilita si autoturismul lui A.A. (nici pe departe nu are oricine asa ceva, iar aici aveam
unul de ncredere, al nostru, secret). Ne-a ajutat mult si la diferite transferuri. (El nsusi ne
propusese cum s-1 chemm n mod conspirativ: Danila, vizitiul". Asa a si rmas Danila.)
Drept s spun de masina asta a lui noi si abuzam: n ea am aranjat o cu totul inutil ntlnire ntre
mine si un ziarist italian nsotit de Eva. Danila si si fcuse un obicei din a veni la Rojdestvo, dnd,
poate, astfel ocazia ca numrul masinii s-i fie luat la ochi. (n prezenta sotiei i spuneam
Aleksandr Nikolaici".) Tot el le adusese la Rojdestvo pe Liusa si pe Q ca s bal Arhipelagul. (Iar
mie mi-a druit un mic seif special, arhaic, fr cheie, pe care 1-am ngropat imediat cu o parte
dintre manuscrise, nedndu-mi seama c tocmai asa este usor de gsit de ctre cuttorul de
mine; manuscrisele nu trebuie ngropate n metal.)
In vara lui 1971 a trebuit s merg n sud de unul singur nu puteam, si cu masina mea se
considera c e periculos s-a oferit s m duc Danila cu masina lui. La Novocerkask, spre
sear, corpul mi s-a spuzit cu niste bsici mari, mi-am zis c trebuie s he o arsur de soare, c
o s treac. Am mai rulat cu A.A. pn la fihoretkaia, si mai aveam nc mult de mers dar m-am
simtit
201
asa de ru nct a trebuit s ne ntoarcem la Moscova. (Plecaserm n mod conspirativ; KGB-ul,
evident, reperase plecarea mea, dar nu si faptul c plecasem mpreun cu A.A., si nu ne-a
urmrit pe drum. Vezi ns Completarea pentru anul 1992.)
Iar depozitul de la A.A. crestea ntruna. A.A. folosea deja dou sisteme de evident,
neintersectate: unul pentru Alia (mrci postale"), altul pentru Liusa. Deja mai aproape de data
expulzrii mele, conditiile se nspriser, ncepuserm s trecem unul pe lng altul ca niste
necunoscuti.
i evoc aici pe Eva si pe Danila ntr-o singur relatare, pentru c ncepnd din 1966 toate planurile
si actiunile lor ntru ajutorarea mea au fost initiate si ntreprinse n comun. Prin ei a trecut si
desfsurarea n continuare a afacerii cu microfilmul trimis al Cercului cci Vdim Andreev era
prieten din emigratie cu A. A. (si din strintate a intervenit acuzator n procesul fratelui su, adic
n problema urmririi penale mpotriva lui A.A.). Eva si Danila au participat mpreun la pregtirea
si realizarea ntlnirilor mele cnd cu btrnii Andreev (acestia veneau uneori n concediu n
URSS), cnd cu Olga Carlyle, fiica lor, cnd cu Sasa, fiul lor. Eva si Danila erau n permanent
cnd martori, cnd sfetnici, cnd intermediari. Pe ct tinea A.A. la btrnii Andreev, pe att n-o putea
el suferi niciodat pe Olga Carlyle dar necazul a fost c nu s-a amestecat si nu m-a prevenit.
(Eu si singur trebuia s-mi dau seama, doar m constrngea la aceasta caracterul neobisnuit al
ntlnirilor, scurtimea, periculozitatea lor si faptul c deja i aleseserm pe Andreevi.)
n primele zile ale lui iunie 1968, la Rojdestvo, noi am terminat de btut Arhipelagul, la Paris se
agitau studentii revolutionari. Sasa (Aleksandr Vadimovici) Andreev, admirator al isprvilor fcute
de acestia, a venit, cu o grup UNESCO, ntr-o delegatie de o sptmn la Moscova. Bine
dispus, a sunat-o pe Eva ca s-i spun c i-a adus niste cadouri si c o s-i povesteasc despre
glorioasele manifestri studentesti fat de care moscovitii au o atitudine asa de meschin si
indiferent. (Ce dracu vor? Dac ar tri la noi, ar vedea ei ce si cum!") O dat cu aceasta, pe
Eva au nceput, rpindu-i linistea si somnul, s-o frmnte ntrebrile: nu-i oare o ocazie pe care
ne-o ofer destinul? S nu-i dm acum lui Sasa s duc Arhipelagul n Occident?
Despre aceste cteva zile ngrozitoare, ea a fcut chiar atunci niste scurte nsemnri pe care apoi
le-a ars; n 1974, deja dup expulzarea
202
mea, a fcut din nou niste nsemnri, Alia le-a scos din tar, acum le folosesc eu. si iat: si
nainte de si dup aceasta, Eva a riscat mult cu treburile mele, dar din nsemnrile ei rezult c
toate celelalte pericole ea nu le percepea ct trebuie. Era ea profund neps-toare? Nu, aceast
nepsare a ei era ceva de suprafat. Arhipelagul pentru ea avea o important mai presus de
toate destinele noastre, avea importanta pe care o are Rusia nssi. Aceast operatiune, ea a
dus-o la bun sfrsit printr-o suprancordare de zece zile, prezent n memorie si n ziua de astzi.
Mai nti: abisul trebuia mpiedicat s nghit Arhipelagul. A r-mne pe vecie aici nsemna un
dezastru pentru aceast carte. Dar a nimeri din minile lui Sasa n minile vamesilor ar fi fost un
dezastru si mai mare si pentru carte, si pentru autor, si pentru toti cti erau pomeniti n Arhipelag
si nc mai triau si pentru el nsusi. si iarsi Andreev si poate permite cineva s-1 roage?
si va fi el de acord? ns este vorba de mini curate: oameni dezinteresati, cu simtire autentic
ruseasc si care nu vor folosi ocazia n detrimentul cauzei. S ratezi acest prilej dar cnd se va
mai ivi unul asemntor?.. . Aceste ndoieli, Eva le mprtea cu A.A. si, dup ct se poate
ntelege, el i adusese contraargumente, i amintise c era ocupat cu ceva mai important cu
pstrarea permanent a manuscriselor. (si privind acum la toat istoria de zece ani, socotesc c
el a avut dreptate, c a fost un om foarte chibzuit.) ns Eva deja se pornise si era greu s-o
opresti. Au venit la Rojdestvo, mi-au propus s mergem n pdure. Din nsemnri se vede ce greu
i venea ei s ia o hotrre, se vede c nc nici n-o luase pe deplin mie ns, mi-amintesc, mi
vorbise cu o asemenea convingere (mereu victorioas!), nct repede mi-a biruit ndoielile. si, ce-i
drept, era si un asemenea concurs de mprejurri care fcea ca n chiar ziua terminrii
Arhipelagului (si cu rezerva de zile pentru recopierea microfilmului) s se iveasc si posibilitatea
de a-1 da pe mini curate! Cum s distingi ntre libertatea noastr de decizie si cele prevzute n
schema divin? S-a hotrt ca problema s fie rezolvat fr tnr: da! De altfel, si aminteste
Eva, eu le spusesem: .Actionati numai dac sansele de succes snt de 99%, altminteri nu." n
operatiune, acest procent a fost, probabil, departe de a fi atins.
ntrebarea, Sasa a primit-o cu calmul unui osndit; el, se vede treaba, chiar presimtise c va fi
solicitat.Nu ti-e fric? Mi-e fric. Dar eu snt totusi rus. A doua zi, el a spus c l va ruga
pe
203
operatorul nsrcinat cu expedierea containerului cu materialele cinematografice ale grupului lor
s bage printre acestea si capsula cu microfilmul nostru si c o s-l lmureasc n felul urmtor:
Acestea snt manuscrisele bunicului meu. Ca s le scot pe cale oficial din Uniune, m-as
complica prea mult. Ajut-m." (Pentru a doua oar, umbra lui Leonid Andreev nsotea
materialele mele.) Dar containerul nu era nici mcar sigilat, nici mcar protejat de vreun statut
diplomatic, n smbta de Sfnta Treime tot grupul urrna s plece cu avionul la Paris. Operatorul
urma s plece cu trenul n ziua de Rusalii; marti, Sasa spera s-l ntmpine la Paris si s scoat
personal manuscrisele din container.
si, probabil, totul ar fi mers bine, dac joi seara Sasa cu o rud de-a lui din Moscova nu s-ar fi dus
n vizit la A. A. si dac, dup iesirea lor, acesta, cu ntreita lui prudent, n-ar fi observat de la
fereastr c apruser niste urmritori: unul s-a dus dup cei doi tineri, cellalt a luat-o la fug nu
stiu spre ce tint. (Eu nu snt pe deplin convins; n alte ca/uri, excesul de prudent l dusese pe A.
A. la interpretri eronate, la a vedea urmritori si acolo unde nu erau. Dar Eva si n ziua de azi
sustine c s-a confirmat c n acel caz a fost urmrire numai c pentru un motiv nelegat de
actiunea noastr. Posibil.) n acele zile, noi toti luaserm urmrirea ca pe o certitudine, ceea ce
ne-a fcut s febricitm vreo cinci zile. Mai nti, dilema a fost pentru nsusi Danila si pentru Eva:
s continue operatiunea sau s-o abandoneze? Cine n-a trit n conditii de conspiratie, acela nici
mcar nu-si poate nchipui aceast stare de maxim vlguire, cnd, poate, anchetat, interogat, n
criz de timp, n imposibilitate de a te sftui cu cineva, uneori dezarmat n fata esecului iminent,
nu poti s scapi de responsabilitate si trebuie s iei o decizie de care vor depinde si multi oameni
dragi tie si cauza. Decizia lor a fost: primim lupta pentru patrie n aceast form accesibil
nou, si anume acum!" Dup aceasta, Eva a luat legtura prin telefon cu ruda din Moscova a lui
Sasa, i-a debitat niste fleacuri si, vorbind ca mitraliera, i-a strecurat pe frantuzeste: ieri sear,
cnd v-ati ntors acas, ati fost urmriti". (Drept s spun, dac ei urmresc temeinic atunci si
aceast fraz au nregistrat-o..,) Acela (desi nu stia nici un fel de secrete) a nteles si 1-a dus pe
Sasa s nnopteze ntr-un loc stiut numai de el. Apoi consideratiile Evei cu Liusa (care venise
s ia o capsul). Cu ct analizau mai mult,
204
cu att totul prea mai periculos. si nu ca o concluzie din cele de mai sus, ci numai ca rezultat al
impulsivittii ei, Eva a luat bomba".
Dup cum le-a fost ntelegerea, n dimineata zilei de smbt de dinaintea srbtorii de Sfnta
Treime, n statia de metrou Kirov, la locul convenit, Eva 1-a ntlnit pe Sasa si i-a transmis nu
bomba", nu, ci un pachet cu jucrii pentru copii: dac urmritorii vor fi observat si vor fi nteles
n ce const transmiterea respectiv, nseamn c se vor fi pclit. Au vorbit putin despre
urmrirea de ieri. Acum se prea c nu era nimeni prin preajm. S-au nteles ca marti dimineata,
ndat ce va scoate capsula din container, Sasa s-o sune la Geneva pe sora Evei, Katerina
Ivanovna (rnit n timpul Rezistentei, ea devenise invalid si sttea aproape tot timpul acas), si
aceasta s-i transmit telefonic Evei la Moscova fraza convenit. Iar acum Sasa va primi bomba"
nu de la Eva, ci de la A. A. n statia urmtoare, Dzerjinskaia... (Totul era nscenat nu mai ru ca la
Klimova-mam.) Dar cnd A.A. n statia Dzerjinskaia s-a apropiat din spate de Sasa si 1-a luat de
mn, acesta a tresrit prea tare. si Danila al nostru a schimbat solutia: s-a dus cu Sasa mai
departe, ca s fac ntr-o atmosfer mai linistit ceea ce avea de fcut. L-a scos din metrou si 1-a
condus pe o strad linistit la masina lui (a lui A.A.). (si aici alt ntmplare: un taxi cu capota
ridicat se afla lipit de masina lui A.A.; au luat-o din loc taxiul dup ei... Dup ei? Nu cumva
aceste bnuieli erau nentemeiate? Taxiul a rmas n urm.) Ce a urmat a fost o improvizatie: au
fcut un cerc prin fata lui Bolsaia Lubianka, n jurul sticlei" lui Dzerjinski. Danila, cu mna pe
volan, i-a explicat lui Sasa cum s-si ntind mna si s ia bomba" din sacos. Transmiterea
Arhipelagului s-a efectuat n piata Lubianskaia\... Danila 1-a dus pe tnr pn aproape de locul
spre care era necesar s-1 duc.
Asadar, bine sau ru, fapta a fost fcut, rmnea s asteptm. Dar tocmai aici slbiser nervii
ncercati ai tuturor: primejdiile rmase n stare potential apsau ca un cosmar. Microfilmul
plecase din minile noastre dar nu ajunsese nicieri, atrna incontrolabil, prad usoar
pericolelor. Liusa s-a hazardat s vin dup mine la Rojdestvo, eu m retrsesem n
apartamentul nchis al Ghicitoarei" (schita 10), totdeauna pregtit pentru mine, cheia fiind la
mine. Eva, ca s nu lncezeasc n oras n zilele de srbtoare, plecase la Tarusa, unde locuia A.
A. cu foarte btrnul su tat. Iar Liusa, ne-stiind toate aceste amnunte, o sunase pe Eva, iar
Ghicitoarea o
205
sunase de la telefon public pe Liusa, si absenta Evei ne speria pe toti ca un dezastru deja
nceput. (Acum se vedea c toat operatiunea noastr fusese amatorist si precar organizat.) si
pe malul nsorit al rului Tarusa, soarele era pentru prietenii nostri o flacr neagr. Starea de
neputint si inactivitate era greu de suportat. S-au decis s se ntoarc la Moscova, pe drum s-au
oprit la o biseric, unde era n curs vecernia de ajun de Rusalii. A.A. a aprins luminri pentru toti
participantii la operatiune, s-a rugat. Iar Eva, desi necredincioas (dar tocmai ntr-o biseric s-au
vzut ei prima dat), se afla pentru prima dat ntr-un lcas sfnt, nu din curiozitate, ci pentru c
avea un nod n gt: ajut-m, Doamne!
n momentele de ananghie cine ne ntelege mai bine dect Dumnezeu?
ntorcndu-se la Moscova, Eva a gsit cu cale s ia legtura prin-tr-un telefon neutru cu acea rud
a lui Sasa si a aflat c acesta plecase fr vreo ntrziere. Deocamdat, ncordarea a sczut,
asteptarea s-a prelungit pe tot parcursul zilei de luni.
Dar iat c era deja marti-, mijlocul zilei, era de mult timp s se primeasc un telefon de la
Geneva, de la sora Evei si nu s-a primit, si nu se putea ca Eva s sune ea prima: devenise
imposibil s se transmit telefonic textul convenit.
Asa ne-am chinuit toat ziua de marti si rspunsul nu venea. si se prea c dezastrul s-a
produs: deja la Lubianka se citeste Arhipelagul ne ziceam noi.
Abia miercuri dimineata a sosit vestea eliberatoare. (Ce se n-tmplase? Greva de la Paris,
semirevolutia paralizase legturile, se interferase, pgubitor pentru noi, cu Arhipelagul.)
n cursul zilei de miercuri, deconspirnd ntr-o anumit msur apartamentul meu secret, toti trei
Eva, Danila si Liusa au venit s-mi aduc vestea eliberatoare de stres. Jubilau. Zu c
snteti niste aventurieri!" le-am spus eu, jumtate n glum, jumtate n serios. si i-am suprat.
Operatiunea, dac ei ar fi dis-cutat-o cu mine, as fi oprit-o n oricare stadiu al ei. Dar cei trei, cu
maxim concentrare, n zece zile se depsiser pe ei nsisi si, desigur, nu le venea bine s se
vad etichetati ca aventurieri".
Dar mult mai suprtor s-a dovedit faptul c minile alese, mereu altele au fcut ca tot pachetul
nostru s-si piard din important. Acest pachet nu ne-a ajutat la greu. Sasa Andreev, neavnd
nici un fel de experient sovietic, fcea pe viteazul. Vdim Leonidovici
206
tremurase pentru cartea aceasta, chiar cumprase textul cules, ca s fie el primul editor n
ruseste al Arhipelagului. Dar mai departe, la familia Carlyle, capsula noastr s-a mpotmolit si
textul american al Arhipelagului a rmas multi ani de zile nepublicat (despre aceasta voi vorbi n
alt loc). Degeaba ne grbiserm, riscaserm si ne mndriserm! era ca si cnd nu am fi trimis
nimic. Exista un Arhipelag n Occident si parc nu exista. A fost nevoie s se fac o traducere
n german; noi i-am trimis Bettei (schita 12) vorb s-i cear lui V.L. copia textului rusesc de la
fiica lui el s-a speriat: o s se bat toba despre chestia asta (si el e cu pasaport sovietic). si a
trebuit s repetm toat operatiunea de expediere a Arhipelagului din URSS operatiune foarte
grea si periculoas.
Pentru o nou fotografiere trebuia s lum textul dactilografiat al Arhipelagului. De la cine? De la
Danila, dar el se mpotrivea acestei miscri. Devenise foarte circumspect si-mi demonstra mie si
Aliei c nu trebuie s subapreciem nici depozitul de la Andreevi, nici toat trimiterea efectuat de
Rusalii. El si mai putin ne ntelegea, ntruct pe toat acea operatiune, cu victimele si spaimele ei,
o redusese deja la zero familia Carlyle. Dac noi, trecnd peste mpotrivirea lui, n primvara lui
1971 n-am fi trimis din nou Arhipelagul n Occident, nseamn c n momentul esecului din 1973
n-am fi avut traducerile n german si n suedez; iar editia rus, inaccesibil cititorului
occidental, ar fi rsunat ca un rzlet bubuit de tun n noapte.
Asemenea discutii pe probleme operative avuseserm cu Danila de cteva ori si, dup cum s-a
vzut mai trziu, noi am avut dreptate, nu el, dar motivele lui erau totdeauna nobile, si n ele este
el tot, si acest lucru nu poti s nu-1 pretuiesti.
De-a lungul ntregii mele vieti avusesem timp s iau pas cu pas informatii despre cele trite fie
de la cei pe care-i descriam nemijlocit, fie de la cei de la care primeam material sub form de
mrturii. Dar pentru oamenii alturi de care pur si simplu trisem, pentru oamenii cei mai apropiati
de care m legase o prietenie srrn-s, tocmai acest timp mi-a lipsit ntotdeauna. Asa s-a
ntmplat si cu A. A. Era un om minunat, si biografia lui spiritual si sufleteasc era complex,
interesant, dar eu n-am cutat s-i aflu tainele. Devenind aproape francez, si aristocrat dup
obisnuintele fcnd parte din modul lui de viat, dup naturaletea lui dezinvolt, dup gustul lui
subtil si selectiv el stia s pstreze maniera pur ortodox
207
de a percepe lumea, manier datnd din copilrie, si firea ncordat-ru-seasc, numai c atasat
nu de vechea Rusie, ci de perioada imperial petersburghez, chiar si marcat de autocratie,
mbinnd att de mult si diversificat experient, pe de o parte, si folosul att de multor evaluri,
pe de alt parte, el s-a dovedit pentru mine n ultimii ani un critic subtil, inteligent si neprtinitor.
Nu stiu cum se fcea c noi cu el parc nu eram adversari si totusi aproape n toate privintele
eram pe pozitii divergente. Printre prietenii mei nu era nici unul care s-i semene ntru ctva, cu
att mai mult prerile lui erau pentru mine pretioase si neasteptate cci, n tain, mai nimnui
nu puteam s-i ncredintez lectura proiectelor mele. De dou ori mi rspndise discursul nobelian
pe care eu apoi 1-am modificat radical. Din aceasta, discursul nsusi a cstigat mult. Danila
insistase foarte mult ca eu s renunt la cteva duritti din Pacea si violenta, prevenindu-m corect
c fceam o greseal tactic: jigneam si mi ndeprtam tot Occidentul. (Da, din punct de vedere
tactic, n publicistica mea, au fost multe lucruri si duntoare, si inutile pentru mine, dar asa mi
dicta inima! Nu toat viata sntem buni tacticieni!...) mi critica si Octombrie saisprezece dar
contradictoriu, deodat din dou prti: cum c nu se poate s te exprimi ru la adresa tarului si s
faci acelasi lucru la adresa cadetilor. Iar ei ntre ei se luptau pe viat si pe moarte, poftim de
alege. Aproape n acele zile terminasem, dar nu reusisem s-i art lui A.A. Scrisoarea ctre
conductori", mare pcat. Danila a citit-o n ianuarie 1974, cnd ea era deja n Occident si cu
cteva zile nainte de publicarea programat, s-a ngrozit, prezicnd c n Occident actiunea
aceasta se va solda cu un esec si a avut dreptate! Desi atunci eu eram foarte sigur c nu pot
s esuez", c snt tare pe pozitie, ns n ultimele sptmni n patrie, mi-a citit si articolele din
Voci din strfunduri, si pe marginea acestora mi-a trimis unele observatii critice si nu putine
aprobative si mi-1 tot strecura pe Berdiaev, numai pe Berdiaev, n fata cruia se pleca
totdeauna, si ce pcat c ultimele dou zile din Rusia mi le-am cheltuit cu totul inutil cu acest
Berdiaev, cu cartea trimis mie de A.A. Dar pe nsusi A.A. cu un an nainte de aceasta l rugasem
insistent s participe la culegerea noastr Voci din strfunduri, dar el a refuzat categoric. si asta
este o trstur ruseasc: s reflectezi atta (ptrunznd adnc, dar ncet n subiect; el nu era
niciodat rapid n a se apuca de ceva), s ai
208
asemenea opinii deosebite si s nu le torni n tiparul unui articol nchegat.
Nu numai n jurul acestor observatii critice, ci n general n toate discutiile cu Eva si Danila ne
mcontraserm de multe ori, n glum, dar si n serios, n aprecierea pe care o fceam asupra
Occidentului. Cu Eva aveam dese altercatii. Eu m exprimam despre Occident, dup prerea ei,
n termeni prea pozitivi ea ncerca s m conving de contrariu, blama Occidentul, l blama si
astzi cu acea energie pasional care cndva o mpinsese s prseasc prosperitatea
european si s vin de bunvoie la chinurile din Rusia. Alt dat nu stiu de ce m suprasem eu
pe Occident, m exprimasem foarte dur la adresa acestuia aproape cu aceeasi vehement si
chiar cu avntul sritului peste cal, ea s-a aruncat n lupt s-1 apere. si de fiecare dat teza ei
principal era c eu nu nteleg deloc Occidentul si c nu-1 voi ntelege niciodat. Eva, ce-i drept,
nu se remarca prin coerenta vederilor politice, dar el da! Ea venise acum patruzeci de ani din
Franta, ns pentru sejururi scurte. Acum, cnd se mplineau treizeci de ani de cnd ea se afla aici,
iat se ntlnea chiar la Moscova cu o multime de strini si era convins c pstreaz sentimentul
viu al Europei, n ce-1 priveste pe A.A., el avea deja treizeci de ani de cnd plecase de acolo si
era si el convins de infailibilitatea judectilor sale. Eu nu fusesem niciodat acolo, dar, ascultnd
zilnic cteva emisiuni occidentale, nu puteam s nu-mi fac prerea trist c Occidentului i
slbeste vointa, spiritul, constiinta n fata bolsevismului. Ei amndoi luau n derdere concluziile
mele, neadmitnd posibilitatea unei schimbri att de socante a Europei. Controversele cu ei m
mbogteau si, mi dau seama acum, ntr-un fel m-au pregtit pentru Occident.
In iulie 1973, ei veniser la mine si la Alia, la Firsanovka (Danila special ca s citeasc Pacea
si violenta, cci altfel se tinea de mult la distant). Temndu-m de niscaiva microfoane implantate
pe parcela noastr, mi-am condus musafirii la o plimbare pe o potec printr-un lan de secar.
Locul acesta este asa de rusesc, si convorbirea de acolo asa mi s-a si ntiprit n memorie. Cu
Danila, aceasta a fost ultima noastr convorbire ntr-o atmosfer relaxat. Le-am povestit c n
curnd m voi lansa ntr-un mare atac. C m-am hotrt s ncep s public totul la rnd, fr s
omit ceva. "In urmtorii trei ani l asiguram eu pe Danila depozitul de a dumneata se
epuizeaz, toate ale mele vor fi deja publicate, si
209
vei putea s iesi la pensie." Am rs cu totii. A.A. avea saizeci si sapte de ani mi-a reprosat:
Uite, cu chestia asta de pe urm m-ai jignit!"
nc de atunci existau semne c sub prima si cea mai grea lovitur m aflam eu. C de la mine
se va ncepe. Deznodmntul era deja aproape, dar nu se vedea c primejdia o s sar peste
mine si c o s rmn atrnat chiar deasupra lor, a ctorva prieteni apropiati. De altfel, de la
nceputul lui 1973, cnd prima mea sotie ncepuse s se manifeste n publicistic, n marile ziare,
lund de dou ori atitudine ostil fat de mine n New York Times, Eva si Danila intraser n mare
panic: fiindc ea tocmai pe ei doi i stia, desi nu n detaliile actiunilor lor.
Prieteni credinciosi nou, ei n toti anii pn la sfrsit si desfasu-raser munca lor nentrerupt,
inestimabil, primejdioas si dezinteresat, n ajutorul nostru. Eva deja de mult nu mai era
singura noastr legtur cu Occidentul (dar, cu o splendid dexteritate, arunca n permanent
cte ceva dincolo), ns vesnic gsea cte ceva cu care nc mai putea s fie util; n privinta
aceasta, ea avea un foarte fin spirit de observatie. Eva s-a comportat pn la sfrsit conform cu
obisnuintele si ndrznelile ei neascunzndu-se ctusi de putin, netinuindu-si prietenia (de Alia
o lega o strns prietenie, n ciuda diferentei de vrst), nefacnd un secret din convorbirile ei
telefonice si ivindu-se chiar si n momentele celui mai greu asediu. Danila, si conform cu
trsturile caracterului su si conform cu tactica necesar a Custodelui Responsabil, se comporta
prudent, aprea rar, evita momentele prea ncordate, preferind s rmn n umbr si n loc
dosnic; numele lui nu era rostit la telefon si pe sub plafoane; convocrile si ntlnirile cu el se
aranjau n secret, sub acoperire. si deodat, mpins de presentiment, a venit n apartamentul
nostru aflat sub osnd si asediu, pe strada Kozitki cu trei ore nainte de arestarea mea! Intuitie
si cutezant: n-a venit dect s-si ia rmas-bun! Am fost foarte emotionat, parc si acum simt
mbrtisarea noastr de adio.
Am fost expulzat, a plecat din tar si familia. Materialele cele mai urgente si mai necesare din
arhiv, Alia, pe ci ascunse, le-a expediat n Occident dar tot au rmas n tar puduri ntregi de
hrtii, si nc multe documente pretioase si o bun jumtate din toat bogtia se afl la Danila.
210
De aceea a fost deosebit de nelinistit si de neclar primul an de dup expulzare, lucru explicabil
avnd n vedere: ncetineala cu care se scurgea arhiva spre Occident (unele avuseser nevoie de
o jumtate de an); ncetineala gndirii omenesti care nu reuseste s tin pasul cu evenimentele
exterioare; ncetineala cu care se misc posta secret, dependent de ocazii, de persoane si
termene ntm-pltoare; ncetineala cu care se organizeaz actiuni conspirative chiar n Uniune.
Iat, un an si ceva a trebuit s treac pn ce noi am inventariat tot ce sosise, pn ce am
descifrat de la distant listele codificate si am aflat ce a rmas acolo si am hotrt ce s se mai
trimit, ce s se distrug, ce s-a demonetizat si ce s rmn n pstrare ca fiind n afara oricrui
pericol.
Iar pedeapsa KGB-ului putea s se abat asupra prietenilor nostri apropiati mai ales n aceste
prime luni ct nc atmosfera nu se linistise, ct ei nc rmneau complici reali si ct urmritorii
puteau spera s strng probe.
si eu cu ce puteam s-mi apr prietenii? Numai cu faptul c autorittile se tem de mine? (si, ce-i
drept, se temeau, loviturile mele erau totdeauna inopinate si viguroase.) Fceam complicate
declaratii aluzive n interviurile din primul an, n sinea mea pricepnd si stiind c Occidentul nu se
va arunca s-i salveze pe Indivizibilii mei si c realmente eu nu dispuneam de forte pentru a-i
apra.
Dar iat, Dumnezeu ne-a ajutat. Ei snt ntregi.*
Dup expulzarea mea au nceput s dea semne de nervozitate crtitele", materialele au trebuit
s fie mutate de cteva ori dintr-un loc n altul. Se nmultiser, n acel an, pe tot teritoriul Moscovei
riscurile unor perchezitii inopinate si ale unor convocri dar aici, din fericire, se efectuase
lichidarea complet a tuturor materialelor aflate n pstrare. Spre vara lui 1975, toate materialele
de la Danila,
* Nu, treaba aceasta nu s-a ncheiat att de usor pe ct poate s par. KGB-ul totusi 1-a convocat
pe Aleksandr Aleksandrovici n 1974 si a dovedit c stie unele detalii de pild, despre acea
goan dup Vitelul care fugise n ajunul Crciunului, goan pe care ne-o prilejuise indolenta lui
A.S. si care putea s-1 coste capul pe Aleksandr Aleksandrovici. (si eu chiar n aceeasi zi i-am si
reprosat, 1-am acuzat de scurgere de informatii.) Dar poate pentru c era n ziua de ajun, ca n
basmul de Crciun, totul trebuia s se termine cu bine. Acest interogatoriu la Lubianka, A.A. 1-a
consemnat si mi 1-a trimis n Ver-mont si toat acea atmosfer, nu pot s-o redau mai bine
dect el. [44] (Adnotare din 1978.) i
211
pstrate de mult vreme si avnd un caracter istoric (n trei, patru locuri diferite, rmase mie
necunoscute) toate au fost distruse
Au reusit! Din nou au reusit mai devreme dect KGB-ul! Acum KGB-ul putea s rmn numai cu
niste bnuieli si fr nici un fel de probe.
n iunie 1975, mpreun cu Liusa (mpreun ca s existe martori, ca s nu se repete
experienta lui Q care arsese" materiale n absenta oricrui martor), s-au deplasat ctesitrei la
familiara lor Rojdesrvo-pe-Istia si pe terenul de acolo, cu vederea spre o stingher cupol
bisericeasc, au ars complet aceste puduri de munc parc superflu", zadarnic irosit, au ars
multe lucruri. Au facut-o cu jale-n suflet.
Dar si toat natura si tot ce este viu se caracterizeaz prin aceea c n fiecare proces de
dezvoltare si n fiecare specie de plant, de exemplu, exist o rezerv, exist un ce superfluu
care piere numai ca s fac loc tulpinii principale.
Iar Eva prima dintre suspecti (reperat direct de KGB, inundat de denunturi) nu numai c
nu s-a speriat, nu numai c nu s-a potolit n acel an, ci, ca si nainte, cu sigurant de sine si cu
temeritate, si ducea viata ei liber de traductoare nescriptic, se ntlnea cu strini, iar printre
acestia cu ai nostri si, n lunile de ntreruperi, cu schimbare de persoane, cu expulzare de
corespondenti, cu blocare de canale, a reluat cu o nou energie operatiunea prin care ne trimitea
sacose si valijoare pline cu materiale din arhiva noastr. Acum, n primvara lui 1975, aceast
operatiune se arta a fi mult mai supravegheat, mult mai periculoas dect nainte, iar strinii se
dovedeau mai fricosi. Iar de la sfrsitul lui 1974, dup aparitia culegerii Voci din strfunduri,
Moscova ne-a retezat de la ambele capete posta deschis (nu mai permitea nici mcar niste
ilustrate trimise la ziua de nastere a copilului), n aceast situatie, Eva a luat asupra ei si legtura
noastr prin stnga" cu toti prietenii.
Din toamna lui 1974 a aprut, la sectia cultural a ambasadei franceze, o figur nou
corsicanca Elfrida Philippi. Eu n-am vzut-o niciodat. Iat cum o descrie Eva: Frumoas, zvelt,
cnd i place ceva este fermectoare, cnd i displace ceva este glacial. Ne-am mprietenit de la
prima vedere, ne-am sincronizat nu stiu cum, imediat, fr cuvinte. O caracterizeaz
operativitatea n luarea
212
unei decizii, disponibilitatea de a-si asuma toate riscurile, grija de. a nu induce n eroare pe
cineva, interesul viu pentru Rusia... Dez-arrnnd prin zmbet si gratie, nu ocoleste locurile
periculoase. Genial de operativ: n-apuc agentul s caste gura si torul este deja n regul."
Astfel, la un moment dat, prietenii voiau s-mi trimit n trei transe un pachet; Elfrida 1-a cntrit
n mn si a spus: iau eu totul imediat!" Gestul a fost de natur s usureze foarte mult sarcina
Evei, a lui Danila si a crtitelor". (Cu aceast ocazie, tot prin ea, mi-a trimis ceva si B.L.
fiecrei perechi de mini care m-a ajutat i multumesc.)
Dac am ajuns n posesia acestui pachet urias, trimis de Eva prin Elfrida, o datorm si lui Stepan
Tatiscev (schita 13), care ni 1-a adus la hotelul parizian D'Isly de pe rue Jacob, la mansard si
aici s-a produs o coincident mai mult dect simbolic, asa cum numai Istoria stie s prilejuiasc.
Aductorul a plecat, pe divan continua s zac un morman: era un pachet nedesfacut, trimis de
Natasa Kli-mova-junioar. Pe aceeasi scricic ngust care ducea la pod, dup dou minute a
urcat la noi Arkadi Petrovici Stolpin, acelasi care, copil mic al lui Stolpin, fusese ct p-aci s piar
n explozia pus la cale pe insula Aptekarski de Natasa Klimova-senioar si care venea acum s
discute cu mine schita capitolului meu despre Piotr Stolpin. Eram gazda acestui om simpatic si
discutam prieteneste, iar alturi se aflau niste pachete, trimise mie tot prieteneste de ctre fiica
celei care ratase ocazia de a-1 asasina.
Astfel, dup dou treimi de secol, Rusia fcea o ntorstur de o sut optzeci de grade. Cu
acelasi talent si avnt care o caracterizase pe mama ei, fiica lucra si risca acum de cealalt parte
a baricadei. (Desi neabtndu-se mult de la linia politic eserist: blamndu-1 mereu si pe Stolpin
si vznd n regimul sovietic o continuare direct a celui tarist.) Toate fortele sntoase ale Rusiei
iat, deja se unesc, iat, deja actioneaz mpreun.
(Addendum, anul 1978): n toamna lui 1976, Evei i s-a permis s mearg n Elvetia la sora ei. Ea
nu putea nicicum s cear la ambasada sovietic viz pentru SUA: si era interzis s schimbi tara,
si era clar c nu va putea veni la noi. Dar cu ajutorul nostru (americanii i-au eliberat un act
suplimentar de pus n pasaport) a sosit cu bine la noi n Vermont; n primvara lui 1977 a locuit la
noi. Suferea mult din cauz c Olga Carlyle, pe care ea o atrsese, se
213
scrintise. mi spunea c aceasta scrie o carte ostil, dar m asigura mereu c e o prostie. Citea
Invizibilii si m-a rugat s-i permit s ia cu ea aceast a noua schit (s lase o copie la Paris si
s ia una la Moscova, s-o citeasc A.A., apoi s-o ard).
S nu crezi dumneata c eu am venit ca s sufr, nu suport asa ceva, am venit ca s m bucur.
Iar n urma suferintelor ndurate iubirea mea fat de Rusia nu s-a tocit, ci dimpotriv s-a
intensificat" explica ea de ce s-a mutat n Rusia n 1934.
Acum, n fata ei, se deschidea, ademenitoare, posibilitatea de a rmne pentru totdeauna n
Occident. Se chinuia ndelung, cntrea ndelung. Ultima ei scrisoare red aceste frmntri, cred,
mai bine dect o fac eu. [45]
(Addendum, anul 1986): n anul 1981,AleksandrAleksandro-vici s-a mbolnvit grav si a decedat.
(Tatl lui trise pn Ia o sut de ani si se prea c si A.A. va fi longeviv. Dar n-a fost s fie.) Iat,
nc un prieten disprea. si nc un fost detinut, dar cu ce ntorsturi bruste ale destinului! Dar nu
chiar asa de neobisnuite n veacul nostru cumplit.
Natalia Ivanovna ns n-a abandonat niciodat operatiunile conspirative, le-a continuat chiar cu
nversunare. Din 1975 si pn n 1984 prin ea s-a mentinut nu numai tot canalul nostru secret prin
care circulau scrisori si crti ntre noi si prietenii nosti din URSS, ci si mai important ajutorul
Fondului Social Rus din URSS. Este greu de imaginat c, fr curajul si inventivitatea ei, am fi
putut s ntretinem o legtur asa de vie. (Sper c despre activitatea Fondului cndva cineva va
scrie cu lux de amnunte.) KGB-ul a urmrit-o din rsputeri si niciodat n-a prins-o cu nimic.
n ultimii ani, N.I. suferea de pancreatit. La sfrsitul lui august 1984 a simtit deodat dureri acute,
s-a internat n spital si peste o sptmn a murit, (nainte de a muri a reusit s transmit
pentru noi: Acum trebuie s te opresti la timp!" Se vede treaba c simtea ct de mult se strnge
cercul. Le-a alunecat printre degete, probabil, n ultimul moment.)
La nmormntarea ei a fost o adevrat afluent de securisti n civil, toti numai ochi si urechi.
Dintre ei ns ctiva, sub pretext c snt stagiari la notariat", au venit s descrie apartamentul
defunctei. stim totul despre ea, o pastem de mult vreme, si stim unde
214
se afla fiecare lucru al ei" i s-a spus la interogatoriu vrului primar al Nataliei Ivanovna.
Se ludau! stiau, dar nu totul.
N-au putut s-o prind! Le-a scpat... si rnjind cu ntrziere au clntnit unii despre ea prin
ziare.
(Addendum, anul 1992): n aprilie 1992, la Moscova, la buletinul Strict secret (nr. 4) s-a publicat
un articol (care a fost reluat n Guardian din 20 aprilie 1992 si care s-a reverberat n tot
Occidentul) bazat pe informatiile date benevol de B.A. Ivanov, fost lo-cotenent-colonel cekist la
Rostov. El a scris un text cu valoare de mrturie [46] din care rezult c n august 1971, la
Novocerkask, niste agenti KGB au ncercat s m asasineze (evident, prin nteptur cu un ac
muiat n otrav de ricin umbrela bulgar" avnt la lettre). Deci asta a fost, iar nu o ciudat
arsur solar", cum crezuserm arunci eu si Aleksandr Aleksandrovici, ba apoi chiar si medicii
nici unul nu a putut s stabileasc ce belea dduse peste mine... Acum citim ntr-un mod nou acel
pasaj din interogatoriul la care A.A. a fost supus de KGB n 1974 [anexa 44], cnd kaghe-bistii 1-
au ntrebat despre cltoria noastr a amndurora cu automobilul si cnd el a rspuns cu
sigurant de sine si nonsalant c n-a existat o asemenea cltorie, c el n-a fcut dect s m
transporte n Moscova la gar. Cekistii, probabil, au rmas cu gura cscat la o asemenea
tgduire categoric si nici n-au putut s-1 prind" cu aceast replic a lor: Dar noi ne-am tinut
dup voi prin regiunea Rostov! Pi, pe Soljenitn l-am atins (cu acul) la Novocerkask!"
'.;.' io
Seria din umbr
Cnd scriam textul principal al acestei crti, n multe locuri povestirea ddea peste cte unul dintre
Invizibili. Mi-1 notam pentru viitor si, pentru moment, l ocoleam, l treceam pe planul al doilea.
Dar iat scrisesem aceste nou schite si povestirea venea din nou n atingere cu Invizibili, deja
constituiti parc ntr-o a doua serie. si din nou i ocoleam, nemaipornind acum de la considerente
de securitate, ci pentru o tratare mai degajat a subiectului. Totusi aceast a doua serie a avut si
ea meritele ei: a sprijinit, a ntrit, a ajutat cauza noastr, si nc ce mult a ajutat-o uneori! Un pod
rezist numai datorit pilonilor si de piatr? Nu, el rezist si datorit fiecrei grinzi mbinate ntr-
un anumit fel cu celelalte, ntr-o retea conteaz numai nodurile? Nu, conteaz si fiecare
mpletitur.
Rememornd acum nume dup nume, persoan dup persoan, m gndesc cu strngere de
inim: unii dintre ei snt si azi expusi suspiciunii sau denuntului si deasupra unora dintre ei atrn
o primejdie, ceea ce nu mai este cazul meu.
Mai nti trebuie s-o amintesc pe Anna Vasilievna Isaeva, salariat la saraska Marfmo: riscnd s-
si atrag represaliile Securittii si ale Codului Penal, ea a primit de la mine, a pstrat sapte ani si
mi-a returnat n anul 1956 manuscrisul S iubesti revolutia (fr acest ajutor, nu as fi reluat lucrul
la el) si numeroase carnetele cu extrase din Dai, att de pretioase pentru mine. i multumesc din
inim.
Iat, adineauri am pomenit-o pe Ghicitoarea, n glum i se spunea asa pentru faptul c-i plcea
s-si ghiceasc n crti. Altminteri, Anastasia Ivanovna lakovleva era doctor n stiinte biologice,
farmacist cu mare pregtire stiintific, cercetase efectele secundare nocive ale medicamentelor
(si din ceea ce spunea ea reiesea c n
216
general e mai bine s nu folosesti nici un fel de medicamente, idee cu care eu cochetasem
totdeauna). La saizeci de ani nc nemritat, era nconjurat n permanent de un grup de
tineret pentru care ea era o adevrat binefctoare: pe unii i ajuta s-si termine institutul, pe
altii s-si fac un drum n viat, s obtin o locuint, un loc de munc, si tuturor le sdea n suflet
iubirea nu numai fat de cauza liberttii, ci si fat de Rusia. (Iubirea fat de Rusia nu era prea
rspndit printre cei din clasa instruit, si aici fiecare ntlnire prilejuia constatarea c poate exista
si un asemenea sentiment.) Din aceast atmosfer s-au nscut scrisorile colective ale cercului lor
ctre mine; cte douzeci de semnturi deodat era un fel neobisnuit chiar si n momentele cnd
m npdea corespondenta, un fapt care a atras atentia, n 1963 nc nu czusem n dizgratie si
legtura lor cu mine nu-i expunea nici unui pericol, n aceste conditii le-am vizitat institutul de
chimie care era situat n piata Zu-bovskaia. Cu Anastasia Ivanovna am corespondat si n
continuare. Nemaistiind cu ce s m ajute, ea se oferea s-mi rebat unele materiale (i ddeam
s-mi bat piese pe care nu le ascundeam de autoritti si s-mi copieze ciornele lui R-l 7 ca s
nu se piard fr urm; ea a consacrat mult timp acestei activitti, a fcut mult; n Occident
pentru treaba asta exist posibilitatea xerocopierii, dar la noi nici gnd de asa ceva, la noi trebuie
s reproduci liter cu liter), mi oferea micul ei apartament de pe Parkovaia 13 pentru cazul cnd
aveam nevoie s lucrez n liniste, n perioada mea de dezastru, n septembrie 1965, m mai
ascundeam la ea uneori cnd trebuia s scap de urmrire, s m odihnesc dup ce trecusem prin
vreo primejdie, s stiu c mcar n noaptea respectiv probabil n-or s vin. si din nou mi-a prins
foarte bine adpostul oferit de ea de Rusaliile 1968. (Printr-o coincident neverosimil n
Moscova, oras cu sapte milioane de locuitori, cu sapte sute de kilometri ptrati suprafat
locuibil, ascunztoarea mea din acea noapte s-a nimerit s fie la cincizeci de metri, peste un
bloc, de Sasa Andreev, care nnoptase la rudele lui dup ce pusese microfilmul n container si
care a doua zi dimineata plecase cu avionul la Paris. Dac ntr-adevr 1-ar fi urmrit pe el
tocmai eu as fi putut s le cad n plas copoilor!) ,Anastasia Ivanovna, ghiciti-mi cum se va
termina treaba asta!" am rugat-o eu chiar atunci cnd lncezeam n autoclaustrare. Ea s-a
apucat s-mi ghiceasc pe ascuns n buctrie, dar mie (pesemne c din crti iesea prost pentru
mine) nu mi-a spus dect att: Unui
217
om ca dumneavoastr nu este nevoie s i se ghiceasc." si asa este (Eu cred c nimnui nu este
nevoie s i se ghiceasc. Ghicitul tine de necurtenia vietii. A ne cunoaste viitorul nu ne e dat si
pace, n privinta lui nu avem dect presimtiri.) n nelinistitele mele popasuri la ea, nu eu am
descoperit, ci ea a povestit cum a rmas singur n anii urmtori, pensionat deja, continuase s
fie inspiratoarea micului ei cerc de tineret; ce bine veniti snt asemenea oameni pentru educatia
generatiilor. Dar ncepuse s se team de bolile btrnetii si s-a dus s-si ncheie viata ntr-o
cas pentru invalizi la Kliaznia.
Iat-1 pe Ivan Dmitrievici Rojanski. Era prieten de pe front cu Lev Kopelev. Prin acesta ne
cunoscuserm, dar, se vede treaba, nu este exclus s ne fi cunoscut si prin Eva. Anterior nu i se
fcuser greutti la plecrile n strintate, drept pentru care n 1964 se contura o nou
asemenea plecare, n prealabil primise de la mine o capsul cu microfilme pe care o tinea la el
si categoric ar fi luat-o cu sine, riscndu-si capul dar n ajunul plecrii a fost chemat la CC si i s-
a anulat delegatia (nu din cauza mea). Numrul consecintelor neplcute ar fi fost mai mare, dac
manifestarea de nencredere politic i s-ar fi fcut n timpul controlului vamal. (Acea capsul, am
si transferat-o la Eva.) Apoi el mi copiase niste benzi magnetice care nu mai puteau fi
ncredintate spre ascultare nimnui. Ceva important se pstrase pentru scurt vreme la el si n
nenorocitele mele zile din septembrie 1965, pentru c mi amintesc de urmtorul lucru: tocmai
iesisem din apartamentul Ghicitoarei cnd 1-am sunat de la telefon public, fr s-mi dau numele,
si m-am dus cu noaptea-n cap s discut cu el, atta timp ct eram ncredintat c nu trag dup
mine vreo coad. Fiu al unui cunoscut fizician, I.D., el nsusi fizician, era ncurcat n viata
birocratic-functionreasc de care i plcea s se deconecteze n ambianta bibliotecii sale. Era un
om bun, de o vast cultur, putin flegmatic n discutie, preferind parc mai mult s gndeasc
dect s vorbeasc. Avea o pasiune deosebit pentru filozofia antic, publicase o carte despre
Anaxagora. tareviciul" era numele de cod pe care i-1 dduserm noi (fie dup Ivan, fie si dup
Dmitri).
tarevna" era numele pe care, prin derivare, ncepuse s-1 poarte Natalia Vladimirovna Kind,
sotia lui de-atunci. Dar mai trziu, acest ntmpltor supranume conspirativ s-a justificat pe deplin
si prin maniera ei de a se comporta, prin asa de rusescul ei fel de a fi, prin fruntea ei de femeie
inteligent, printr-un nu stiu ce interior. Avea
218
un suflet foarte generos, o inteligent superioar. Era un geolog talentat, doctor n stiinte, o
femeie de un mare echilibru sufletesc era de invidiat tria cu care suporta necazurile. Dar oare
era timpul s punem pret pe aceste calitti si sentimente, s acceptm ca ele s marcheze lupta
si alergtura noastr? Pentru noi important era faptul c ea era ferm, devotat, c apartamentul
ei strlucea de curtenie, c tria departe de colciala Moscovei. Aceasta nsemna c la ea se
puteau aranja ntlniri cu strini (cu rusi din afar cnd cu btrnii Andreevi cu care se
mprietenise nc la Geneva cu ocazia delegatiilor sotului ei, cnd cu nenorocita Carlyle, cnd cu
Stepan Tatiscev, trimis de ea). tareVna era foarte bun prieten si cu Eva, ceea ce deja nchidea
cu totul cercul nostru, simplifica stabilirea contactelor. Nu aveam crti pe care s le ascund de ta-
revna; desigur, ea fusese printre primii cititori ai textului dactilografiat al lui August, nc de pe
cnd acesta nu era terminat; ne ajutase s ntocmim harta Arhipelagului, s detectm, prin lantul
de geologi cu Pahtusova, scurgerea de informatii dinspre Q si chiar dup moartea lui Q a
obtinut pentru noi, prin acelasi lant, de la Pah-tusova relatarea despre desfsurarea unor
evenimente funeste, n ultimele luni sumbru-ameninttoare petrecute de noi n tar, tarevna ne
vizita adesea pe mine si pe Alia, devenindu-ne tot mai apropiat; ea a reusit s vin s ne vad si
arunci cnd convocarea la procuratur ne fusese deja nmnat. De multe ori a venit la Alia si
dup expulzarea mea. M ameninta, se pare, un dezastru total, dar eu m duceam la ea s
discutm capitolele nefinisate ale lui Octombrie asta suna atunci academic. Terminnd eu
din Occident si prietenii mei din Uniune pregtirea culegerii Voci din strfunduri, fcusem
schimb de manuscrise prin ea cu safarevici, care-i era vecin. Astfel tarevna mpreun cu Eva s-a
inclus n canalul principal. Atunci cnd aceste schite vor fi publicate, nu toti compatriotii nostri vor
ntelege ce trie de caracter trebuia s ai ca s te incluzi n canal".*
* Au trecut anii noi, din strintate, ea, din tar, ne trimiteam ntruna biletele, stiam despre
bucuriile ei, aflam ba c a vizitat din nou tundra care-i plcea foarte mult, ba c si-a cumprat
lng Moscova un teren cu grdin, ba c mpreun cu Eva, Danila, Liusa se afl la odihn n
Crimeea. i unea tot trecutul. Numai ea stiuse despre vizita Evei la noi n Vermont si n roica ei
dacea de lng Moscova se citise cu voce tare precedenta schit, a
219
n parte prin tarevna, apoi prin Liusa, pstram legtura cu Mi-hail Konstantinovici Polivanov, unul
dintre autorii culegerii Voci din strfunduri, matematician, un suflet curat, un gnditor subtil care nu
avea ns acces la deliciul unei conversatii libere dect cu ctiva prieteni si n cteva locuri, ca noi
toti cei de-acolo, care eram supusi unei presiuni deformatoare din afar. M.K. era credincios dar
respecta asa de mult libertatea celorlalti, nct pe propriii si copii nu i-a botezat de mici, ci i-a
lsat s creasc si s decid ei (toti s-au botezat). Ani de zile mi-a pstrat si Arhipelagul, si
Cercul-96, scrierile mele cele mai periculoase cnd la el acas (si cte nu s-au ntmplat n
timpul acesta: le tinuse sub cad, foile se umeziser; trebuise s le ntind prin tot apartamentul
ca s se usuce; din cauza ferestrelor deschise se nvrtejiser si se amestecaser; pe
neasteptate, mtusa lui, care-si avea locuinta ei separat, se pomenise cu perchezitia pe cap
du totul ntr-un garaj, f operatiunea asta chiar tu cu masina), cnd a tatl lui, fr stirea acestuia.
Mai trziu 1-am eliberat de aceste sarcini, dar mult literatur interzis a trecut prin minile lui, el
nsusi se hrnea cu aceasta si-i hrnea si pe cititori.*
Extinznd reteaua conspirativ, fiecare actioneaz, fireste, folo-sindu-se de cunostintele apropiate
si de relatiile de prietenie. Astfel, prietenul Liusei dintr-o tinerete petrecut n perimetrul dacelor
de la Peredelkino era Nikolai Veniaminovici Kaverin (fiul scriitorului), botezat de noi cu numele de
cod Vel", aluzie la pasiunea lui pentru
noua, din Invizibilii. Aceast stire nedeformat, vie, de la noi ctre ei era de-a dreptul
neverosimil; Eva le povestise amnunte despre Vermont, ceea ce nu se putea face pe sub
tavanele din Moscova. Iar la sfrsitul lui 1983, kaghebistii au venit la ea pentru perchezitie (cnd
se strinsese cercul njurai Evei, n jurul Fondului), au luat crtile mele, au cerut explicatii n
legtur cu provenienta acestora. Li s-a rspuns simplu: Snt prieten cu el din anii '60." Au
lsat-o n pace. (Adnotare din 1986.)
* Totusi, datorit marii lui circumspectii, el a reusit s evite orice suspiciune din partea KGB-ului si
a continuat s beneficieze de deplasri n strintate, uimindu-ne si bucurndu-ne pe noi la Ziirich
printr-un neasteptat telefon din Paris, apoi n Vermont printr-o scrisoare din Italia. (si ce destin au
sovieticii! Aici snt si alti oameni din URSS, de aceea cu greu mi reprim bnuiala c fiecare
miscare de-a mea si, mai ales, aceast scrisoare este urmrit. Asa c nu v mirati de urmele
unei conspirativitti bolnvicioase chiar n aceast scrisoare".) Dar n aceste scrisori, el la
vremea aceea aproape singurul din tar care fcea o bres n zidul tcerii relata despre niste
ample si profunde ecouri Ia Nodurile deosebit de dragi nou la acea dat. (Adnotare din 1986.)
220
biciclet (velosiped n ruseste n. t.). Neavnd a se teme de vreun control, lui si Liusei le era
usor s se ntlneasc n zilele de duminic la Peredelkino. Kolia fcea parte dintr-o generatie
care nu mai suferea de epuizare, care ntelegea c numai prin propriile ei eforturi poate dobndi
libertatea. Era un om hotrt, punctual n felul de a se comporta, de ndejde n ceea ce
ntreprindea. Pe tatl su, dup prerea mea, nu-1 tinea la curent cu ceea ce fcea el. Se
nconjurase de un mic cerc de tineri, motiv pentru care le-am si dat rsu-citoarea" de copiat
adus de Rostropovici. (Aceasta s-a dovedit extrem de eficient, de aceea cu prere de ru au
distrus-o ntr-un moment de primejdie.) Kolia o ajuta pe Liusa la ascunderea si pstrarea
microfilmelor si a manuscriselor mele.* El a dat startul" pentru multe dintre scrierile mele de
samizdat. n ianuarie 1974, pe ntuneric, venise la mine la Peredelkino. I-am dat atunci la timp,
pentru una dintre lansri n ziua arestrii mele Nu triti n minciun, l nsufleteau curajul si
dispozitia de a ajuta la orice si fr s tin seama de pericole.
Necesitatea o constrngea pe Liusa s aib si un loc al ei permanent, special, de pstrare a
manuscriselor mele, un loc separat de sistemul lui Danila. n toamna, cred, a lui 1968 i-am propus
ei asemenea pstrtori precum colaboratorii Institutului de Limb Rus de pe Volhonka. Pe unul
dintre ei, pe Leonid Krsin, Liusa oricum l stia din vizitele lui la K.I. Ciukovski. Alt colaborator era
foarte simpatica Lamara Andreevna Kapanadze. n viata mea, am vzut-o n total de trei ori,
dintre care de dou ori n legtur cu initiativa ei pe linie de institut de a m invita, chipurile,
pentru un model de nregistrare fonetic pe band de magnetofon, n realitate pentru a face
cunostint cu mine si a primi manuscrise pe care s le multiplice. (Ei m-au mai ajutat si n niste
cercetri privind dialectele din zona Kubanului si a Donului.) A treia oar i-am chemat pe amn-doi
(pe acelasi familiar si fatal bulevard Strastnoi, pe aceeasi drag si mic alee novomirian" n
curs de lrgire) si pe loc le-am propus s-mi pstreze ei manuscrisele mele cele mai
periculoase si, n plus, si foarte voluminoase. si n-am gresit, nu am avut momente de cint! Le-
au luat, fr s tremure, si le-au pstrat n conditii excelente. Leonea lua materialele de la Liusa
si aducea materiale
* Abia acum aflu c, dup scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, ei mpreun cu prietenii lor
m aprau la Peredelkino. (Adnotare din 1990.)
221
la Liusa, acest lucru era firesc, ntruct el continua s se ocupe de mostenirea lui K.I. Pe Lamara
ns, tocmai pentru c asa cereau
legile conspiratiei, eu, din pcate, n-am mai vzut-o niciodat__
n-am avut posibilitatea nici s ne cunoastem mai de aproape, nici s mai stm de vorb; dar si
Liusa o ntlnea foarte rar. Se pare c locul de pstrare la Lamara se schimbase mai nti la
niste rude la niste btrni nevinovati, apoi nu stiu de ce a trebuit s ia manuscrisele la ea, n aleea
Troitki printr-o ironie a destinului, acolo era apartamentul fost cndva al lui Beria, apartament
transformat acum n locuint la comun! Evident, n sine acest loc de pstrare era nesigur: Lamara
locuia singur, adic, arunci cnd pleca, lsa materialele ntr-o locuint la comun! Dar,
nentlnindu-se cu noi si neocupndu-se cu nimic altceva dintre cele nepermise, ea nu avea de ce
s atrag atentia. Totusi, n vara lui 1973, cnd la noi totul trosnea din ncheieturi, a venit si de aici
o veste alarmant: un musafir de-al vecinilor fusese surprins de dou ori uitndu-se pe gaura cheii
n camera Lamarei. Putea fi vorba si de un interes fat de o tnr femeie atrgtoare, putea fi
vorba si de niste tentacule ale KGB-ului. Acum, dup accident, Liusa era bolnav, acum
Arhipelagul s-a prbusit, forte pentru a rezolva problema cu Lamara nu erau. n sfrsit, toamna,
cnd tocmai ne hotrserm s ne scoatem arhiva de la ea, Leonea Krsin, n urma unui atac de
cord, a rmas invalid pentru mult vreme, si din nou s-a oprit miscarea, din nou lucrurile au
rmas n suspensie, n acea toamn avusesem senzatia unui cosmar, ca atunci cnd trebuie s
faci o miscare de aprare cu mna, si totul este paralizat. Mai trziu n cursul toamnei, lucrurile s-
au ndreptat, toat arhiva am scos-o cu bine de acolo.
nc o coincident: n aceeasi alee Troitki, cas lng cas cu locul de depozitare (!) al Lamarei,
n ianuarie 1972, n ajunul Crciunului, n apartamentul lui N.I. Vilmont, cunoscut teoretician al
literaturii si traductor, s-a terminat cu succes alergarea mea si a Annei Samoilovna Berzer dup
Vitelul iesit pe o portit lsat deschis (scurgere de informatii) si ajuns n galop pn aici. Ani de-
a rndul, ntre noi si A.S. Berzer s-au pstrat uimitor de statornice si netulburate relatii prietenesti
de cnd ne-am cunoscut prima dat n redactia lui Novi mir, pe atunci nc n cldirea veche,
de la primele relatri pe care mi le fcea n secret despre miscarea lui Denisovici" prin cercurile
CC acestea se petreceau nc n fostul ei apartament din aleea Krecemikovski, viitorul Novi
Arbat
222
i apoi o dat cu demolarea vechii alei, cnd surorile Berzer au fost aruncate ntr-un prpdit de
bloc nou la periferie, si apoi o dat cu demolrile de redactii cnd Anna Samoilovna a fost scoas
si din noul Novi mir si fortat s ias la pensie. Ea era de aceeasi vrst cu mine si a nvtat la
MIFLI chiar n perioada cnd eu eram acolo la fr frecvent. Din aceast mprejurare deriv
conceptia si amintirile care snt ale ntregii noastre generatii, nsusi felul ei de a gndi si a simti mi-
era apropiat, nu existau diferente sensibile ntre reactiile noastre. si era, n cel mai nalt grad,
modest, plin de tact, agreabil, neorgolioas si avea un suflet bun. Toti autorii publicati de Novi
mir o iubeau, nu numai eu. si desi nu trecuse prin nici un antrenament, ea, calm, era totdeauna
gata s preia, s ascund, s duc, s transmit orice manuscris secretsi uneori eram
beneficiarii ajutorului ei. Existase chiar un proiect conform cruia Liusa urma s dactilografieze tot
Arhipelagul n apartamentul Annei Samoilovna s-ar fi cufundat acolo, ca si cnd ar fi plecat nu
se stie unde. Dar am renuntat: prin peretii blocului lor treceau toate sunetele, iar toat ambianta
era ostil. Orice plan secret puteai s-i mprtsesti acestei femei si puteai fi sigur c nu-i va
povesti nici prietenei, nici surorii. Pur si simplu nu a fost nevoie s-i dezvlui mai mult. Ea ns
pentru noi culegea multe, ne povestea multe, ne punea n gard. Scurgerea de informatii privind
Vitelul, ea a depis-tat-o instantaneu. Cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor si
telefonul din Moscova al Aliei amutise, al doilea telefon pentru mine a fost cel de la Novi mir al
Annei Samoilovna, si astfel stirea aceasta, drguta de ea, si-a luat zborul! Camera lor de la Novi
mir, sectia proz, era totdeauna ca un club literar liber, toti veneau acolo s tifasuiasc, s fac
bancuri si s se plng. Acolo chiar si dup desfiintarea redactiei ddeai tot peste A. Berzer si
Inna Bo-risova care continuau, ct si cu ce puteau, traditiile anterioare. La ele avea cale deschis
si Liusa si astfel si n Novi mir cel corectat n spirit comunist" mi se puteau transmite
manuscrisele, mi se puteau rspndi declaratiile fcute prin samizdat, iar Inna, cu nftisarea ei de
femeie pur si simplu drgutferm, cumptat, perspicace si cu o perfect ntelegere a
lucrurilor, n apartamentul ei solitar de la Aeroport, pstra de asemenea de ani de zije Cercul-
96 si nc ceva. Ni se adusese din Occident editia rus a Cercului; noi nc nu cunosteam
numele pirateresc Phlegon, credeam c aceasta este editia Andreevilor. Inna, sptmni de-a
rndul, sear de sear,
223
fT
se ocupase de colationare si corectur nspimnttor de multe denaturri!*
Scriitorul Boris Mojaev, prietenul meu foarte apropiat, cel mai bun cunosctor al satului rusesc si
al naturii rusesti, om ns de o extraordinar prudent de tip trnesc, nu era ctusi de putin
dispus s se bage ntr-o conspiratie. I-am propus s participe la revista samizdat. N-a fost de
acord. El exprima prin sine jetul vesnic si egal (sau cresterea ca o nfrunzire) a vietii poporului.
Caldele mele relatii cu el se statorniciser ca si cndtara noastr ar fi fost liber, si doi scriitori,
venind n contact, ar fi putut s-si permit luxul de a se ocupa exclusiv de literatur ca atare. Dar
si el n iunie 1965 m-a ajutat s strng n secret materiale privind rscoala din regiunea Tambov, a
acoperit cu delegatia lui de corespondent voluntar neanuntata mea cltorie acolo. (Asa cum, n
1972, o alt cltorie n aceeasi regiune Tambov mi-a acoperit-o cu rubedenia lui, vechiul
camarad de puscrie Ivan Emelianovici Brskin, de felul lui din Inokovka, judetul Kirsanovski.) Iar
apoi lordul Beteli (Marea Britanie) 1-a atras pe Boris, prin ziaristul slovac Liciko, n aventura lor, n
contacte secrete, care pentru Mojaev puteau s se soldeze si cu nchisoare. Boris s-a comportat
demn, ferm si, ca si cum s-ar fi obisnuit cu toate aceste lucruri, nu s-a speriat ctusi de putin.
n toti anii '60, cercul celor care simpatizau cu activitatea mea si aveau un sentiment de repulsie
fat de guvern era asa de clar conturat n societate nct puteai s ceri un ajutor consistent si de
la niste oameni ntlniti ntmpltor pe strad si nu erai refuzat si nici vndut". nclinau s ne ajute
si cei mai prudenti si mai retrasi.
Din acel cerc al simpatiei sociale multi binevoitori anonimi m tineau la curent cu calomniile
contra mea pe care partidul le debita de la tribuna sedintelor cu usile nchise unde ei formau
auditoriul. De obicei nu le stiam numele si nu li-1 ceream dar ce
* Faptul c Vitelul a vzut lumina tiparului s-a repercutat negativ asupra Annei Samoilovna. Dar
cine poate s prevad totul? Nu puteam s ocolesc cuvintele de laud si recunostint la adresa
ei iar pentru asta i s-a poruncit redactiei lui Novi mir s nu-i mai dea posibilitatea unui cstig
suplimentar, s o lipseasc de comenzi de colaborare; s-a instituit asupra ei un fel de embargo.
Ea ncepuse s orbeasc. (Dimpotriv, A.D. Dementiev, blamat de mine n Vitelul, a devenit
datorit acestei mprejurri un nume la mod n cercurile oficiale.) (Adnotare din 1978.)
224
mult m ajutau ei s m apr! Ce arm mi puneau la ndemn! mi venea ajutor din locurile cele
mai neasteptate.
Din acel cerc al simpatiei i-a venit si lui Mstislav Rostropovici ideea de a m gzdui la dacea lui
si astfel el si Galina mi-au fcut cel mai generos si mai salvator dar pe care 1-am primit
vreodat. Dar nimeni n-ar fi bnuit si n-ar fi crezut c n 1970 Nikolai Anisimovici sciolokov
(paradoxal, dar m-am hotrt s-i culeg cu litere italice si numele lui) ministru al Afacerilor
Interne al URSS si amic al lui Brejnev! m-a ajutat si el tot n tain, si ce mult m-a ajutat! Cum
de s-a putut ntmpla asa ceva? Chestiunea este c Svetlana, sotia lui sciolokov, era prieten din
copilrie cu Rostropovici: n sensul propriu al cuvntului, tatl ei l luase din piata grii si-1
adpostise mult vreme la el pe Leopold Rostropovici, care nu avea cas si care si-1 adusese pe
talentatul lui fiu s-si fac o carier la Moscova... si iat cum acum Stiva i spune lui sciolokov c
am nevoie de o hart topografic amnuntit a Prusiei Orientale (n timpul rzboiului mi fcusem
rost de o asemenea hart, dar la arestarea mea s-a pierdut) si ministrul mi trimite de la statul-
major al MAI o hart cuprinztoare a ntregului perimetru al actiunilor lui Samsonov, o hart
asamblat cu grij. Am tinut-o la mine aproape un an (de-acum credeam c pot s-o retin pentru
totdeauna) si m-a ajutat s avansez destul de mult cu lucrul asupra lui August: cu totul alta este
senzatia cnd citesti n cheie militar o hart si vezi fiecare 100 de metri ai localittii, este ca si
cnd calci cu propriii 3 tale picioare terenul respectiv. (Dar cum s ajung n acele locuri care
apartin acum de Polonia?...) si la interventia lui Stiva, sciolokov a cerut el nsusi s mi se acorde
viz de sedere n Moscova, dar de sus i s-a dat rspuns negativ, n perioada cnd toti se asteptau
s plec la Stockholm, a trimis-o repede pe ne-vast-sa s-mi ia harta, ca s nu existe dovezi
compromittoare. Am aflat ulterior de la Stiva cum c ministrul se bucurase c n-am plecat cci,
spusese acesta, bine a fcut! Altminteri, nu i s-ar fi permis s se ntoarc!" si cum c se
dusese la CC cu propunerea de a se ncepe publicarea scrierilor mele. Pentru asta, putin a lipsit
ca s-si piard postul.
Printre cei care m simpatizau (nu numai pe mine, ci si toat
.Miscarea) puteau exista si asemenea btrnele ca Nadejda Vasilievna
Buharina, care n diferite perioade a ajutat mult n viata de toate
zilele, n gospodrie cnd pe R. Medvedev, cnd pe mine, cnd
225
pe Saharov, cnd pe safarevici, pe toti liber cugettorii" de prim-plan rupnd din portia de
solicitudine cuvenit propriilor ei copii si nepoti. (Pn la moarte trebuie s dau de la mine, ca
multumire c n-am fost n lagr" spunea ea.) n permanent pregtea niste pesmeciori gustosi
speciali pentru pachete ce urmau a fi trimise n lagre, se ntlnea cu sotiile detinutilor, le ajuta,
mprtea daruri si brosuri pentru cteva orase provinciale. La vremea aceea, aceast bunicut
tipic accepta fr sovire s pun ceva periculos n sacosa ei de gospodin si s-1 duc acolo
unde trebuia. Avea mereu gata de lucru dou dactilografe pregtite s multiplice dezinteresat
orice scriere samizdat. Astfel, trei btrnele constituiau batalionul samizdatului".*
Ce s mai vorbim de fostii detinuti? Printre ei nu exista nici unul pe care s nu-1 nsufleteasc
dorinta de a ajuta. Wlhelmina Slavut-kaia, vreme ndelungat colaboratoare a Cominternului, cu
stagiu, apoi, de zece ani de lagr, aduna pentru mine date despre Kozma Gvozdev, mi fcuse
cunostint cu copiii lui Aleksandr sleapnikov, nzestrndu-m astfel cu un material de mare
valoare; mi aranjase o ntlnire secret cu Boli pentru a-i transmite niste texte destinate
Occidentului. Dup arestarea si expulzarea mea a ajutat-o pe Alia s expedieze crtile despre
revolutia rus adunate de mine, interzise a fi scoase din tar."
O alt colaboratoare a Cominternului, cercetas, letona Olga Zvedre (fost cekist de baz, care-
i cunoscuse personal pe toti sefii Comisiei Extraordinare) mi furniza date inestimabile.
* Vestit specialist n arta culinar, Nadejda Vasilievna, multi ani dup aceea, i strngea la ea, n
aleea Levsinski, pe toti prietenii si cunoscutii nostri, dndu-le astfel ocazia s se revad la
aniversri si comemorri. De Ziua Aco-permntului Maicii Domnului, n 1982, i-a fost ru si n
douzeci si patru de ore a murit de tromboz la inim (avea 81 de ani). I s-a fcut slujb la Sf.
Nikola din Kuznet n prezenta a o grmad de lume. n noaptea dinaintea mmormntrii a fost la
Moscova un viscol nelalocul lui, zpada a acoperit totul. Defuncta a fost nmormntat la
Vagankova, cu flori si luminri pe zpad, ca iarna. (Adnotare din 1986.)
" Iar dup moartea Evei n 1984 a luat asupra ei reteaua secret a ajutorului Fondului nostru
Social Rus. Ce-i drept, cu aceast responsabilitate, ea s-a compromis n 1986, cnd s-a
nregistrat primul mare esec al Fondului. Ka-ghebistii o terorizeaz si azi. (Adnotare din 1986.)
-'
226
n perioada de la Riazan fcusem cunostint cu dou surori b-trne. Una dintre ele, Anna
Mihailovna Garasiova, n anii '20 fusese nchis ca anarhist. Cealalt, Tatiana Mihailovna,
primise zece ani de detentie n deceniul al patrulea pe motiv c era mic-bur-ghez sovietic. Ele
mi adunaser material pentru Arhipelag si, n drpnata lor csut provincial, de secol al XlX-
lea, mi pstraser prti din Arhipelag si microfilme si alte manuscrise. (Viata a devenit mai
vesel, a cptat un sens!") ntruct aveau sobe, luaser toate hrtiile din apartamentul nostru,
plicurile, care nu puteau fi pur si simplu aruncate, ci era obligatoriu s fie arse. Dis-de-di-mineat,
dup excluderea mea din Uniunea Scriitorilor, cnd masina kaghebist sta de gard la poart, a
venit Anna Mihailovna si a luat n sacosa ei de gospodin exemplarul nsemnrilor s fie
asigurat pentru cazul n care kaghebistii ar da nval n apartamentul meu.
Mai aveam la Riazan o fiint hotrt si devotat, Natalia Evghe-nievna Radughina. Ea pstra
legtura cu cele dou Garasiove, fcea parte din reteaua general, era un ajutor de ndejde. Se
oferise si s pstreze manuscrise, dar n-a fost nevoie s-i dau ceva important. Iar legtura ei cu
noi era pe fat. n ziua arestrii mele, KGB-ul i-a czut pe cap cu o perchezitie. Au rscolit, au
cotrobit, dar de gsit corpuri delicte mai va.
n 1964, cnd nc nu czusem n dizgratie si lucram oficial la Arhiva de istorie militarIun A
leksandrovici Stefanov rni-a vzut semntura n cartea vizitatorilor, a venit s-mi multumeasc
pentru Ivan Denisovici si s-mi ofere ajutorul su la arhive. Originar din Novocerkask, copil
precoce (cu un spirit de observatie si cu o memorie, amndou neobisnuite), martor al
evenimentelor revolutionare de acolo (peste asemenea oameni inofensivi si nc nelichidati trece
Mtura de Fier), om care la vremea lui si fcuse cei zece ani de lagr (la fel si mama lui, n
prezent rposat); el era si la saptezeci de ani nc viguros, cu capul chel rotund ca un cucurbi-
taceu, cazac vnjos cu o neobisnuit capacitate de munc. Inginer petrolist fruntas, talentat,
apreciat si neobosit n munc, el numai serile si duminicile si le consacra pasiunii sale: istoria
general a Donului, a czcimii, iar prin contiguitate si a armatei imperiale ruse. Fireste, si
conceptiile lui erau pur czcesti, antibolsevice (desi si le ascundea cu ndrtnicie n spatele
obiectivittii cercettorului). Deprinderile de arhivar care stie ce, unde si cum s caute, el le avea
227
dezvoltate la maximum. De-a lungul anilor m-a ajutat inestimabil de mult cu amplele lui informatii
despre unele unitti si personalitti ale vechii armate ruse si mai ales despre czcime.
(Trstur general n URSS: toti cei care ajut, care colaboreaz n asemenea conditii au
undeva un serviciu, iar munca herculean de scurmare prin arhive ei o fac fr nici un fel de
remuneratie si n timpul lor liber.) Mai trziu, cnd am nceput s primesc crti din strintate, i-am
fcut o mare bucurie Donetului" (cum ncepusem s-i zicem) cu editiile albe" despre czcime.
L-am contactat prin Liusa; el i-a fcut ei multe neplceri prin incapacitatea lui de a vorbi concis,
aluziv, la telefon, prin obiceiul de a dezvlui multe lucruri de prisos, periclitndu-si astfel chiar
propria lui situatie. Iar cnd ne-a czut pe cap si mostenirea lui Kriukov (vezi schita 14), LA. a
devenit exploratorul principal al acestui munte de hrtii, dar a luat multe lucruri si pentru temele
lui.
La Biblioteca Lenin, Liusa a fcut cunostint cu un bibliograf prieten cu mine, Galina Andreevna
Glavatskih. Pe fisa Liusei (si a mea), Galina, facnd o adevrat art din servirea clientei ei,
punea la dispozitia acesteia nu niste liste recomandate oficial, ci zeci, dac nu sute de crti
interesante cu locurile marcate. Din motive de conspirativitate nu m-am vzut niciodat cu
G.A. si i-am multumit pentru ajutor, poate, printr-un singur biletsi numai de la Liusa stiu c G.A.
avea atunci njur de treizeci si sapte de ani, c era istoric, c era modest, subtire, obosit". si
religioas. Liusa lua de la bibliotec nenumrate asemenea crti, mi le aducea n afara orasului si
de la mine le ducea din nou Ia bibliotec.
Chiar si n sectorul special al Bibliotecii Lenin, cu alte cuvinte, chiar n locul cel mai nchis si
inaccesibil, era o persoan care ne simpatiza, Vera Semionovna Grecianinova. Uneori ne procura
materialele cele mai rare. Dar a fost urmrit sau, poate, ea nssi a scpat vreo vorb fat de
cineva, fapt este c au scos-o de la sectorul special. si prietena ei, Anna Aleksandrovna Sdakint,
cercettoare a operei Marinei tvetaeva, a rscolit si ea, la cererea mea, destul de multe materiale
gazetresti din sectorul special, m-a ajutat enorm.
Cu anii, arhivele au nceput, una dup alta, s-mi refuze accesul si documentarea. (La Arhiva de
istorie militar, n 1972, dup aparitia lui August, s-a fcut chiar o anchet pentru descoperirea
persoanei care-mi dduse n 1964 materiale despre primul rzboi
228
mondial.) ns materialele, informatiile necesare mie, rspunsurile la ntrebri tot mi parveneau
n flux nentrerupt. Cnd de \aAlek-sandr Veniaminovici Hrabrovfki, teoretician al literaturii,
schopen-hauerian, ginerele lui Korolenko, mare cunosctor n materie de arhive. Cnd de la
Vmceslav Petrovici Neceaev. Cnd de la istoricul si profesorul Piotr Andreevici Zaioncikovski.
Cnd de la Vladislav Mihailovici Glinka, petrogrdean. Cnd de la Evghenia Konstan-tinovna
Igosina (pensionar a Editurii de Stat pentru Literatur, ea a luat de la mine tema Foametea din
1921"; era sor cu acea dactilografa, Olga Konstantinovna, de la Milevna; ani de zile, aceste
surori locuiser ca dou strine n aceeasi Moscov, si datorit crtilor mele s-au reapropiat). M
ajutau si oameni cu totul strini, persoane oficiale, si oameni btrni (nu-i stiu pe toti, Liusa lucra
cu ei fr mine). Epoca era asa de complex, nssi intelectualitatea nu mai stia de partea cui
este, ce gndeste si care-i este identitatea.
A mai fost si un tnr inteligent, fragilul Gabriel Superfin", super-dotat n materie de cercetri
arhivistice. El singur m-a abordat, s-a oferit s-mi dea ajutor si m-a ajutat cu privire la Gucikov
(capitolele 39 si 66 din Martie) si la unele date generale despre Rusia prerevolutionar. N-a reusit
s fac mult, dar n momentul arestrii lui n 1973, eu, ntr-un interviu dat ziarului Le Monde, am
subliniat dinadins participarea lui la activitatea mea ca s-i asigur chestiunii o mai mare
rezonant international si prin aceasta s-1 apr.
Am vrut la un moment dat s vd n palatul Tavriceski sala de sedinte a Dumei si locurile fierberii
din februarie. Mi s-a interzis categoric accesul. si dac totusi am ajuns acolo n primvara lui
1972 un scriitor rus ajunge ntr-un loc memorabil al istoriei Rusiei conduse acum de niste
rusi"! aceasta s-a realizat numai pe riscul si cu inventivitatea a doi evrei: Efim Etkind si David
Petrovici Pritker. Pritker era lector la scoala regional de partid". scoala ocupa si bloca palatul
Tavriceski, care devenise un obiectiv oarecum secret. M-a ajutat o singur dat ntr-un caz, nu
cel mai important, totusi foarte complicat (de-atunci eu la Retrograd n-am
* Era asa de fragil. Tremura de fiica arestrii (care plana deasupra lui pentru produsul samizdat
numit Cronica evenimentelor curente") dar la anchet s-a descurcat bine: de unele nefericite
depozitii initiale s-a dezis apoi n ntregime. Ca si cnd ar fi cptat noi forte, s-a purtat brbteste
la proces; cu toat fragilitatea lui, a suportat brbteste si nchisorile, si carcerele, si lagrele, n
1978 a fost deportat n Kazahstanul de Nord. (Adnotare din 1978.)
229
mai fost, iar ntre timp m-au expulzat). Cum s nu pomenesc de bine acest ajutor dezinteresat?
Pritker m-a ntmpinat n pragul palatului, m-a condus pe lng punctul de control militar, si am
nceput s admirm pe ndelete Sala cu cupol, apoi, scldat n razele asfintitului, Sala
Ekaterinei (o msurm cu pasul fr grab, mi notam caracteristicile peretilor, lustrelor,
coloanelor), apoi am intrat n sala de sedinte a Dumei, aici, fr grab, am perorat amn-doi (eu
stiam dinainte, n ce-i priveste pe deputati, care unde sedea), am urcat pe podiumul lui
Rodzianko, de acolo m-am uitat n toat prtile, cnd deodat soseste n fug un gardian: David
Petrovici, partea aceasta a palatului se nchide imediat, trebuie s ntrerupeti!" N-am mai ajuns
pn la Sala semicircular, ah ce pcat! Tare s-a mirat Pritker, dar s-a conformat. Nu se poate
vizita acum aripa unde a fost Sovietul de deputati ai muncitorilor? am ntrebat eu. Abia ce
intraserm acolo c iat sosind n fug un gardian: i spune ceva deoparte lui Pritker. Lectorul
meu, jenat, m anunt c trebuie s plec imediat. Fierbem! O iau din loc! Important este ca la
iesire paza s nu-mi cear documentele, astfel ca ulterior s nu se poat proba nimic. La
controlul ca atare, fr s m grbesc, fac o plecciune ctre lector, multumesc din inim, plec
agale. Nu s-au prins. si n-au venit dup mine afar. si n-au venit, nu m-au urmrit pn la colt. Au
ghicit, n-au ghicit? Atunci de ce o asemenea agitatie pentru ntreruperea vizitei mele? (A doua zi,
Pritker s-a ntlnit cu Etkind n secret, n grdina Lavrei si 1-a prevenit: Considerm c eu n-am
stiut pe lng cine am fcut pe ghidul. Tu mi-ai spus c este un docent din Siberia."*)
De Efim Grigorievici Etkind m leag o mare prietenie care n momentul expulzrii mele mplinise
deja zece ani btuti pe muchie. (Etkind, nainte de a fi exclus, fusese prevenit ntre patru ochi de
Boborkin, directorul institutului:Dumneata esti acuzat de prietenie cu Soljenitn. Sincer ti spun:
te invidiez.") Totul ncepuse de la o
* Pritker a avut dup aceea mari neplceri: 1-au amenintat cu concedierea. Dar ce, palatul
Tavriceski este un submarin atomic?" a ntrebat el. Palatul Tavriceski este o institutie de stat!" i-
au rspuns sefii. I s-au cerut explicatii scrise, la care D.P. a scris c nu stie numele de familie al
omului pe care 1-a condus prin palat. sefii n-au avut probe, ceea ce a constituit salvarea lui. Iar
eu acum, dup ce am terminat deja Martie, n-am destule cuvinte ca s-i multumesc lui D.P.: ce as
fi fcut eu dac nu as fi vzut cu propriii mei ochi palatul Tavriceski pe dinuntru?! (Adnotare din
1990.)
