Memorii, Vol. 8 1926-1930 (Constantin Argetoianu, 1997)

or
CONSTANTIN
ARGETOIANU
4!
F.
mem ru
EDI:TURA
MACHIAVELLI
, 4 a
CONSTANTIN ARGETOIANU
MEMORII
vol. VIII
CONSTANTIN ARGETOIANU
MEMORII
PENTRU CEI DE MAINE
Amintiri din vremea celor de ieri
Volumul al VIII-Iea
Partea a VII-a (1926-1930)
Editie i indice
de
STELIAN NEAGOE
EDITURA MACHIAVELLI
Bucurqti, 1997
Colectia
ISTORIE & POLITICA
este coordonat5
de
STELIAN NEAGOE
Toate drepturile pentru tipkirea

acestei editii apartin in exclusivitate
EDITURII MACHIAVELLI
BucumtiI, B-dul Banu Manta nr. 22
ISBN 973-96599-9-9
NOTA ASUPRA EDITIEI
Volumul al VIII-lea din Amintirile" lui Constantin Argeto-

ianu corespunde Pa-rill a VII-a, w cum a fost ea structuratà de
eatre autor. Cronologic, memoriile incep in vara anului 1926, qi
se incheie in vara anului 1930.
In acest segment de timp istoric, scriitorul §i analistul a evocat
o seama de evenimente majore din viata politica romaneasca.
Vom enumera, spre exemplificare, doar cateva. Fuziunea Partidu-
lui National (avand in frunte pe Iuliu Maniu, dar fra' N. Iorga i
fill C. Argetoianu) cu Partidul Taranesc (MihalacheStere). In-
formatii inedite i cuprinz5toare privind adev5rata boala (cancer)
a Regelui Ferdinand I al Romaniei, cum §i evolutia acelui necru-
tator fel de a muri. Noile masuri guvernamentale luate fata de
uneltirile Pretendentului la Tron Carol Caraiman. Intelegerea
Ionel Bratianu Constantin Argetoianu pentru trantirea Guyer-
nului Al. Averescu (Caramida"). Cele 15 zile tranzitorii ale Gu-
vernului Barbu Stirbei povestite cu haz de ministrul agricul-
turii din acel Cabinet interimar. Ultimul Guvern liberal condus
de Ione! Bratianu, vazut de acela§i ministru al agriculturii C.
Argetoianu. Stabilizarea monetara privegheati de faimosul Rist.
Partidul National Liberal observat critic de Inca neinregimentatul
Argetoianu. Fulgerâtoarea moarte a lui Ionel Bratianu, care a dus
la schimbarea regimului politic in Romania. Opera" ministrului
agriculturii, devenit mai apoi §i ad-interim la Externe, unde a
continuat activitatea lui Nicolae Titulescu referitoare la optantii
unguri §i la pactul Kellog. Ultimele pagini trateaza despre slibi-
ciunile Regentei, despre trecerea de la guvernarea liberala la cea
6 NOTA ASUPRA EDITIEI
national-taranista, alternante ale puterii asupra carora plana...

aeroplanul ex-Printului Carol...
Este multd substanti politica i destul sâmbure de istorie in
aceste Amintiri", Argetoianu a corectat sau a intregit date §i fap-
te tiute din surse varii, insi de cele mai multe ori a adus ele-
mente complect noi, puncte de vedere originale (chiar daca su-
biective) asupra lumii interbelice de care at'ata s-a frecat" ca
sa folosim un cuvint drag memorialistului.
Sunt i in acest volum reu§ite portrete de oameni politici §i de
barbati de Stat cu umbrele §