230
scrisoare trimis mie de ctre foarte simpatica lui sotie, Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Scrisorile
acesteia erau totdeauna pline de umor, te amuzai citindu-le. Ne cunoscuserm la Leningrad. E.G.
era un om erudit, fin. Mergeam mpreun ba la teatru, ba la ei la dacea, ba n cltorie cu
automobilul (la Konigsberg, la Marea Baltic). La Leningrad, el mi gsea mereu alti si alti oameni
capabili s m ajute cu informatii, cu sfaturi, cu fapte. Totdeauna era plcut s mergi n vizit la
ei, unde se aduna si o companie interesant. Nu era nicidecum necesar si nu aveam un plan de
a-1 atrage pe el n conspiratie, ne cunosteam, relatia evolua excelent si n rest neutralitate. Dar
vrtejul din jurul luptei noastre dezvolta o asemenea fort de absorbtie, nct nimeni din apropiere
nu putea s se mentin n neutralitate. Fireste: voiai s citesti ceva nou-nout", dar pentru
aceasta trebuia s iei si s tii la tine acest lucru, s-1 pstrezi si s-1 ascunzi o vreme. Tot modul
de viat deschis al celor din familia Etkind, frecventarea ndelungat si cu succes a mediilor
literare si stiintifice nu-i predispunea deloc la risc, la conspiratie. Dar epoca, n totalitatea ei,
mpingea totusi n aceast directie, si ceea ce n alte mprejurri s-ar fi cicatrizat prin uitare n
acesti ani revenea n actualitatea memoriei: si tatl lui, si tatl ei muriser n detentie. si iat, n al
nu stiu ctelea an de cnd ne cunosteam, ei primesc de la mine pentru lectur Arhipelagul. Mai
nti tare s-au speriat, asta prea ntr-adevr c depseste orice limit; se sprgea orice cadru
obisnuit de viat normal. Cuprinsi de neliniste, au venit amndoi la Moscova pentru a m
convinge s nu pun cumva n circulatie aceast carte. Ei ddeau dovad de sinceritate prin
aceea c nu-si ascundeau frica, ci si-o reprimau si si-o depseau. Astfel, plecnd n strintate la
nceputul lui 1967, E.G. s-a hotrt s ia de la mine scrisoarea deja gata pentru congresul
scriitorilor (cu dou luni nainte de congres) si cu mari precautii a transmis-o n Occident (acest
exemplar a ajuns apoi la BBC, unde s-a citit din el; bubuitura a fost mare). Le-am fcut cunostint
cu Liusa; ntre ei s-a stabilit o legtur ca aceea care functioneaz prin curieri de ocazie, si s-au
tot scurs de la Moscova la Leningrad ba noutti samizdat, ba diferite hrtii secrete. Ba chiar, ntr-o
vreme, un exemplar al Arhipelagului a fost ngropat la familia Etkind, lng dacea. si astfel, putin
cte putin, mprejurrile au fcut ca Etkind s se afle la mic distant de locul flcrii nsesi si al
exploziei mondiale a Arhipelagului, ba chiar la gura plniei rmase n urma acestei explozii; el a
cutat s-si mentin echilibrul, dar n-a reusit. si dintre toate per-
231
soanele legate activ de istoria acestei crti numai el s-a ales cu un soc puternic, cu biciuire
public si a fost dat afar din tar.*
Iar cu Lev Kopelev lucrurile s-au desfsurat astfel: din anturajul nostru de fosti detinuti, el s-a
apropiat cel mai devreme si cel mai mult de cercurile literare din capital, de strini. Cu N.I.
Zubov (care l cunostea si el pe Lev, din lagr) discutasem n deportare si ajunsesem la concluzia
c persoana care poate s expedieze n cele mai bune conditii aceast carte cu microfilme este
Lev. Dup ce am venit la Moscova n 1956, mi-am pierdut repede ncrederea n turistii strini si n
posibilitatea de a rzbate la vreo ambasad. Dar n Lev mi puneam mari sperante, lui i tot
citeam texte de-ale mele din lagr, din deportare si m ntrebam cu emotie: pe care dintre ele va
fi de acord s le expedieze? Scrierile mele ns nu-1 ncn-tau. si mai ales n acel an 1956 nu
voia nicicum s-i provoace daune sistemului comunist care ncepuse nu-i asa? s se
nsntoseasc". Ar fi nsemnat, dup el, s pun o arm la dispozitia re-actiunii internationale".
Promitea c, iat, poate le d polonezilor nuvela mea Republica muncii. Acestia preau n acele
luni c se ndreapt vijelios spre libertate, si anume lucru importantspre o libertate socialist.
Dar nici polonezilor nu le-a transmis nimic, asa c scrierile mele au ncremenit n situatia n care
se gseau. La drept vorbind, Lev nu ddea nici o important opusurilor mele provinciale, cci el
se ntlnea nu-i asa? att cu scriitori sovietici progresisti, ct si cu occidentali progresisti. De
atunci am pus cruce acestei idei. Dar dup ce n toamna lui 1960 m-am apropiat de primul cerc
de cititori netrecuti prin detentie (Teusii, Kamenomostski), n mai 1961 le-am adus Kopelevilor la
Moscova un s-854 atenuat. Desi Lev vedea n acesta o nuvel industrial", totusi n atitudinea lui
se simtea
* La nceput, prietenia noastr a continuat si n strintate. E.G. ne-a vizitat la Ztirich, ne-am
ntlnit de cteva ori la Paris (i-am povestit Despre proiectul meu de nfiintare a unei universitti
ruse n strintate, i-am cerut sugestii). Apoi lucrurile s-au schimbat. Dup doi, trei ani, Etkind m-
a atacat n public: a declarat c eu, chipurile, vreau ca Rusia s devin un nou Bizant; si n chiar
toiul executiilor din Iran care au fcut s se cutremure ntreaga lume, a afirmat c eu vreau pentru
Rusia un nou aiatolah si c aiatolahii rusi vor fi si mai ri dect cei iranieni! Aceast atitudine a
fost inexplicabil pentru mine. A trebuit s-i rspund tot public Trucul persan, toamna 1979. Iar
n continuare, Etkind a devenit unul dintre nelipsitii soptitori ai basmului despre asa-zisul meu
teocratism si antisemitism. (Adnotare din 1986.) t -. *, ,; ,-,.., , -.,,..;
232
clar o nnoire-primenire. Ei, mpreun cu Raia Orlova, au nceput s duc munc de lmurire cu
mine s le permit ca n doze mici s le dea de citit" si altora, sta era rolul lor. Eu, mai nti, i
refuzasem categoric, dar apoi am cedat. Mi-au smuls o oarecare list de cititori agreati de mine:
Rojanski, Ospovatii, Koma Ivanov. Dar n aceeasi var si toamn au nceput s dea de citit fr
s mai tin cont de list. Iar n noiembrie 1961, dup congresul al XXII-lea, am czut de acord s-
i delegm pe Kopelevi s depun povestirea la Novi mir. Adus-o Raia Orlova. (Dup versiunea ei
i-a nm-nat-o direct si cu explicatii Annei Berzer, iar dup versiunea Armei Berzer: nu a
explicat nimic n legtur cu continutul, ci a pus-o pur si simplu pe mas ca pe o oarecare hrtie
obisnuit, neimportant i-o fi fost rusine?) Dar dup ce au ncredintat-o revistei Novi mir,
Kopelevii erau acum de prere c sub acest paravan" se poate proceda la o larg rspndire
(adic, aruncnd asupra revistei vina pentru aceast rspndire). n posibilitatea ca povestirea
respectiv s apar n paginile revistei, ei nu credeau defel, n ce m priveste, aveam oarecare
sperant. Dar operatiunea de publicare s-a desfsurat cu succes si din nou m-am adresat lui
Lev: nu expediem ceva dincolo? Numrul strinilor care se perindau prin apartamentul lor era
mare, dar nu, nici unul nu s-a angajat s ne serveasc, mi.pierdusem deja orice sperant,
cnd deodat, n 1964, Lev porunci s ne pregtim s transmitem ceva prin Rojanski. Rojanski nu
ne-a nselat, a luat materialul care trebuia, dar cltoria lui s-a contramandat. Eu ns fcusem
deja cunostint cu Eva, si n continuare m-am descurcat fr Kopelevi. Numai n momentul
necazului cu arhiva mea, n toamna lui 1965, a nceput s m obsedeze teribil ideea de a
expedia n Occident Tancurile si Noptile prusiene, de a le salva, n momentul acela, Eva era n
Franta. M-am dus din nou la Lev. El s-a angajat s m ajute, si de data aceasta a expediat efectiv
cteva materiale prin Boli. Ce bucurie pe mine, ct de recunosctor i eram! Un lucru nu stiam:
timp de cteva sptmni ct s-au aflat la el Noptile prusiene, Lev le-a dat spre a fi citite si de
Liusia, cumnata lui, care, la rndul ei, le-a dat unei prietene, acolo cineva le-a copiat, si peste
ctiva ani, aceast scurgere avea s-mi pericliteze grav situatia: va ajunge pn la KGB si, prin
Stern, va fi folosit mpotriva mea. Nu mi-am luat atunci inima n dinti ca s-i fac reprosuri
serioase lui Lev, iar n el nu s-a trezit constiinta vreunei vinovtii. Acesta-i caracterul lui: pentru o
lupt serioas si ndelungat nu are tria de a pstra discretie. Este ceva comic,
233
11']......"fi l
dar cu el nici una dintre actiunile mele n-a fost scutit de esec. Iat, s-a angajat s transmit
pentru Unita, prin Vittorio Strada, o bagatel, o scrisoare: pn si aceasta s-a mpotmolit la vam.
si cnd, dup expulzarea mea, Alia, cutnd o modalitate de a expedia n Occident arhiva
exploziv care-i rmsese pe cap, 1-a rugat s-o ajute n aceast problem, Lev n-a miscat un
deget. (Dar, slav Domnului, din nou cine stie ce s-ar mai fi ntmplat.)
n august 1973, cnd disidenta" a nceput s se scindeze, Lev a revenit Ia vechile lui simpatii
marxiste (din oala n care a fost catran, nici cu focul nu scoti mirosul"), la pozitia de sustinere a
lui Roi Medvedev. Iar ntre mine si el s-a produs o semiruptur, dup articolul meu Pacea si
violenta", cnd m-a acuzat de moscovo-centrism" (vd opresiunea din URSS, dar n-o vd pe cea
din Chile etc.). Ultima noastr ntlnire a fost n decembrie 1973 la Peredel-kino, la dacea familiei
Ciukovski, unde m aflam ncoltit, chinuit, iar el fr s m ntrebe, iar s m previn mi-1
aduce pe editorul american Proffer cu sotia. M-a gsit n mijlocul unei parcele de pdure: pur si
simplu! M-am nfuriat: ce treab am eu cu acesti americani, nu vreau s vd pe nimeni! Eu
sumbru si taciturn, Lev asijderea: cu asta ne-am desprtit. Dup expulzarea mea ns a aflat de
Scrisoare ctre conductori", apoi de Voci din strfunduri, si a devenit pentru eternitate dusman
nversunat al acestui program si al meu nsumi. A scris un rspuns vehement la Scrisoare",
aproape mai lung dect Scrisoarea" nssi (semn ru pentru critic). El pctuia mereu printr-o
asemenea poliloghie, iar n ce-i priveste rspunsul eu nici n-am putut s-1 citesc pn la capt,
dar presupun c nu continea niscaiva idei pretioase. Apoi mi s-a scris de la Moscova c m
ponegreste" peste tot n toate felurile, c nu se poate abtine nici mcar fat de Liusa si de Lidia
Ciukov-skaia, fat de prietenii mei dar ce-o fi la gura lui fat de strini?
si totusi am continuat s tin la Lev, pstrnd n memorie figura lui mare, ciufulit, si cordialitatea lui
sincer: era generos cu toat lumea si, cnd nu era mnios, era chiar bun.*
A mai fost si nu lipsitul de important ajutor din partea lui Volo-dia Ghersuni, detinut din tinerete,
cunoscut mie n legtur cu Eki-
* Dup plecarea lui n Occident si dup niste scrisori reciproc mpciuitoare, el, totusi, s-a
ncadrat fr scrupule n acel cor al calomniilor cu care m mproscau ceilalti emigranti din transa
a treia, n 1985, cu ultimul schimb de scrisori, relatiile noastre s-au ntrerupt. (Adnotare din 1986.)
.^> .
234
bastuzul. Cu mare entuziasm mi aducea crti vechi si rare pentru Arhipelag si despre istoria
revolutiei. El este cel care mi-a adus Canalul dintre Marea Alb si Marea Baltic, singura carte
editat n URSS si care contine fotografii ale unor cekisti. Tot el m-a pus n legtur cu M.P.
lakubovici. Lui Ghersuni i apartin si doi termeni, folositi de mine in Arhipelag: Lagre de
exterminare prin munc", si cei pieriti n manier comic" despre ortodocsii comunisti.
Fiecare cunostint fcut cu cineva atrage alte asemenea cunostinte, cercurile se lrgesc.
Acelasi Ghersuni mi-a fcut cunostint cu un alt mic cerc binevoitor, cum era cercul de tineret din
jurul A.I. lakovleva, cerc care semna scrisori colective adresate mie. Este de amintit aici si cercul
din jurul Elenei Vsevolodovna Vertograd-skaia. Ei toti lucrau la un fond de carte al partidului, si
unde? n piata Dzerjinski, exact vizavi de Bolsaia Lubianka! si ce fond! Din crti semiinterzise, dar
nc nedistruse, astfel c aveau posibilitatea, chipurile, s copieze crti pe care urmau s le
distrug, dar pe care n realitate nu le distrugeau, ci mi le ddeau, de exemplu, mie. Din cauza
sufocantei lipse de timp, din cauza avalansei de treburi, m-am folosit irational de putin de aceast
mprejurare (la ce bun s strngi crti, cnd esti cu latul de gt si nu stii de vei citi vreuna?), totusi
m-am ales cu cte ceva. O dat ei au struit s le fac o vizit chiar acolo la fond, s m plimb de-
a lungul rafturilor. Eu cu ei nu m cunoscusem cum trebuie, nu ne familiarizaserm, dar eram
prieteni. Le luceau ochii de bucurie, dar nu fcuser oare o imprudent? Nu stiu cum s-au
descurcat, dar printre ei a fost si o iscoad si neplcerile nu i-au ocolit. Apoi legtura mea cu ei
s-a estompat. Nu credeam c acest cerc o s-mi mai fie de vreun folos. Dar cu zece zile nainte
de expulzare, miznd tocmai pe solidaritatea acestui grup, le-am propus s aranjeze un depozit
separat pentru arhiva lui Kriu-kov. Au acceptat.
Iar Neonila Gheorghievna Snesariova o femeie singur si nefericit, srac si pe jumtate
oarb, traductoare nenorocoas din englez, marginalizat de trusturile" lor descurcrete
(adic de niste exclusiviste colective de traductori), ani de zile arsese de dorinta de a m ajuta
cu ce putea; fericirea, ea si-o vedea n posibilitatea de a m ajuta att ct i permitea srccioasa
ei rezerv de timp liber. (De bastin era din Voronej, fiic de preot mpuscat de Ceka n 1919, la
sosirea Albilor, lucru pe care apoi trebuise s-1 ascund toat viata si asa a putut s termine
sectia de traduceri
235
a Institutului de Literatur; mama ei fcuse cinci ani la Solovki la nceputul anilor '30, iar dup
rzboi nimerise din nou n lagr; amn-dou fr cas si ruinate pe viat.) Snesariova fcuse
pentru mine o analiz comparativ a dou traduceri engleze ale Cercului (si a strns suficient
material ca s demonstreze neconcordanta lor cu originalul). Traducea cartea lui Gheorghi
Katkov despre revolutia din februarie, ntre noi i ziceam Ppdia". Din cauza gafelor la telefon
(avea caracteristica periculoas de a vorbi n plus cnd nu trebuie si ce nu trebuie, la telefon si pe
sub plafoane), ea era sub supravegherea KGB-ului care credea, probabil, c va captura de la ea
cine stie ce: chiar dup expulzarea mea i-au perchezitionat locuinta, n lips, dar n afar de
fotografiile mele n-au gsit nimic si au lsat un biletel n btaie de joc. (Att de departe erau de a
o socoti si pe ea om, nct nici mcar nu ascundeau c ei snt de la KGB.) ns dup plecarea
noastr, Alik Ghinzburg a reusit s-o atrag pe N.G. la Fondul Social Rus, ca s distribuie ajutoare
detinutilor si pentru legtur. Ea a lucrat cu abnegatie si curaj, n scrisorile lui ctre noi, n Elvetia,
o luda.
si mai erau oameni care locuiau prea departe ca s-i chemi n ajutor, ca s gsesti o bun
ntrebuintare pentru fortele lor. Asa era la Leningrad Natania" (Natalia Alekseevna Kntcinina,
medic) nu exista sarcin pe care s n-o fi acceptat-o (dar cu ea nu am lucrat dect putin n
chestiunea arhivei lui Kriukov si n cea a Donului linistit).
si tot asa s-a mpotmolit n ndeprtatul Rostov pe Don, unde si eu mi-am irosit toat tineretea,
Mrgrita Nlkolaevna sejfer, mai vrstnica mea coleg de universitate. M-am dus acolo n 1963
si ea, cu chipul ei aspru, sumbru, ca tiat din piatr si crbune, mi-a spus ptimas: Sania! D-mi
orice lucrare pentru revolutie! M sufoc n mlastina asta!" Nu puteam s-i rspund dect n felul
urmtor: Mut-te la Moscova. Aici nu vei putea s ajuti la nimic." Ctiva ani mai trziu a nceput
totusi s-mi bat la o masin proast, cu un indigo mizerabil si cu multe greseli n prima perioad.
Mi-a dactilografiat Cercul, iar apoi si Arhipelagul complet. Paginile btute de ea n-au fost de nici
un folos, au zcut undeva ntr-un ungher, au fost arse de curnd. (Cine face si desface are mereu
ce face.) Cu aceasta n-am fcut dect s traversm nc o aventur o ntrziere de un an a
setului de materiale adpostite n magazii pe la oameni ntmpltori din Rostov cum de nu s-au
pierdut? Cum de n-au fost descoperite? Noi alarme, noi cltorii... n 1970, Rita a reusit
236
n sfrsit s se mute lng Moscova, aici a fcut cunostint cu Liusa, cu cele dou N." (si a stabilit
o legtur operativ, si din neagra singurtate are la cine s vin s-si deschid sufletul). Tot cu
gafe, dar si Rita s-a obisnuit cu stilul conspirativ. si astzi este singura dactilograf de ncredere
pentru culegerea Voci din strfunduri. Ea i-a deschis acestei culegeri drumul spre samizdatul
unional si spre celebritatea mondial.
si iat-ne ajunsi cu numrtoarea, numai n aceast schit, la aproape patruzeci de persoane. si
din toate schitele precedente, lu-ndu-i n calcul si pe cei nenumiti, se vor strnge la patruzeci,
plus de-acum ncolo peste cincisprezece, plus douzeci de strini, ceea ce nseamn deja mai
mult de o sut! si totusi acestia snt Invizibili!
si ce-ai fi fcut tu fr ei?
Triesti uiti cti snt la numr; acum te uimeste lista cu numele lor.
si a mai fost si sirul urmtor, seria si mai mare a celor care, cinstit, se ofereau s ajute, care nu o
dat ddeau dovad de vointa de a-si asuma riscuri si de fermitate dar nu mai aveam nevoie
de ajutor, nu mai era loc si pentru contributia lor.
Sau au fost oameni care au ajutat ntr-o singur mprejurare au venit din necunoscut si au
rmas necunoscuti. De pild, acei doi tineri din comitetul de radio de pe Novokuznetkaia cu un
curaj nebun au scos din servieta unui kaghebist, care iesise din camer, instructiunea operativ
pentru urmrire. Au scos-o si au copiat-o, iar eu dup aceea am putut s-o citez ntr-un interviu
(Completarea a treia).
Sau iat cazul lui Igor Hohluskin. Mai nti el (lucrtor stiintific, fizician) luptase la Novosibirsk,
nc de acolo se manifestase, apoi 1-au nlturat savantii si culturnicii prosperi. Cum-necum a
reusit s se agate" de Moscova, dar de-acum era fr un ioc de munc stabil, trebuind s
lucreze mai nti ca legtor de crti, apoi ca tm-plar, putnd n schimb s-si permit luxul de a fi
liber cugettor. Dar chiar si aceast surs de cstig a subordonat-o unei utilitti sociale: pentru
multe lucrri de tip samizdat n-a pretins nici o plat. Iar cnd Arhipelagul a sosit n Uniunea
Sovietic dar n prea putine exemplare si numai pentru orasele-capital de republic ,
Aleksandr Ghinzburg, conductorul legendar al Fondului nostru, absolut de nenlocuit, se pare, n
conditiile sovietice, nu numai c a dat un ajutor nemaipomenit familiilor de detinuti si chiar
detinutilor, ci ntre
237
timp a pus la cale tiprirea Arhipelagului n Georgia, 1-a xerocopiat ilegal acolo dup editia
YMCA. si totul s-a ntors sub form de coli la Moscova, iar mai departe Hohluskin, n atelierul su
de tmplrie dintr-un muzeu, a asigurat tierea si legarea lor. A scos niste produse pe deplin
asemntoare cu niste crticele: o editie neverosimil, extrem de periculoas pentru editorii
respectivi. (Productia lor, n afar de slaba calitate a tiparului, se distingea prin nivelul pretului:
editiile strine costau cte 300 de ruble crticica, iar ale noastre cte 20 de ruble.)
ncercam un sentiment neobisnuit: s primesti aici, n strintate, o asemenea carte de la Eva,
din Rusia! Iat ce scrie Igor: Cu bucurie v trimit n dar editia de aici a Crtii. (Tiraj 1500,
prima trans 200 de exemplare.) Cred c Dumnezeu nu va ngdui curmarea acestei actiuni.
Editia este nu numai si nu att pentru snobii din Moscova, ct pentru provincie. Avem n vedere
orasele Irkutsk, Habarovsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk, Sverdlovsk, Saratov, Kras-nodar, Tver si
unele orase mai mici..."
Asa si riscau viata tinerii rusi, pentru ca Arhipelagul s ptrund pn n colturile cele mai
ndeprtate ale Rusiei. Nu pot s-i evoc pe toti, fr s m podideasc lacrimile...
si s nu-i rnduiesc printre Invizibili si pe acei eroi lipsiti de notorietate, dar nenfrnti, care,
cunoscndu-m din trecut, au rezistat tuturor presiunilor si n-au fcut declaratii calomnioase la
adresa mea? Printele Viktor sipovalnikov a refuzat s ia atitudine mpotriva mea n Revista
Patriarhiei din Moscova, asa cum i se cerea si pentru aceasta a fost supus persecutiilor, el si
toat familia lui , dar n-a cedat!*
* Agentul cekist Rjezaci a ncercat s gseasc printre martorii vietii mele insi care s m
calomnieze. Cum se explic faptul c majoritatea celor abordati de el nu s-au lsat atrasi n acest
joc, nu snt mentionati n cartea lui murdar? Nu prin faptul c 1-au deviat pe alte piste, c au
rezistat presiunilor lui? El nu putea s nu obtin depozitii de la Lidia Ejeret, colega mea de
scoal. De la Emil Mazin si Mihail sleniov, prieteni din vremea studentiei. De la gene-ralul-
maiorTravkin, locotenent-colonelul Psecenko, maiorul Paskin, comandantii mei de pe front, si mai
mult dect orice de la prietenul si camaradul meu de pe front Viktor Vasilievici Ovsiannikov, cu
att mai mult cu ct acesta este acum locotenent-colonel de securitate. Dar iat c nici unul dintre
ei nu a artat nimic convenabil scopului urmrit de agent, nu s-a afisat sub proiectorul minciunii
si deci ce figur fac acestia n povestea vietii mele? Figur de Invizibili. (Adnotare din 1978.)
238 -
11
Reteaua nou
n vara lui 1968, Eva nu mai nceta cu insistentele: Dumneata ti risipesti fortele acolo unde ai
putea s ti le cruti. Nu ai niste oameni tineri si energici care s te ajute. S-ti fac cunostint cu
ctiva?" Am fost de acord. Eva mi-a fixat ntlnire direct la locuinta Svet-lovilor pe strada
Vasilevskaia. Dar eu chiar de la Rojdestvo, din apropiere, nu veneam niciodat la Moscova ca s
rezolv numai o problem, ci totdeauna mi programam temeinic s rezolv mai multe. Asa si aici,
pentru aceeasi sear pe care conveniserm s-o folosim pentru a-1 ntlni si cunoaste pe Saharov
scop n care mi se fixase ca loc de ntlnire apartamentul academicianului Fain-berg pe
Zoologhiceskaia am fcut n asa fel ca n acelasi raion s rezolv si alte probleme. A fost foarte
bine asa. (n anul acela Saharov nc mai avea acces la lucrri secrete. Pentru a nu se afla de
ntlnirea noastr cu el, ne-am nteles ca eu s vin la apartament naintea lui pe el, n mod
oficial, puteau s-1 urmreasc niste observatori , si s plec mai trziu.) Cu dou ore nainte de
ntlnirea cu Saharov am venit s fac cunostint cu Natasa Svetlova.
Era la o sptmn de la ocuparea Cehoslovaciei si la trei spt-mni de la demonstratia fcut
de cei sapte n Piata Rosie. La mine la Rojdestvo auzisem totul la radio, dar amnunte concrete
despre demonstratia de la Moscova nu stiam. si acum o femeie tnr si serioas, cu bretonul
pana corbului venind spre ochii verzi, extrem de sobr n felul de a se mbrca si de a se
purta, mi povestea despre demonstratie: cum s-a desfsurat si chiar cum se pregtise. De unde
stia oare? Pn la urm a reiesit c avea legturi strnse cu ei, cu Miscarea, si doi dintre
participanti i erau prieteni. (Asa c numai putin a lipsit s mearg si ea n Piata Rosie n ziua
aceea.) Acel putin... s-a aflat dup aceea. Era ea fcut pentru asa ceva?
239
n unele momente ale vietii ne aflm la rspntie, si ntre optiuni aproape c nu exist interval
desprtitor. lat-o deja astzi pe Natasa ndreptndu-se spre o alt optiune.
Patosul ei n discutarea unor probleme sociale mi plcea foarte mult. Gseam n ea un duplicat
al caracterului meu. Aveam asa nevoie de ea s-mi lucreze! Poate la prima ntlnire sau poate la
a doua i-am si propus, pentru nceput, s-mi bat Cercul-96. A acceptat cu plcere. (Mcar c-si
termina doctoratul la matematic si fcea lucrri practice cu studentii; ca timp disponibil avea
dou ceasuri seara, cnd fiul ei de sase ani se ducea deja la culcare. Dar mi-a btut timp de patru
luni, fr aproape nici o greseal si cu un deosebit gust al asezrii n pagin, lucru pe care nici
nu-1 urmrisem vreodat n mod expres.) Chiar de la ntlnirea urmtoare ncepuse s-mi pun,
pe marginea textului deja gata, niste ntrebri exacte pe care eu nsumi nu mi le pusesem. si m-a
corectat n privinta unor amnunte ale istoriei partidului, adic ntr-un domeniu care nu m
asteptam s-i fie familiar. Acest lucru m aranja si pe mine foarte mult. Am aflat astfel c, nc
elev fiind n cursul superior, ea, pentru ea nssi, din dorinta de a cunoaste, rscolise istoria
real a partidului bolsevic. (Era generatia zguduit, tocmai n ultimul ei an de scoal, de
doborrea de pe soclu a lui Stalin. Un bunic de-al Natasei, Ferdi-nand Svetlov, fusese chiar un
remarcabil publicist bolsevic. Dup arestarea lui n 1937 a rmas o bibliotec de literatur
comunist, cu procese-verbale interzise ale congreselor si cu tot felul de maculatur, comunist,
dar n contradictie flagrar ta cu Cursul scurt. D 2 aici au si pornit spturile ei. Repolarizarea
strident a generatiilor a marcat si a dislocat istoria Rusiei din anii '50.)
Am ntrebat-o dac ar putea s m ajute n ceea ce priveste pstrarea scrierilor mele. Mi-a
rspuns c se va ocupa de rezolvarea acestei probleme.
A spune c era operativ" nseamn a spune putin: era prompt, exact, laconic precum unii
brbati, n conceperea actiunilor, a tacticii, ddea dovad de o rapiditate, cum i ziceam eu,
electronic. Ca ritm, ea a intrat imediat n cadenta mea impetuoas de atunci. Ne asemnm si
n ideile pe care ea le exprima nainte ca eu s le fi formulat pe ale mele. As fi vrut s am si
printre brbati un prieten care s-mi fie apropiat din acest punct de vedere. Dar asa ceva nu
puteam dect s visez, cci n realitatea de toate zilele n-am ntlnit niciodat. si n plus o
caracteriza o afinitate afectiv cu rdcinile
240
entittii ruse, cu esenta spiritului rus, si un extraordinar interes de ndrgostit fat de limba rus.
si o asemenea vioiciune clocotitoare m fcea adesea s vin s-o vd.
Era inundat si mbibat de poezie rus, stia pe dinafar o multime de versuri, si ea nssi le
edita": le dactilografia, le lega pe cele nc interzise. Dar mai mult dect att: ea a dovedit
subtilitate si talent n materie de redactare, de finisaj artistic, lucruri pe care eu, bucuros, le-am
descoperit treptat. si la a patra sau la a cincea ntlnire, n semn de recunostint si ncredere, i-am
pus minile pe umeri, cele dou mini ale mele pe cei doi umeri ai ei, ca Htre prieteni. si brusc, de
la acest gest, viata noastr a luat un alt curs. Natasa a devenit Alia, a doua mea sotie; dup doi
ani s-a nscut primul nostru fiu.
Aceast apropiere bazat pe ntelegerea exact a personajelor, a evenimentelor si a
momentelor istoriei noastren 1968 nc nu ne unea asa de profund ca mai trziu, cnd, n timp
ce n societatea sovietic ncepuser dezbinarea general si disidenta, ntre mine si Alia se
nstea o uimitoare solidaritate care n continuare avea s devin si mai strns.
Iar conlucrarea si urma cursul ei si devenea si ea tot mai bun si mai profund, n legtur cu
Arhipelagul deja terminat, Alia a insistat si a reusit s depun o munc urias n verificarea si
corectarea citatelor, n special a celor din Lenin pe care eu, n grab, le luasem din diferite editii,
mai exact din crti comuniste, adic din izvoare de mna a doua. Eu nsumi neavnd timp
pentru verificri n bibliotec, iesise o harababur. (Ca scriitor ilegalist, m socoteam liber ntru
ctva de obisnuitele obligatii ale studiului n bibliotec idee pguboas si eronat.) Apoi ea a
ntocmit inventarul cu datele evenimentelor descrise n Internodurile mele (eu nu m ocupam de
ele, pentru c nu erau cuprinse n Noduri, dar trebuia s le stiu, s le vd mai de la distant): Tot
ea selectase din amintirile lui sliapnikov, apoi fcuse extrase din diferite scrieri despre Lenin,
adunase si clasificase trsturi ale aspectului exterior, ale vorbirii, ale manierei lui de a se purta.
Ea s-a ncadrat n ritmul meu si m-a ajutat imediat pe cteva planuri, cu sfaturi, cu sugestii n
privinta pasilor de fcut; dup trei ani a nceput deja s m ajute si la conceperea lui Octombrie,
nainte, n toate hotrrile importante, strategice, eram singur, acum am do-bndit nc o pereche
de ochi care verificau, o instant dar si
241
o sftuitoare permanent, necesar spiritului si tonului meu inflexibil. Tare m bucura si m
reconforta aceast sans. Muncii mele si luptei mele, Alia s-a druit repede si total.
Ani de-a rndul mi-am muncit creierii cu asemenea vesnice ntrebri suplimentare: de la cine si ce
manuscris s iau, cui s-1 duc spre pstrare; n ce ordine s fac deplasrile, pentru ca s
diminuez riscul; de unde s sun, pentru ca s nu-mi divulg legtura; ce depozite vechi s lichidez
din motive de securitate, ce depozite noi s deschid. Pe aceast suprasolicitare intelectual se
duseser deja niste forte, care mi-ar fi fost direct necesare pentru scris, si o asemenea grij
obsedant m apsa ca o real povar fizic, mi strica dispozitia: pn cnd va trebui s mai
trsc astea toate (si tot mai grele) dup mine?...
Tocmai s-a ntmplat c n curnd n-a mai functionat depozitul de la Kobozev (sora cumnatei lui, la
care tinusem tot acest depozit ani de-a rndul, trebuia s schimbe locuinta, casa veche urmnd a
fi demolat) deci trebuia adunat absolut totul. Or, acesta era depozitul principal: si cel mai
vechi (avea deja opt ani), si de aceea cel mai reprezentativ, mai complet, cuprinznd primele si
cele mai importante exemplare; si cel mai de ncredere. si din toate punctele de vedere tocmai
Aliei i revenea sarcina pstrrii acestui depozit. Din toate punctele de vedere, pentru c eu deja
m hotrsem ca tocmai pe ea s-o fac mostenitoare a avutului meu literar, n sfrsit, cu sufletul
usurat, puteam s-i transfer totul Aliei. Garantie era si identitatea profund a convingerilor si
diferenta de douzeci de ani a vrstelor noastre.
Alia s-a angajat fr sovire s aranjeze un adpost sigur pentru toate scrierile mele de care
s stie numai ea, adic scutindu-m pe mine complet de probleme ca acestea: la cine se afl
materialul, cum s-1 iau de acolo, cum s-1 depun din nou acolo; sarcina mea nu rmnea dect
aceea de a le aduce la ea pe cele excedentare, de-ct aceea de a-i comanda cele necesare. I-am
aranjat ntlnirea cu studentul Aliosa, fiul lui Kobozev; s-au dus amndoi cu rucsacurile goale la
acel depozit aflat ntr-un loc unde eu n-am fost niciodat si au mutat n alt parte materialul cu
pricina. Alia, nainte de orice, a citit si a cercetat ceea ce scrisesem eu, totul pn la ultima
hrtiut, si pe toate acestea le avea acum nregistrate n memorie si le cunostea n detaliu. Apoi
le-a clasificat, le-a sistematizat (n acelasi
242
timp cerndu-mi, pentru cazul c as muri subit, semnturi si explicatii scrise cu mna mea pe
primele foi). Asa s-au strns acolo manuscrisele definitive, si cele curente, si cele la care s-a
ntrerupt lucrul.
Totusi, depozitul luat n aceste conditii nu putea s rmn mult vreme n locuinta Aliei: tocmai
pentru c eu, ascultnd de glasul inimii, m duceam des la ea, trebuia s am aceast libertate,
tocmai de aceea depozitul trebuia s fie pstrat la niste persoane care s locuiasc mai departe,
la niste persoane pe care eu nu le-am vizitat niciodat si ale cror nume ntr-adins nu voiam s le
stiu, ne-cerndu-i Aliei s mi le spun. (Este mai bine ca fiecare s stie numai strictul necesar,
pentru ca nici n caz de delir, nici sub hipnoz, nici injectat, nici n momente de slbiciune a
vointei s nu poat spune secretul.)
Alia s-a apucat repede de treab, desi nc nu stia unde va fi locul de pstrare, n plus trebuia s
se descurce singur si s cear acordul acelor oameni. S-a gndit bine Alia: sistemul de pstrare
trebuie s se nscrie n fluxul vietii n asa fel nct s nu trebuiasc schimbate nici cunostintele,
nici ntlnirile, nici deplasrile. Adic: de la ea trebuiau s ia materiale oameni care si nainte o
vizitau si care si de acum ncolo o vor vizita si ale cror astfel de miscri erau usor de explicat.
Un asemenea om familiar, apropiat era fostul sot, tatl copilului, tat care-si vizita din cnd
n cnd fiul rmas cu maic-sa. (Astfel, ea a trebuit ca mai trziu s recurg la diferite solutii: ntr-o
iarn a tinut exemplarul Arhipelagului la ruda ei, Leonora Ostrovskaia. Printre altele, aceasta,
artist plastic, a pregtit artizanal" schita copertei cu care August a aprut apoi la Paris. Alt dat,
n zilele grele ale asediului, Alia s-a gndit s scoat din cas niste foi incriminatorii. Le-a expediat
prin btrnica Nadejda Vasilievna Buharina, care venea adesea s-o ajute, s stea cu copiii, si care
totdeauna purta cu ea o sacos de gospodin.)
Nici Andrei Nikolaevici Tiurin, la vremea aceea nc sub treizeci de ani (deja doctor n stiinte
fizico-matematice, matematician talentat, de succes), n-a ezitat s ne ajute. El se ndrepta
convins spre o eliberare religioas si spiritual (prin suflet remodeleaz Dumnezeu nesocotita si
nefericita noastr societate); si franchete brbteasc; si, n chip fericit, relatii personale cu Alia,
niciodat alterate, ba chiar mentinute la un nivel superior. A fost de acord s ni se alture si
apoi cinci-sase ani gospodrise" depozitul mereu receptiv, calm, rapid si de o acuratete
proprie matematicienilor. De-
243
pozitul de la el era si cel mai mare dintre toate celelalte depozite ale mele si era unicul care
functiona cu regularitate (depozitele de la crtitele lui Danila erau aproape blocate, primeau si
ddeau cu trita).
Dar nici Andrei, de vreme ce venea des la Alia, nu trebuia s pstreze scrieri de-ale mele la el, ci
undeva mai departe. si Andrei a gsit si el cea mai simpl solutie - va pstra manuscrisele la
sora lui bun, Calina Tiurina. Strlucit specialist n algebr, doctor n stiinte, ea preda la
Universitate. Era cu totul n afara intereselor si cercurilor rebele, pasiunea ei fiind matematica,
excursiile cu barca si schiul montan. si era sincer, ponderat si serioas, ca si fratele ei. A fost si
ea de acord! Semn al timpului! (Probabil, la o activitate subteran, direct, revolutionar, nu s-ar
fi angajat. Dar eu ncepusem s m nfig ca un asemenea ic special n societatea sovietic, nct
a m ajuta s m mentin n aceast pozitie prea atunci a fi sarcina tuturor pturilor culte.
Aerianul Hrusciov nici pn la moarte n-a nteles ce ic ajutase s se nfig; le-a fost dat urmasilor
lui s-1 scoat.) A nceput s tin toate manuscrisele undeva la mezanin, unde tinea si barca, si
schiurile. Tot sistemul, de-acum fr nici o ntlnire direct ntre Alia si Galia, functiona snur
datorit metodei propuse de A. A. Ugrimov (pentru a evita denumirea neclar si confundarea
pachetelor): se cumprase o garnitur dubl de timbre dintre cele mai diferite, pe fiecare pachet
aflat n pstrare se lipea cte un timbru, iar unul identic cu acesta se pstra la Alia ntr-un fel de
album filatelic; n cte o pungulit se afla un numr, iar undeva separat se afla o list cifrat a
manuscriselor. Cnd eu comandam un manuscris, Alia stabilea timbrul, i-1 ddea lui Andrei,
acesta l trimitea Galici. Galia, operativ si infailibil, livra plicul care trebuia. (Pentru manuscrise
pstrate n conditii si mai conspirative, acelasi sistem l folosea Alia chiar cu Aleksandr
Aleksandrovici.) Un sistem att de precis era pe deplin sigur si pe deplin eficient, n locul
pachetului luat rmnea de asemenea un timbru mrturie a faptului c pachetul este luat. Acest
sistem este si comod atunci cnd o anumit hrtie trebuie adugat unui anumit pachet: o dat cu
hrtia se trimitea si un timbru, n 3-5 zile de la comanda mea, tot sistemul se punea n miscare
si mi se livra tot ce ceream.
n noiembrie 1969, cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor si, abtut, am dat fuga s
sun la Moscova, primul nu-
244
mr de telefon pe care 1-am fcut a fost cel al Aliei, dar ea1111 era acas. (Pentru ultima dat
pltea tribut obiceiului ei din tinerete, zburase cu prietenii n Caucaz, ca s schieze.) si peste
cte zile, plecnd din Riazan pentru totdeauna, m-am dus imediat de \iNovi mir la ea, desi
trgeam dup mine trei agenti. Ea se ntorsese deja. Ai citit?" (adic n ziar, despre excluderea
mea). ,Ait citit" si ce prere ai?" m verificam pe mine si o verificam si pe ea.
Trebuie ripostat! nu se ndoia ea. Poftim!" *~ i~am ntins eu rspunsul meu deja gata.
Elanurile noastre de lupttori se completau reciproc. Totdeauna.
Desi noi vedeam clar de la etajul al optulea c agentii stau lng bloc (lucru confirmat si de Eva,
care n acest moment venea &~ bit spre noi), eu, nu stiu de ce, nu am luat cu mine U
Juko^ka, ci am lsat la Alia capitolele despre Lenin, n ideea c acest material va putea fi
transferat n liniste la locul de pstrare. Erau ni?te capitole aduse de mine. Le extrsesem din
diferite Noduri. Iar doua zi dimineata a venit la mine, la Jukovka, un vr priinar alLiusei cu
rugmintea din partea acesteia s trec de urgent pe la ea. Ce s-o mai fi ntmplat? M-a trecut un
fior: confiscare! Dup plecarea mea au descins pentru perchezitie la locuinta Aliei! Dar cnm Pu~
tusem s repet o asemenea imprudent, s las eu nsumi sa se duc de rp totul?... Mai
compromittor dect capitolele despre Lenin, dar si dect Nodul al XlV-lea, referitor de-acuma la
epoca sovietic, era capitolul cu Dzerjinski. Cu greu putea s existe ceva jna' compromittor,
afar doar de Arhipelag. Tnrul nu era initiat n nici o problem, dar pe drum 1-am ntrebat totusi:
Ce s-a ntfn.p'at>nu stiti?" Nu stiu precis, dar e o mare nenorocire", a rspuns e^-Asa!!! Nu
mai era nici o ndoial! M chirceam si muream & m" viam n masina lui, n timp ce el avansa
ncet pe ngusta sosea Ru-bliovski, angajndu-se apoi n nesuferita aglomeratie de pe Vlinski cel
cu multe benzi de circulatie. Cum de n-am murit de-a binelea? ntr-o jumtate de or s-a repetat
cu mine, n debit accelefat>tot calvarul anului 1965, legat de pierderea arhivei, calvarul ucigtor,
imputabil propriilor mele greseli, din cauza crora pierdeam acum toate pozitiile cucerite.
Despre ce era vorba, de fapt? De un oarecare articol in llit^azeta cruia, dup prerea Liusei si a
cercului de la Novi-nir, trebuia s-i rspund imediat... Ce bagatel! ,.....,f......
245
Dar toat forta acestei lovituri perfide eu am resimtit-o ca pe un nou memento. si: ce bine va fi
cnd totul se va fi retras n adnc, departe, temeinic!
ns nu pe tot parcursul anului au iesit toate asa cum fuseser puse la cale. n iulie 1970, Galina
Tiurina si-a dus ntr-o excursie cu brcile prin Nord un grup de prieteni si, conducndu-si de una
singur barca peste o anumit limit, s-a necat ea, cea mai ndemnatic, cea mai
descurcreat dintre ei, iar acestia, orseni nepriceputi, fr s-i caute trupul, s-au ntors la
Moscova. Avea 32 de ani. Moartea ei i-a zguduit pe cei apropiati, sotul pentru o vreme s-a
semidereglat. Andrei a plecat cu avionul s-i caute trupul; Alia, imobilizat din cauza gravidittii,
sunase n toat Moscova dup o echip de exploratori echipat cu utilajele necesare. S-au gsit
niste oameni cu suflet nobil, dispusi s-o ajute. (La locul nenorocirii, n conditiile indiferentei si
neparticiprii nici unei autoritti, Andrei a gsit trupul, mai n avalul rului, cu ajutorul aviatorului
care a nclcat consemnul ce-1 avea pe linie de serviciu. Au adus-o si au ngropat-o la Moscova.)
Alia cutase prin telefon o echip de exploratori, dar prin durere si jale strbtea teama c acas
la rposata rudele vor da peste ceva ce nu era cunoscut nici uneia dintre ele. Andrei nu era.
Trebuia trimis cineva care s salveze manuscrisele aflate acolo n pstrare. Din ignorant, din
lips de pregtire, din disperarea provocat de nenorocire, se poate ntmpla orice. si A.A.
Ugrimov cu Dima Borisov s-au dus cu Sonia Tiurina, sotia lui Andrei, s scoat din casa
disprutei dintre cei vii rucsacurile cu manuscrise (27 de kilograme) n asa fel nct s nu
nteleag nimic cei care, prtasi la doliu, veneau s-si ia adio de la Galia. (Sotul defunctei a aflat
c n casa lui se pstrase ceva si 1-a mhnit faptul c sotia lui avusese un secret fat de el.)
si cteva sptmni, aceste rucsacuri rmseser la Andrei. si n toat aceast jale general
trebuia s ne punem ntrebarea: unde o s le pstrm n continuare?
Cercul apropiatilor era luat de la sine n consideratie. Cercul apropiatilor era un cerc de
matematicieni: mpreun fceau excursii n munti (si mpreun degerau si-si pierdeau degetele
de la picioare), mpreun se plimbau duminicile prin mprejurimile Moscovei, asi-gurndu-le astfel
portia de prospetime capetelor suprasaturate de matematic, discutnd n afara razei de actiune a
microfoanelor chestiuni sociale. (Alia, cndva membr a acestui anturaj, de mult
246
nu mai participase la excursii alturi de ei, viata ei complicndu-se cu probleme de-ale mele, iar
Andrei, cu ocazia unor asemenea plimbri, ardea pentru ea tot felul de maculatur si rebuturi
rezultate din munca noastr de dactilografiere clandestin: imposibilitatea de a arde hrtie ntr-un
apartament de oras constituie unul din gravele handicapuri ale conspiratiei contemporane.) Acum
se angajase s ne fie custode Serghei Petrovici Diomuskin un om foarte-foarte circumspect, n
ciuda celor 35 de ani ai si; el a pus conditia ca n chestiunea aceasta s nu fie initiati si
amestecati nici chiar cei mai apropiati si mai cumsecade.
Noului custode, pentru prudenta si profunda lui conspirativitate, eu cu Alia i spuneam ntre noi
Viezurele". Serghei Petrovici era si el matematician, de la Institutul Steklovski. Era un om foarte
serios, calm, ponderat, cu o voce domoal, dar cu convingeri ferme. Se nscuse ntr-un sat, si-a
dobndit toat instructia scolar prin propriile lui eforturi. Tria ca un anonim, departe de orice
publicitate, dar n Moscova era unul dintre primii care, n liniste, cu discretie, a nceput s-si
sacrifice veniturile personale pentru a-i ajuta pe detinuti si pe familiile lor gest la care n-a mai
renuntat niciodat, n anii maturittii a nceput dintr-o dat s cnte la pian. Dup o boal
ncepuse s schiopteze, dar tot se ducea cu prietenii s schieze n munti. Un moment de panic
a fost si cu manuscrisele aflate n grija lui: nu le tinea la el, ci la fratele lui, fr stirea sotiei
acestuia. Deodat n familia fratelui a intrat dihonia. Din spirit de prevedere, S.P. a hotrt s
schimbe locul manuscriselor. si unde s le duc? Le-a gsit un alt adpost (eu nici acum nu-1
stiu). si le-a pstrat aici pn la expulzarea mea, iar apoi mi le-a livrat trans cu trans peste
granit. (Mai trziu 1-au exclus din institut, dar nu din cauza mea.)
Andrei Tiurin nu-si ascundea prea mult antipatiile politice, n privinta aceasta dovedindu-se si
foarte apropiat de familia noastr. Dup expulzarea mea, folosindu-se de niste drepturi de
rudenie, nu numai c venea zilnic ca s ne protejeze locuinta, ca s-o fereasc de intruziunile cui
vrei si cui nu vrei, dar si, n sptmnile cele mai periculoase de aprig urmrire, purta cu sine
materiale secrete voluminoase. si mai trebuie spus c fcea aceasta n conditiile n care era
strns cu usa de un calendar sever: anume n zilele cnd la Alia erau asteptati corespondenti
strini care s duc mai departe
247
acele materiale pentru ca acestea s nu zboveasc n locuinta noastr.*
si nc si n anul urmtor, el si ai lui mai trimiteau n Occident manuscrise, Ie corectau pe cele
rmase incomplet finisate si pe care* nu reusiserm s le lum cu noi. Ardeau rmsitele.
Acum, cnd scriu aceste rnduri, n vara lui 1975, operatiunea de lichidare a depozitului de la ei s-
a ncheiat cu bine.
si m-a mai scutit de o obligatie Alia textele mele care erau gata, ea le-a fotografiat pentru a le
expedia sub form de microfilme n strintate. Ani de zile, aceast meserie mi-a fost de un ajutor
incomparabil, mi-a asigurat o independent perfect n activitatea mea conspirativ dar, si n
conditiile acestea, volumul de munc m coplesea, mi lua prea mult timp. De aceea, mestesugul
ca atare cutam s-1 transmit primei mele sotii (si trebuie spus c n 1968 ea mi-a fotografiat n
conditii excelente iot Arhipelagul). Iar acum volumele se tot mreau. Ceea ce este ns important
este faptul c n primvara lui 1971 ne-am hotrt s refotografiem totul de la nceput pn la
sfrsit si s-1 trimitem avocatului meu de la Ziirich, pentru ca toate cele pe care le-am scris
precum si arhivele principale s le am ntr-o form concentrat si s pot dispune de ele setul
Seif, setul complet, s-1 am n sigurant. (A trebuit s facem o copie si dup Arhipelag, pentru
c exemplarul trimis peste granit ne devenise inaccesibil, nu-1 puteam folosi pentru a fi tradus n
limbi europene.) Aceasta a fost o munc imens.
Alia a propus ca treaba aceasta s fie fcut de prietenul lor comun Valeri, fizician de la USM
(Universitatea de Stat din Moscova).
Pe Valeri Nikolaevici Kurdiumov l vzusem o dat n compania lui Andrei. M frapase prin vlul
fin si persistent al melancoliei
* Se ntreprindeau msuri menite s-o intimideze si pe A.I. Zaharova, mama lui; aceasta era
invitat chipurile prieteneste la KGB (multi ani ea lucrase ca inginer de tehnic radio n
sistemul lor), unde i se spunea: Trebuie s-1 salvm pe Andrei, se duce pe Kozitki." Dup
plecarea noastr s-au rzbunat pe Andrei supunndu-1 unor reatestri anuale: n afara oricror
legi si norme, n ciuda faptului c el si luase un doctorat strlucit, i fceau mizerie si-1 discutau
prin consilii stiintifice si prin cabinete neconfirmndu-1 ca profesor si chemndu-1 tot timpul la
interogatorii social-politice".
Dar, n general, aceast afacere s-a terminat cu bine. A avut Dumnezeu grij de el. (Adnotare din
1978.) .>.-- - < . : _ ; o,
248
care-i umbrea privirea, buzele si prin pesimismul care-1 apsa cnd se gndea la viitor. Nu demult
mplinise treizeci de ani, dar l mina tristetea caracteristic omului btrn care stie totul despre
viat si nu mai asteapt nimic de la ea.
Tatl lui fusese detinut la Marea Alb, apoi la canalul Mos-cova-Volga. Printii nu ascundeau
nimic copiilor. Din Valerik, nscut n faimosul an 1937, a iesit un sceptic absolut si nzestrat cu
ntelegerea a tot ce se petrece n lume. Era un bun tehnician radio, chiar n perioadele de
puternic bruiaj asculta destul de mult radioul occidental, urmrea politica n deplintatea si
ramificatiile ei. Judectile lui erau mature, exacte. Era convins c ai nostri nu vor slbi surubul
niciodat n nici o privint, nu vor face concesii, nu se vor schimba (prognoz foarte lucid) si
c pn la urm i vor nghiti pe blegii de occidentali. Mai ru dect aceasta socotea Va-leri
este faptul c orice miscare, intern sau extern, fie ea si de intensitatea unei lupte mpotriva
comunismului, este lipsit de orice perspectiv. Astfel si toat lupta mea el o aprecia ca pe un
fenomen unic, ca pe o minune care ns nu va clinti nimic si pe nimeni din loc, iar pe mine
opina el dac n-or s m nchid, atunci or s m omoare; si chiar publicarea crtilor mele n
Occident, el o socotea ca fiind de natur s-mi apropie sfrsitul.
Dar lucrul de care el, dimpotriv, era ferm si chiar profund convins era necesitatea de a salva din
cele ce-mi apartineau: tot ce am scris, toate documentele, fiecare cuvnt. Singur, cu propriile lui
mini, si crease o colectie complet o raritate n Moscova de texte samizdat fotocopiate si
legate de el nsusi. Era o ntreag bibliotec din care el, generos, ddea tuturor s citeasc si
ddea chiar texte foarte periculoase, ca acelea ale lui Avtorhanov. S-a angajat cu plcere s fac
fotocopii si pentru mine. Alia se temea s duc la locuinta lui tomuri cu scrierile mele. El a crat
toate utilajele la ea si a recopiat si a developat si a uscat la ea, trei zile si trei nopti la rnd. Asa au
fost confectionate un nou set microfilmat al Arhipelagului, dup care s-au fcut mai trziu toate
traducerile, afar de cele din spatiul anglo-american, si jumtate din ntreg setul Seif'. Mai trziu
Alia a nceput s-i dea lui Valeri s fotografieze manuscrise (pentru a evita riscul legat de
existenta unui singur manuscris si care ar putea s dispar) precum si versiuni intermediare si
materiale pentru romane, totul n forma n care lucrarea se ntre-
249
rupea fortat sau se oprea. (Aceast duplicare fcut n etape ne-a mpovrat si ea enorm
activitatea conspirativ.)
n august 1973, mergnd la lupta hotrtoare, m grbisem ca s fiu sigur c totul este n
regul s transmit n Occident microfilmul cu Octombrie saisprezece, adic textul n forma n
care era scris la acea dat. Ca s-i nmnez lui Valeri un manuscris m-am dus singur; stabiliserm
ca ntlnirea s aib loc n magazinul de lactate aflat n blocul n care locuia el, pe una dintre
strzile din Pes-cianaia. Din magazin am mers dup el, la distant, am ajuns amn-doi ntr-un mic
scuar ntre blocuri, numai acolo ne-am salutat. Era soare peste tot, banc n-am gsit, ne-am
plimbat. Eu deja aveam n cap planul pentru acea zi al atacului meu n trepte si, stiind ct de mult
i urste Valeri, m-am hotrt s-i fac o bucurie si s-1 mbrbtez, i-am povestit cte ceva despre
cele ce urmau s se ntmple. I s-a luminat fata cu un zmbet. Dar tot cu zmbetul dintii, acela din
magazinul de lactate, un zmbet trist, pierdut, amestecat cu o und de regret: se bucura de
apropiatele mele lovituri si de tria lor si nu putea s se bucure, ci numai se ntrista la gndul
c ei din nou vor rezista, iar noi din nou vom sucomba.
n toamna lui 1973 am fost urmriti pas cu pas, s-a complicat la maximum legtura cu toti cei pe
care i tineam departe de riscuri, iar transformarea manuscriselor n microfilme se cerea uneori
efectuat pe loc. si din nou m-am ntors la sistemul descurc-te singur": din nou am cumprat
utilaje ca acelea care se uzaser de-a lungul anilor, am nceput s fotografiem noi nsine n
locuinta din Moscova, aleea Kozitki. Eram vesnic cu storurile trase. (Sasa Gor-lov, cu minile lui
minunate, n mod special a lucrat un timp pentru a adapta incomodul stativ reproductor sovietic la
scopurile noastre.) Deodat, nu stiu cum, ntr-una din zilele acestor sptmni ngrozitoare, Valeri
vine la Alia, fr s se anunte si fr s fie chemat, neglijnd astfel nendoielnica prezent a
acelei camere instalate de KGB n blocul de vizavi de intrarea noastr principal. Era la rnd o
lucrare oarecare, a luat-o el, peste dou zile ne-a retumat-o pe o cale indirect, iar peste alte
cteva zile constat c lipseste o pies importanto fi scpat-o pe undeva? O fi pierdut-o? I-o fi
smuls-o careva? Lucrurile s-au lmurit ctre miezul noptii, iar a doua zi lucrarea trebuia deja s
fie expediat. Eu si Alia am iesit s ne plimbm", l sunm de la un telefon public. Era deja unu
noaptea. (Dificultatea consta, se pare, si n aceea c sotia lui Valeri nu permitea
250
la telefon nici un fel de voci feminine necunoscute, trebuia s-ti dai numele.) El s-a fstcit. Dup o
pauz, dup cutri, ncepu s rd blajin n receptor: Da, chestia aia s-a rtcit n sertarul
mesei." Slav Domnului! A adus-o el nsusi a doua zi. Dar ultimele zile au fost cele mai grele.
si toate aceste aparitii ale lui Valeri la noi n-au trecut fr s lase urme. Este ca atunci cnd,
imprudent, treci de multe ori pe lng un roentgen n functiune si te alegi cu boala radiatiei, boal
de care nu-ti dai seama imediat. Am aflat prin posta sting de la prieteni c dup expulzarea
noastr au nceput s-l sicaneze. Mai nti 1-a chemat directorul cu probleme speciale" (exista
asa ceva n institutul lor special pentru problemele fizicii), 1-a amenintat c-1 d afar. Apoi, n
septembrie 1974,1-au trt la Lubianka, reusiser s afle n ce a constat legtura lui cu noi; erau
perfect informati despre ntlnirea noastr n magazinul de lactate, chiar si filmul s-au oferit s i-1
arate. Valeri a recunoscut c m-a ajutat, dar a refuzat s precizeze ce anume a fotografiat. Au
nceput s-l ameninte: Dumneata observi c aici la noi e foarte mult liniste, dar asta nu
nseamn c aici nu se si mpusc." Dar cu asta, se pare, povestea deocamdat s-a ncheiat.
i vd zmbetul de om dezndjduit, trist. Cum presimtea el mereu zdrnicia oricrei mpotriviri
fat de ei\ Presimtire la fel cu cea a lui Q.
si numai lui Dumnezeu trebuie s-i multumim c iat, dup un an si jumtate de la expulzarea
mea, nc asa de putin i-a zgltit si i-a reprimat regimul pe ai nostri, asa de multe probe am reusit
noi s distrugem, asa de multi au devenit acum mai putin vulnerabili. Nu stiu: ce a fcut ca
ntregul cerc al celor care ne-au fost ajutoare apropiate s reziste n lunile cele mai pline de
primejdii? Numai rugciunile. Iar mai departe: trecutul devine ntr-o tot mai mare msur trecut,
pierde legtura cu fazele practice ale luptei. Noii fermenti, manifestrile mele europene si
americane, fac ca lupta s se transfere pe alt teren, iar cei anteriori nu-si mai foreaz cu atta zel
drum spre suprafat.
Eu cu Alia, ndat ce ne-am completat reciproc n munc, am simtit nevoia de a avea spre
Occident un canal nou, permanent si care s fie al nostru. Eva nu avea un canal permanent, la
ea totul se baza pe improvizatie. si n anul 1968, dup ce am expediat Arhipelagul, ea a refuzat
s expedieze (simtind ceva strin aici) microfilmul de
251
pe cartea lui Dmitri Panin, destinat de acesta pentru Papa de la Roma (pentru ca dintr-o lovitur
s schimbe convingerile si atitudinea" ntregului Occident si ale ntregii lumi...). n aceast carte
nici eu nu credeam, dar n virtutea unei vechi prietenii datnd din anii detentiei socoteam de
datoria mea s ajut la expedierea ei. Iar atunci s-a ntmplat s fac cunostint cu fermectorul
printe Aleksandr Men. stiam c are legtur cu Occidentul si 1-am ntrebat dac vrea s ne
ajute. Mi-a rspuns prompt si foarte ferm.' Da, desigur, atta timp ct canalul meu nu s-a
nfundat." (L-am invidiat: acest om are canalul lui! De-am avea si noi!...) si a luat asupr-si
problema. si a rezolvat-o.
Numai printr-o familiarizare mai strns ne-am dat seama cum lucrau pinioanele acelui angrenaj.
Printele Aleksandr era conductorul spiritual al unui curent explorator, nc nensemnat la data
aceea, un curent al ortodoxiei nevoite s activeze sub regimul sovietic; el conducea niste
seminarii neoficiale si ndruma o grup de tineret. (Din aceste eforturi s-a nscut buchetul de
articole din Vestnik nr. 97 precum si completrile ulterioare.) La el, organizator principal era ns
Evgheni Barabanov, cel totdeauna bogat n proiecte de organizare si reorganizare. (Cel mai
reusit dintre acestea fiind preluarea samizdatului de ctre Vestnik-n\ parizian.) Noi ne-am
cunoscut (am intrat n legtur") nemijlocit cu el la printele Aleksandr Men, ne-am nteles cu
privire la transmiterea prin canal. Mai departe, pentru o mai mare sigurant a canalului si a
ntregului lor grup, nu numai c eu nsumi nu m-am mai ntlnit cu el aproape niciodat sau numai
de trei ori n patru ani, dar nici Alia nu 1-a mai ntlnit dect de cteva ori: trebuia gsit din nou un
factor care s ngreuneze urmrirea nc o persoan intermediar ale crei n-tlniri cu Alia si
cu Barabanov s fie firesti.
Pentru acest rol, ea 1-a ales pe unul dintre prietenii ei, pe nasul fiului ei mai mare, pe Dima
Borisov. Acesta era un tnr sfios, drgut, cu pr negru ondulat, cu ochelari, un fin degusttor de
poezie, cunosctor al cntecelor rusesti si avnd el nsusi o voce frumoas. Ddea impresia c nu
este consecvent n vointa de a munci si de a-si organiza munca. Cnd ne-am cunoscut, Dima era
doctorand la Institutul de Istorie. Teza lui de doctorat (desigur, mascat cu formulri sociologice)
se referea la istoria Bisericii rusesti din secolul al XlV-lea. De domeniul miracolului era faptul c-1
admiseser la acest doctorat, de domeniul miracolului era faptul c putuse s fie
252 - '.
aleas o asemenea tem-si putuse s fie sustinut o asemenea tez (pn la urm, acest miracol
se va destrma). El se nscuse n familia unui important functionar sovietic, dar repudiase drumul
si convingerile tatlui su. Pe acesta l tulburase si-1 speriase evolutia fiului su. Dima Borisov
este un om de mare si crescnd eruditie, articolul lui din Voci din strfunduri (ca si Zvon si
controverse" din culegerea de samizdat n patrie se citeste August Paisprezece ") nu reprezint
dect nceputul posibilului su drum. Desigur, nu cu transmiteri conspirative trebuia s se ocupe el
(si nu trebuia s sufere de somaj, de srcie), dar dup 60 de ani este asa de vlguit Rusia,
attia oameni am pierdut, nct nici nu are cine s se ocupe de jocul acesta de-a v-ati ascunselea
pe ntunecate strzi lturalnice, n general delicat, vistor, contemplativ, Dima Borisov a dat
dovad chiar din primele confruntri cu KGB (chemri la interogatoriu n primvara lui 1973, apoi
zilele ultimei prigoane mpotriva mea, ale nfrn-gerii, o lun si jumtate de pregtiri ale Aliei, de
salvare a arhivei rmase n urma mea, amenintrile la adresa lui n 1974 dup plecarea noastr)
de o asemenea fermitate si chiar de o att de neasteptat putere de ripost, nct iat c pn
astzi regimul nu s-a hotrt s-1 aresteze sau s ia alte msuri mpotriva lui.
Dima Borisov a devenit prieten apropiat al familiei noastre, cavaler de onoare la cununia noastr
religioas, nas al lui Stepan al meu; Alia i-a botezat pe una dintre fiice, iar eu pe cealalt.
Micul lant Dima Borisov, Jenia Barabanov si mai departe cineva de la ambasada fracez pe
care noi nu-1 stiam si cruia conventional i spuneam Vasia" (cu ntrziere mi-a soptit Barabanov
c Vasia" era o femeie si totodat clugrit) functionase impecabil trei ani, ncepnd de la
dactilografierea lui August la YMCA n 1971. Aceasta a fost principala noastr legtur
nentrerupt cu Occidentul, si ea n-a fost niciodat urmrit de KGB, iar ceilalti de la ambasad
nu stiau nimic, (n septembrie 1973, dup ce a nimerit n vizorul filajului si, deschis si temerar,
recunoscnd chiar atunci, n locuinta noastr, n fata unui corespondent strin, c a expediat
manuscrise n Occident, Jenia si-a luat avnt s pomeneasc si de scrierile mele: se prea c nu
mai era nimic de pierdut. Dar eu 1-am oprit: nu deserta tot ce ai n traista care-ti atrn de gt,
las acolo o rezerv c n-o s-ti juleasc beregata si o s-ti prind bine. si, cred eu, n-am fcut
ru: dup expulzarea mea i-ar fi imputat acest lucru. Dar asa a scpat.)
253
Toate amnuntele despre aceast legendar Vasia" n-am nceput s le aflm dect ntr-o
perioad cnd eram deja n Occident, iar n primvara lui 1975 la Paris am fcut cunostint cu ea
nssi. Era clugrit catolicapartenent religioas ce s-a dovedit adevrat. De unde eu mi-o
imaginasem ca pe un nger plpnd, m-am pomenit n camera noastr de hotel cu o grsan
blajin, cu o rusoaic provincial, fr ndoial o gospodin excelent (cel mai usor era s-o vezi
cu ochii nchipuirii cum i serveste cu sratele, gogo-sele pe niste oaspeti multi la numr), cu un
accent rusesc nu numai pe deplin pstrat cum la putini din emigratie l mai ntlnesti, dar si foarte
savuros, dar si proaspt, un accent care si n Uniunea Sovietic a fost suprimat, nimeni de-acolo
nu mai stie s-1 foloseasc.
Ceea ce visa ea mereu era s triasc n Rusia.
Anastasia Borisovna Durova se nscuse n 1908. Rzboiul civil i mprstiase familia, Asia cu
mama locuiser lng Giugba pe malul Mrii Negre, tatl ei se pierduse n necunoscut, apoi
ntmpltor, sub Albi, i-au citit numele ntr-un ziar: detinea un post nalt n guvernul de la
Arhanghelsk. Dup cderea Arhanghelskului, tatl ei a plecat la Paris si de acolo, n urma unor
demersuri, a obtinut pentru ai si viza de iesire la sfrsitul lui 1919, cu putin nainte de
cosmarul evacurii de la Novorossiisk. La Paris, mpreun cu ctiva ofiteri, tatl ei a deschis un
gimnaziu rusesc. (Cci ntoarcerea n patrie era asa de aproape! eterna aberatie a emigratiei,
iar ocazia de a-i educa pe copii ca pe niste rusi nu trebuia ratat. Gimnaziul a existat pn n anul
1962.) n acest spirit a crescut si Asia, tnjind mereu dup Rusia, desi de la Leningrad bunica o
prevenea pe ocolite: Nu mai visa la Rusia, pe Rusia au clcat-o n picioare oamenii si a prsit-o
Dumnezeu." Iar dup gimnaziu, Asia s-a nscris la un colegiu catolic, a trecut la catolicism.
Vechiul ei dor de tar nu s-a stins, dar de-acum a trecut prin attea refractii nct s-a transformat n
nzuinta de a salva Rusia prin catolicism. Ea a luat examenul de profesoar de limba rus.
Afluxul postbelic al celei de a doua emigratii, suvoiul viu al Rusiei, iar apoi ntoarcerile benevole
n URSS ale unei prti a primei emigratii au fcut ca dorul ei de tar s fie si mai irezistibil, n anul
1959 a venit ca turist n Uniunea Sovietic, ajungnd astfel s calce cu picioarele ei pe p-mntul
pe care se nscuse, n 1962 a venit ca traductoare la expozitia francez de la Sokolniki. Iar n
primvara lui 1964 a venit n URSS noul ambasador Baudet. Acesta, cu putin timp nainte, r-
254
jnsese vduv si acum avea nevoie de o menajer care s-i administreze casa din Moscova, si
s nu aib familie, si s nu aib rude n URSS (un ambasador nu trebuie s sufere nici influente,
nici reprosuri), dar s stie la perfectie si franceza si rusa, si s fie o gospodin excelent o
sum de cerinte aproape irealizabil, dar Asia Durova a fost tocmai omul potrivit pentru asa ceva.
Sprinten, ndrzneat, operativ si n acelasi timp cordial, femeie cu orizont larg asa cum snt
rusoaicele si ucrainencele, ea s-a adaptat usor la conditiile sovietice, mbina fermitatea si
maleabilitatea n relatia cu oamenii administratiei sovietice, cu lucrtorii sovietici, din domeniul
aprovizionrii si a dat attea dovezi c este omul potrivit la locul potrivit, nct si ambasadorii
urmtori au apelat cu plcere la serviciile ei. Asa de usor si de firesc s-a familiarizat cu ambianta
sovietic, nct n-a ezitat s-i dea peste gheare KGB-ului (nu vreti s ne ntlnim la hotelul
Evropeiskaia? .. .nu vreti s mergem la dacea n Golful Finic?..."). Asa de usor si de firesc, nct
a ajuns s-i cunoasc pe disidentii (atunci nc nu li spunea asa si nici nu erau identificati ca
atare) pe cale de aparitie, la unii se ducea acas (la Barabanovn 1966, facnd cunostint cu el
prin studenta frantuzoaic Jacqueline Griinwald, si la nunt la el, si i-a botezat copiii). Mai trziu a
fcut mai mult: rusii de alt orientare dect cea oficial vor totdeauna s transmit ceva. Ea o
fcea si pe-asta (si de la Siniavski cu Daniel de asemenea, mpreun cu Helene Za-moiskaia); si
aceeasi Grunwald si Ania Kisilova, alt student din Paris, o puseser n legtur cu Nikita Struve
(schita 12) de la YMCA. mbinarea special de spirit gospodresc, inventivitate, perspicacitate,
ndrzneal si dezarmant buntate-simplitate, i-a permis Asiei Durova s mentin ani de zile
periculosul, poate principalul canal ilegal Rusia-Occident, ea neavnd imunitate diplomatic. Era o
sarcin pe care diplomatii aprati (dar preocupati de cariera lor functionreasc) de imunitate nu
aveau curajul s si-o asume. Ea, de obicei, trimitea, nu prin diplomati, ci, asa, prin diferiti oameni
care se ntmplau s se fi cunoscut la Paris cu mult timp n urm, la vreun colegiu, mai adesea
fr mcar s le spun c urmau s transporte cu ei materiale de natur a-i compromite n fata
autorittilor sovietice. Totdeauna oamenii iau mai usor lucruri secundare.. ." Un anume simt",
care-i spunea cu cine se poate si cu cme nu se poate face treaba respectiv, n-o nsela
niciodat. Astfel, Pnn cteva verigi, eram si noi racordati la ea ncepnd din toamna
255
lui 1968, de la prima transmitere a microfilmului lui Dmitri Panin n februarie 1971, ea a fost de
acord s ia August sub form de manuscris cci nu exista nici un plan, nici o perspectiv clar.
Dar pleca la Paris un oarecare politist francez si harnica Asia, vesnic ocupat cu florile, cu
prjiturile, cu torturile si cu mai ce? 1-a rugat s fie asa de amabil s duc o cutie mare cu
bomboane pentru o clugrit bolnav. Politistul, galant, a luat-o tar nici un fel de ezitare, a dus-
o fr nici un fel de jen. Asa a iesit din tar August.
Iar n mai 1971, cu o alt pasager ntmpltoare (dar care stia c duce cu sine ceva serios), Asia
a trimis si ncrctura mea principal, tot ce scrisesem dup eliberarea mea setul de
microfilme Seif. La aeroportul Orly, acea pasager a fost ntmpinat de Nikita Struve cu familia;
au intrat ntr-o cafenea la un ceai si si-au pus gentile pe dusumea, pentru ca apoi s le ncurce",
s ia una care nu era a lor. (Copiii erau ngrijorati: o doamn de-alturi i urmrise foarte
insistent.)
Extraordinar!... Tot Asia a conceput si a realizat ceva cu totul nemaipomenit: ntlnirea dintre Jenia
Barabanov (delegatia" sovietic pe linia artei decorative") si Nikita Struve (turist parizian) la
Varsovia n septembrie 1970. Urmare a acestei ntlniri de la Varsovia, Buletinul MSCR (Miscarea
Studentilor Crestini Rusi) a nceput s fie publicat n format mare si s-si propun un program
amplu care s includ si autori din Uniune. (De fapt, o asemenea includere se si realizase, asa c
ntlnirea a fost nu deosebit de neclar, ci mai mult riscant dar de vreme ce fusese
programat! Pentru aceasta a fost nevoie si de niste ingenioase convorbiri telefonice dinainte
convenite cu Parisul, cu Varsovia, convorbiri pe care Asia le-a realizat n mod operativ.)
Acum ea si aminteste de toate acestea ctusi de putin ca de niste fapte eroice, ci numai si numai
ca de o prjitur reusit, dar consumat nc de sptmna trecut.
Nu ne este dat pentru prima oar s vedem cum Rusia si strnge la snul ei copiii care i-au fost
rpiti. Dup c&si-a ncheiat activitatea la ambasada francez din Moscova, Asia Durova nu si-a
mai gsit locul nicieri n Occident si a venit din nou la Moscova, acum doar ca s locuiasc la
ambasad pentru mult vreme si s fie mai aproape de sora ei mai mic si de nepoatele ei.
"?!
^te i-t
> S3
Elena tezarevna (Liusa) Ciukovskaia
Mira Ghennadievna Petrova
Vdim Vitalievici Afansiev
Aleksandr Vadimovici (Sasa) Andreev
Natalia Ivanovna Stoliarova (Eva")
Olga Viktorovna si Vdim
Leonidovici Andreev la
Peredelkino. la K.I. Ciukovski
Elfrida Philippi
ncrucisri ale destinului" descoperite de N.S. Tatiscev la Moscova
Stepan Nikolaevici Tatiscev
Aleksandr Moiseevici Gorlov
Boris Aleksandrovici Ivanov (ofiter KGB)
Inna Petrovna Borisova
Natalia Vladimirovna Kind
luri Aleksandrovici Stepanov (Donet") Vilghelmina Ghermanovna Slavutkaia
La Leningrad, la Efim Grigorievici Etkind si Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Sfrsitul anilor 1960
Natalia Dmitrievna (Alia) Soljenitna
Nadejda Vasilievna Buharina cu Ermolai si Ignat (fiii lui Soljenitn). Moscova, 1974
Mrgrita Nikolaevna seffer (Gutalova)
Aleksandr Ilici Ghinzburg cu fiul Sania. Tarusa, 1973
Igor Nikolaevici Hohluskin
Andrei Nikolaevici Tiurin
Calina Nikolaevna Tiurina Natalia Evghenievna Radughina
Elizabet Markstein (Betta")
Nikita Alekseevici Struve
Cu Nils Morten Udgord la Sternenberg. Vara 1974
Dr. Fritz Heeb
Ultima var n Rusia Cu fiul Ermolai, Firsanovka, 1973
Irina Nikolaevna Medvedeva-Tomasevskaia
Ultimele lucruri citite de A.I. Soljenitn n patrie
(pe mas la Peredelkino).
Foto S. Bukalov
HPE3PEHHE H T H E B
K axa Hi denii * pcdaitifuio toerynai
nPEflATEJIBCTBO HE nPOIItAETCfl
Tpy;ino B iciuic epcMfl Hafirn ros iiamcM crpanu.
npomncro, DOHW-
IIACKBHAlIHTy
ROHEH JIHTEPATYPHOrO BJIACOBUA

Prigoana prin pres, ianuarie-februarie 1974

Lidia Korneevna Ciukovskaia
Ultima fotografie a lui A.I. Soljenitn fcut nainte de a fi expulzat In curtea casei de pe ki,
februarie 1974
CoodmeHHe TACC
Bepxos-
Horo CoseTa CCCP sa cHcreMa-TnqecKoe coBepmeHHe AecTBHH, ne coBMecTHMBix c
npHHaAAe>K-
HOCTblO K rpa^KAaHCTBV CCCP H
HanocmitHx ymep6 Coioay CoseT-CKHX ComaAHcnrqecKHX Pec-
CCCP H 13 $eBpaAfl 1974 roAa BbiABopen 3a npeAeAM Coseiv cKoro Coioaa CoA5KeHnm>iH
A. H.
K H6My, K3K TOABKO CO-H6o6xOAHMfcIM.
PEAAKItHOHHAH KOJIJIErHH
B 03739. 50124.
H3ff. M 378.B.
Comunicat de pres al Agentiei TASS, 14 februarie 1974
DE LA AGENtIA TASS
Constatnd c Soljenitn A.I. svrseste n mod sistematic actiuni incompatibile
cu calitatea de cettean al URSS si duntoare Uniunii Republicilor Socialiste
Sovietice, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS decreteaz decderea lui
din aceast calitate si expulzarea lui ncepnd cu 13 februarie 1974
de pe teritoriul Uniunii Sovietice.
Familia lui Soljenitn va putea s mearg la el ndat
ce va considera necesar acest lucru.
Colegiu! de redactie i
12 Triunghiul de sprijin
Dar cu toat publicitatea zgomotoas fcut njurai loviturilor date de mine n lupt dreapt cu
autorittile, o adevrat forta care s m sprijine mpotriva acestora mi-a lipsit cu desvrsire. n
orice noapte si chiar n orice zi, kaghebistii puteau s vin simultan si la mine si la cei ctiva
apropiati ai mei si s duc imediat n brlogul lor nu tot, dar mult din ceea ce ani de zile
scrisesem, acumulasem, construisem. Din anii '20 si pn n anii '70, multora, multor predecesori
si frati mai vrstnici de-ai mei, cunoscuti si necunoscuti, tocmai asta li s-a ntmplat: li s-a luat si li
s-a aruncat totul n abis, n gura monstrului uitrii, pentru totdeauna. Eu deja scrisesem c
ntreaga literatur national a pierit o dat cu Arhipelagul, si nu numai n sufletele si mintile
oamenilor, ci si nainte de acesta, o dat cu perchezitiile asociate cu arestarea. Iar eu, purtnd
deja n mine toat experienta trit n lagr, nu aveam dreptul s-mi permit o asemenea
vulnerabilitate. si tainitele din Moscova, mijlocite mie de Invizibili, nu prezentau nici ele sigurant.
Trebuia ca toate manuscrisele s mi le pstrez n Occident, s am acolo un sprijin, capabil s-mi
promoveze, fr gres si cu fidelitate, crtile, n caz c aici eu si Alia am fi pierit.
Iar pentru toate acestea, evident, era nevoie: n primul rnd, s am n Occident un editor rus
permanent (si o legtur permanent cu el!). Apoi un reprezentant oficial (un avocat?) care s
poat respinge juridic orice lucrtur kaghebist de genul aceleia cu care Sovietele nsesi fac
comert n Occident cu manuscrise furate de la autori interzisi n Uniune, cum deja nu o dat a
demonstrat-o acelasi Viktor Louis (si o legtur permanent cu acest avocat). Dar si mai
important: si o persoan de mare ncredere, una initiat, care s m nteleag bine si s
nteleag bine si conditiile din Uniunea
273
Sovietic, dar s triasc ntr-un loc inaccesibil labelor KGB -si astfel s poat gestiona cu
pricepere tot ce am expediat n Occident. Adic trei puncte legate ntre ele. S-mi construiesc
astfel un triunghi nedeformabil.
Editorul s-a dovedit n mod univoc a fi Nikita Alekseevici Struve. (In spatele lui, editura YMCA din
Paris si aparatul ei cumva se pierdeau n ceat, se eclipsau.) De altfel, nsusi Struve rmnea
pentru mine un om nc total necunoscut. Legtura bilateral cu el s-a aranjat prin Barabanov si
Durova. Barabanov mi-a furnizat primele date despre acest nepot al unui bunic celebru, al
personalittii istorice care a fost Piotr Berngardovici, si nepot (de frate sau de sor?) al vestitului
teoretician al literaturii Gleb Petrovici, dup cartea cruia, ntr-un fel, mi-am format prima impresie
despre continutul si dimensiunea literaturii emigrante. Legtura lui Barabanov cu N. Struve data
deja de mai mult vreme, din anul 1966. n scrisorile prin posta stng" nelegale, pe care i le
scria Struve, erau afirmatii ca acestea: ,,noi (adic emigrantii, si mai ales urmasii emigrantilor)
sntem niste rusi dematerializati", Rusia (pentru noi) aproape c nu este o realitate, ci o idee... si
de aceea si mai mult dect n vremea lui Tiutcev, trebuie, mpotriva realittii si a evidentei, s
credem n Rusia. Credem c Rusia poart pecetea trii alese de Dumnezeu unica tar
ortodox, mare si vie; tocmai n Ortodoxie este plenitudinea adevrului si a vietii... Legtura dintre
Rusia si Ortodoxie pentru noi este una dintre cele mai nalte valori umano-dumnezeiesti". (Eram
nc din tinerete foarte interesat n a-mi face o idee de ansamblu despre modul n care emigrantul
rus percepe lumea. Dar atunci nu reuseam s nteleg detalii de viat ca acestea: Facem eforturi
supraomenesti pentru ca, mpotriva logicii si a utilittii, copiii nostri s rmn rusi, osndindu-i la
suferinte morale, ntruct aceast educatie monstruoas i rupe de mediul lor de viat." Peste nc
o duzin de ani, cnd de-acum m aflam n afara granitelor trii, acest lucru aveam s-1 nteleg si
eu n relatia cu fiii mei.) Mai trziu, Nikita mi va scrie la Moscova si mie: A fi emigrant este cea
mai dificil dintre arte."
si iat, n anii care au urmat, acest om, cu speranta lui fierbinte si cu credinta profund ntr-o
Rusie poate inexistent (acum este greu s ne imaginm ct de rupti unii de altii am fost pn n
anii '60"), avea s depun nu putine eforturi spirituale ca s creeze pentru acea Rusie o revist
religios-literar cu totul necunoscut ei,
274
o revist care la Moscova va fi asteptat cu sufletul la gur, va avea un larg cerc de cititori si va
ajuta la coagularea dezbinatelor forte intelectuale rusesti. Editarea unei asemenea reviste pentru
o tar n care nu locuiesti si cu care nu ai legturi postale deschise pentru primirea de
manuscrise si opinii si pentru difuzarea tirajului este o sarcin foarte neobisnuit, ndrzneat,
dificil. Dar N. A. Struve s-a achitat cu bine de ea; ncepnd din 1969 a reusit s fac din
emigrantul vechiul subtirel Buletin MSCR" o punte spiritual din ce n ce mai trainic ntre
emigratie si metropol.
Iar si mai devreme, probabil n toamna lui 1967, pe sub tavanele apartamentului orsenesc al
familiei Ciukovski, unde atunci nc nu ne obisnuiserm s ne ferim de interceptri, Kopelevii mi-
au fcut cunostint cu Lisa Markstein, despre care auzisem de mult: originar din Austria; fiic
nici mai mult nici mai putin a lui Ko-plenig, conductorul Partidului Comunist Austriac, ea si-a
petrecut n URSS toat adolescenta si tineretea, apoi a plecat n Austria, dar revenea adesea n
tara noastr (nu ntmpina nici o greutate n obtinerea vizelor). Astfel, si-a nsusit cunoasterea
intim a dou limbi, a dou culturi (ceea ce apoi i va fi de foarte mare ajutor la traducerea
Arhipelagului), a dou moduri de viat occidental si sovietic avnd o larg viziune asupra
amndurora. n plus, cu inteligenta ei ager, cu fierbintea ei inim nerbdtoare, Lisa, prin
destinul ei, era deja chemat s joace un rol special ntre aceste dou lumi. Am fcut cunostint
cu ea ntr-o atmosfer de mare simpatie: o caracterizeaz abordarea precis si direct a
lucrurilor, judectile curajoase si clare, operativitatea. Dar de data aceea nu ne-am propus nimic
practic.
Cteva luni mai trziu, Lisa a luat de la Liusa si a dus n Occident micile mele ndreptri la
Pavilionul cancerosilor: cu scrisul ei, a inserat crmpeie de text n conspectele ei de sintax rus.
(Aceste ndreptri au ajuns la edituri; mai trziu si-au jucat pe neasteptate si rolul procesual ca
prob cnd ca text autentic, cnd ca niste corecturi ale autorului n litigiile dintre edituri cu
privire la Pavilionul cancerosilor, este foarte greu s prevezi consecintele pe care le are ntr-una
dintre lumi un pas fcut n cealalt. Mai trziu Lisa a fost nevoit s apar si ca martor ntr-un
proces dintre edituri, dar ca martor anonim altminteri si-ar fi dezvluit legtura cu noi.)
f
. 275
In mai 1968, cnd noi dactilografiam de zor Arhipelagul la Roj-destvo, mi s-a transmis o scrisoare
venit prin posta sting" de la Paris, scrisoare prin care Lisa i spunea Naiei Mirova (Lazareva),
prietena ei din Moscova, c nu poate s n-o doar cnd vede cum acolo escroci sau impostori
dispun de crtile mele lipsite de protectie juridic. Mai spunea c ea ar fi gata s-mi apere
dezinteresat drepturile dac eu i-as da procur.
ncet, aceast idee a prins teren, n toamna aceea, Lisa a venit pe neasteptate la mica mea
dacea de la Rojdestvo. Eu ardeam frunzele czute pe jos. Ne-am asezat lng foc de
necrezut! iat, aici de curnd terminaserm Arhipelagul, si iat un om din alt tar, un
binevoitor sincer si inteligent, care este gata s pun n miscare totul! Apoi peste un an m-am
apucat s-i povestesc Aliei despre o remarcabil Lisa. Am constatat ns c Alia o stia deja de
ctiva ani asta s nsemne c lumea-i mic sau c Moscova-i ngust? Nu stiu n ce
mprejurare cineva i fcuse cunostint cu Lisa, care venise din Austria s se intereseze de
disidenta de la Moscova si de modul n care ea ar putea-o ajuta. (De la lovitura de stat din
octombrie, lumea, mental si afectiv, s-a ntors deja cu 180 de grade dar cnd se va realiza si n
viata real aceeasi ntorstur?!)
Astfel ne-am hotrt deja s legm noduletul. Cu ocazia uneia dintre urmtoarele sosiri discrete la
Moscova ale Lisei, tratativele cu aceasta privind posibila ei activitate n Europa le-am dus eu
mpreun cu Alia. Niste plimbri banale a dou femei pe bulevardul Precistenski, att de familiar
lor, amndou fiind la zi cu antrenamentul n a privi n jur si a se uita mprejur, conversnd numai
pe ruseste, ceea ce nu zgria urechea pietonilor care se ntmpla s treac pe lng ele o
asemenea priveliste nu atrage atentia.
n septembrie 1969 m-am ntlnit cu Lisa la Alia, pe strada Vasi-levskaia. Austriaca a adus n
german textul juridic al procurii si mi-a sugerat s-mi iau un avocat n Occident. A spus c ea
poate s-mi recomande un avocat bun din Elvetia, pe doctorul Fritz Heeb, pe numele cruia
trebuie s scriu procura de baz pentru ca el s-mi poat gestiona treburile. Noi nu cunosteam
nici un nume din nici o alt tar apt a-i face concurent lui Heeb, asa c am primit cu bucurie
aceast recomandare a Lisei, acest dar ceresc: s ai avocatul tu n Occident? o miscare
puternic, pentru autoritti cu totul neasteptat, dar n acelasi timp una ce parc nici nu este
interzis de
276
lege? Eu si Alia ne-am dat imediat acordul, ne-am jenat s ntrebm ceva despre acel Heeb.
La nceputul lui 1970, Lisa a venit din nou, a adus forma definitiv si atotcuprinztoare a procurii
pe numele lui Heeb, procur ne care eu am semnat-o din nou, dar pe fug, influentnd si deter-
minnd prin aceasta soarta crtilor mele n strintate n modul dup cum gndeam eu cel
mai bun. Pe Lisa, la data aceea, nc nu o controlau la vam, totusi procura aceasta, pentru
sigurant, Katia Svetlova, mama Aliei, a ascuns-o magistral n capacul de carton al unei cutiute
cu bomboane.
Lisa (de la Elisabett numit de noi Betta"), Fritz Heeb [Iura"
__de la jurist (pe ruseste iuristn.t.)] si Nikita Struve (Nikita
Nikolai Kolea") au format n strintate acel foarte dorit triunghi. Spre aceste trei puncte se
ndreptau acum toate scrisorile mele nelegale si de la ele trei se primeau rspunsurile. (Betta la
Viena primea de la Heeb din Ziirich xerocopia scrisorii mele ctre el sau direct de la noi
scrisoarea prin sting" pentru Heeb si i-o traducea lui cnd n scris, cnd, dac era posibil, la
telefon.)
Cu Heeb, de ochii lumii, purtam si o corespondent legal superficial, pe jumtate lipsit de
continut (de obicei cu o singur informatie, si scrisorile ajungeau la destinatar, KGB nu tia
legtura ca s aib ce urmri?); el mi scria pe nemteste, eu lui pe ruseste. Aceast
corespondent deschis o foloseam uneori si pentru a-i face pe kaghebisti s-si ia ochii de la
adevratele mele planuri sau s-i avertizez n legtur cu problemele pentru care m voi bate cu
foarte mare ndrjire, uneori si pentru a-mi bate joc de ei. Cnd nu mi-au livrat de la Heeb pachetul
cu recenziile la August aprute n presa occidental, i-am scris corespondentului meu: nu m-am
suprat, asta s-a fcut din grij pentru mine, cci niste recenzii injurioase m-ar fi demoralizat, iar
unele laudative m-ar fi fcut s-mi pierd capul, n ambele cazuri mi-as fi pierdut sporul la lucru, n-
as mai fi reusit s tipresc o nou carte pn la aderarea URSS la conventie, si atunci, n aceast
privint, m-as fi vzut pus ntr-o mare ntrziere. Iar cnd autorittile sovietice svrseau imixtiuni
flagrante n procesul meu de divort, eu de asemenea i prezentam lui Heeb acest lucru ca pe un
paradox sovietic. Temndu-se s nu fie date de gol, autorittile interceptau chiar si aceste scrisori.
Dar iat c pe Betta au nceput s-o suspecteze, s nu-i mai permit s vin n URSS. Ultima dat
m-am vzut cu ea n toamna
277
lui 1970, Alia a ntlnit-o si n anul urmtor (folosindu-se si de mijlocirea lui Dima Borisov). Cu
aceasta, vizitele Lisei au luat sfrsit si discutiile noastre deschise s-au ntrerupt. Toate sugestiile,
cererile, planurile, presupunerile si deciziile au nceput s circule subteran prin corespondent
clandestin, n cazuri extrem de urgente, Betta, vorbind n parabole, reusea, prin apeluri
telefonice sau scrisori deschise ctre Lazarevi, s transmit ceva sau s se informeze.
Toat acea corespondent primit de noi, se ntelege, a fost ars pe loc. Dar ea s-a pstrat n
ntregime la Lisa si la Nikita. Acum am n fat acele scrisori. Acea atmosfer, deja uitat, renvie
n memorie.
Din toamna lui 1970, ndat ce am terminat August, m-am ho-trt s i- trimit lui Struve la YMCA
si, deschis, s-1 public acolo sub numele meu dar totul s fie secret pn n clipa aparitiei. La
nceputul primverii lui 1971, el mi rspunde c deja culegerea este n curs, fr tam-tam, si c
sarcina corecturii si-o asum el cu sotia. (Aceasta este si prima lor experient de colaborare
direct cu un autor din Rusia. Anterior, dup ce cptaser textul bulgakovian Inim de dine,
entuziasmndu-se de el si dorind neaprat s-1 publice editura a aflat c vduva lui Bulgakov
o amenint cu un proces si mult vreme nu s-a mai luat nici o hotrre n aceast privint.) Noi le
mai strecuram cnd o hart, cnd o schit de copert, cnd o postfat apelul meu ctre
emigranti de a trimite materiale. Dintr-o nentelegere, noi am comis o greseal grosolan cu
cursivele: le-am subliniat cu litere mari n textul dactilografiat (din lips de experient tipografic).
YMCA asa le-a si tiprit, cu litere mari: s-a obtinut o aparent de expresivitate, si aceast
greseal regretabil va trece si n editiile strine. La Moscova am nceput s co-lationm cartea
care sosise am mai gsit n ea o sumedenie de greseli de tipar. Nici n editia a doua n-au
reusit s le corecteze. Nu am senzatia c s-a realizat o editie ideal" i-am scris eu lui Nikita.
Legtura prin Durova functiona excelent la vremea aceea, si n primvara lui 1971, prin Nikita,
am trimis pentru Heeb niste pachete importante (Arhipelagul iesea a doua oar din tar): Acesta
este mai mult dect un destin personal, abordati-1 cu cea mai mare precautie si ntelepciune." l
nvt conspiratie sovietic: mergeti la Heeb personal si nu singur, ci nsotit, n asa fel nct
lucrrile s nu rmn nici un minut nesupravegheate, faceti asta si pn la publi-
278
carea lui August; n caz contrar n spatele dumneavoastr poate s apar potera. si nc ceva:
dac la dumneavoastr la editur vor aprea colaboratori noi dup editarea lui August, s nu le
acordati ncredere, orict de cumsecade vi s-ar prea ei. Asemenea preveniri i fac pe occidentali,
desigur, s rida cci cine de la ei a simtit pe propria lui piele ghearele KGB?
Mi-a fcut o impresie bun, desi e cam uluit de complexitatea situatiei" spune, dup ntlnire,
Nikita despre Heeb. nc necu-noscnd maniera extrem de delicat de a se exprima a lui Nikita,
eu nu dau important celei de a doua jumtti a frazei si o iau n ansamblu ca pe o aprobare
pentru Heeb. (Dar n realitate Nikita voia s-mi spun c Heeb, se pare, nu este prea potrivit
pentru treaba asta.)
Legtura functioneaz excelent si pofta mea devine tot mai mare. Rog s-mi trimit amintiri
de-ale emigrantilor despre revolutie, dac vor fi existnd. (si Nikita mi trimite foarte valoroasele
amintiri ale lui V.F. Klementiev.*) Comand cartea de amintiri a lui Gurko n nemteste si o primesc,
apoi si crtile lui Melgunov, precum si altele. (Crtile dorite sosesc, cheam! rar s ncap n
comprimata sfer ncins a vietii mele.) Pentru Zilberberg, trimit n martie 1972, prin acelasi
Nikita, lucrarea pe microfilm a lui Teus despre destinele poporului evreu. (Zilberberg tace, trece
mult timp pn confirm primirea, Teus se nelinisteste, si i trimitem pe aceeasi cale si o a doua
rol de microfilm.) Trimitem pentru publicare la YMCA In patrie se citeste August paisprezece,
Scrisoare ctre Patriarh". (Vestnik oglindeste marea frmntare pe care scrisoarea a strnit-o n
cercurile pravoslavnice ale emigratiei.) Trimit pentru noua ntlnire dintre Nikita si Heeb setul
secret al microfilmelor mele Seif. Trimit textul original al Pavilionului cancerosilor, (nc nici nu-mi
dau seama c, acum trei ani, tocmai YMCA, Nikita cu o grup de traductori francezi, au editat
diletantistic Pavilionul n francez dup un ntmpltor text samizdat, text n care cuvintele mele
idiomatice erau retusate" ca s aib un aer mai literar".) Dar atrag atentia: se pregteste o serie
de brosuri numit Gndirea rus contemporan (nasterea culegerii Voci din strfunduri} o vom
publica! (Nu o dat scriu despre aceasta, dar seria nu se nfirip nicicum,
Cpitanul Klementiev asa si intr n Martie saptesprezece, sub numele lui, cu biografia lui.
(Adnotare din 1986.)
279
nu este timp pentru organizarea ei.) si nc mai insist asupra particularittilor regulilor mele
gramaticale. si chiar iat deja ce idee mi vine: n editiile strine ale Rotii Rosii trebuie efectuate
niste prescurtri. (Idee just, dar nematerializat.)
Este n desfsurare si o controvers cu Struve. Culegerea de articole din Vestnik nr. 97 m
revolt, apoi si articolul lui Teleghin" din nr. 103 este jignitor pentru un rus, iar redactia nu face
nici un comentariu si nu se delimiteaz. Eroare optic de la Paris: nu se vede cum la samizdat se
produc, iresponsabil si stihinic, rbufniri mpotriva Rusiei. El nu ntelege pericolul sciziunii
iminente, ncerc din rsputeri s-i explic acest lucru lui Micit, i trimit, nu pentru publicare, ci
numai pentru el nsusi, varianta articolului meu de rspuns. Dar el rspunde cu blndete: Mie
multe lucruri din aceste articole nu-mi erau pe plac, dar vedeam n ele o prim ncercare la nivel
corespunztor de a ntelege ceva din cele ce s-au ntmplat. Occidentul i-a fascinat pentru c snt
tineri si fr experient. Nu-mi pare ru c le-am dat posibilitatea s se exprime."
n hituitele scrisori prin posta sting" reusim totusi s facem uneori schimb de preri, dar nu
despre cauza noastr: iat-m re-actionnd cu amrciune la Aleile ntunecoase ale lui Bunin. si
el (Struve) salut din inim chestia asta. Iat-1 semnalndu-mi articolul anecdotic din Noul cuvnt
al Rusiei, articol n care scriitorul emigrant N. Ulianov sustine c de fapt nu exist si n-a existat
nici un Soljenitn, c asta este o creatie colectiv si o nscocire a KGB, c un autor nu poate s
se descurce asa de bine si n stiintele exacte, si n medicin, si n practica si teoria militar, si n
politic si n istorie - si Struve i trimite acestei gazete rspunsul lui fierbinte, i mprtsesc
entuziasmul meu pentru predicile pe care un oarecare printe Aleksandr" le tine la radio
Svoboda". Era printele Aleksandr smeman. Struve i trimite o copie a scrisorii mele entuziaste
(mai departe, nu stiu de ce, d peste aceeasi gazet si fr tact este publicat acolo).
Dar corespondenta mea cu Nikita este nc pe deplin calma. Un altfel de vrtej era n tensionata
corespondent cu Betta. O zoresc, o zoresc, o zoresc cu cererile mele scrise mrunt pe foit de
tigar. Dorinta mea fierbinte este s scriu n tihn Nodurile, dar lupta precedent prea m-a bgat
n vitez. Filmul stiu tancurile adevrul! mi se pare a fi o teribil lovitur dat comunismului,
vd rscoala lagrului pe toate ecranele lumii! si de la nceputul lui 1971
280
i rog pe ai nostri s nceap tratativele cu regizorii, s pregteasc filmarea, cci aceasta este o
treab de lung durat. S gsesti regizorul care s nu se team a pune n miscare toat forta
politic a filmului! si s nu fie strin de tematica si tipologia rus! si s nu se lase ametit de
trucurile ieftine ale Hollywoodului... (Dar unde vei gsi toate astea? Tratativele au si nceput, dar
de trei ani snt cam infructuoase. Pentru aceast activitate suplimentar, Betta, fireste, nu are
fortele necesare, iar Heeb este cu totul profan n materie. Nici regizori nu se gsesc; cei de stnga
se tem s-si lege numele de un film anticomunist, se tem s nu fie huiduiti de Stnga politic.)
Betta, n schimb, ntreab: n Germania vor s se telefil-meze Pavilionul cancerosilor, s le dm
voie? Da! Ea ns propune s se pregteasc telefilmarea lui August. De ce nu? Bine, mai
multe lovituri!
Apoi mai pierd din elan si o rog pe Betta s nu grbeasc tratativele privind montarea Tancurilor.
S lsm anul 1972 s rmn un an linistit. Vreau s scriu Octombrie, s ncep Martie." n 1972:
O sigurant de sine si o libertate crora de mult le uitasem gustul. S lucrez si n '72 si n '73,
fr ntrerupere... S m ocup de roman, numai de roman si s neglijez actiunile sociale"
preocuprile de scriitor trec pe primul plan, acesta este un lucru pozitiv. Dar deocamdat acolo, la
familia Carlyle, n America ne spunem noi nc din anul 1968 se traduce de zor Arhipelagul;
din vara lui 1971, microfilmele repetate ale Arhipelagului snt la Heeb, din februarie 1972 ncepe
si Betta traducerea n german. si fie, fie ca traducerile s arunce n aer muntele vrjit al
Dragonului! iar eu n timpul acesta voi scrie ct voi pofti.
Dar iat nc o noutate: n nopti de nesomn prind de la radio Svo-boda" la ora 2 si 30 de minute
emisiuni privind istoria revolutiei din anul 1917, ascult cu nesat, dar tot cu bruiaj, este ca si cnd s-
ar depune o munc urias pentru mine: strngere de materiale, interviuri, un ntreg colectiv de
ajutoare neasteptate! Dar cum s fac s folosesc mai eficient aceste lucruri? Ii scriu Bettei: s
numim uDoi-treizeci" acest proiect, nu e timpul s ncepem a ncerca stabilirea unei legturi prin
cineva? S primiti aceste materiale si s mi le trimiteti mie? n afar de asta: nu puteti s
extrageti pentru Martie ecouri din presa european cu privire la revolutia din februa-ne? mi
nchipui c asemenea titluri de articole de gazeta apreau
281
si atunci. si aceeasi Betta ia problema n serios (datele respective le va cuta sotul ei).
Acum, cnd s-a creat triunghiul de sprijin si toate microfilmele mele snt la Zurich (mult vreme nu-
mi gsesc linistea: nu tineti la birou scrierile mele, se va pune la cale un atac contra lor, puneti-le
ntr-un seif de banc, la subsol! n sfrsit soseste si confirmarea: da, asa si snt pstrate!),
numai acum e timpul s declansm operatiunea defensiv cu Testamentul, n februarie 1972,
datorit lui Heinrich Boli pururea i multumesc am beneficiat de tihna de care am vorbit, n
locuinta noastr de la Moscova, el a certificat cu semntura lui fiecare fil a Testamentului meu
pe care 1-a luat cu sine n buzunar, n acelasi timp, el se cunoaste foarte bine cu Lisa, si iat c
Testamentul este deja la ai nostri! (si unde s-1 nscriem pe H. Boli, dac nu printre Invizibili?
Boli, nc n anul 1965, n perioada cea mai ncordat pentru mine, a luat de la Moscova un
scenariu si un poem de-ale mele si ani de zile le-a pstrat la el si apoi le-a predat Lisei. si ce
viraje iau destinele oamenilor: dup aceea situatia lui n Germania Occidental ntr-atta a devenit
de vulnerabil cci a scris despre niste tineri teroristi, viitori membri ai grupului Baader-
Mainhoff, c snt Juni idealisti adusi la disperare" nct a fost nevoie ca eu din captiva URS S
s-1 apr pe el, cettean al liberului Occident! Prin Lisa i-am trimis o scrisoare de multumire, una
care s ajung si la cunostinta opiniei publice.)
si aici nu este vorba numai de un testament, ci si de o miscare important n viitoarea lupt, este
vorba de o substantial ntrire a aprrii mele tocmai aici, ncepnd cu primvara lui 1972, si
are izvorul si o asemenea sigurant de sine: acum ndrzniti numai de v atingeti de mine! Eu
stiu c acestea se vor publica, si fr mine, si fr Alia, si pe urm o s nceap s v curg, s
v curg n cap crtile mele! Acum n scrisori secrete rmne sa convenim cu ce fraze
conventionale n scrisori deschise ctre Heeb sau cu ce fraz a unui brusc apel telefonic ctre
Zurich se declanseaz explozia: n totalitate sau pe bucti. (Asemenea fraze conventionale si
nume codificate elaborm si pentru diferite alte cazuri, ele de asemenea se multiplic. Iar n acest
timp nici detaliile testamentului nu-mi dau pace. Proiectul unei uriase biserici a Sfintei Treimi pe
terenul viran de la Zvenigorod pare deja prea exagerat si se pune problema dac n-ar fi mai bun
unul mai modest: renovarea bisericii Panteleimonovskaia de la Kislovodsk, unde am fost botezat;
iat
282
biserica din cimitirul Gheorghievski, unde se odihneste tatl meu sub stadion; iat, acolo n-a mai
rmas pic de teren unde s construim un mic paraclis pe locul bisericii Kazanskaia din Rostov, n
prezent demolat: ar fi fost o ocazie s-mi rscumpr pcatul nechibzuintei de-atunci, cci copil
neastmprat, bteam mingea n incinta sfntu-lui lcas. si corecturile la testament si adugarea
de noi scrieri destinate publicrii pe nesperate salvatul Banchet al nvingtorilor, scurtarea
culegerii de versuri inspirate din viata de lagr, deja si Vitelul pn la Nobeliana si Jurnalul R-17
care a luat amploare totul! totul! totul s fie publicat si s-i cad n cap Dragonului! n aceast
ordine voi programa actiunile pe care trebuie s le ntreprind Betta.)
Acum devine iminent aderarea URSS la conventia drepturilor de autor. (Deja de curnd eu
nsumi i ndemnam ntr-acolo; noi toti am nteles cu ntrziere c si n problema aceasta vom fi
trasi pe sfoar; Alia a scris si a trimis anonim la Le Monde articolul intitulat Cutit nfipt n spatele
cuvntului rusesc"; cei de acolo 1-au publicat n martie 1973, era la mod.) Iar ntre timp Nikita nu
reuseste nicicum s publice textele lui Ivan Denisovici si al Matrionei, cele adevrate,
nedesfigurate pentru cenzura sovietic si eu l grbesc, l grbesc: s reuseasc pn n ziua
conventiei (l .6.'73), cci pentru asta nu merit s te bagi n lupta pentru conventie".
Dar mai e ceva: la noi deja se lucreaz n secret la Donul linistit; prevd c va fi ceva senzational,
dar cum s aperi drepturile unui autor anonim D s facem asta prin Heeb? Prin Heeb? (si asa
scriu, si asa m corectez.)
si desi am experienta vietii si stiu foarte bine c nu poti fi stpn n casa altuia, presez de la o
scrisoare la alta nflcrndu-m tot mai tare cu proiectul ieftinirii drastice a apropiatei editii &
Arhipelagului. Ce oroare! n Occident, cartea cost 10 dolari, ceea ce, n ruble la cursul real,
nseamn 40-50 de ruble volumul! Dar se poate admite asa ceva? Un volum al Arhipelagului
trebuie s se vnd de trei ori mai ieftin, de cinci ori mai ieftin! Ca s-1 citeasc toti] Totul este
ca el s trag, s loveasc n monstrul sovietic! Pentru ca n Occident s-1 citeasc zeci de
milioane de oameni, iar mie de pe urma lui nu-mi trebuie nimic n plus! Pentru mine aici este
vorba de un mare sens moral, acest material nu este comercializabil, acesta este snge la
jertfelnic, acest snge trebuie s urce ta ceruri. As vrea s aduc n universul editorial al crtilor o
viziune
283
nobil, s chem la constiint editorial." S fie pltit la nivel normal munca traductorilor, a
zetarilor, a functionarilor editoriali -si toate pierderile s se mpart ntre editur si autor,
proportional cu cota-parte primit de fiecare. Multi se vor lepda de o asemenea afacere s le
fie de bine. Dar n orice limb se va gsi mcar o editur onorabil si noi apoi o vom rsplti cu
alte crti." Betta ntelege destul de bine combativitatea noastr, a celor din URSS si nu ridic nici
o obiectie. Iar Heeb obiecteaz n bloc, apoi ntocmeste si-mi trimite un referat nebulos pe
aceast tem.
n acest timp, editiile deja aprute si care aflueaz spre noi nu snt de natur s ne bucure. Ce
mai crpaci s-a dovedit Luchterhand cu August n nemteste! Nodul I" si datele lui restrictive se
pierd chiar de la foaia de titlu. Iar pe ecranele cinematografelor, ntr-a-devr, ce greseli grosolane,
principiul nregistrrii nu este nteles ctusi de putin! si tinta proverbelor este de nerecunoscut. si
chiar pe harta Prusiei Orientale n editie german! unele puncte snt marcate cu 80 de
kilometri mai la dreapta sau mai la stnga! n halul sta de lenesi, neglijenti, neatenti, dar ce fac
stia? n ce groaznic masin de tocat carne a intrat munca noastr de aici? Cum s facem s
nu se mai repete asemenea lucruri n celelalte editii? si cine va reusi s urmreasc toate
chestiile astea? pe toate astea singur Betta nu le va dovedi. N-avem forte, n-avem!
Iar cu traducerile n limbi strine, cte griji! n Occident nu este ca n Uniunea sovietic, acolo cele
mai bune forte scriitoricesti nu se bat defel pentru traduceri; traductorii occidentali, dac traduc
bine, o fac din plcere, iar recompensa pentru traducere artistic este insuficient. Dect o
traducere nereusit, unilateral, formal mai bine lips!" i scriam eu Bettei. Ru de tot am
ptit-o cu traducerea n englez a lui August: Glanny a fcut pentru Bodley Head o traducere* din
cale afar de proast; August a fost primit n Anglia numai cu strmbturi din nas, dac nu cu
njurturi. Glanny a avut josnicia s se justifice spunnd c August este scris asa de prost", nct
pe alocuri a trebuit s corecteze fraze ntregi", iar un reprezentant al editurii a declarat: Dac am
fi tradus August cuvnt
* Dup cum mi-a povestit apoi n Anglia o membr a Artelului" lui, Glanny a portionat tot
August-\il si a dat cte o buctic fiecruia dintre cei care i-au oferit servicii de traductor. si
acestia s-au nhmat la treab, tr-gnd unul his, altul cea. (Adnotare din 1978.)
284
cu cuvnt, am fi ajuns de rsul lumii." Brusc, ca ntr-o strfulgerare, jjjj-a trecut pe sub priviri
traducerea Lacului Segden" aprut n Intellectual Digest, numrul din aprilie 1971. Am citit-o si
chiar am tresrit de emotie: aceast traducere este mai presus de toate celelalte! Aceasta este ca
si cnd eu nsumi as fi scris n englez fiecare fraz! Ce bine este redat toat cadenta, respiratia
si vocea! Zborul si pulsul frazei! Iat, asta si trebuie: traductorul ca un coautor drag! Numele
traductorului n-am putut s-1 descopr printre datele exemplarului. De urgent i-am solicitat lui
Heeb s dea de urmele acestui minunat traductor! (si 1-a cutat aproape trei ani! si n 1973, la
New York, nc mai ncerca s afle unde este, n definitiv, acel traductor. Nu este de gsit, a
plecat n Australia, nu i se cunoaste adresa mi-a rspuns avocatul meu. Cel cutat era Harry
Willets de la Oxford, nici prin cap nu-i trecuse s plece undeva, si noi am pierdut trei ani n care
acesta ne-ar fi fost de mare ajutor! Venind eu n Occident, 1-am cutat si 1-am gsit.)
Cu att mai mare era rspunc erea n legtur cu traducerea Arhipelagului: ct de neserioas
fusese plasarea acestuia la familia Carlyle, nc nu-mi imaginasem, n nemteste l traducea nssi
Betta, care-mi scria c s-a legat sufleteste" de aceast carte. si buna cunoastere a realittilor
sovietice o ajuta si ea foarte mult. (Tot ea mi-a propus dou feluri de subliniere a cuvintelor:
cursive pentru terminologie si aldine pentru expresivitate. Chestia asta tare mi-a plcut si eu cu
Alia am avut mult de lucru la sortarea sublinierilor si a trebuit s expediem listele cu corecturi
n plus fat de corecturile urgente de fondsi cele scrise pe tot parcursul anului 1973. Iar n
editiile occidentale, aceste lucruri tot n-au ptruns.) Iar cutarea unui traductor francez mergea
greu: cci n strictele conditii de secret n cine s te-ncrezi? Stepan Tatiscev primise de la
Andreevi, pe ncredere, primele capitole, dar traducerea lui n-a mers. Nikita cuta si el, fr
succes, un traductor, apoi, cu aprobarea lui, Betta a luat legtura direct cu editura Du Seuil. Mai
trziu a trebuit s se accelereze traducerea primului volum, s se njghebeze o grup de
traductori. Iar eu nu mai aveam rbdare: trebuie cutat si un traductor n spaniol! cci asta
este o limb vorbit n toat Ame-nca de Sud! Ne-am hotrt: pentru Arhipelag, n secret, modul
de ucru trebuie s fie unul special. Mai nti i cutm pe traductori Pentru edituri, pltim noi
nsine traducerea, iar apoi, cu sprijinul ?' acordul traductorului, cutm editura.
285
si cte npaste din diferite prti nu s-au abtut pe neasteptate asupra noastr, de-abia scapi de
una c vine peste tine alta. Ba un fragment din Noptile prusiene a aprut nitam-nisam n Die Zeit
pe care noi l consideram ca prieten litigiul trebuie aplanat prin Heeb! Ba ne-a bgat n sperieti
un articol foarte ngrijortor, semnat de Patricia Blake n Time: zice c n Occident, un grup
oarecare lucreaz la traducerea Arhipelagului cine? Pe ce exemplar? De unde aceste
informatii? si nu vei afla, si s presezi n-are rost, iar titlul crtii este pe buzele tuturor! Toate astea
amenint s-mi strice planul viitorului mare atac, s-mi dezgoleasc flancurile nainte de vreme.
Aceeasi Betta m anunt c se zvoneste cum c n Index la Skemmel se tipresc fragmente din
Potecile, venite, pare-se, prin Zilberberg si un cui m strpunge la gndul c acestea snt
fragmente furate de cineva (si ct de mari snt?)! Dar poemul nu 1-a avut n mn dect Teus,
nimeni altcineva. Alarm s stopm! si n legtur cu aceasta ct corespondent plin de
nervi si de o parte si de alta. Lucrurile ncep s se lmureasc: acele fragmente nu snt altele
dect cele pe care Teus deja le-a publicat n articolul lui Bla-gov", ei, ce s-i faci. Urmeaz
imediat scandalul cu biografia lui Faifer, cci biograful, se vede treaba, este un fel de detectiv-vo-
luntar, el, poate, a mirosit ceva si acum public ceva ce eu ascunsesem, ceva ce ascunsesem de
KGB. Ce-i de fcut? S-1 stopm juridic?Nu avem asemenea drepturi. Dar o declaratie
ameninttoare din partea lui Heeb? i scriu pe cale legal: V rog s faceti o declaratie mpotriva
biografilor abuzivi. Consider c este o nerusinare si o imoralitate s ntocmesti biografia unui
scriitor n timpul vietii lui, dar fr acordul lui. Asemenea actiuni nu se deosebesc cu nimic de cele
ale unui detectiv, ale unui politist sau ale unui pris-tav. (Din rspunsul pe care mi-1 d Heeb prin
posta de sting nteleg c Burg si Faifer, dac nu mi-au lezat onoarea, nu pot fi actionati injustitie;
nu pot fi trasi la rspundere nici dac, fr s-si dea seama de asta, debiteaz o minciun.) Iar
imediat aliatul" Jores Medvedev, ca s se laude n fata ntregii lumi, aduce n cartea sa copia
unei invitatii din care se vede cum se poate gsi locuinta noastr pe una dintre strzile
lturalnice, unde snt casele Bahrusinski. Deci de urgent s-i cerem s elimine acel plan din
carte! Iar la Moscova se zvoneste imediat c Natalia Resetovskaia n colaborare cu agenti
APN pregteste ba memoriile ei, ba biografia mea si c mi va cita din abundent scrisorile;
se grbeste, nu vrea s
286
astepte pn la moartea mea. (si ntr-adevr: i-a transmis APN-ului, spre vnzare si publicare,
scrisorile mele ctre ea, ncepnd cu anii de front. Deja n iunie 1974, ndat dup expulzarea
mea, italianul Tempo publicase Scrisorile de dragoste ale lui Soljenitn"; i fuseser oferite si lui
New York Times; dup aceea le comercializase la Geneva agentul Alain Davo.)
Mai exist si un proiect precum urmtorul: ntruct acum avem n strintate banii de la Premiul
Nobel, cum s nu-i ajutm pe cei care, la rndul lor, ne ajut dezinteresat? Toti duc lips de bani,
toti se afl n nevoie, iar banii n valut" reprezint si o valoare incomparabil, la sovietique. De
ce s nu ntocmim acum o list Nr. l, Nr. 2, Nr. 3... n total douzeci de numere, astfel n
scrisori i vom numi numere, n maniera lui Zamiatin, si despre ei diverse paragrafe mai
ncordate ale scrisorilor noastre secrete din toti acesti ani. I se trimite o list Bettei n care se
precizeaz cine ce numr are, adresele. Pentru unii, pericolul e minor, iar altii snt asa de
ascunsi, nct este imposibil ca ntr-o scrisoare s le dai imediat si numele si adresa, n cazul lor
dm pe buctele n dou-trei reprize: o dat strada fr numrul casei, apoi separat date despre
el, numele de familie l rupem de pronume si de numele dup tat, n ce priveste scopul facem
niste mentiuni mai absurde si fr o legtur clar cu alte elemente. O alt precizare de fcut:
tara si autorul de la care provine traducerea. Cineva are n strintate un prieten care este o
personalitate cunoscut, altul o rud adevrat, de la ele trimitem ce avem de trimis
colaboratorilor nostri. Iar celorlalti trebuie s le trimitem de la persoane cu totul fictive, si aici pot
s apar suspiciuni din partea KGB (si uneori apar dintre cele periculoase). Sau: deodat soseste
traducerea Nr. 11, dar Nr. 11 n-a reusit s se pregteasc pentru a rspunde la ntrebarea: de la
cine asteptati?" Pericol iminent! Din cauza unui asemenea caz trebuie efectuat o urgent
anchet secret (iar pentru fiecare biletel o ntlnire, o transmitere secret, separat),
ncordarea e foarte mare, n fiecare scrisoare snt multe date despre numere, nu putine snt si
nentelegerile, din cauza ncurcturilor nu ne alegem dect cu mare oboseal. Iar Betta cum s
descurce si s-i transmit toate astea lui Heeb, si anume n form complet si clar, pentru
executare? L.K. Ciu-kovskaia orbeste, are nevoie de un aparat optic; noi nu stim exact de care, si
nimeni nu stie, aparatul trebuie s aib un diametru mare Pentru cuprinderea unei pagini ntregi
si s mreasc mult, de 5-7
287
ori (lupele obisnuite fie mresc mult si au diametrul foarte mic, fie invers), si s aib si fond. Cum
s identifici tipul? Unde s-1 comanzi? Probabil n Olanda, nu snt ei mesteri? Iar de trimis o s-1
trimitem din partea lui Boli, pe care o s-1 rugm s ne ierte de deranj. Dar dureaz, dureaz
mult corespondenta ntre Moscova si Viena si Zurich si Koln si cteva locuri necunoscute, si iat
ni se trimite, dar nu este ceea ce trebuie! nseamn c trebuie s-o lum de la capt, iar ntre timp
Lidia Korneevna orbeste ntr-un ritm catastrofal, iar ochii ei dintre cei mai scumpi nou i
zorim, i presm cu noi solicitri, n sfrsit ni se trimite un aparat bun, sntem salvati! dar fr
nici o lamp de rezerv, iar lmpile snt unicat, nseamn c acum le comandm separat.
Desi cu greu, comenzile se ndeplinesc treptat, pn la Nr. 20 traducerile s-au primit, si eu cu Alia
aveam o nou preocupare: cum s-i ajutm n acelasi mod pe detinuti (nasterea viitorului Fond
Social Rus)? Din nou aceeasi procedur, introducem numerele de la 20 pn la 40, dar din partea
cui s le trimitem lor? si noi anchete politienesti snt n toi.
ntre timp, Betta, nemultumind autorittile sovietice cu unul dintre articolele ei publicate n Austria,
si vede retras definitiv permisiunea de a mai veni n Uniune. La nceputul lui 1973, consulul
sovietic la Viena i spune n fat: De ce s mergeti ntr-o tar care v displace asa de mult? Nu
v dm viz si mult vreme de-acum ncolo n-o s v mai dm." Dar ce simplu ar fi s ne ntlnim
si s vorbim, cte lucruri s-ar lmuri dintr-o dat! Mici modificri: cnd sosea la Moscova fiica cea
mai mare a Bettei si se ntlnea cu Alia, cnd pleca Eva n Elvetia si se ntlneau acolo dar
ntlnirile Evei se lsau cu multe ambiguitti.
Asadar, toat abundenta cascad a problemelor, propunerilor si deciziilor se realiza numai prin
scrisori prin posta stng", iar acestea circulau numai cu ocazii. Iat, am scris o scrisoare:
neivindu-se ocazia, zace neexpediat dou luni, iar n timpul acesta s-au schimbat toate
evalurile si solutiile, f bine si scrie alta.
Deja uitdin care cauz m si repetdac am scris un anume lucru data trecut sau nu, cci
copii nu se pot tine, rescriu, iar ceea ce schimb sub incidenta mprejurrilor precum si a nouttilor
de ultim or este uneori o solutie ntr-una si aceeasi scrisoare. Din vrtejul acesta de scrisori,
meticuloasa Betta extrgea indicatii, rugminti, corecturi si, crendu-si o cartotec, repartiza
temele pe
288
fise, evidenta era mai clar asa. Iar noi trimiteam multe si pe microfilme, iar la acestea ba se
schimba expunerea, ba se diminua claritatea, cci totul se fcea n conditii de adnc ilegalitate,
uneori chiar trebuia s" mpachetm la repezeal instalatia. Se petrecea si urmtorul fapt: noi
trimiteam deja corecturi pe microfilme, iar la Zurich, microfilmul principal nc nu era trecut pe
hrtie. Betta trebuia s prelucreze metodic toate trimiterile noastre si s contacteze diferite puncte
din Europa. si uite asa si consuma sptmni ntregi cu redactarea de scrisori si cu convorbiri
telefonice (ct de mult ursc telefonul" scria ea; si eu, ct de mult o ntelegeam!). Cci din
februarie 1972, munca ei principal nu era alta dect aceea de a traduce primul volum al
Arhipelagului, si nc pe tinuite, nu trebuia s se sftuiasc dect cu mine. Greu este nu att din
cauza muncii, ct din cauza rspunderii" spunea ea n aceleasi scrisori. Arhipelagului si ntregii
noastre lucrri ascunse, ea si-a druit rar rezerve sufletul, asa cum nimeni n Occident nu
obisnuieste s-o fac: Eu triesc o viat dubl. Sufletul, gndurile mi snt la dumneavoastr.
Uneori merg pe strad si deodat m ntreb: unde m aflu?" Se nvlmseste Viena liber cu
Moscova mpilat. In scrisorile ncurajatoare pe care ni le trimite rzbate unda de nedezmintit
cldur si credint fat de cauza mea. i rspund: V-am citit scrisorile si ne-am minunat
constatnd ct snt de neputincioase si deprtarea n timp si cea n spatiu s ne nstrineze pe noi
de dumneavoastr si invers. Avem senzatia c tot timpul gndim si simtim mpreun, si c
deciziile dumneavoastr arat aproape sut la sut ca si cnd le-am fi luat mpreun... Aveti o
structur sufleteasc asa de asemntoare cu a mea si a Aliei!" Dintr-o nentelegere aprut nu
stiu cum, ea i sunase pe Lazarevi, codificnd ceva. Iar eu i-am rspuns: Cred c noi si
dumneavoastr ne iubim reciproc mai presus de orice divergente posibile. In toti acesti ani atta
ne nclzeste si ne inspir o asemenea certitudine si un asemenea optimism faptul c existati.
Credinta mea n dumneavoastr este nestrmutat si de aceea snt linistit..."
Desigur, venind din lumi diferite, nu putem s ne potrivim chiar asa de perfect, uneori frontul
nostru mai prezint unele fisuri. Cineva m-a informat c Betta este mhnit de interviul pe care
eu l-am dat n august ziarului Le Monde... acolo este mult confuzie", asijderea si n Pacea si
violenta, ntruct chiar n legtur cu aceasta auzisem c exist si la Moscova niste obiectii
vehemente si avnd
289
n minte culegerea Voci din strfunduri, aflat deja n curs de cristalizare, i-am scris Bettei: ...
Cred c foarte curnd opinia public socialist si democratic din Occident va avea ocazia s afle
niste adevruri zguduitoare, atunci cnd din Rusia se va decreta c divinittile cele mai sfinte si
multiseculare snt niste idoli falsi... si eu ndjduiesc fierbinte c dumneavoastr veti fi printre
primii europeni capabili s accepte asta cu simpatie si ntelegere." Peste o lun, Betta mi
rspunde c este mhnit: M doare sufletul c vi s-au dat informatii incorecte despre mine.
Cauza dumneavoastr nu numai c o aprob, dar o consider una mare, divergentele noastre nu
snt dect asupra unor lucruri minore."
Iar acestea erau deja zilele de dinaintea dezastrului cu Arhipelagul. si de unde aveam eu o
asemenea clar presimtire? La 22 august 1973 i scriu Bettei: Aceasta va fi o toamn deosebit
de dificil. Poate c nici nu vom mai avea cnd s vorbim. Poate ati observat c n multe privinte
la noi ritmul si densitatea evenimentelor au crescut. Asta este o anumit miscare a astrelor sau,
cum se zice la noi, vointa lui Dumnezeu. Eu intru n lupt cu mult mai devreme dect gndeam,
multe fr ndoial m forteaz s-o fac. Nici un pronostic nu se poate face, dar este clar c
va fi nevoie ca Arhipelagul s fie gata mai devreme dect se preconiza, n caz c lucrurile vor lua
o turnur proast va trebui ca dumneavoastr s decideti fr noi doi."
Despre cderea Arhipelagului, Betta a aflat dou sptmni mai trziu de la agentiile de stiri si ne-
a scris: Acum cuvntul de ordine n familia noastr a devenit totul pentru front, totul pentru
victorie! De-am rezista fr s stricm calitatea" (traducerii).
Iar eu mi vin n fire: Oare de cti ani amn eu chestia asta, Dumnezeule? Mai departe nu se
putea, cum de n-am nteles eu asta mai devreme? Dar mpreun e mai usor: acum putem tine
acas tot Arhipelagul, nu mai avem ce pierde, si ce mult s-au simplificat informatiile despre text!
si putem s-1 dm vizitatorilor s-1 citeasc. Iar pe de alt parte, m tem c si la Viena locuinta
Bettei devine vulnerabil, o pun n gard.
n aceste luni de toamn ale lui 1973 (n octombrie se ntlnesc toti trei la Zurich pentru a se
consftui, noi nu stim nimic despre asta) legtura noastr clandestin pulseaz si mai spasmodic,
i mai trimit Bettei urarea de drum bun n legtur cu Arhipelagul: Cu strngere de inim m-am
abtinut ani de zile de la publicarea acestei
290
crti care era deja gata: datoria fat de cei vii cntrea mai mult dect datoria fat de cei morti..."
si cum s accelerm acum publicarea?
oate__o xerocopie de pe textul dactilografiat? n-are important
cum va arta editia, numai s ias mai repede! si lui Nikita i trimit vorb: las s arate rudimentar
Arhipelagul si s fie mai ieftin, asta nu-i o carte s faci bani de pe urma ei. (Redus la neputint
de gurile din bugetul unei edituri srace, Nikita roag s se nteleag c editia rus nu poate fi
nicicum mai ieftin. Eu snt de acord.) Nikita promite s editeze volumul unu n timp record, n trei
luni. Zetarul Arhipelagului scrie el mi-a spus cu lacrimi n ochi: cnd voi muri, puneti-mi
aceast carte n sicriul meu. Insist n continuare: dar cum s facem s publicm volumul al doilea
imediat dup primul, nu se poate la o lun dup? Nu, imposibil... YMCA poate s scoat n mai
volumul al doilea. Nu! nu! Sub nici un motiv mai trziu de martie! Nu, nici la acest ritm nu se
angajeaz de dou ori. Dar poate s fragmentm si volumele (nu este esential mprtirea pe
volume), s publicm separat Partea nti, a doua, a treia ca pe niste caiete, numai s fie mai
repede! si luati msuri de securitate, nu pierdeti din vedere posibilitatea unui atac direct asupra
tipografiei! KGB nu se d napoi de la nimic! n atentia Benei: dup ce va aprea n rus primul
volum, toat ndejdea se leag de aparitia foarte rapid a editiei n german, dac ntrzie nu
s-ar putea scoate si publica separat n reviste niste capitole?... Mai repede, ca s stie toat
lumeal si atunci se va termina cu arderea." n aceast toamn aflm cu indignare c familia
Carlyle ne-a tras pe sfoar: traducerea american nu va fi gata nici n cinci ani; de-abia acum, la
sfrsitul lui octombrie, au predat traducerea, dar si aceea nefinisat, mai trebuie lucrat la ea". Dar
ne ajunge din urm traducerea n suedez a lui Hans Bierkegren aceasta ne va fi de ajutor! si
cum stm cu msurile de securitate? Secretul poate s se scurg deja din trei tipografii. Trebuie
publicat mai repede! Eu mai repede am nevoie ca procesul s devin ireversibil, s se
produc explozia, pentru ca KGB nici s nu ncerce s smulg ceva de la mine. si un asemenea
(nstrusnic) contracalcul: si deodat KGB se va repezi s publice mai devreme dect mine
Arhipelagul capturat (doar s-a ntmplat cu Allilueva) astfel vom demonstra c exemplarul este
furat, incomplet, o redactare veche s>i trimit Bettei lista dovezilor. Sau invers: Sovietele vor
ncerca s interzic Arhipelagul n Occident? La cererea lui Heeb i trimit
291
prin posta stng" si o nou Confirmare a deplinelor mputerniciri" special pentru cazul
Arhipelagului: c este mputernicit pentru toate editiile acestei crti si c n acelasi timp este liber
de obligatii personale de plat (el se temea de o asemenea ntorstur a lucrurilor). Acum
Testamentul a ncetat a mai fi necesar, acum se deschide perioada publicrii integrale a tuturor
scrierilor mele, perioad limitat doar de posibilittile noastre tehnice. Da, si ia te uit nici nu
pricepi de ndat: acum deja se poate s nu mai ascundem capitolul &m August despre Lenin, n-
am putea s-1 inserm n vreo editie? si acum, cnd n URSS s-a desfiintat bruiajul de bine ce
apare Arhipelaguls fie citit imediat la toate posturile de radio! (Ce m mai ntind si eu! nici
Vocea Americii, nici BBC nu vor misca un deget, ca s nu strice relatiile diplomatice cu URSS...)
Filmul Tancurilendat ce ncheiati un acord imediat ns o not n gazet despre asta. (O-o-
o, nc mai e departe pn la film...) S dinamitez totul, mai repede! Pe Nu triti n minciun" am
n vedere s-1 public n februarie. (si am nimerit-o!)
Trimitem la Ziirich microfilmul lui Octombrie de acolo de unde a rmas, poate, nu va mai fi dus
niciodat pn la capt. Trimitem pe fragmente si articolele din culegerea Voci din strfunduri.
Dar si mai repede! la mijlocul lui decembrie i trimit lui Ni-kita Scrisoare ctre conductori", ea
trebuie publicat la 25 de zile dup primul volum al Arhipelagului] (M-am zpcit cu totul, nu
nteleg ce fac, mi tai craca de sub mine: dar dac Occidentul va citi acea Scrisoare" pe el nici
nu-1 intereseaz Arhipelagul.) si s-o traducem mai repede!
De Scrisoarea ctre conductori" s-a apucat imediat o tipografie pe care eu n-o cunosc: YMCA.
Iar cnd la 28 decembrie iese la atac Arhipelagul, mie mi cade brusc fisa c trebuie s retin de la
publicare Scrisoarea ctre conductori"! A.A. Ugrimov m previne c n Occident ea va provoca
o reactie de respingere. Dar pentru mine nu acesta este motivul principalei altul: Scrisoarea"
ncepe s sune acum nu ca n septembrie, cnd am depus-o la CC. M ntreb dac astzi lumea
nu va detecta la mine vreo nuant de mpciuitorism, n tumultul care nsoteste lansarea
Arhipelagului, momentul pentru Scrisoare" nu este bine ales, nu. Nu! (Cap de font, nu m satur
de somn!") ... ,; .. ^v,. ,
292
La nceputul lui ianuarie 1974 i scriem lui Nikita si Bettei s etin Scrisoarea" pe termen
nedefinit, s n-o difuzeze deloc, nici chiar traductorilor, s stopeze si toate traducerile!
par scrisoarea aceea a ntrziat si noi n-am mai fi putut s oprim nimic la YMCA, la Nikita,
tirajul era deja gata, si traducerea francez, gata si ea, intrase n tipografie. Am tinut lucrurile
loc printr-un telefon indirect, conventional. Le-am tinut! N-a transpirat nimic! (Nimereal!? Sau
gafa!? Totul depindea de niste simple ntmplri, si situatia eu n-o evaluasem cu toat
seriozitatea, capul si trupul mi deveniser semiinsensibile. Dac n-am fi retinut Scrisoarea", eu
as fi ajuns mai repede la nchisoare, iar nu la expulzare peste granit: nimeni din Occident nu m-
ar fi aprat atunci.)
si n plus toat aceast tracasare suplimentar cdea ntruna asupra Bettei! n sptmnile
cnd a predat la editur primul volum al Arhipelagului si ncepuse s-1 traduc pe al doilea. Ce
mult rbdare i trebuie, si ce nivel de inteligent! La sfrsitul lui ianuarie, ultima ei scrisoare, care
nu m-a mai gsit n URSS: La elanul neobisnuit se adaug o oboseal groaznic si sentimentul
vesnic mocnit c ceva nu iese asa cum trebuie. M trezesc din cosmarurile devenite acum o
permanent: ceva important am uitat s fac! Chiar m ridic brusc uneori... Snt foarte bucuroas
c Scrisoarea ctre conductori a fost amnat: asta i-ar fi derutat groaznic pe oamenii de-aici
si chiar ar fi dunat ntelegerii Arhipelagului. Ca s ntelegi Scrisoarea trebuie s cunosti
Rusia..."
si mndria ei legitim: Cu Arhipelagul s-a reusit tinerea secretului pn la sfrsit." Dar este deja
extenuat: o parte a traducerii volumelor al doilea si al treilea, ea o va mprti cu un partener,
acum nu mai este nevoie de tinuire ca nainte. Traducerea Bettei este ludat de Boli, de Die
Zeit, de Der Spiegel.
...Dar si dorul mistuitor si teama pentru voi..."
Iar ei> ctre ea, ntr-o scrisoare care nu i-a parvenit:
Am eu oare senzatia c nu ne vom mai vedea niciodat? Categoric: nu! Cred ntr-o viitoare
ntlnire vie, interesant, tihnit. Cum? Enigm, nc multe minuni si surprize ne asteapt... Fie ca
noul an s fie anul victoriilor noastre!... Nu-mi vine s-mi iau rmas-un, dar pentru orice, pentru
orice eventualitate..."
si Alia, cu scrisul ei lbrtat, n ultima scrisoare: 12 februarie. Azi, la ora 5,1-au ridicat pe Sania,
opt oameni. La 10 seara mi s-a spus la telefon c este arestat. Continuati, fr s ncetiniti ritmul!
293
Toate scrierile lui, una dup alta, s vad lumina tiparului. Acesta-i principalul."
nc din prima mea zi la Boli au venit si Lisa, si Heeb. Acesta din urm: impuntor, important,
nalt, pufnea din lulea. Suna de la Paris si Nikita Alekseevici, se gndea s vin imediat, dar
sufleteste nu puteam s absorb totul dintr-o dat, 1-am invitat la Ziirich. Cu el m-am ntlnit deja
acas la Heeb pe loc atmosfera a devenit foarte cald: era singurul rus dintre toti cei care
fceau un zid compact n jurul meu. si n plus: un om dintr-o dat asa de apropiat, cu care ne-am
nteles n indiferent ce problem a venit n discutie, desi el toat viata a fost emigrant, iar eu toat
viata cettean sovietic.
si iat, tot Triunghiul de Sprijin s-a adunat ntr-o camer, si, n loc s mai recurgem la scrisori
cifrate, vorbim liber cine, pn de curnd, ar fi putut s prevad asta! Casa, n ntregime, este
nconjurat, asediat de urmritori dar din partea mijloacelor de informare n mas, nu din
partea Ceka.
Acest Triunghi de Sprijin a fcut pentru mine chiar mai mult dect a reusit el efectiv s prelucreze:
a creat acea stare de ncredere n mine, acel zid nevzut n spatele meu, zid de care sprijinindu-
m, putusem s stau n fata Dragonului fr s sovi ctusi de putin, fr s am vreo clip de
regret, gata s strbat drumul pn la sacrificiul suprem.
si Nikita Alekseevici a mai rmas dou, trei zile la Zurich si n acele momente cnd eu pe
strzile orasului elvetian nu mergeam, ci alergam, iar dup noi se tinea o ntreag ceat de
corespondenti de pres si televiziune m-a nsotit peste tot: si n subsolurile bncii cantonale
(acolo n seif se pstrau toate microfilmele noastre; pe Nu triti n minciun" i 1-am dat imediat
lui N.A. spre publicare, dup ce deja ne-am bucurat c Alia n-a ezitat s publice acest mesaj la
Moscova; ziaristii din jurul bncii au tras concluzia si au informat ca atare c eu am venit s-mi
inventariez capitalurile); si la filmul O zi din viata lui Ivan Denisovici; si la casa unde a locuit Lenin;
si n munti, la Sternenberg, ca s vd dac pot lucra acolo; si Ia vecernia de la abatia
benedictinilor. Foarte simplu, usor mi-a venit s m explic cu N.A., i povestisem deja despre
Vitel, despre Scara Donului linistit" si despre ceea ce vom mai edita n curnd. Problemelor
rusesti, N.A. le arta, neabtut, interesul cel mai proftind. De aici ncepnd, conlucrarea editorial
si prietenia ne-au unit ani si ani de zile.
13 Strinii
n textul principal al Vitelului, eu am declarat c, de fiecare dat cnd am transmis ceva n
Occident, am fcut-o personal. Am scris asa, ca s-i acopr pe Eva, pe Dima Borisov si pe Jenia
Barabanov.
n realitate ns, pn 1968 nimeni, n afar de Eva, nu m pusese n legtur cu Occidentul. Ea
cutase posibilittile si ocaziile, iar eu rmsesem complet nestiutor de o asemenea grij. Apoi
intrase n functiune canalul Barabanov-Durova, si din nou am fost ajutati s trimitem manuscrise,
s facem schimb de scrisori cu aliatii nostri Nikita Struve si Betta. A nceput s ne ncing o
poft, a nceput s se aprind n noi o dorint nou: s primim crti din Occident si Eva ni i-a
gsit imediat pe Axei si Jacqueline Krause; el era un comerciant american care putea s
primeasc post voluminoas necontrolabil. Ei au ajutat pe multi, printre care si pe noi. si cu att
mai mult, acest lucru pruse, timp ndelungat, c era pe deplin suficient. Nevoie de o legtur
direct cu corespondenti strini, asa cum o resimteau multi moscoviti, eu nc nu aveam: multi
ani de zile m abtinusem de la asemenea contacte si nu presupuneam c voi ajunge s le caut.
Jores Medvedev, care nu o dat mi oferise serviciile lui conspirative (dar din prudent totdeauna
le refuzasem), m mbiase n toamna lui 1970 la o ntlnire cu norvegianul Peer Hegge. Acesta, la
data aceea, m cuta, dar pe mine chestia asta nc nu m interesa. Dar atunci mi s-a dat
Premiul Nobel, si Hegge, aflnd nu stiu de unde numrul de telefon al lui Rostropovici, m-a sunat
si m-a gsit, si n-am avut ncotro, a trebuit s-i rspund la ntrebri. si cnd la povestea cu
Nobelul au nceput s se adauge noi episoade, transmiterea nelegal a scrisorilor n
Scandinavia, fireste, a trebuit continuat cu Hegge, O ntlnire ne-a aranjat-o J. Medvedev si a
strbtut cu
295
noi cteva cartiere ntunecoase; data urmtoare n nghesuiala de la biblioteca Lenin ne-am ntlnit
n doi, numai eu cu Hegge, ani mers iarsi prin niste cartiere ntunecoase si ntr-o curte
necunoscut de lng Volhonka i-am vrt materialele mele nobeliene, operatiune care nu s-a
desfsurat cu foarte mare rapiditate si iscusint, iar cnd apoi am iesit pe o alt strad, am vzut
amndoi o firm care lucea: era a unei sectii de militie, curtea aceasta de asemenea.
Curnd dup aceea, Peer Hegge a fost expulzat din URSS. Jores si-a refcut legtura cu
concursul, de data aceasta, al lui Robert Kaiser (Washington Post) si al lui Hedric Smith (New
York Times). si din nou mi-a oferit niste servicii si eu din nou 1-am refuzat.
A mai trecut un an eu cu Alia, de mirare, am reusit s mergem la Conservator, n pauz a venit
la mine drzul si cam grosolanul Ulle Stenholm tot un scandinav, dar de data asta de la radioul
suedez, si mi-a cerut un interviu. L-am refuzat. (Cu el vom avea btaie de cap si n viitor: va veni
acas la Alia s ntrebe dac avem s-i dm s transmit ceva, cci se duce la Zurich s-i ia un
interviu lui Heeb. I-am rspuns c nu avem, dar acum trebuia s comunicm de urgent prin
Betta, pentru ca Heeb s nu cread c suedezul vine din partea noastr.)
n seara aceea multi mi-au cerut autografe, nu ne-a fost dat s privim nestingheriti una si alta, nu
ne-a fost dat s observm atintiti asupra noastr ochii gnditori ai altui tnr suedez, care totusi nu
ne-a abordat de data aceea.
Mai trziu ns a venit la noi. A gsit-o acas pe Alia. A plcut din prima clip prin puritatea,
sinceritatea, chiar prin aparenta lui lips de experient gazetreasc. Toate acestea emanau
direct de pe fata lui tnr, nsufletit de doi ochi albastri, nu lipsit de un aer de severitate.
Vzuse el undeva un vechi obicei trnesc. Asa c ndat ce a intrat n cas Alia nici mcar nu
1-a observat ce face, si, afar de asta, la noi n familie nici nu era un asemenea obicei s-a
descltat si a intrat n camer numai n sosete gest si maniere de neconceput la un
corespondent hrsit n ale meseriei! (Mult mai trziu am aflat c este fiul unui pastor din sudul
Suediei.)
A veni, dar nici mcar cu intentia de a cere un interviu, ci numai asa... sau, poate, s ne ajute cu
ceva?...
Ne-am notat coordonatele lui, a nceput s se lege un mic nod. Stig Fredricson, agentiile
telegrafice ale tuturor trilor scandinave (succesorul lui Hegge).
296
Atunci (n primvara lui 1972, cnd persecutiile mpotriva mea luaser forme acute) mi-a venit n
gnd s dau marele, de fapt, primul meu interviu, dar acesta trebuia oferit unor ziare de foarte
mare rsunet si alegerea noastr s-a oprit (corect) asupra a dou ziare americane de prim-
plan si i-am invitat pe corespondentii respectivi (indirect, prin J. Medvedev) ntr-o anumit zi. Au
venit H. Smith si R. Kaisercu magnetofon si ntrebri pregtite (uimitoare prin tematica lor
minor). Dar si la mine era pregtit tot continutul (pentru mine numai n el si avea rost interviul!)
dar n form scris. Nestiind nimic despre corespondentii occidentali si despre ziarele lor, eu
socoteam c ei vor fi multumiti s ia interviul si n aceast form, oare nu-i si asa ceva
senzational? Se vede treaba c nu, ei s-au simtit jigniti si umiliti de o asemenea propunere (si,
dup cum am nteles eu apoi ziarele occidentale, ei nici nu puteau s aib alt reactie). Cea mai
mare concesie la care din respect fat de mine si din pasiune pentru senzational s-au nvoit
a fost aceea de a lua din rspunsurile mele, nu cuvnt cu cuvnt, dar cea mai mare parte,
transformnd toate acestea ntr-un story" pentru publicul lor cititor, adic ncredintnd numai
condeiului lor ordinea, stilul si accentele si nregistrnd pentru aceasta pe magnetofon si
rspunsurile la setul lor standard de ntrebri (despre Evtusenko si altii...).
Totusi mi prea ru s pierd ocazia pe care o reprezentau aceste dou ziare de rsunet. Am fost
de acord, hotrnd eu nsumi ca textul complet s-1 dau lui Stig pentru ca el s-1 transmit a
doua zi agentiilor lui scandinave. Eu nc nu ntelesesem c stirile date a doua zi" nu snt, de
fapt, stiri, nu fac nici dou parale, nu le mai primeste nimeni, fie ele si cu completri. Iar eu mi
puneam ntrebarea: cum poate s nu intereseze un autentic text de autor? Dar Stig? Stig era
foarte convins c de la el o s primeasc.
Asa au si fcut. Cele dou ziare americane de rsunet au mrun-tit fructul gndirii mele pn au
scos din el niste titei, au dres cu observatii si consideratii frivole lucrurile importante iar n
Scan-dinavia n-a aprat nici un rnd din textul meu, totul a fost n zadar, desi Stig telexase totul
cuvnt cu cuvnt.
Imediat la o sptmn s-a consumat esecul ceremoniei nobe-liene de la Moscova, si trebuia
fcut o scurt declaratie si care Sa ajung neaprat n Scandinavia. Ne-am hotrt, fireste, s-
o facem Prin Stig. Ne plcea: era de o cinste absolut, ni se lipise de suflet.
297
De data aceasta, totul s-a rezolvat rapid si ireprosabil. Ceea ce nseamn c, n primul caz, ntr-
adevr refuzul venise din partea agentiilor.
Iar printre toate acestea m-am nteles cu Stig s ne ntlnim n afara casei, n pasajul subteran al
Grii Bieloruse pe unde trecea mereu drumul meu dinspre si spre dacea lui Rostropovici.
Ne-am ntlnit la sfirsitul lui aprilie (aveam n buzunar microfilmul cu discursul nobelian, pe care n-
am putut s-1 expediem altfel, si iarsi mi spuneam: trebuie s ajung n Suedia). Eu sedeam
ntr-un loc aproape neobservat, el si sotia sa Ingrid veneau brat la brat, eu, pndind, dup ei, iar
Alia din alt loc, tot pndind, veri-ficnd: nu sntem cumva urmriti? Totul a iesit bine, si apoi,
ajun-gndu-i din urm, noi toti patru am luat-o fr grab pe bulevardul Leningrad. (Acest
bulevard nu m emotiona niciodat prin nimic, orict 1-as fi strbtut ct e de lung, iar acum mi se
asociaz cu fiecare amintire: ultima strad pe care m-au dus la expulzarea din Rusia.) n timpul
discutiei eu i-am propus, el a fost de acord, si ntr-o curte ntunecoas i-am transmis microfilmul.
Potrivit unei credinte populare, o femeie gravid care ti iese n cale este de bun augur. Iar aici
dou erau gravide, ambele noastre sotii, si el si-a dus-o pe-a lui s nasc n Suedia. (Acest
microfilm mi I-a bgat ntr-un mic tranzistor, asa 1-am si dus si 1-am predat la Academia
Suedez" povestea Stig. Chestia asta ni s-a prut ingenioas, amintea si de operatiunile
anterioare de ngropare pentru ani de zile a manuscriselor.)
La ntoarcere, ne-a povestit despre reusita actiunii. Ne-am mai ntlnit cu el de vreo dou ori pn
n var. Un contact realizat att de usor si att de cinstit era pretios si ca atare trebuia pstrat.
Treptat, de-acuma numai eu cu el, am pus la punct tehnica ntlnirii: prin ce puncte trecem, la ce
distant s fiu de el, ncotro o crmim apoi, unde s-1 ajung eu din urm. La mijlocul verii, Stig
spre uimirea noastr deodat a ncetat s mai vin. Apoi un alt corespondent scandinav ne-a
adus din partea lui Stig o emotionant scrisoare redactat ntr-o rus nepretentioas: ntorcndu-
se cu automobilul din Finlanda si grbindu-se tocmai la ntlnirea noastr din acea sear, a avut
un accident pe traseu. Dar n acea clip Dumnezeu a fost cu mine si sper s m fac bine si
chiar fr urmri."
Aceast ntmplare nefericit-fericit ne-a si unit definitiv.
298
si toat toamna lui 1972, si iarna spre 1973 am continuat s ne ntlnim, totdeauna pe ntuneric,
pe alei si n curti ntunecoase din apropierea Grii Bieloruse. (Ora ntlnirii era mereu aceeasi, iar
data urmtoare precum si cea de rezerv, le stabileam mereu la desprtire.) si nu stiu cum acum
mi s-a limpezit ideea c aceste contacte snt absolut necesare, c fr ele chiar nu pot tri
cum oare am trit nou ani fr ntlniri personale directe cu un occidental?! Au aprut facilitti
care nainte nu existau, s-a realizat o rapiditate a transmiterii si de fiecare dat aveai ce s
transmiti si ce s primesti (asa au nceput s mearg acum toate scrisorile mele prin stnga ctre
Struve, Betta si avocat, tot mnunchiul legturilor principale). si micile role de microfilme, noile
variante, noile scrieri. Iar Stig le transmitea mai departe prin posta diplomatic, dar nu prin posta
sa suedez, care, cu un termen din vocabularul concentrationar si sovietic, era parsiv, ci prin
alta. Acolo, din cte tin minte, n toti anii, n diferiti ani, au fcut serviciu oameni exceptional de
nobili. Ei ne-au ajutat, si nu numai pe noi. n acest context, nimeni niciodat n-a esuat, nimeni
niciodat n-a trdat. (Nu stiu nici n ziua de azi s citez vreun nume, dar m nclin n fata acelor
oameni!) Canalul acesta noi 1-am numit MDN Marele Drum al Nordului.
n aceste plimbri a aprut brusc o idee: Hans Bierkegren, scriitor si remarcabil traductor
suedez (cu excelentele lui traduceri de care au beneficiat njurai lui 1970 Cercul si Pavilionul, el
mi-a pregtit n multe privinte accesul la Premiul Nobel), s nceap imediat traducerea suedez
a Arhipelagului, dup ce va fi luat textul de la cine oare? Pi de la Heeb. Astfel n cercul
legturilor noastre s-a nscris si Occidentul. Bierkegren si-a dat adresa pentru scrisori venite din
Occident pentru mine. (Iar mai departe tot pe MDN.)
La vremea lor, bolsevicii, pentru legturile lor, n-au trebuit s se foloseasc de ajutorul
corespondentilor strini, nici prin cap nu le-ar fi trecut asemenea idee, dar si corespondentii e
greu de presupus c s-ar fi angajat la asa ceva. Numai bolsevicii nsisi au creat un asemenea
sistem n care aceia dintre strini care snt oameni de suflet nu pot s nu treac peste interdictii si
s-si asume misiunea de transmittori clandestini. Tot asa si diplomatii: din momentul n care
diplomatii sovietici de peste hotare snt aproape toti, fr excep-t'e, spioni guvernamentali, iar
ambasadele occidentale de la Moscova snt si loiale si neputincioase, unor functionari de
ambasad s1 diplomati nzestrati cu simtul drepttii nu poate s nu li se nmoaie
299
inima si s ne ajute pe bietii de noi. Mai jos vor fi niste asemenea uimitoare exemple.
n acelasi timp cu Marele Drum Nordic" s-a constituit, s-a deschis prin el nsusi nu, prin
bunvoint dumnezeiasc, un al doilea drum. Cu mult nainte de aceasta, n decembrie 1967,
ardea de dorinta de a veni la Moscova s negocieze cu mine Olga Carlyle. Neprimind viz, ea 1-
a rugat atunci s vin la Moscova ca turist (iar ntre timp s se ntlneasc cu mine) pe Stepan
Nikolaevici Ta-tiscev, tnr slavist parizian, tot din a doua generatie a primei emigratii. Tatiscev a
intrat nestingherit n tar, la Moscova a sunat-o imediat pe Eva pe cine nu stia ea dintre
parizienii rusi?! si Eva 1-a adus la ntlnire cu mine la tarevna, nvtndu-1 pe drum, pe
strzi, n magazine cum s se poarte n asteptarea filajului si evalundu-1 din punctul de
vedere al curajului. (Ea a apreciat c el are team, dar si-o nvinge.) nsusi obiectul convorbirilor
(ntrebri nvtate pe dinafar, rspunsuri nvtate pe dinafar) prea atunci important, apoi nimic
important n-a rezultat din ele, dar cunostinta s-a fcut; si celor ctiva prieteni apropiati, adunati n
seara aceea la tarevna, Tatiscev le-a plcut: era simpatic si spiritual n conversatie, nu-1 stresa
conspirativitatea, povestea cu haz despre alunecarea spre sting a studentimii pariziene si a
ntregii intelectualitti. A reiesit c el mpreun cu Struve pred la o universitate. Am ho-trt s
ntredeschidem o fereastr a sufletului nostru ctre el si s ne explicm cu Struve.
si a venit si a doua oar ca turist, ne-am vzut din nou la Eva, iarsi fr s realizm mare lucru,
dar familiarizndu-ne din ce n ce mai mult unii cu altii, ntre noi se nscuse o ncredere deplin.
(O dat, plimbndu-se prin Moscova, a vzut cu uimire la o intersectie niste inscriptii: Str. sulov -
Str. Tatiscev. Le-a luat drept un semn...)
si deodat, n primvara lui 1971, aceeasi Eva a adus stirea uluitoare: Stepan Tatiscev este numit
atasat cultural al Frantei la Moscova pe timp de trei ani btuti pe muchie! Un neverosimil
succes dintre acelea cu care noi n-am fost rsftati. (Ulterior, Stepan Tatiscev a povestit cum s-a
ntmplat: pe el, ca slavist, 1-au sunat de la Ministerul de Externe cerndu-i sfatul pe cine s
numeasc pentru urmtorii trei ani n Rusia iar el, neascunzndu-si dorinta de a ajunge n
patrie, s-a recomandat fr jen pe sine nsusi! s1 candidatura i-a fost acceptat.) Pe trei ani
un canal diplomatic
300
erios, sigur si permanent activ la asa ceva nu ne asteptaserm! (Dat Asia Durova n-a vrut s
fie deschis cu el si fiecare si-a continuat drumul lui, de unul singur, ascunzndu-se de toti ceilalti
din ambasad.)
Sperantele noastre nu s-au dovedit ntemeiate n ntregime. Ta-tiscev (pentru mascare noi i
spuneam Emil", iar ca s sune ru-
te__Milka"), se pare, a fcut la nceput niste pasi necugetati
din cauza crora a trebuit, mult vreme, s fie cu mare bgare de seam. De altminteri, stilul este
omul, si Tatiscev avea stilul lui, care nu corespundea n totalitate asteptrilor noastre, dup cum
ne asigura el nsusi n aparenta usurint cu care actiona sttea si vigilenta lui ncordat (Eva,
identic n cel mai nalt grad cu ea nssi, de pe margine l gsea pe Milka" de o imprudent
nebuneasc, si l tot corecta si povtuia). si, ce-i drept, el nu s-a deconspirat niciodat si a lucrat
cu succes pe toat perioada mandatului su. Nu o dat se slbise legtura cu el, eram departe
de a putea transmite prin el totdeauna, imediat si n cantitatea necesar dar uneori el era
marele nostru salvator, n special cnd era vorba de transmis o scrisoare, o dispozitie, o
informatie si totdeauna direct la Struve, de-a dreptul n minile care trebuiau! O dat ne-a scos
dintr-o mare ncurctur, ducnd n strintate o list mare cu numerele: mod de a preciza cui si
din partea cui s se transfere din strintate ajutor bnesc. Dou canale independente reprezint
o foarte mare nlesnire: fiecare completeaz spatiile goale ale celuilalt.
Tatiscev si-a ncheiat mandatul cnd eu m aflam deja n Occident. Dar cel care i-a urmat ca
atasat cultural francez la Moscova, Yves Aman, un frantuz profund credincios si devotat culturii
ruse pn la a fi gata s-si asume risc si sacrificii, ne-a ajutat foarte mult.*
si chiar si-a asumat rspunderea pentru actiuni mai mari si complicate: el a fost veriga principal
a acelui lant prin care se transmitea tot ajutorul din partea Fondului Social Rus de la noi ctre
unele persoane din URSS. Cea care a urmat dup el a fost Eva, apoi Alik Ghinzburg (iar dup
arestarea lui a venit dup Eva si Boris Mihailov). Pe ei se si sprijinea ntreaga activitate
voluminoas si foarte periculoas.
Spre deosebire de Tatiscev, Yves era extraordinar de prudent, retinut si
Mlnisterul de Externe al Frantei i-a acordat cu plcere al doilea mandat, si dup
y'7. Tare ne-am bucurat! Noi i spuneam Fei", fr s-i pronuntm numele
Pe sub tavane, fie ele si occidentale, n 1975 si-a asumat riscul de a veni la
1101 la Ziirich. S-a artat a fi tandru, rezervat si taciturn. (Adnotare din 1978.)
301
Dup ntoarcerea la Paris, Tatiscev ne-a fost util, chiar mai mult dect nainte: prin alte persoane
de la ambasada francez a pstrat legturi directe cu Eva si aceasta a continuat si n tot anul
1975 s ne trimit mari cantitti din arhiva mea nc aflat n tar. Astfel au fost degajate metodic
toate depozitele lui A.A. Ugrimov. Restul, conform nsemnrilor noastre, 1-au ars ei acolo.
(Vechile liste n care Alia nscrisese manuscrisele pstrate n diverse locuri, codul de cifre au
trecut granita n ambele sensuri.)*
n primvara lui 1973, cnd am nceput deja s-mi pregtesc plecarea de la Rostropovici, cnd m
desprteam pentru totdeauna de Gara Bielorus, i-am propus lui Stig s ne transferm ntlnirile
la Gara Kiev mai aproape de Rojdestvo, ultimul, de-acum numai partialul meu refugiu.
Cltoriile la Rojdestvo erau pentru mai trziu, cu ncrctur, nu se desfsurau chiar ca la carte,
n primvar i-am propus lui Stig ca ntlnirile noastre s aib loc la o or matinal. El a fost
imediat de acord, si de vreo dou ori asa ne-am si ntlnit: la lumina clar a diminetii de var ntr-o
gar misunnd de lume, apoi pe o strad mrginas ntr-un chiosc verde dintr-un cartier
muncitoresc, lng statia de metrou Studenceskaia". Puteam fi fotografiati, evaluati, repede filati
dar nici nu ne mai v-zuserm de mult vreme la lumina zilei! (Pentru prima dat m-a
fotografiat si el nu din obligatie profesional.de corespondent, ci asa, pentru sine.) Chipul lui
respira foarte mult noblete, inteligent, onestitate. Stig era mereu tras la fat si cam palid tip
de scandinav, nu-i asa?
* Tatiscev era totdeauna operativ n primirea si trimiterea scrisorilor cci nu era de glum
corespondenta care se derula la noi an de an ntre Europa si Rusia, cu implicarea a zeci de
oameni. Dar, plecnd din Rusia, el si-a lsat inima n Rusia si nu se mai putea multumi cu viata
parizian anterioar. In intervalul 1975-1976 a revenit de dou ori n URSS, ca turist; cltoriile
acestea si le-a ncheiat cu bine, dar, evident, a comis niste imprudente. A venit din nou n vara lui
1977: de data aceasta 1-au supus unui flaj compact deschis si 1-au avertizat c o s-i rup
picioarele". Nu s-a speriat, abia s-a desprins de ei ntr-un bazar oarecare, c ne ncredinteaz
el direct si fr probleme s-a dus la tarevna, a mai transmis ceva, dar la ntoarcere la hotel a
fost imediat expulzat din tar.
Iar dup opt ani, nc foarte tnr, a murit de cancer, aproape pe neasteptate. Una dintre ultimele
fapte n slujba patriei, care acum refuza s-1 primeasc, a fost organizarea unei radioemisiuni
ctre Rusia, Vocea Ortodoxiei". (Adnotare din 1986.) .-
302
n primvara aceea i-a venit o idee: s se duc la avocatul meu pentru a face cunostint. I-am
aprobat initiativa. (El a vorbit apoi foarte respectuos despre seriozitatea si inteligenta lui Heeb
si acest lucru m-a fcut s gresesc si mai mult.) Iar n locul lui pentru var, pentru cazul c se
ntmpl ceva", 1-a propus pe Frank Krepo de la Associated Press. si s-a ntmplat s fie
nevoie de acesta la sfrsitul lui august, numai c n jurul acelei date Stig nsusi se si ntorsese din
concediu si a venit la ntlnirea cu mine: pe o banc lng Studenceskaia", ntr-o sear, la lumina
slab, chioar, a felinarelor, sub un copac.
Aceasta era pe la 19 sau 20 august. Am venit la ntlnirile cu Stig: aveam planul unei ntregi serii
de lovituri n cadrul contraatacului gndit de mine. mi ddeam seama c acesta era ultimul si cel
mai important lucru pe care m vor lsa s-1 fac, si-i propuneam acum lui Stig s ias din rolul lui
ascuns, periculos si inapt a-i aduga ceva la nume, i propuneam acum ca el nsusi s-mi ia n
mod deschis un interviu, (nc nu pricepusem c pentru interviurile mele, cel mai prost traseu era
cel scandinav.)
Aveam impresia c o s-i fac plcere s-mi ia un interviu, c asta o s-i ntreasc pozitia, o s-
i aduc glorie. Iar el, n semintunericul de sub copacul peste care se asternuse umbra nserrii,
s-a gndit putin si a renuntat.
Gestul m-a uimit. Dar, probabil, asta este ntelepciune, nu-i asa? Stig mai putea s rmn la
Moscova un an si jumtate si chiar doi si jumtate.
ntelepciune, ntr-o acceptie occidental de rutin. C e lips total de ntelepciune, c e curajul
disperrii, un lucru este cert: la fiecare ntlnire cu mine, el si riscase acest post si chiar toat
profesia de ziarist. Risca si prin faptul c venea la ntlnire aducnd n buzunar lucruri interzise (o
dat a si fost retinut de militieni, dar n-au ndrznit s-1 perchezitioneze), si prin faptul c se
ntorcea de acolo cu alte lucruri interzise. Condus de sentiment, el, absolut dezinteresat, risca
mult mai mult dect atunci cnd, la rece, bazndu-se pe niste obisnuite argumente occidentale, se
tempera pe sine nsusi.
Minunatii nostri prieteni occidentali! Ce multe contradictii si-au dat mna n pozitia si-n deciziile
lor!
Stig s-a ptruns asa de mult de vigilenta noastr de conspiratori mct n legtur cu pericolul unei
divulgri, a spus o dat urmtoa-rele: ,Jn definitiv, mie personal mi-este indiferent. Nu m
gndesc
303
dect la un lucru: eu voi putea s v fiu de mai mare ajutor dac nu se va rspndi nici un zvon."
Iar la interviu a renuntat. Pentru c un interviu nu se afla n zona pericolului incomensurabil unde
l mnau sentimentele sale (pe el si pe fermectoarea lui sotie, Ingrid), ci n zona banalului, unde
cuvine-se a judeca logic, ca toat lumea, si a nu face prostii.
Asadar, la interviu 1-a trimis pe Frank Krepo (foarte simpatic cinstit, bun) si, la insistenta mea, pe
corespondentul lui Le Monde un tip foarte ncrezut, rece. (La data aceea eu nc nu aveam o idee
clar despre oportunismul si duplicitatea acestor ziare. Pe toate noi cei din Est, le considerm
mult mai iubitoare de libertate dect snt ele n realitate. Pe sub tavane, noi nu discutam nimic de
prisos cu corespondentii; ntr-un biletel am scris c as vrea s public n Le Monde o serie de
articole despre viata din Uniunea Sovietic. Credeam c se va agta de propunerea mea ca de o
ocazie bine venit, dar Le Monde a refuzat chiar cu indignare: de ce s ia articole de la mine,
dac are un corespondent al lui la Moscova?...)
n asteptarea luptei operative, m-am nteles cu Stig n septembrie 1973 s ne ntlnim din zece n
zece zile. Datele fuseser stabilite mai dinainte, dar era nevoie si de mai mult operativitate.
Aflasem despre cderea Arhipelagului si era nevoie s transmitem imediat n Occident stirea
despre acest lucru si s trimitem dispozitie ca manuscrisul s fie dat la tipar. Pentru asemenea
cazuri extreme aveam si noi n minte ceea ce era de fcut: s-1 sunm pe Stig dis-de-di-mineat,
nainte de a sosi secretara lui sovietic. Vocile, si a Aliei si a mea, el le recunostea pe loc si
totdeauna asta nsemna: ast-sear trebuie s ne ntlnim (ora si locul fiind cunoscute). Dar ce s
spui n situatia asta, cnd telefoanele snt interceptate? Stig a avut o idee bun: Ati gresit"
telefonul: Spuneti, este curttoria chimic?", Spuneti, este biroul de comenzi la Alimentara?.,.
Cum? Nu e biroul de comenzi? Iertati-m, v rog!" Era suficient pentru recunoasterea vocii. Dar
ce se ntmpla dac se defecta telefonul, sau era ocupat ndelung, sau Stig nu era acas...?
La 4 septembrie, totul iesise bine si un asemenea ati gresit telefonul" din nghesuiala
suburban a Grii Leningrad, si nssi ntlnirea. Seara, cu ntreit bgare de seam, mi-am
amestecat ndelung urmele: de la dacea o luasem pe alte alei, n metrou schimbasem trenul n
statii care se golesc rapid, ca la Krasnoselskaia, unde peronul rmne complet curat garantie
deplin c nu esti urmrit.
304
ns cnd Stig s-a apropiat de mine n locul nostru retras lng Studensceskaia" mie mi s-a
prut c mi-a trecut prin fat o figur, care a verificat dac ne-am ntlnit, si s-a ascuns dup o
cas. Despre asta i-am spus lui Stig. El a rs: Da. Este Udgord." Acesta, ziarist norvegian, i era
prieten. Era singurul cruia i povestea despre ntlnirile noastre.
Udgord voia si el foarte mult s participe la ntlnire, dar etica nli-i permitea s-si deranjeze
prietenul, si nici mcar nu s-a apropiat pentru a face cunostint cu mine.
n aceast sear de 4 septembrie se pare c am transmis multe: si stirea despre Arhipelag, si
Scrisoarea ctre conductori", si multe dispozitii pentru Occident, si nu mai stiu care microfilm
de-al meu. mi amintesc: a fost ceva uluitor, seara eu si Alia eram n srbtoare: totul se
prbusea, iar noi iat c rezistam. (si ea era n ultimele zile de sarcin; se apropia termenul s-1
nasc pe Stepan. ntr-o precipitare a evenimentelor, ca aceea care-i place destinului, peste patru
zile copilul a si venit pe lume.)
n acea groaznic ultim toamn, m ntlneam cu Stig, totusi, n conditii foarte bune. n situatia n
care se ncerca sufocarea mea, fiecare dintre aceste ntlniri mi era ca o indispensabil gur de
oxigen. O dat pentru transmiterea unei scrisori suplimentare, a unei urgente subit aprute, ne-
am nteles ca el s nu se arate: Ingrid s se plimbe pe bulevardul Narskinski, iar Alia s-i mearg
n ntm-pinare cu Ermoska. Eram si eu. Femeile s-au aplecat asupra copilului de departe nu
se vede miscarea minilorAlia i-a transmis scrisoarea, Ingrid o luminare suedez de Crciun
pentru noi.
si de Crciun ei au plecat n Suedia, iar aici s-a dezlntuit Arhipelagul, toat furtuna si ct mai
era de asteptat pn la ntoarcerea lui Stig! Necesitatea unei legturi, a rezolvrii unor probleme,
a trimiterii de corecturi aprea aproape din trei n trei zile. Ce-i drept, n aceste zile grele, la noi
acas vereau multi corespondenti, unii ca s afle o noutate sau s fac o fotografie, altii ca
s ne ajute (John Shaw, Frank Krepo).
Din multe motive, postul la Moscova este pentru corespondentul occidental unul foarte nalt,
privilegiat, important si din punctul de vedere al carierei, si din cel al bunelor conditii de viat
pe care le presupune (pn si scutire de plat pentru ddac la copii; guvernului sovietic nu-i pare
ru de cheltuieli, el face o socoteal corect: ziaristii bine asigurati material se vor crampona de
locul lor,
305
nu vor trimite corespondente foarte critice). Dar n unii oameni cu educatie occidental, cnd
veneau n contact cu miscarea noastr am nceput s observ o schimbare uimitoare: se leapd
de obisnuitul calcul al copeicilor si-si sacrific si viata.
Faptul de a fi n fiecare clip calculat pn la amnunte si cu ct mai amabil n form, cu att mai
necruttor n continut nu este o nsusire nnscut a occidentalilor, ci rezultatul influentei
mediului n care nimereste omul. Iar n Rusia exist de mult (n ciuda opresiunii sovietice) un
Mediu al drniciei, al spiritului de sacrificiu si acest Mediu i influenteaz si pe occidentali, i
ptrunde, poate nu pentru totdeauna, ci pe timpul ct snt printre noi. si totusi: desi toti cu o
educatie occidental si trind n aceleasi conditii, corespondentii strini s-au manifestat foarte
diferit n acele zile.
Ultima mea ntlnire cu Stig a fost la 14 ianuarie 1974, chiar n ziua n care Pravda a nceput un
mare atac de pres mpotriva mea. Deja se ntrezrea printre altele si urmtoarea posibilitate: nu
m vor aresta, ci m vor expulza n Occident, n acest caz m gn-deam c voi rnine n
Norvegia. Iar pe un asemenea prieten minunat precum Stig voiam s mi-1 pstrez. Drept pentru
care i-am si spus c dac va fi asa, iar el va suferi pentru legtura cu mine, atunci s nu se
team de o expulzare din URSS, de o compromitere a carierei de corespondent, cci mi va fi
mie secretar n Norvegia si legtur general cu lumea nconjurtoare.
Aceast idee se maturizase si n el, i plcea.
n spatiul de sub poart, unde nu ne vedea nimeni, ne-am mbrtisat de rmas-bun.
Iar ntlnirea urmtoare fusese fixat pe 14 februarie. (La patruzeci si opt de ore de la arestarea
mea...)
si Stig, si cu el Nils Morten Udgord au trecut pe la Alia n zilele lui ianuarie: acest lucru arta firesc
atunci, iar de ajutorul si prietenia lor era o nevoie acut. Acesta era deja nceputul roirii
corespondentilor strini n locuinta noastr, roire care s-a declansat dup arestarea mea si care i-
a dat Aliei posibilitatea de a-mi salva toat munca de-o viat, toate scrierile complete, incomplete,
ntrerupte si toate ntr-un singur exemplar, cci de copiat nu mai era timp. (Cred c KGB nu-si
imagina cte lucruri aveam eu deja pregtite referitor la Roata, la Lenin, la bolsevici, la toat
revolutia si cte dintre acestea ar fi fost pentru mine imposibil de reconstituit, daca le-as fi
pierdut. Cred c, dac si-ar fi imaginat, le-ar fi strns pe toate
306
nc de la nceput, de la arestarea mea.) ndat ce m-au luat de-acas, Alia a trebuit s le scoat
pe toate acestea mai repede din locuint si s le duc, mai ntii unde-o fi, apoi la o posibil baz
de expediere n strintate, si punea ntrebarea: este mai bine s le duc la niste strini? n ce-i
priveste pe corespondenti, acestia nume-rosj veneau n suvoi nentrerupt, ceea ce asigura
o acoperire, dar ei n-aveau obiceiul s circule cu ceva n mn prin Moscova. Cel mai adesea,
veneau cu minile goale si deci nu puteau s ias de la noi cu sacosa. S-si fi umflat buzunarele
cu pachete? Dar cum s fac s nu devin prea grosi la trup? Cu toti de fat, cu toti deo-jat
Alia n-a vorbit si n-a transmis nimic: prezenta unor strini o punea n imposibilitate de a se
ntelege cu ai ei. Ci, mpreun cu cei initiati, se retrgea ntr-o cmrut, acolo se explicau ntre
ei prin biletele (c doar nu se putea prin viu grai! Ba mai mult dect att: n timp ce scrii biletelul
trebuie s ndrugi ceva din gur), acolo se transmiteau si pachetele.
Nils Udgord cunostint recent, om asa de nobil, serios, cu trsturi decise, calme, cu
sigurant de sine n actiune, cel mai cult dintre toti corespondentii (istoric erudit, el se ridica
deasupra tuturor) el a fost primul cruia Alia, n ziua expulzrii mele, i-a pus problema: Exist
o arhiv voluminoas, si este necesar s-o scoatem din tar. Puteti s ne ajutati?" (El era deja un
om cu trecut"; Komsomolskaia Pravda deja l ponegrea; adic era n evidenta cui trebuia.)
Dup ce a reflectat, a doua zi i-a cerut Aliei procur scris pentru posibile negocieri:
Rog s-1 considerati pe domnul Nils Udgord ca pe reprezentantul meu mputernicit pentru
legturi cu... Solicit ajutorul dumneavoastr pentru a scoate din tar arhiva lui Soljenitn."
Iar mai departe el a pus pasiune n treaba aceasta, abordnd-o cu anvergura istoricului, iar nu a
corespondentului.
Din pcate, despre aceast operatiune remarcabil, care mi-a salvat principalele manuscrise si
mi-a asigurat continuarea pe ani de zile a lucrului la Roata Rosie, nici astzi nu se poate povesti.
...Ceea ce Udgord nu ntelegea pe de-a ntregul era modul n care acestea vor ncpea acum n
cele dou geamantane permise lui. Devenise deja clar c arhiva este mai mare. (n plus se prea
c nu trebuie fcut risip nici de ore, nici de zile, pentru c familia mea putea fi alungat din
URS S n orice clip.) .
307
Printr-o ntmplare fericit, ntorcndu-se de la concert, 1-a gsit acas pe amicul su William
Odom, cvadragenarul asistent al atasatului militar american, nainte de a veni la Moscova, Odom,
si el doctor n stiinte ale istoriei, fusese profesor de istoria Rusiei la West Point. Acum i-a adus lui
Nils proaspt apruta brosur APlvj mpotriva Arhipelagului si a mea.
A vorbi pe sub tavane nu se poate, si, avnd n vedere multele lucruri nc rmase, Nils i-a scris
lui William:
Marea problem este arhiva lui Soljenitn."
William Odom era destul de initiat n istoria acestui secol si a trii noastre. La rzboiul din Coreea
nu a participat numai datorit faptului c n chiar acel an a intrat la academia West Point. Dup
aceea studiase la Universitatea Columbia istoria Uniunii Sovietice, scrisese studii despre
Sverdlov, despre Osoaviahim, a fcut serviciu n misiunea american de pe lng trupele
sovietice, si doi ani n Vietnam, si iat deja de doi ani este la Moscova, si-si ncheia stagiul aici.
n fond, el a fost de acord imediat: numai s nu stie nimeni, nici chiar Soljenitn. Urma s-si
mpacheteze, s-si expedieze bagajul personal (ca bagaj diplomatic) n Statele Unite tocmai n
acest bagaj va pune arhiva. Aceasta l scutea de necesitatea de a se adresa cuiva dintre
functionari si poate de neplcerea de a primi un refuz. Totusi despre aceast intentie i-a povestit
sefului si prietenului su, contraamiral Mayo, care era atasat militar.
.. .Dar toate astea nu artau asa de bine n locuinta noastr asediat. Zpceal era si n hrtii,
zpceal si n proiecte: ce s astepti? C nu este perchezitie acas faptul acesta a devenit
clar n urmtoarele douzeci si patru de ore. Dar o s-i nhate oare pe cei care ies cu
manuscrise? Pe cine? Din ce moment?
Cnd m-au luat pe mine nu numai pe biroul meu era mprstiat corespondent conspirativ cu
Occidentul, ci si pe al Aliei zcea lista cifrului continnd tot sistemul de pstrare a manuscriselor:
la cine, unde, ce! Iar acum iat, Alia trebuia s se descurce cu toate cele aflate n pstrare (s
ntind minile pn acolo pn unde ani de zile nu ajunseser), s construiasc un nou sistem si
n legtur CM fiecare scriere s decid: ce trebuie trimis neaprat peste hotare dup mine; ce
este de dorit; ce urmeaz s rmn n pstrare n URSS pn la solicitare; ce se pstreaz, dar
nu poate fi solicitat niciodat; ce se distruge. v.. .-....,
308
De aceea desi era mai simplu ca din diverse locuri de pstrare s le arunce imediat la
expediere, dar aceast solutie aproape c n-a fost necesar a si riscat Alia s le fac s
treac din nou printr-o locuint periculoas, s le bage si s le scoat, iar aici s le revad, uneori
dup o listut, grupndu-le n alte plicuri. (Aceast treab nu putea s-o fac dect Alia singur, dar
seara venea Liusa, care a fcut si ea foarte mult.)
Dar nainte de aceasta, n timp ce asteptau perchezitia acas, au nceput n virtutea unui prim
impuls s duc de urgent hr-tiile la cineva! La alte adrese!
Chiar si n seara arestrii mele, Stig (la ntlnirile cu mine se obisnuise s foloseasc buzunare
ncptoare) a luat cu sine schite ale articolelor pentru culegerea Voci din strfunduri si scrisori
pentru Occident. Iar apoi cu ai ei, cu concetteni sovietici, Alia trimisese la prieteni, la diferite
adrese. Prietenii s-au precipitat imediat ca o ceat lrmuitoare (la familia vecin Pasternak,
deasupra hrtiilor erau frunze de ceap, o cptn de varz) si apoi s-au condus unii pe altii
acolo unde trebuie. Dima Borisov, Andrei Tiurin si Alek-sandr Ghinzburg o figur nou pentru
cercul persoanelor implicate n pstrarea manuscriselor noastre, dar nu pentru miscarea ilegal
din Rusia au ajutat mai mult dect toti si mai inteligent dect toti n aceste zile. Ghinzburg a luat
si a strns acele manuscrise care trebuiau s rmn n URS S.
n continuare, Alia mi-a expediat nu numai manuscrise, ciorne de-ale mele, ci si crti rare, ziare
importante din anul 1917. (Exista o regul vamal sovietic potrivit creia era interzis s scoti din
tar crti editate pn n anul 1945, cu alte cuvinte crti care puteau avea o orientare
necorespunztoare", si chiar mai ru, crti scpate cu greu de la ardere.) si nc vreo ctiva
oameni (Wilhelmina Ghermanovna Slavufkaia, Aleksandr Sergheevici Buturlin) au trebuit s ia
crtile cele mai voluminoase, dar mai putin periculoase. V. Slavutkaia singur a conceput o
modalitate de trimitere mai departe a crtilor, si tot singur a aranjat totul, ceea ce ntrecea deja
asteptrile, era ceva remarcabil.
Exista prerea c pentru corespondenti este periculos s ia materiale scrise direct de la noi, c e
mai sigur dac le iau de la alte adrese... Aceste adrese erau comunicate lui Stig si lui Nils pentru
corespondentii strini; gazdele erau prevenite ca s stie cam cnd sa astepte si ca s nu se
nsele cu privire la identitatea vizitatorului.
309
Acesta, pentru a fi recunoscut, avea n carnetul lui de corespondent un semn conventional fcut
cu creionul.
Asa s-a mprstiat arhiva mea (ca un ochi de ap n care calc brusc o cizm): stropi srind n
diferite locuri ndeprtate ale Moscovei si chiar n cartiere mrginase, pe soseaua Rubliovskoie si
n Medvedkovo. (Peste cteva zile s-a nteles caracterul eronat al acestei actiuni; s-a nceput
strngerea tuturor materialelor si aducerea lor napoi la noi.)
La Medvedkovo s-a dus s recupereze ce era de recuperat nsusi Udgord. El va face o
transbordare pe drum, cu al doilea taxi va merge nu pn la casa cutat, ci numai pn la casa
vecin cu ea, si taxiului i va da drumul. (Toate astea ca s nu rmn urme.) Dar iat si-a
ncrcat toate buzunarele largii lui haine reportericesti", a luat dou sacose grele din plastic, a
iesit n strad: dar unde s gsesti n vguna asta un taxi pentru ntoarcere n oras? Ora trei
ziua, e lumin. Trec cu taxiul niste militari, un colonel (or fi kaghebisti? pas de ghiceste),
cuviincios mbrcatul Ugord voteaz" (i face semn s opreasc), este luat n masindar pe
drum: conversatie, si faptul c este strin iese la iveal. (Mai simplu ar fi fost cu un autobuz?)
Ct risc, cu totul neobisnuit pentru corespondentii de la Moscova! si n plus n fiecare zi trebuie s
munceasc la ntreaga capacitate (ascunzndu-se de secretara sovietic infiltrat n dispozitivul
lor), s transmit stiri la agentiile lor, la ziarele lor.
Corespondentii s-au comportat foarte diferit n aceste zile. A fost pentru fiecare o alegere dictat
de constiint, o ncercare, dar glorie n-a dobndit nimeni; de succes, de laud, de promovare pe
linie de serviciu nu numai c nici vorb nu poate fi, dar fiecare risc s strice totul, toti anii de
carier, toti anii de eforturi: cci ziarul, n nici un caz, nu 1-a trimis pentru conspiratie. (Iar pe
Frank Krepo, dup cunoscutele interviuri cu mine si n mod logic bnuind pericolul, Associated
Press, n mod special, 1-a avertizat sever: n relatiile cu Soljenitn s nu depseasc pragul a
ceea ce este permis. Iar el lua n permanent ba hrtii, ba microfilme si, n timp ce fata-i
atingea expresivitatea maxim, le ascundea: fata lui sugera si felul n care i se miscau degetele
acolo undeva, si felul n care si juca destinul, de altminteri cu promptitudine. Textul meu intitulat
Declaratie n caz c voi fi arestat", Lacontre, corespondentul lui Le Figaro, 1-a luat de la Alia n
timpul noptii: 1-a bgat
310
n soset, pe talp, n gheat.) n privinta aceasta, corespondentilor unor organe europene, mai
ntelegtoare, le era mai usor. De pild, Udgord era convins c, n caz de esec, seful lui i va
ntelege si-i va ierta actiunea. (Dar el si cra" incomparabil mai mult dect altii, ncrcndu-si
buzunarele si pe cele laterale, si pe cele de la piept, si pe cele de la spate costumului su
reportericesc, si nainte de a iesi, mare de statur cum era, se privea atent n oglinda nalt: s
nu care cumva s-i ias din buzunar vreo hrtie.) La americani, notiunea de carier este deosebit
de strict: esecul nu este ntmpinat cu ntelegere nici de sefi, nici de colegi, ci numai cu ironie la
adresa celui care a esuat. si este de nteles c unii au refuzat s ne ajute. Dar trei tineri minunati
americanii Steve Browning, RogerLed-dington, Jim Pypert ne-au ajutat nentrerupt. si trei
englezi de ndejde: Julian Nandy, Bob Evans si Richard Wallace. Iar geamantanele (viitoare) snt
mari, iar buzunarele de corespondentmici. si trebuia ca unii s mearg dup materie exploziv
si s-o poarte cu ei n fiecare zii (Cred c KGB, multumit cu expulzarea mea, privea calm la
roiul de corespondenti si n-a nhtat pe nici unul pentru c nu voia un scandal n plus dar nici
n-avea o idee despre importanta si volumul materialului dus dintr-un loc ntr-altul.)
Fie ca aceste foarte trzii rndulete s constituie expresia modestului meu prinos de recunostint
fat de acei corespondenti. Fr ei, lucrarea mea ar fi ntrziat ani de zile.
Cele mai multe hrtii au fost duse la Stig, la el se formase un ntreg depozit. (De aceea, n timpul
acesta, el personal iesea rar.) Au fost duse la Stig asa c toti stiau acest lucru! Cu ct stiau mai
multi corespondenti strini, cu att mai mare era pericolul deconspi-rrii. Dar iat c nu s-a
deconspirat nimic! Nici atunci, nici ulterior.
La 23 februarie a devenit cunoscut c din Elvetia eu am plecat n Norvegia. si, fireste, nici nu
putea s se abtin Stig de a veni si el acolo, de a se ntlni cu mine pentru prima dat dup
expulzare, de a face schimb de informatii privind planuri, probleme, mersul treburilor.
Aici, Alia a comis o greseal grav trimitndu-mi scrisoare prin Stig si toat operatiunea, pus
la punct cum era, a fost ct p-aci s esueze. (Dar, cu toat foarte marea noastr nechibzuint,
totul iesise asa de bine, pe termen asa de lung, si anume cu Stig! asta ne mpingea s
continum.) si oricum: relatarea principal despre mersul treburilor, Stig o va face verbal. Tot ce
trebuia s-mi scrie
311
ea se reducea la n afar de chestiuni personale explicatia c ea nu va pleca pn nu va
reusi s salveze si s ascund totul (ca eu, prin telefon, s n-o grbesc s prseasc tara); si c
nainte de plecare i este imposibil s nu fac o declaratie public. Zu c asta era mult mai
simplu s fie transmis prin viu grai. Dar greseal, cine nu face greseli cnd i plesneste capul
de probleme, cnd simte c-1 apas ceva pe suflet?
n ultimele ore de dinaintea plecrii, Stig a trecut pe la noi pe-a-cas, dar a plecat repede la
aeroport. Scrisoarea fcut ghemulet a ascuns-o conform unui procedeu verificat" ntr-un
tranzistor oarecare, asa cum fcuse cu doi ani n urm cnd mi scosese din tar discursul
nobelian. Dar vamesul", fr s stea pe gnduri, a luat si a deschis imediat chiar acest aparat
si a confiscat scrisoarea. (Coincident? Obisnuit loc de ascundere? Sau cndva Stig a soptit pe
sub tavan?) Stig, ca un copil, s-a nrosit si a intrat n panic umilitor! si pentru ce? si dup cte
operatiuni foarte dificile. .. (Dar acas, dar la locuinta lui din Moscova se afl un ntreg depozit
pentru expediere! Dar dac acum stia se duc acolo?...) ns kaghebistul a spus ceva n
btaie de joc, a retinut scrisoarea, dar nu 1-a oprit s treac mai departe. si Stig a zburat cu o
foarte mare piatr pe suflet.
A reusit s-i sopteasc ceva unui compatriot de la compania aviatic respectiv. si acesta s-a dus
la Ingrid s-i relateze ceea ce-i spusese Stig. Ingrid a nceput s se agite cum s salveze
cauza? n timpul acesta, ea avea n vizit... un diplomat pe care s-a ho-trt s-1 roage s ia
temporar la el ncrctura periculoas. Diplomatul, nu cu foarte mare plcere, a luat o parte din
manuscrise n masina lui. (Iar iscoadele or fi vzut cum se ncarc?!) Celorlalte a nceput s le
schimbe locul neobositul Nils, ducnd o parte la el acas, o parte la... ambasad.
Cte miscri de prisos, cte mutri periculoase cte trambalri prin Moscova! Asa cum n buctile
de carne desprinse din el, trupul cioprtit al unor animale nc se mai misc, mai tresare, se mai
zvr-coleste, nc mai vrea s triasc tot asa si arhiva mea se zbtea, voia s triasc!
(Vestea despre esecul lui Stig a ajuns la mine n Norvegia, n csuta pictorului Veideman o
dat cu John Shaw de la Time, nu stiu de ce mai devreme dect Stig nsusi si ntr-o form
ngrozitoare: lui Stig i s-au luat pe aeroport microfilmele cu manuscrisele
312
mele! Acest lucru mi s-a prut verosimil microfilmele erau la fel si atunci ce lovitur, si ce
primejdie pentru el! Dar o or mai trziu a sosit nsusi Stig. S-a aflat c i s-a luat o scrisoare, dar
nu se stie ct de serios este continutul ei. ns trebuie s art c am avut o strngere de inim
pentru el, si m-am simtit vinovat n fata lui, cum nu m-am simtit niciodat n anii iscusitelor
noastre operatiuni. Nu exista nici mcar certitudinea c o s-1 mai lase s revin la Moscova.)
Ascultati ce v spun! Pe KGB parc-1 furase somnul: n-a urmat nici o lovitur, si lui Stig nu i s-a
pus nici o piedic la ntoarcerea n URSS. S nu-si fi dat ei seama de toate legturile? n
transmiterea unei scrisori s fi vzut ei un serviciu singular, ntmpltor, din partea unuia dintre
multii corespondenti care se mbulzeau la noi acas? Sau numai s-au ferit s amplifice scandalul
din jurul meu?
ns din compararea multelor cazuri din aceast carte rezult c atunci cnd era vorba de mine,
parc li se ntuneca mintea, le lipseau ratiunea si ndrzneala s recurg la msurile cele mai
simple, cele mai directe!
S-a ntors Stig si a strns la loc partea lui din arhiva mea. El sedea din nou pe dinamit. Dar
acum a intrat n actiune Nils...
.. .si cu toate c n aceast actiune s-au implicat destul de multi aliati ntr-adevr occidentali,
ntr-adevr nedeprinsi cu asa ceva, dar nc specialisti n culegerea de stiri de senzatie nici
unul dintre ei n-a scpat niciodat nici un cuvnt!!!
M-am nteles cu Alia la telefon ca ei s vin la Zurich nu cu Aero-flotul, ci cu compania elvetian
ale crei avioane aterizau pe micul seremetievo-2, unde functionarul elvetian promisese s nu
permit sovieticilor s verifice bagajele, urmnd ca acestea s fie preluate imediat. Dar ce s-au
gndit kaghebistii?! Cu cteva ore nainte de sosirea avionului elvetian au dat dispozitie ca de
data aceasta, numai de data aceasta, acest aparat s aterizeze pe seremetievo-1. si toate
geamantanele noastre au mers n flux pe banda rulant, la verificare de ctre KGB. Le-au tinut
mult. (Nu stiu dac au refoto-grafiat, dar toate benzile magnetice s-au sters.)
Eu stiam c Alia a expediat totul pe ascuns, c nu aduce nimic important cu ea. Dar nu se stie de
ce, sau tocmai de aceea, dintr-un 1InPuls inconstient, sau din amuzament: cnd familia a sosit cu
zece
313
geamantane, cu sacose si cosuri eu, n prezenta tuturor corespondentilor, m-am repezit la
bagaj si am crat singur dou geamantane grele cu acele hrtii de mna a treia pe care le
adusese Alia Aparent, arhiva sosise legal. (Iar pentru cekisti: nimic altceva, nimic important nu
asteptam, n afar de ceea ce ati fotografiat la seremetievo, studiati!)
.. .Abia n aprilie 1974 a trecut pe la noi, pe la Ziirich, n drum spre concediu n Italia, o tnr
pereche german cu o fetit, al crei tat a scos din masin (dar si aici ferindu-se de fotograf)
dou pretioase geamantane si o sacos. si era asa de prudent, nct n prezenta fiului avocatului
Heeb nu si-a spus numele, ci mi-a ntins n tcere actul de identitate.
Priveam la ei ca la propria noastr familie. Alia, ale crei mini vibrau de bucurie, verifica
numerele pachetelor sosite. Toate snt lucruri importante, toate snt lucruri de valoare: iat-le! Au
sosit! Le-am salvat!
si apoi multe crti necesare lucrrii mele va aduce Mrio Corti, colaborator al ambasadei
italiene de la Moscova, foarte atasat de oprimatul crestinism rus. Multumesc! Iat si aceste crti
din nou pe rafturile mele.
Iar ceea ce era la Odom a durat mai mult. Bagajul lui a sosit cu vaporul n Statele Unite, iar el
nsusi a mai zbovit vreo cteva luni n Europa. Acele lucruri de valoare nu au sosit la noi, la
Ziirich, dect n septembrie 1974.
Iar la sfirsitul lui iulie au fost n vizit la noi Nils si Angelika. El ne-a adus nc o parte nu de
trebuint urgent a arhivei, dar aproape tot un geamantan. O nou bucurie! Nici n peretii de la
Ziirich noi nu mai aveam prea mare ncredere, nu era nici o greutate ca si aici s se monteze din
afar un dispozitiv de interceptare a convorbirilor. M-am dus cu Udgord n munti, la o cas izolat
n Sternenberg, unde Nils a povestit pentru prima dat despre toate tainele si miscrile, cu toate
numele. Ce sentiment al liberttii si al triumfului ne stpnea: s vorbesti cu voce tare despre
asemenea taine si ca despre trecut! Aici eram convinsi nu ne mai aude nimeni.
Udgord mi-a luat un interviu literar pentru Aftenposten, mi-a luat exemplarul de semnal al Scrii
Donului linistit" si 1-a dus n URSS-Toate acestea le-au fost extrem de dezagreabile autorittilor
sovie-tice. De mult vreme si din ce n ce mai multe se acumulau la ele
314
nativele de nemultumire si mpotriva lui, si mpotriva lui Stig jar totul plutea n ceat. Era ultimul
lor an de sedere la Moscova "n primvara lui 1975 i-a atacat Literaturnaia gazeta: Dosarul
negru al domnului Udgord". S-a dovedit c atacantii nu cunosteau
adevrat acel dosar si-i nvinuiau n mod absurd pe cei doi de contraband cu tablouri. Dar
Udgord si Stig s-au aprat cu drzenie, au dezmintit categoric acuzatiile respective. Ziarele si
uniunea ziaristilor din Norvegia 1-au sustinut pe Udgord, au protestat la ambasada sovietic, au
cerut Ministerului lor de Externe s-1 apere pe ziaristul devenit tint a persecutiilor, n aprarea
lui Stig s-au ridicat cei din Suedia.*
n primele noastre luni la Zurich nu o dat ne-au vizitat noi prieteni, corespondenti, cu unii fceam
cunostint prima dat, ne erau cu totii oaspeti dragi, ntorcndu-se la Moscova, ei ne duceau
scrisorile ctre prieteni, iar n curnd si primul ajutor al Fondului nostru ctre unele persoane din
Rusia. Steve Browning a venit la noi n noiembrie la conferinta de pres privind culegerea Voci
din strfunduri. Pe William Odom 1-am cunoscut un an mai trziu n America n mare tain si
ntr-un mod care mi-a permis s-i exprim netrmurita mea gratitudine.
Numai aici, n Occident, cunoscnd si observnd structura mentalittilor de prin partea locului,
puteam s apreciez asa cum trebuie eroismul acestor occidentali da, da, eroismul. Noi ne
tram deja sub niste averse potopitoare (si radioactive) si, dac riscam ceva, nu riscam dect s ni
se toarne n cap niste gleti n plus pline cu apa acelorasi averse. Dar, cu dragile lor haine
uscate, clcate, occidentalii, srind din confortul lor, nimereau n aceast furtun umed si
ntreaga lor societate, ntregul lor cerc de prieteni, trebuie c n-a vzut n toat aceast ntmplare
altceva dect pedeapsa aplicat prostiei si nechibzuintei. Ei depseau un prag moral mult mai
mare. Nu pot s-i privesc, nu pot s-i evoc, fr s-i admir.
. "ils si-a ncheiat cu bine stagiul n URSS, iar Stig chiar a mai rmas, s1> Promovat, s-a ntors
la agentia lui. (Adnotare din 1978.) ; ,;
315
14
Scara Donului linistit
n insuportabila densitate de probleme ale miscrii noastre, sub apsarea clandestinittii si a
primejdiilor, cnd majoritatea participantilor nc mai era cu serviciul la stat, chd n acest spatiu
aglomerat n-avea unde s cad nu un mr, ci o biat smnt de floarea-soare-lui, era greu s-ti
gsesti un ct de mic loc liber pentru o preocupare de alt natur, n asemenea conditii, se pare,
nimic din afara celor legate de lupta noastr nu putea s ne capteze fortele si interesul. si totusi a
aprut si acea preocupare de alt natur. si s-au gsit pentru ea si forte, si timp.
Aceasta a fost preocuparea privind paternitatea Donului linistit. A-ti exprima cu voce tare ndoieli
n aceast privint a fost decenii de-a rndul o fapt pasibil de aplicarea unui adevrat Articol
cincizeci si opt. Dup moartea lui Gorki, solohov trecea drept Primul Scriitor al URSS, nu numai
membru al CC al PC(b) al Uniunii Sovietice, ci imaginea vie a CC. El, ca Voce a Partidului si
Poporului, lua cuvntul la congresele partidului si la sesiunile Sovietului Suprem.
Elementele noii noastre lucrri, ale acestei lucrri, s-au adunat din diferite prti, s-au strns la
modul azi un pic, mine un pic nepremeditat, necomandat, necoordonat. si nimerind la noi, ntr-
un ngust spatiu intercatodic au luat foc.
Enigma ca atare la noi, n Sud, cui nu-i era cunoscut? Pe cine n-a obsedat? n copilria mea,
multe discutii am auzit pe aceast tem, toti erau convinsi c nu solohov scrisese cartea aceea.
Chestiunea ns nimeni n-a abordat-o metodic. Dar, n diferite perioade, tuturor le parveniser
zvonuri unele mai credibile, altele mai putin credibile. ... .. ,
316
Eu, n special, snt unul dintre ultimii pe care aceast problem ;_a pus pe gnduri: n vara lui
1965 mi s-a relatat povestea pe care petrov-Biriuk a depnat-o la o mas n restaurantul Casei
Centrale a Scriitorilor. si anume: n anul 1932, cnd el (Petrov-Biriuk) era presedinte al asociatiei
scriitorilor din districtul dintre Marea de Azov si Marea Neagr, i s-a prezentat un om oarecare,
care i-a declarat c are dovezi complete cum c nu solohov a scris Donul linistit. Petrov-Biriuk s-a
mirat: ce dovad poate fi asa de incontestabil? Necunoscutul a artat ciornele Donului linistit pe
care solohov nu le-a avut si nu le-a prezentat niciodat si care n momentul acela iat, puteau fi
vzute, cu un altfel de scris! Petrov-Biriuk, orice ar fi gndit el despre solohov (se temea de el,
atunci lumea deja se temea de el), a sunat la sectia agitatie a comitetului districtual al partidului.
De acolo i s-a spus: trimiteti-1 la noi pe acest om, cu hr-tiile lui.
si acel om, si acele ciorne au disprut pentru totdeauna.
si Biriukchiar dup 30 de ani si nu cu mult nainte de a muri nu a dezvluit acest episod
dect la betie unui tovars de chef, si nc uitndu-se n toate prtile de fric s nu-1 aud si
altcineva.
Era dureros: aceast pieire n pur stil gulag a unui om curajos acoperise deja un plagiat att de
suspect? si ce pcat pentru foarte nefericitul adevrat autor: cum, o jumtate de secol, toate
mprejurrile au concurat conspirativ mpotriva lui! Pentru ei amndoi era necesar acea
rzbunare care se numeste rsplat, care este dreptatea istoriei. Dar cine va gsi forte pentru
ea?
Eu nu stiam c n aceeasi var 1965, n aceast balt sttut, cineva aruncase deja un bulgre
mare: n ndeprtatul meu Rostov-pe-Don fusese publicat articolul lui Molojavenko despre F.D.
Kriukov.
Iar Donul era nu numai o amintire a copilriei mele, ci si tema indispensabil a unui viitor roman.
Prin Donetul (lui LA. Stefanov), el aducea ap din belsug la moara mea. LA. tot aducea si
aducea, tot scria pentru mine cearsafuri cu scrisul lui mare, lbrtat. El este si primul care mi-a
povestit despre articolul lui Molojavenko si Putin despre Kriukov mai nainte nu auzisem
despre el.
Intr-un cu totul alt sector al vietii, n cel mai nesemnificativ, acolo unde se desigileaz pachete cu
crti de druit, a venit o lucrare de-sPre Griboedov cu dedicatie din partea autorului care era Irina
Ni-
317
kolaevna Medvedeva-Tomasevskaia. Prea mult minte stric mi plcuse foarte mult, iar studiul
acesta s-a dovedit interesant.
Numele de Irina Nikolaevna a nceput s se iveasc si pe o alt linie, anume n povestirile si
scrisorile pline de nerv si de miscare ale lui Q: cnd ca prieten a ei din anii studentiei, cnd ca
prieten actual de la Leningrad (pentru cele patra luni de iarn, ea venea la Leningrad, restul le
petrecea n Crimeea), si totdeauna ca o femeie de o inteligent viguroas si strlucit, si ca
talentat teoretician literar, demn de rposatul ei sot celebra mpreun cu care pregtise editia
academic a lui Puskin.
Ne-am cunoscut, probabil, n iarna dinspre 1967.1.N. se apropia deja de 65 de ani. Eu adunam
materiale pentru Arhipelag. E locul s spun c ea fusese martor a deportrii ttarilor din
Crimeea. si am stat vreo trei ore la ea n cabinetul din cam ciudata cas de scriitor, situat n
aleea Ceboksarski (lng Spas-na Krovi). Cabinetul acela gemea de crtile care se nsirau nu
numai pe rafturi lipite de pereti, ci si pe rafturi plantate n mijlocul ncperii, ca ntr-o bibliotec.
Singur vederea cotoarelor crtilor era suficient ca s semnaleze aici vechea si statornica
prezent a unor oameni de cultur. Eu ncepusem s strng material despre Crimeea anului
1944, apoi pe neasteptate despre deschiaburirea dini 930. Dup aceea am notat si ntmplri din
satele novgorodene din anii '20 (am aflat c I.N., fat din mediul cel mai cult, s-a mritat cu
Medvedev, un simplu mujic novgorodean, si a dus-o bine de tot cu el, asa c si dup a doua
cstorie cu un brbat ilustru de data aceasta nu voise s renunte la numele primului ei
sot); si informatii uimitoare, dar deloc defimtoare, despre coloniile arakceeviene (locuri n care
si ea trise). Am avut ocazia s-i cunosc si caracterul auster. Rzbtea din atitudinea ei dorul
dup o rectitudine civic de care ducea lips toat generatia ei. Apoi fcusem cunostint cu fiic-
sa, arhitect, si cte chestiuni de literatur nu discutaserm n timpul vizitei, si totusi absolut nimic
nici despre solohov, nici despre tema Donului.
Inteligenta I.N., ntr-adevr, aflua n vorbirea ei, i se ghicea din trsturile cam aspre, mbtrnite,
ale fetei cam brunete o inteligent sever, brbteasc. M primea cu cordialitate si m
chema s vin, n absenta ei, s lucrez chiar n acest cabinet, si la Gurzuf m invita s vin s
lucrez (i plcea foarte mult Crimeea, a scris si o carte despre aceasta Tauridd)\ cu cordialitate
dar n-a fost
318
usoar statornicirea climatului de simpatie. I.N. era un om autoritar, ferm si aceast trstur le
disloca pe toate celelalte.
La trecerea unui an, mi trimisese o minunat fotografie a dacei jg ia Gurzuf: pe munte, cu
chiparosi de jur mprejur. Timp ndelungat mi fcuse cu ochiul aceast fotografie: o gur de rai
unde eu nu voi locui niciodat si cnd te gndesti c snt asteptat acolo, si c acolo as putea
s-mi ncep Povestirea pe care de ani de zile o purtam n mine, n ideea c din clip n clip o voi
ncepe. S-o jncep pentru aceasta nu era de dorit s schimb toate conditiile?
si n martie 1969 m-am dus la I.N. s ncep Roata Rosie. A fost o eroare: ceva, si nc ceva peste
msur de greu, de insurmontabil, trebuie s-l ncepi anume pe locul vechi, obisnuit, pentru ca, n
afar de tensiunea lucrului ca atare, s nu survin nici un fel de alte dificultti or, eu,
dimpotriv, am sperat c n noile conditii voi beneficia de o atmosfer sufleteasc nou. N-am
putut s m obisnuiesc acolo, n-am fcut nimic, dup trei zile am plecat. A te afla sub acelasi
acoperis era chiar incomod pentru asemenea ursi capriciosi, ca mine si ca I.N., obisnuiti s nu-si
prseasc brlogurile: ea ncerca s fie gazd, eu m fortam s primesc ospitalitatea, am obosit
repede amndoi. Din munca de-acolo n-a iesit nimic, din bile de-acolo nimic, era rece si era mult
de mers pe jos, niste renuntri naive n-au dus la nici un rezultat, si de Crimeea nici nu mai voiam
s aud, ardeam de dorinta de a m apuca de treab, de a pleca de acolo ct mai repede.
Adevratul eveniment s-a produs ns din mers: ne-am ntlnit pe verand si, n picioare, am
vorbit cteva minute despre Donul linistit. Nu eu ei, ci ea mi-a spus mie despre articolul lui
Molojavenko si despre ce rspuns ameninttor a primit el de la Moscova. si, desigur, nici unul
dintre noi nu se ndoia ctusi de putin de faptul c nu solohov a scris Donul linistit. Iar eu am spus
n-a fost ea prima care a auzit-o de la mine ceea ce spuneam uneori la ntruniri literare,
spernd s-i trezesc cuiva interesul si pasiunea pentru aceast problem. Probabil c nimeni nu
va reusi s-o clarifice juridic, pentru c e trziu, sansa e pierdut. Cu att mai greu se va putea
descoperi adevratul autor. Dar demonstratia faptului c nu solohov a scris Donul linistit este la
ndemna oricrui teoretician literar serios, si fr s depun foarte mult efort, ci nu-mai s
compare stilul, limba, toate procedeele artistice ale Donului 'inistit si ale Pmntului destelenit.
(C, poate, nici Pmnt deste-'enit nu e scris de el asta e ceva de care n-am mai putut s m
319
'/A
ocup!) Am afirmat nu am obligat, nu am insistat (desi pentru o clip am sperat), am afirmat
asa cum nu o dat sustinusem (si totdeauna n zadar: toti teoreticienii literari au nevoie de hran,
or pentru o asemenea lucrare nu numai c nu te remunereaz, ci chiar te descptneaz). O
asemenea discutie scurt, tar urmri, a avut loc nu la nceputul si nu la sfrsitul sejurului meu de
trei zile.
Curnd dup aceea (nu-mi fac iluzia c asta a fost ca urmare a discutiei noastre, pentru c si din
primele ei cuvinte ti ddeai seama c era deja obsedat de enigma literar amintit, iar n capul
ei gndurile legate de aceasta pur si simplu se limpezeau), I.N. s-a hotrt s se scuture de
servitutea istovitoare a unor lucrri de mna a doua efectuate pentru cstigarea unui ban (nu att
pentru ea, ct pentru copii, deja mari) si curnd dup aceea a dat de veste prin Q c a hotrt
s se apuce de lucrarea referitoare la Donul linistit. A cerut prima editie a romanului, ceea ce era
greu de gsit, si ceva despre istoria czcimii, cci nu era deloc familiarizat cu tema Donului,
trebuia acum s citeasc multe crti, materiale despre istoria si a Donului si a rzboiului civil, si
s studieze dialectele din zona Donului dar ea nssi nu putea s cear nimic de la biblioteci
s-ar fi dat de gol! Din primul moment trebuia s recurg la artificiile drcesti ale conspiratiei. Iar
o parte din crti venea, n general, din strintate, pe canalele noastre.
si munca a nceput. si pe cine oare s rogi s-i furnizeze acum Doamnei" (de vreme ce e
conspiratie, trebuie si un nume conspirativ, cci nu poti s-i spui pe numele adevrat nici n
scrisori, nici la telefon) toate informatiile si crtile, dac nu din nou pe Liusa Ciukovskaia? Cci
Liusa primea orice sarcin nou si acum iat nc o povar, una grea.
Tema czceasc i era cu totul strin Liusei, dar si pentru aceast tem strin, ea se angaja
acum s asigure toat organizarea exterioar, la fel de indispensabil Irinei Nikolaevna ca si mie,
din cauza fundturii n care ne ducea modul nostru de viat, mprejurrile se nnodaser n asa
fel nct Liusa ndeplinea acum si pentru Doamn" cnd la Leningrad, cnd n Crimeea, nu n
apropiere toat munca de aprovizionare si informare. Ce-i drept, aceasta era usurat de
apartenenta I.N. la acelasi cerc literar moscovito-lenin-grdean, unde a crescut Liusa. Mai mult
dect att: I.N. si-1 amintea bine pe rposatul tat al Liusei si pe aceasta ca fat, ceea ce a tcut
ca ntre ele s se nasc imediat niste relatii cordiale. La treaba
320
aceasta, Liusa s-a nhmat cu srguint, cu inventivitate, cu succes. Fr ea, cartea Scara n-ar fi
aprut asa cum a aprut.
si aici s-a produs ns o minune dumnezeiasc. Trebuia s nceap prima miscare, trebuia s se
decid cine s mearg primul la Solohov si deja se ndreptau si alte elemente spre un punct
de convergent care nsemna explozie. Ajutorul ne-a venit prin Mi-lievna, cu mna ei vesnic
norocoas. Fiica unei prietene din copilrie, Natasa Krucinina (Natania", i-am spus noi, erau cam
multe Natase printre noi), terapeut leningrdean, si atrsese ncrederea pacientei sale Mria
Akimovna Aseeva. si aceasta i s-a confesat ei c este urmrit de banda lui Solohov, care vrea
s-i smulg un ca-ietel de mare pret: primele capitole ale Donului linistit, scrise nc la nceputul
anului 1917 la Petersburg. Dar de unde?? Cine? Ei bine
Fiodor Dmitrievici Kriukov, cunoscut (?? nu nou) scriitor din tinutul Donului. El locuise
acas la tatl ei, inginerul de mine Aseev din Petersburg, acolo si lsase manuscrisele, arhiva,
atunci cnd n primvara lui 1917 plecase la Don provizoriu, pentru cteva sptmni. Dar, din
cauza felului n care s-au desfsurat evenimentele, nu s-a mai ntors niciodat. Asemnarea
caietelului cu Donul linistit, aprut n anii '20 a descoperit-o tatl ei: Dar dac am s spun, or
s m spnzure." Acum M. A. cptase o asemenea ncredere n Natania, nct i promitea c-i
las ca mostenire acest caietel dar nu acum, ci cnd va muri.
Era sfrsitul anului 1969. Noutatea a uluit micul nostru cerc. Ce-i de fcut? S stm deoparte?
Imposibil. S asteptm ani de zile?
E o nebunie si asa mai bine de patruzeci de ani a rmas nelmurit aceast ticlosie, si
dac or s-o sperie pe Aseeva si-i vor smulge caietelul? si atunci? Trebuie s ne convingem cu
propriii nostri ochi! si ce arhiv o mai fi acolo? si n numele cui s cerem? ntr-al meu? Va
usura asta situatia sau o va ngreuna?
Cel mai corect ar fi s m duc personal. Dar eu m aflu n vrf de lucru cu August, incertitudinea
continu voi fi n stare s scriu povestea sau nu voi fi n stare? Mi-este imposibil s m rup de
ea. n plus, pot s trag dup mine filajul. (Erau chiar lunile de dup excluderea mea din Uniunea
Scriitorilor si cnd mi se sugera s plec din tar.)
Atunci ar fi trebuit s ne hotrm a trimite un om din tinutul Donului (si noi aveam un asemenea
om dar era de gabarit mare, iesea n evident, vorbea mult, fcea imprudente, a-1 trimite era
321
imposibil). S-a oferit s mearg Liusa. A fost o greseal. Noi nc nu aveam o idee despre ce fel
de om era Akimovna nssi. Liusa ndjduia c firma Ciukovskilor va inspira suficient ncredere
si va da mai putine motive de temere. Poate c asa era. (Dup cum a reiesit, n acel an,
Akimovna aproape c nici nu stia cum m cheam, abia mai trziu a citit ceva de sau despre
mine.)
Liusa s-a ntors si abtut si cu mna goal: femeia aceea, cic, este capricioas, sucit, e putin
probabil s te poti ntelege cu ea desi ar fi dispus, se pare, s dea la triere partea nesecret a
arhivei lui Kriukov, pentru c o mustr cugetul pentru cei 50 de ani ct a tinut-o aproape neatins.
Ne-am hotrt s echipm o a doua expeditie: pe cea a lui Dima Borisov. Iat, cu el ar fi trebuit s
ncepem. Desi nu era de prin prtile Donului, el a cstigat imediat ncrederea Akimovnei;
ajunseser chiar s cnte mpreun cntece rusesti, si a convins-o s ne dea nou arhiva. Dar
nssi preluarea nu era treab de un minut, se adunaser trei ditamai rucsacurile, a fost nevoie si
de o a treia expeditie Dima mpreun cu Andrei Tiurin. Ne-au adus nu de tot, ci numai ca s-
o triem toat arhiva rmas de la Kriukov. Dar caietelul, cic, mai trziu... Noi nici nu mai
insistam, cci si asa primiserm o mare bogtie. Aceasta era, de fapt, principala si, probabil,
singura arhiv a lui Kriukov. Ulterior, pentru autor, au fost trei ani zbuciumati si moartea n timpul
retragerii Albilor.
Avnd mare experient n pstrarea arhivei propriei ei cauze, Liusa presupunea c si n aceast
arhiv va face ordine. Dar nu i-a stat n putere s fac dect o clasificare foarte superficial.
Aceast arhiv era cu totul aparte, nu continea referiri la obisnuita opinie public literar si nici
teme obisnuite: si numele, si locurile, si mprejurrile toate erau neclare, plus c avea si un
scris nu dintre cele mai lizibile.
Dar tocmai aici a intrat n actiune un om de prin prtile Donului! ntr-adevr, tocmai el
asteptase toat viata aceast arhiv, trise pentru ea. S-a aruncat n viitoarea acestei afaceri. Ca
ntotdeauna, nestiind de rgaz si de duminici si uitnd de sine, el, n-tr-un an, a muncit ct trei, a
intrat n amnunte (n plus extrgndu-si pentru sine multe lucruri), si ne-a prezentat un tablou
complet al structurii si al continutului. [Toate acestea necesitau multe ntlnin si transmiteri. Arhiva
a fost mai nti la Galia Tiurina, apoi partial a fost transferat la Liusa, cte putin se plimbase la
omul de la Don
322
si napoi, partial fusese apoi retras la Lamara (la fostul apartament berian"), cci aici trebuia
s ne aranjm o ascunztoare de nivelul unu. Un birou deschis noi n-am avut niciodat.]
Pe msur ce materialele ieseau la iveal, tot ce putea fi util pentru Doamna trebuia oferit
Doamnei (iar ea era mai mult n Cri-meea dect la Leningrad, si materialele noastre nu se pretau
la trimitere prin post. Iar ceva mi-era de trebuint si mie ceva legat, propriu-zis, de tema
Donului si de mrturia unui martor exceptional. (Iar eu de primit nu mai puteam. Eram asa de
mbibat de amnunte, nct mi pierdusem capacitatea de absorbtie. si era interesant de
aprofundat cazul lui Kriukov, dar nu mai ncpea nicieri. Liusa a avut o idee fericit pe care mi-
am nsusit-o imediat: pe Kriukov fie c este, fie c nu este autor al Donului linistit trebuie s
mi-1 iau ca personaj al unui roman, ntr-att este de luminos, interesant, si ntr-att de mult
material edificator exist despre el. Ce prototip aduce cu sine atta text scris?! Mi 1-am luat, si,
ce-i drept, pentru cte nc s-a mai gsit loc! si ce jenant: s intri n tema Donului nu prin propria
ta experient, ci printr-un martir de la Don.)
Irina Nikolaevna primea materiale proaspete pe tema Donului. Ipoteza ei era n curs de
fundamentare. Sosind ntr-o zi de iarn, probabil la nceputul lui 1971, ea a adus trei pagini mici
(tiprite ca Plan preliminar al crtii"), n care erau prezentate toate ipotezele principale: si c
solohov nu numai c a luat lucrul altuia, ci c 1-a si stricat: a permutat, a tiat, a ascuns; si c
adevratul autor este Kriukov.
ntr-adevr, n acest roman nu exist o constructie unitar, niste proportii judicioase; snt defecte
care se vd imediat. Snt toate motivele s se cread c n economia romanului n-a umblat
numai autorul.
I.N. semnala chiar pe capitole o destructurare a textului adevratului autor. si chiar si propunea
ca lucrarea s si-o ncheie prin reconstituirea textului initial al romanului!
ntreprinderea era de anvergur! Cercettoarea nc de la nceput acoperise o arie mai extins
dect ne asteptasem noi. Numai c nu sttea bine cu sntatea, vrsta si timpul liber: din nou
trebuia s lucreze, s lucreze ca s-si cstige existenta. Iar noi nsine eram lefteri de bani
sovietici. De transferuri valutare de la niste terchea-berchea din Occident, I.N. a refuzat s se
foloseasc, iar noi n anii
323
1972-1973 n-am fost n stare s-o eliberm de grijile materiale. Altminteri, poate c, cine stie,
cartea ei ar fi fcut mari progrese.
La nceput, concluzia c autorul Donului linistit este moalele Kriukov dezamgise. Ne
asteptaserm la o figur granitic, de tragedie. Dar cercettoarea avea convingerea ei. si eu,
familiarizn-du-m treptat cu tot ceea ce publicase si pregtise Kriukov, am nceput s fiu de
acord cu ea. Pasaje rzlete, aproape geniale, erau risipite n multe povestiri ale lui Kriukov.
Numai c diluate cu asocieri cam usurele si, n plus, dulcege. (Dar dulcegria a rmas n peisaje
chiar si n Donul linistit.) Cnd ns unele pasaje mai bune din Kriukov le-am concentrat n
capitolul Din nsemnrile lui Fiodor Kovniov" a iesit ceva strlucit, de mare efect.
Am nceput s admit ideea c n anii cumpliti, furtunosi, ai cz-cimii (iar pentru el, ultimii ani ai
vietii sale), scriitorul putuse s scrie o proz mai dens, mai amar, s se ridice deasupra eului
su anterior.
Dar poate c acesta nici nu este el, ci un autor nc necunoscut nou.
La dorinta Mriei Akimovna, partea cea mai putin valoroas a arhivei studiate am predat-o
(interpunnd-o pe rzbttoarea Mi-levna) la biblioteca Lenin si cele 500 de ruble primite i le-am
trimis Akimovnei. Aceast predare a fost o gaf din partea noastr: si ni s-a dat putin, fiind pusi
ntr-o situatie penibil fat de Akimovna; si am deconspirat faptul c undeva pe lng noi cineva
se ocup de Kriukov. Dar ne presau volumul si greutatea arhivei, pentru c era greu de pstrat,
n-aveam unde.
n iunie 1971, eu am fost la Leningrad si i-am fcut o vizit M. A. ntlnirea a fost plcut.
Akimovna s-a dovedit o femeie ferm, cu adevrat drz n fata bolsevicilor crora nu le-a iertat
nimic. Nici bolile, nici necazurile familiale (o prsise sotul) nu i-au slbit vointa. Ea, n mod
efectiv, voia adevrul despre Don si adevrul despre Kriukov. La ea am but vin de Don, mi s-a
servit un prnz ca la Don. Mi se prea c ea credea n seriozitatea mea. Iar eu credeam n
caietelul ei, credeam c acesta exista. Nu rmnea dect s fie adus de la tar, de la tarskoie
Selo, de la o btrn, care-1 pstreaz" (pentru c la M.A. nssi, care cndva nu si-a tinut gura,
vin, cic, unii din partea lui solohov, cnd amenintnd-o, cnd ncer-cnd s-o miluiasc), mi
promisese c pn plec mi face rost de el.
324
Totusi nu mi-a fcut rost. (Nu-1 d btrna.") Mi-a prut ru. Si iarsi am nceput s m ndoiesc:
poate c nu exist carnetelul. nar atunci de ce o asemenea pcleal? Nu e posibil.
Si unei femei pe nume Faina Terentieva, pe care o cunoscuse la policlinic M.A. nu era la fel
de circumspect la alegerea oamenilor crora le acorda ncredere , ea chiar i-a povestit c
voise s-mi dea caietelul, dar se temuse: cci eu eram persecutat, cci eram urmrit, nu era
exclus s mi se confiste caietelul. Greseal fatal! Desi ei i era greu s spun care loc era mai
periculos, care mai n sigurant. Fatal, pentru c noi am fi dat fotocopiile spre publicare
mpreun cu mostre ale scrisului lui Kriukov, si dac acestea ar fi semnat realmente cu nceputul
Donului linistit, solohov ar fi fost detronat definitiv, si Kriukov restabilit ferm n drepturile sale. Iar
acum M.A., cu caietelul ei, rmsese redus la neputint si ar fi fost bucuroas s i-1 paseze
cuiva, dar era trziu: ntelegnd ponderea mare a dovezilor, puternica Institutie i-a mutat n alt
parte pe vecinii cu care M.A. locuia la comun (exact ca n cazul lui Q!) si i-a adus n locul lor pe
oamenii ei. Acum, Akimovna era, de fapt, urmrit la tot pasul, ca la nchisoare. Acest sfrsit de
poveste mi-a fost relatat de Faina Terentieva n iulie 1975 la Toronto, unde ea emigrase si de
unde mi scria c ea, dac M.A. i-ar fi dat caietelul, s-ar fi temut s-1 ia si se ntreba cum s-1
scoat acum de-acolo...
Nicicum. Numai dac M.A. nu va nnebuni n asediul n care se afl, numai dac va putea s
reziste ani si ani.*
Se ntelege c n-am primit nici un caietel nu asteptam dect rezultatul cercetrii. Totusi aceasta
mergea greu: I.N. era coplesit de munca pe baz de contract, munc plictisitoare, obositoare,
dar hrnitoare. Trecnd prin Moscova, ea se ntlnise cu mine si cu Liusa, mi dduse s citesc
conspecte ale unor capitole; Liusa (sau Q la Leningrad) le dactilografiase. Textul avea un scris
dificil, o multime de intercalri ntr-adevr nu putea fi dat unui strin.
Ultima oar m-am vzut cu I.N. n martie 1972, la Leningrad, din nou n acel cabinet unde ne
cunoscuserm si unde ea mi propusese s lucrez. (Acum vremurile deveniser asa de ncordate
m ngrijora faptul c n prag ddusem peste o vecin scriitoare, care putea s afle ceva,
putea s conchid c eu si I.N. punem ceva
Acum a murit si Mria Akimovna. Nu stiu: a luat cu ea taina sau n-a existat nici o tain. (Adnotare
din 1986.)
325
la cale. Nu era bine.) Boala i rzbea mai agresiv prin trsturile fetei, dar I.N. se tinea drz, tare,
brbteste ca ntotdeauna. Singur ncepuse s monologheze n legtur cu ce-o s rspund
ea daca iat, or s vin si or s constate cu ce se ocup. (Eu si uitasem de o asemenea
problem, depsind de mult toate limitele, dar fiecare trebuie cndva s depseasc o prim
limitorict de greu ar fi) Acum era pregtit s rspund decis si cu sigurant de sine Nu
semna petitii, nu se ntlnea cu nimeni, si continua n deplin singurtate drumul spre o mare
fapt.
Nu cu mult nainte de tot deznodmntul, aceeasi Milevna a mai turnat niste gaz pe foc. A insistat
s m ntlnesc la ea cu un cazac btrn, care, desi bolsevic, este un fost detinut, pe motiv c
acesta vrea s-mi dea niste materiale importante despre Filipp Mironov, comandantul Armatei a
doua clare, comandant la care el fusese comisar de regiment. M-am ntlnit. S-a dovedit c la
mijloc era o nentelegere: S.P. Starikov (agreat de autoritti) adunase (din arhive nchise) multe
materiale scandaloase nu numai n legtur cu Mironov, favoritul lui, cruia i fcuse de
petrecanie Trotki, dar si cu decimarea czcimii de ctre bolsevici n timpul rzboiului civil. El voia
s-i eternizeze memoria lui Mironov printr-o carte separat pe care ns nu putea s-o scrie singur.
si iat acum, fr s-1 pufneasc rsul, mi propunea s-i fiu negrisor": eu s prelucrez
materialele, s scriu cartea, el s-o semneze, s-o editeze si s-mi dea si mie o parte din onorar. La
care eu i-am spus s-mi dea mie materialul si Mironov va intra n contextul general al epocii, dar
numai treptat. Nu ne-am nvoit. si totul s-ar fi terminat printr-o nentelegere. Dar, cnd s ne
desprtim, am discutat putin despre unele lucruri colaterale si iat ce am aflat: Mironov era din
aceeasi stanit cu Kriukov, cruia n tinerete i fusese cel mai bun prieten, si nsusi Starikov era
din aceeasi stanit Ust-Medveditkaia, si nu numai c nu se ndoia de faptul c solohov i furase
lui Kriukov Donul linistit (l vzuse la Viosenskaia pe solohov, care era atunci copil de 15 ani,
nedezvoltat, cu o figur cu totul stears), dar spunea c stie cine terminase de scris" Donul
linistit si scrisese Pmnt destelenit. Rezulta din nou c nici pe acesta din urm nu-1 scrisese
solohov, ci Piotr Gromoslavski, socrul lui, fost cndva ataman de stanit (iar si mai demult, se
pare, diacon care renuntase la rangul bisericesc), dar si om de litere; el fusese la Albi, din care
cauz trebuise apoi s se ascund toat viata; i fusese apropiat lui Kriukov, se retrsese
326
mpreun cu el n Kuban, acolo l ngropase, intrase n posesia manuscrisului pe care, cic o
dat cu Mria, tomnatica lui fiic i i-a dat ca zestre lui Miska (mirele avea se spunea 19
ani, iar mireasa 25). Iar dup moartea lui Gromoslavski, nici solohov n-a mai scris nimic.*
Tratativele mele cu Starikov s-au ncins nc o dat n ultimele luni ale toamnei groaznice pentru
noi a lui 1973. Milevna m-a anuntat c Starikov, fiind pe moarte, vrea s-mi dea mie totul si m
roag s vin mai repede. Am dat curs acestei rugminti. Dar s v spun un lucru: revenindu-si din
atacul de cord, el nu prea se pregtea de moarte, ci a reluat cu mine aceleasi tratative anoste. Eu
am tinut-o pe-a mea: dati-mi s folosesc ntr-o mare epopee materialele despre Mironov. El, deja
prevenit si pus n gard, mi spune c a auzit c eu denaturez istoria Uniunii Sovietice. (Asta vine
de la Roi Medvedev si compania lui comunist: n trecut doar si btrnul a fost bolsevic! Aproape
imediat dup aceasta i va da lui Roi toate materialele, asa si va aprea cartea despre Donul la
care, anterior, Roi nu s-a gndit, poate, nici cinci minute.) Totusi Starikov s-a nvoit s-mi dea ceva
cu mprumut pentru scurt timp. Bate fierul ct e cald! Nu trebuia ratat ocazia, dar cine s ia
materialul? N-aveam mini suficiente. Alia era cu trei copii n brate. Solutia era din nou aceeasi
Liusa, de-abia revenindu-si, nu complet, din socul pe care i-1 produsese accidentul de automobil.
Ea s-a dus la Starikov, a selectat materialele cu un aer important, nelsnd s se nteleag clar ce
anume ne intereseaz pe noi. El i le-a dat pe termen scurt, apoi a sunat-o ca s i-1 scurteze si
mai mult. A trebuit mai nti s se foloseasc de dictafon munc dubl, ntr-adevr, Liusa a
extras n disperare, a copiat la masin (cci nu aveam posibilitatea de a xerocopia!). Materialul
era, realmente, formidabil. Dar si Starikov presa n permanent: si-a adus aminte si cerea
insistent s i'se res-
In anii '50, Gromoslavski nc mai tria, n perioada aceea a aprut volumul doi al Pmntului
destelenit, dar dup moartea lui Gromoslavski, timp de 20 de ani, solohov n-a produs nici un
rndulet. Eu semnalam acest lucru >n articolul despre Pmnt destelenit [Dezbatere ca la Don",
Buletinul DCR (Democrat-crestinilor rusi), Nr. 141,1984], unde am rspuns totodat la ri-d'cola
analiz computerizat a slavistului norvegian Geir Yetso si a colegilor ui, care ncercau s
demonstreze c solohov este autorul crtilor n discutie. (Adnotare din 1986.)
327
tituie materialul! (Iar dup expulzarea mea, a venit la Alia si a insistat s i se dea si extrasele
fcute de noi: se temea s nu fie descoperite la frontier si s se nceap vreo anchet pentru
identificarea celui care le luase din arhivele secrete si s se constate c fptasul este Starikov.) n
general, la istorie a lucrat Serghei Pavlovici, un om de isprav!
n acea toamn s-au ngrmdit toate: cderea Arhipelagului si o lupt inopinat si moartea
lui Q si ngrijorarea c ea Q, putea s dezvluie ntreaga linie a Donului linistit (pe Irina Ni-
kolaevna ea o vzuse, ultima dintre noi, la Gurzuf dar cum! t-rndu-1 la I.N. pe acel poet
Gudiakov", care se lipise de ea n Crimeea, si aceast mprejurare putea s devin nefast).
Irina Nikolaevna, care n acea var de-abia ce-si serbase mpreun cu fiul si fiica mplinirea a 70
de ani, rmas, dup plecarea copiilor, singur la Gurzuf a aflat la nceputul lui septembrie, de
la un post de radio occidental, de cderea Arhipelagului si moartea E.D., si a fcut infarct. (Noi nu
stiam.) Dar, femeie cu caracter drz, a decis s nu ascund manuscrisele si s nu ntrerup
munca, ci dimpotriv: s-si concentreze fortele si s duc la bun sfrsit ceea ce ncepuse! Cu
vointa ei incomparabil, tocmai acum, cnd ea zcea la pat, cnd pentru ea era o problem s
ntind mna dup o carte tocmai acum lucra din plin si recupera n tain ntrzierea. Pentru
septembrie o chemase la ea n vizit pe Liusa pentru ca aceasta s-o ajute la accelerarea
lucrului. Dar Liusa, dup accident, de-abia se tinea si ea pe picioare. Astfel si aceast catastrof
a mpiedicat finalizarea Scrii.
Tocmai pentru c se temea c la interogatorii Q a povestit despre lucrarea I.N. si c aceasta ar
putea fi surprins asupra manuscriselor, Liusa s-a gndit s roage pe cineva s mearg s-o ajute
pe I.N. s scoat hrtiile din cas. Cu aceast rugminte, Liusa s-a adresat unei persoane care o
cunostea bine pe I.N.: Ekaterina Vasi-lievna Zabolotkaia, vduva sexagenar a poetului. E. V.,
prsindu-i pe cei patru nepoti, fr s stea pe gnduri, a luat imediat avionul spre Crimeea. A
gsit-o pe Irina Nikolaevna dup infarct, dar ho-trt s-si continue si continundu-si efectiv lucrul
si a rmas pe loc s-o ngrijeasc. si E. V. a locuit acolo o lun de zile, pn cnd nepotii
avnd nevoie de ea a trebuit s se ntoarc la Moscova, ocazie cu care a adus o parte din
lucrarea I.N.
328
Fiica din Leningrad a I.N. a angajat la Gurzuf o sor medical care s-i asiste mama la domiciliu.
O dduse, se ntelege, si n grija permanent a unui medic. I.N. ntreba, nelinistit, la telefon dac
locuinta ei de la Leningrad mai este ntreag (... n-a venit perchezitia?)-
Si deodat vestea c Irina Nikolaevna a murit. E. V. Zabolotkaia
a Oferit ea singur s zboare din nou la Gurzuf, s salveze restul de manuscrise n legtur cu
care se ntelesese cu medicul ca acesta s le ia la el n cazul decesului I.N. Considerente de
sigurant impuneau ca, n acea situatie de neliniste, cltoria s se fac n doi. Cu cine ns? S-o
ntovrseasc pe Zabolotkaia s-a oferit vesnicul argint viu care era N.I. Stoliarova. (Urmau
inevitabil s nnopteze la Simferopol, iar ntr-o asemenea perioad le era imposibil s gseasc
locuri la vreun hotel iat nc o complicatie permanent de care se izbesc conspiratiile n
comunism. Mi-am amintit de casa de la Simferopol, unde eu cu Nikolai Ivanovici arseserm
cndva Primul cerc. Am scris pentru orice eventualitate un bilet pe care 1-am dat celor dou. Au
fost gzduite peste noapte la Zu-bovi, desi s-au mirat foarte mult, si-au dat n scris numele ca la
militie, apoi au vorbit cu Nikolai Ivanovici; Zubovii n-au aflat cine erau cele dou si de ce veniser;
de la mine venea cu fosnet ctre ei trena veche de 20 de ani a unor tainice proiecte, initiate
cndva mpreun.) Dar de mers la Gurzuf, s-a mers degeaba: medicul nu le-a dat nimic si le-a
blmjit ceva despre un incendiu la o magazie de lng dacea I.N. si, n general, despre existenta
unor lucruri despre care el nu poate s povesteasc. Pentru noi, circumstantele mortii I.N. au
rmas neelucidate. Asa c nici nu sntem convinsi c avem toate fragmentele scrise ale studiului
ei.
Asadar, n completarea crtii n-a intrat dect ceea ce se primise anterior. Cu totul insuficient, n
doi ani putine s-au ndeplinit din ndrznetul si bine conceputul plan initial al I.N. Dac Liusa ar fi
fost sntoas si s-ar fi dus n septembrie la Gurzuf, poate c am fi reusit s scoatem niste
capitole n plus din ciornele ilizibile. V spun, vrjit a fost comoara Donului linistit."
' n 1988-1989 n revista israelian 22 (Nr. 60 si 63) a fost publicat stu-d'ul lui Zeev Bar-SelI
Donul linistit mpotriva lui solohov", o analiz xtologic foarte convingtoare exact ce se si
astepta de mult vreme. (Adnotare din 1990.)
329
Atta m-a obsedat ca o grea datorie aceast problem colateral a Donului, nct si n
ultimele luni, fiind eu nsumi la un pas de a nimeni cu gtul n streang, am tot ntors-o cnd pe-o
fat cnd pe alta. Ba mi s-au adus de la Riga bune fotocopii ale ntregii editii princeps a Donului
linistit, editie pe care n anii urmtori redactorii mputerniciti au mzglit-o bine de tot, cu un efectiv
de zece condeie (se spune c nsusi Stalin fcuse niste corecturi; pe editia din anul 1948 exist o
observatie: sub supravegherea redactorului Ciu-rov G.S."; se spune c acesta ar fi fost chiar
Stalin). Ba mi mbuntteam prefata la Scar, chiar n ultimele zile pe care le-am petrecut la
Peredelkino si care au fost si zilele din ajunul expulzrii mele. Ba din diferite nsemnri
fragmentare ale I.N. compuneam cte o mic pagin pentru publicare. (Din Don si din Doamna"
am extras pentru cercettor aceast liter D* Irina Nikolaevna alesese un pseudonim din lista
mea de nume din tinutul Donului, dar pn la urm a renuntat.)*
n mine a prins rdcini trainice sentimentul c, pentru siguranta ei, arhiva lui Kriukov mpreun
cu tot ce tine de Donul linistit trebuie separat complet de tot avutul meu. si cu zece zile nainte
de expulzare evident ultima vizit pe care am fcut-o n patrie a fost cltoria la Elena
Vsevolodovna Vertogradskaia, dincolo de bariera Krestianskaia, unde ea adunase ctiva tineri si
unde trebuia
* n interesul copiilor I.N. a trebuit ca nc 15 ani s ascundem numele autorului, dnd unora
ocazia s spun n btaie de joc c eu nsumi 1-am nscocit pe acest D*.
n 1989, din scrisoarea doctorului n stiinte filologice V.I. Barabanov publicat n Knijnoe
obozrenie (Revista crtilor), aflu urmtoarele: cnd n 1974 a iesit cartea Scara Donului linistit"
m 4JRSS se pregtea un rspuns rsuntor. Mai nti i s-a trasat sarcin lui K. Simonov s dea
un interviu revistei Stern (RFG), lucru pe care el 1-a fcut. A urmat o perioad de asteptare.
Trebuia ca atunci cnd Occidentul si va ndrepta atentia spre acest interviu, s se trag imediat o
salv de articole n Litgazeta, n Vopros literaturi si n Izvestia. si articolele erau scrise, dar... dar
n Occident interviul lui Simonov n-a strnit nici un ecou. Articolele pregtite au fost totusi
publicate, dar ca pentru a 70-a aniversare a lui solohov, nereferindu-se astfel la cartea lui D*. Iar
acum n presa sovietic se scrie cum c, vezi doamne, tocmai cartea lui D* 1-a demobilizat pe
solohov si i-a tiat elanul de a termina romanul Ei au luptat pentru patrie, roman a crui scriere a
tot amnat-o timp de 30 de ani. Aceasta ar fi explicatia faptului c nici mcar un rndulet nu s-a
mai aduga' la o carte nceput n vremea rzboiului. (Adnotare din 1990.)
330
stabilit cine s preia arhiva Donului linistit. si-au asumat aceast sarcin Ghorghi Pavlovici si
Tonia Ghikalo. si imediat, dup cteva zile, Sasa Gorlov, la vremea aceea deja rmas fr
serviciu, le-a transferat lor arhiva lui Kriukov. Bine c-au reusit! Arestat, stiam c aceast arhiv
este salvat.
Parastasul pentru Irina Nikolaevna avusese loc la Moscova, la Ilia Obdenni. Nu puteam nicicum
s m art pe acolo. Liusa ns, ca si cnd toat lumea ar fi cunoscut-o ca prieten a Zoiei
Tomasev-skaia, a fost prezent. Dar mai nainte de aceasta, celei care fcuse ultima cltorie ca
s-o vad, I.N. i-a transmis expresia unui vis si a unei dorinte: cndva cineva s-i fac un parastas
la Biserica nltrii din Geneva, unde primise ea odinioar botezul. Dar cui s-i ncredintezi
aceast misiune? Cine si cnd o s aib drum pe la Geneva? Cel care va nimeri acolo aveam s
fiu chiar eu, n curnd...
n octombrie 1974, mpreun cu Alia am sosit la Geneva, ce-i drept, n seara unei zile de lucru,
cnd nu trebuia s fie slujb nici n aceast zi, nici n cea urmtoare, cci nu era nici o srbtoare.
Ne-am dus pe ploaie, la noroc s ne atingem de usi. De dincolo de usi se auzeau cntri. Am
intrat. Am aflat cu ocazia aceasta c a doua zi era cinstirea nltrii Sfintei Cruci, c tocmai aici se
tinea praznicul n legtur cu pristolul!
La rugmintea noastr, n dimineata urmtoare, dup liturghie, Antonie, arhiepiscopul Genevei, a
tinut slujba de parastas. Irina, Fiodor... am scris eu.
Biseric de piatr, biseric artoas, frumoas. Soarele de toamn lucea n ferestre. Venea fum
de tmie. Micul cor cnta cu atta convingere, cu atta zel acest cu sfintii odihneste", nct inima
btea s-mi sparg pieptul, nu puteam s-mi stpnesc lacrimile. Reveneau, reveneau numele lor
unite n aceeasi pomenire arhiepiscopul nlta rugciuni pentru ei, corul asijderea. S-au unit
destinele lor al nenorocosului autor de la Don si al aprtoarei lui de la Petersburg pe
deasupra asasinatelor, pe deasupra nseltoriilor, pe deasupra tuturor opresiunilor veacului
nostru.
F-le, Doamne, dreptate deplin. D la o parte piatra care le apas pe suflet!
1974-1975 Zurich
Anexe
Lista anexelor
1. Interviu acordat lui Sedze Komoto 15.11.1966
2. Scrisoare ctre cel de al patrulea congres al Uniunii Scriitorilor Sovietici 16.05.1967
3. Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS 12.09.1967
4. nsemnri de la sedinta Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 29.09.1967
5. K. Voronkov ctre A. Soljenitn 25.11.1967
6. Secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS 01.12.1967
7. Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS 16.04.1968
8. Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 18.04.1968
9. Redactiilor Le Monde, L'Unit, Literaturnaia gazeta 25.04.1968
10. Redactiei Literaturnaia gazeta 12.12.1968
11. Prezidiului Colegiului orsenesc Moscova al Avocatilor 07.05.1969
12. nsemnri de la sedinta organizatiei din Riazan a scriitorilor 04.11.1969
13. Scrisoare deschis ctre secretariatul Uniunii Scriitorilor dinRSFSR 12.11.1969
14. Iat cum trim 15.06.1970
15. Tovarsului M.A. Suslov 14.10.1970
16. Academiei Regale Suedeze, Fundatiei Nobel 27.11.1970
17. n loc de cuvnt de salut la banchetul de la Stockholm 10.12.1970
18. Academia Suedez, domnului Karl Ragnar Gierow Fundatia Nobel, domnului Nils K. Stole
21.01.1971
335
19. Scrisoare deschis ministrului Securittii Statului al URSS Andropov 13.08.1971
20. Lui A.N. Kosghin, presedinte al Consiliului de Ministri al URSS 13.08.1971
21. Cuvnt comemorativ despre Tvardovski 27.12.1971
22. Ctre K.R. Gierow, N.K. Stole 22.10.1971 K.R. Gierow ctre A. Soljenitn 22.11.1971
23. Domnului K.R. Gierow 14.12.1971
24. Interviu acordat ziarelor New York Times si Washington Post 30.03.1972
25. Declaratie n legtur cu anularea ceremoniei Nobel 08.04.1972
26. Comitetului Securittii de stat a URSS 02.07.1973
27. Ministrului Afacerilor Interne al URSS, N.A. sciolokov 21.08.1973
28. Din interviul acordat agentiei Associated Press si ziarului Le Monde 23.08.1973
29. Serviciului postal al KGB 31.08.1973
30. Redactiei Literaturnaia gazeta 28.09.1973
31. nstiintare despre confiscarea Arhipelagului Gulag 05.09.1973
32. Pe pagina de titlu a editiei samizdat sept. 1973 33.LuiA.D. Saharov ' 28.10.1973
34. Lui A.D. Saharov 16.09.1973
35. Declaratie pentru pres 14.01.1974
36. Declaratie pentru pres 18.01.1974
37. Interviu acordat revistei Time 19.01.1974
38. O bres n zidul tcerii 04.02.1974
39. Declaratie pentru pres 02.02.1974
40. Convocare la Procuratura URSS 08.02.1974
41. Procuraturii URSS, ca rspuns la a doua sa convocare 11.02.1974
42. n eventualitatea c voi fi arestat
43. L. Reghelson. Extras dintr-o scrisoare ctre guvernul URSS n legtur cu expulzarea lui
Soljenitn 17.02.1974
44. A.A. Ugrimov. O jumtate de an de trgnare si o or si jumtate de convorbire
45. N. Stoliarova ctre A. Soljenitn 29.10.1977
46. Boris Ivanov. Moscova-Rostov sau KGB contra Soljenitn
336
[1]
15 noiembrie 1966 Mult stimate domnule S. Komoto!
Snt foarte miscat de amabila propunere de a m adresa cititorilor japonezi prin intermediul
revistelor de Anul Nou. Am toate cele trei editii n japonez ale scrierii mele O zi din viata lui Ivan
Denisovici. Nu am posibilitatea s apreciez traducerile ca atare, dar snt ncntat de aspectul lor
exterior.
Pn n prezent, am refuzat s dau vreun interviu sau s m adresez cititorilor de ziare. Totusi, de
curnd, mi-am reconsiderat aceast decizie. Snteti primul cruia i acord un interviu.
V rspund la ntrebri.
1. (Cum apreciez eu reactiile cititorilor si ale criticilor la operele mele.)
Avalansa scrisorilor de la cititori pe care le-am primit dup prima publicare a operelor mele mi-a
produs una dintre cele mai profunde si mai puternice triri din ntreaga mea viat. Am scris ani
de-a rndul, fr s am cititori nici mcar attia cte degete snt la cele dou mini. Cu att mai
intens a fost aceast senzatie vie c m citeste tara.
2. (Ce as putea s spun despre Pavilionul cancerosilor.)
Pavilionul cancerosilor este un roman de douzeci si cinci de coli editoriale, compus din dou
prti. Partea nti am terminat-o n primvara lui 1966, dar n-am putut nc s-i gsesc editor.
Partea a doua sper s-o termin n curnd. Actiunea romanului se petrece n 1955 ntr-un spital
oncologic dintr-un mare oras sovietic din sud. Eu nsumi am fost acolo, atunci cind m aflam la un
pas de moarte, si mi folosesc impresiile personale. De altfel, romanul nu vorbeste numai despre
spital, pentru c ntr-o abordare artistic orice fenomen particular devine, ca s folosim o
comparatie watematic, o concurent de planuri": un anumit numr de planuri biografice se
intersecteaz pe neasteptate ntr-un punct ales.
337
3. (Proiectele mele literare.)
A rspunde la o asemenea ntrebare nu are sens dect pentru un scriitor care deja si-a publicat si
si-a prezentat pe scen operele anterioare. Cu mine este altfel. Pn n prezent, marele meu
roman (Primul cerc) si uneie mici povestiri n-au fost publicate, piesele mele (Cerbul si trfa
ocnei, ]_u mina care este n tine) n-au fost reprezentate, n aceste conditii, nu snt deloc dispus
s vorbesc de proiecte literare", cci acestea nu au o semnificatie real.
Forma literar care m atrage cel mai mult este romanul polifonic" (fr erou principal, unde
personajul cel mai important este cel pe care 1-a surprins" povestirea ntr-un anume capitol), cu
coordonate precise de timp si de loc al actiunii.
4. (Ce prere am eu despre Japonia, despre poporul japonez, despre cultura sa.)
ncerc totdeauna s scriu dens, adic s fac s ncap mult ntr-un volum mic. Dup cum mi se
pare mie, din exterior si de departe, aceast trstur este una dintre cele mai importante ale
caracterului national japonez, nssi pozitia geografic a format-o la japonezi. Iat ce-na d mie
sentimentul de rudenie" cu caracterul japonez, desi la mine acest imponderabil nu a fost
niciodat dublat de vreun studiu special al culturii japoneze. (O exceptie o reprezint filozofia lui
Yamaga Soko, a crei simpl cunoastere superficial a produs asupra mea o impresie de
nesters.) Petrecnd cea mai mare parte a vietii mele cnd n conditii de privatiune de libertate,
cnd ocupndu-m cu matematica si cu fizica, singurele care-mi ddeau mijloacele de a subzista,
restul timpului mi 1-am consacrat propriei mele munci literare si de aceea snt slab informat
asupra evenimentelor culturii mondiale contemporane, am slabe cunostinte despre autorii, artistii,
teatrul si cinematograful strin contemporan. Acest lucru este valabil si pentru Japonia. N-am
avut ocazia s merg dect la un singur spectacol japonez (acela al teatrului Kabuki) si n-am vzut
dect trei filme japoneze. Dintre ele, Insula pustie m-a impresionat puternic.
Stimez profund hrnicia exceptional si talentul de care poporul japonez d dovad n conditii
naturale permanent dificile.
5. (Cum vd eu obligatiile scriitorului fat de cauza aprrii pcii.) Eu nteleg aceast chestiune
ntr-un mod mai larg. Lupta pentru pace
nu este dect o parte din obligatiile scriitorului fat de societate. Lupta pentru dreptate social nu
este mai putin important, la fel ca si ntrirea valorilor spirituale printre contemporanii si. si
numai aprarea valorilor morale din sufletul fiecruia poate fi nceputul unei eficiente aprri a
pcii.
338
Educat n traditiile literaturii ruse, nu pot s-mi concep activitatea lite-ar ca pe ceva n afara
acestor scopuri. Le urez cititorilor japonezi un An Nou fericit!
A. Soljenitn
[2]
SCRISOARE CTRE CEL DE AL PATRULEA CONGRES AL UNIUNII SCRIITORILOR
SOVIETICI
(n loc de discurs)
Prezidiului Congresului si delegatilor Membrilor Uniunii Scriitorilor Sovietici Redactiilor gazetelor
si revistelor literare
16 mai 1967
Neavnd acces la tribuna Congresului, l rog pe acesta s dezbat urmtoarele probleme:
I. Regimul de aservire devenit intolerabil la care este supus literatura noastr de zeci de ani de
ctre cenzur si cu care Uniunea Scriitorilor nu se mai poate mpca de-acum ncolo.
Cenzura, care nu este prevzut de constitutie si care este deci ilegal, care nu este niciodat
mentionat public, dar care se ascunde sub denumirea voalat de Glavlit", apas asupra
literaturii noastre si-i supune pe scriitori bunului plac al unor agramati n materie de literatur.
Reminiscent a Evului Mediu, cenzura si prelungeste viata sa matusalemic pn n secolul al
douzeci si unulea. Neetern prin firea lucrurilor, ea tinde s se eternizeze s stabileasc ea
care snt crtile demne si care cele nedemne.
Scriitorilor nostri nu li se acord, nu li se recunoaste dreptul de a emite judecti anticipatoare
asupra vietii morale a omului si a societtii, de a explica n felul lor problemele sociale sau
experienta istoric trit n tara noastr cu pretul unor suferinte asa de mari. Operele care ar
putea s exprime un gnd maturizat n mintea poporului si s exercite o influent oportun si
salutar n domeniul spiritual sau asupra dezvoltrii constiintei publice snt interzise sau
desfigurate de cenzur pe considerente meschine, egoiste si mioape n ce priveste interesul
poporului.
Manuscrise excelente ale unor autori tineri, purttoare ale unor nume 'nc necunoscute, snt
astzi refuzate de redactii, numai pentru c ele
339
nu vor trece". Multi membri ai Uniunii Scriitorilor si chiar delegati la acest congres stiu cum ei
nsisi n-au rezistat la presiunea cenzurii si au fcut concesii n ce priveste structura si conceptia
crtilor lor, au nlocuit capitole, pagini, paragrafe, fraze, le-au dat titluri incolore, deformndu-sj
astfel n mod ireparabil continutul operelor si demersul creator toate acestea numai pentru a le
vedea tiprite. Prin natura nssi a literaturii de pe urma tuturor acestor deformri sufer operele
de talent si n-au nimic de pierdut cele mediocre. Tocmai cea mai bun parte a literaturii noastre
nu vede lumina tiparului dect n variant masacrat.
Or, toate etichetele obisnuite ale cenzurii (duntor din punct de vedere ideologic", viciat" etc.)
snt efemere, fluctuante, se schimb vznd cu ochii. A fost o vreme cnd, la noi, nu era publicat
nici Dostoievski, mn-dria literaturii universale (nici astzi nu este publicat integral); era exclus din
programele scolare, fcut inaccesibil cititorilor, ponegrit n toate felurile. Ani de zile, Esenin a fost
considerat contrarevolutionar" (si pentru crtile lui erai chiar trimis la nchisoare). si Maiakovski,
n-a fost el un huligan politic anarhizant"? Zeci de ani, versurile nepieritoare ale Ahmatovei au fost
considerate antisovietice". Acum zece ani prima si timida publicare a exceptionalei tvetaeva a
fost calificat drept grosolan eroare politic". Numai cu o ntrziere de 20 si 30 de ani ne-au fost
restituiti Bunin, Bulgakov, Platonov; stau la rnd cu drepturi imprescriptibile Mandelstam, Volosin,
Gumiliov, Kliuev; este imposibil s se evite ca ntr-o bun zi s fie recunoscuti" si Zamiatin, si
Remizov. Moartea scriitorului incomod este un element decisiv dup care, mai devreme sau mai
trziu, ne este restituit, asortnd aceast reabilitare cu o explicatie a erorilor lui". Nu e mult de
cnd numele lui Pasternak nu putea fi pronuntat cu voce tare, dar o dat ce a murit, crtile i snt
tiprite si versurile i snt citate chiar la ceremonii.
Cuvintele lui Puskin se dovedesc cum nu se poate mai adevrate:
Lor dragi le snt numai cei morti!
Dar publicarea tardiv a crtilor si autorizarea" de a cita nume nu compenseaz nici pierderile
sociale, nici pierderile artistice pe care le sufer poporul nostru de pe urma acestor ntrzieri
monstruoase, a aservirii constiintei artistice, (n special scriitori ai anilor '20 ca Pilniak, Platonov,
Mandelstam denuntaser din primul moment germenii cultului personalittii si trsturile
particulare ale lui Stalin dar ei au fost lichidati sau li s-a pus pumnul n gur n loc s fie
ascultati.) Literatura nu se poate dezvolta dup categoriile asta va trece asta nu va trece",
despre asta se poate - despre asta nu se poate". O literatur care nu este aerul societtii
scrie -
timpului ei, care nu ndrzneste s-i comunice societtii propria ei durere si neliniste, care nu
ndrzneste s previn la timp asupra pericolelor sociale si morale care o amenint, nu merit
nici numele de literatur: cel
340
mult poate aspira la cel de cosmetologie. O asemenea literatur pierde "ncrederea propriului ei
popor si tirajele ei nu merg la cititori, ci la reci-clatorii de hrtie.
Literatura noastr a pierdut locul de frunte pe care-1 ocupa n literatura universal la sfrsitul
secolului trecut si la nceputul celui actual; ea a pierdut de asemenea prestigiul de experiment
strlucit prin care se distingea "n anii '20. Viata literar a trii noastre apare astzi ntregii lumi
incomparabil mai srac, mai plat si mai mediocr dect este ea n realitate, dect ar putea ea s
se afirme, dac nu i s-ar impune restrictii si claustrri. Din cauza aceasta pierde si tara noastr n
fata opiniei publice internationale, pierde si literatura universal. Aceasta din urm pierde pentru
c literatura noastr, strmtorat cum este, nu-i mai furnizeaz roadele de care are nevoie, pentru
c nu mai are sansa de a se mbogti cu experienta noastr spiritual. Dac acest transfer de
substant ar functiona, toat evolutia artistic a lumii ar lua o alt turnur, ar dobndi o nou
vigoare, ar atinge chiar o treapt nou.
Propun congresului s cear si s obtin desfiintarea oricrei forme de cenzur vizibil sau
ocult asupra operelor artistice, eliberarea editurilor de obligatia de a obtine o autorizatie
pentru orice pagin tiprit.
II. ... obligatiile Uniunii fat de membrii ei.
Aceste obligatii nu snt formulate cu precizie n statutul USS (aprarea drepturilor de autor" si
msuri pentru aprarea celorlalte drepturi ale scriitorilor"). Or, o trist experient de mai bine de
treizeci de ani a artat c Uniunea n-a aprat nici celelalte" drepturi, nici mcar drepturile de
autor ale scriitorilor persecutati. Multi autori (Bulgakov, Ahmatova, tvetaeva, Pasternak,
Zoscenko, Andrei Platonov, Aleksandr Grin, Vasili Grossman) au fost, n timpul vietii, supusi
ofenselor si calomniilor n coloanele presei sau n lurile de cuvnt de la tribune, fr ca ei s aib
posibilitatea fizic de a rspunde atacurilor, si chiar mai ru, au trebuit s sufere constrngeri si
persecutii. Or, Uniunea Scriitorilor nu numai c nu le-a pus la dispozitie propriile sale organe de
pres pentru ca ei s rspund si s se justifice, nu numai c n-a intervenit ea nssi pentru a-i
apra, dar conductorii ei au fost invariabil printre primii lor persecutori. Numele care constituie
mndria poeziei noastre din secolul al XX-lea s-au aflat pe lista exclusilor din Uniune sau, mai
mult, n-au fost niciodat primite m rndurile ei! Ba si mai mult, conducerea Uniunii i-a abandonat
n mod 'as la nenorocire pe aceia a cror persecutare s-a terminat cu deportarea, 'agrul si
moartea (Pavel Vasiliev, Mandelstam, Artiom Vesioli, Pilniak, Babei, Tabidze, Zabolotki si altii).
Sntem obligati s ntrerupem aceast l'st prin cuvintele si altii", cci, dup congresul al XX-lea
al partidului,
341
am aflat c snt mai mult de sase sute de scriitori complet nevinovati pe care Uniunea i-a
abandonat docil destinului lor de detinuti si deportati Totusi, sulul acestei liste este si mai lung,
extremitatea lui nederulat nu poate fi citit si ochii nostri n-o vor citi niciodat: figureaz acolo
nume de tineri prozatori si poeti pe care noi n-am putut s-i cunoastem dect cu ocazia unor
ntlniri ntmpltoare, tineri ale cror talente au pierit n lagre nainte de a nflori si ale cror
opere n-au trecut mai departe de cabinetele securittii statului din epoca lui lagona-Ejov-Beria-
Abakumov
Nici o necesitate istoric nu impune ca nou-alesii conductori ai Uniunii s mpart cu vechii
conductori responsabilitatea pentru trecut.
Propun s se formuleze precis, la punctul 22 din statutul USS, toate acele garantii de aprare pe
care Uniunea le ofer membrilor si deveniti tint a unor calomnii si a unor persecutii nedrepte,
pentru ca repetarea ilegalittilor s devin imposibil.
Rog acest congres, n caz c nu va trece indiferent pe lng cele ce am scris aici, s ia n
consideratie interdictiile si persecutiile a cror victim snt eu:
1. Romanul meu Primul cerc (treizeci si cinci de coli editoriale) mi-a fost ridicat, cu mai putin de
doi ani n urm, de ctre securitate, care-i blocheaz astfel procesul normal de publicare, n
schimb, n timpul vietii mele, contra vointei mele si chiar fr stirea mea, acest roman a fost
publicat" n mod anormal n editie nchis" pentru a putea fi citit de un cerc restrns si anonim.
Nu-mi st n putere s obtin lectura public, discutarea deschis a romanului meu, s mpiedic
abuzurile si plagiatul. Autorittile arat romanul meu birocratilor literaturii si-1 ascund majorittii
scriitorilor.
2. n afar de roman, mi s-a confiscat arhiva literar care dateaz de 15 si de 20 de ani si care
contine lucrri ce nu snt destinate publicrii. Cineva public" pe sub mn si difuzeaz n acelasi
cerc fragmente extrase tendentios din aceast arhiv. Piesa n versuri intitulat Banchetul
nvingtorilor, pe care am compus-o n minte pe cnd m aflam n lagr si purtam haine marcate
cu patru cifre (cnd, condamnati s murim prin nfometare, eram uitati de societate, cnd nimeni
din afara lagrelor n-a luat atitudine contra represiunilor), deci aceast pies abandonat de
mult vreme mi este atribuit acum ca opera mea cea mai recent.
3. De trei ani de zile se duce contra mea, care am fcut rzboiul ca sef de baterie si care am fost
decorat pe cmpul de lupt, o iresponsabil campanie de calomnii: c, vezi Doamne, am fost
condamnat pentru delicte de drept comun, sau m-am predat Ia inamic (n-am fcut niciodat asa
ceva), am trdat Patria", am fost n slujba nemtilor". Asa prezint unii cei unsprezece ani ai mei
de lagr si de deportare la care am fost condamnat pentru vina de a-1 fi criticat pe Stalin. La
instructaje si ntruniri cu usile nchise vin oameni cu functii oficiale si debiteaz asemenea
calomnii. In
342
zadar am ncercat s pun capt acestei campanii adresndu-m Conducerii Uniunii Scriitorilor din
RSFSR precum si presei: conducerea nici mcar n-a rspuns, nici un jurnal n-a publicat
rspunsul meu ctre calomniatori. Dimpotriv, n ultimul an, calomniile contra mea lansate de la
tribune s-au intensificat, s-au acutizat; se folosesc, deformndu-le, extrase din arhiva ce mi s-a
confiscat, iar eu snt lipsit de posibilitatea de a rspunde.
4. Partea nti a romanului meu Pavilionul cancerosilor (douzeci si cinci de coli editoriale),
aprobat de sectia de proz a organizatiei din Moscova a Uniunii Scriitorilor, nu poate fi publicat
n capitole separate (cinci reviste au refuzat-o) si cu att mai putin n integralitatea ei (Novi mir,
Prostor si Zvezda au refuzat-o).
5. Piesa intitulat Cerbul si trfa ocnei, acceptat de teatrul Sovre-menik" n anul 1962, nc n-a
primit aprobarea de a fi montat.
6. Scenariul de film stiu tancurile adevrul, piesa Lumina care este n tine, micile povestiri
(Palma dreapt, Ce pcat, seria Frmelor) nu-si gsesc nici regizor, nici editor.
7. Povestirile mele aprute n revista Novi mir n-au fost niciodat adunate n volum, snt refuzate
peste tot (Sovetski Pisatei", Goslitizdat, Bi-blioteka Ogonka") si rmn astfel inaccesibile marelui
public.
8. Pe de alt parte, mi este interzis orice contact cu cititorii. Astfel nu am voie s citesc n public
sau la radio extrase din operele mele (n noiembrie 1966, din unsprezece serate de lectur deja
convenite de mult vreme mi s-au interzis nou n ultimul moment). si apoi, astzi, n tara
noastr, simplul fapt de a da spre citire si recopiere" un manuscris constituie un delict (copistilor
din vechea Rusie, acum cinci secole, li se ddea voie s-o fac!).
Astfel munca mea este definitiv nbusit, pus sub lact si defimat.
Fat de o violare asa de grosolan a drepturilor mele de autor si a altor" drepturi ale mele,
congresul al IV-lea pansovietic se va angaja el s m apere? Felul n care se va rspunde la
aceast ntrebare pare s aib important si pentru viitorul literar al anumitor delegati.
Snt linistit, evident, pentru c datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, si poate
c din fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes si cu mai mult autoritate dect n
timpul vietii. Nimeni nu va reusi s bareze cile adevrului si snt gata s mor pentru ca el s
nainteze. Dar oare, pn la urm, multele experiente pe care le-am trit ne vor nvta ele s nu-1
mai oprim, ct trieste, pe scriitor de la scris?
Pn n prezent, o asemenea ntelepciune nu ne-a nfrumusetat istoria.
A. Soljenitn
343
[3]
Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS Tuturor secretarilor Conducerii
12 septembrie 19<J7
Scrisoarea mea ctre Congresul al IV-lea al Uniunii Scriitorilor, desi sustinut de mai bine de o
sut de scriitori, a rmas necunoscut publicului si neonorat de vreun rspuns din partea
destinatarului, n schimb, s-au rspndit niste zvonuri uniforme n continutul lor si emannd, n
mod evident, dintr-un acelasi centru de comand. Se urmreste astfel linistirea opiniei publice:
chipurile, arhiva si romanul mi-ar fi fost restituite, iar Pavilionul cancerosilor si o carte de povestiri
ar fi n curs de publicare. Dar toate acestea nu snt dect minciuni, dup cum stiti.
Secretarii Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS, G. Markov, K. Vo-ronkov, S. Sartakov, L.
Sobolev, cu care am discutat n ziua de 12 iunie 1967, mi-au declarat c, n ce-o priveste,
Conducerea consider de datoria ei s resping public josnicele calomnii la adresa mea si a
biografiei mele militare. Nu numai c nu a urmat nici o dezmintire, dar calomniile prolifereaz: la
instructaje, la ntlnirile cu activistii, la sedintele cu agitatorii tinute cu usile nchise, se pune n
circulatie noua si fantastica absurditate cum c as fi fugit n Republica Arab sau n Anglia (as
vrea s-i asigur pe calomniatori c mai degrab o s fug ei). Persoane nu dintre cele anonime
si exprim din ce n ce mai insistent regretul c n-am murit n lagr, c am fost eliberat de acolo.
(De altfel, si imediat dup Ivan Deni-sovici s-au exprimat asemenea regrete. Acum, aceast carte
este retras discret din bibliotecile publice.)
Aceiasi secretari ai Conducerii au promis c vor examina cel putin chestiunea" publicrii ultimului
meu roman, Pavilionul cancerosilor. Dar n trei luni de zile patruzeci si doi de secretari ai
Conducerii n-au fost capabili nici s dea o judecat de valoare asupra romanului, nici s-i
recomande publicarea. Nici pus n mod expres la index, nici beneficiind de o aprobare expres de
a circula acesta este straniul echilibru n care romanul meu se gseste de mai bine de un an,
din vara lui 1966. Acum, revista Novi mir ar vrea s-1 publice, dar nu are aprobare.
Crede oare Secretariatul c, din cauza unei asemenea interminabile trgnri, aceast scriere
se va dizolva pe neobservate n neant, va nceta s mai existe si c astfel nu va mai fi nevoie s
se supun la vot includerea sau neincluderea ei n literatura national? Dar ntre timp este citit
cu plcere, mai ales de scriitori. Prin vointa cititorilor, ea deja s-a rspndit n sute de exemplare
dactilografiate. La ntlnirea din 12 iunie, eu am prevenit secretariatul c trebuie s ne grbim cu
tiprirea ei, dac o voim
344
ublicat mai nti n limba rus, c altminteri nu o vom putea mpiedica j apar independent de
noi n Occident.
Dup o absurd trgnare de mai multe luni de zile este momentul s fac urmtoarea
declaratie: dac se va ntmpla asa, atunci aceasta va fi din culpa evident (sau poate din dorinta
secret) a Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS.
Insist ca romanul meu s fie publicat fr ntrziere!
Soljenitn
[4]
NSEMNRI DE LA sEDINtA SECRETARIATULUI UNIUNII SCRIITORILOR DIN URSS
22 septembrie 1967
Au fost prezenti aproape treizeci de secretari ai U.S., plus tovarsul Melentiev de la sectia cultur
a CC. A prezidat K.A. Fedin. Pe ordinea de zi: examinarea scrisorilor scriitorului Soljenitn;
nceput la ora 13, sedinta s-a terminat dup ora 18.
Fedin: A doua scrisoare a lui Soljenitn m-a socat. Plngerea lui cum c i s-a blocat rezolvarea
problemelor mi se pare nentemeiat. Am resimtit aceasta ca pe o jignire a colectivului nostru.
Trei luni si jumtate nu constituie defel un termen prea lung pentru examinarea manuscriselor lui.
Sesizez aici un fel de amenintare. Argumentatia lui mi se pare ofensatoare. A doua scrisoare a lui
Soljenitn parc ar vrea s ne forteze s ne ocupm de manuscrisele lui si s le publicm ct mai
curnd. A doua scrisoare o continu pe prima, dar prima vorbea mai detaliat si mai emotional
despre soarta scriitorului, n timp ce a doua mi se pare ofensatoare. Ce problem complex este
publicarea operelor lui Soljenitn? Nici unul dintre noi nu-i neag talentul, dar tonul pe care
vorbeste frizeaz inadmisibilul. Citindu-i scrisoarea, ai senzatia c ti se d o palm peste obraz
ca si dnd noi am fi niste netrebnici, si nu reprezentantii intelectualittii creatoare. La urma
urmelor, el este cel care, prin pretentiile sale, frneaz examinarea problemei, n scrisorile lui nu
gsesc tema solidarittii scriitoricesti. C vrem sau nu vrem, va trebui ca astzi s vorbim si de
operele lui Solje-n'tn, dar mi se pare c, n general, lucrul acesta este nevoie s-1 facem Pornind
de la scrisorile lui.
345
Soijenitn cere permisiunea de a spune cteva cuvinte pe marginea su biectului discutiei. Citeste o
declaratie scris:
, Am aflat c, pentru a discuta despre romanul Pavilionul cancerosior li s-a propus secretarilor
Conducerii s citeasc piesa intitulat Banchetul nvingtorilor, pies pe care eu nsumi am
dezavuat-o de mult vreme pe care de zece ani nici n-am mai recitit-o si pe ale crei exemplare
le-am distrus n totalitate, cu exceptia celui confiscat si acum multiplicat. Am explicat deja n mai
multe rnduri c piesa aceasta a fost scris nu de Sol jenitn, membru al Uniunii Scriitorilor, ci de
detinutul anonim s-232 n anii aceia ndeprtati, cnd, pentru detinutii politici, nu exista nici o
sperant de a mai redobndi vreodat libertatea si cnd nimeni din opinia public, deci nici dintre
scriitori, nu s-a ridicat nici cu cuvntul nici cu fapta contra represiunilor exercitate pn si asupra
unor ntregi popoare. Eu nu vreau s reiau aceast pies mai mult dect ar dori multi oameni de
litere s repete acum unele discursuri si crti de-ale lor din anul 1949. Aceast pies reflect
disperarea care domnea n lagre la vremea aceea, cnd constiinta era determinat de existent
si cnd, desigur, nu se ridicau rugciuni pentru prigonitori. Aceast pies n-are nici o legtur cu
opera mea actual si discutarea ei echivaleaz cu refuzul deliberat de a examina concret
Pavilionul cancerosilor.
n afar de aceasta, este nedemn de etica scriitoriceasc s discuti o lucrare care a fost ridicat
dintr-o locuint particular n modul n care a fost ridicat.
Ct priveste examinarea romanului meu Primul cerc, aceasta este o chestiune aparte, care nu
trebuie s-o nlocuiasc pe cea a Pavilionului cancerosilor."
Korneiciuk: Am o ntrebare ctre Soijenitn: ce crede el despre propaganda burghez care s-a
declansat n jurul scrisorii lui? De ce nu se delimiteaz de ea? De ce o contempl imperturbabil si
o tolereaz? Cum se face c scrisoarea sa a nceput s fie difuzat de radioul occidental nainte
chiar de data congresului?
Fedin l invit pe Soijenitn s rspund.
Soijenitn declar c el nu este un elev de scoal ca s sar din banca la fiecare ntrebare ce i se
pune si c, la fel cu ceilalti, va lua cuvntul atunci cnd i va veni rindul.
Fedin spune c interpelatul poate s grupeze mai multe ntrebri si s le dea un rspuns la toate
mpreun.
Baruzdin: Desi Soijenitn nu este de acord cu discutarea piesei Banchetul nvingtorilor, noi ns,
vrnd-nevrnd, va trebui s vorbim despre ea. ntrebarea mea este urmtoarea: de ce a crezut
Soijenitn c este necesar s citeze aceast pies la Congres, s-o mentioneze?
346
Salnski: l rog pe Soljenitn s precizeze cine, cnd si n ce mprejurri a luat aceste materiale.
Autorul a cerut s-i fie restituite? Cui s-a adresat? ' pedin i propune lui Soljenitn s rspund la
ntrebrile de pn acum.
Soljenitn repet c va rspunde atunci cnd i va veni rndul.
Fedin (sustinut de ceilalti): Dar Secretariatul nu poate s treac la examinarea problemei dac nu
se rspunde n prealabil la aceste ntrebri.
Murmure n sal: Soljenitn poate s refuze discutia cu Secretariatul,
dar s-o spun!
Soljenitn: Bine, am s rspund la aceste ntrebri. Nu este adevrat c radioul occidental a
nceput s difuzeze scrisoarea mea nainte de congres; a nceput s-o difuzeze dup nchiderea
congresului, si nc nu imediat dup aceea. Aici se foloseste termenul de strintate" cu mult
emfaz, atribuindu-i o mare semnificatie, ca si cnd ar fi vorba de o instant superioar pe a crei
opinie se pune mare pret. Acest lucru este, poate, de nteles pentru cei care cea mai mare parte
a timpului lor de munc de creatie si-o petrec n cltorii peste hotare si care ne inund literatura
cu note fugitive despre strintate. Dar mie acest lucru mi se pare straniu. Eu n-am fost niciodat
ntr-o tar strin, nu cunosc nici una si nu mai triesc eu att ct s cunosc vreuna. Nu nteleg
cum poti s fii asa de sensibil la reactiile strinttii si s nu fii la cele ale propriei tale tri, la cele
ale opiniei publice din tara ta. Toat viata mea am avut sub tlpi pmntul patriei mele, nu aud
dect durerea lui, nu scriu dect despre el.
De ce piesa Banchetul nvingtorilor a fost mentionat n scrisoarea mea ctre Congres?
Rspunsul reiese clar din nsusi continutul ei: ca s protestez mpotriva editrii" ilegale si a
difuzrii ei n ciuda vointei autorului si fr stirea acestuia. Acum, cteva cuvinte despre
confiscarea romanului meu si a arhivei mele. Da, de cteva ori n 1965, am scris Comitetului
Central pe tema aceasta, am protestat. Dar n ultimul timp a fost inventat o nou versiune a
confiscrii arhivei mele. Teus, omul care avea n pstrare manuscrisele mele, ar fi fost, cic, n
legtur cu un alt individ, cruia nu i se d numele, si acesta ar fi fost retinut la vam, nu se stie
la care, unde s-ar fi gsit asupra lui niste materiale (nu se spune ce materiale). Asupra lui nu s-a
gsit nimic care s-mi apartin, dar cineva ar fi decis s m protejeze de o asemenea relatie.
Toat aceast poveste este o minciun. Acum doi ani, Teus, unul dintre cunoscutii mei, a fost
supus unei anchete, dar nu i s-a adus niciodat o asemenea acuzatie. Hrtiile mele au fost
descoperite prin metoda obisnuit a filajului pe strad, a interceptrii convorbirilor telefonice si a
folosirii aparatelor de ascultare la domiciliu. Dar ceea ce este surprinztor este c, de-abia
aprut, noua versiune s-a si rspndit dintr-o dat n diverse locuri din tar: recent, conferentiarul
Potiomkin a expus-o unui public numeros la Riga, iar unul dintre secretarii Uniunii Scriitorilor
scriitorilor din Moscova. Cu aceast ocazie, el a adugat
347
si un produs al imaginatiei sale: eu pretinde el as fi recunoscut toate acestea la ultima mea
ntlnire cu cei de la Secretariat, n realitate, nic' vorb n-a fost de asa ceva. Nu m ndoiesc c n
curnd voi ncepe s prj mese din toate colturile trii scrisori despre difuzarea de care a beneficiat
aceast nou versiune.
O voce: Romanul Pavilionul cancerosilor a fost acceptat sau refuza de redactia lui Novi miri
Abdumomunov: De ce aprobare are nevoie Novi mir pentru a publica romanul si din partea cui?
Tvardovski: n general, decizia publicrii sau nepublicrii cutrui sau cutrui lucru este de
competenta redactiei. Dar n situatia care s-a creat n jurul numelui autorului, Secretariatul Uniunii
este cel care trebuie s decid.
Voronkov: Soljenitn nu s-a adresat niciodat direct Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS.
Dup scrisoarea adresat Congresului tovarsii din Secretariat au avut dorinta s-1 ntlneasc,
s-i rspund la ntrebri, s stea de vorb cu el, s-1 ajute. Dar dup publicarea scrisorii sale de
ctre murdara pres burghez, si cum Soljenitn nu reactioneaz nicicum...
Tvardovski: Pi, exact ca Uniunea Scriitorilor!
Voronkov:... aceast dorint a disprut. si apoi iat c a fost lansat a doua scrisoare. Ea este un
ultimatum, o injurie, nedemn de obstea scriitorilor nostri. Adineauri, Soljenitn a amintit de un
secretar" care ar fi comunicat o informatie unei adunri de partid a scriitorilor din Moscova. Acel
secretar snt eu. Cineva s-a grbit s v informeze, dar v-a informat gresit. Despre confiscarea
hrtiilor dumitale, eu m-am mrginit a spune, n cursul acelei adunri, ceea ce dumneata nsuti ai
recunoscut: c hrtiile confiscate erau ale dumitale si c la dumneata acas n-a fost nici o
perchezitie. Dup scrisoarea pe care ati adresat-o Congresului, era natural sa cerem s citim
toate lucrrile dumitale. Dar nu trebuie tratati asa de grosolan niste colegi de munc si de condei!
Dar dumneavoastr, Aleksandr Trifonci, dac socotiti necesar s publicati un roman si dac
autorul accept corecturile dumneavoastr, publicati-1 sntos, ce treab are Secretariatul cu
asta?
Tvardovski: Dar cu Bek cum a fost? Secretariatul a intervenit si el, s-a recomandat s se publice
romanul si totusi n-a fost editat niciodat.
Voronkov: Dar pe mine acum m intereseaz mai ales atitudinea lui Soljenitn ca cettean: de ce
nu reactioneaz la mrsava propagand burghez si de ce se comport n felul acesta cu noi?
Musrepov: Am si eu o ntrebare. Cum poate s scrie c niste tovarsi sus-pusi si exprim
regretul c el n-a murit n lagr? Cu ce drept scrie el asa?
348
Saripov: si pe ce cale a ajuns scrisoarea n Occident?
pedin i propune lui Soljenitn s rspund la aceste ntrebri.
Soljenitn: Da, ce nu s-a spus despre mine! O persoan care ocup si l ora actual un post foarte
important a declarat public c regret c n-a fost membru al troiki" care m-a condamnat n anul
1945; el m-ar fi trimis atunci n fata plutonului de executie!... Aici, scrisoarea mea este 'nterpretat
ca un ultimatum: sau publicati romanul meu, sau l public Occidentul. Dar nu eu snt cel care d
ultimatum Secretariatului, ci viata ne d si dumneavoastr, si mie acest ultimatum. Am scris c
m nelinisteste difuzarea romanului meu n sute de exemplare dactilografiate (este o cifr
aproximativ, nu le-am numrat).
O voce: Cum s-a putut produce asa ceva?
Soljenitn: Scrierile mele au o caracteristic stranie: lumea le cere cu insistent ca s le citeasc
si, dup ce le-a primit, si sacrific timpul liber si mijloacele pentru a face copii dup ele, si le d si
altora s le citeasc. Este deja un an de cnd, la Moscova, sectia de proz a citit prima parte a
romanului meu. M mir faptul c tovarsul Voronkov spune c ei n-au stiut de unde s si-1
procure si c 1-au cerut de la KGB. Acum aproape trei ani, o aceeasi difuzare rapid au
cunoscut-o niste povestiri miniaturale" sau poeme n proz: de-abia le ddusem cuiva spre a le
citi c s-au si rspndit n mai multe orase din Uniunea Sovietic. Iar apoi redactia lui Novi mir a
primit din Occident o scrisoare care ne aducea la cunostint c aceste povestioare miniaturale
fuseser publicate si acolo. Tocmai pentru ca s mpiedic ca aceeasi scurgere s se produc si
cu Pavilionul cancerosilor am trimis la Secretariat o scrisoare asa de presant. Nu mai mic mi-
este mirarea c la scrisoarea adresat Congresului Secretariatul n-a reactionat naintea
Occidentului. si c n-a reactionat contra tuturor calomniilor a cror victim am fost eu. Tovarsul
Voronkov a folosit aici minunata formul de frati de condei si de munc". Ei bine, de doi ani si
jumtate, acesti frati de condei si de munc privesc netulburati la felul n care eu snt urmrit,
persecutat, calomniat.
Tvardovski: Nu toti snt indiferenti.
Soljenitn: Iar redactorii de jurnale care si ei snt frati nu public dezmintirile mele. Nu mai
vorbesc de interdictia de a citi cartea mea m lagre: nu a fost lsat s intre n lagre, n cursul
perchezitiilor a fost confiscat si pentru ea unii oameni au fost bgati la carcer chiar n acele luni
cnd toate jurnalele ludau n gura mare O zi din viata lui Ivan Deni-sovici si promiteau c
aceasta nu se va mai repeta". Dar, de ctva timp, cartea a nceput s fie retras, fr zgomot, si
din bibliotecile publice. Mi se scrie din diverse locuri despre diversele moduri de a-i refuza pe ci-
Morii care vor s-o ia cu mprumut: ba c este la legat, ba c este dat, ba c nu se poate ajunge
la raftul respectiv, si solicitantul este nevoit s
349
renunte. Iat o scrisoare pe care tocmai am primit-o din raionul Krasnog vardeiski din Crimeea:
La biblioteca raional mi s-a spus n secret (eu snt un fre ventator al acesteia) c este ordin s
fie scoase crtile durnnea voastr. O functionar a vrut s-mi dea ca amintire romanul Oz~
publicat ntr-o revist care nu-i mai fcea trebuint, dar o alt fonc' tionar a oprit-o ndat pe
imprudenta ei prieten: Ce faci? NU e voie! ntruct cartea a fost pus la sectia special, este
periculo s-o dai cadou cuiva."
N-am s spun c aceast carte a fost retras din toate bibliotecile, Pe ici pe colo mai poate fi
gsit. Dar niste persoane care au venit la mine n vizit la Riazan n-au putut s obtin cartea la
sala de lectur a bibliotecii regionale: li s-au dat diverse explicatii, dar cartea nu li s-a dat.
Calomnia se stie de mult acest lucru este inepuizabil, inventiv si prolifereaz rapid, dar,
cnd te izbesti nemijlocit de ea si, mai mult dect att, cnd calomnia ia o form nou, inedit, cnd
e lansat de la nltimea tribunei, arunci rmi uluit. Cercul minciunii s-a lrgit n voie si s-a mers
pn la a se afirma c eu am fost prizonier la nemti si c am colaborat cu acestia. Dar asta nu-i
nimic! n vara aceasta, la sedintele de instructaj pentru nvtmntul politic, de exemplu la
Bolsevo, li s-a spus propagandistilor c eu am fugit n Republica Arab si c mi-am schimbat
cettenia. Or, toate acestea snt notate si rspndite mai departe pe o arie de o sut de ori mai
mare. si aceasta se ntmpl la doi pasi de capital! Exist si o alt variant: la Solikamsk,
maiorul sestakov a declarat c eu am fugit n Anglia, profitnd de o cltorie turistic. Cine
ndrzneste s nu cread? ntreab adjunctul sectiei politice. si alt dat tot el: Lui Soljenitn i
s-a interzis oficial sscrie\ S recunoastem: aici, cel putin el este aproape de adevr.
, A fost pus n libertate nainte de termen, si degeaba" se mai spune despre mine de la
nltimea tribunelor. Degeaba sau nu degeaba, asta o putem judeca n lumina sentintei Colegiului
Militar al Tribunalului Suprem, sectia reabilitrilor. Documentul a fost prezentat Secretariatului.
Tvardovski: Acolo este si caracterizarea din punct de vedere militar a ofiterului Soljenitn.
Soljenitn: Expresia nainte de termen" este foarte savuroas n acest context! n plus fat de cei
opt ani la care am fost condamnat, am petrecut o lun de zile n nchisorile de tranzit, dar la noi
este si rusinos s amintesti o asemenea bagatel; apoi, fr judecat, am primit surghiun pe
viat; cu aceast osnd/>e viat, am petrecut trei ani n surghiun si, numai datorit congresului
al XX-lea, am fost eliberat si asta este ceea ce se cheam nainte de termen"! Aceast mic
formul exprim filozofia cldut a anilor 1949-1953: dac n-ai murit n zoaiele lagrului, dac ai
iesi'
350
rl'n lagf fie ?' tirndu-te pe genunchi nseamn c ai fost eliberat na- te de termen"... Fiindc
osnda era pe viat si tot ceea ce se ntmpla "nainte de moarte era nainte de termen.
Fostul ministru Semiceastni, cruia i plcea s se pronunte n proble-ele literaturii, nu o dat s-a
ocupat si de cazul meu. Una dintre uimitoarele l i acuzat"' una chiar comic, era urmtoarea:
Soljenitn sustine materia-I 'ceste lumea capitalist pentru c nu-si ia onorariul" pentru cartea aia
publicat acolo. Evident, era vorba de Ivan Denisovici, pentru c alt carte nu exista. Dar dac
dumneavoastr stiti, dac ati citit undeva, dac e musai g-i smulg capitalismului acesti bani, de
ce nu-mi spuneti si mie? Eu, la Riazan, nu stiu nimic de chestia asta. Poate stiu cei de la Cartea
International"'? Sau cei de la Comisia extern a Uniunii Scriitorilor? S mi se spun: uite, este
de datoria ta patriotic s ncasezi acesti bani. Cci iat ce ncurctur caraghioas se produce:
cine accept onorarii din Occident nseamn c s-a vndut capitalistilor, cine nu accept
nseamn c-i sustine materialiceste. A treia solutie? Dumnezeu cu mila. Semiceastni nu mai
este ministru, dar ideea lui continu s aib curs; conferentiarii societtii pansovietice pentru
difuzarea cunostintelor stiintifice continu s o rspndeasc. De exemplu, acest lucru 1-a fcut
conferentiarul A. A. Freifeld la 16 iulie anul curent, la circul din Sverdlovsk. Cele dou mii de
spectatori trebuie s fi rmas cu gura cscat: mare pezevenghi mai este si Soljenitn sta! Fr
s ias din Uniunea Sovietic si fr s aib o copeic n buzunar, a reusit s ntreasc
materialiceste capitalismul mondial, (ntr-ade-vr, o poveste ca la circ.) Iat ce idiotenii poate s
povesteasc nestingherit despre mine cine vrei si cine nu vrei.
La 12 iunie, aici, la Secretariat, noi am avut o convorbire calm si senin. De aici am plecat
fiecare la treburile lui, a trecut ctva timp si deodat ncep s circule zvonuri prin toat Moscova,
s se rstlmceasc, s se deformeze lucrurile, ncepnd cu povestea c Tvardovski s-ar fi rstit
la mine si ar fi btut cu pumnul n mas. Dar cei care au fost de fat stiu c nu s-a ntmplat nimic
de genul acesta: atunci, de ce s se mint? Iat, si astzi ntelegem Ia fel tot ce se zice aici, dar
cine poate garanta c si dup sedinta de astzi nu se va rstlmci totul? si dac sntem frati de
condei si de munc", atunci iat prima mea rugminte: hai s relatm despre sedinta de astzi,
fr s nscocim ceva, fr s deformm ceva.
Eu snt singur, dar calomniatorii mei snt cu sutele. Eu, desigur, nu voi reusi niciodat s m apr
si nu pot sti dinainte ce acuzatii mi se vor aduce. Nu m-as mira s aud spunndu-se despre mine
c snt un adept
Organism care se ocup de problemele internationale referitoare la edi-'Tea de crti. (N.t.)
351
al teoriei geocentrice si c am fost primul care a pus foc rugului lui Gior dano Bruno.
Sainski: Eu am s vorbesc de Pavilionul cancerosilor. Consider ca este necesar s fie publicat,
cci este o lucrare strlucit si viguroas. Ce-1 drept, autorul scrie la modul patologic despre boli,
iar cititorul, iar s vrea va fi cuprins de teama de cancer, si asa att de rspndit n secolul
nostru. Aspectul acesta trebuie eliminat ntr-un fel sau altul, la fel ca si causticitatea foiletonistic.
Suprtor este si faptul c aproape toate destinele personajelor se leag, ntr-o form sau alta,
de lagr sau de viata de lagr Hai, fie Kostoglotov, fie Rusanov, dar de ce este indispensabil
acest lucru si pentru Vdim, si pentru sulubin, si, n sfrsit, pentru soldat? La sfrsit de tot aflm c
nu este vorba de un soldat obisnuit, ci de unul din paza lagrului. Ideea fundamental a
romanului este una referitoare la sfir-situl unui trecut greu. si acum cu privire la socialismul etic:
personal nu vd nici un ru n chestia asta. Dac Soljenitn ar propovdui socialismul amoral, ar fi
groaznic. Dac ar propovdui national-socialismul sau socialismul national n variant
chinezeasc, ar fi groaznic. Fiecare om este liber s gndeasc n felul lui despre socialism si
despre evolutia acestuia. Personal, cred c socialismul este determinat de legile economice, dar
aceasta se poate discuta. Atunci de ce s nu se publice acest roman? (n continuare, vorbitorul
cheam Secretariatul s combat cu fermitate calomniile rspndite mpotriva lui Soljenitn.)
Simonov: Nu accept romanul intitulat Primul cerc si snt mpotriva publicrii lui. n schimb, snt
pentru publicarea Pavilionului cancerosilor. Nu totul mi place n acest ultim roman, dar nu este
obligatoriu ca el s plac tuturor. Poate c trebuie acceptate unele dintre remarcele fcute
autorului, dar, fireste, este imposibil s fie acceptate toate. Noi sntem de asemenea obligati s
respingem calomniile ndreptate mpotriva lui Soljenitn. Ar trebui s i se publice si o carte de
nuvele cu o prefat care ar fi un pretext excelent pentru a-i prezenta biografia si astfel
calomniile ar cdea de la sine. Noi sntem cei care trebuie si putem pune capt acestor acuzatii
false, nu el singur. Banchetul nvingtorilor nu 1-am citit si nu doresc s-I citesc, de vreme ce
autorul lui nu vrea acest lucru.
Tvardovski: Situatia lui Soljenitn este de asa natur nct el nu poate s fac o declaratie public.
Noi, Uniunea Scriitorilor, avem datoria s-i dm un avertisment sever lui Soljenitn pentru modul
inadmisibil si ne-cuvenit n care s-a adresat Congresului, trimitndu-si scrisoarea la un numr asa
de mare de persoane. Redactia Novi mir nu vede nici un motiv de a nu publica Pavilionul
cancerosilor, desigur, cu unele modificri. Noi nu vrem dect s obtinem aprobarea Secretariatului
sau cel putin ca Secretariatul s nu obiecteze, (l roag pe Voronkov s-i procure un proiect de
comunicat al Secretariatului, proiect pregtit nc din iunie.)
Voronkov nu se grbeste s procure comunicatul, ntre timp:
352
Voci: nc nu s-a hotrt nimic. Unii snt contra.
Fedin: Nu, nu este adevrat; Secretariatul nu trebuie s tipreasc sau resping ceva. Sntem
noi vinovati de ceva? Dumneata, Aleksandr Tri-fonci, te simti vinovat?
Tvardovski (repede, pe un ton hotrt): Eu?? nu.
Fedin: Nu e nevoie s se caute un pretext artificial pentru a face o declaratie. Zvonurile care
circul nu snt un pretext suficient. Ar fi altceva dac Soljenitn nsusi ar da ocazia de a desclci
situatia care s-a creat. Este de datoria lui Soljenitn s se exprime public. Dup dumneata,
Aleksandr Isaevici, la ce ar trebui s serveasc publicarea de ctre noi a protestelor dumitale?
nainte de orice, dumneata trebuie s protestezi mpotriva folosirii murdare a numelui dumitale de
ctre dusmanii nostri din Occident. Totodat, desigur, vei gsi posibilitatea s exprimi cu voce
tare si o parte din necazurile dumitale la care te-ai referit astzi aici. Dac acesta va fi un
document reusit si judicios, atunci noi l vom publica, te vom ajuta. Tocmai de la aceasta trebuie
s porneasc justificarea dumitale, si nu de la publicarea operelor dumitale, nu de la trgul
acesta: cte luni avem noi dreptul s v examinm manuscrisul, trei? Patru? Oare aceasta este
problema? Problema este c, iat, numele dumitale figureaz si este folosit acolo, n Occident, n
scopurile cele mai murdare.
(Aprobare printre membrii Secretariatului.)
Korneiciuk: Noi te-am invitat nu ca s aruncm cu pietre n dumneata. Te-am chemat ca s te
ajutm s iesi din aceast situatie grea si ambigu. ti s-au pus ntrebri, dar dumneata ai evitat
s le rspunzi, ti dai seama ce colosal lupt planetar este n curs si n ce conditii grele? Noi nu
putem sta deoparte. Prin opera noastr, noi aprm guvernul nostru, partidul nostru, poporul
nostru. Dumneata faci ironii pe tema cltoriilor n strintate defmindu-le drept plimbri
agreabile; dimpotriv, noi ne ducem n strintate ca s luptm si s ne ntoarcem de acolo frnti
de oboseal, epuizati, dar cu sentimentul datoriei mplinite. S nu crezi c m-ai ofensat facnd
aluzie la nsemnrile de cltorie. Eu nu fac nsemnri, eu cltoresc pentru nevoile Consiliului
Mondial al Pcii. stim c ai suferit mult, dar n-ai fost singurul. Pe lng dumneata au fost multi alti
oameni n lagre. Vechi comunisti. Din lagr, ei au plecat direct pe front, n trecutul nostru n-au
fost numai ilegalitti, au fost si fapte eroice. Dar dumneata lucrurile acestea nu le-ai vzut.
Interventiile dumitale nu snt dect niste rechizitorii. Banchetul nvingtorilor miroase a ranchiun,
murdrie, ofens, ticlosie! si scrierea asta se rspndeste, poporul o citeste! Cnd ai fost
dumneata n lagr? Nu n anul 1937! Dar n 1937 noi a trebuit s ndurm multe!! si nimic n-a
fost n stare s ne opreasc! Corect ti-a spus Konstan-tin Aleksandrovici (Fedin): dumneata
trebuie s iei atitudine n mod public si s lovesti n propaganda occidental. Du-te s lupti
mpotriva dusmanilor trii noastre! ntelegi dumneata c n lume exist arma termonuclear
353
si c, n pofida tuturor eforturilor noastre n favoarea pcii, Statele Unit pot s fac uz de ea?
Cum putem noi, scriitori sovietici, s nu fim si ostasi1)
Soljcnitn: Declar nc o dat c nu este cinstit s se discute Banchetul nvingtorilor si insist ca
acesta s fie exclus din discutie!
Surkov: Gura altuia, vorba-ceea, nu poti s-o ncui cu cheia.
Kojevnikov: Marele interval de timp dintre scrisoarea lui Soljenitn s' dezbaterea de astzi
demonstreaz tocmai c Secretariatul a luat foarte n serios aceast scrisoare. Dac am fi
discutat-o atunci, la cald, ne-am fi artat mai duri, mai putin dispusi la o cumpnire calm. Noi am
decis s ne convingem prin noi nsine de caracterul antisovietic al acestor manuscrise. si am
consumat mult timp ca s le citim. Destinul militar al lui Soljenitn pare dovedit prin documente,
dar noi discutm acum nu ofiterul ci scriitorul. Astzi, pentru prima dat, l aud pe Soljenitn
dezavund imaginea defimtoare despre realitatea sovietic, asa cum a dat-o el n Banchetul
nvingtorilor, dar nu pot s uit impresia pe care am avut-o la citirea acestei piese. Pentru mine,
momentul dezicerii lui Soljenitn de Banchetul nvingtorilor nc nu concord cu impresiile mele.
Poate c din cauz c n Primul cerc si n Pavilionul cancerosilor decelez acelasi spirit de
rzbunare pentru toate cte le-a trit. si cnd este vorba de destinul acestor opere, autorul trebuie
s-si aduc aminte c este obligat fat de organizatia care 1-a descoperit ca scriitor. La data
aceea, eu am fost primul care mi-am exprimat temeri n legtur cu Casa Matrionei. Noi am
pierdut timp, ti-am citit manuscrisele nc informe, pe care nu ndrzneai s le supui atentiei
vreunei redactii. Pavilionul cancerosilor suscit dezgust prin excesul de naturalism, prin
acumularea tuturor ororilor posibile si imaginabile; totusi planul su fundamental nu este medical,
ci social, si tocmai acest lucru este inacceptabil. si ai zice c la acel plan se raporteaz titlul
lucrrii. Prin a doua dumitale scrisoare, vrei s obtii zor-nevoie publicarea unui roman pe care nu
1-ai pus la punct. Acest santaj ti se pare demn de un scriitor? La noi, toti scriitorii ascult cu
plcere de prerile redactorilor si nu le forteaz mna.
Soljenitn: Cu toate explicatiile si protestele mele, cu tot nonsensul absolut pe care-1 reprezint
discutarea unei lucrri scrise acum douzeci de ani, ntr-o alt epoc, n conditii incomparabile si
de ctre un alt om, lucrare care, n plus, n-a fost publicat niciodat, n-a fost niciodat citit de
nimeni, si care a fost sustras dintr-un sertar o parte dintre oratori se concentreaz numai pe
aceast lucrare. Este un lucru mult mai absurd dect dac, de exemplu, la primul congres al
scriitorilor, cineva 1-ar fi denigrat pe Maksim Gorki pentru ale sale Gnduri inoportune^ sau pe
Ser-
1 Articole scrise de Gorki si publicate n ziarul su Novaiajizn n 1917-1918, apoi n volum n
1918. n aceste articole scriitorul se opunea cu nversunare bolsevicilor. (N.t.)
354
h Jev-tenski pentru corespondentele sale destinate agentiei Osvag', lu-^ ri care au fost publicate,
si numai cu cincisprezece ani mai devreme. c jjjeiciuk a spus aici c asa ceva nu s-a mtmplat
niciodat si nu se va -Vrnpla niciodat, c nu s-a vzut niciodat ceva de genul acesta n istoria
literaturii ruse. ntocmai!
Ozerov: Aceast scrisoare ctre Congres a fost un act teribil din punct , ve<jere politic. Ea a mers
mai nti la dusmanii nostri, n scrisoare erau unele afirmatii incorecte. Printre scriitorii reprimati pe
nedrept s-a aflat si Zamiatin. n legtur cu publicarea Pavilionului cancerosilor, se poate ajunge
la un acord cu Novi mir: poate fi publicat cu conditia de a corecta manuscrisul si de a discuta
corecturile efectuate. Mai este nc de depus o munc foarte serioas. Romanul are pasaje de
calitate inegal, are si lucruri reusite si lucruri ratate. Trebuie mai ales s se ia atitudine mpotriva
laturii pamfletare, caricaturale. As ruga s se fac o serie ntreag de prescurtri, despre care nu
pot vorbi aici din lips de timp. Filozofia socialismului etic nu eman numai de la protagonist, ea
pare a fi mbrtisat de autor, si acest lucru este inadmisibil.
Surkov: Am citit si eu Banchetul nvingtorilor. Starea de spirit pe care o degaj este: s v ia
dracu pe toti"! si n Pavilionul cancerosilor continu s sune acelasi laitmotiv. Care dintre toate
personajele a intrat n lumea eroului? Numai acest straniu sulubin, pe att de asemntor cu un
comunist pe ct snt eu cu... sulubin, cu ideile lui infinit de nvechite. N-am s ascund un lucru: eu
snt un om cinstit. Cunosc bine toate aceste teorii economice si sociale, mi-am bgat nasul si n
Mihailovski si n Vdim Soloviov, si este o naivitate s crezi c economia poate s depind de
moral. Dup attea ncercri, dumneata ai dreptul s te simti ofensat ca om, dar dumneata esti
scriitor! Eu cunosc comunisti care au suferit, cum te exprimi dumneata, cu asupra de msur, dar
aceasta n-a avut nici o influent asupra conceptiei lor despre lume. Nu, acesta nu este un roman
fiziologic, ci unul politic, si pe tot parcursul lui abordeaz chestiuni de fond. si apoi, acest idol din
Piata Teatrului... Desi, la data aceea, monumentul lui Marx nc nu exista. Dac ar fi publicat,
Pavilionul cancerosilor s-ar putea ntoarce mpotriva noastr si ar avea mai mult fort dect
memoriile Svetlanei. Da, este adevrat, ar fi trebuit mpiedicat publicarea romanului n Occident,
dar este greu. Iat, n ultimul timp, eu am fost un apropiat al Annei Andreevna Ahmatova si stiu c
ea dduse ctorva persoane s citeasc Recviemul: cteva sptmni mai trziu, textul a aprut n
Occident. Desigur, cititorul nostru este att de evoluat si are atta experient nct nici 0 brosur n-
ar putea s-1 abat de la comunism; totusi, pentru noi, operele toi Soljenitn snt mai periculoase
dect cele ale lui Pasternak. Pasternak
Osvag era agentia de informatii a armatelor lui Denikin. (N.t.)
355
era un om rupt de viat, n timp ce Soljenitn are un temperament viu h~ tios, politic. El este un
om cu idei. Noi sntem, n istoria omenirii, ansa jati n prima revolutie care nu si-a schimbat nici
cuvintele de ordine ni ' drapelele! Socialismul etic" este un socialism destul de mic-burghe
demodat, primitiv si (ntorcndu-se spre Salnski) nu stiu cum puteti s"' nu ntelegeti aceste lucruri
si s mai gsiti si ceva valabil printre ele
Salnski: Dar eu nu le apr ctusi de putin.
Riurikov: Soljenitn a suferit din partea acelora care 1-au calomniat dar si din partea acelora care-
1 laud peste msur si-i atribuie calitti pe care el nu le are. Printre lucrurile pe care trebuie s
le recunoasc Soljenitn este si acela c el nu este continuatorul realismului rus". Comporta-
mentul maresalului Rokossovski, al generalului Gorbatov, este mai cinstit dect cel al eroilor
dumitale. Sursa de energie a acestui scriitor se afl n ndrjirea sa, n ofensele pe care le-a
suferit. Snt lucruri omenesti, de nteles. Totusi dumneata scrii c-ti snt interzise operele? Dar
cenzura nu s-a atins de nici unul dintre romanele dumitale! M mir c Tvardovski cere dezlegare
de la noi. Eu, de exemplu, n-am cerut niciodat Uniunii Scriitorilor aprobarea de a publica sau de
a nu publica, (l roag pe Soljenitn s aib ncredere n recomandrile lui Novi mir si promite, din
partea tuturor celor prezenti", adnotri pe marginea fiecrei pagini a Pavilionului cancerosilor.)
Baruzdin: Eu snt tocmai unul dintre aceia care, de la nceput, n-au mprtsit entuziasmul
general pentru opera lui Soljenitn. Deja Casa Matrionei este cu mult mai slab dect prima sa
oper, iar Primul cerc are foarte multe puncte slabe: Stalin, Abakumov si Poskrebsev snt
prezentati ntr-o manier deprimant de naiv si primitiv. Pavilionul cancerosilor este o oper
antiumanist. Sfrsitul romanului conduce la ideea c ar fi trebuit s se mearg pe alt cale".
Oare a putut s cread Soljenitn c scrisoarea lui n loc de alocutiune" va fi citit imediat la
Congres? Cte scrisori s-au primit la Congres?
Voronkov: Vreo cinci sute.
Baruzdin: Ati auzit? Putea cineva s le citeasc imediat? Nu snt de acord cu Riurikov: este just
ca problema aprobrii s fie trecut asupra Secretariatului. Secretariatul nostru trebuie s se
transforme din ce n ce mai mult ntr-un organism creator si s nu fie zgrcit cu sfaturile pentru
redactori.
Abdumomunov: Este foarte bine c Soljenitn a avut curajul s se dezic de Banchetul
nvingtorilor. El va avea curajul s se gndeasc la modalitatea de a traduce n viat propunerea
lui Konstantin Aleksandrovici (Fedin). Dac publicm Pavilionul cancerosilor, tapajul si prejudiciul
care vor urma vor fi mai mari dect acelea deja provocate de prima sa scrisoare. si ce nseamn
asta: El a aruncat tutun n ochii macacului, asa, fr rnO"
356
. - aia: asa, fr motiv"?1 Astea snt niste cuvinte ndreptate m-
" triva regimului nostru, n roman exist Rusanovi, exist marii martiri P.. greier, dar unde snt
ceilalti? Unde este societatea sovietic? Nu poti a! ngrosi liniile n felul acesta, nu poti s scrii un
roman fr o licrire SA lumin. si apoi exist multe lungimi, repetitii, scene naturaliste; toate
acestea trebuie suprimate.
Abasidze: N-am reusit s citesc dect 150 de pagini din Pavilionul ancerosilor, de aceea nu pot
s-mi exprim o opinie mai profund. N-am mas cu impresia c acest roman nu se poate publica.
Dar, repet, nu-mi pot exprima o opinie mai profund. Poate c lucrurile esentiale de-abia
urmeaz. Noi toti, scriitori cinstiti si talentati, i-am combtut totdeauna pe cei care nfrumusetau
lucrurile, chiar ni se interzicea s-o facem. Dar pe Soljenitn l paste pericolul de a cdea n
cealalt extrem: exist la el pasaje care au un caracter de pur reportaj acuzator. Artistul este ca
un copil, el demonteaz o masin pentru a vedea ce are nuntru, dar arta adevrat ncepe cu
asamblarea. Observ c Soljenitn l ntreab pe vecinul su cum se numeste fiecare orator. De ce
nu cunoaste pe nici unul dintre noi? Pentru c nu 1-am invitat niciodat. Propunerea lui
Konstantin Alek-sandrovici (Fedin) este just: s rspund Soljenitn nsusi la calomnii, poate mai
nti printr-un text de uz intern.
Brovka: n Bielorusia snt multi oameni care au fost trimisi n lagre; Serghei Grakovski, de
exemplu, a petrecut acolo douzeci de ani. Dar ei au nteles c vina pentru aceste nedreptti o
poart nu poporul, nu partidul, nu puterea sovietic, nsemnrile Svetlanei Stalin nu snt dect o
flecreal muiereasc, poporul a priceput despre ce este vorba si rde de chestia asta. Dar aici,
n fata noastr, se afl un talent unanim recunoscut, tocmai n aceasta const pericolul de a-1
publica. Da, dumneata resimti durerea patriei dumitale, si chiar mult prea mult, dar nu-i triesti
bucuriile ei. Pavilionul cancerosilor este prea sumbru, nu poate fi publicat. (Ca toti antevorbitorii si
ca toti cei care vor urma, acesta sprijin si el propunerea lui Fedin: Soljenitn trebuie s fac o
declaratie presei pentru a se ridica mpotriva calomniilor occidentale n legtur cu scrisoarea lui.)
lasen: (Are cuvinte injurioase pentru Banchetul nvingtorilor.) Pe autor nu-1 frmnt
nedreptatea, ii otrveste ura. Oamenii snt scandalizati c n rndurile Uniunii Scriitorilor exist un
asemenea scriitor. Eu propun s-1 excludem din Uniune. N-a fost singurul care a suferit, dar
ceilalti nteleg mai bine tragedia epocii noastre, tnrul Ikramov, de pild, n Pavilionul
cancerosilor se simte, desigur, mna maestrului. Autorul cunoaste subiectul mai bine dect orice
medic sau profesor. Dar iat, pentru blocada Leningradului el l acuz nu numai pe Hitler, ci si pe
altii". Cine
Episod din Pavilionul cancerosilor, partea a ll-a, cap. xxxv. (N.t.)
357
snt acesti altii? Nu se ntelege. Beria? Sau remarcabilii nostri conductori actuali? Trebuie spus
clar. (Totusi, oratorul sprijin decizia curajoas a W Tvardovski de a lucra asupra romanului
mpreun cu autorul. Apoi ro mnui va putea fi dat spre citire unui grup restrns de persoane.)
Kerbabaev: Am citit cu mare neplcere Pavilionul cancerosilor. Toat personajele snt fosti detinuti,
totul e sumbru, nu exist nici un cuvnt cald Pur si simplu ti se face great cnd citesti. Vera i
ofer eroului casa ei si-sj deschide bratele n fata lui, iar el, el refuz viata. si apoi ce nseamn
acest nouzeci si nou plng si unul singur rde"? Asta e n legtur cu Uniunea Sovietic? Eu
snt de acord cu ceea ce a spus prietenul nostru Kor-neiciuk. De ce vede autorul totul n negru? si
eu de ce nu descriu lucruri ntunecate? Eu m strduiesc totdeauna s scriu numai despre ceea
ce umple de bucurie sufletul omului. Nu este suficient c s-a dezis de Banchetul nvingtorilor. L-
as considera curajos dac s-ar dezice de Pavilionul cancerosilor, atunci 1-as mbrtisa ca pe un
frate.
saripov: Ba eu nu i-as acorda nici un rabat, eu 1-as exclude din Uniune! n piesa lui, tot ce este
sovietic este prezentat ntr-o manier negativ, chiar si Suvorov. Snt cu totul de acord: s se
dezic de Pavilionul cancerosilor. Republica noastr a destelenit pmnturi si le-a dat agriculturii
si merge
din succes n succes.
Novicenko: Scrisoarea ctre Congres a fost difuzat ntr-un mod inadmisibil, trecnd peste capul
destinatarului ei oficial. M asociez cuvintelor severe ale lui Tvardovski; noi trebuie s
condamnm cu hotrre aceast metod. Nu snt de acord cu revendicrile principale ale
scrisorii: nu se poate admite ca totul s fie publicat. Altminteri, ar trebui s publicm si Banchetul
nvingtorilor! S revenim la Pavilionul cancerosilor. ncerc sentimente amestecate. Eu nu snt un
copil, stiu c va trebui s mor, si poate n aceleasi chinuri ca si eroii lui Soljenitn. Dar chiar n
aceast situatie, lucrul cel mai important rmne acesta: care este constiinta ta? Care este
disponibilul tu de moralitate? si dac romanul s-ar limita la aceasta, eu as socoti necesar s fie
publicat, dar scena caricatural cu fiica lui Rusanov este un amestec josnic n viata noastr
literar. Sensul poli-tico-ideologic al socialismului etic este negarea marxism-leninismului. si apoi
aceste cuvinte din Puskin Dintre stihiile toate, omul/ E-un trdtor, un zbir sau un captiv"
constituie o teorie injurioas. Toate aceste lucruri snt categoric inacceptabile pentru noi, pentru
societatea noastr si pentru poporul nostru, n roman, toti cei care au avut de suferit snt pusi s
judece societatea, ceea ce este ofensator. Rusanov este un tip odios, zugrvit veridic. Dar este
inadmisibil s faci din el reprezentantul si purttorul de cuvnt al ntregii noastre societti oficiale.
Este socant c numele lui Gorki este invocat att de des de un personaj josnic si respingtor ca
Rusanov. Chiar dac acest roman va fi adus la o anumit conditie calitativ,
358
1 nu va deveni un roman al realismului socialist. Dar va fi un eveniment rterar, o oper de talent.
Eu am citit si Banchetul nvingtorilor si trebuie
- spun c, din punct de vedere uman, el a sfrmat ceva n mine n raport 5 autorul. Trebuie
depsite toate rdcinile acestei piese.
jVlarkov: Discutia noastr a fost foarte util. Eu tocmai vin din Siberia, unde am vorbit de cinci ori
n fata unui public numeros. Trebuie spus c
'cieri nu se face un tapaj deosebit n jurul numelui acestui autor. Doar ntr-un loc mi s-a dat un
bilet; v rog s m scuzati, dar n bilet scria exact asa- Cnd o s nceteze acest Doljenitn (sic!)
s defimeze literatura sovietic?" Noi asteptm de la Soljenitn un rspuns foarte precis
calomniilor burgheze, asteptm de la el s fac o declaratie presei. El trebuie s-si apere
onoarea de scriitor sovietic. Dezicndu-se de Banchetul nvingtorilor, mi-a luat o piatr de pe
inim, n privinta Pavilionului cancerosilor, snt de aceeasi prere cu Surkov. Opera se situeaz
totusi ntr-un plan practic. Nu pot n nici un chip s accept elucubratiile politico-sociale. Cineva a
fcut asta" spune el, dar nu se stie la adresa cui. Dat fiind spiritul de bun colaborare care
exist ntre Novi mir si Aleksandr Isaevici, cred c acest roman poate fi finisat, dar aceasta
necesit o munc serioas. Desigur, asa cum se prezint azi, nu poate fi dat la cules. Ce-i de
fcut mai departe? Concret: A.I. s pregteasc pentru pres declaratia despre care au vorbit toti
aici; ar fi foarte bine ca acest lucru s se ntmple chiar n ajunul srbtorii; apoi ar putea fi dat
publicittii un comunicat din partea Secretariatului. Totusi eu continuu s-1 consider pe A.I. ca pe
un tovars de-al nostru. Dar, Aleksandr Isaevici, noi ne gsim ntr-o situatie delicat din vina
dumitale, iar nu din vina altcuiva, n ce priveste propunerile de excludere din Uniune, eu cred c,
n virtutea spiritului tovrsesc care trebuie s ne cluzeasc, nu trebuie s ne grbim.
Soljenitn: M-am ridicat nu o dat n cursul zilei de azi mpotriva discutrii Banchetului
nvingtorilor, dar trebuie s revin la acest subiect. La urma urmelor, eu pot s v reprosez tuturor
c snteti contra teoriei dezvoltrii, dac gnditi n mod serios c un om rmne neschimbat n
douzeci de ani, cnd toate conditiile s-au modificat complet. Dar am auzit aici un lucru mai
serios: Komeiciuk, Baruzdin si nc vreo ctiva au spus c poporul citeste Banchetul
nvingtorilor", ca si cnd aceast pies ar fi pus n circulatie. Eu acum voi vorbi foarte rar pentru
ca fiecare dintre cuvintele mele s fie nregistrate exact. Dac Banchetul nvingtorilor cunoaste o
larg difuzare din mn n mn sau este tiprit, eu declar solemn c toat rspunderea pentru
aceasta i revine acelei organizatii care s-a servit de singurul exemplar existent al acestei piese,
care n-a fost citit niciodat de nimeni, pentru a-1 publica" n timpul vietii mele si contra vmtei
mele: aceast organizatie este cea care rspndeste piesa! De un 311 i jumtate nu ncetez de
a avertiza spunnd c lucrul acesta este foarte
359
periculos! Eu cred c dumneavoastr acolo nu aveti o sal de lectur si c manuscrisul v este
dat pentru acas, unde aveti fii si fiice si unde nu toate sertarele se nchid cu cheia, n privinta
aceasta, eu v-am prevenit sj v previn si acum!
Acum despre Pavilionul cancerosilor. Mi se reproseaz chiar titlul, spu-nndu-se c pavilionul
cancerosilor si cancerul nu snt un subiect medical ci un simbol. V rspund: este un simbol
foarte comod dac, pentru a-i descoperi, trebuie s traversezi tu nsuti toate etapele cancerului si
ale agoniei. Pentru un simbol, pasta este prea groas; pentru un simbol snt prea multe detalii
medicale. Am dat romanul spre lectur unor mari oncologi cerndu-le prerea n materie: mi-au
rspuns c, din punct de vedere medical, este ireprosabil si n pas cu ultimele noutti ale
domeniului. Este vorba anume de cancer, de cancer ca atare, asa cum nu se vorbeste de el n
literatura de divertisment, dar asa cum l resimt n fiecare zi bolnavii, inclusiv unii dintre apropiatii
dumneavoastr si asa cum poate, n curnd, una dintre personajele prezente aici va sta ntins pe
patul unui serviciu de oncologie si va ntelege atunci ce simbol" este acesta.
Nu nteleg deloc acuzatia de antiumanism adus Pavilionului cancerosilor. Este exact contrariul,
este triumful vietii asupra mortii, al viitorului asupra trecutului, altminteri, dat fiind caracterul meu,
nu m-as fi apucat niciodat s scriu ceva de genul acesta. Dar eu consider c datoria literaturii
fat de societate si fat de individ nu const n a-i ascunde adevrul, nici n a-1 atenua, ci n a-i
spune cu sinceritate ceea ce este si ce-1 asteapt. Tot n sensul acesta ne vorbesc si proverbele
rusesti:
Nu-1 iubi pe cel ce zice-ntruna da", ci pe cel ce mai strecoar uneori si-un ba".
Cel ce la vorb dulce-i ca mierea, are nravul amar ca fierea.
si, n general, sarcina scriitorului nu se reduce la a critica sau a apra cutare sau cutare mod de
repartizare a produsului social, la a critica sau a apra cutare sau cutare form de organizare
statal. Sarcina scriitorului este s trateze subiecte mai universale si mai eterne: misterele inimii
si ale constiintei umane, conflictul vietii si al mortii, depsirea durerii sufletesti si a acelor legi ale
destinului uman care s-au nscut n noaptea imemorial a mileniilor si care vor fi n vigoare pn
cnd se va stinge soarele de pe cer.
M mhneste faptul c tovarsii nu au citit cu atentie unele pasaje ale romanului si, drept urmare,
au rmas cu o imagine deformat despre ele. Lucrul acesta n-ar trebui s se ntmple. De
exemplu, fraza nouzeci si nou plng si unul singur rde" este un proverb curent n lagre.
Individului care ncearc s treac fr s stea la coad, Kostoglotov i arunc-n fat acest
proverb, pentru a-1 face s afle cine este el, Kostoglotov, asta-i tot. Iar aici se trage concluzia c
asta este despre Uniunea Sovietic n
360
ntregimea ei. Sau acest macac se gseste de dou ori n carte si, dac
compar cele dou pasaje, este clar c prin omul ru care i-a aruncat tutun n ochi, ata, fr
motiv, se subntelege n mod concret Stalin. Si ce mi se obiecteaz? C nu este asa, fr
motiv"? Dar dac nu este asa, fr motiv", atunci lucrul acesta este legitim, necesar? Surkov m-a
uimit: n primul rind, nici mcar n-am reusit s nteleg de ce a adus vorba de Marx, care nici nu
este pomenit n romanul meu. Pi bine, Aleksei Aleksandrovici! Dumneavoastr snteti un poet, o
persoan cu un gust artistic fin, si, n cazul de fat, fantezia v-a jucat o fest. Nu ati nteles
aceast scen? sulubin l citeaz pe Bacon, de la care ia terminologia: el vorbeste de idolii
pietei" si Kostoglotov ncearc s-si imagineze o piat n mijlocul creia se ridic un idol albstriu.
sulubin vorbeste despre idolii teatrului" si Kostoglotov si imagineaz un idol n interiorul unui
teatru, si cum asta nu se poate, l amplaseaz n piata teatrului. Cum ati putut s credeti c este
vorba de Moscova si de monumentul, nc neridicat, al lui Marx?...
Tovarsul Surkov a spus c au fost suficiente cteva sptmni de difuzare pentru ca Recviemul
s ajung n strintate. Dar prima parte a Pavilionului cancerosilor circul de mai bine de un an
si tocmai aceasta m nelinisteste, tocmai de aceea presez Secretariatul.
Tovarsul Riurikov mi-a dat si un sfat, acela de a nu mai continua realismul rus. Ei bine, v spun
cu mna pe inim, la realismul rus nu voi renunta niciodat.
Riurikov: Eu n-am spus s renunti la realismul rus, ci s dezavuezi interpretarea acestui rol, asa
cum este ea dat n Occident.
Soljenitn: Acum referitor la propunerea lui Konstantin Aleksandrovici (Fedin). Fireste, o salut.
Transparent, iat exact ceea ce, tot timpul, m strduiesc s obtin! Destul ne-am ascuns, destul
ne-am dosit discursurile si destul ne-am ncuiat stenogramele cu sapte lacte. Iat, am avut o
dezbatere despre Pavilionul cancerosilor. Sectia de proz a hotrt s trimit stenograma acestei
dezbateri la redactiile interesate. Ce credeti c s-a n-tmplat? In loc de aceasta, a ascuns-o, si cu
mare greutate am obtinut s mi-o dea mie, autorului. Ct priveste stenograma de azi, sper s-o
primesc, nu-i asa, Konstantin Aleksandrovici?
La ce serveste publicarea protestelor dumitale?" a ntrebat Konstantin Aleksandrovici. Pentru
mine, rspunsul este clar: serveste literaturii nationale. Dar stranie idee are Konstantin
Aleksandrovici cnd spune c eu trebuie s desclcesc situatia. Eu snt legat de mini si de
picioare, am gura astupat si eu snt cel care ar trebui s fac aceasta? Mi se pare c Puternicei
Uniuni a Scriitorilor i vine mai usor s-o fac. Mie mi se taie nce rndulet pe care-1 scriu, n timp
ce Uniunea are toat presa la dispo-2ltie. Eu tot nu nteleg si nu vd de ce scrisoarea mea n-a
fost luat n
^ 361
consideratie la Congres. Acum, K. A. propunea s combatem nu cauzei ci efectele, adic
zgomotul fcut n Occident n jurul scrisorii mele Du e' neavoastr vreti ca eu s public o
dezavuare dar ce anume s dezavu Nu pot s intervin n legtur cu o scrisoare care n-a fost
publicat S-mai ales, ea are o parte general si o alta particular. S dezavuez part ' general?
Dar eu rmn la prerea mea si nu renunt la nici un cuvnt C despre ce vorbea aceast
scrisoare?
Voci: Despre cenzur.
Soljenitn: Dac spuneti asa, nseamn c n-ati nteles nimic. Aceast scrisoare vorbeste despre
destinul marii noastre literaturi care, cndva cucerise si fascinase lumea, dar care, astzi, si-a
pierdut pozitia, n Occident se spune c romanul a murit, si noi, noi ne agitm si tinem conferinte
ca s demonstrm c nu, n-a murit. Dar nu e nevoie s tinem conferinte ci s publicm romane,
romane care pentru ochii celor de acolo s fie ca o lumin puternic si atunci noul roman" o
s se potoleasc, si atunci neoavangardistii" vor fi paralizati. Nu intentionez s m dezic de
partea general a scrisorii mele; s declar injuste si false cele opt puncte particulare ale prtii a
doua? Dar ele toate snt conforme cu adevrul. S spun c am obtinut partial satisfactie? Pn n
prezent nu s-a schimbat nimic, nu s-a ndreptat nimic. Atunci ce pot s declar? Nu, mai nti
dumneavoastr trebuie s neteziti mcar un drumeag pentru o asemenea declaratie: ncepeti prin
a publica scrisoarea mea, apoi un comunicat al Uniunii n legtur cu scrisoarea, indicati ndat
care dintre cele opt puncte snt n curs de realizare si atunci, si eu, voi putea s intervin public, si
o voi face cu plcere. Dac vreti, publicati si declaratia mea de astzi despre Banchetul
nvingtorilor, desi nu nteleg s se dezbat piese de teatru furate, nici s se dezavueze scrisori
care n-au fost publicate. La 12 iunie mi s-a spus, aici, la Secretariat, c acest comunicat va fi
publicat fr nici o conditie, iar astzi se pun conditii. Ce s-a schimbat?
Cartea mea Ivan Denisovici este interzis. Continu si se intensific mpotriva mea campania de
calomnii. Numai dumneavoastr puteti s-o combateti, nu eu. Singurul lucru care m consoleaz
este acela c nici o calomnie nu va putea niciodat s-mi provoace infarct, pentru c m-am clit
n lagrele staliniste.
Fedin: Nu, ordinea de zi este alta. Prima declaratie public trebuie si fie a dumitale. Dup attea
remarce ncurajatoare privind talentul dumitale si stilul dumitale, vei gsi forma care trebuie. Mai
nti noi, iar apoi dumneata o asemenea replic este lipsit de un fundament solid.
Tvardovski: n acest caz, scrisoarea chiar va fi publicat?
Fedin: Nu, scrisoarea trebuia publicat atunci, la timpul ei. Acum, strintatea ne-a luat-o nainte,
la ce bun acum?
362
ijenitn: Mai bine mai trziu dect niciodat. si ce se va ntmpla ru cele opt puncte ale mele?
fedin: O s vedem dup aceea. _Oljenitn: Ei bine, eu am rspuns deja si sper c totul a fost
steno-
orafiat exact.
Surkov: Dumneata trebuia s spui dac te delimitezi de rolul de lider l opozitiei politice pe care ti-
1 atribuie Occidentul.
3 Soljenitn: Aleksei Aleksandrovici (Surkov), ntr-adevr, nu-mi vine ' mi cred urechilor cnd v
aud spunnd asemenea lucruri: artist al cultului si lider a' opozitiei politice? Cum se mpac una
cu alta?
n unele scurte interventii se insist ca Soljenitn s accepte propunerea lui Fedin.
Voci: O s mai reflecteze!
Soljenitn spune nc o dat c el nu poate s fac primul o declaratie de acest gen, cci cititorul
din Rusia n-ar sti despre ce este vorba.
(Note luate de ctre A. Soljenitn n cursul sedintei)
[5]
Uniunea Scriitorilor din URSS
Conducerea
Nr. 3142
Tovarsului A.I. Soljenitn
25 noiembrie 1967 Stimate Aleksandr Isaevici,
n cursul sedintei Secretariatului Conducerii Uniunii Sciitorilor din URSS din 22 septembrie a.c., la
care s-a procedat la o examinare a scrisorilor dumneavoastr, tovarsii au exprimat pe lng o
critic ascutit a gestului dumneavoastr, ideea binevoitoare c era necesar s dispuneti de un
anumit timp pentru a reflecta profund asupra a tot ceea ce s-a spus la Secretariat, pentru ca
imediat s puteti interveni public si s v definiti atitudinea fat de campania antisovietic,
declansat n strintate de o propagand ostil, n jurul numelui si scrisorilor dumneavoastr. Au
trecut dou luni.
Secretariatul ar dori s stie ce decizie ati luat. Cu stim,
K. Voronkov
Din nsrcinarea Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS
363
[6]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS
l decembrie 1957
Din scrisoarea dumneavoastr nr. 3142 din 25.11.67 nu nteleg urmtoarele:
1) Intentioneaz Secretariatul s m apere contra unei campanii nentrerupte de calomnii
(eufemistic vorbind, neprietenesti") declansate contra mea de trei ani de zile, n patria mea? (Iat
fapte noi: la 5 octombrie 1967, la Leningrad, la Casa Presei, Zimianin, redactorul-sef al Pravdei a
repetat n fata unui vast auditoriu minciuna de-acum indigest, cum c eu as fi fost prizonier, si a
recurs la metoda rsuflat de defimare a indezirabililor, spunnd despre mine c snt un
schizofrenic, iar despre trecutul meu de detinut n lagr c a devenit pentru mine o idee fix.
Conferentiarii Comitetului Orsenesc Moscova al partidului au avansat noi versiuni mincinoase
cum c eu as fi njghebat n armat" o organizatie despre care nu se stie dac era defetist"
sau terorist". Se pune ntrebarea cum au putut aceste circumstante s scape Colegiului Militar
al Tribunalului Suprem.)
2) Ce a ntreprins Secretariatul pentru ca s fie anulat msura ilegal care interzice accesul n
biblioteci al operelor mele publicate? Aceeasi ntrebare si cu privire la anularea ordinului prin care
cenzura interzice mentionarea numelui meu n articolele de critic literar, (n revista Voprosi
literaturi s-a actionat n felul acesta chiar ntr-un articol tradus din... japonez. La Universitatea
din Perm, un grup de studenti care voia s publice, ntr-o culegere de scrieri stiintifice, un studiu
asupra operelor mele deja aprute, a fost sanctionat.)
3) Vrea Secretariatul s ia msuri pentru ca Pavilionul cancerosilor s nu fie publicat haotic n
strintate, sau rmne indiferent n fata acestui pericol? Se fac demersuri pentru ca Litgazeta s
publice extrase din roman si pentru ca Novi mir s-1 publice integral?
4) Nu intentioneaz Secretariatul s intervin pe lng guvern pentru ca tara noastr s adere la
conventia international a drepturilor de autor? Aceasta le-ar da autorilor nostri un mijloc sigur de
aprare mpotriva publicrii ilegale a operelor lor n strintate si mpotriva nerusinatei curse
comerciale care are loc pentru traducerile lor acolo.
5) La sase luni dup scrisoarea mea ctre Congres s-a fcut ceva pentru ca, n sfirsit, s
nceteze difuzarea editiei" ilegale de extrase din arhiva mea si pentru ca s fie distrus aceast
editie"?
6) Ce msuri a luat Secretariatul pentru ca arhiva mea confiscat s-nii fie restituit, precum si
romanul Primul cerc, n afar de declaratiile Pu~
364
hlice dup care aceast restituire ar fi avut deja loc (cea a secretarului 0zerov, de exemplu)?
7) Secretariatul a aprobat sau a respins propunerea lui K.M. Simonov Ae a mi se publica
culegere de nuvele?
g) De ce pn n prezent n-am primit stenograma sedintei din 22 sep-fflbrie a Secretariatului,
pentru ca s-o pot studia? V-as fi foarte recunosctor pentru lmurirea acestor chestiuni.
Soljenitn
[7]
Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS
16 aprilie 1968
A trecut aproape un an de cnd am adresat scrisoarea mea ctre Congresul scriitorilor, fr s fi
primit de la acesta vreun rspuns. De atunci am mai scris n dou rnduri Secretariatului Uniunii
Scriitorilor si de trei ori am trecut personal pe acolo. Nici pn astzi nu s-a schimbat nimic: arhiva
nu mi-a fost restituit, crtile nu mi se public, numele mi-este interzis. Am prevenit cu insistent
Secretariatul asupra riscului ca operele mele s plece n strintate, dat fiind larga difuzare din
mn n mn pe care ele o cunosc de mult vreme. Nu numai c Secretariatul n-a fcut nimic
pentru a facilita publicarea n Novi mir a Pavilionului cancerosilor, deja cules la tipografie, dar a
fcut totul ca s nu fie publicat; el chiar a mpiedicat examinarea prtii a doua a romanului de
ctre sectia moscovit de proz.
S-a pierdut un an si inevitabilul s-a produs: acum cteva zile, suplimentul literar al lui Times a
publicat unele capitole din Pavilionul cancerosilor. Acum nu mai poate fi exclus eventualitatea
publicrii si a altor texte, poate bazate pe versiuni inexacte si nefinalizate ale romanului. Ceea ce
s-a ntmplat m oblig s fac cunoscut mediilor noastre literare continutul scrisorilor si
interventiilor anexate la prezenta, pentru ca pozitia si responsabilitatea Secretariatului Uniunii
Scriitorilor din URSS s apar cu claritate.
Darea de seam anexat a interventiilor auzite cu ocazia sedintei din 22 septembrie 1967 a
Secretariatului a fost fcut de mine personal si, fireste, fr s fie complet, ea este absolut
conform cu adevrul si poate constitui un element de informatie suficient, pn la publicarea
stenogramei complete.
Soljenitn Anexe:
Scrisoarea mea din 12.9.67 adresat tuturor secretarilor (patruzeci si doi) ai Uniunii Scriitorilor.
365
2. Darea de seam asupra interventiilor auzite la sedinta din 22 septembrie 1967 a
Secretariatului.
3. Scrisoarea din 25.11.67 a lui K. Voronkov.
4. Scrisoarea mea din 1.12.67 ctre Secretariat.
[8]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS Revistei Novi mir. Revistei Literaturnaia gazeta
Membrilor Uniunii Scriitorilor
18 aprilie 1968
La redactia lui Novi mir mi s-a artat telegrama urmtoare: NM 0177 Frankfurt-pe-Main H 2 9
16.20 Lui Tvardovski, Novi mir
V facem cunoscut c de curnd comitetul securittii statului prin Victor Louis a trimis n Occident
nc un exemplar al Pavilionului cancerosilor, pentru ca prin aceasta s blocheze publicarea lui n
Novi mir. De aceea, noi am hotrt s publicm imediat aceast lucrare.
Redactia revistei Grani."
As vrea s protestez contra publicrii Pavilionului cancerosilor att n Grani ct si n alt parte
unde aceasta s-ar realiza de ctre V. Louis, dar caracterul tulbure al telegramei necesit nainte
de orice clarificarea urmtoarelor puncte:
1) Telegrama a fost expediat efectiv de redactia revistei Grani sau printr-un interpus (ceea ce
usor poate fi verificat cu ajutorul telegrafului international, printr-o cerere a telegrafului din
Moscova la Frankfurt-pe-Main)?'
2) Cine este acest Victor Louis, ce fel de om este acesta, care este nationalitatea sa? A scos el
efectiv din Uniunea Sovietic un exemplar al Pavilionului cancerosilor, cui 1-a transmis, unde
exist riscul s mai apar? si ce legtur are cu aceasta Comitetul Securittii Starului?
Dac Secretariatul Uniunii Scriitorilor este interesat n stabilirea adevrului si n eliminarea
riscului de a vedea publicndu-se Pavilionul cancerosilor n rus n strintate, cred c el poate s
obtin rapid rspunsuri la aceste ntrebri.
Acest episod te face s te gndesti la cile bizare si obscure prin care manuscrisele scriitorilor
sovietici pot s ajung n strintate. El constitui6 pentru noi un avertisment serios: literatura nu
poate fi redus la conditi3
366
"n care operele literare devin mrfuri profitabile pentru orice traficant po-cesor al unui pasaport.
Operele autorilor nostri trebuie s poat fi publicate la noi, si nu s ajung prada editurilor strine.
Soljenitn
[9]
Redactiilor Le Monde, L 'Unit, Literaturnaia gazeta
25 aprilie 1968
Am aflat din ziarul Le Monde din 13 aprilie c n diverse locuri din Occident se public extrase si
prti din romanul meu Pavilionul cancerosilor si c editorii Mondadori (Italia) si Bodley Head
(Anglia) si disput deja copyright-ul pentru acest roman.
Declar c nici un editor strin n-a primit de la mine manuscrisul acestui roman si nici n-a fost
mandatat de mine s-1 publice. De aceea nu recunosc ca legal nici o publicare prezent sau
viitoare (fr aprobarea mea), nu recunosc nimnui dreptul de a se erija n editor al scrierilor
mele; orice denaturare a textului (inevitabil n conditiile multiplicrii si difuzrii necontrolate a
manuscrisului) m prejudiciaz; recuz si interzic cu hotrre orice adaptare neautorizat pentru
ecran sau pentru scen.
stiu deja din experient cum, din cauza grabei, Ivan Denisovici a fost alterat n toate traducerile.
Probabil c asta este soarta rezervat si Pavilionului cancerosilor. Dar n afar de bani, mai
exist si literatura.
Soljenitn [10]
Redactiei Literaturnaia gazeta Copie revistei Novi mir
stiu c revista dumneavoastr nu-mi va publica nici un rnd fr a-i da un sens fals sau viciat. Dar
nu am alt posibilitate, pentru a rspunde numeroaselor persoane care mi-au trimis urrile lor,
dect prin intermedierea dumneavoastr:
Multumesc cu emotie tuturor cititorilor si scriitorilor care mi-au tri-wis felicitrile si urrile lor
pentru cea de a cincizecea mea aniversare. Le Promit c nu voi trda niciodat adevrul. Singura
mea dorint este s m att demn de sperantele Rusiei care citeste."
A. Soljenitn Riazan, 12 dec. 1968
367
[11]
Prezidiului colegiului orsenesc Moscova al avocatilor
Redactiei ziarului Izvestia
din partea scriitorului Soljenitn A.I.
or. Riazan, pasajul lablocikov l, ap. 11
Declaratie
7 mai 1959
V rog s m ajutati n a-mi apra numele de actiunile de natur a m face de ocar ale lui
salaghin Aleksandr Fiodomvici (Moscova, str. D. Bed-ni 17, bloc l, ap. 246) si n a curma aceste
actiuni.
De mai multe luni de zile, el frecventeaz restaurantul Bazarul slav" unde se d drept Scriitorul
Soljenitm", mparte n numele meu autografe se comport cu o dezinvoltur sfidtoare, face
cadouri scumpe unor femei necunoscute (oficial ns este pensionar care trieste dintr-o pensie
mic), comand muzic explicnd n gura mare c el a suferit n lagr" si c acum are nevoie de
o atmosfer vesel (din 1963 pn n 1965 a fost ntr-adevr n detentie, conform art. 154 CP).
In principal, el are agresivitatea si obrznicia de a cuta, n numele meu, femei care s-1 urmeze.
De exemplu, a sunat la Mosfilm cu rugmintea de a i se gsi o dactilograf-secretar tnr care
s-1 nsoteasc n cltoriile lui prin Uniune, si cnd una dintre fete a dat curs acestei solicitri, el
i-a propus direct s-i fie concubin. A sunat-o si pe Dranovskaia Dina Isaevna, regizorul
colectivului teatral al Palatului Culturii Gorki, i-a citit n numele meu versuri de lagr" si a rugat-o
s-i aleag niste artiste tinere cu buni parametri fizionomiei", care, chipurile, s-i citeasc n
public operele. [...] Cu mai putine amnunte snt cunoscute si alte asemenea cazuri.
Soljenitn
[12]
NSEMNRI DE LA sEDINtA ORGANIZAtIEI SCRIITORILOR DIN RIAZAN
4 noiembrie 1969
sedinta a durat de la ora 15 pn la ora 16.30. Din cei sapte membri ai organizatiei scriitorilor din
Riazan au fost prezenti sase (Ernst Safonov, secretarul sectiei din Riazan, era spitalizat pentru o
operatie): secretaru
368
din RSFSR Frnt Taurin; secretarul cu agitatia si propaganda al
miletului regional Riazan al PCUS A.S. Kojevnikov; redactorul
C edituri Povarionkin, plus trei tovarsi de la niste organizatii re-
glNotele urmtoare au fost luate de Soljenitn n cursul sedintei.
Pe ordinea de zi a fost, asa cum s-a anuntat, o singur chestiune: infor-area secretarului Uniunii
Scriitorilor din RSFSR, Taurin, despre hotrrea cretarjatului US a RSFSR Cu privire la msurile
de ntrire a muncii educativ-ideologice printre scriitori".
Informarea n sine nu dureaz mult. F. Taurin citeste hotrrea Secretariatului US din RSFSR,
provocat de fuga lui Anatoli Kuznetov1 peste granit si care indic noi msuri pentru ntrirea
controlului asupra scriitorilor care se deplaseaz n strintate, precum si msuri privind educatia
ideologic a scriitorilor. Informeaz c asemenea sedinte au avut deja loc n numeroase
organizatii regionale ale scriitorilor si s-au situat la un nalt nivel, mai ales la organizatia scriitorilor
din Moscova, unde s-au adus acuzatii Lidiei Ciukovskaia, lui Lev Kopelev, lui Bulat Okudjava,
precum si membrului organizatiei din Riazan a US, Soljenitn.
ncep dezbaterile (regulamentul prevede pentru fiecare vorbitor zece minute).
Vasili Matuskin (membru al US, Riazan; dup cteva fraze generale despre situatia organizatiei
din Riazan): Nu pot s nu vorbesc despre atitudinea tovarsului Soljenitn fat de literatur si fat
de organizatia noastr. Aici este si rspunderea mea, cci eu i-am dat cndva recomandare la
intrarea n Uniunea Scriitorilor, n felul acesta, criticndu-1 astzi pe el, eu m critic pe mine
nsumi. Cnd a aprut Ivan Denisovici, nu totul n aceast scriere era imediat acceptabil, multe
lucruri din aceast oper nu ne-au plcut. Dar, dup articolele lui Simonov si ale lui Tvardovski,
nu mai puteam discuta. Aveam speranta c Soljenitn va fi o mndrie a organizatiei noastre.
Aceste sperante nu s-au realizat. Iat, s lum n consideratie atitudinea lui fat de organizatia
noastr, n toti acesti ani, el a stat deoparte. A asistat la adunrile de alegeri, ce-i drept, dar n-a
luat cuvntul. Ajutor tinerilor scriitori una dintre obligatiile noastre statutare cele mai importante
nu a dat, nu a participat la discutarea scrierilor debutantilor. N-a depus nici o munc.
Constatm nu fr durere c este arogant fat de

Scriitorul A. Kuznetov a profitat de o cltorie n Anglia, n 1 969 , pentru a cere acolo drept de
azil. Renegndu-si operele publicate n URSS si desfigu-rate de cenzur, el a hotrt s scrie de
acum nainte sub numele de A. Anatoli, Pseudonim cu care a semnat, mai ales, versiunea nou si
autentic a faimosului
r . (N.t.)
369
organizatia noastr si fat de modestele noastre rezultate literare. Am s spun cinstit si sincer c
toate ultimele sale scrieri (la drept vorbind, noi nu le cunoastem, nu le-am citit, n-am fost invitati
s le discutm) merg n rspr cu ceea ce scriem noi, ceilalti scriitori. Pentru noi exista Patria-
Marn si nimic nu este mai scump. Operele lui Soljenitn se public n strintate si toate acestea
se deverseaz imediat asupra patriei noastre. Cnd se arunc de zor cu noroi asupra patriei
noastre folosindu-se operele lui si cnj i se dau lui Aleksandr Isaevici indicatii despre felul cum
trebuie s rspund un articol n sensul acesta a fost publicat chiar n Literaturnaia gazeta
el nu reactioneaz, considerindu-se mai inteligent dect ceilalti
S. Baranov (presedinte de sedint): Cele zece minute la care, conform regulamentului, aveati
dreptul, au trecut.
Matuskin cere o prelungire.
Soljenitn: Dati-i ct cere tovarsul.
I se acord prelungire.
Matuskin: Uniunea Sciitorilor este o organizatie n care se intr absolut benevol. Exist oameni
care snt publicati fr s fie membri al Uniunii. n statutul acesteia se spune direct: Uniunea i
reuneste pe adeptii unei aceleiasi idei, pe cei care construiesc comunismul, pe cei care-si
consacr acestei cauze toat opera, pe cei care merg pe calea realismului socialist. n acest caz,
Soljenitn nu-si are locul ntr-o organizatie de scriitori, el s creeze deci separat. Orict de mare ar
fi sentimentul de amrciune pe care-1 ncerc, trebuie totusi s spun: drumurile noastre snt
diferite, Aleksandr Isaevici, si va trebui s ne desprtim.
Nikolai Rodin (membru al US, orasul Kasimov): Nu mai e nimic de adugat la ceea ce a spus
Vasili Semionovici. Dac lum statutul Uniunii si-1 comparm cu activitatea civic a lui Aleksandr
Isaevici, vom vedea mari nepotriviri. Eu nu am nimic de adugat dup cuvintele lui Vasili
Semionovici. A.I. n-a respectat statutul, n-a tinut cont de Uniunea noastr. Ni s-a ntmplat s n-
avem cui da s recenzeze manuscrisul unui scriitor nceptor, cci Soljenitn a refuzat o
asemenea sarcin. Am mari nemultumiri fat de el.
Serghei Baranov: Aceasta este o problem foarte serioas si conducerea Uniunii Scriitorilor o
ridic la momentul oportun, n organizatia noastr, trebuie s ne cunoastem bine unui sufletul
celuilalt si s ne ajutm unul pe altul. Dar ce se va ntmpla dac noi ne mprstiem care ncotro?
Cine va educa tineretul? Cine va conduce cercurile literare care snt numeroase n uzinele
noastre si n institutele noastre de nvtmnt? Just a pus Vasili Semionci problema lui A.I. Opera
Iui noi n-o cunoastem, noi nu-i cunoastem opera. La nceput s-a fcut mare zarv n legtur cu
operele lui. Dar eu, personal, n-am vzut niciodat n Ivan Denisovici dect un tablou foarte
negru. Sau Casa Matrionei, unde a vzut el o asemenea
370
femeie singur cuc, locuind cu gndaci si o pisic, si pe care n-o ajut nimeni, unde se gseste o
asemenea Matriona? Eu speram totusi c Alek-andr Isaevici va scrie lucruri necesare poporului.
Dar unde-si public el lucrrile, despre ce vorbesc ele? Noi nu stim. Trebuie s ne mbunttim
nrerea pe care o avem despre noi nsine si pe care o avem unii despre altii- Soljenitn s-a rupt
de organizatie si, evident, va trebui s ne separm
de el.
Soljenitn cere voie s pun o ntrebare de ordin general tovarsilor
care au luat cuvntul, presedintele l refuz.
Evgheni Markin (membru al US, Riazan): Mi-este foarte greu s vorbesc, mai greu dect oricui.
Ca s-o spunem pe-a dreapt, este vorba de prezenta lui Aleksandr Isaevici n organizatia
noastr. Eu nu eram nc membru al Uniunii atunci cnd 1-ati primit n rndurile dumneavoastr.
M simt coplesit n fata extraordinarei amplitudini a miscrii care anim limba de pendul a
aprecierilor. Colaboram la Literatura ijizn cnd lui Soljenitn i se aduceau elogii nemaipomenite.
De atunci ncoace, dimpotriv: n-am auzit niciodat preri asa de dure ca acelea exprimate la
adresa lui Soljenitn. Asemenea excese influenteaz apoi constiinta oamenilor care iau decizii. S
ne amintim cum a fost denigrat Esenin, iar apoi a nceput s fie ridicat n slava cerului, iar acum
unii ar vrea din nou s-1 desfiinteze. S ne amintim de judectile aspre de dup anul 1946. Mie
mi-e mai greu ca oricui s m dumiresc n situatia aceasta. Dac pe Soljenitn astzi l excludem,
si apoi l reprimim, si apoi iar l excludem, si apoi iar l reprimim eu nu vreau s particip la
chestia asta. Atunci unde or s-si caute un al doilea apendice cei care s-au eschivat de la discutia
de astzi?1 Or, noi avem mari necazuri n organizatie: nu li se dau apartamente membrilor
Uniunii. Timp de doi ani, organizatia noastr din Riazan a fost comandat de ctre netrebnicul de
Ivan Abramov, care nici mcar nu era membru al Uniunii si care ne lipea nou pe spate etichete
politice. Eu mi-am fcut studiile la Institutul de Literatur n acelasi timp cu Anatoli Kuznetov;
intuitia nu ne nsal, nu-1 iubeam pentru c era un ftarnic. Dup prerea mea, articolele
statutului pot fi interpretate n dou feluri, ele snt un cutit cu dou tisuri. Dar, desigur, as vrea
s-1 ntreb pe Aleksandr Isaevici de ce n-a participat la activittile organizatiei. De ce, n legtur
cu acel ta-paj fcut n jurul numelui lui de ctre presa strin, n-a intervenit n presa noastr, de
ce despre aceasta nu ne-a relatat nou? De ce nu s-a strduit Aleksandr Isaevici s explice
corect si s fac n asa fel nct pozitia lui s fie clar pentru toti? Eu nu i-am citit operele mai noi.
Prerea mea cu
' Aluzie la operatia secretarului sectiei din Riazan, Safonov, absent de la dezbateri. (N.t.)
371
privire Ia prezenta Iui n Uniunea Scriitorilor? El nu apartinea organizatiei scriitorilor din Riazan.
Snt cu totul de acord cu majoritatea organizatiei
Nikolai Levcenko (membru al US, Riazan): n principal, chestiunea a fost lmurit de ctre
tovarsii care tocmai au vorbit. As vrea s m pun n locul lui Aleksandr Isaevici si s m ntreb
cum m-as fi comportat eu Dac n strintate unii s-ar fi servit de opera mea ca de o arm, ce-as
fi fcut eu? As fi venit s m consult cu tovarsii mei. El ns s-a izolat. M altur deci majorittii.
Povarionkin: De-a lungul r..alior ani, A.I. a fost rpt de Uniunea Scriitorilor. Nu venea la adunrile
de alegeri si se multumea s trimit telegrame: m asociez majorittii" este asta o pozitie
principial? Gorki spunea c Uniunea Scriitorilor este un organism colectiv, o organizatie
obsteasc. Este clar c A.I. a intrat n Uniune n alte scopuri: ca s aib legitimatie de scriitor.
Caracteristicile ideologice ale operelor sale nu ne ajut s construim societatea comunist. El
prezint n negru viitorul nostru luminos. Este el nsusi negru pe dinuntru. Numai un adversar
ideologic putea s arate o creatur asa de trtoare precum Ivan Denisovici. A.I. s-a exclus singur
din organizatia scriitorilor.
Soljenitn cere din nou voie s pun o ntrebare, n loc de asta i se propune s ia cuvntul. Dup
cteva ezitri, i se d voie s pun ntrebarea.
Soljenitn roag pe membrii Uniunii Scriitorilor care i-au reprosat c a refuzat s recenzeze
manuscrise, c a refuzat s ia cuvntul n fata tinerilor scriitori, s citeze mcar un caz de acest
fel.
Cei care au vorbit tac de data aceasta.
Matuskin: Un membru al Uniunii Scriitorilor trebuie, conform statutului, s fie activ, nu s astepte
invitatii.
Soljenitn: Regret c sedinta noastr nu se stenografiaz, c nu se iau note minutioase. Cci
aceasta poate prezenta interes nu numai mine, ci chiar si mai trziu. De altfel la Secretariatul
Uniunii Scriitorilor din RSFSR au lucrat trei stenografe, dar Secretariatul, declarnd c nsemnrile
mele erau tendentioase, tot n-a reusit sau tot nu s-a decis s prezinte stenograma acelei
consftuiri.
nainte de toate, vreau s iau piatra de pe inima tovarsului Matuskin. Vasili Semionci, v-as
aminti c dumneavoastr nu mi-ati dat niciodat nici o recomandare; ca secretar la acea vreme al
sectiei din Riazan, n-ati fcut dect s-mi aduceti niste formulare ca s le completez, n acea
perioad cnd toat lumea m acoperea de laude nemsurate, Secretariatul Uniunii Scriitorilor din
RSFSR era asa de grbit s m primeasc n organizatie, nct n-a lsat timp de strngere a
recomandrilor, nct nu i-a lsat timp organizatiei de baz din Riazan s m primeasc n
rndurile sale, ci m-a primit ea cu de la sine putere si mi-a trimis o telegram de felicitare.
372
Acuzatiile ce mi s-au adus aici se mpart n dou grupe cu totul dife-te prima priveste organizatia
din Riazan a Uniunii Scriitorilor, a doua t destinul meu literar, n privinta primei grupe voi spune
c nici o acuzatie nu este ntemeiat. Pcat c secretarul nostru, tovarsul Safonov, este bsent.
Cci eu, chiar n aceeasi zi, 1-am pus la curent cu fiecare dintre crisorile mele ctre congres sau
Secretariat, si 1-am rugat mereu s aduc aceste documente la cunostinta tuturor membrilor
organizatiei din Riazan a US, precum si la cea a tinerilor nostri autori. Nu vi le-a artat? N-a vrut
el? sau tovansul Kojevnikov, aici de fat, i-a interzis s-o fac? Nu "umai c n-am evitat s am
contacte profesionale cu organizatia din Riazan a US dar 1-am rugat insistent pe Safonov s fac
n asa fel ca Pavilionul cancerosilor, discutat n organizatia scriitorilor din Moscova, s fie
neaprat discutat si n organizatia din Riazan, am copia scrisorii mele pe aceast tem. Dar, nu
stiu din ce motiv, nici Pavilionul cancerosilor n-a fost deloc adus la cunostinta membrilor
organizatiei din Riazan a US. De asemenea m-am artat totdeauna dispus s iau cuvntul n
public, dar nu mi s-a permis niciodat s-o fac, evident de teama a nu stiu ce. n ce priveste
pretinsa mea arogant, e de rs, nimeni dintre dumneavoastr nu poate s-si aminteasc vreun
caz n care eu s fi dat dovad de asa ceva prin vreo fraz sau prin vreo expresie a fetei,
dimpotriv, m-am simtit n relatii de total naturalete si camaraderie cu dumneavoastr toti. C n-
am fost totdeauna prezent la adunrile de alegeri este adevrat, dar cauza este c eu, n cea mai
mare parte a timpului, nu locuiesc la Riazan, ci n mprejurimile Moscovei, n afara orasului.
Imediat dup publicarea lui /van Denisovici am fost presat s m mut la Moscova, dar m-am
temut s nu m pierd n mediul de acolo si am refuzat. Cnd, dup ctiva ani, am cerut aprobare
s m mut acolo, am fost refuzat. M-am adresat celor de la organizatia din Moscova, rugndu-i s
m nregistreze la ei, dar secretarul, V.N. Ilin, mi-a rspuns c este imposibil, c trebuie s fac
parte din organizatia din localitatea nscris pe buletin si c locul unde triesc efectiv nu are
important. De aceea uneori mi-a fost greu s vin la adunrile de alegeri, n ce priveste acuzatiile
cu caracter general, eu continuu s nu nteleg ce fel de rspuns" se asteapt de la mine
rspuns" la ce? Poate la acel faimos articol din Literaturnaia gazeta, unde mi-a fost contrapus
Anatoli Kuznetov si unde s-a spus c trebuia s rspund Occidentului, cum a facut-o el, nu ca
mine? La acel articol anonim, eu n-am ce s rspund. Acolo este pus la ndoial justetea
reabilitrii mele prin propozitia aluziv si perfid: si-a ispsit pedeapsa" si-a ispsit
pedeapsa si cu asta basta, adic, ntelegeti dumneavoastr, pedeapsa dat pe merit. Acolo se
spun minciuni despre romanele mele, se pretinde c Primul cerc nu este dect o calomnie
rutcioas la adresa regimului nostru", dar cine a demonstrat, cine a artat, cine a ilustrat acest
lucru? Nimeni nu cunoaste
373
aceste romane, despre ele se poate spune orice. si acel articol mai contine si multe falsificri mai
mrunte si deformeaz tot sensul scrisorii rnele ctre congres, n sirsit, din nou se ia la molfit
povestea rsuflat n le gtur cu Banchetul nvingtorilor, este de altfel locul s ne ntrebm de
unde are redactia Literaturnaia gazeta informatii despre pies, de unde a primit-o pentru a o citi,
dac unicul exemplar existent a fost luat din biroul meu de ctre Securitatea Statului?
n general, cu operele mele se ntmpl urmtoarele: dac mi reneg eu nsumi un lucru, dac nu
vreau ca el s existe, cum e cazul cu Banchetul nvingtorilor , atunci se depun eforturi spre a-
1 relata si explica" nu-i asa, ct mai mult. Dac ns insist s mi se publice lucrri ca Pavilionul
cancerosilor sau Cercul, atunci se face totul ca s fie ascunse si trecute sub tcere.
Trebuie s-i rspund" Secretariatului? Dar deja i-am rspuns la toate ntrebrile pe care mi le-a
pus, iar el nu mi-a rspuns la nici una dintre ntrebrile mele. N-am primit nici un rspuns de fond
la scrisoarea mea ctre Congres, nici la partea ei general, nici la chestiunile de natur
personal. A fost considerat de mic important n raport cu celelalte probleme ale Congresului,
au lsat-o balt si ncep s cred c s-a asteptat cu tot dinadinsul ca ea s circule pe o arie ct mai
larg, timp de dou sptmni, apoi, cnd a fost publicat n Occident, s-a gsit n asta un pretext
comod pentru a nu o publica la noi.
Este exact acelasi procedeu care a fost aplicat Pavilionului cancerosilor, nc din septembrie
1967, eu am prevenit cu insistent Secretariatul asupra pericolului care exista ca Pavilionul s
apar n strintate din cauza marii lui circulatii la noi. Am presat pentru a se da dezlegare s fie
publicat la noi, n Novi mir. Dar Secretariatul astepta. Cnd, n primvara lui 1968, au nceput s
apar semne c din clip n clip urmeaz s fie publicat n Occident, eu am trimis scrisori la
Literaturnaia gazeta, la Le Monde si la Z,' Unit, scrisori prin care interziceam publicarea
Pavilionului cancerosilor si contestam orice drept editorilor occidentali. si ce s-a ntm-plat?
Scrisoarea recomandat, trimis prin post, ctre Le Monde, n-a trecut. Scrisoarea ctre L'Unit,
ncredintat cunoscutului publicist comunist Vittorio Strada, i-a fost confiscat la vam si eu a
trebuit s-mi folosesc toat puterea de convingere ca s-i fac pe vamesi s cread c era n
interesul literaturii noastre ca aceast scrisoare s apar n U Unit. La cteva zile dup aceast
convorbire, deja la nceputul lui iunie, scrisoarea a fost totusi publicat n L'Unit, dar
Literaturnaia gazeta tot astepta-Ce astepta? De ce ascunsese ea scrisoarea mea timp de nou
sptmni> de la 21 aprilie pn la 26 iunie? Ea astepta ca Pavilionul cancerosilor s* apar n
Occident! si cnd, n iunie, a aprut n aceast groaznic edit'e rus la Mondadori, numai atunci a
publicat Litgazeta protestul meu gar"
374
njgindu-l cu prolixul ei articol nesemnat unde eram acuzat c protestez nsuficient de energic
mpotriva publicrii Pavilionului, insuficient de t-'os s' de ce Litgazeta retinuse protestul meu timp
de nou sptmni? Calculul este clar: asteptm s apar Pavilionul n Occident, si atunci vom
tea sj.[ anatemizm si s nu-i dm acces la cititorul sovietic. Dar dac
fi fost publicat la timp, protestul meu ar fi putut s opreasc publicarea pavilionului n Occident.
De exemplu, n mai 1968, ndat ce le-au parvenit zvonuri c eu protestez mpotriva publicrii
crtii, cele dou edituri americane Dutton si Praeger au abandonat intentia de a edita Pavilionul.
Si ce-ar fi fost dac Litgazeta mi-ar fi publicat protestul ndat?
Baranov (presedintele sedintei): Timpul dumitale a expirat, cele zece minute au trecut.
Soljenitn: Ce regulament poate s fie aici? Asta este o problem de viat si de moarte.
Baranov: Dar nu putem s v acordm mai mult timp, nu ne las regulamentul.
Soljenitn insist. Se aud voci, opinii diverse.
Baranov: Ct timp ti mai trebuie?
Soljenitn: Mai am multe de spus. Dar dati-mi nc zece minute, cel putin.
Matuskin: S-i mai dm trei minute.
Dup ce s-au sftuit, i-au dat nc zece minute.
Soljenitn (accelernd un debit si asa rapid): M-am adresat la Ministerul Postelor pentru a-1 ruga
s pun capt brigandajului postal la care este supus corespondenta mea, nedistribuirea sau
ntrzierea scrisorilor, telegramelor, pachetelor, n special a celor venite din strintate sau trimise
n strintate, de exemplu cnd am rspuns celor ce m-au felicitat la mplinirea vrstei de cincizeci
de ani. Dar ce s mai spui cnd nsusi secretariatul US din URSS sustine acest brigandaj postal?
Cci Secretariatul nu mi-a trimis nici o scrisoare, nici o telegram din grmada pe care a pri-mit-o
pe numele meu cu ocazia celei de a cincizecea mea aniversri. O tine fr s spun nimic.
Toat corespondenta mea este interceptat, dar mai mult: rezultatele acestei cenzuri postale
ilegale snt folosite cu o dezinvoltur cinic. Astfel, secretarul comitetului de partid pentru raionul
Frunze al orasului Moscova '-a convocat pe directorul Institutului de Limb Rus al Academiei de
stiinte ?' i-a interzis s nregistreze vocea mea la magnetofon la acest institut: el aflase de acest
proiect printr-un extras al cenzurii postale, extras ce-i fii-sese remis.
Acum despre acuzatia privind asa-zisa nnegrire a realittii". Spu-neti-mi cnd si unde, n ce
teorie a cunoasterii oglindirea obiectului este cnsiderat mai important dect obiectul nsusi?
Poate n niste filozofii
375
fantomatice, dar nu n dialectica materialist. Rezultatul este urmtorul-important nu este ceea ce
facem, important este ceea ce se va spune despre ceea ce facem. si pentru ca s nu se spun
nimic ru, vom pstra tcere asupra a tot ceea ce se ntmpl. Dar aceasta nu este o solutie. De
ticlosii nu trebuie s ne rusinam atunci cnd vorbim de ele, ci atunci cnd le corni-tem. Poetul
Nekrasov a spus:
Cine fr tristete si fr minte trieste, Acela nu-si iubeste tara.
si cel care tot timpul e vesel si cnt, acela, dimpotriv, este indiferent fat de patria lui.
S-a vorbit aici despre limba partidului. Da, evident, aceast limb oscileaz foarte mult, si nu
numai pentru mine, ci n toat viata noastr: unii vor s ascund, s fac uitate crimele lui Stalin,
s nu mai fie amintite. Dar trebuie s ne amintim de trecut?" 1-a ntrebat pe Lev Tolstoi
biograful su Biriukov. Rspunsul lui Tolstoi l citez dup lucrarea lui Biriu-kov, Biografia lui L.N.
Tolstoi, tomul 3-4, pagina 48 (citeste n grab):
Dac as avea o boal grea si m-as vindeca si as scpa de ea, as pome-ni-o totdeauna cu
bucurie. N-as mai pomeni-o dac as fi la fel de bolnav, si chiar mai bolnav dect n trecut, si as
vrea s m nsel pe mine nsumi. Sntem bolnavi si mereu la fel de bolnavi. Boala si-a schimbat
forma, dar ea este mereu aceeasi, numai c i se spune altfel... Boala de care suferim este
omuciderea... Dac ne amintim de trecut si-1 privim n fat, ne dm seama de ct de violenti
sntem astzi."
Nu! Nu va fi posibil ca la nesfirsit s trecem sub tcere crimele lui Stalin, nu va fi posibil ca la
nesfirsit s mergem mpotriva adevrului. Snt crime care au fost svrsite mpotriva a milioane de
oameni, si ele trebuie denuntate. si ar fi bine s ne ntrebm ce influent moral exercit asupra
tineretului acoperirea acestor crime. Asta nseamn pervertirea a noi milioane de oameni.
Tineretul care se ridic nu este prost, el ntelege perfect c au fost milioane de crime si c snt
trecute sub tcere, si c ntreg dosarul trecutului este legat cu sapte sfori. Asadar, ce ne
mpiedic pe fiecare dintre noi s fim prtasi la alte nedreptti? Dosarul acestora va fi si el legat
cu sapte sfori.
mi rmne s spun c nu m dezic de nici un cuvnt, de nici o liter din scrisoarea mea ctre
Congresul scriitorilor. Pot s nchei cu aceleasi cuvinte cu care mi-am ncheiat si scrisoarea
(citeste):
Snt linistit, evident, pentru c datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, si poate
c din fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes si cu mai mult autoritate dect n
timpul vietii. Nimeni nu va reusi s bareze cile adevrului si snt gata s mor pentru ca el sa
nainteze. Dar oare, pn la urm, multele experiente pe care le-am trit
376
e vor nvta ele s nu-1 mai oprim, ct trieste, pe scriitor de la scris? Pn - prezent, o
asemenea ntelepciune nu ne-a nfrumusetat istoria."
si acum, votati, aveti majoritatea. Dar s nu uitati un lucru: istoria lite-turii se va interesa si de
sedinta noastr de astzi.
jyfatuskin: Am o ntrebare pentru Soljenitn. Cum explici dumneata faptul c te editeaz cu atta
plcere n Occident?
Soljenitn: Dar cum explici dumneata faptul c mi se refuz cu atta obstinatie publicarea n patria
mea?
jyfatuskin: Nu, dumneata trebuie s-mi rspunzi la ntrebare.
Soljenitn: Eu deja am rspuns cu vrf si ndesat. Eu am ntrebri mai multe si le-am pus nainte,
s-mi rspund Secretariatul la ele.
Kojevnikov (oprindu-1 pe Matuskin): Bine, nu-i nevoie. Tovarsi, eu nu vreau s m amestec n
sedinta dumneavoastr si nici s v influentez decizia, dumneavoastr snteti perfect
independenti. Dar vreau s protestez contra (cu o voce metalic) turnurii politice pe care
Soljenitn vrea s ne-o impun. Noi punem o ntrebare, iar el pune alta. Are toate ziarele la
dispozitie ca s rspund strinttii, dar el nu se foloseste de ele. Nu doreste s le rspund
dusmanilor nostri. Nu doreste s dea replica strinttii si fr referiri la Nekrasov si la Tolstoi,
ci cu propriile sale cuvinte s le rspund dusmanilor nostri. Congresul a respins scrisoarea
dumitale ca inutil, ca incorect din punct de vedere ideologic. Dumneata, n scrisoarea dumitale,
negi rolul conductor al Partidului, iar noi tinem foarte mult la acest lucru, la rolul conductor al
Partidului! si cred c fostii dumitale colegi de breasl au vorbit corect aici. Noi nu ne putem
mpca! Trebuie s mergem n aceeasi cadent, solidari, disciplinati, toti mpreun, supunndu-ne
nu unui curent oarecare, ci constiintei noastre!
Frnt Taurin: Acum de problema aceasta va trebui s se ocupe Secretariatul RSFSR. Este
adevrat, esentialul nu este recenzarea manuscriselor sau preocuparea pentru cercurile literare.
Esentialul este c dumneata, tovarse Soljenitn, nu te-ai mpotrivit folosirii numelui dumitale n
Occident. Asta se poate explica n parte prin nedrepttile care ti s-au fcut, prin sirul de ofense
care ti s-au adus. Dar uneori trebuie s plasezi destinul patriei mai presus de propriul tu destin,
ntelege, nimeni nu vrea s te pun n genunchi. Aceast sedint este fcut n ncercarea de a
te ajuta s te debarasezi de tot ce ti se lipeste pe spate n Occident. Acolo, lucrurile snt
prezentate n sensul c dumneata, cu talentul care-ti este propriu, actionezi public mpotriva
patriei dumitale. Poate c n aceast lupt se comit si unele deformri, dar eu cunosc
stenogramele sedintei Secretariatului. Secretarii, si n special tovarsul Fedin, te-au rugat pur si
simplu printeste: Ia concesii, d o ripost public acestui tapaj care se face n Occident. Aici
este vorba de o pagub dubl: sntem mproscati noi ca tar si ni se rpeste
377
un scriitor de talent. Orice hotrre care se va adopta astzi va fi exami nat la Secretariatul
RSFSR.
Levcenko (se ridic pentru a citi un proiect de rezolutie deja btut la masin; citeste):
... Articolul 2. Adunarea consider c modul de comportare al lui Sol jenitn are un caracter
antisocial, care contravine scopurilor si sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS. Pentru conduita sa
antisocial, care contra vine scopurilor si sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS, pentru nclca-
rea grosolan a prevederilor fundamentale ale statutului US din URSS . se propune excluderea
literatului Soljenitn din rndurile membrilor Uniunii Scriitorilor din URSS.
Rugm Secretariatul s confirme aceast hotrre."
Markin: As vrea s stiu prerea secretarului nostru, tovarse Safonov. El este informat sau nu?
Baranov: Este bolnav. Adunarea noastr este statutar.
Se voteaz. Pentru rezolutie: cinci voturi contra unu (al meu).
[13]
SCRISOARE DESCHIS CTRE SECRETARIATUL UNIUNII SCRIITORILOR DIN RSFSR
Clcnd n picioare, fr s v fie pic de rusine, propriul vostru statut, m-ati exclus n lips,
pompieristic, fr mcar s-mi trimiteti o telegram de convocare, fr mcar s-mi lsati cele
patru ore necesare pentru a veni de la Riazan si a asista la sedinta voastr. Ati artat clar c
decizia a precedat discutia". V-ati temut s mi-acordati si mie zece minute de vorbire. M vd silit
s le nlocuiesc prin aceast scrisoare.
stergeti-v cadranele ceasurilor! Le-a luat-o nainte secolul. Dati la o parte perdelele grele si
scumpe r Voi nici mcar nu bnuiti c afar deja se crap de ziu. Nu mai este epoca aceea
sinistr, ntunecat, nenorocit, cnd la fel de servili ca si astzi o excludeati pe Ahmatova.
si nu mai este nici epoca aceea cu politica ei timid si incert, cndcu urlete -l excludeati pe
Pasternak. Rusinea aceasta nu v este de ajuns? O vreti si mai de nesters? Dar nu-i departe
ceasul cnd fiecare dintre voi va cuta mijlocul de a-si rzui semntura din josul rezolutiei de
astzi.
Cluze oarbe ale unor orbi! Voi nici mcar nu observati c v trti pasii ntr-o directie opus
celei pe care ati proclamat-o. n aceste vremuri de criz, voi snteti incapabili s propuneti ceva
constructiv, ceva bun pen-
378
societatea noastr grav bolnav. Doar ura si vigilenta v caracterizeaz, urele voastre cuvinte de
ordine snt tine-1 si nu-i da drumul"! 51 Infestati presa cu articolele voastre pletorice, vidul vostru
intelectual earc zadarnic s-si depseasc conditia argumente n-aveti, ci nu 10 ' masina de
vot si cea de presat pe cale administrativ. De aceea nic lohov, nici voi toti laolalt n-ati ndrznit
s rspundeti la celebra sen are a Lidiei Ciukovskaia, mndria publicisticii ruse. si se pregteste
mpo Va ei clestele administrativ: cci, nu-i asa, cum a ndrznit ea s permity o carte a ei
needitat1 s fie citit? De vreme ce instantele au decis s nu te publice sugrum-te, sufoc-
te, mistuie-te! Nu da nimnui nimic.
de citit!
Se pregteste de asemenea excluderea lui Lev Kopelev veteran de rzboi, el deja a petrecut,
iar nici o vin, zece ani de nchisori si la-jje vinovat acum de faptul c ia aprarea celor
persecutati, c a divulgat secretul sacrosanct al unei convorbiri pe care a avut-o cu o persoan
influent, c a violat secretul unui cabinet. Dar de ce aveti voi convorbiri care trebuie ascunse de
popor? si nu nou ni s-a promis, acum cincizeci de ani, c nu va mai exista niciodat diplomatie
secret, tratative secrete, numiri si permutri secrete si de nenteles, c masele vor sti si vor
judeca totul n mod deschis!
Dusmanul nu doarme", iat toat justificarea voastr, acest dusman" permanent, ba chiar
vesnic, care este fundamentul comod al functiilor voastre si al existentei voastre. Ca si cnd n-ar fi
existat dusmani n epoca n care ni se promitea dezvluirea imediat a tuturor lucrurilor. Dar ce-
ati face voi fr dusmani"? Dar nici s triti n-ati mai putea fr dusmani", ura, o ur nu mai
putin feroce dect cea rasial, a devenit ambianta steril n care v petreceti viata. Dar astfel se
toceste sentimentul de omenire una si indivizibil si se accelereaz pierzania acesteia. Dac
mine s-ar topi numai gheturile Antarcticii, att si nimic mai mult, noi toti ne-am transforma ntr-o
omenire pe cale de a se neca. Voi, ntr-o asemenea situatie, cui i-ati mai bga pe gt teza luptei
de clas"? Nu vorbesc chiar de ziua cnd ultimele dintre bipede vor rtci pe pmntul radioactiv
si vor disprea ca specie.
Este totusi timpul s ne amintim c prima categorie creia ne subsumm este omenirea. si c
omenirea s-a diferentiat de lumea animal prin gindire si vorbire. si c acestea dou trebuie,
fireste, s fie libere. A le nctusa nseamn a ne ntoarce la starea animalic.
Transparenta, o transparent cinstit si deplin, iat prima conditie a snttii oricrei societti,
deci si a societtii noastre. si cine nu vrea
Este vorba de Casa prsit, care descrie atmosfera marilor epurri din
1937. (N.t.)
379
transparent pentru tara noastr, acela este indiferent fat de patrie, acela nu se gndeste dect
la propriul su interes. Cine nu vrea transparent pentru patria lui, acela nu vrea s-i vindece
bolile, ci s i le sdeasc n interior pentru ca de-acolo acestea s actioneze ca un factor de
putrezire.
A. Soljeniti, 12 noiembrie 1959
[14]
IAT CUM TRIM
Iat cum trim: fr nici un mandat de arestare sau fr vreun motiv medical, patru militieni si doi
medici vin la un om sntos. Medicii l declar nebun, iar maiorul de militie i strig: Noi sntem
reprezentantii fortei publice! Ridic-te!" Omul se vede cu minile rsucite la spate si este condus
la azilul de alienati mintal.
Aceasta se poate ntmpla mine cu oricare dintre noi si este experienta pe care tocmai a trit-o
Jores Medvedev, savant-genetician si publicist, om cu un intelect suplu, precis, strlucit si cu un
suflet bun (cunosc personal ajutorul dezinteresat pe care 1-a dat unor necunoscuti aflati n pragul
pieirii sau bolnavi). Tocmai diversitatea darurilor sale este cea care-i atrage caracterizarea de om
anormal: dedublare a personalittii!" Tocmai reactia sa la nedreptate si la prostie a fost luat
drept deviere bolnvicioas: neadaptare la mediul social!" De vreme ce nu gndesti asa cum
trebuie, nseamn c esti anormal! si cei care s-au adaptat trebuie s gndeasc toti la fel. si nu
exist recurs: chiar si demersurile celor mai buni savanti si scriitori ai nostri au un efect de parc
s-ar vorbi cu peretii.
si dac ar fi acesta primul caz! Dar devine o mod aceast represiune sumar fr cutarea
culpabilittii, cnd ti-e rusine s precizezi cauza. Unii dintre cei astfel reprimati snt bine cunoscuti,
snt mult mai multi cei necunoscuti. Niste psihiatri slugarnici, vinovati de nclcarea jurmntului
lor de medici, calific drept boal psihic" si atentia acordat problemelor sociale, si ardoarea
excesiv, si sngele rece excesiv, si talentele prea marcate, si nsusi preaplinul acestora.
Totusi, chiar simplul bun-simt ar trebui s-i retin. Cci pe Ceaadaev, la vremea lui, nu 1-au atins
nici cu un fir de pr, si totusi pe clii lui i blestemm de mai bine de un secol. Ar fi timpul s
ntelegem: a nchide n case de nebuni niste oameni cu gndire independent este un asasinat
spiritual, este o variant a camerei de gazare, si chiar una mai crud: chinurile celor care snt
ucisi n felul acesta snt mai cumplite si mai ndelungate. Ca si camerele de gazare, aceste crime
nu vor fi uitate niciodat,
380
j toti cei care vor fi participat la ele vor fi judecati fr prescriptie, n timpul vietii si dup moarte.
si n frdelegi si n crime, trebuie totusi avut n vedere limita de la care omul devine canibal!
Este mrginit la minte cel care crede c poate tri sprijinindu-se permanent numai pe fort si
neglijnd permanent obiectiile constiintei.
A. Soljenitn 15 iunie 1970
[15]
Tovarsului M.A. Suslov, secretar al CC al PCUS
Mihail Andreevici!
14 octombrie 1970
V scriu dumneavoastr, amintindu-mi c ne-am cunoscut n decembrie 1962 si c
dumneavoastr ati artat atunci ntelegere pentru munca mea.
V rog s examinati personal si s comunicati celorlalti membri ai conducerii statului propunerea
care urmeaz.
Propun s se reconsidere situatia care s-a creat n jurul meu si al operelor mele de ctre
persoane de rea-credint de la Uniunea Scriitorilor, persoane care au dat guvernului informatii
eronate.
Dup cum stiti, mi s-a decernat Premiul Nobel pentru literatur, n cele opt sptmni care au
rmas pn la nmnarea acestui premiu, conducerea statului are posibilitatea s schimbe radical
situatia mea literar si s permit astfel procedurii de nmnare a premiului s se desfsoare n
conditii incomparabil mai bune dect snt ele n prezent. Avnd n vedere timpul scurt care a mai
rmas pn atunci, mi limitez propunerea la minimum:
1) S se publice n cel mai scurt timp (cu corectura mea personal a spalturilor), n editie
separat, cu un tiraj semnificativ, romanul meu Pavilionul cancerosilor, si s fie pus n vnzare
liber (Editura de Stat, dac i se d indicatie n acest sens, poate s efectueze o atare operatiune
n dou sau trei sptmni). Interzicerea acestui roman, aprobat la Moscova de sectia de proz,
acceptat de Novi mir, este o pur nentelegere.
2) S se anuleze toate formele de pedepsire (excluderi de studenti din '"stitute etc.) a persoanelor
gsite vinovate pentru faptul de a fi citit ?i discutat crtile mele. S se anuleze interdictia care
face ca bibliotecile s* nu mai dea cu mprumut exemplarele din povestirile mele publicate anterior
este vorba de exemplarele care au supravietuit. S se anunte
fcfc 381
aparitia n curnd a unei culegeri din povestirile mele (culegere care n fost publicat niciodat).
"a
Dac se accept si se realizeaz acest lucru, eu as putea s v transrn' n vederea publicrii,
noul roman pe care-1 termin zilele acestea, Aug ' Paisprezece. Aceast carte nu poate n nici un
fel s aib dificultti cu CP zura: ea reprezint o analiz militar detaliat a catastrofei lui
Samsonov" din 1914, unde spiritul de sacrificiu si cele mai mari eforturi ale soldatii si ofiterilor rusi
au devenit investitie zadarnic si fr sens din cauza par liziei comandamentului militar tarist.
Interzicerea si a acestei crti n tara noastr ar strni o nedumerire general.
Dac este necesar o ntlnire personal, o convorbire, o dezbatere eu snt gata s vin.
SolJenitn
[16]
Academiei Regale Suedeze Fundatiei Nobel
Mult stimati domni!
27 noiembrie 1970
n telegrama pe care am trimis-o nominal secretarului Academiei, mi-am exprimat deja
recunostinta si mi-o exprim din nou acum, pentru onoarea ce mi-ati fcut-o decernndu-mi
Premiul Nobel. Sufleteste, l mpart cu predecesorii mei n literatura rus care, din cauza
conditiilor dificile din ultimele decenii, n-au trit pn la atribuirea acestui premiu sau care, n
timpul vietii lor, au fost putin cunoscuti n traducere lumii cititorilor. Sau, n original, chiar propriilor
lor compatrioti.
n aceeasi telegram, mi-am exprimat intentia de a da curs invitatiei dumneavoastr de a veni la
Stockholm, desi anticipam procedura umilitoare care m astepta si care, n tara noastr, este de
rigoare pentru orice cltorie n strintate, cu obligatia de a completa niste formulare speciale,
de a obtine certificate de bun purtare de la organizatiile de partid, chiar dac nu esti membru de
partid, si de a te lsa instruit n privinta comportrii pe care trebuie s-o ai.
Totusi, atitudinea ostil care s-a manifestat n aceste ultime sptarrm11 n presa din tara mea fat
de premierea mea, msurile discriminatorii care continu a se lua mpotriva crtilor mele (pentru
citirea lor te d afar d* serviciu, te exclude din institute) m fac s presupun c o cltorie a iea
la Stockholm ar fi folosit pentru a-mi tia legtura cu pmntul meu natal' pentru a m mpiedica
pur si simplu s m rentorc acas.
382
pe de alt parte, n informatiile pe care mi le-ati trimis si care privesc
tocolul nmnrii premiului, am descoperit c solemnittile premiilor \Tbel comport multe
ceremonii si festivitti, lucruri care, date fiind mo-T l rneu ^e v'a^ ^ caracterul meu, pot fi
obositoare si derutante pentru
e Partea practic, adic discursul pentru premiu, nu intr, la drept vor-u- d n ceremonial. Mai
trziu, prin telegram si scrisoare, dumneavoastr
ti exprimat temeri asemntoare n legtur cu agitatia care ar putea nsoteasc sederea mea
Ia Stockholm.
Dup ce am cumpnit tot ceea ce v-am spus adineauri si folosindu-m de amabila
dumneavoastr precizare c prezenta mea personal la ceremonie nu este o conditie obligatorie
pentru a primi premiul, prefer actualmente s nu ntreprind demersuri pentru a veni la Stockholm.
Eu as putea, dac agreati o asemenea form, s primesc diploma si medalia din minile
reprezentantilor dumneavoastr la o dat care ne-ar conveni reciproc. Conform statutului
Fundatiei Nobel, snt gata ca, n termen de sase luni ncepnd din 10 decembrie 1970, s v
citesc sau s v prezint textul scris al discursului.
Aceast scrisoare este o scrisoare deschis si nu voi obiecta n caz c o veti publica.
Cu cele mai bune urri.
A. Soljenitn
[17]
Majestate!
Doamnelor si domnilor!
Sper c absenta mea involuntar nu va stirbi eu nimic plenitudinea ceremoniei de astzi. Printre
scurtele alocutiuni care vor fi rostite este asteptat si a mea. Eu si mai putin as vrea ca ea s
umbreasc festivitatea. Totusi nu pot s nu observ acea ntmplare remarcabil care face ca ziua
nmnrii premiilor Nobel s coincid cu Ziua Drepturilor Omului. Laureatii premiilor Nobel nu pot
s nu resimt responsabilitate n fata acestei coincidente. Persoanele adunate la primria
orasului Stockholm nu pot s nu vad n aceasta un simbol. Astfel, la acest banchet, s nu uitm
c astzi Nste detinuti politici snt n greva foamei pentru a-si apra drepturile diminuate sau cu
totul clcate n picioare.
A. Soljenitn 10 decembrie 1970
383
[18]
Academia Suedez, domnului Karl Ragnar Gierow Fundatia Nobel, domnului Nils K. Stole
Mult stimati domni!
21 ianuarie 197j
Dup ce am nceput lucrul la alctuirea discursului pentru Premiul Nobel pentru literatur, am
descoperit c n nssi aceast tem se ascunde o contradictie: scriitorului i se propune s-si
schimbe modul de lucru si s se pronunte ntr-un domeniu mai degrab de teoria literaturii. O
asemenea experient, uneori, se soldeaz cu rezultate strlucite, asa cum ne-o demonstreaz
exemplul lui Camus. Probabil ns c mai adesea o asemenea schimbare de gen este foarte
dificil, dac nu imposibil.
Personal constat c nu pot s m mentin ntr-un cadru strict literar: pentru mine, judectile despre
literatura zilei de azi nu pot fi rupte de judectile despre viata social-politic; m va costa un mare
(si, probabil, infructuos) efort ca s m tin n fru, s vorbesc despre natura artei sau despre
natura frumusetii si s evit a vorbi despre modul de viat contemporan n Est si n Vest, s nu
ating acele probleme care m seac la inim. Nici un scriitor occidental, fireste, n-ar alege pentru
asa ceva tribuna Nobelului dar eu, pur si simplu, nu am alta. Totusi, dac m-as lsa condus de
sentimentele mele si as merge ntr-acolo unde m trage condeiul, discursul meu ar depsi toate
limitele admisibile a ceea ce se poate numi discurs ocazionat de primirea Premiului Nobel pentru
literatur, ar veni n contradictie cu latura public si cu latura mai putin public a traditiei
nobeliene, s-ar dovedi inacceptabil pentru culegerea pe care vreti s-o editati.
Asadar, chibzuind eu pentru mine nsumi, am ajuns la concluzia c ar fi mai rezonabil s renunt la
acest discurs. Ast-toamn mi scriati c nu este obligatorie citirea unui asemenea discurs.
Totusi, de-atunci mi-am exprimat intentia de a prezenta unul. n cazul acesta, m ntreb dac
acum renuntarea mea nu aduce vreun prejudiciu fundatiei Nobel. Pe de alt parte, m ntreb
dac un discurs, ca acela care risc s-mi ias mie, nu i-ar aduce un prejudiciu si mai mare,
ntrind acuzatiile cum c procedura nobelian slujeste unor scopuri politice.
Aceast scrisoare v-o trimit pe cale neoficial si nc destul de devreme, n ideea de a primi pe
aceeasi cale rspunsul dumneavoastr, opinia dumneavoastr pe care v rog s-o exprimati fr
nici o jen. Dac veti cons'-dera c renuntarea la discurs nu mai este posibil, eu v voi prezenta
textul (evident, pe aceeasi cale) asa cum va iesi el.
n ceea ce priveste ns modalitatea de a-mi nmna diploma si meda\ia nobelian, deocamdat
nu snt semne c situatia s-ar schimba n bine. l11
384
asteptarea acestei schimbri, diploma si medalia pot s rmn mai departe n pstrarea
dumneavoastr. si ct timp?
n asteptarea rspunsului dumneavoastr, cu cele mai bune urri,
Soljenitn [19]
SCRISOARE DESCHIS ministrului Securittii Statului al URSS, Andropov
13 august 1971
Timp de multi ani am suportat n tcere ilegalittile comise de colaboratorii dumneavoastr:
cenzurarea ntregii mele corespondente, confiscarea a jumtate din ea, anchetarea
corespondentilor mei, persecutiile administrative mpotriva lor si mizeriile care li se fac la serviciu,
spionajul n jurul casei mele, filarea celor care m viziteaz, interceptarea convorbirilor mele
telefonice, gurirea plafoanelor, instalarea de aparatur de nregistrare n locuinta din oras ca si
n casa mea de la tar, si campania persistent de calomnii dus mpotriva mea de la nltimea
tribunelor publice, cnd acestea snt puse la dispozitia colaboratorilor ministerului dumneavoastr.
Dar, dup spargerea de ieri, eu nu voi mai tcea. Csuta mea de la tar (satul Rojdestvo, raionul
Naro-Fominsk) era goal, cei care m pndeau au considerat c eu plecasem de-acolo. Revenit
la Moscova din cauza unei mbolnviri subite, 1-am rugat pe prietenul meu Aleksandr Gorlov s
mearg s caute la mine la tar o pies de schimb pentru masina mea. Dar lact la usa de la
intrare nu mai era si se auzeau voci nuntru. Gorlov a psit dincolo de prag si le-a cerut intrusilor
s se legitimeze, n constructia aceea mic, unde de-abia au loc s se ntoarc trei sau patru
persoane, ei erau pn la zece n civil. La comanda sefului: n pdure cu el! si faceti-1 s tac!",
pe Gorlov 1-au legat cu minile la spate, 1-au trntit n pdure cu fata n jos si au nceput s-1
bat cu slbticie. Ceilalti, ntre timp, au fugit n grab pe poteci ocolite, prin tufris, ducnd la
masinile lor pachete, hrtii, obiecte (poate si o parte din aparatura pe care o aduseser). Totusi,
Gorlov rezista energic si striga, chemnd martori. La strigtele lui au venit ln fug niste vecini care
le-au tiat calea spre sosea si le-au cerut docu-""entele. Atunci, unul dintre sprgtori a scos o
legitimatie rosie si vecinii s~au ndeprtat. Gorlov, cu fata tumefiat, cu hainele rupte, a fost dus
la 0Masin. Frumoase metode aveti!" le-a spus el celor care-1 nsoteau. "Noi sntem n
operatiune, si n operatiune ne este permis orice."
385
Cpitanul (dup documentul prezentat vecinilor) Ivanov (dup declaratia lui personal) 1-a
condus pe Qorlov mai nti la postul de militie Naro-Fominsk, unde agentii locali 1-au salutat
respectuos pe Ivanov". Acolo Ivanov" i-a cerut lui Gorlov (H) explicatii scrise despre cele ce se
n! tmplaser. Desi cu contuzii puternice, Gorlov a expus n scris scopul sosirii sale la Rojdestvo
si toate circumstantele faptelor. Dup aceea sefuj sprgtorilor i-a cerut s semneze un
angajament de nedivulgare. Gorlov a refuzat categoric. Atunci au plecat la Moscova si, pe drum,
seful sprgtorilor a cutat s-1 sugestioneze cu aceste cuvinte, pe care le reproducem textual:
Dac Soljenitn afl ce s-a ntmplat la casa lui de la tar, poti s te consideri terminat. Cariera
dumitale (Gorlov este doctorand n stiinte tehnice, si-a prezentat teza de doctorat pe care
urmeaz s-o sustin, lucreaz la Institutul Ghiprotis al Comitetului de Stat pentru Constructii
a[ URSS) va fi compromis, nu vei mai sustine nici o tez de doctorat. Asta se va rsfrnge
asupra familiei dumitale, asupra copiilor, si, dac va fi nevoie, te vom bga n puscrie."
Cei care ne cunosc viata stiu c aceste amenintri snt perfect realizabile. Dar Gorlov nu le-a
cedat, a refuzat s semneze si, de-acum nainte, trieste cu amenintarea unei represiuni
deasupra capului.
Eu v cer, cettene ministru, s dati publicittii numele tuturor sprgtorilor, s fie pedepsiti
conform codului penal si s se dea o explicatie public acestui eveniment, n caz contrar, nu-mi
rmne dect s consider ca cel care i-a trimis snteti... dumneavoastr.
A. Soljenitn [20]
Lui A.N. Kosghin, presedinte al Consiliului de Ministri al URSS
13 august 1971
V trimit copia scrisorii pe care i-am adresat-o ministrului Securittii Statului, l consider
responsabil direct pentru toate ilegalittile enumerate. Dac guvernul URSS nu aprob aceste
actiuni ale ministrului Andropov, astept o anchet judiciar.
A. Soljenitn
[21]
Un poet poate fi ucis n mai multe feluri. Pentru Tvardovski s-a ales modalitatea rpirii de lui, a
celei care devenise pasiunea vietii lui: revista lui.
386
w
Erau prea putini saisprezece ani de umiliri, suportati cu smerenie de acest erou epic, numai
pentru ca revista s triasc, numai pentru ca literatura s nu sucombe, numai pentru ca autorii
s poat publica si cititorii s poat citi. Era prea putin! A trebuit s fie ars pe rugul nedrepttii: s
j se dezorganizeze, s i se distrug revista. si ntr-o jumtate de an, acest loc 1-a mistuit. Dup o
jumtate de an, el era deja bolnav de moarte, si numai rezistenta lui neobisnuit i-a permis s
triasc asa de mult si pe deplin lucid pn n ultima clip. si pe deplin suferind.
Ziua a treia. Deasupra sicriului, portretul defunctului, asa cum arta el n apropierea vrstei de
patruzeci de ani: servitutile amare dar dorite ale revistei nc nu i-au ridat fruntea; este tot numai
un zmbet, radiind de acea ncredere copilreasc pe care si-a pstrat-o de-a lungul ntregii vieti
si care revenea s-1 nsenineze chiar si n situatia lui disperat din ultimul timp.
n sunetele unei muzici rscolitoare se aduc coroane peste coroane... Din partea ostasilor
sovietici"... E un gest demn. Mi-aduc aminte c, pe front, toti ostasii, fr exceptie, stiau s
disting sunetele miraculos de pure ale lui Tiorkin de cele ale altor opere de rzboi. Dar noi ne
amintim si de dispozitia care interzicea bibliotecilor militare s se aboneze la Novi mir. si de
faptul c n trecutul foarte apropiat, n cazrmi, detintorii crtii albastre (adic ai revistei Novi
mir) erau trti la interogatorii.
si iat c cei doisprezece minus unu ai Secretariatului1 au invadat scena, n garda de onoare,
cadaveric-buhiti, aceiasi care l huiduiau si-1 hituiau. Avem o lung traditie n privinta aceasta,
de la Puskin ncoace: exact n minile neprietenilor cade poetul mort. Ei fac ce fac si se nstp-
nesc asupra trupului lui, iau fata lumii cu discursurile lor mestesugite.
Fcnd un fel de zid de piatr n jurul sicriului, ei cred c 1-au izolat. Le-a reusit destrmarea
singurei noastre reviste, ceea ce pentru ei trece drept o victorie.
Trebuie s ignori complet, s nu ntelegi deloc ultimul secol de istorie ras, ca s vezi n aceast
destrmare o victorie, iar nu o ireparabil greseal de calcul.
Zevzecilor! Cnd vor rsuna vocile tinere, dure ce-o s mai regretati c nu-1 mai aveti printre
voi pe acest critic ngduitor, la ale crui delicate ndemnuri toti erau cu luare-aminte. O s vreti
s scormoniti pmntul cu minile voastre ca s-1 readuceti pe Trifonci la suprafat. Dar va fi
prea trziu.
A. Soljenitn
pentru ziua a noua
(27 decembrie 1971)
1 Secretariatul Uniunii Scriitorilor, din care fcea parte si Tvardovski. (N.t.)
387
[22]
Domnului Karl Ragnar Gierow, 'Academia Suedez Domnului Nils K. Stole, Fundatia Nobel
Mult stimati domni!
Moscova, 22 octombrie I97j
Am primit Comunicarea" dumneavoastr pentru pres" din 7.10.71 si v multumesc.
ntr-adevr, ambasadorul, domnul Jarring, mi-a propus anul trecut printre alte solutii, pe aceea de
a-mi remite diploma si medalia Premiului Nobel la ambasada suedez de la Moscova. stiind deja,
n momentul convorbirii mele cu dnsul, c nu voi putea s plec la Stockholm, eu voiam s accept
tocmai aceast solutie, creznd c nmnarea diplomei si a medaliei va avea loc n mod public, n
fata unui anumit numr de persoane, si c voi putea s-mi citesc n fata lor discursul pentru
premiu. Dar ambasadorul Jarring mi-a replicat categoric c ceremonia nu va putea fi dect una
confidential, ca acum, n acest birou".
A accepta o asemenea propunere mi s-a prut umilitor pentru Premiul Nobel nsusi: este ca si
cnd ar fi ceva vicios, ce trebuie ascuns. Din cte nteleg, nmnarea Premiului Nobel are loc n
mod public tocmai pentru c aceast ceremonie are o semnificatie general.
Cnd v-am scris la 27.11.70 c eram pregtit s primesc nsemnele Premiului Nobel la Moscova,
subntelegeam tocmai o asemenea interpretare fireasc.
De atunci, nici situatia mea, nici punctul meu de vedere nu s-au schimbat. Anul acesta, ca si anul
trecut, snt dispus s primesc nsemnele Premiului Nobel la Moscova, dar, se ntelege, nu ntr-o
manier confidential. Dac ns, ca si anul trecut, o asemenea ceremonie este considerat ca
indezirabil sau jenant, eu v rog din nou s continuati a pstra nsemnele mele la Fundatia
Nobel, cu att mai mult cu ct aceasta nu contravine statutului dumneavoastr, din cte am aflat
din comunicatul pe care mi 1-ati trimis.
n acest caz, eu voi continua s nutresc mpreun cu dumneavoastr speranta tenace c va veni
si anul acela cnd mprejurrile mi vor ngdui, n sfirsit, s particip, la Stockholm, la ceremonia
nobelian traditional.
Personal, v aduc amndurora scuzele mele cele mai sincere pentru c, fr s vreau, v-am
cauzat griji si nelinisti de prisos pe care cu majoritatea predecesorilor mei nu le-ati avut.
Cu cele mai calde urri,
.' .<.? ,.., i A. Soljenitn
388
Stockholm, 22 noiembrie 1971
Stimate domnule Soljenitn,
Nils Stole si eu ne-am ntlnit recent cu Gunnar Jarring. Convorbirea noastr n-a condus la nimic
nou, dar noi nici nu ne asteptam la niste rezultate pozitive. Trebuie s constatm c la ambasad
nu exist local adecvat pentru un discurs public si c actualmente Academia nu are posibilitatea
de a gsi un spatiu convenabil ntr-un alt loc din Moscova. Va trebui, cum spuneti
dumneavoastr, s ne narmm cu rbdare, n speranta c mai tr-ziu mprejurrile ne vor
permite s realizm dorintele la care momentan trebuie s renuntm, nsemnele onorifice le
pstrm n continuare aici. Dar, fireste, eu snt oricnd gata s vin la Moscova pentru a v remite
n formele cuvenite diploma si medalia Premiului Nobel, la ambasad sau ntr-un alt loc
convenabil dumneavoastr, n msura posibilului, n acest caz, as putea eventual s iau cu mine
o copie a discursului dumneavoastr ca s-o putem publica n Les Prix Nobel, n asteptarea
momentului cnd veti putea s-1 cititi dumneavoastr nsiv. Aceasta nu este dect o propunere
despre care voiam s v vorbesc.
Cu urrile cele mai sincere,
Al dumneavoastr
K.R. Gierow
[23]
Domnului Karl Ragnar Gierow Academia Regal Suedez Stockholm
Moscova, 4 decembrie 1971 Stimate domnule Gierow!
Ultimele dumneavoastr patru scrisori (din 7 si 14 octombrie, 9 si 22 noiembrie) dau o idee mai
clar despre msura n care este posibil s mi se nmneze nsemnele nobeliene la Moscova n
formele cuvenite, dup cum scrieti dumneavoastr.
nainte de toate as spune urmtorul lucru: desi obstacolele par s se ntreasc si curajul s
slbeasc, eu apreciez foarte mult si chiar din toat mima intentia ferm pe care ati exprimat-o de
a veni la Moscova personal, m orice moment si n orice mprejurri, pentru ca aceast ceremonie
s aib loc. V multumesc sincer pentru aceast decizie si, ca s vorbim deschis,
389
>
eu o consider ca pe o raz de lumin fcndu-si loc prin ceata groas a acestei situatii.
Asadar, dup toate cererile, dup toate articolele de gazet, dup toate comunicatele pentru
pres, dup toate rspunsurile Ministerului suedez al Afacerilor Externe si chiar dup explicatiile
personale ale primului dumneavoastr ministru, ne vedem readusi la ceea ce, nc de-acum un
an, mi propunea, generos si senin, domnul Jarring: o remitere a nsemnelor nobe-liene fcut n
secret, fr publicitate, n biroul su, cu usile nchise.
Cum spune proverbul, din norul mare doar o mic pictur de ploaie.
si toat suprarea const n aceea c, pur si simplu, ambasada suedez din Moscova nu are
spatiu pentru nici un fel de procedur. (si poate c necazul acesta pune ambasada si n
imposibilitatea de a da receptii?)
M ntreb dac aici nu este vorba de o nentelegere semantic. Pentru domnul ambasador
Jarring si pentru administratia care-1 coordoneaz, ceremonie public", deschis", nseamn
neaprat mase mari de oameni"? si dac nu are loc ntre patru ochi, aceasta ar trebui obligatoriu
s se petreac n prezenta a mii de persoane? Pentru o ceremonie de o asemenea amploare,
ntr-adevr, nu exist spatiu. Dar n biroul domnului Jarring nsusi, oare nu se pot aseza scaune
pentru treizeci de persoane? si dac aceste persoane snt invitate de dumneavoastr si de mine,
aceasta poate, dup prerea mea, s creeze o ambiant public potrivit pentru citirea
discursului prilejuit de decernarea unui Premiu Nobel. Ar fi solutia cea mai simpl.
Dar, vai, m tem c nu o semantic superficial ne separ pe noi de proprietarii de spatiu, ci o
neasteptat existent a dou moduri diferite de a ntelege traseul pe care-1 urmeaz frontierele
culturii. Pentru problemele culturii, ambasada suedez are n component un atasat cultural, deci
o persoan n competenta creia intr tot felul de chestiuni, acte, evenimente culturale, dar iat,
se pune ntrebarea: consider ea nmnarea Premiului Nobel (din pcate, mie, de data aceasta)
ca pe un fenomen al vietii culturale apt s uneasc popoarele noastre? Cci dac n-o consider
ca atare, ci mai degrab ca pe o umbr reprobabil care amenint s compromit activitatea
ambasadei, atunci, chiar dispunnd de spatiul cel mai vast, stimate domn, va fi imposibil s se
gseasc un loc pentru ceremonia noastr.
Dar aici m consolez amintindu-mi c mi-ati explicat c Academia suedez si Fundatia Nobel snt
independente si intangibile n activitatea si n deciziile lor si c o ceremonie oficial, organizat
ca" de statul suedez, ar putea chiar s le duneze.
ntelegnd foarte bine si mprtsind sentimentul dumneavoastr, pe de alt parte necunoscnd la
Moscova vreo organizatie public sau cooperativ care s accepte a ne pune la dispozitie spatiu
pentru scopul nostru, ndrznesc s v propun alt solutie: s organizm toat ceremonia
390
la Moscova ntr-un apartament privat, si anume n acela pe adresa cruia mi trimiteti scrisori, n
acest apartament, ce-i drept, nu este atta spatiu ca la ambasada suedez, dar, dup criteriile
noastre rusesti, n el ar putea foarte bine s ncap vreo 40-50 de persoane. Ceremonia ar putea
s piard ceva din caracterul ei oficial, n schimb ar cstiga n intimitate si n cldur uman. si
gnditi-v, domnule Gierow, ce greutate le-am lua de pe suflet domnului ambasador al Suediei si
chiar ministrului suedez al Afacerilor Externe!
Eu nu cunosc analele Premiului Nobel, dar presupun c si n trecut a existat un caz n care
laureatul Premiului Nobel era pironit locului, s zicem de boal, de exemplu, si atunci
reprezentantul Fundatiei sau al Academiei nu s-a dus si i-a nmnat aceste nsemne direct acas?
Dar dac toate solutiile ne snt inaccesibile, si dumneavoastr, si mie? Ei bine, atunci ne vom
supune destinului: nsemnele mele nobeliene s rmn n continuare n custodia Fundatiei
Nobel, c doar nu se vor devaloriza din cauza aceasta. si cndva, chiar si dup moartea mea,
succesorii dumneavoastr vor nmna cu ntelegere aceste nsemne fiului meu, nu-i asa?
Totusi, dup ce a asteptat deja un an, discursul prilejuit de primirea Premiului Nobel pentru
literatur pe anul 1970 a mbtrnit. Ce vom face cu el?...
n aceast scrisoare, domnule Gierow, mi-am permis un ton mai glumet. Dac am facut-o, am
facut-o numai pentru a nvinge mai usor neplcerea pe care o provoac dificulttile. Dar v veti
da seama c acest ton nu v vizeaz nicieri personal pe dumneavoastr. Decizia
dumneavoastr este nobil, ea este la limita posibilittilor dumneavoastr si, din nou, v
multumesc clduros pentru ea.
V rog s transmiteti urrile mele cele mai bune domnului Nils Stole care, dup cte am nteles,
mprtseste pe deplin punctele de vedere si aprecierile dumneavoastr.
Pstrnd speranta c o ntlnire ntre noi doi nu este irealizabil pentru eternitate, v strng cu
cldur mna.
Sincer al dumneavoastr,
A. Soljenitn
391
[24]
INTERVIU acordat ziarelor New York Times si Washington Post
Moscova, 30 martie 1972
La ce lucreaz acum autorul?
La Octombrie saisprezece, al doilea Nod al aceleiasi crti.1
Va fi terminat n curnd?
Nu. n cursul elaborrii crtii, am constatat c acest Nod este mai complex dect presupuneam
eu. Trebuie s cuprind istoria curentelor sociale si spirituale de la sfirsitul secolului al XlX-lea
ncoace, cci ele au marcat personajele. Fr evenimentele precedente, nu poti ntelege oamenii.
Nu v e team c, plonjnd n istoria detaliat a Rusiei, v ndeprtati de temele general-umane si
extratemporale?
Mi se pare c, dimpotriv, multe lucruri generale si chiar extratemporale se explic prin aceast
istorie.
Trebuie s studiati multe materiale?
Foarte multe. Pe de o parte, cu aceast munc nu snt deloc obisnuit, cci, pn de curnd, nu m-
am ocupat dect de istorie contemporan si nu am scris dect pornind de la experienta trit de
mine. Pe de alt parte, snt attea mprejurri ostile exterioare nct i era mult mai usor unui
student total necunoscut, n provincialul Rostov al anilor 1937-19382, s adune materiale despre
catastrofa lui Samsonov (nc nestiind c si mie mi va fi dat s parcurg aceleasi locuri3, numai
c de data aceasta nu pe noi ne vor ncercui altii, ci noi i vom ncercui pe altii). si desi cocioaba
unde locuiam noi, eu si mama, a fost distrus de o bomb n 1942 si toate lucrurile noastre,
crtile noastre, hrtiile noastre au ars, aceste dou carnetele s-au pstrat ca prin minune si, cnd
m-am ntors din exil, mi-au fost restituite. Acum le folosesc.
Nu, atunci nu mi se puneau piedici deosebite. Dar acum... Dumneavoastr, occidentalii, nu v
puteti imagina situatia mea. Eu triesc n patria mea, scriu un roman despre Rusia, dar mi-este
mai greu s adun materiale pe aceast tem dect dac as scrie despre Polmezia. Pentru Nodul
urm-
1 Urmarea lui August Paisprezece, primul Nod al operei. (N.t.)
2 Acolo unde a trit Soljenitn la epoca aceea si unde a nceput s string material documentar.
(N.t.)
3 n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, n Rusia oriental. (N.t.)
392
r am nevoie s vizitez unele cldiri istorice, dar acestea snt institutii . utorittile nu-mi dau voie s
intru acolo. Accesul la arhivele centrale regionale mi este interzis. Am nevoie s vizitez locurile
unde s-au pro-Ls evenimentele, s srrng informatii de la btrni, ultimii martori pe cale , disparitie,
dar pentru aceasta mi trebuie aprobarea si ajutorul autorittilor locale, cu alte cuvinte ceva ce eu
nu pot s obtin. si fr acestea, toti se vor fer' de mme> 'e vo' prea suspect si nimeni nu-mi va
povesti nimic, si apoi, dac n-am autorizatie, voi fi oprit eu nsumi la fiecare pas. Lucrul acesta
este deja verificat.
Munca aceasta nu pot s-o fac altii, asistenti, secretari? Nu pot. n primul rnd, eu nemafiind
membru al Uniunii Scriitorilor, nu am dreptul la un secretar sau un asistent, n al doilea rnd, un
secretar care mi-ar reprezenta interesele s-ar izbi de aceleasi oprelisti si restrictii ca si mine. si n
al treilea rnd, pur si simplu, n-as avea cu ce s pltesc un secretar. Cci dup onorariile pentru
Ivan Denisovici n-am mai avut nici un venit semnificativ, n afar de niste bani pe care mi i-a lsat
rposatul K.I. Ciukovski', acum si ei pe punctul de a se epuiza. Primii mi-au permis s triesc
sase ani, urmtorii, trei ani. Mi-a reusit chestia aceasta pentru c mi-am limitat cheltuielile la ceea
ce erau ele nainte, cnd lucram n nvtmnt. Pentru mine nu cheltuiesc niciodat mai mult dect
ar trebui s pltesc unui secretar. Nu se pot primi bani din Occident?
Am fcut un testament si, cnd se va ivi posibilitatea s fie realizat, toate onorariile mele vor fi
atribuite, prin avocatul meu, unei opere de interes public n patria mea. (Literaturnaia gazeta,
aceast revist sincer, care nu minte niciodat, a scris urmtoarele: el a dat indicatii amnuntite
referitoare la utilizarea onorariilor sale", dar n ce priveste utilizarea public a acestor bani, n
patria mea, acesta este un detaliu pe care cu nevinovtie l omite.) Eu nsumi nu voi utiliza
dect Premiul Nobel. Dar si drumul spre acesti bani mi-este presrat cu umilinte, dificultti si
incertitudini. Ministerul Comertului Exterior mi-a fcut cunoscut c, pentru fiecare sum care va
veni, va trebui ca, printr-o decizie special, colegiul s stabileasc dac mi se plteste suma
respectiv, si sub ce form, si ct la sut.
Cum reuseste totusi autorul s adune documente?
Aici este nc o particularitate a vietii noastre pe care, probabil, un occidental cu greu o va
ntelege. Dup cte mi imaginez, si poate c gre-sesc, n Occident este o regul dup care orice
munc trebuie pltit si
Scriitor rus mort n 1969. Fiica lui a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, la nceputul lui 1974,
pentru a-si fi exprimat sprijinul pentru Saharov si Sljenitn. (N.t.)
393
nu prea e cunoscut sintagma de munc nepltit. La noi, dimpotriv, sa mizdatul, de exemplu,
nu se mentine dect prin aceea c nu plteste. Qa menii si consum fortele, timpul liber, petrec
nopti pentru o munc de p urma creia nu se aleg dect cu persecutii.
Asa si cu mine. Despre lucrarea mea, despre tema pe care o tratez, se stie pe o arie larg, chiar
si n afara Moscovei, si oameni binevoitori, adesea niste necunoscuti pentru mine, mi trimit ei
direct sau prin altii -_ binenteles, nu prin post, cci n-ar mai ajunge la destinatar diferite crti,
chiar dintre cele foarte rare, amintirile lor etc. Uneori aceasta se n-tmpl atunci cnd trebuie si
mi este de mare folos, alteori nu, dar m emotioneaz totdeauna si ntreste n mine sentimentul
viu c lucrez pentru Rusia si c Rusia m ajut. Uneori se ntmpl si altfel. Adesea m adresez
eu nsumi unor cunoscuti, unor specialisti, cerndu-le prerea n chestiuni foarte complicate, n
alegerea documentelor, ceea ce necesit timp si munc, si nu numai c nimeni nu mi-a cerut
niciodat bani pentru aceasta, dar care mai de care e bucuros s m ajute.
Cu att mai mult cu ct se ntmpl ca acest lucru s fie si foarte periculos, n jurul meu si al
familiei mele s-a creat un fel de zon interzis, contaminat. si la Riazan exist si astzi oameni
care au fost concediati pentru c au fost la mine acas ctiva ani. De ndat ce T. Timofeev,
director al unui institut din Moscova si membru corespondent al Academiei de stiinte, a aflat c o
matematician din institutul lui mi era sotie, a intrat ntr-o asa panic nct, cu o grab indecent,
i-a obtinut concedierea, desi acest fapt se producea aproape imediat dup ce ea nscuse si era
contrar oricrei legi. O familie a fcut un schimb de locuint perfect legal, ndat ce s-a aflat c
acea familie era a mea, mai multi functionari de la sovietul orsenesc Moscova au fost
sanctionati: cum de-au permis ca Soljenitn, adic nu chiar el, ci fiul su nou-nscut, s
beneficieze de un permis de sedere n centrul Moscovei?
Un alt aspect: specialistul pe care-1 consult m ntlneste, mi d unele informatii timp de o or
sau dou. ndat filajul ncepe s-i sufle n ceafa, tinndu-se dup el ca dup un atentator la
siguranta statului; omul respectiv este identificat si supravegherea asupra lui continu pentru a se
vedea cu cine se mai ntlneste.
Altminteri, nu este totdeauna asa. Securitatea Statului are programul su, considerentele sale
profunde, n unele zile nu exist supraveghere exterioar, sau nu exist dect una foarte redus,
n alte zile, ei misun peste tot, ca, de exemplu, naintea sosirii lui Heinrich Boli. Posteaz la dou
porti cte o masin, n fiecare se afl cte trei agenti, si nu se lucreaz numai ntr-un schimb. Se
tin dup vizitatorii mei cu masina, la fel si dup cei care circul pe jos. Dac ne amintim c exist
unii care au misiunea ca, douzeci si patru de ore din douzeci si patru, s asculte convorbirile
394
oastre telefonice si din locuinte, s analizeze benzile magnetice, toat 11 respondenta mea, c,
n unele localuri spatioase, toate datele primite "nt strnse, confruntate, si nu de ctre niste
functionari mrunti, atunci
putem s nu ne mirm gndindu-ne cti insi n floarea vrstei trindvesc, arneni care, n loc s
presteze o munc productiv n folosul patriei, se cup de cunoscutii mei si de mine, inventeaz
dusmani, n plus, cineva cotoceste prin biografia mea, cineva trimite agenti n afar ca s
produc haos n editarea crtilor mele. Cineva ntocmeste si regleaz un plan general menit a-mi
compromite crtile. Acest plan nc n-a adus rezultatul scontat j de aceea a fost revizuit de mai
multe ori din mers. Dar i putem urmri desfsurarea pe parcursul ultimilor ani, diferitele lui etape.
Au decis s m sufoce ncepnd din 1965, cnd mi-au confiscat arhiva si cnd s-au speriat de
operele mele datnd din anii de lagr, ca si cnd ele puteau s nu poarte amprenta unor oameni
marcati pentru totdeauna! Dac am mai fi n epoca stalinist, nimic n-ar fi mai simplu: el a
disprut si cu asta basta, si nimeni n-ar mai ntreba nimic. Dar dup congresele al XX-lea si al
XXII-lea este mai complicat.
Mai nti au decis s m elimine prin tcere. Nicieri s nu mai apar nici un rnd despre mine,
nimeni s nu mai pomeneasc numele meu nici mcar pentru a m njura, si peste ctiva ani voi fi
uitat de toat lumea. Atunci cei interesati m-ar putea face s dispar. Dar este deja epoca sa-
mizdatului si crtile mele se rspndesc n toat tara, ajungnd apoi si n strintate. Conspiratia
tcerii nu si-a atins scopul.
Atunci a nceput mpotriva mea (si nu s-a terminat nici astzi) campania de calomnii de la tribuna
sedintelor cu usile nchise.
Occidentalul aproape nici pe asta n-o poate ntelege. Exist o retea bine constituit de nvtmnt
de partid si cettenesc si o retea de conferinte care acoper toat tara. Nu exist institutie sau
unitate militar, centru raional sau sovhoz unde s nu ia cuvntul, potrivit unui anumit program,
conferentiari si propagandisti, si toti, n toate locurile, n acelasi moment spun acelasi lucru,
conform cu instructiunile primite de Ia un acelasi centru. Exist si cteva variante: pentru capitale,
regiuni, armat, academii. Din cauz c accesul la ele este permis numai lucrtorilor institutiei
sau locuitorilor raionului n chestiune, asemenea conferinte au, de fapt, un caracter oarecum
secret sau de-a dreptul secret. Se ntmpl uneori c, fr ocolisuri, unor oameni de stiint li se
d ordin s-si pregteasc stilourile si carnetele de nsemnri. Prin aceast retea poate fi
promovat orice informatie, orice slogan, ncepnd cu 1966 s-a dat comand s se vorbeasc
despre mine: s se spun mai nti c pe merit am fost nchis n timpul lui Stalin, c am fost
reabilitat pe nedrept, c operele mele snt criminale. Trebuie adugat c nsisi conferentiarii n-au
citit n viata lor aceste opere din
395
cauz c cineva se temea s le ncredinteze, chiar si lor, dar le ddea o din s vorbeasc asa.
Sistemul, ideea const n a nu le vorbi dect lucrtorilor unei institm-date. n exterior este liniste si
pace, totul merge ca n cea mai bun dintr lumi, nu exist nici o persecutie, n timp ce calomnia, o
calomnie pe Car n-o poti combate, inund tara: nu poti merge s-ti clamezi adevrul n toat
orasele, nu ti se d acces la aceste adunri cu usile nchise, conferentiari de acestia snt cu miile,
cu totii inaccesibili, si calomnia pune stpnire r mintile oamenilor.
Cum aflati lucrurile acestea?
Chestiunea este c trim ntr-o alt epoc, ntr-o epoc diferit. si djn provincie, si din Moscova
mi parvin foarte multe lucruri. Timpurile snt de-asa natur nct la toate aceste conferinte, chiar si
la cele mai secrete peste tot, exist oameni care mi vor binele si care, pe diferite ci, mi trimit
vorb c: n cutare zi, n sala cutare, conferentiarul cutare a spus despre dumneata cutare
minciun si murdrie. Notez ceea ce este mai frapant, poate cndva chestia asta mi va servi la
ceva, poate c i-o voi putea arta unuia dintre acesti conferentiari.
De ce persoanele care particip la aceste adunri nu protesteaz imediat ce constat anumite
deformri ale faptelor?
Oh, la noi asa ceva nici astzi nu este cu putint. Nimeni nu ndrzneste s se ridice si s
obiecteze unui propagandist al partidului, cci dac ndrzneste, si ia adio de mine de la locul
de munc, dac nu si de la libertate. Calitatea unei solutii este verificat dup reactia acesteia la
hrtia de turnesol. Tot asa si la noi snt cazuri cnd loialitatea unui candidat la aspirantur sau la o
functie privilegiat este verificat dup reactia lui la problema pe care o reprezint eu: L-ai citit pe
Soljenitn? Ce prere ai despre el?" si soarta candidatului depinde de rspunsul su.
La aceste conferinte se spun multe vorbe de clac, ntr-o vreme era luat la puricat povestea
familiei mele, desi cei care o fceau habar n-aveau sau aveau cunostinte foarte putine despre ea.
Imaginati-v cu ce se ocup unii la noi si pe ce ncaseaz ei niste salarii: discut de la nltimea
tribunelor despre nsurtoarea lui cutare, despre nasterea si botezul fiului su. si treaba asta n-o
fac precupete de la bazar, ci propagandisti titulafl n reteaua de nvtmnt. ntr-o vreme, o foarte
mare plcere le fcea unora s extrag derivate de la numele meu patronimic, Isaevici". Se
spunea asa ntr-o doar: De altfel adevratul lui nume de familie este Soljenit^ sau Soljenitfer,
dar, n tara noastr, asta, desigur, n-are nici o importanta.
n serios a fost luat o tem care are particularitatea de a fi receptat3 lesne de urechea
asculttorilor: trdarea de tar. De regul, la noi, n-
396
ficarea persecutrii cuiva, nu se folosesc niciodat argumente, ci etichetele ele mai primitive,
poreclele cele mai grosolane, cele mai simple, pentru stmi, cum se spune, furia maselor", n anii
'20, era la mod eticheta je contrarevolutionar", n anii '30, aceea de dusman al poporului",
nce-"n'd din an" '^ aceea de trdtor de tar". Ah, ce mi-au mai frunzrit documentele de
militar, ce-au mai cutat doar-doar or descoperi c am fost mcar dou zilisoare prizonier, ca Ivan
Denisovici, ce mai gselnit ar fi fost asta! De altfel, de la tribuna adunrilor cu usile nchise poti
s-i debitezi publicului credul orice minciun. si ani si ani de zile s-a povestit n toate slile
apropiate si ndeprtate, n toat tara: Soljenitn s-a predat de bunvoie la nemti! Nu, el a trt n
prizonierat o ntreag baterie! Apoi a fost politai n slujba ocupantilor! Nu, a fcut parte din armata
lui Vla-sov! Nu, a lucrat direct pentru Gestapo! ... La suprafat, totul este calm, nici urm de
persecutie, dar pe dedesubt creste deja tumoarea calomniei. ntr-o zi, revista Novi mir a
organizat o ntlnire cu cititorii la Novosibirsk, ocazie cu care cineva i-a transmis lui Tvardovski
biletul urmtor: Cum ati putut admite ca n revista dumneavoastr s publice un fost agent al
Gestapoului?" n felul acesta, opinia public din toat tara era pe deplin pregtit pentru orice
rfuial contra mea. si totusi, epoca nu mai este aceeasi si a zdrobi fr publicitate. . . A trebuit s
se recunoasc public c eu am fost ofiter combatant, c datoria de militar mi-am fcut-o
ireprosabil. Ceata a persistat mult vreme fr s se transforme n ploaie si pn la urm s-a
mprstiat.
Atunci a nceput o nou campanie de acuzatii, spunndu-se c eu am transmis Pavilionul
cancerosilor n Occident. Dar ce minciuni nu s-au spus de la tribuna adunrilor cu usile nchise?
C la frontier (la care frontier, nu se stia) a fost retinut prietenul unuia dintre prietenii mei (nu se
ddea nici un nume) si c valiza lui ar fi avut fund dublu si c acolo s-ar fi gsit scrieri de-ale mele
(care dintre ele, nu se spunea). si ntregii provincii i se suflau insistent la ureche aceste brasoave,
si pe oameni i bga n sperieti gndul c exist un asemenea rufctor, un asemenea recidivist
n trdarea de tar. Apoi, o dat cu excluderea mea din Uniunea Scriitorilor, mi s-au fcut
propuneri clare s o ntind din tar, sub acelasi pretext de trdare de patrie". Apoi a venit rndul
Premiului Nobel s fie luat ca pretext de aceeasi natur. De la toate tribunele s-a dat drumul la
aceeasi Plac: Premiul Nobel este salariul de iud pentru trdarea patriei." si refrenul acesta se
face auzit si astzi, fr ca aceia care-1 cnt s se preocupe de umbra pe care o pot arunca, de
pild, asupra lui Pablo Neruda1. n ne-
1 Laureat al Premiului Nobel pe 1971 pentru literatur, membru al PC chilian, mort la putin timp
dup lovitura de stat de la Santiago n septembrie
"
397
chibzuint lor, aceia i jignesc pe toti laureatii Premiului Nobel si jignesc nssi institutia premiilor
Nobel.
Dar August Paisprezece a fost transmis n strintate de ctre autorul nsusi, care nu si-a atras,
prin aceasta, nici o ncriminare.
Deocamdat au bunul-simt de a nu o face. Dar cinstita Literaturnaia gazeta face si aici o
omisiune, nevinovat ca toate omisiunile" ei: SoU jenitn a transmis imediat n strintate
manuscrisul romanului su"; o nu-i o minciun! S-a omis asa o foarte mic fraz: dup ce 1-a
propus unul numr de sapte edituri sovietice, Hudojestvennaia literatura, Sovetskii pisatei,
Molodaia gvardiia si diferitor reviste, ntrebndu-i pe responsabilii acestora dac nu voiau mcar
s citeasc, mcar s frunzreasc romanul si nici unul dintre ei nu si-a manifestat dorinta nici
mcar s-1 ia n mn. Parc s-ar fi nteles ntre ei. Nici unul nu mi-a rspuns la scrisoare, nici
unul n-a cerut manuscrisul.
Totusi, aparitia lui August te-a dat persecutorilor mei ideea de a merge pe o alt cale. Chestiunea
este c n acest roman am dat multe amnunte despre ascendenta mea matern si patern. Desi
multi prieteni si multe cunostinte, nc n viat astzi, mi cunosc rudele, atotstiutoarea Securitate
a Statului, orict de caraghios ar prea acest fapt, n-a aflat despre ele dect din acest roman.
Atunci, ei s-au aruncat pe pist" cu scopul de a m compromite, dup normele sovietice, fireste.
Eforturile lor n privinta aceasta s-au dedublat. Mai nti a revenit n actualitate linia rasial.
Evreiasc, mai exact, n speranta de a putea demonstra c eu snt evreu, un ofiter cu misiune
special, maiorul de securitate Blagovidov, s-a precipitat s verifice dosarele personale ale
tuturor purttorilor numelui de Isaak, aflate n arhivele pe anul 1914 ale Universittii din Moscova.
Aceasta ar fi deschis perspectiva ispititoare a unei explicatii" privind pozitia mea literar. Aparitia
unui roman istoric complic sarcina hituitorilor mei: nu este suficient s-1 ponegresti pe autorul
nsusi, trebuie n plus s zdruncini ncrederea pe care ar putea s-o inspire conceptia lui asupra
istoriei ruse, conceptie deja exprimat si pe care viitorul o poate confirma.
Vai, cercetrile rasiale au dat un rezultat, altul dect cel scontat: eram rus. Atunci, linia rasial a
fost nlocuit cu linia de clas, drept pentru care s-au dus la btrina mea mtus; din relatrile ei
au fabricat un articol pe care 1-au dat spre publicare revistei bulevardiere vest-germane Stern.
Redactorul-sef al lui Stern sustine acum c nsusi corespondentul lui a fost la mtusica mea.
Admit c a fost si el mpreun cu niste sovietici. Totusi trebuie s observm c, n toti cei 55 de
ani ai puterii sovietice, orasul Gheorghievsk, spre deosebire de Piatigorsk-ul vecin, a fost nchis
ertnetlC pentru strini. Asadar, la mtusica mea au venit trei insi vorbind fluent rusa. Vizita s-a
repetat de cinci ori, musafirii nednd semne c s-ar fi grbit EI
398
s_au artat foarte ncntati de biografia mtusii mele pe care au rugat-o s le mprumute pentru
cteva ore nsemnrile ei. nsemnri pe care nici c ie_au mai returnat, le-au forat. Btrina,
aproape oarb, nu le-a retinut trsturile, ^ar dup manierele lr> dup tenta lor psihologic n
genul lui Job Trotter de Dickens, vizitatorii erau din anturajul lui Victor Louis si nu exclud
posibilitatea ca acesta s fi fost si el printre ei. Legtura dintre Stern victor Louis este bine
cunoscut de mult vreme. De exemplu, cnd Louis a venit la mine s se justifice cum c el nu
vnduse Pavilionul cancerosilor n Occident, detaliile convorbirii noastre si fotografiile fcute
hoteste (cu teleobiectivul ascuns ntr-un tufis) au aprut chiar n Stern, dar fr semntura lui.
Chiar cu putina mea experient n materie, am remarcat c Stern beneficiaz de nlesniri speciale
n tara noastr, are acces la numere de telefoane si la adrese ce nu se pot primi dect de la cei
care ascult convorbirile mele telefonice si-mi intercepteaz scrisorile. De-abia ce apruse
articolul n Stern, c im secretar al Uniunii Scriitorilor, Vercenko, a si spus la o adunare de partid:
Aceasta este acea surs pe care avem toate motivele s-o credem. Publicarea n Stern, editiile
pirat ale lui Flegon Press si Langen-Muller1 submineaz sistemul de aprare international a
crtilor mele.
Soarta manuscrisului lui August. Editura Langen-Muller afirm c manuscrisul l-a primit de la
samizdat nc din primvara lui 1971.
Cum a putut ea s-1 primeasc dac pn n iunie eu n-am scos din sertar dect acel singur
exemplar care a mers la YMCA-Press?2 Ei bine, s spun de la cine l-a primit. Acesta trebuie s
fie sau o persoan foarte apropiat mie, sau un hot din categoria acelora care, narmati cu o
legitimatie impresionant, ti intr n cas n absenta ta. Editura are lipsa de noblete de a voi s
se ascund n spatele nobilului nostru samizdat. Are loc aici o fortare a logicii: de vreme ce
operele mele anterioare au aprut prima dat la samizdat, nseamn c si de data aceasta s-a
ntmplat la fel. si tocmai, c nu s-a ntmplat la fel! Scrierile anterioare le-am dat spre a fi citite,
fr nici o conditie din partea mea. Dar acea carte voiam neaprat s-o conduc eu nsumi pn la
tiprire. Numai cnd a iesit cartea numai atunci am nceput s dau celor interesati exemplarul
dactilografiat.
Aceste dou firme au publicat crti pirat ale lui August Paisprezece, una m Anglia (n limba rus),
cealalt n Germania federal. Prima si-a rennoit tentativa, Ia nceputul lui 1974, cu editia rus a
Arhipelagului Gulag. (AU)
Cas de editare n limba rus. A primit cererea lui Soljenitn de a publica, la Paris, editia original
a lui August Paisprezece, apoi a Arhipelagului Gulag. (N.t.)
399
Astfel, maniera n care este scris articolul din Stern, subtextul lui ruvoitor las s se ntrevad
niste autori cunoscuti, mai ales acolo unde se eVnit judecti privind natura creatiei literare. Aflm
c Soljenitn a aplicat un procedeu literar ingenios: el a transferat actiunea romanului n epoca
prerevolutionar; pentru aceasta, el s-a cufundat n studiul oamenilor unei alte epoci, a citit un
mare numr de lucrri de istorie n general si de istorie militar, s-a strduit s nftiseze nu
rzboiul pe care 1-a trit, ci un altul, care nu-i seamn, si toate acestea pentru ca la pagina 740
s ias n fat cu o fraz pe care Stern ne d de nteles c o ia n sens figurat, si toate acestea
pentru ca s-si deschid drum spre puscrie. Este exact ceea ce, la vremea lor, au fcut
conductorii Uniunii Scriitorilor cnd mi-au reprosat c am studiat amnuntit oncologia, c m-am
internat ntr-un spital pentru cancerosi si c dinadins m-am mbolnvit de cancer pentru ca s
strecor n cartea mea nu stiu ce simbol. Acesti oameni ruvoitori si fricosi se bag ntr-o problem
care nu-i de nasul lor: natura artei literare. Lor nu le poate intra n cap c de mult vreme un om
nu mai are nevoie s se joace de-a v-ati ascunselea si-si spune deschis prerile despre
actualitate.
Cit de exacte snt informatiile date de articolul din Stern?
Pi s vorbim direct si s spunem c articolul este din Literaturnaia gazeta. Ele snt exacte n
msura n care concord cu romanul meu tiprit, n rest snt niste prostii ridicole, asezonate cu
minciuni viznd un scop foarte precis, bine gndite. Numai c excesul de zel nu este productiv. De
exemplu, se afirm c ambii mei bunici erau mosieri n Caucazul de Nord. Literaturnaia gazeta se
plaseaz totusi ntr-o postur penibil atunci cnd d dovad de atta ignorant n materie de
istorie a patriei, n afar de ctiva generali cazaci, pe care-i cunoaste toat lumea, nu au existat
niciodat n Caucazul de Nord mosieri, adic proprietari apartinnd nobilimii, descendenti ai vechii
aristocratii care primise pmnturi pentru serviciile prestate pe linie militar. Toate pmnturile
apartineau armatelor czcesti regulate din tinuturile Tersk si Kuban. Pn chiar n secolul al XX-
lea, multe dintre aceste pmnturi erau prloag, mna de lucru lipsea. tranii care se asezau prin
prtile acelea nu puteau fi mproprietriti dect cu mici parcele, dar armata cazac ddea cu
plcere n arend suprafete de pmnt orict de mari si la niste preturi incredibil de mici.
Bunicii mei nu erau cazaci, si unul si cellalt erau trani. Cu totul ntmpltor, neamul trnesc al
Soljenitnilor este mentionat n niste documente din anul 1689, cnd strmosul meu Filip a avut de
suferit din cauza mniei lui Petru I (a se vedea ziarul Voronejskaia Kommuna din 9 martie 1969,
articolul despre orasul Bobrov). Pentru rzmerit, strbunicul meu a fost exilat din gubernia
Voronej pe teritoriul armatei Caucazului. Aici, fr ndoial, pentru c era un rsculat, n-a fost
nrolat printre cazaci, dar i s-a permis s se aseze pe niste pmnturi necultivate. Soljenitnii erau
trani
400
^e rnd din Stravropol: la Stravropol, nainte de revolutie, cine avea cteva nerechi de boi si de cai,
vreo zece vaci si dou sute de oi nu era ctusi de putin socotit a fi un om bogat. Ei formau o
familie numeroas si erau toti muncitori cu bratele, n ctun era o cas simpl din chirpici, mi-o
amintesc. Dar pentru politica de clas", pentru ca Teoria naintat s se justifice, trebuia s se
inventeze nu stiu ce banc, s se adauge niste zvonuri la avere, s se imagineze cincizeci de
argati si s fie chemat o verisoar primar colhoznic la directie pentru a fi interogat, si sub
casa de vilegiatur a familiei scerbak, la Kislovodsk, unde m-am nscut, s se scrie conacul"
Soljenitnilor. Un prostnac poate s-si dea seama si el c aceasta nu este o cas de stanit.
(Apoi s-a lmurit c acest fals s-a comis numai n partea sovietic a tirajului; n tirajul care a
plecat n Occident, unde se poate face colationarea cu Stern, n acelasi loc la aceeasi fotografie
st scris: Casa din Kislovodsk, care apartinea Irinei scerbak. Acum aceasta este unul dintre
pavilioanele sanatoriului.") Iat ce mosieri" sntem noi. Lepdturile au umflat toate aceste
minciuni pentru a putea de asemenea s-i atribuie tatlui meu, narodnic si tolstoian, o sinucidere
las din teama de rosii", fr s astepte venirea pe lume a primului su nscut att de dorit si
aproape fr s fi trit cu sotia pe care o iubea! Judecat de reptile.
Ce poate spune autorul despre mama sa?
M-a crescut n conditii incredibil de grele. Rmnnd vduv nc nainte de a m naste pe mine,
nu s-a recstorit, mai ales de team s nu-mi aduc un tat vitreg care ar fi putut s fie aspru cu
mine. nainte de rzboi, noi am locuit la Rostov nousprezece ani si, dintre acestia, cincisprezece
ani n-am putut obtine nici o camer de la stat, tot timpul sedeam cu chirie n cte o cocioab
putred la particulari, contra unei mari sume de bani; iar cnd n sfirsit am primit o camer, am
primit-o ntr-o parte a unui grajd transformat n locuint pentru oameni. Totdeauna era frig, era
curent, ne nclzeam cu crbune care era greu de procurat, apa o aduceam de departe; ce este
aceea ap curent n apartament, eu nu am aflat dect de curnd. Mama cunostea bine franceza
si engleza, nvtase si stenografia si dactilografia, dar n institutii unde erau salarii mai bune nu
era niciodat primit din cauza originii sociale; chiar din institutii inofensive ca Melstroi
(ntreprindere pentru constructia de mori), era epurat, adic pus pe liber cu drepturi limitate pe
viitor. Aceasta o obliga s caute de lucru seara, iar de propria ei gospodrie s se ocupe noaptea,
fr s doarm vreodat suficient. Din cauza conditiilor nostre de trai, rcea adesea, s-a
mbolnvit de tuberculoz si a murit la 49 de ani. Eu eram atunci pe front si n-am putut s-i vd
mormntul dect dup doisprezece ani, dup lagr si exil.
Despre mtusa Irina?]
Ale crei declaratii au inspirat articolul din Stern. (N.t.).
401
Mama m-a trimis la ea de dou sau de trei ori n vacanta de var. Restul este rolul imaginatiei ei,
deja dereglat. Eu n-am locuit cu ea niciodat
Ce-si aminteste autorul despre tatl su?
Nu am n memorie dect niste fotografii, si apoi relatrile mamei mele si ale celor care 1-au
cunoscut. De la universitate a plecat voluntar pe front, a servit ntr-o brigad de artilerie de
grenadieri. ntr-o zi, un post de tragere ardea, tatl meu a crat singur lzile cu obuze. Ca ofiter a
primit trei decoratii n primul rzboi mondial, care, n copilria mea, erau considerate nsemne
periculoase ale unei crime si mama si eu, mi-aduc aminte, le-am ngropat n pmnt, de teama
unei perchezitii. Deja tot frontul aproape c se destrmase, dar bateria n care servea tatl meu a
rmas pe linia nti pn la pacea de la Brest-Litovsk. Tata si mama au fost cununati pe front de
ctre preotul brigzii. Tata s-a ntors n primvara lui 1918 si n curnd a murit din cauza unui
accident si a unui prost tratament medical. Peste mormntul lui, la Gheorghievsk, au trecut
tractoarele ca s fac loc unui stadion.
si despre cellalt bunic?
Bunicul meu dinspre mam venise, de tnr, din Taurida ca s pisc oile si s argteasc. Aplecat
de la zero, apoi a nceput s ia n arenda pmnt si, spre btrnete, ntr-adevr, devenise foarte
bogat. Era un om de o energie rar si extrem de muncitor. La cincizeci de ani livra trii mai multe
cereale si mai mult ln dect multe sovhozuri de astzi si nu muncea mai putin dect directorii
acestora. si cu lucrtorii lui se purta n asa fel nct, dup revolutie, acestia de bunvoie 1-au
hrnit pe tot parcursul celor doisprezece ani de viat pe care i-a mai avut. As vrea s vd un
director de sovhoz ncercnd s obtin, dup ce a fost destituit, o asemenea asistent din partea
fostilor si lucrtori.
Se mai reproseaz cuiva astzi originea social?
Evident, nu mai este o chestiune arztoare ca n anii '20 si '30, dar acest obicei de a judeca omul
dup originea lui social" este foarte adnc nrdcinat n constiint si este nc extrem de vivace
n tara noastr, rugul se poate reaprinde oricnd si fr dificultate. Chiar foarte de curnd,
dusmanii lui Tvardovski i-au imputat n mod public asa-zisa origine chiabu-reasc". Iar n cazul
meu: dac acuzatia de trdare de patrie" n-a putut fi fundamentat prin prizonierat, atunci ea ar
putea fi fundamentat prin originea de clas", nu-i asa? Asa c ultimele articole din Literaturnaia
gazeta, cu tot agramatismul si stupiditatea lor, nu snt o simpl luare peste picior lipsit de
finalitate.
Apropo, observati c Literaturnaia gazeta, ea care, pe fond, n-a discutat niciodat despre scrierile
si conceptiile mele, ea care n-a avut niciodat curajul s publice despre mine o ct de mic
analiz critic autentica.
402
fie chiar una foarte ostil, cci, prin nsusi acest fapt, ar fi ntredeschis o fereastr spre adevrul
insuportabil ea, deci, n judectile ei asupra mea, pare a-si fi pierdut vocea, pare a fi fost
prsit de propriii ei critici si autori, n atacurile contra mea, ea se tot ascunde n spatele unor
reproduceri de texte, n spatele unei reviste bulevardiere, n spatele unor ziaristi strini, dac nu
chiar n spatele unor cntreti de estrad si al unor jongleri. Sfiala asta eu n-o nteleg. Poate din
cauz c hrniti cu otet nc de pe cnd erau copii", cum se spune n Finlanda, ei devin totusi
realisti socialisti exemplari si chiar ajung s se fofileze n conducerea Uniunii Scriitorilor si chiar a
acestei Literaturnaia gazeta?...
Astfel, din nsrcinarea revistei Literaturnaia gazeta, ziaristul finlandez Larni s-a apucat s scrie si
s publice un articol nu la el n Finlanda, ci ntr-o tert tar, s-a apucat s trag cu dintii de un
resort de otel. Este un numr ntre viat si moarte. stiti cum e la circ: un clovn prostnac intr n
aren, toat lumea rde de el, el se catr undeva ctre artisti, sub cupol, pe o srm, deodat
rmne suspendat tinndu-se de srm numai cu dintii si tot circul ncremeneste si vede c nu e
deloc vorba de un clovn, c acesta face un numr ntre viat si moarte. Larni se refer la nu stiu
ce aluzii, si iat ce nteleg eu: n romanul meu, social-democratul defetist Lenartovici, n 1914,
cocheteaz cu ideea c n-ar fi ru ca Rusia s fie nvins, cci asa ea ar putea s se reformeze
social. Exact asta doreau si exact asa gn-deau toti social-democratii defetisti spre deosebire de
asa-zisii social-pa-trioti", adic social-democrati defensisti, si Larin, ca membru al partidului
comunist, probabil c stie si el acest lucru, si totusi, ca un nesbuit, trage cu dintii de resortul de
otel, fr s-si dea seama ct de usor poate s cad de-acolo el nsusi, el contra cruia, n
realitate, se ndreapt aceast acuzatie de trdare de patrie. El trage de aici concluzia c
autorului nsusi, adic mie (care n-am nimic dintr-un social-democrat!), nu i-ar displcea s-i
vad pe nemti n postura de nvingtori" si, se pare, nu n 1914, ci n 1941 (de ce s nu fac el
schimb de locuri ntre l" si 4", c doar are minile libere?).
Dac n romanul meu ceva lipseste cu desvrsire, acesta este tocmai defetismul. si totusi ei
continu s denatureze faptele. Le trebuie neaprat capul de pod al unei reviste pentru ca ulterior
s poat publica scrisorile indignate ale muncitorilor", asa cum s-a ntmplat nu o dat. Pungsie
si nerusinare a unei prese care nu s-a obisnuit cu rectificrile si retractrile. Ah, ce nevoie ar fi
avut ei de prizonieratul meu, ce bine ar fi prins criticii lor literare o mic atestare de la Gestapo...
Dac ei fac asemenea numere de acrobatie sub ochii ntregului circ, atunci ce nu pot ei inventa
de la tribuna incontrolabil a adunrilor cu usile nchise?
Evident, aceasta nu este ultima minciun, probabil c n viitor m asteapt mai multe dect pn
acum, n-am timp s le combat pe toate, n-au
403
dect s m eticheteze cum poftesc. si apoi, poate c se va gsi si altcineva care s rspund n
locul meu. Interviurile nu constituie obiectul de activitate al unui scriitor. Nou ani de zile m-am
ferit s dau interviuri si nu regret ctusi de putin.
n general, notorietatea este un mare impediment, ti mnnc fr folos o multime de timp. Nu
mai trage nimeni de mine ca de altii s vin la sedint, le multumesc c m-au exclus din
Uniunea Scriitorilor. Lucram bine cnd nimeni nu m cunostea, nu se exersa n fabulatii despre
mine si nu aduna brfe de mahala la adresa mea, cum fac alde Burg si Feiffer.1
n ce const planul lor?
Planul const n a m mbrnci n afara vietii sau a trii, n a m trnti ntr-o groap, sau n a m
expedia n Siberia, sau n aceea ca eu s m dizolv n ceata strinttii", cum si scriu ei negru
pe alb. Ce neobrzare s sustii c aceia, pe care-i alint cenzura, au asupra pmntului rusesc
mai multe drepturi dect altii, care si ei s-au nscut aici. Toat aceast persecutie poart
amprenta prostiei si a miopiei celor care o pun la cale. Ei nu vor s cunoasc bogtia si
complexitatea istoriei n diversitatea ei. Tot ceea ce vor ei este s reduc la tcere toate vocile
care snt dezagreabile urechilor lor si care astzi le rpesc linistea; ei nu se gndesc la viitor.
Astfel, ei au fcut deja prostia de a nbusi Novi mir si pe Tvardovski, ceea ce i-a srcit, i-a
fcut pe jumtate orbi, iar ei nu vor s nteleag pierderea pe care au suferit-o.
Apropo, acum vreo dou sptmni, n New York Times, s-a publicat o scrisoare a unui poet
sovietic, Smeliakov, unde acesta contest elogiul meu funebru la adresa lui Tvardovski.
Presa occidental poate fi citit aici?
Nu, noi n-o vedem, dar uneori, printre scrsnetele bruiajului, auzim ce spun radiourile occidentale.
Dac aflm cte ceva despre evenimentele ce au loc la noi, de acolo aflm.
Acest nou atac mpotriva mea frapeaz prin forma lui: s-ar prea c toat presa se afl n minile
lor si c ei nu gsesc nimic mai apropiat pentru a-mi rspunde dect Neve York Times\ Iat ce
nseamn s-ti fie fric de adevr: pentru a-mi rspunde n presa sovietic, ar trebui s m citeze
mcar ct de putin, or asta nu se poate. Acest atac frapeaz si prin continut: este uimitor c
Smeliakov discut ca si cnd nu m-ar fi citit. Eu scriu c Novi mir a fost nbusit si c n felul
acesta Tvardovski a fost ucis. Smeliakov face un ocol: Tvardovski a avut clipe grele." Eu scriu c
despre front Tvardovski a scris mai sincer, mai cinstit dect toti. Smeliakov
1 Autori ai unei biografii a lui Soljenitn tradus la editura Robert Laffbnt, n introducerea acestei
lucrri, ei se explic n privinta acestei aprecieri.
404
deformeaz: deci Tvardovski a avut o atitudine negativ fat de armata sovietic". De unde
asta? Eu am scris textual: acest critic ngduitor la ale crui delicate ndemnuri toti erau cu luare-
aminte". Smeliakov d lucrurilor alt turnur: Soljenitn i atribuie lui Tvardovski propriile sale
iluzii c ntr-o bun zi puterea sovietic se va prbusi si o generatie nou va construi o Rusie
nou." Recititi elogiul meu funebru si spuneti-mi unde scrie asa ceva?
Ultimul paragraf este, ntr-adevr, plin de sens, dar ce s facem dac ei nu vor, nu stiu s
citeasc? Studiul istoriei ruse care, astzi, m-a dus deja la sfrsitul secolului trecut mi-a artat ct
snt de pretioase pentru tar solutiile pasnice, ct este de important ca puterea, orict ar fi ea de
autocratic si nengrdit, s-si aplece cu bunvoint urechea spre societate, si ca societatea s
nteleag situatia real a puterii; ct este de important ca nu forta si violenta s cluzeasc tara,
ci spiritul de dreptate. Evident, acest studiu m-a ajutat s vd n activitatea lui Tvardovski tocmai
linia de armonizare, de conciliere. Vai, chiar vocea cea mai ncrcat de bln-dete, de ndemnuri,
este insuportabil pentru unii, este si ea redus la tcere. Ct de concesive, ct de binevoitoare au
fost recentele luri de cuvnt ale lui Saharov, ale lui Grigorenko, dar nici unul n-a fost ascultat:
acestia, dac s-ar putea, s nu mai rmn nici amintirea despre ei...
Tocmai n aceasta rezid micimea si josnicia calculului acelora care conduc campania mpotriva
mea. Lor, pur si simplu, nu le vine n minte c un scriitor care gndeste altfel dect majoritatea
societtii n care trieste constituie bogtia acestei societti, iar nu rusinea si viciul ei.
La 9 aprilie trebuie s aib loc ceremonia de nmnare a Premiului Nobel. Unde se va desfsura
aceasta?
Deocamdat, nici ambasada Suediei, nici Ministerul nostru al Culturii n-au acceptat s ne ajute.
Uimitor, friznd comicul, este si faptul c unii snt asa de porniti mpotriva Premiului Nobel. Vor
trece nu stiu cti ani si acest eveniment va trebui luminat dintr-un unghi diametral opus. Amintirea
celor ce se ntmpl acum nu va fi nsotit de un sentiment de rusine.
Cine va fi invitat?
Nu stiu pe cine doreste domnul Karl Gierow s invite. Din partea mea, n afar de prietenii mei
apropiati, doresc s invit pe reprezentantii cei mai de seam ai artelor si stiintelor, pe unii scriitori,
pe principalii regizori ai unor teatre importante. Doresc de asemenea s invit muzicieni si artisti
reputati, anumiti academicieni. Nu vreau s-i numesc deocamdat fiindc "u stiu dac toti vor
considera c pot s vin si dac vor voi s-o fac, eu nu stiu de ce obstacole se vor izbi. n orice
caz i invit pe cei pe care i cunosc, pe cei a cror oper o apreciez. Cine va veni vom vedea.
As ^ea s-1 invit la ceremonie si pe avocatul meu, domnul Heeb, dar, ca
405
persoan particular, nu am dreptul oficial de a invita pe cineva din strintate, n plus i invit pe
ministrul Culturii al URSS si pe corespondentii ziarelor Selskaiajizn si Trud, dou ziare centrale
care pn n prezent nu m-au calomniat.
Nu pot s apar piedici n calea desfsurrii acestei ceremonii?
Teoretic, acest lucru nu este exclus, practic este foarte usor de fcut nu necesit nici multe forte,
nici mult inteligent. Dar eu exclud aceast ipotez, ar fi o barbarie si o infamie.
si dac domnului Gierow i se refuz viza?
Atunci ceremonia nu va avea loc si nsemnele mele vor rmne la Stock-holm nc zece sau
douzeci de ani.
A circulat zvonul, deocamdat neconfirmat, c mpotriva scriitorului Maksimov s-a pornit actiune
penal pentru romanul su Cele sapte zile ale creatiei.
Arta literar este unul dintre cele mai mari daruri, unul dintre instrumentele cele mai fine si mai
desvrsite ale omului. A pomi mpotriva ei actiune penal nu pot s-o fac dect cei care cad ei
nsisi sub incidenta legii penale, cei care deja se situeaz n afara umanittii si a naturii umane.
[25]
DECLARAtIE n legtur cu anularea ceremoniei Nobel
8 aprilie 1972
Eu si domnul Gierow am fcut toate concesiile posibile: cltoria lui era prevzut ca o cltorie
particular, el trebuia s poposeasc ntr-un apartament particular, pentru o ceremonie cu
caracter aproape privat. Interdictia ceremoniei, chiar sub aceast form, este o interdictie
irevocabil si definitiv a oricrei modalitti n care Premiul Nobel mi-ar putea fi remis pe teritoriul
trii mele. De aceea, concesia tardiv a Ministerului suedez al Afacerilor Externe nu mai are
sens.
Dar ea este si jignitoare: Ministerul suedez al Afacerilor Externe continu cu obstinatie s
considere, n cazul meu, nmnarea Premiului Nobel nu ca pe o manifestare a vietii culturale, ci ca
pe un eveniment politic, de aceea si pune o conditie care ar duce fie din nou la solutia remiterii
cu usile nchise", fie la o selectie special a persoanelor care ar asista si la interdictia
406
pentru ele de a-si exprima n vreun fel atitudinea fat de acest act, cci toate acestea ar putea fi
interpretate de unii drept o manifestare politic".
n plus, dup ce domnului Gierow i s-a refuzat viza, eu as considera ca umilitor si pentru el si
pentru mine s primesc nsemnele Premiului jsiobel din minile altcuiva dect din cele ale
secretarului permanent al Academiei Suedeze.
n sfirsit, cu modestele noastre forte s-a fcut deja toat pregtirea, care n-a fost usoar: au fost
trimise invitatii, si nu numai n Moscova, pe adresa a vreo douzeci de scriitori care, dup mine,
reprezint forta creatoare si floarea literaturii noastre de astzi, si unui numr aproape egal de
artisti, muzicieni, academicieni; multi dintre ei, n aceast perspectiv, si-au fixat sau si-au anulat
cltoriile sau reprezentatiile sau alte obligatii, n prezent, acest refuz este o ofens adus
acestor patruzeci de invitati. A trebuit s-i anunt c invitatiile nu mai snt valabile. Aceste
persoane si eu nsumi sn-tem destul de ocupati ca s punem a doua oar la cale o asemenea
procedur.
Dup cum mi s-a explicat, regulile Academiei Suedeze prevd c nsemnele Premiului Nobel pot
fi pstrate de ctre aceasta pe o perioad de timp nelimitat. Dac aceast perioad va fi mai
lung dect viata mea, las prin testament fiului meu dreptul de a le prelua el.
A. Soljenitn
[26]
Comitetului Securittii de Stat a URSS . ,. n
v 2 iuhe 1973
V trimit n copie dou scrisori anonime mustind de rutate, scrisori pe care dumneavoastr, din
obligatie de serviciu, le aveti, de altfel, la ndemn.
Nu dispun de rgazul care mi-ar permite s ncep a m juca de-a detectivul cu dumneavoastr.
Dac aceast poveste va continua sub forma unor noi episoade, eu o voi face public si acelasi
lucru l voi face si cu persistentele procedee anterioare pe care institutia dumneavoastr le-a
aplicat vietii mele particulare.
Soljenitn
[27]
Ministrului Afacerilor Externe al URSS
N.A. sciolokov
21 august 1973
Acum patru luni am cerut n scris s mi se acorde permis de sedere 'a familia mea (la Moscova).
Dup o reflectie att de ndelungat pe mar-
407
ginea unei chestiuni att de indiscutabile, mi se notific astzi c solicitarea mea a fost respins
de ctre militie si de ctre dumneavoastr personal
M-as ntreba nedumerit ce considerente umane sau juridice te pot conduce ca s mpiedici un
brbat s triasc alturi de sotia lui, un tat alturi de fiii lui aflati nc la vrsta leagnului
dac n-as sti foarte bine si dintr-o lung experient c nici unele nici altele nu exist n sistemul
nostru politic
Regimul pasaportului interior", coercitiv, jignitor, sub incidenta cruia nu omul este cel care-si
alege domiciliul, ci autorittile snt cele care-o fac pentru el, sub incidenta cruia dreptul de a te
muta dintr-un oras ntr-al-tul si mai ales din sat la oras trebuie s-1 meriti ca pe-o favoare nu
exist nici mcar n trile coloniale ale lumii de azi. Din cauza unui asemenea regim, de patruzeci
si doi de ani ncoace, au suferit si continu s sufere milioane de concetteni de-ai mei. n
momentul cnd se discut pe larg despre libertatea de a emigra a ctorva mii de oameni, ct de
frapant este politica prin care milioane de oameni snt privati de dreptul de a-si alege domiciliul
si felul de activitate, chiar n interiorul propriei lor tri! si privarea de acest drept a fost agravat si
printr-o lege din anul 1973 (Consiliul de Ministri, 19 iunie): nici cltoria temporar a unui tran
pentru o munc sezonier nu este permis fr dezlegare din partea colhozului.
M folosesc de ocazie pentru a v aminti, totusi, c iobgia a fost desfiintat n tara noastr acum
o sut doisprezece ani. si, se spune, Revolutia din Octombrie i-a lichidat si ultimele rmsite.
Prin urmare, eu, bunoar, ca si orice cettean al acestei tri, nu snt nici iobag, nici sclav, snt
liber s triesc acolo unde socotesc eu c e necesar s triesc si nici mcar conductorii cei mai
de sus nu au un drept suveran care s le permit a m smulge din snul familiei mele.
Soljenitn
[28]
DIN INTERVIUL acordat lui Associated Press si ziarului Le Monde'
Moscova, 23 august 1973
Este adevrat c primiti scrisori de amenintare si de santaj din partea unor gangsteri?
Este adevrat, nu att de santaj ct de amenintare: m amenint c o s-mi fac de petrecanie
mie si familiei mele. n vara aceasta, scrisori de
* Aici se public nceputul interviului. Restul este inclus n volumul de publicistic Opere
complete, YMCA-Press, Paris, voi. X, pp. 18-30.
408
acest gen mi-au venit prin post. Lsnd la o parte anumite erori psiholc gice, multe erori pur si
simplu tehnice din partea autorilor m-au convins c aceste scrisori erau trimise de lucrtori ai
Securittii Statului. Aici sL poate remarca si o incredibil rapiditate n distribuirea acestor scrison
Banditesti", n mai putin de douzeci si patru de ore, timp caracteristic numai scrisorilor expediate
de cele mai importante institutii guvernamentale (posta obisnuit are nevoie de trei pn la cinci
zile ca s-mi parvin din Moscova, iar scrisorile care prezint oarecare important, urgent sau
utilitate pentru mine nu-mi parvin, de regul, niciodat). Se putea remarca o asemenea grab
nct plicul nu era lipit dect dup (!) ce era stampilat de ctre post. Se puteau remarca si greseli
de terminologie. De exemplu, ultima scrisoare de acest gen, datat 30 iulie, glsuia:
Ei bine, ticlosule, n-ai venit, care va s zic?!
Acum fii suprat pe tine. Ne socotim noi. Ai putintic rbdare!!!"
Imitnd jargonul hotilor, dar necunoscndu-1 suficient, autorii folosesc un cuvnt care desemneaz
judecata si pedeapsa aplicat de hoti unuia de-al lor, vinovat de greseal sau de trdare, dar
niciodat unui fraier", adic unui om liber apartinnd restului lumii pe care ei o dispretuiesc, acei
oameni, dup prerea hotilor, snt nedemni de o justitie de acest tip, snt eliminati scurt pe doi.
O asemenea mascarad banditeasc" nu este o noutate pentru securisti: se cunosc cazuri cu
huligani" imuni penal care au btut pe strzi disidenti, le-au smuls corespondentilor de pres
servietele, au spart geamurile unor automobile strine. Dup esecul campaniei anonime de
calomnii lansate mpotriva mea, era cu totul firesc s ne asteptm la o mascarad banditeasc.
Dar iat ce s-a ntmplat cu Michael Scammel, redactor al lui Index1. El, dup ce a plecat din
URSS, mi-a povestit acest episod. La aeroportul seremetievo, el a fost scotocit trei ore: i s-au
gsit notele pe care le fcuse despre cltoria lui. Faptul de a ntocmi asemenea note, care n tot
restul lumii este considerat ca fiind n firea lucrurilor, este considerat n Uniunea Sovietic drept
unul de natur penal. Descoperirea notelor a fost pentru asa-zisii vamesi" ocazia de a face
presiuni asupra lui si de a-i propune s cumpere un manuscris despre Soljenitn (fr s indice
dinainte numele autorului si fr s arate manuscrisul) si s regleze astfel incidentul. Scammel a
refuzat.
Era o provocare mpotriva lui Scammel sau se pregtea una, a nu stiu cta la rnd, mpotriva mea,
dar judecati dumneavoastr nsiv gama uti-
Editat la Londra, aceast revist public texte interzise de cenzura din toate trile lumii si
semnaleaz gravele atingeri aduse liberttii de exprimare care snt comise acolo. (N.t.)
409
lizat de Securitatea Statului: ea merge de la gangsteri" si huligani" de strad la vamesi" si la
misiti literari. si se pune ntrebarea: dac Securitatea noastr de stat apr regimul cel mai
progresist din lume cruia, potrivit singurei conceptii juste despre lume, n orice caz i este
asigurat victoria universal, atunci de ce o asemenea agitatie si metode asa de josnice?
n iarna 1971-1972 am fost avertizat, si aceasta din diverse prti (exist si n aparatul Securittii
Statului oameni care au o viat chinuit), c mi se pregtea asasinarea printr-un accident de
automobil".
Dar iat particularitatea sau, as ndrzni chiar s spun, superioritatea regimului nostru: nici un fir
de pr nu ni se va clinti, nici mie nici familiei mele, fr ca Securitatea Statului s stie si s
aprobe acest lucru, ntr-att sntem de supravegheati, urmriti, pnditi si interceptati. si dac, de
exemplu, gangsterii actuali ar fi gangsteri veritabili, ei s-ar afla, de la prima lor scrisoare, sub
controlul total al Securittii Statului. Dac, de exemplu, o scrisoare, care mi-ar fi venit prin post,
ar exploda, atunci nu s-ar putea explica de ce n-a explodat nainte n minile cenzorilor. si cum de
mult vreme nu sufr de nici o boal grav, nu conduc masina si, ca urmare a convingerilor mele,
nu m-as sinucide n nici o mprejurare, atunci, dac se va anunta c am fost asasinat sau c am
murit subit, veti putea considera, fr a risca nici cea mai mic eroare, c am fost asasinat cu
aprobarea Securittii Statului sau de ctre ea nssi.
Dar trebuie s spun c degeaba se vor bucura de moartea mea cei care mizeaz pe ca ca pe un
mijloc de stopare a activittii mele literare, ndat dup moartea sau disparitia mea, sau ndat
dup ce, indiferent sub ce form, voi fi privat de libertate, va intra irevocabil n vigoare
testamentul meu literar (chiar dac ar aprea n numele meu o declaratie contrar, mincinoas,
de genul scrisorii trimise de Traicio Kostov din celula condamnatilor la moarte) si va ncepe s
apar partea principal a scrierilor mele pe care n toti acesti ani m-am abtinut s le public.
Dac ofiterii Securittii Statului urmresc si confisc, n toate orasele de provincie, inofensivul
Pavilion al cancerosilor (si fac ca detintorii acestei scrieri s fie concediati sau exclusi din
institutele de nvtmnt superior), atunci ce vor face ei cnd vor vedea revrsndu-se peste Rusia
crtile mele postume, cele mai importante?"
n interviul trecut, de acum un an si jumtate, vorbeati despre ngrdirile si persecutiile pe care le
sufereati att n activitatea dumneavoastr literar, n strngerea materialelor, cit si n viata
dumneavoastr cotidian, ntre timp a survenit vreo schimbare n bine?
Vaganov, directorul arhivei regionale din Tambov, mi-a refuzat accesul la fondul de periodice
vechi de cincizeci si cinci de ani, desi acolo toata istoria Tambovului a ajuns s fie roas de
soareci pe podeaua unei biserici
410
nrsite si pline de umiditate. La arhiva central de istorie militar s-a procedat de curnd la o
anchet sever pentru a stabili cine si cum de a avut ndrzneala de a-mi pune la dispozitie, n
1963 (!), documente referitoare la primul rzboi mondial. Tnrul specialist n literatur, Gabriel
Superfin, care este uimitor de talentat si de priceput n domeniul arhivistic si care jni-a fost de un
real ajutor, a fost arestat pe 3 iulie ca urmare a depozitiilor lui lakir-Krasin si transferat la Oriol,
pentru a fi judecat ntr-un loc mai dosnic si mai ferit de ochii lumii, si este amenintat cu aplicarea
articolului 72 altfel spus, cu o pedeaps de pn la 15 ani de nchisoare. Dat fiind starea precar
a snttii lui, detentia echivaleaz cu un asasinat. Fireste, nu i se aduce n mod deschis
acuzatia c m-a ajutat pe mine, dar ajutorul pe care mi 1-a dat i va agrava soarta. 'Aleksandr
Gorlov, care, n 1971, a refuzat s ascund asa cum i cerea KGB atacul tlhresc asupra
casei mele de tar, nu are posibilitatea de-atunci ncoace (de mai bine de doi ani) s-si sustin
teza de doctorat, tez la data aceea deja prezentat pentru acceptare. Pe el, de fapt, l
amenintaser c-1 vor pune ntr-o asemenea situatie. Teza lui a ntrunit douzeci si cinci de
voturi favorabile, inclusiv pe cele ale membrilor juriului nsrcinati oficial s-o critice, si nici unul
defavorabil. Ea nu poate fi demolat din punct de vedere stiintific, dar cu toate acestea sustinerea
ei (subiectul ei este mecanica fundamentelor) nu va avea loc, ntruct autorul ei nu prezint
garantii politice". Msuri viznd concedierea lui Gorlov s-au si luat. n toti acesti ani, Mstislav
Rostropovici a fost urmrit cu neobosita si inventiva minutiozitate, att de proprie aparatului unei
puteri. Este vorba de un lung sir de tracasri, ntepturi, piedici si umiliri cu care s-a confruntat la
fiecare pas n viata lui de zi cu zi. Toate acestea erau puse la cale pentru a-1 face s nu-mi
acorde ospitalitate. Asa i-o cereau, fr jen, madam Furteva si adjunctii ei. O vreme, el si chiar
Galina Visiievskaia (sotia lui) au fost complet exclusi de la radio si de la televiziune. Au fost
desfigurate articolele de pres care-1 mentionau. Concertele lui n URSS au fost nu de putine ori
anulate, fr motive precise, chiar cnd el se afla n drum spre orasul unde trebuia s se produc.
I s-au tiat sistematic legturile profesionale cu cei mai mn muzicieni ai lumii. Din cauza
aceasta, de exemplu, de mai multi ani se amn prima auditie a concertului pentru violoncel de
Lu-toslawski n Polonia, n patria compozitorului, cci nu i se permite lui Rostropovici s mearg
acolo. La fel se ntmpl si cu prima auditie a concertului de Britten, dedicat lui Rostropovici. n
sfirsit, i s-au pus piedici n calea spre activitatea dirijoral la teatrul Bolsoi, activitate care pentru el
era esential si prezenta un interes profesional maxim, n primvara aceasta am considerat de
datoria mea s plec de la dacea lui pentru 03 s nu mai aib nimeni motiv de a-1 urmri. Totusi,
din spirit de rzbun11'
411
urmritorii lui continu s-1 tracaseze si astzi, nc nu-i pot ierta nici seri soarea despre
destinele artei sovietice.1
Deja de mai multi ani, nici una dintre convorbirile noastre, ale mei sau ale membrilor familiei
mele, la telefon sau ntre cei patru pereti ai un camere, chiar pe tema cea mai simpl a vietii
cotidiene, nu a rmas nein terceptat si (am dovezi n sensul acesta) neanalizat. Noi ne-am
obisnui* s conversm permanent, zi si noapte, n prezenta Securittii Statului. Cnd li se termin
banda de magnetofon, ei ntrerup fr jen convorbirea tele fonic, ntreruperea dureaz atta
timp ct pun ei o band nou ca s ne poat intercepta n continuare, n aceeasi situatie snt
Rostropovici, Sa-harov, safarevici, familia Ciukovski si multe alte familii pe care le cunosc, dar si
mai multe dintre cele pe care nu le cunosc.
Este chiar straniu s auzi spunndu-se c undeva se discut dac presedintele are dreptul s
ordone instalarea unui post de ascultare electronic pentru aprarea secretelor militare ale trii
sale. si c un om care a divulgat asemenea secrete a fost chiar achitat de ctre tribunal. Iar la
noi, fr nici o judecat, esti considerat vinovat dac o dat ti-ai exprimat cu voce tare o prere
care o contrazice pe cea oficial. si nu mai-marele trii, ci un functionar de rnd al Securittii
Statului este cel care-ti planteaz n cas instalatia de ascultare electronic. Un asemenea
sistem de ascultare electronic, fr a mai vorbi de toate celelalte forme de urmrire, leag
fedeles mii si mii de intelectuali si de cadre din principalele orase ale Uniunii Sovietice. si o
multime de paraziti n uniform stau si analizeaz benzile de nregistrare. si faptul acesta nici
mcar nu este tinut ascuns, un ministru consider c are voie s-i declare unui subordonat: Mi s-
a dat s ascult cutare convorbire telefonic pe care ati avut-o voi" si s-1 mustre pentru aceasta.
Urmrirea merge pn acolo nct, chiar pentru persoanele care au contact cu mine, directia a V-a
a KGB (general-maior Nikisin) si biroul ei nr. l (sironin) dau indicatii scrise s se descopere
adresele vizitate de ele", ceea ce este deja o spiral de gradul doi.
n curtea casei noastre este parcat vechea noastr masin, un prpdit de Moskvici" de la
uzina din Ijevsk. Cu ea mpreun nnopteaz niste masini incomparabil mai bune, si totusi niste
hoti" ciudati atenteaz de fiecare dat tocmai la masina noastr. De dou ori nu le-a mers, o
dat au stricat-o cu dinadinsul, alt dat au dus-o n Gruzia. si desi militia a gsit masina si, se
pare, i-a gsit si pe hoti, acestia n-au fost adusi n fata justitiei. Nu numai eu, dar si prietenii mei,
sntem inundati de anonime inju-
1 Scrisoare deschis adresat mai multor publicatii sovietice pe care nici una n-a publicat-o. n
scrisoare, el si exprima n special consternarea n legtur cu excluderea lui Soljenitn din
Uniunea Scriitorilor si descria atacurile la care timp de peste douzeci de ani a fost supus
muzica sovietic.
412
'oase. nainte de alegerile municipale, un agitator (din partea blocului niunistilor si a celor fr de
partid"), referindu-se la sotia mea, a de-
larat pe sleau: Oameni ca stia trebuie sugrumati!'1 Zverev, redactor al vistei Oktiabr, a declarat,
n conferinte publice la Institutul de virusologie si la cel de imunologie ale Academiei de stiinte, c
eu snt membru
l comitetului executiv al sionistilor". I s-a obiectat naiv: Dar n ziar
a scris c Soljenitn are origine mosiereasc." Inventivul octombrist a rspuns n auzul tuturor:
Atunci trebuia sase scrie asa. Dar acum trebuie s considerm s Soljenitn este evreu." Cenzura
postal n-a lsat s treac nici unul dintre numeroasele articole pe care presa occidental le-a
consacrat lui August si pe care mi le-a trimis avocatul meu, domnul Heeb. n felul acesta, eu snt
lipsit de posibilitatea de a afla cum este primit cartea mea n Occident. Ministrul Comertului
Exterior, Patolicev, a refuzat s-mi recunoasc dreptul de a primi sumele derivnd din Premiul
Nobel. Mi se impune s discriminez acest premiu, s recunosc c este vorba de un cadou din
partea unei persoane particulare" (ceea ce, n plus, d statului dreptul de a confisca o treime din
acest premiu condamnat cu atta indignare). KGB mi trimite toat ziua bun ziua agentii si
deghizati n tineri autori" dornici s-si prezinte ncercrile literare.
Un important general KGB mi-a transmis printr-o tert persoan un ultimatum direct: s-o ntind
peste granit, c de nu, voi fi trimis s putrezesc ntr-un lagr, si anume la Kolma.
In legtur cu faptul c nu vi se d voie s fiti ling familie, unde locuiti?
Iama nu am alt loc unde s locuiesc dect apartamentul familiei mele, adic locul cel mai firesc
pentru orice om. si aici voi locui, indiferent dac mi se d sau nu mi se d permisul de sedere. S
vin oameni lipsiti de sentimentul rusinii si s m dea afar, va fi o reclam demn de regimul
nostru progresist.
[29]
Ctre Poliakova, serviciul postal al KGB
31 august 1973
Prin ultima mea scrisoare, pe care ati primit-o pe 3 iulie, v-am prevenit c povestea cu banditii
este una dintre cele mai clare, c-ar fi mai rezonabil sa i se pun capt Printr-o a treia scrisoare, la
fel de odioas, sefii dumnea-voastr m-au constrns s dau un interviu.
413
Dac-1 vedeti pe Ivan Pavlovici Abramov*, transmiteti-i, v rog, acest rspuns al meu.
[30]
Redactiei Literaturnaia gazeta Redactorului-sef Ceakovski
28 septembrie 1973
n revista dumneavoastr din 12 septembrie, n articolul lui M. Mak-simov, Dup iluminare", mi se
atribuie n mod mincinos urmtorul citat-1-a numit pe lakir un alcoolic care s-a vndut pentru o
sut de grame n plus". Aceste cuvinte, eu nu le-am spus si nu le-am scris niciodat, despre lakir
m-am exprimat o singur dat n interviul din 23 august 1973, acel text v este cunoscut.
Tot ceea ce revista dumneavoastr a colportat pn acum si colporteaz n continuare despre
mine greveaz pe constiinta dumneavoastr. Totusi de data aceasta constat un nou procedeu:
m calomniati atribuindu-mi citate false. Acest procedeu voi fi nevoit s-1 curm. Dac n numerele
imediat urmtoare revista dumneavoastr sau M. Maksimov nu va rectifica afirmatiile fcute, fie si
prezentndu-le ca pe o eroare tehnic", voi fi nevoit s aduc la cunostinta opiniei publice formele
si modalittile calomniei pe care o practicati.
Soljenitn
[31]
NsTIINtARE DESPRE CONFISCAREA ARHIPELAGULUI GULAG
Moscova, 5 septembrie 1973
Dup cum a declarat Soljenitn, la sfirsitul lui august la Leningrad, KGB i-a confiscat un exemplar
dactilografiat al crtii intitulate Arhipelagul Gulag un studiu n mai multe volume cu privire la
lagrele sovietice din perioada 1918-1956, studiu care nu mentioneaz dect fapte, locuri si nume
autentice ale unor oameni nc n viat (peste dou sute de persoane). Autorul se teme c acum
va ncepe urmrirea tuturor acestora
* Adjunct al sefului directiei a V-a a KGB, general, care se ocupa de disident-
414
tru (jatele pe care acum zece ani le-au furnizat despre chinurile lor n Lrele staliniste.
Informatiile despre locul unde se pstra cartea au fost date de Elizaveta Voronianskaia, pe care
KGB a interogat-o nentrerupt cinci zile si cinci opti- Dup ce s-a ntors acas, ea s-a spnzurat.
[32] (pe pagina de titlu a editiei samizdat)
DIN PARTEA AUTORULUI
Aderarea URSS la Conventia Universal privind Drepturile de Autor ne permite s presupunem
c, de-acum nainte, drepturile scriitorilor din tara noastr vor fi protejate contra editrilor
arbitrare. Bazndu-ne pe aceast ipotez, autorul ncuviinteaz aparitia acestui fragment n
samizdat.
Septembrie 1973
[33]
Stimate Andrei Dmitrievici!
Eram ntr-o cltorie, cnd s-a aflat despre agresiunea1 mpotriva dumneavoastr, si de aceea v
scriu abia astzi.
Tare ngenuncheat este tara noastr n fata arabilor dac acestia nu mai au motive s ne
respecte onoarea national. E tot ce ne lipsea: s vedem si terorismul arab corectnd" istoria
Rusiei. Totusi, eu afirm c, n patria noastr si date fiind supravegherea si interceptarea al cror
obiect snteti, un asemenea atentat este imposibil fr stirea autorittilor si fr ndemnul > din
partea lor. Dac aceast agresiune ar fi fost montat n afara controlului autorittilor si mpotriva
vointei lor, nenumratele lor servicii ar fi putut fr nici o greutate s-o mpiedice nainte s
nceap, s-o ntrerup n cursul acelei o or si jumtate ct a durat, sau s-i aresteze pe fptasi
imediat dup svrsirea crimei. Ar fi putut ei la noi s fac vreo miscare, fr s fi primit o
dezlegare n acest sens? Pentru cel care stie conditiile de la noi,
1 La sfrsitul lui septembrie 1973, apartamentul lui Saharov desi supra-Vegheat de KGB a
fost invadat de indivizi pretinznd a apartine organizatiei Septembrie negru", care 1-au amenintat
pe Saharov si pe membrii familiei sale. (N.t.)
415
ntrebarea este stupid. Dar acesta este procedeul cel mai nou. Ce poti sa contrapui cuvntului
liber al omului liber? Argumente exist, rachetele rm snt utilizabile, gratiile stirbesc reputatia, nu
rmne dect asasinul platjt Dac vreodat ar fi s cdeti victim si dac eu as fi nc n viat, v
asi gur c mi-as dedica tot restul capacittii mele creatoare si al vietii mei luptei de a face ca
asasinii s piard, iar nu s cstige. V mbrtisez cu cldur!
Al dumneavoastr A. Soljenitn
[34]
Stimate Andrei Dmitrievici!
16 septembrie 1973
V admir pentru tria si verticalitatea dumneavoastr. De cele mai multe ori snt uimit de faptul
c, fr s ne ntlnim, fr s ne sftuim, fr s ne punem de acord, eu si dumneavoastr
vorbim si actionm aproape sut la sut la unison (dar si pentru c aceasta decurge din situatia
real).
Dar acum am aflat despre apelul dumneavoastr ctre Congresul american si snt mhnit.
Dac snt informat corect despre demersul dumneavoastr, dumneavoastr nu sustineti dect
amendamentul Jackson, amendament care era foarte oportun acum o jumtate de an si chiar
acum trei luni, dar care acum apare ca un foarte slab paleativ. Dup campania care s-a dus
mpotriva noastr n august-septembrie, exist n Congres preri mai radicale (de exemplu, ale lui
Mills, persoan foarte influent, presedinte al comisiei pentru buget a Camerei Reprezentantilor),
si anume: s nu se acorde clauza natiunii celei mai favorizate acelor tri unde drepturile omului
nu snt garantate (si el a formulat aceasta n mod special n aprarea dumneavoastr si a mea).
Snt n curs de elaborare msuri viznd atingerea acestui scop (termene scurte ale conventiei,
obligatia de a prezenta n permanent Congresului rapoarte privind situatia drepturilor omului n
tara respectiv). si deodat actiunea dumneavoastr de astzi, mai exact abaterea de la scop
si ngustarea lui, si la ce bun? Andrei Dmitrici, dragule, dreptul de a emigra (n fond de a evada)
este cumva mai important dect drepturile tuturor celor care rmn pe loc? Drepturile ctorva mii
snt mai importante dect drepturile multor milioane? Dreptul de a emigra este un caz cu totul si
cu .totul particular al drepturilor generale n totalitatea lor. V rog din suflet: nu reduceti problema
general la cea a emigrm, n-o puneti pe aceasta n fruntea listei cci dati foc pmntului de
sub propriile dumneavoastr picioare.
V mbrtisez cu dragoste!
; Al dumneavoastr,
A, Sorjenitn 416
Dac este s vorbim si de libertti, atunci prima dintre primele libertti tru Rusia nu ar fi aceea
care s-ar traduce prin desfiintarea iobgiei, a laviei n care este tinut trnimea si a regimului
pasapoartelor? Printre toate liberttile ar figura, ca un caz particular, si libertatea de a emigra-
[35] DECLARAtIE PENTRU PRES
14 ianuarie 1974
Nu m ndoiesc c impulsul hotrtor care a fcut ca zilele acestea scriitoarea Lidia Ciukovskaia
s fie exclus din Uniunea Scriitorilor si care a determinat acest spectacol de batjocur, cnd o
duzin de brbati prosperi si bine hrniti si-au jucat rolurile n fata unei femei oarbe si suferind de
inim, femeie care nu le vede nici mcar fetele nu m ndoiesc deci c adevratul impuls si
scop al acestui spectacol montat ntr-o camer nchis, unde persoanelor care o nsoteau pe
Ciukovskaia nu li s-a dat voie s intre, a fost rzbunarea contra ei pentru c mi-a oferit
posibilitatea de a lucra n dacea ei de la Peredelkino. si s-a urmrit si intimidarea altora care s-ar
hotr s-i urmeze exemplul. Se stie cum, trei ani de zile, Rostro-povici a fost urmrit nentrerupt
si pn n pnzele albe. n cursul persecutiei nu se vor da la o parte nici de la ruinarea muzeului lui
Kornei Ciukovski, inuzeu vizitat n permanent de multimile de excursionisti.
Dar atta timp ct oameni drji si cinstiti ca Lidia Ciukovskaia, vechiul meu prieten, nfrunt fr
team haita de lupi si huiduielile presei, cultura rus, chiar si nerecunoscut de oficialitti, nu va
pieri.
A. Soljenitn
[36] DECLARAtIE PENTRU PRES
18 ianuarie 1974
Aceast furibund campanie de pres i ascunde cititorului sovietic esentialul, adic: despre ce
vorbeste aceast carte? Ce e cu cuvntul acesta C1udat GULAG", care d titlul crtii? Pravda
(Adevrul) minte cnd spune ca autorul vede cu ochii celor care i-au spnzurat pe muncitorii
revolu-taiari si pe trani". Nu! El vede cu ochii celor pe care NKVD i-a mpuscat
417
si i-a torturat. Pravda ne asigur c n tara noastr s-a fcut o critic far? compromis" la adresa
perioadei de pn n 1956. Ei bine! s arate ei critic lor fr compromis, eu le-am dat un material
faptic extrem de bogat
nc si astzi, da, nc si astzi este deschis acest drum. si ce purificar ar fi pentru aceast tar!
Publicnd/4r/!;pe/agM/, nu m asteptam totusi ca ei s se dezic n as msur chiar si de ceea ce
anterior recunoscuser cu jumtate de gur Li nia adoptat de ctre organele propagandei
noastre este linia fricii anima lice de demascri. Ea arat cu ct tenacitate se agat unii de la noi
de trecutul sngeros si ct de mult vor s mearg spre viitor trndu-1 dup ei ntr-un sac nchis
numai s nu se pronunte nici un cuvnt: nu de condamnare judiciar, ci nici de simpl
condamnare moral a vreunuia dintre cli, anchetatori penali si delatori. Este caracteristic faptul
c ndat ce Deutsche Welle a anuntat c n fiecare zi va da citire, timp de o jumtate de or,
unui fragment din Arhipelag, autorittile noastre s-au npustit s-o bruieze n disperare: nici un
cuvnt din aceast carte nu trebuie s rzbeasc n tara noastr.
Ca si cnd ascunderea adevrului ar fi de durat! Snt convins c n cu-rnd va veni vremea cnd
n tara noastr aceast carte va fi citit de mult lume si chiar n libertate. si se vor gsi oameni
nzestrati cu memorie si animati de curiozitate si de dorinta de a verifica ce scria presa sovietic
n momentul aparitiei acestei crti si cine semna. si n suvoiul tulbure al injuriilor nu vor gsi nume
proprii, susceptibile a fi trase la rspundere, pretutindeni vor da peste lasitatea anonimatului, a
pseudonimelor.
De aceea lanseaz ei cu atta usurint orice minciun. Din cartea mea ar rezulta spun ei c
hitleristii erau indulgenti si binevoitori cu popoarele nrobite", c btlia de la Stalingrad a fost
cstigat de niste batalioane disciplinare". Nu faceti dect s mintiti, tovarsi de h Pravda. V rog
s indicati paginile respective! (O s vedeti c nu le indic.) Sau agentia TASS: n autobiografia
lui, Soljenitn si-a mrturisit el nsusi ura fat de regimul sovietic si fat de poporul sovietic".
Autobiografia mea a fost publicat n culegerea ocazionat de Premiul Nobel pe 1970, toat
lumea si-o poate procura. Verificati ca s v dati seama cu ct nerusinare minte Agentia
Telegrafic a Uniunii Sovietice. Dar ce s mai vorbim despre ea, dac a avut neobrzarea s
scuipe n ochii nchisi ai tuturor celor care au fost ucisi: ea pretinde c dac scrii o carte despre
chinurile si moartea lor, o faci numai de dragul valutei (comunicare fcut de Kirill Andreev
agentiei TASS. Dar tatl lui mai trieste? Sau a fost mpuscat?)
si aici ns TASS a dat gres: pretul de vnzare al crtii, n toate limbile, va fi ct mai redus pentru
ca s poat fi citit de ct mai multe persoane. Pretul va fi stabilit n asa fel nct s se poat plti
cum se cuvine munca traductorilor, a tipografiei si consumul de materiale. si dac vor
418
"mine onorarii, ele vor fi folosite pentru a eterniza amintirea celor care pierit si pentru a ajuta
familiile detinutilor politici din Uniunea Sovietic. _. yoj apela la edituri s druiasc beneficiile lor
pentru acelasi scop. si iat o minciun din Litgazeta: cic eu am scris c oamenii sovietici
"nt stirpe diavoleasc", c esenta sufletului rus const n aceea c, pentru o bucat de pine,
rusul e n stare s-si vnd si tatl si mama". Indicati
agina, mincinosilor! Se scriu acestea pentru a-i atta mpotriva mea pe compatriot" neinformati:
Soljenitn pune semnul egalittii ntre oamenii sovietici si asasinii fascisti". Aici e o mic msluire:
ntre asasinii fascisti
asasinii din Ceka-GPU-NKVD, da, pun semnul egalittii. Dar Litgazeta bag n aceast oal pe
toti oamenii sovietici", pentru ca, printre acestia, clii nostri s se poat ascunde mai usor.
Dar ce pagini vor indica ei si din ce carte? Aici Litgazeta se face vinovat de delictul de jefuire de
cadavre: ea citeaz un exemplar confiscat, prtile a IV-a si a V-a ale Arhipelagului, care n-au fost
publicate nicieri; dubiosul literator" a extras de acolo fragmente chiar de la Securitatea Statuluil
Veti vedea, cnd va iesi partea a IV-a, veti gsi acest citat: Eu am nteles minciuna tuturor
revolutiilor din istorie" (sfrsitul capitolului unu). si aceast apreciere, nu asupra rusului, ci asupra
liberttii sovietice (capitolul al III-lea, denumirile subdiviziunilor): frica permanent", se-
cretomanie si suspiciune", degradarea sufletului", minciuna ca form de existent".
si nc mai ndrznesc s spun c momentul aparitiei Arhipelagului a fost ales de reactiunea
mondial pentru a submina destinderea. Momentul a fost ales de Securitatea noastr de stat (ea
este principala reactiune mondial" actual), a fost ales de ctre aviditatea ei de manuscrise.
Dac ea pretuieste destinderea, de ce, n august, cinci zile si cinci nopti la rnd, a smuls, a
extorcat acest manuscris de la o biat femeie? n confiscarea care a avut loc, eu am vzut
degetul lui Dumnezeu: nseamn c a venit sorocul. Asa cum i s-a prezis lui Macbeth: pdurea de
la Birnam se va pune n miscare.
A. Soljenitn
[37]
INTERVIU acordat revistei Time
19 ianuarie 1974
Fratii Medvedev si exprim convingerea c n URSS reformele nu se pot produce dect din
interior si de sus
419
fi c opinia public occidental nu poate s fac mare lucru n directia aceasta. Saharov este de
prere c numai o presiune de jos si din exterior poate s fie eficace. Vi s-a reprosat, lui ca si
dumneavoastr, c v-ati adresat guvernelor occidentale si cercurilor reactionare din Occident. Ce
spuneti despre aceasta?
Personal, nu m-am adresat niciodat nici guvernelor strine, nici parlamentelor, nici cercurilor
politice strine. Saharov, din cte stiu, s-a adresat o dat si numai o dat Senatului american si o
alt dat, indirect, guvernelor Europei Occidentale. E adevrat, aceasta nu este adresa si nici
calea care ne trebuie nou. Noi ne-am adresat opiniei publice internationale, oamenilor de
cultur. Sprijinul lor este pentru noi inestimabil, mereu eficace mereu bine venit. Numai datorit
acestui sprijin sntem, si eu si el, teferi si nevtmati pn n prezent. Totusi, nici acest sprijin nu
poate dura la nesfirsit, noi nu ndrznim s abuzm de apeluri la ajutor: fiecare tar are grijile ei si
nimeni nu este obligat s se ncarce tot timpul si cu ale noastre.
Dar este cu totul rizibil propunerea pe care Roi Medvedev o face n articolul lui dezlnat, aproape
legal, ntr-att e de plicticos: s ceri ajutor cercurilor comuniste occidentale, celor care n-au avut
nici dorinta, nici ideea s apere mcar cauza comunist n Cehoslovacia si aceia o s ne
apere pe noii (Gomulka si Ulbricht 1-au mustrat pe Hrusciov pentru publicarea lui Ivan
Denisovici.)
Fratii Medvedev propun s asteptm cu rbdare, n genunchi, ca undeva, sus", nu stiu ce
oameni de sting" mitici, pe care nimeni nu-i cunoaste si crora nimeni nu le spune pe nume, s
triumfe asupra nu stiu cror oameni de dreapta", sau s creasc o nou generatie de
conductori", iar noi toti cei care trim, toti cei vii, noi trebuie s ce? S dezvoltm marxismul",
chiar dac deocamdat am fi bgati la nchisoare, chiar dac provizoriu" s-ar ntri opresiunea.
Pur prostie.
S-ar prea firesc pentru noi s ne adresm guvernului nostru, conductorilor nostri, presupunnd
si admitnd c ei nu snt cu totul indiferenti fat de destinul poporului din care au iesit. Asemenea
scrisori au fost trimise nu o dat, de Grigorenko, de Saharov, de mine, de sute de oameni, cu
solutii constructive de iesire din dificulttile si primejdiile care ne ameninta tara, dar niciodat n-au
fost considerate demne nici mcar de o simpl discutie, iar singurul rspuns care s-a primit a fost
acela al represiunii.
Ne rmne dreptul nostru si calea noastr direct, aceea de a ne adresa cititorilor nostri,
compatriotilor nostri si, n special, tinerilor nostri. si daca, dup ce au aflat si au nteles totul, ei nu
ne vor sustine, aceasta va fi dm cauza lipsei de curaj. Din acel moment, si ei si noi ne vom fi
meritat soarta jalnic, si nu vom putea s ne plngem de nimeni si de nimic, ci nuflia de sclavia
noastr interioar. \<sot
420
n ce mod pot s v acorde sprijin compatriotii, tinerii, dumneavoastr?
Nu prin actiuni fizice, ci, pur si simplu, prin refuzul minciunii, prin fieparticiparea personal la
minciun. Fiecare s nceteze de a colabora cu minciuna, absolut peste tot unde o constat,
chiar dac este fortat s vorbeasc, s scrie, s citeze sau s semneze, sau numai s voteze,
sau numai s citeasc. La noi, minciuna a devenit altceva dect o simpl categorie moral, a
devenit un stlp al starului. Lepdndu-ne de minciun, noi svrsim o fapt moral, nu politic, nu
juridiceste incriminabil. O asemenea atitudine s-ar repercuta ndat asupra ntregii noastre vieti.
TASS declar c publicarea crtii dumneavoastr, Arhipelagul Gulag, genereaz pericolul
rentoarcerii la atmosfera rzboiului rece" si prejudiciaz cauza destinderii dintre Est si Vest.
Cel care duneaz pcii si bunelor relatii dintre oameni si popoare nu este cel care vorbeste
despre crimele svrsite, ci cel care le-a comis sau le comite. Totdeauna, o cint personal,
general si national nu face dect s purifice atmosfera. Dac ne recunoastem deschis trecutul
ngrozitor si-1 condamnm cu severitate, nu cu vorbe goale, aceasta nu va face dect s
ntreasc n ntreaga lume ncrederea n tara noastr.
Noua dumneavoastr carte nu va fi publicat aici, dar multi rusi o vor auzi citit la radio. Cum v
imaginati reactia lor, n special reactia generatiei tinere, care nu prea cunoaste evenimentele pe
care le descrieti?
Nu se stie dac o vor auzi la radio. Arhipelagul transmis de Deutsche Welle este deja bruiat. Dar,
orice ar fi, adevrul va ajunge pn la ei, se va face cunoscut. El a fost asa de dosit timp de
decenii nct aparitia lui n mrime natural l zguduie pe orice nestiutor, dar i si educ inima, i si
d lumin si fort pentru viitor. ,
Cum credeti c vor reactiona autorittile fat de dumneavoastr?
M abtin de la orice pronostic. Eu si familia mea sntem gata pentru orice.
Eu mi-am fcut datoria fat de cei care au pierit, aceasta m usureaz si m linisteste. Acest
adevr era condamnat la distrugere, era supus desfigurrii, sufocrii, arderii, pulverizrii. Dar
iat-1 c s-a reasamblat, este viu, publicat si nimeni niciodat nu-1 va mai putea sterge din
memoria oamenilor.
421
l '^^^Ppf
[38]
O BREs N ZIDUL TCERII
Eu cred c aparitia n 1973 a noii crti a lui Soljenitn, Arhipelagul Gulag, este un eveniment de o
urias nsemntate. Prin incomensurabili-tatea consecintelor lui, acest eveniment nu poate fi
comparat dect cu eve-nimentul-cheie al anului 1953, moartea lui Stalin.
n ziarele noastre, Soljenitn este declarat trdtor.
El, de fapt, a trdatnu patria, se ntelege, pentru care a luptat cinstit, si nu poporul, pe care-1
onoreaz cu creatia si viata lui, ci Directia General a Lagrelor Gulagul; el a trdat
dndpublicittii istoria pieirii a milioane de oameni, povestind cu fapte, mrturii, biografii
concrete o istorie pe care fiecare este obligat s-o stie pe dinafar, dar pe care puterea din
motive de nenteles ncearc din rsputeri 5-0 dea uitrii.
Cine deci trdeaz?
Congresul al XX-lea al partidului a ridicat un colt nsngerat al tolului care acoperea stivele de
cadavre. Acest singur fapt a permis s fie salvati de la moarte, n anii cincizeci, milioane de
oameni vii, sau pe jumtate morti, sau crora din viat nu le mai rmsese dect puterea de a
scoate un geamt. Ludat s fie congresul al XX-lea. Congresul al XXII-lea a luat decizia de a
ridica un monument victimelor. Dar dup ctiva ani, amintirea crimelor comise n tara noastr n
proportii nemaivzute n istorie a nceput a fi extirpat cu rvn din memoria poporului. Au pierit
milioane de oameni, toti au pierit n acelasi fel, dar ei nu erau niste muste, fiecare era un om, un
om purtnd n sine nsemnele propriului su destin, ale propriei sale morti.Reabilitat postum".
Consecintele cultului personalittii lui Stalin." Dar ce s-a ntmplat cu personalitatea - nu cu
aceea care era nconjurat de un cult, ci cu aceea a fiecrui om din care n-a rmas dect un
certificat de reabilitare postum? Unde a disprut si unde este ngropat aceast personalitate?
Ce s-a ntmplat cu acest om, ce a suferit el, nce-pnd din clipa cnd a fost ridicat din casa lui
pn n momentul cnd, sub form de certificat, s-a rentors la ai si?
Ce se afl n spatele cuvintelor reabilitat postum", ce viat, ce osnd? ncepnd cam din 1965 s-
a dat ordin s se pstreze tcere asupra acestui subiect.
Soljenitn, omul-legend, omul-epopee, a fcut dlinou o bres n zidul tcerii; el a devenit
dimensiunea crimelor svrsite, numele multimii de victime si destine, si mai ales ponderea
adevrat si sensul edificator al evenimentelor. ?, :
422
Noi aflm, auzim, vedem din nou ceea ce a fost: perchezitia, arestarea, interogatoriul,
nchisoarea, trimiterea din post n post, convoiul, lagrul. Foamea, btile, munca fortat,
cadavrul.
Arhipelagul Gulag
Lidia Ciukovskaia
4 februarie 1974
Moscova
[39] DECLARAtIE PENTRU PRES
2 februarie 1974
n decembrie, atunci tind Arhipelagul nu era nc publicat, niste lectori ai comitetului orsenesc
Moscova al PCUS (de exemplu, Kapita de la Comitetul de Stat al Planificrii) declarau textual: N-
o s-i permitem mult vreme lui Soljenitn s umble de colo pn colo." Aceste promisiuni ale
autorittilor coincideau perfect cu scrisorile pseudobanditesti la care nu se adugau dect capul
de mort si oasele ncrucisate. A vzut lumina tiparului Arhipelagul, si semnul favorit al banditilor s-
a mutat din scrisorile anonime n vitrina uniunii artistilor plastici, iar amenintrilor cu moartea le-a
luat locul agresiunea telefonic (sentinta o vom duce la ndeplinire!"). Aceast agresiune
telefonic mpotriva familiei mele dou femei si patru copii a fost comis n stil huliganic de
ctre agenti ai Securittii Statului care lucrau n dou schimburi, de la ora 8 dimineata pn la 12
noaptea, n afar de smbta si duminica, zilele lor libere dup lege.
Campania strident a ziarelor nu m vizeaz, la drept vorbind, pe mine: n-au dect s umple de
injurii coloane ntregi, ele toate mpreun nu vor reusi s-mi strice nici o zi de lucru. Aceast
campanie de pres este ndreptat mpotriva poporului nostru, mpotriva societtii noastre.
Scopul ei este s- asurzeasc, s-i buimceasc, prin fric si dezgust s-i deturneze pe
compatrioti de la cartea mea, cu ajutorul bruiajului s-i pun pe oamenii sovietici n imposibilitatea
de a cunoaste. S profite si de instinctele josnice Soljenitn are trei masini, burghezul! cine
si unde i va dezminti pe acesti mincinosi atotputernici, cine va spune c nu am si n-am avut trei
masini, c m deplasez pe cele dou picioare ale mele sau cu troleibuzul, mijloace de transport
pe care nu s-ar cobor s le utilizeze nici ultimul dintre corespondentii TASS. S profite si de pe
urma unei indignri sublime: el pngreste mormintele celor czuti n marele rzboi pentru
aprarea patriei! Printre muntii de minciuni gazetresti, cine va reusi
423
s spun c adevrul e c aceast carte a mea nu se refer nicicum la acest rzboi si la cele
douzeci de milioane de victime pe care le-a fcut printre ai nostri, ci la cele saizeci de milioane
de exterminati de un rzboi intern de patruzeci de ani? Cine va reusi s vorbeasc despre
ntregi republici torturate n secret, mpinse s degere n pustietti, lsate s moar de foame?
Cu sptmni n urm, calea onoarei nc mai era posibil: recunoasterea adevrului despre
trecut si prin aceasta purificarea de vechile crime. Dar, cuprinsi de spasme si de o fric animalic,
unii au decis s apere pn la capt minciuna, aprndu-se ei nsisi cu ajutorul bastioanelor
gazetresti.
Solidaritatea opiniei publice mondiale nu permite deocamdat nici asasinarea autorului, nici chiar
arestarea lui: aceasta ar fi cea mai bun confirmare a veridicittii crtii lui. Dar rmne calea
discreditrii personale si a calomniei, pe aceast cale merg acum, umr la umr, cei interesati.
Iat, a fost adus din provincie fostul meu coacuzat Vitkevici; voind s-si asigure cariera stiintific,
el face, prin agentia de pres Novosti, aceast filial de ndejde a KGB (i-au artat prieteneste"
procesele-verbale ale anchetei din anul 1945 s mearg un altul s le obtin!), elogiul felului n
care s-a fcut ancheta n epoca aceea: anchetatorul n-avea nevoie s denatureze adevrul".
Timp de douzeci si nou de ani, el n-a avut nimic a-mi reprosa n legtur cu conduita mea la
anchet, dar astzi ce bine venit este el n corul general al detractorilor mei! stie foarte bine c
nimeni n-a suferit de pe urma depozitiilor mele si c problema noastr, a lui si a mea, a fost
rezolvat independent de anchet, nainte chiar de arestarea mea: acuzatiile se bazaser pe
corespondenta noastr, care era supus cenzurii (ea a fost fotografiat un an de zile) si care-1
injuria pe Stalin, si apoi pe aceast Rezolutie nr. l", confiscarea din portharturile noastre, pe care
o ntocmiserm mpreun pe front si care condamna regimul nostru, si aduce aminte de
depozitiile mele la tribunal", dar eu n-am comprut n fata nici unui tribunal, nu a existat dect o
comisie special a NKVD la sedinta creia nu am fost de fat. Pe bun dreptate scrie el c noi
apartinem unor categorii umane diferite": n ce-1 priveste, el a cerut cu insistent s fie uitate
toate mortile si toate torturile, ale sale si ale celorlalti. Dar acesta nu este dect un nceput. Martori
si oameni, pe care i-am mtlnit ntr-o viat de o jumtate de secol, vor fi vnati, vor fi obligati s
mint. Unor fosti detinuti, crora regimul nu le-a destinat suficiente gloante sau nu le-a aplicat
suficiente torturi care s-i omoare, li se vor smulge declaratii cum c ei n-au suferit, n-au fost
torturati, cum c rt-a existat Arhipelag.
CC, KGB si ziarele noastre, care-si smulg astzi pe ascuns Arhipelagul pentru a-1 citi, n-au
inteligenta de a pricepe c eu am spus despre mine, n aceast carte, lucrurile cele mai secrete,
mult mai rele dect ceea ce
424
ar putea s nscoceasc trepdusii lor. Asta si este cartea mea: nu un pamflet, ci un apel la
cint.
Toat tevatura gazetreasc de astzi, care prinde n sorbul ei reprezentanti de frunte ai artelor
(n timp ce altii refuz ferm s se alinieze, fcnd astfel s se vorbeasc despre ei ca despre niste
oameni de curaj), toat aceast campanie nu este dect o lupt mpotriva constiintei poporului,
mpotriva adevrului cuvenit poporului. Acoperind adevrul cu mantiile lor negre, cu btaia lor de
aripi, diavolii cornuti ai tenebrelor s-au lansat n aceast lupt disperat nainte de utrenie, pentru
a-si prelungi domnia asupra sufletelor omenesti. Dar cu ct fac mai mult risip de negru ca s
m mn-jeasc n disperare, cu att le va fi mai greu atunci cnd se va afla adevrul.
Este deja o jumtate de secol de cnd poporul nostru nu obtine acest adevr dect umblnd cu
grebla prin mormanul de minciuni. Oamenii au aflat, ei stiu deja de ce si cnd se url n halul
acesta. Snt sprijinit n diferite moduri: prin apeluri telefonice, prin scrisori si bilete care-mi parvin
de la oameni care-si dau numele si de la oameni care rmn necunoscuti: Noi ntelegem totul.
Asa trebuie rezistat, frtioare! Un grup de muncitori din Ural." Snt oameni care trimit proteste
individuale la ziare, constienti de toate consecintele dezastruoase pentru ei ale acestui gest. Asa
se face c trei tineri nenfricati, Boris Mihailov, Vdim Borisov, Evgheni Baraba-nov, au luat
atitudine public (fiecare dintre ei are copii mici). Trei tineri pe care nu-i apr dect ideea de
drept. Poate c ne vor zdrobi, si pe ei si pe mine, dar nu vor putea zdrobi adevrul, oricare ar fi
numrul jalnicelor celebritti care vor mai fi atrase n aceast hor a tenebrelor.
Eu nu m-am ndoit niciodat de sansele poporului meu de a redobndi adevrul. Cred n
capacitatea noastr de a ne ci, n purificarea noastr spiritual, n renasterea national a Rusiei.
A. Soljenitn
[40]
Procuratura URSS
103793 Moscova K-9, Puskinskaia, 15-a,
8 februarie 1974, Nr.......................
Moscova, str. Gorki, nr. 12, ap. 169 Cetteanului A. I. Soljenitn
Cettene A. I. Soljenitn,
Snteti invitat s v prezentati la procuratura URSS strada ^skinskaia, 15-a, la 8 februarie
1974, ora 17.00, camera nr. 513, etajul V.
Procuror al directiei de anchete a Procuraturii URSS
A. Balasov
425
[41]
PROCURATURII URSS ca rspuns la a doua sa convocare
n conditiile de ilegalitate total si generalizat care domneste de attia ani de zile n tara noastr
(si de ilegalitate pe care o suport personal sub forma unei campanii de calomnii si persecutii care
dureaz de opt ani) eu refuz s recunosc legalitatea convocrii dumneavoastr si nu m voi
prezenta la nici un interogatoriu n nici o institutie de stat.
nainte de a cere cettenilor s respecte legea, nvtati s-o aplicati dumneavoastr nsiv.
Eliberati-i pe nevinovatii din nchisori. Pedepsiti-i pe responsabilii exterminrilor n mas si pe
denunttorii mincinosi. Pedepsiti administratorii si detasamentele speciale care au svrsit
genocidul (deportarea unor ntregi popoare). Lipsiti-i astzi pe satrapii locali si pe satrapii
administratiei centrale de puterea nelimitat pe care o au asupra cettenilor, de despotismul lor
care se exercit prin intermediul tribunalelor si al psihiatrilor. Dati satisfactie milioanelor de
plngeri legitime, dar nbusite.
11 februarie 1974 A. Soljenitn
[42]
N EVENTUALITATEA C VOI FI ARESTAT
Declar dinainte incompetent orice tribunal penal care ar judeca literatura rus, sau vreuna dintre
crtile ei, sau indiferent ce autor rus. Dac un asemenea tribunal va fi desemnat s m judece,
eu nu m voi duce pe cele dou picioare ale mele, n-au dect s m livreze instantei legat de
mini si de picioare ntr-un cos pentru zarzavaturi. Unui asemenea tribunal nu-i voi rspunde la
nici o ntrebare. Condamnat la nchisoare, nu m voi supune sentintei dect cu ctuse la mini.
Dup ce cei mai buni opt ani ai mei i-am consumat ispsind o condamnare la munc silnic
pentru stat si dup ce n aceste conditii m-am ales cu un cancer, eu, la locul detentiei mele, nu
voi mai lucra nici mcar o jumtate de or pentru opresori.
n felul acesta le las posibilitatea s-mi aplice violenta pur si simplu n vzul lumii: s m omoare
rapid si operativ pentru c eu scriu adevrul despre istoria Rusiei.
A. Soljenitn
426
[43]
EXTRAS DINTR-O SCRISOARE CTRE GUVERNUL URSS N LEGTURA CU EXPULZAREA
LUI SOLJENItN
Conductori iresponsabili ai unei mari tri!
... voi ati nceput, se pare, s ntelegeti putin cte putin... c ntr-o lupt spiritual, adversarul
asasinat este mai periculos dect cel viu... Dar... nc n-ati nteles c, pentru voi, o dat cu
aparitia Arhipelagului Gulag, a sunat ceasul fatal al istoriei... voi nc n-ati nteles c pdurea de
la Birnam s-apus deja n miscare... c zeci de milioane de oameni asasinati se ridic mpotriva
voastr... Ei bat de mult vreme la poarta vietii noastre, dar nu era nimeni ca s le deschid...
Arhipelagul Gulag este actul de acuzare cu care se deschide procesul intentat de omenire
mpotriva voastr... si paralizia cu care Dumnezeu 1-a pedepsit pe primul vostru conductor s
v fie semn prevestitor al paraliziei spirituale care acum se abate n mod inexorabil asupra
voastr.
... Poate unul dintre voi se va ntreba dac nu exist, totusi, deasupra noastr a tuturor, Cel care
va cere socoteal pentru toate.
Nu v ndoiti exist.
si va cere socoteal. si veti rspunde.
... Smulgeti Rusia din minile lui Cain si redati-o lui Dumnezeu...
17 februarie 1974
Moscova L.L. Reghelson
[44]
O JUMTATE DE AN DE TRGNARE sI O OR sI JUMTATE DE CONVORBIRE
Ultima var (l 974) din viata lui, tata si-a petrecut-o cu mine la Niko-Hnaia Gora. n august m
pregtisem s plec cu masina n Crimeea, iar Irina pleca la Piatigorsk, la tratament. Chiar nainte
de plecarea ei a sunat cineva de la KGB, a ntrebat de mine, iar apoi a rugat-o s-mi transmit
s-1 sun pe Viktorov Andrei Pavlovici care dorea s aib o discutie cu mine (mi-a lsat numrul
de telefon). Irina, desigur, intrase la idei si voia ca eu, nc nainte de plecarea ei, s m duc s
vd ce s-a ntmplat (totdeauna, necunoscutul nelinisteste-necjeste). Dar hotrsem s nu m
grbesc si ^ linistit-o, iar apoi i-am scris ntr-o scrisoare c am pierdut hrtiuta cu
427
numrul de telefon, dar c nu-i nici o nenorocire, c plec linistit n Cri-meea, si acolo vd eu ce
mai fac. Totusi chestia asta nici mie nu-mi ddea pace, si m-am apucat s tai si s sparg lemne
cu atta fort nct m-am obosit din cale afar si a trebuit s m tratez putin de inim, n schimb
mi-arn rezolvat problemele cu nervii. Iar interesul fat de persoana mea mi-1 imaginam a fi n
legtur cu Krivosein (motivele erau absolut reale) sau cu A.I.
Apoi am plecat n Crimeea, acolo m-am ntepat la deget: m-am ales cu un panaritiu osos, tot
timpul am avut de lucru cu el si 1-am operat si tratat fr nici un rezultat, ceea ce nu m-a
mpiedicat s-mi petrec vremea n mod plcut printre niste prieteni care s-au ngrijit mult de mine.
ncetasem si s m mai gndesc la invitatie" si-mi ziceam c cei de la KGB s-au lsat pgubasi".
Dar dup ce m-am ntors la Moscova, am aflat c cineva, care s-a dat a fi un cunoscut de-al
meu", s-a interesat de mine si a ntrebat dac snt la Tarus. Judecind dup voce si dup cum
vorbea, se putea spune c acesta era de acolo". Nu poti dect s te minunezi vznd cum
totdeauna, dup asemenea elemente, se poate determina asa de clar, aproape fr gres, o
anumit provenient!
n aceast toamn, tatl meu a nceput s slbeasc si s boleasc, asa nct era evident c
viata lui se apropia de sfirsit cci n decembrie ar fi trebuit s mplineasc o sut de ani!
Trebuia s petrec foarte mult timp cu el, dar si cu degetul am mai avut probleme nc vreo trei
luni de zile, pn s mi se vindece, n timpul acesta, cineva m-a sunat nu o dat, dar n-a dat de
mine, iar apoi nc o dat, si de data aceasta am ridicat eu receptorul. O voce insinuant, destul
de politicoas, mi-a spus c m-a mai cutat si c doreste s m vad. Referindu-m la boala
tatlui meu si a mea, i-am spus c deocamdat acest lucru nu este posibil si 1-am rugat ca, n
cazul c-i snt asa de necesar, s-mi trimit o convocare oficial. Asta mi-ar fi mai la ndemn"...
Mirare: Bine, dar de ce asa, deodat, convocare scris?" n scris, cel putin, trebuie artat
motivul, or, vd c dumneavoastr nu mi-1 spuneti." Bine, acum nu vorbim la telefon de
dragul de a vorbi, iar dumneavoastr, Aleksandr Aleksandrovici, v rog totusi s m sunati cnd
veti avea timp, n caz contrar, putem veni noi la dumneavoastr s stm de vorb." Nu, la
mine nu snt conditii, si, afar de asta, pe mine rar m gsiti acas, iar telefonul dumneavoastr
s-a pierdut nici eu nu stiu pe unde..." Asta nu-i o problem, notati. Notez, l confrunt cu primul
este acelasi... l ntreb ce grad are. Im1 rspunde (fr plcere) c este cpitan. Printre altele
aflu c este vorba de aceeasi filial a firmei", filiala care discutase cu nepoata mea dup ce
refuzase s-i anrobe plecarea n strintate, dar care apoi, la interventia fcut din Franta de
Nadia Boulanger direct ctre Furteva, i-a aprobat totusi-si din nou trece ceva timp, dar mi dau
seama c nu voi fi lsat n pac
428
Tatl meu moare n noiembrie, si abia n decembrie m hotrsc: voi suna eu nsumi si m voi
duce. n timpul acesta mi-am ntrit convingerea c toat aceast chestiune este n legtur cu
A.I., si mi-am fixat clar linia de urmat.
Sun. Dup cum mi s-a prut, cel de la captul firului a avut o reactie de uimire amuzat. Se
fixeaz ziua. Nu, ntlnirea o amn dinadins pentru alt zi. Cealalt parte, de o politete studiat,
este de acord. si iat, ntr-o mohort zi de iarn, dup ce n prealabil m-am rugat la Maica
Precista, m duc la cldirea de la Kuznetki 24. Simt ceva nelmurit, o parte din nervii mei parc
ar fi fost supusi unei anestezii locale, dar capul mi-este limpede, ochilor nu le scap nimic. Intru n
camera de primire. La usi se nghesuie doi oameni discutnd cu aprindere despre nu stiu ce. Snt
oarecum uimit de ce vd aici. Nu snt deloc uimit de faptul c, de pe scaunul de vizavi de us, un
brunet, mic de statur, cu ochelari negri, se ridic brusc si se ndreapt spre mine. M numeste
cu numele si patronimul, si spune numele. Desigur, figura mea i este bine cunoscut. M
conduce pe o us destul de ngust care d n niste interioare, acolo dm ntr-un coridor
ntunecos, l las s mearg nainte ca s arate pe unde s mergem. Pauz, ns aici nu este
chestiunea de politete, ci de instructiuni el trebuie s se afle n spate, n sfrsit iesim undeva si
tot aici usa se deschide ntr-un cabinet la stnga. Iar dup prima us observ n ntuneric un ins
lipit de perete: un gardian purtnd caschet cu borul albastru, nseamn c am trecut de un hotar.
Intru ntr-un mic cabinet. Totul ca peste tot, si totusi se observ trsturile stilului deosebit al
firmei. De dincolo de mas n interior se ridic si-mi vine n ntmpinare alt om, cam sub patruzeci
de ani, foarte roscovan, c prul pieptnat ntr-o parte. Bun ziuabun ziua (fac gafa de-a nu-1
ruga s-si spun clar numele); mi propune s-mi scot paltonul si s iau loc. Iau loc lumina din
fereastr cade asupra mea (ora 11). Cu spatele la fereastr, cu fata spre mine, se asaz
purttorul de ochelari negri, n stnga, la masa lui, ia loc roscovanul. Cteva secunde de tcere,
apoi ncepe convorbirea". (O redau din memorie.)
Iat, v-am invitat s stm de vorb. Dumneavoastr, Al. AL, snteti un om cu mare experient
de viat... iar noi sntem niste oameni tineri (nefireasc modestie parc ar vrea ntr-adevr s
nvete ceva de la mine).
Eu tac.
Asadar, ce credeti, Al. Al., de ce a nceput Securitatea Statului s se intereseze de
dumneavoastr, cci ati avut timp s reflectati asupra acestui lucru.
Totusi prea repede ati aruncat prima rim si ati agtat sub nasul meu crligul unditei.
Chiar c nu stiu, nu vd cu ce v-as putea interesa. (Fac eu pe naivul schitnd un nceput de
zmbet.)
429
si totusi ce credeti?
Dar nu stiu ce s v spun, zic eu pe un ton retinut, putin iritat. Roscovanul se gndeste.
Pe noi ne intereseaz relatiile dumneavoastr cu Soljenitn.
nteleg dau eu din cap.
 Ce relatii ati avut cu el?
Dau un rspuns curajos, aproape vesel, dinainte pregtit:
Foarte bune, prietenesti.
. si privesc, privesc la amndoi nu las s se nteleag nimic, dar snt putin nedumeriti.
si v vedeati des cu el?
Nu, nu des, iar n ultimul timp ne vedeam foarte rar.
Totusi v vedeati si atunci cnd el mergea direct mpotriva legii si cnd a primit convocarea la
procuror?
Binenteles c ei stiu conditiile n care am venit la el n ziua arestrii. Dar nu le precizeaz. Nici
eu.
Din cte cunosc eu, el a fost expulzat fr anchet si fr judecat. Mie nu-mi st n caracter
s-mi abandonez prietenii atunci cnd ei se afl n dificultate.
Da, dar el desfsoar activitate antistatal, iar dumneavoastr tineti legtura cu el?
De cnd a plecat nu mai tin legtura cu el. Eu consider c el a intrat ntr-un conflict acut cu
puterea de stat: asta nu este o noutate pentru un mare scriitor rus.
Dar puterea de stat a fost foarte omenoas cu el, recunoasteti chestia asta?
stiu bine, din propria mea experient, ce-i aceea expulzare administrativ creia i-am fost
supus de dou ori, probabil c stiti chestia asta. Cnd am fost expulzati din Franta, n 1947,
guvernul sovietic n-a privit asta ca pe un act de omenie". Totu-i relativ. Desigur, cu el se putea
proceda mult mai ru, si comparativ cu mai rul expulzarea poate fi considerat ca o msur
omenoas.
Ei au uitat de expulzarea mea si a tatlui meu n anul 1922, si discutia pe aceast tem ia sfirsit.
Unde si cnd ati fcut cunostint cu el?
nc n perioada lui de glorie, dar nu-mi amintesc exact unde, mi se pare c la Casa
Scriitorilor.
Cine v-a fcut cunostint cu el?
Drept s spun, nu-mi amintesc. (He-he, puisorilor!)
O pauz care face s se rceasc atmosfera convorbirii".
Ce prere aveti despre activitatea lui? t
430
l socotesc un foarte mare scriitor si absolut independent si cinstit. Ca atare, el are dreptul s
spun tot ce gndeste.
Nu, nu! Nu ca scriitor spune iritat purttorul de ochelari negri , ci n alt domeniu, n cel
politic.
Eu snt un om cu o gndire independent si nu am aceeasi prere despre toate scrierile lui
pe unele le aprob, pe altele le critic. (Nu, chestia asta n-o s discut n amnunt cu voi, nu v
faceti iluzii.)
Dar 1-ati ajutat, ati colaborat cu el?
Nu.
Noi stim c ati colaborat. Iat, n aceast map, nu v uitati c-i subtiric, snt adunate toate
datele, este mai bine s nu negati. De exemplu, i-ati pstrat arhiva.
Eu nu stiu ce date aveti dumneavoastr. Nu i-am pstrat nici o arhiv.
Vreti s v spun numerele dosarelor pstrate la dumneavoastr?
Nu stiu ce fel de numere, puteti s mi le spuneti dac vreti, ntinde o mn spre map,
privindu-m insistent n acest timp. Nici eu nu-mi iau ochii de pe el... prin cap mi trece un gnd:
despre
timbre nu se vorbeste, vor s m pcleasc sau...
Dar nu, nu e cazul, alt dat si retrage mna de la map asa de alene, alene...
Asa! Acest atac a esuat deocamdat, mi consolidez pozitia si mai mult.
Dar pe asa-numita Liusa o cunoasteti?
O cunosc bine si de mult vreme.
Ea nu v-a transmis niciodat nimic?
Nu, nimic, niciodat.
Dar v este cunoscut o scriere avnd ca titlu Vitelul, titlul complet Vitelul si stejarul!
stiu c a existat o asemenea scriere, dar eu n-am citit-o.
Dar ce contine?
 Se pare c e ceva autobiografic.
Dar cu acest manuscris s-a ntmplat ceva n care snteti implicat si dumneavoastr! Ar trebui
s stiti!
Nu stiu.
nseamn totusi c stiu ei multe. Cum s ghicesti ce-i exact, ce-i inexact, ce-i probabil? Dar
tactica este aceeasi, ti sugereaz: Noi zic ei stim totul, povestiti-ne totul, este n interesul
dumneavoastr."
O pauz care face s creasc temperatura discutiei". Roscovanul cade Pe gnduri. Ochelarii
negri se ntunec mai tare, colturile buzelor s-au lsat n jos.
Eu fumez mult si observ c am nceput s fumez o tigar nou, fr s fi terminat-o pe cea
dinainte. Nu-i bine pe undeva se strecoar o stare de ncordare, scpat de sub control si
probabil vizibil.
431
Iat, spuneti c n-ati colaborat cu el, c nu 1-ati ajutat, dar 1-ati si criticat, chiar foarte sever.
Roscovanul zmbeste de parc mi-ar fi fcut un compliment. Eu nu neg si tac. Observ: si asta le
este cunoscut, dar nu m mir foarte tare. Unde s ascunzi totul ntr-o asemenea situatie, cnd
totul a fost urmrit si interceptat!
Partida de sah continu. Roscovanul devine mai ofensiv:
Memoriile continuati s vi le scrieti?
Da, continuu m prefac c snt foarte uimit, ceea ce este aproape adevrat...
Continutul lor ne este mai mult sau mai putin cunoscut.
Eu nu le-am dat nici unei persoane strine, ele snt destinate pentru rude si apropiati.
Ei bine, si pentru unii nu chiar asa de apropiati...
Probabil, cineva din familia mea nu si-a tinut gura, asta s-a ntm-plat spun eu cu indiferent
si dispret (dar m ntreb n sinea mea cine?? Tarusa?).
Dar probabil c ati si reusit s i le expediati lui Soljenitn!
Nu, nu si nu! m nfurii eu deodat. Snt prea intime si eu nu doresc s le vd devenind
obiect de speculatie politic n minile nimnui, nu snt destinate pentru publicare si popularizare.
Eu efectiv asa gndesc, si i-am spus-o si lui A.I. la ultima noastr ntlnire. Atunci pentru ce le
scrii?" s-a mirat si A.I.
Treptat, tonul corect si politicos de la nceputul convorbirii" s-a transformat ntr-unul vdit ostil si
ftis politienesc". Faptul c acesti pierde-var nu s-au mentinut mult vreme pe pozitiile initial
concepute si mi s-au artat tot n aceeasi ipostaz bine cunoscut mie nu m ntrista ctusi de
putin, ci mi ddea curaj. Totul a rmas ca mai nainte, n fond n ei nu s-a schimbat nimic:
aceleasi procedee, aceleasi calcule, acelasi primitivism, nc nu li s-a dat drumul din lant si au si
nceput s-si ascut coltii, deocamdat nu fac dect s se abtin. Dar iat-i trecnd deja la
amenintri. Dup o oarecare pauz, pe care roscovanul ncearc s-o fac s apar ncrcat de
multe ntelesuri, iar purttorul de ochelari negri ncrcat de prevestiri rele, roscovanul spune:
n general, Aleksandr Aleksandrovici, acum totul va depinde de dumneavoastr nsiv.
Nu nteleg, de ce totul trebuie s depind si va depinde de mine? Ce vreti s spuneti cu asta?
La ce faceti aluzie? Eu consider c totul trebuie s depind de niste mprejurri obiective, iar
nicidecum de mine.
Da d abtut din cap roscovanul , de niste mprejurri obiective. .. Dar, pentru noi,
esentialul este s lmurim problema factorului pre-
432
jneditare", spune el ca un ntelept", ntelegeti ce nseamn factorul premeditare?
Oarecare idee despre acest concept juridic am. Dar, iat, acum 25 de ani tot aici s-a presupus,
s-a bnuit si nimic nu s-a gsit, nimic nu s-a dovedit, ns zece ani de lagr mi s-au dat...
Erau alte vremuri, spune roscovanul.
Eu zmbesc piezis. Convorbirea nu se leag. Astept s vd ce va fi mai departe.
Dar ce puteti spune despre aceast cltorie n sud la 6 august 1971 ? pune pentru prima
dat o ntrebare purttorul de ochelari negri. Un gnd mi se aprinde instantaneu n creier: se pare
c se afl ntr-o eroare, cci noi am plecat nu pe 6, ci pe 7, dac nu m nsel" si eu rspund
fr s fac vreo pauz:
Nu s-a ales nimic din cltoria asta.
Cum nu s-a ales nimic?
 Asa bine, n-a mai avut loc, si singurul lucru pe care 1-am fcut a fost s-1 duc pe Soljenitn la
gar.
Cum la gar!? se burzuluieste si se rsteste la mine de dincolo de mas purttorul de
ochelari negri.
Pi, stiti...
Eu am crezut c o s m ntrebe la ce gar, dar nu, nu m-a ntrebat.
Dup cum se vede, convorbirea noastr n-a lmurit nimic spune, furios, purttorul de
ochelari negri. si pe un ton ameninttor!
Da, n-a lmurit nimic repet ca un ecou roscovanul si, fr s se ridice de pe scaun, arat
cu un gest de mare sef, spre us. Eu nteleg c audienta s-a terminat", m ridic n picioare si m
ndrept spre cuier, s-mi iau paltonul.
Dar dumneavoastr totusi mai gnditi-v cum trebuie si sunati-ne.
Nu, n-am s v sun, trimiteti convocare scris.
Deci, convocare scris? Insistati?
Da, convocare scris. Insist.
si s nu v vin ideea s distrugeti ceva pe-acas.
Eu n-am ce s distrug.
Ati si reusit s le mprstiati? sare el de pe scaun Ce bine! Nu-i rspund. M mbrac.
si nu v recomand s vorbiti cu Stoliarova despre ntlnirea de astzi, cu toate strnsele
dumneavoastr relatii cu aceast femeie. Noi o vom convoca si pe ea.
Nu rspund, desigur, dar fata mea nu poate s exprime altceva dect scrb fat de acest santaj.
Dar Lidiei Ciukovskaia puteti s-i povestiti... Ce scamatorii or mai fi si astea? mi vine s-i
scuip!
433
M ntorc si m pregtesc s ies. Din spate mi deschide usa purttorul de ochelari negri si-i face
semn gardianului de la usa a doua s m lase s trec. Acela mi deschide usa, ies de pe micul
coridor, privind drept nainte, trec prin sala de primire si ies n strad. Un timp, simt nc n spate
privirea purttorului de ochelari negri.
Afar, aceeasi zi. Totul a durat o or si jumtate. Ies spre casa mare" apoi ajung n piata n
mijlocul creia se afl un monument. Iat, aici, chiar n ajunul Sfintei Treimi, am transmis
Arhipelagul*. si voi nici nu stiti!
Eh, bine mai e s triesti n lumea asta larg! Sun acas de la un telefon din magazinul Detski
mir (Lumea copiilor), apoi m duc la o cafea pe Sretenka... Peste nc o zi-dou, mpreun cu
Liusa, fac o lung plimbare prin curtile si ogrzile nzpezite din zona strzilor Miuski si lamski.
A fost o zi frumoas, reusit! Pn n prezent snt multumit de ea (si putin si de mine!).
De dou ori am ncercat s le fac prin viu grai celor din Vermont o relatare amnuntit despre
cele ntmplate, dar nu s-a putut. De atunci ncoace liniste. Ce-i drept, n 1977, Departamentul
de vize si nregistrri nu mi-a aprobat s plec n strintate. Dar n-o s mor din asta.
A.A. Ugrimov
[45]
Paris, 29 octombrie 1977
Drag A.I.!
... Frumoasele dumneavoastr cuvinte despre ntoarcerea mea m tulbur m jenez putin, e
ca si cum oamenii te supraapreciaz, iar tu nu scoti o vorb... si totul a reusit datorit
dumneavoastr, nchipuiti-v. Datorit ajutorului dumneavoastr am putut s triesc un an de zile
n Occident, aproape fr s depind de nimeni (altminteri n-as fi rezistat ctusi de putin). Gratie
dumneavoastr am avut parte de ceea ce n-a mai avut nimeni: de fericirea de a alege calm, liber,
viguros, profund, cu constiinta nempovrat nici de principii (Dumnezeu s le aib-n paz, nici o
singur dat n-au fost de trebuint), nici de sentimentul datoriei" (categorie contraindicat mie),
nici chiar de ideea folosului pe care pot s-1 realizez (nici mcar folosului meu nu-i dau
important). Cu un an n urm, Parisul cu toamna lui aurie mi-a trezit un sentiment: iat-m, ntr-
adevr, n orasul meu, pe care nu-1 voi mai prsi niciodat. Dar nu s-a putut. Deplina libertate,
s-ar prea, si, jetul luminos, azuriu", si a soarelui raz de aur", snt lucruri pe care le pretuiesc
dar n inim am o ran deschis,
434
un ghem de dragoste si ur fat de cea care este mare, ameninttoare, chinuit, strivit,
nemuritoare, dorit", mult asteptat".
... Astzi hoinrind, cu pachete pentru Moscova, pe peroanele metroului, am auzit la un moment
dat vocea stins a unuia dintre acei cersetori rusi care, stnd pe jos, cnt cu chitara. M uit si vd
o fat de rus tnr care cnta: Cmpie, drag cmpie..." Cnta frumos, nostalgic, multi se opreau
s-1 asculte. Eu ns am plns de rusine, ntorcndu-m cu fata spre zid, am plns cu atta foc de
parc de un an de zile nu mi se mai dduse voie s-mi vrs amarul. Ce m-a fcut s plng?
Blestemul care atrn deasupra trii noastre, faptul c oamenii nostri tineri, btrni, buni, insi de
toate categoriile fug, fug, si fiecare are dreptatea lui, dreptatea singurei lui vieti. Iar Rusia a
ajuns de plns".
S-ar prea c opresiunea si frica au prefcut n cenus nsusi conceptul de libertate si demnitate,
dar presiunea implacabil asupra spiritului a nzecit pe neasteptate nevoia de libertate si
demnitate. Nu att lagrul, ct vointa" ruseasc m-a nvtat s pretuiesc mai presus de orice
libertatea (de a tri, de a te misca, de a gndi) ctre care nzuim cu atta pasiune, pentru aceast
viat ncordat n care noi acrobati fr voie" ne strduim s facem loc si pentru libertate si
pentru demnitate, pentru aceasta, de fapt, m ntorc. Da, pentru mine este mai bine s triesc
acolo, s trag cu urechea la pasii care rsun-n noapte pe scri, s scot val-vrtej dimineata din
cas tot materialul subversiv dup ce n timpul noptii cineva apsase ndelung pe soneria de la
us (ca apoi s se constate c salvarea gresise adresa), s triesc nselnd nencetat ochiul
atoatevztor" (si urechea) si mcar partial s folosesc acea bogtie de crti care n Europa
aflueaz asa de suprtor de usor ctre mine, mcar partial s satisfac n jurul meu nestinsa sete
de cuvntul adevrului. Poate de aceea (A.S. n timpul cltoriilor prin Occident) a respectat cu
atta zel obligatiile formale legate de pasaport, eliminnd posibilitatea unui impediment formal la
ntoarcere.
Probabil aceasta este ultima mea scrisoare ctre dumneavoastr si de aceea v rog dac mi
vreti binele s nu-mi exagerati meritele. Adu-ceti-v aminte ct snt eu de avid de viat n
toate formele ei, ct snt de contradictorie si c nu sufr din cauza faptului c snt asa o sibarit
care nu evit tentatiile, ci, dimpotriv, alearg dup ele. ntr-adevr, snt recunosctoare
destinului pentru viat, pentru ntlnirile neobisnuite, dintre care nu uit pe nici una.
Dumneavoastr, n special, ati fost una dintre marile mele tentatii, constientizat imediat de la
prima convorbire si, dup cum v amintiti, nu v-am dat drumul pn nu m-ati remarcat".
435
Desigur, voi transmite la Moscova toate salutrile, ns despre ntlnirea noastr n-am s vorbesc
aproape cu nimeni. Asteptm cu nerbdare crticelele. Cu canalele de legtur stm prost
nimnui nu-i face plcere s mearg mult vreme pe frnghie ntr-o tar strin dar eu cred n
minunea contactului personal, iar viata este si ea doldora de minuni, a mea, n orice caz, este n
asa msur nct, n privinta aceasta, contez linistit pe ea.
V mbrtisez si nu v uit niciodat,
N. Stoliarova
[46]
Boris IVANOV
MOSCOVA-ROSTOV SAU KGB CONTRA SOLJENItN Amintirile unui cekist*
Neasteptat si strident, sunetul telefonului ne-a fcut s tresrim. Aparatul care suna, unul din cele
trei asezate pe o msut, n stnga unui birou masiv, de un cafeniu lucios, avea destinatia lui
special. Cu functie numai de receptie, fr cadran, acestuia i se spunean cercul angajatilor
institutiei telefonul,,negru", slbesc". De regul, la acest telefon suna seful l mare",
generalul", stpnul". Reactia trebuia s fie precis, fulgertoare: S triti, ordonati." Alte dou
aparate erau extrem de solicitate: unul cu iesire n oras, cellalt, interior, cu dus-ntors ntre
diferite servicii din cadrul Directiei. Dup un timp a aprut un al patrulea pentru legtur
operativ cu organele periferice. Prezenta unui set telefonic complet era un indiciu al pozitiei pe
care o avea titularul cabinetului n sistemul ierarhic rigid al Directiei. Convorbirile telefonice si
aveau specificul lor. Acesta consta n limbajul esopic: alegorism, conspirativitate. Dar rarele si
scurtele convorbiri pe telefonul negru", stbesc", erau, n aparenta, ct se poate de inofensive.
Vino la mine" mi-a spus o voce cunoscut, cam dogit. Invitatia m-a uimit la culme. De obicei,
conform unor legi nescrise, rarele ntlniri
* Publicate cu prescurtri n revista lunar din Moscova Soversemo sekretno nr. 4/1992, Boris
Aleksandrovici IVANOV a fost cekist de profesie, a lucrat peste 30 de ani n organele securittii
de stat din Krasnodar, Gruzia, Lituania, n perioada 1967-1976 a ocupat functia de sef al unuia
dintre serviciile sectiei idelogice din cadrul Directiei KGB a regiunii Rostov. ;; r
436
cu numrul unu al Directiei aveau loc numai cu aprobarea si n prezenta serului meu direct. Iar
acum deodat o asemenea...
Intrnd n camera spatioas, cam ntunecoas, am aruncat o privire ntrebtoare ctre secretar (el
este transmittor de sarcini si aghiotant), n relatiile mele cu el, fr a li se putea spune
prietenesti, dar cinstite si bazate pe ncredere, limba gesturilor si mimica aveau o mare
important. Am artat spre usa cabinetului generalului, ceea ce nsemna fr echivoc: Ce se
ntmpl acolo?" ntrebarea fr cuvinte a fost urmat de un rspuns tot fr cuvinte: Habar n-
am."
Intrnd pe usa masiv, dubl, am raportat cine snt si c m-am prezentat la ordin. Generalul se
afla ntr-o dispozitie bun, as zice, neobisnuit de bun. Alturi sedea un necunoscut: un brbat
ntre dou vrste, mbrcat ntr-un costum la dou rnduri, gri-deschis. Cu un gest al minii, seful
m-a invitat s iau loc vizavi de necunoscut. Ne-a prezentat pe unul celuilalt, mi-a enumerat
functia, numele si gradul oaspetelui. Apoi ne-a atras atentia n modul cel mai serios asupra
confidentialittii si caracterului extraordinar de secret al discutiei ce avea s urmeze, referindu-se
la indicatia venit de la centru" KGB al URSS. La ntrebarea: dar cum rmne cu Niko-lai
Nikolaevici?" (seful meu direct), generalul a fcut un semn afirmativ cu capul, chipurile, nu te
nelinisti, si a continuat: Prin regiunea noastr cltoreste, ntr-un scop necunoscut, scriitorul
Soljenitn. n legtur cu aceast mprejurare alarmant a sosit la noi un tovars de la Moscova.
Dumneata, Boris Aleksandrovici, cunosti destul de bine perioada petrecut de Soljenitn la
Rostov, legturile lui din trecut. Cinstit vorbind, n afar de dumneata, nimeni nu poate s-i fie util
tovarsului de la Moscova, n ce priveste ajutorul pe care urmeaz s-1 dea celelalte servicii ale
Directiei, s-au si dat dispozitiile corespunztoare. Cu hotelul este aranjat totul, pentru oaspete a
fost repartizat o masin. Cred c veti avea mpreun o cin plcut. Sincer mi pare ru c nu
pot s v tin companie."
Neparticiparea generalului la cin m-a fcut s intru ntr-o veritabil panic. Oaspetele nu are un
rang pe msur? Nu are o pozitie pe msur la centru? De-a lungul anilor mei de serviciu n
organele KGB am ndeplinit multe si variate misiuni. Dar acum, deodat, am simtit vag adierea a
ceva neobisnuit. S ntreb? Ar fi o prostie, n asemenea situatii trebuie s-ti pui lact gurii.
Altminteri nimeresti ntr-o postur arhistupid, cu toate consecintele de rigoare. Un lucru era clar:
oaspetele ndeplineste o misiune n cadrul creia se gseste liderul disidentilor (n timpul acela,
cuvnt la mod, popular), scriitorul A. I. Soljenitn.
Dar de ce aici, la noi, de treaba asta se ocup Moscova? n acest caz, operatiunea poate si este
oportun s fie ncredintat Directiei regionale Rostov. Poate c pur si simplu n-au ncredere n
noi, care-1 cunoastem bine Pe Aleksandr Isaevici. Chestiunea este c el avea, ntr-adevr, niste
ta-
437
lente remarcabile n materie de conspiratie. Fie c era conspirator nnscut fie c soarta lui de
martir, aductoare de multe privatiuni, i-a slefuit aceste calitti fapt este c pe asii
contraspionajului ideologic el i-a pus destul de des n situatii picante. Aceasta a provocat o reactie
corespunztoare din partea Directiei a cincea ideologice a KGB al URSS, directie pe lng care,
n legtur cu Soljenitn, a fost creat o grup operativ special Mi-erau bine cunoscute
existenta si, n linii mari, componenta ei. Din acea grup fceau parte, s-i numim conventional,
teoreticieni" scriitori profesionisti invitati de pe margine, prelucrtori" cekisti profesionisti,
care analizau informatiile culese si stabileau actiunile de ntreprins vizavi de obiectiv, si, n sfrsit,
practicienii-executanti", care, tinnd cont de mprejurri, transpuneau efectiv n viat propunerile
prelucrtorilor".
Cnd leksandr Isaevici a nceput s progreseze" serios n activitatea ndreptat mpotriva
sistemului socialist, s-au dat imediat directive privind confiscarea operelor lui publicate, precum st
a celor retiprite prin samizdat". Samizdatul", ca fenomen social-literar, existase si nainte, adic
pn la Soljenitn. Valul de gndire neconformist" declansat de el s-a propagat pn la granita
statului celui mai progresist", care era statul nostru, si a trecut dincolo de ea. Drept urmare, ca o
reactie de rspuns, se ntreste grupa operativ a Directiei Ideologice. Componenta complet a
acestei grupe, eu n-o stiam. Cred c era una fluctuant, variabil n functie de ndeplinirea unui
program sau a altuia. Dar osatura grupei rmnea neschimbat, n principal, ea consta din
prelucrtori" si executanti". Unii dintre ei detineau pozitii foarte nalte, dar, n conformitate cu
ierarhia n vigoare, n cursul activittii aveau contacte personale si cu mine. Cu seful grupei de la
Moscova si cu mna lui dreapt" am avut relatii destul de prietenesti. Asadar, sarcina grupei la
toate nivelurile, inclusiv la cele periferice, se reducea la a stopa rspndirea creatiei literare a lui
A.l. Soljenitn att n editiile oficiale, ct si n cele neoficiale.
Aparitia nuvelei O zi din viata lui Ivan Denisovici n-a trecut iar sa lase urme si la Don. Directia
KGB a nceput s studieze minutios, aprofundat, perioada trit de autor la Rostov. S-a stabilit c
pn la rzboi a locuit cu mama lui la Rostov, a nvtat la scoal, iar apoi a studiat fizica si
matematica la universitate, pe care a terminat-o nainte de rzboi. Studierea tuturor legturilor lui
prietenesti, colegiale, intime, a permis s se identifice si s se determine caracterul oamenilor,
conceptia lor despre lume si, ceea ce este mai important, s se determine procedeele si
metodele venirii n contact cu ei. Cercul colegilor de scoal si de universitate s-a dovedit a fi
destul de mic (totusi de-atunci au trecut peste treizeci de ani). Oamenii acestia locuiau la Rostov,
la Novocerkask, la Taganrog. Erau, desigur, mari deosebiri ntre ei. Unii dintre ei detineau functii
importante. Din informatiile primite de la ei rezultau urmtoarele repere bio-
438
grafice: mama scriitorului lucrase ca dactilografa ntr-o institutie de stat, de aici permanenta lips
a banilor, strmtorare, privatiuni. Tnrul era nzestrat, disciplinat, tria literalmente dup program.
Fetele l iubeau pentru c era inteligent, integru, capabil, dar chicoteau pe seama firii lui nchise,
retrase.
Din discutiile cu fosti colegi si prieteni ai lui Soljenitn s-a desprins un detaliu caracteristic: cu ct
era mai nalt functia interlocutorului, cu att era mai inconsistent informatia despre relatiile lui cu
scriitorul. Unii l ponegreau cu rvn, cu convingere". Dar au fost printre ei si asemenea oameni
ndrzneti, de regul, rari, care vorbeau cu respect, ba mai mult, cu admiratie despre marele
scriitor.
ntruct eu conduceam una dintre subunittile sectiei ideologice din cadrul Directiei KGB a regiunii
Rostov, toate informatiile despre viata lui A.I. Soljenitn la Rostov se concentrau la mine. Conform
instructiunilor, aceste informatii eu le transmiteam imediat la Directia a V-a a KGB al URSS, mai
precis, la grupa special a Directiei. Dar functiile mele nu se limitau la aceasta. Ele erau mult mai
largi. Centrul trimitea la Rostov scriitori strini, dinainte pregtiti, pe care-i familiariza detaliat cu
perioada trit de Aleksandr Isaevici la Rostov. Scopul era unul singur: s furnizm material
pentru viitoare publicatii strine, de natur a compromite numele scriitorului. Asemenea tactic a
fost aplicat pe parcursul multor ani. si nu numai cu concursul strinilor. De pild, Natalia
Resetovskaia, prima sotie a lui Aleksandr Isaevici, cu ajutorul Directiei a V-a, a publicat si a
difuzat cartea Polemiznd cu timpul, carte n care autoarea si defimeaz fostul sot.
Dar s ne ntoarcem la scriitorii strini. Primul dintre ei care a venit la Rostov a fost un ceh pe
nume Tomas, fiul unui cunoscut scriitor din Cehoslovacia, n anul 1968, n perioada asa-zisei
primveri de la Praga, el emigrase n Elvetia, de unde a fost readus n patrie de ctre organele
Securittii de Stat a Cehoslovaciei. De ce? n Tomas se puneau mari sperante, se ntelege, tinnd
cont de autoritatea literar a tatlui su. n vrst de 35 de ani, simpatic, cu un accent plcut
(vorbea ruseste), ghidus si biat de viat, Toma, pentru moment, te cucerea, i plcea foarte
mult butura, fapt exploatat activ de ctre serviciile interesate.
La Rostov, el a venit mpreun cu seful grupei speciale din Moscova si cu Vaclav, maior n cadrul
fortelor cehe de securitate, n cele cteva zile ale sederii lor la Don, le-am prezentat Rostovul, i-
am dus la Novocerkask, la Institutul de Viticultur si Vinificatie, unde s-a constituit punctul" sectie
locale a KGB. n acelasi timp le-am fcut cunostint oaspetilor cu materialele selectate de seful
grupei speciale, materiale prezentate lui TomaS ntr-o manier tendentioas, unilateral. Un
asemenea scenariu se aplica n toate cazurile, pentru c n privinta aceasta existau totdeauna
indicatii
439
severe din partea centrului. Efectul: n strintate a aprut cartea lui Tornas
Rjezec, Spirala trdrii lui Soljenitn (editura Progress, M., 1978__
n. ed.). Peste ctva timp, colegii de la Moscova mi-au fcut cadou un exemplar al acestei crti.
A doua vizit ne-a fcut-o o scriitoare din Canada. Nu foarte popular la ea n tar, ea, probabil,
se hotrse s dobndeasc notorietate international pe tema Soljenitn, tem delicat, de
scandal. Aflat la o vrst respectabil, ea, cu trsturile ei fizionomice grosiere, usctiv, cu talia
peste medie, nu era foarte cuceritoare.
De data aceasta, primirea s-a efectuat sub paravanul sectiei din Rostov a APN (Agentia de Pres
Novosti). A nsotit-o un reprezentant de la Moscova al grupei speciale KGB. El avea documentele
necesare pentru acoperire si cartea de vizit n ruseste si nemteste cu indicarea telefonului, nu al
KGB al URSS, ci cu totul altul, ceea ce sugera ideea c exist o rezident a KGB si n APN-ul de
la Moscova. Pe scriitoarea canadian o nsotea de la Moscova si o traductoare. De o vrst
imprecis, aceast femeie nurlie avea niste maniere frivole. Este de presupus c ea lucra efectiv
la APN, prestnd n paralel servicii" unui sector al Securittii Statului. Odat, la o mic cin
obisnuit, stropit ns cu putin butur, colegul de la centru mi-a fcut semn spre traductoare
si a spus:
stii cine-i dnsa? Pe maic-sa o cheam Anka-mitralier.
Traductoarea a izbucnit n hohote de rs:
Dar ce, nu semn? si absolut confidential:
Apropo, tatl meu este Ceapaev.
Pn s soseasc scriitoarea canadian, eu, ca ntotdeauna, primisem indicatii si n privinta unor
msuri de agrement. Am vizitat cu totii sala de degustare a magazinului Soarele n cup",
frigoriferul nr. l, unde gazdele ne-au ntmpinat si osptat ca pe oaspetii cei mai dragi. Spectacolul
s-a prelungit cu o plimbare cu Racheta" pe Don. Finalul acestui spectacol a fost foarte trist. Putin
mai trziu, eu am aflat c scriitoarea canadian nu numai c a dovedit a nu fi la nltimea
cheltuielilor si sperantelor, dar, cic, a demascat public aceast sarlatanie a KGB. n asemenea
cazuri, explicatia este la ndemn: intrigile serviciilor speciale americane.
Abaterea mea de la tema principal a acestor amintiri este departe de a fi ntmpltoare. Vreau s
subliniez urmtoarele: aparitia oricrui oaspete de la Moscova se asocia constant si obligatoriu
cu o prevenire si cu indicatiile de rigoare. Dar acum sosirea omului de la Moscova s-a produs ca
zpada n mai. Caracterul de surpriz putea fi explicat prin deplasarea rapid a lui Soljenitn prin
tar, iar viata necunoscutului de la Moscova prin schimbarea conducerii grupei de observare. Dar
toate acestea snt pre-
440 /
supuneri, iar deocamdat, n cabinetul generalului, nu-1 interesau pe co legul de la centru
informatiile despre Soljenitn.
Desprtindu-ne de general, noi am iesit n strad. Era o vreme cald, senin, de dinaintea
toamnei. N-am vrut s mergem cu masina si am luat-o spre hotelul Moskovskaia", unde pe
oaspete l astepta o minunat camer categoria lux. n vestibulul hotelului, el 1-a ntrebat ceva pe
administrator, si-a dat numele pe care eu nu 1-am putut deslusi. Dup ce a urcat la camer, noul
meu patron" a ntins pe o msut continutul servietei si am cobort amndoi la bufet.
Trebuie notat c bufetul hotelului Moskovskaia" era n felul lui o Mecc pentru lucrtorii operativi
ai Directiei noastre. A-si mprtsi unii altora noutti, a brfi", a da pe gt unu-dou phrele de
votc sau de vin era considerat drept ceva firesc si onorabil. Conductorii Directiei cunosteau
bine aceste seztori" si, la nevoie, le foloseau n scopurile lor de mari sefi.
Intrnd n bufetul intim, prevzut cu dou ferestre, am ocupat msuta mea preferat. El s-a asezat
la intrarea din dreapta, ca s nu obtureze vederea spre cei prezenti. Pn s studieze oaspetele
meniul si s-mi cear prerea, eu mi-am ndreptat atentia spre un tnr care, intrnd, a avut un
schimb de priviri cu colegul meu, m-a evaluat struitor din ochi si s-a ndreptat fr grab spre
tejghea. Involuntar mi-a trecut prin minte: Se cunosc." Comandnd cina, noul client privea din
cnd n cnd spre noi. Eram din ce n ce mai ncordat. O confuz neliniste nu m prsea. De
statur sub medie, ndesat, cu prul negru tuns scurt, necunoscutul era, judecind dup
mbrcminte si comportament, din cei sapte", adic din serviciul de observare exterioar.
Potrivit instructiunilor, lor li se interzicea s intre n contact direct cu un lucrtor operativ, cu
exceptia sefului care ndeplinea n acelasi timp si functii de ofiter de legtur.
O asemenea deductie ipotetic m-a linistit ntru ctva si am nceput s m ocup de oaspete. S-a
apropiat de noi o debarasoare care fcea n acelasi timp si pe osptrita, se ntelege, pentru
clientii ei cunoscuti. Am comandat coniac, salate, mncare cu carne. Am nceput s conversm.
Dup niste fraze goale de orice continut, interlocutorul meu a nceput prudent, destul de
degajat s se intereseze de biografia mea: de cnd lucrez n Securitatea Statului, unde am
lucrat nainte, ce functii am avut. L-a interesat n mod deosebit serviciul meu n RSS Lituanian
si, mai ales, problema dac acolo se ntreprindeau actiuni speciale si care anume.
Cina stioas si coniacul armenesc si-au fcut efectul. Oaspetele s-a lsat pe speteaza
scaunului, si-a slbit cravata, s-a pornit pe confidente: a intrat de curnd n dispozitivul Securittii
Statului, nu a fcut stagiu de lucrtor operativ obisnuit, a primit functie de conducere, srind peste
toate etapele intermediare, a lucrat n aparatul CC al Komsomolului.
441
Am nteles instantaneu cine si ce" se afl n fata mea. n anii '60-'7Q, o dat cu venirea lui
selepin si apoi a lui Semiceastni la conducerea KGB al URSS, posturile-cheie n organele KGB,
att la centru ct si la periferie au nceput s fie ocupate de fosti activisti ai Komsomolului, crora li
s-au dat grade si salarii mari. O asemenea ntinerire", fireste, provocase o reactie surd, ostil,
din partea personalului operativ de baz, care n felul acesta se vedea lipsit de perspectiva unei
promovri pe linie de serviciu De la Komsomol veniser oameni de diverse categorii: unii
inteligenti si altii prosti, unii cumsecade si altii carieristi, unii cinstiti si altii ipocriti, unii srguinciosi
si altii lingi. Dar ei toti aveau n comun o trstur: absenta total a profesionalismului, acesta
fiind un bun ce se dobndeste cu timpul si printr-o nemrginit dragoste de munc.
n acea sear, dup cin, oaspetele din Moscova m-a rugat s merg cu el la Kamensk, dup ce
se interesase de distanta pn acolo. A chemat masina, a luat legtura cu centrul de informatii al
sectiei a VH-a a Directiei KGB, s-a prezentat si a precizat unde se gseste obiectivul", adic
Soljenitn. Literalmente, dup 20-30 de minute, o Volga" de un negru lucios ne ducea n goan
pe soseaua betonat, neted, iluminat de faruri, n drum am aflat si eu c Soljenitn cu un
prieten de-al su poposise peste noapte ntr-o pdure de pini mai la nord de Kamensk. De la
Moscova pn aici, obiectivul" a fost nsotit de sapte insi constituiti ntr-o echip de observare
exterioar. Noi ne deplasm acum pentru a nlocui aceast echip cu una similar de la Directia
KGB-Rostov, ntruct obiectivul" intentioneaz s viziteze Rostovul, Novocerkaskul si, probabil, si
alte orase ale regiunii. Mie ns mi revine sarcina s verific operativ contactele si legturile
obiectivului", constatate de cei sapte, si s trimit materialele la Moscova. Reconstitui continuarea
dialogului:
Eu: De ce ati venit de la Moscova ntr-o chestiune asa de obisnuit? Cci legturile
obiectivului" n regiune snt de mult identificate, informatiile au ajuns n timp util la centru.
El: Pot aprea legturi noi, iar, de fapt, eu am venit n alt scop.
Eu: Ct veti rmne la noi?
El: ndat ce mi voi ndeplini sarcina, voi zbura.
Ultimele cuvinte m-au fcut s tresar. De ce nu mi se spune si mie ce misiune are omul acesta?
Nu cumva, ntr-un fel sau altul, mi se pregteste o lovitur? Pe loc mi-am adus aminte cum o dat
mi se dduse sarcina s-i fac o scen de gelozie unui savant american, chipurile agent CIA, iar
apoi s-l pocnesc ceea ce eu am refuzat n mod categoric. Dar acum a nceput s vorbeasc
n mine mndria profesional. stiind cu cine am de-a face, m-am hotrt s astept, s m ascund,
fr s pierd din vedere intentiile si actiunile sefului".
442
n deprtare s-au artat luminile localittii Kamensk. Am ocolit-o lund-o pe un drum lturalnic. La
ctiva kilometri mai la nord de oras ne-am oprit pe o margine a soselei, am iesit din Volga",
ceasul arta unsprezece. Peretele ntunecos, cu coama ascutit, al pdurii de pini se contura clar
pe fundalul cerului nstelat.
Rmi pe loc, a spus seful" si s-a ndreptat spre pdure.
Eu 1-am urmrit cu atentie. De dup niste copaci i-a iesit n ntmpinare un brbat. Au vorbit ceva
si s-au desprtit. Apropiindu-se de mine, seful" m-a nstiintat calm:
Transmiterea a avut loc, echipa venit de la Moscova a fost nlocuit. Apropo, hai s vedem cu
ce se ocup obiectivul" si amicul lui. Traversnd soseaua, ne-am ndreptat spre interiorul pdurii.
De la primii pasi devenise clar un lucru: tovarsul meu de drum habar n-are cum se umbl printr-
o pdure noaptea. Am zmbit n sinea mea. n curnd am auzit niste voci brbtesti, calme, avnd
toate acelasi timbru. A merge mai departe era o prostie si un risc puteau s ne descopere. Prin
gesturi i-am explicat tovarsului de drum situatia si ne-am ntors la masin.
Mergem la Novocerkask, acolo vom nnopta, a grit rspicat seful" si a plonjat n Volga".
Eu i-am urmat exemplul.
La Novocerkask am ajuns trziu dup miezul noptii, n ciuda orei att de trzii, seful sectiei
orsenesti KGB era, cum se spune, pe faz probabil, fusese anuntat, n hotel ne asteptau
dou camere rezervate, nseamn c seful" se desparte de mine. Capriciu sau necesitate? m-
am ntrebat eu. Dar la sosirea n hotel, el declarase c ne vom instala ntr-o camer cu dou
paturi, nc o enigm: cui i este rezervat a doua camer? De ntrebat, ns, n-am ntrebat,
rspuns tot n-as fi primit.
Dimineata s-a primit informatia despre sosirea lui Soljenitn si a prietenului su la Novocerkask.
Serviciul de observare exterioar i tinea ca ntr-un cleste. Ne aflam n masin si la un interval de
cinci sau zece minute primeam, prin statie radio, informatii despre deplasarea obiectivului". Era
n curs o actiune prozaic, de rutin, n sfrsit, a sosit anuntul despre sosirea obiectivului" si a
prietenului su n piata Ermak, unde, lsnd masina, s-au ndreptat spre catedral. Acolo n timpul
acesta era slujb.
Volga" noastr s-a deplasat ncet spre catedral, n fata intrrii, n piat, la vreo dou sute de
metri, am prsit masina. Dup ce a trntit portiera, seful" m-a ntrebat dac am vzut
obiectivul".
Nu.
Vrei s-1 vezi?
Desigur,
Catedrala ne-a ntmpinat cu un grandios Te Deum. Oameni nu erau foarte multi. Concentrati si
iluminati, ei ascultau cntrile, care nemiscat, care din cnd n cnd nchinndu-se. Discret, cu
acopermintele de cap n mn, ne-am strecurat printre ei. Pe neasteptate, seful" m-a atins cu
cotul si cu un abia perceptibil semn cu capul mi-a artat spre una dintre coloane Era acolo, stnd
n genunchi, un om n vrst: avea o frunte mare, nalt si o barb roscat, n form de potcoav,
ntr-un fel de uitare de sine, fcea mtnii pe care le nsotea cu semnul crucii. Lng el, n
picioare, un brbat cu statura peste medie, un usctiv cam de vreo 55 de ani. Dar toat atentia
mea se concentrase asupra obiectivului" ngenuncheat ntr-o postur de adnc smerenie. Cinstit
vorbind, scena m-a socat profund. Niciodat n-as fi crezut-o posibil, indiferent cine mi-ar fi
relatat-o. Atitudinea mea fat de credinciosi a fost mereu una de echilibru si ntelegere, consi-
dernd c dreptul omului de a avea o religie este inalienabil. stiind destul de multe, fireste de la
altii, despre Soljenitn, dup ce i-am citit operele editate si cele scoase prin samizdat, precum si
toat literatura" (inclusiv notele informative) despre el, eu am nteles c avem n fat o
personalitate extraordinar, urias. Dar dup cele vzute acum n-am mai putut avea nici
ntelegere, nici simpatie, dimpotriv, m-am simtit derutat, am nceput s m ndoiesc de justetea
aprecierilor pe care le fcusem anterior la adresa lui.
n catedral nu zbovisem mult timp. Cobornd treptele, seful" m-a ntrebat: Ei, cum e?" Eu n-
am rspuns.
Dup cteva ore, tinndu-se pe urmele obiectivului", serviciul de observare exterioar stabilise
dou-trei adrese necunoscute nou, care-1 interesau pe el. n continuare trebuia clarificat cine
anume l interesa pe scriitor, ce fel de oameni, scopul si caracterul relatiilor lor reciproce.
Spre prnz s-a primit stirea c obiectivul" mpreun cu prietenul su se afl pe o strad central a
orasului si intr ntr-un magazin. seful", grbindu-1 pe sofer, a dat indicatii precise privind traseul
masinii spre centru. Totusi a oprit masina de cteva ori, a fcut ctiva pasi pe jos urmrind nu stiu
ce, s-a ntors, s-a enervat. Una dintre iesirile" lui urmtoare a avut o ncheiere neasteptat
pentru mine: s-a ntlnit cu necunoscutul din bufetul hotelului Moskovskaia". nseamn c
necunoscutul" m-am gndit eu nu este reprezentantul echipei de sapte" nsrcinate cu
observarea exterioar, pentru c cei sapte" de la Moscova au prsit de mult regiunea. Acum
este clar pentru cine este rezervat camera a doua la hotelul din Novocerkask.
Judecind dup gesturi, seful" si necunoscutul" aveau o controvers n nu stiu ce problem. S
trag o concluzie ct de ct corect, pur si simplu nu puteam, mi lipsea un material suplimentar. Am
iesit din masin, m-am ndreptat spre protagonistii controversei, n ideea de a prinde mcar
cteva frnturi din frazele lor. N-am prins nimic. Dup ce la sfirsit i-a spus nu stiu ce sefului",
necunoscutul", neobservndu-m, s-a ntors brusc si s-a ndreptat spre magazin. Necunoscutul"
a trecut pe lng ei, apoi s-a ntors
si s-a tinut pe urmele lor. Timpul inactivittii trecuse. Apropiindu-m de sef, 1-am ntrebat:
S v ajut cu ceva?
Poate... hai...
n ordine, unul dup altul obiectivul", necunoscutul", seful" si eu mergeam la pas pe
strada central a orasului. Putin mai trziu, obiectivul" cu prietenul au intrat ntr-o alimentar
mare, raportat la dimensiunile unui oras ca Novocerkaskul. Dup ei si noi. n felul acesta, ne-
am pomenit cu totii ntr-un spatiu nchis. Necunoscutul" s-a lipit" literalmente de obiectiv", care
sedea la coad la raionul cofetrie. seful" l acoperea pe necunoscut". sedeau unul lng altul,
n unghi, cu fata la vitrin. Necunoscutul" a manipulat ceva lng obiectiv". Ce a fcut el concret,
eu n-am vzut, dar miscrile minilor mbrcate n mnusi si un obiect ntr-una din ele, mi le
amintesc clar. n orice caz, lng mine, n centrul Novocerkaskului, s-a petrecut ceva de nenteles
pentru mine. Toat operatiunea a durat dou-trei minute.
Necunoscutul" a iesit din alimentara, seful" s-a transfigurat, a zm-bit, a msurat cu ochii sala si,
dup ce s-a uitat la mine, a fcut un semn cu capul si s-a ndreptat spre iesire. Eu 1-am urmat.
Afar, seful", calm, dar ferm, a pronuntat urmtoarele cuvinte:
Asta-i totul, s-a zis cu el, acum mult n-o mai duce. n masin nu si-a ascuns bucuria:
ntelegeti, la nceput nu s-a reusit, dar la miscarea a doua totul a fost O.K.!
Dar a tcut imediat, dup ce a privit la mine si la sofer.
Am trecut pe la hotel, apoi ne-am dus la mai-marele sectiei orsenesti. seful" a dat indicatii cu
privire la verificarea legturilor noi ale obiectivului", legturi constatate n oras. Ne-am desprtit
de mai-marele sectiei orsenesti, apoi ne-am asezat n masin si directia Rostov.
Eram cuprins de un fel de ameteal. Fraza sefului": La nceput nu s-a reusit, dar la miscarea a
doua totul a fost O.K.!" a aruncat o nou lumin asupra situatiei al crei martor se ntmplase
s fiu. Episodul din alimentara nu mai prea straniu si de nenteles. Acesta era finalul unei crime
pe care cel mai nalt organ de represalii al trii o pusese la cale mpotriva unui mare scriitor-
disident. Ce puteam s fac? Nu-mi rmnea dect s tacunica variant de a-mi tine la adpost
viata mea si a familiei mele.
La sosirea la Rostov, m-am desprtit de sef n sala de asteptare de la cabinetul generalului.
Totul e n ordine, materialele de la Novocerkask trebuie trimise la centru mi-a spus el pe un
ton inutil apsat, cnd s ne lum r-mas-bun.
Soarta necunoscutului" a rmas pentru mine o tain, n ce-1 priveste pe sef, am reusit, cu
prudenta de rigoare, s aflu c ulterior a fost trimis n strintate, se ntelege, nu ca s fac
turism.
E legitim si fireasc o ntrebare: Ce s-a ntmplat cu Aleksandr Isae-vici dup operatiunea de la
Novocerkask? Nu stiu. Poate c s-a mbolnvit grav, poate c moartea i-a dat trcoale.
Rspunsul, dup ct se pare, trebuie cutat la el sau la cei din anturajul lui.
Postfat
Prezenta relatare are caracter documentar, desi este scris din memorie. Evenimentele descrise
s-au produs cu adevrat, si de aproape douzeci de ani aceast povar mi st pe constiint. M
ntreb iarsi si iarsi: ce puteam s fac? Dovezi directe, incontestabile, nu aveam, probe
materiale nici att. mi rmnea s strig. Dar mi s-ar fi dat o asemenea posibilitate? Foarte mult m
ndoiesc, ba mai mult, snt convins c actiunea mea de dezvluire" ar fi fost nbusit n
germene si ngropat pentru totdeauna.
n primul capitol al crtii lui G. A. Arbatov Mrturia unui contemporan este exprimat urmtoarea
idee: ... eu cred c atta timp ct mai snt n viat martori, atta timp ct mai exist unii dintre cei
sub ochii crora s-au petrecut evenimentele acestei perioade importante si complicate din istoria
noastr, si mai ales atta timp ct mai exist cei care, ntr-o msur sau alta, au participat la ele,
trebuie s li se dea posibilitatea s spun ce au de spus. Orict de modest ar fi fost rolul lor n
cele ce s-au ntmplat."
n mod premeditat n-am dat nume de persoane, de participanti si co-participanti la evenimentele
descrise. Consider necesar s le lsm posibilitatea s se exprime ei nsisi, s extind aria
relatrii, s precizeze, s dea numele initiatorilor, ale inspiratorilor acestei actiuni criminale.
Acestia, incontestabil, snt din categoria celor mai nalti functionari de stat.
Haideti s ne privim n ochi unii pe altii.

Indice biografic al persoanelor citate

Acest indice contine scurte note despre unele dintre numele proprii citate n aceast carte. Nu au
fost reluate lmuririle aduse n legtur cu unele nume n notele traductorului. Nu s-a considerat
necesar nici s se consacre note despre personajele episodice, cnd contextul furnizeaz el
nsusi informatii suficiente, nici despre personalittile foarte cunoscute publicului romnesc. Ne-
am limitat n sfrsit la a furniza informatiile strict indispensabile ntelegerii textului. (Nota
editorului.)

ABAKUMOV, Viktor Semionovici (1897-1954), ministru al Securittii din 1946 pn n 1952.

Condamnat n urma Cazului halatelor albe" si executat n 1954.
ABDUMOMUNOV, Toktobolot (nscut n 1922), dramaturg kirghiz.
ADJUBEI, Aleksei Ivanovici (nscut n 1924), ginere al lui Hrusciov si nsrcinat de acesta cu
diverse misiuni, redactor-sef la Komsomolskaia Pravda, apoi la Izvestia.
AITMATOV, Cinghiz (Nscut n 1928), romancier kirghiz.
AKSAKOV, Ivan Sergheevici (1823-1866), publicist si poet rus slavofil.
ALEKSEEV, Mihail Nikolaevici (nscut n 1918), devenit membru al PC n 1942. Redactor-sef al
revistei Moskva, secretar al comitetului director al US din URSS.
ANDROPOV, Iuri Vladimirovici (1914-1984), devenit membru al PC n 1939. Din 1967 presedinte
al KGB, din 1973 membru al Biroului Politic.
ASANOV, Nikolai Aleksandrovici (nscut n 1914), poet si prozator.
BAJAN, Mikola (nscut n 1904), poet si publicist ucrainean, membru al Academiei de stiinte a
URSS.
BANDERA, Stepan (1909-1959), lider nationalist ucrainean. Emigrat dup al doilea rzboi
mondial, asasinat la Munchen de agentul sovietic Stasinski.
BARABANOV, Evgheni Viktorovici (nscut n 1944), licentiat n istoria artei. Interogafde KGB n
1973, a revendicat dreptul de a transmite n strintate manuscrisele refuzate de cenzura din
URSS. Coautor al Vocilor din strfunduri.
BARUZDIN, Serghei Alekseevici (nscut n 1926), devenit membru al PC n 1949; autor de crti
pentru copii.
BEK, Aleksandr Alfredovici (nscut n 1902), romancier.
BELOV, Vasili (nscut n 1933), romancier.
BENKENDORF, Aleksandr Hristorovici (1781-1844), sef al politiei sub Nicolae I, tarul jandarm".
BERIA, Lavrenti Pavlovici (1899-1953), bolsevic georgian care si-a fcut toat cariera n politia
secret; numit sef al NKVD n 1938, destituit dup moartea lui Stalin si mpuscat.
BOGORAZ, Lansa, n urma unei manifestatii organizate n Piata Rosie la 25 august 1968 pentru
a protesta mpotriva invadrii Cehoslovaciei, a fost condamnat la 4 ani munc corectional si la
deportare n Siberia.
BOLL, Heinrich (1917-1985), nuvelist si romancier german. Premiul Nobel n 1972. L-a primit la el
acas pe Soljenitn dup expulzarea acestuia.
BONDAREV, Iuri Vasilievici (nscut n 1924), devenit membru al PC n 1944. Romancier.
BUHARIN, Nikolai Ivanovici (1888-1938), eminent conductor al Partidului. Acuzat n 1929 de
deviationism de dreapta". Condamnat la moarte n al treilea proces de la Moscova si mpuscat.
BUKOVSKI, Vladimir Konstantinovici (nscut n 1942), publicist disident. Internat n mai multe
rnduri ncepnd din 1963 n spitalele psihiatrice sub mandatul KGB. n 1970 si 1971 transmite
corespondentilor strini informatii detaliate despre tratamentul impus protestatarilor n spitalele
psihiatrice speciale". Internat n vara lui 1971 la spitalul Serbski, apoi condamnat pe 5 ianuarie
1972 la nchisoare, lagr si exil totaliznd doisprezece ani de privatiune de libertate. Autor al
lucrrii O nou boal mintal n URSS: opozitia.
BUNIN, Ivan Alekseevici (1870-1953), scriitor, PremiulNobel n 1933; a trit n Franta din 1920
pn la moarte.
BROOKE, Gerald, belgian nsrcinat de NTS, organizatie de rezistent mpotriva puterii sovietice,
organizatie cu sediul n Occident, de a transmite documente disidentilor sovietici. Arestat de KGB
n 1968.
CEAADAEV, Piotr lakovlevici (17947-1856), filozof, autor al Scrisorilor filozofice scrise direct n
francez. Una singur dintre aceste scrisori a fost publicat n timpul vietii lui; cenzura a interzis-o
imediat si irevocabil.
CEAKOVSKI, Aleksandr (nscut n 1913), romancier, director la Litera-turnaia Gazeta.
CEALIDZE, Valeri N., fizician, cofondator al Comitetului pentru Drepturile omului, privat de
cettenia sovietic n cursul unui turneu de conferinte stiintifice n SUA.
CIUKOVSKAIA, Lidia Korneevna (nscut n 1907), critic literar si scriitor. La nceputul lui 1974 a
fost exclus din US pentru a-1 fi sustinut pe Soljenitn.
CIUKOVSKI, Kornei Ivanovici (1882-1969), critic, poet si eseist. Dup confiscarea Primului Cerc,
i ofer ospitalitate lui Soljenitn n dacea sa de la Peredelkino. La moartea sa, i las lui Soljenitn
prin testament bunuri care vor contribui la subzistenta scriitorului n anii care i-au precedat
expulzarea.
DANIEL, luli Markovici (pseud. Nikolai Arjak), (nscut n 1925), public n Samizdat si transmite n
Occident povestiri nonconformiste. Arestat la 11 septembrie 1965 si judecat n acelasi timp cu A.
Siniavski. Condamnat la 5 ani de internare ntr-un lagr de munc cu regim sever".
DEMENTIEV, Aleksandr Grigorievici (nscut n 1904), devenit membru al PC n 1941; critic,
istoric al literaturii.
DIOMICEV, Piotr Nilovici (nscut n 1918), devenit membru al PC n 1939. Secretar al Comitetului
Central al PC; i-a succedat apoi Ekaterinei Furteva n postul de ministru al Culturii (1974).
DOROs, Efim lakovlevici (1908-1974), devenit membru al PC n 1945; eseist, pictor al vietii
rurale.
DZERJINSKI, Feliks Edmundovici (1877-1926), bolsevic de origine polonez. A creat Ceka n
1917 si a rmas pn la moarte sef al Securittii Statului.
EHRENBURG, Ilia Grigorievici (1891-1967), romancier si jurnalist, autor de memorii asupra
perioadei staliniste.
EVTUsENKO, Evgheni Aleksandrovici (nscut n 1933), poet. Criticat pentru a-si fi publicat n
presa strin Autobiografia".
FADEEV, Aleksandr Aleksandrovici (1901-1956), scriitor, premiul Stalin n 1946 pentru Tnra
gard. S-a sinucis n 1956 dup raportul lui Hrus-ciov la Congresul al XX-lea.
FARGES, Yves (1899-1953), rezistent francez, comisar al Republicii la Lyon la Eliberare,
presedinte n Franta al Miscrii pentru Pace, decedat la Tbilisi ntr-un accident de automobil.
FEDIN, Konstantin Aleksandrovici (1892-1977), prozator destul de talentat n anii '20; dup 1971,
presedinte al US din URSS; nsrcinat n mai multe rnduri cu misiuni oficioase.
GALANSKOV, Iuri (1939-1972), poet si publicist contestatar, inspirator al culegerii Phcenix 61"
publicat n Samizdat; internat ntr-un spital psihiatric, apoi eliberat, n 1966 protesteaz
mpotriva procesului Siniavski-Daniel; trimis n judecat, este condamnat n ianuarie 1968 la 7 ani
munc silnic. Suferind de un ulcer la stomac, moare, din lips de ngrijiri medicale, ntr-un lagr
din Mordovia.
GALICI, Aleksandr Arkadievici (nscut n 1919), dramaturg, poet si bard" ale crui cntece s-au
bucurat de o extrem popularitate n URSS; exclus din US n 1971; emigreaz n 1974 n
Norvegia.
GONCEAR, Oles (=Aleksandr) Terentievici (nscut n 1918), prozator ucrainean, membru al
Comitetului Central al PC al Ucrainei.
GRANIN (pseud. al lui Gherman), Daniil Aleksandrovici (nscut n 1918), autor de romane si
nuvele.
GRASS, Giinter (nscut n 1927), romancier si dramaturg german, prieten si consilier al
cancelarului Brandt.
GRIBACIOV, Nikolai Matveevici (nscut n 1910), devenit membru al PC n 1943, din 1956
redactor-sef al revistei Uniunea Sovietic.
GHERASIMOV, Evgheni Nikolaevici (nscut n 1903), devenit membru al PC n 1944, scriitor.
GHINZBURG, Aleksandr I. (nscut n 1936), intelectual contestatar, a adunat si a fcut s parvin
n Occident o Carte alb despre cazul Siniavski-Daniel. Condamnat n acelasi timp cu Galanskov
n ianuarie 1968 la 5 ani munc silnic.
HENRY, Ernst (pseudonim), ziarist sovietic, specializat n informatii externe si trimis frecvent n
misiune n strintate.
HERZEN (Gherten), Aleksandr Ivanovici (1812-1870), revolutionar, scriitor, publicist si filozof.
IAsEK, Kamil (nscut n 1909), poet uzbec.
IAKIR, Piotr lonovici (nscut n 1923), deportat n 1937 la vrsta de paisprezece ani, ca urmare a
lichidrii tatlui su de ctre Stalin. Membru al Institutului de istorie al Academiei de stiinte a
URSS. Arestat n iunie 1972 si judecat cu Krasin n august 1973 n cursul unui proces menit s
demonteze Cronica evenimentelor. Datorit atitudinii sale pozitive" n cursul procesului, a
beneficiat de o msur de gratie: exilul n Riazan.
ILICIOV, Leonid Fiodorovici (nscut n 1906), membru al Comitetului Central al PC, responsabil
cu ideologia n vremea lui Hrusciov.
ISAKOVSKI, Mihail Vasilievici (1900-1973), devenit membru al PC n 1918; poet al vietii trnesti.
IVANOV, Viaceslav Vsevolodovici (nscut spre 1925), specialist n lingvistic slav si teoretician
al literaturii.
KAPItA, Piotr Leonidovici (1894-1984), fizician, membru al Academiei de stiinte a URSS din 1939,
membru al prezidiului acesteia din 1957.
KARIAKIN, Iuri (nscut n 1920), universitar, publicist, filozof.
KAVERIN (pseud. lui Zilber) Veniamin Aleksandrovici (nscut n 1902), romancier.
KAZAKIEVICI, Emanoil Ghenrikovici (1913-1962), devenit membru al PC n 1944; prozator.
KAZAKOV, Iuri Pavlovici (nscut n 1927), romancier si nuvelist.
KERBABAIEV, Berd (nscut n 1894), scriitor si traductor turcmen - KERENSKI, Aleksandr
Fiodorovici (1881-1970), om politic, membru al partidului socialist revolutionar; sef al guvernului
provizoriu din iulie pn n octombrie 1917. A emigrat.
KIROV (pseud. lui Kostrikov), Serghei Mironovici (1886-1934), colaborator apropiat al lui Stalin,
asasinat (fr ndoial la ordinul acestuia).
KOJEVNIKOV, Vdim Mihailovici (nscut n 1909), devine membru al PC n 1943; romancier.
KOLtOV, Aleksei Vasilievici (1809-1842), poet al vietii rurale.
KONIEV, Ivan Stepanovici (1897-1973), maresal al Uniunii Sovietice n 1944, comandant suprem
al Pactului de la Varsovia din 1955 pn n 1960.
KOPELEV, Lev Zinovievici (nscut n 1912), critic si eseist, specialist n literaturi strine moderne.
KORNEICIUK, Aleksandr Evdokimovici (nscut n 1905), devine membru al Comitetului Central n
1952; dramaturg ucrainean.
KOSOLAPOV, Valeri Aleksandrovici (nscut n 1910), l nlocuieste pe Tvardovski la conducerea
lui Novi mir n 1970, functie n care a rmas pn n 1974.
KOCETOV, Vsevolod Anisimovici (1912-1974), devine membru al PC n 1944, romancier,
redactor-sef al revistei Oktiabr din 1961.
KRASIN, Victor, implicat cu P. lakir n procesul menit s stopeze aparitia Cronicii evenimentelor,
condamnat la l septembrie 1973 la 3 ani nchisoare si la 3 ani de exil; pedeapsa i s-a comutat n
exil la Kalinin.
LAKsIN, Vladimir lakovlevici (nscut n 1933), devine membru al PC n 1966, critic literar.
LEONOV, Leonid Maksimovici (nscut n 1899), scriitor.
LEONTIEV, Konstantin Nikolaevici (1831-1891), scriitor, publicist, partizan al unei ntoarceri la
izvoarele civilizatiei ruse crestine emanate de Bizant.
LIHACIOV, Dmitri Sergheevici (nscut n 1906), istoric al literaturii si culturii ruse vechi.
LITVINOV, Pavel Mihailovici, nepot al lui Maksim L., fizician, se ridic public mpotriva procesului
tinerilor scriitori nonconformisti n ianuarie 1968; particip la manifestatia din 25 august 1968
contra invadrii Cehoslovaciei, condamnat la 5 ani de lagr de munc.
LOSSKI, Nikolai Onufrievici (1870-1965), filozof expulzat din Rusia Sovietic n 1922.
LUNt, D.R., profesor de medicin si colonel al KGB, a condus mai multe expertize la spitalul
psihiatric cu destinatie special" Serbski din Moscova, care s-au soldat cu internarea arbitrar de
intelectuali disidenti.
LUNDKVIST, Arthur (nscut n 1906), poet suedez, vicepresedinte al Comitetului mondial al pcii,
n 1957 primeste Premiul Lenin pentru ntrirea pcii ntre popoare.
MAK.SIMOV, Vladimir Emelianovici (nscut n 1932), romancier, exclus n 1973 din US; a emigrat
n 1974.
MANDELsTAM, Osip Emilievici (1891-1938), poet, mortntr-un lagr.
MARKOV, Gheorghi Mokeievici (nscut n 1911), secretar al Comitetului director al US din URSS.
MATUsKIN, Vasili Semionovici (nscut n 1906), devine membru al PC n 1945; scriitor.
MEJELAITIS, Eduardas (nscut n 1919), devine membru al PC n 1943; poet lituanian; n 1959
devine presedinte al Uniunii scriitorilor lituanieni.
MIHALKOV, Serghei Vladimirovici (nscut n 1913), devine membru al PC n 1950; poet si autor
dramatic.
MOJAEV, Boris Andreevici (nscut n 1923), scriitor.
NEKRASOV, Vktor Platonovici (nscut n 1911), romancier; i se d voie s prseasc URSS n
1974.
NIKITIN, Ivan Sawici (1829-1861), poet al vietii rurale.
OKUDJAVA, Bulat (nscut n 1924), devine membru al PC n 1955; romancier, poet si sansonetist
foarte popular.
OSSIETSKY, Karl von (1889-1938), publicist german internat n lagrul de la Sonnenburg din
1933 pn n 1936 pentru articole ce condamnau fascismul hitlerist. Premiul Nobel pentru pace n
1936.
PALCINSKI, Piotr Akimovici (1878-1929), inginer de mine si economist. A refuzat s intre n
masinatia montat de Krlenko n vederea procesului Partidului industrial, mpuscat n nchisoare.
PANKOV, Viktor Ksenofontovici (nscut n 1920), devine membru al PC n 1944; critic, istoric al
literaturii.
PAUSTOVSKI, Konstantin Gheorghievici (1896-1968), scriitor, partizan al unei anumite autonomii
a literaturii fat de linia oficial.
PETROVSKI, Ivan Gheorghievici (1901-1963), matematician, membru al Academiei de stiinte a
URSS. Rector al Universittii din Moscova din 1951 pn la moartea lui.
PIMEN, patriarh al Moscovei si al ntregii Rusii (laic Serghei Mihailovici Izvekov) (nscut n 1910),
primeste tonsura monahal n 1927, episcop administrator al diecezei Moscovei n 1957, ales
patriarh de Sinodul Bisericii Ruse la 2 iunie 1971.
POLIKARPOV, Dmitri, unul dintre protagonistii represiunii j danoviste mpotriva literaturii,
responsabil la sectia art si literatur a Comitetului Central, destituit n 1962 n momentul cnd se
hotra soarta nuvelei O zi din viata lui Ivan Denisovici.
POSPELOV, Ghenadi Nikolaevici (nscut n 1899), universitar, istoric al literaturii ruse din
secolele al XVIII-lea si al XlX-lea.
PUGACIOV, Emelian Ivanovici (7-1775), conductor al unei vaste rscoale a cazacilor si tranilor
sub Ecaterina a II-a; capturat si adus ntr-o cusc la Moscova, unde a fost tras pe roat.
RADIsCEV, Aleksandr Nikolaevici (1749-1802), a publicat sub Ecaterina a II-a o carte care
denunta iobgia si autocratia; condamnat la moarte; i s-a comutat pedeapsa n exil.
REGHELSON, Lev Lvovici, tnr fizician, continu cercetri n fizica cuantic.
REKEMCIUK, Aleksandr Evseevici (nscut n 1927), devine membru al PC n 1948; scriitor
sovietic, autor de povestiri, nuvele si scenarii de film; redactor la Novi mir.
REsETOVSKAIA, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimist; se mrit cu Soljenitn n 1940,
divorteaz n 1949, n timpul detentiei sotului ei. Se recstoreste cu scriitorul n 1956. Soljenitn
si ea se despart din nou n 1968. A publicat memorii n care si prezint versiunea ei asupra
faptelor povestite aici de Soljenitn.
RIURIKOV, Boris Sergheevici (1909-1969), critic, a fost redactor-sef al revistei Inostrannaia
literatura.
RUDENKO, Roman Andreevici (nscut n 1904), din 1953 procuror general al URSS.
SAFONOV, Ernst, presedinte al sectiei din Riazan a Uniunii Scriitorilor din URSS.
SAHAROV, Andrei Dmitrievici (1921-1989), printele bombei H" sovietice, mpreun cu V.N.
Cialidze si A.N. Tverdohlebov, a nfiintat Comitetul pentru drepturile omului (4.XI.1970). Autor de
reflectii si de scrisori de protest adunate n Vorbeste Saharov.
SALNSKI, Afanasi Dmitrievici (nscut n 1920), dramaturg, prozator, scenarist rus.
SAMSONOV, Aleksandr Vasilievici (1859-1914), general al armatei imperiale n fruntea trupelor
ruse n btlia de la Tannenberg; dup nfrngere s-a sinucis. Personaj central al lui August
Paisprezece.
SARTAKOV, Serghei Venediktovici (nscut n 1908), prozator, dramaturg, secretar al comitetului
director al US din URSS.
SEMICIASTNI, Vladimir Efimovici (nscut n 1914), devine membru al PC n 1944, succesiv
prim-secretar al Komsomolului si sef al KGB pn n 1967, membru al Comitetului Central al PC
pn n 1971. . t.,
SIMONOV, Konstantin Mihailovici (nscut n 1915), devine membru al PC n 1942; poet,
romancier si publicist. Opera sa a fost inspirat n mare parte de al doilea rzboi mondial.
SINIAVSKI, Andrei Donatovici (nscut n 1925), a fost colaborator al Institutului de literatur
mondial al Academiei de stiinte a URSS. Public ncepnd din 1955 sub pseudonimul de Abram
Tert nuvele fantastice considerate calomnioase pentru regim. Exclus din US n 1965, condamnat
n 1966 la 7 ani de lagr cu regim sever, n 1973 a emigrat n Franta, unde a predat literatura
rus la universitatea din Paris IV. Premiul Celei mai Bune Crti strine n 1974 pentru O voce n
cor.
SOBOLEV, Leonid Sergheevici (1898-1971), autor de romane consacrate n special marinei,
secretar al comitetului director al US din URSS.
SOFRONOV, Anatoli Vladimirovici (nscut n 1911), devine membru al PC n 1940, din 1953
redactor-sef al lui Ogoniok; poet si dramaturg.
SOLOUHIN, Vladimir Alekseevici (nscut n 1924), devine membru al PC n 1952; poet, prozator
si publicist.
SURKOV, Aleksei Aleksandrovici (nscut n 1899), poet foarte ortodox, prim-secretar al US n
timpul afacerii Pasternak.
SUSLOV, Mihail Andreevici (1902-1982), din 1921 membru al PC, din 1955 membru al Biroului
Politic, specialist al ideologiei.
STRADA, Vittorio, comunist italian liberal, bun specialist n literatura sovietic.
SVETLOVA, Natalia Dmitrievna (Alia), a doua sotie a lui Soljenitn.
SVIRSKI, Grigori tarevici, exclus din URSS n 1968 pentru a fi fcut un rechizitoriu
antisemitismului; n 1971 s-a stabilit n Israel. Autor al Ostaticilor.
SAFAREVICI, Igor Rostislavovici (nscut n 1923), mare matematician, specialist n algebr,
premiul Lenin n 1959. n 1958 devine membru corespondent al Academiei de stiinte a URSS.
Coautor al Vocilor din strfunduri.
SALAMOV, Varlam Tihonovici (nscut n 1907), scriitor si poet, a petrecut saptesprezece ani n
lagre. Autor al Povestirilor din Kolma.
SELEPiN,AleksandrNikolaevici (nscut n 1918), sef al KGB din 1958 pn n 1961, apoi n 1967
sef al organizatiilor sindicale. A fost membru al Biroului Politic.
TARSIS, Valeri, unul dintre primii scriitori sovietici care au denuntat internrile psihiatrice abuzive
n nuvela Sala 7; i se d voie s prseasc URSS n 1966.
TENDRIAKOV, Vladimir Fiodorovici (nscut n 1923), devine membru al PC n 1948; romancier.
455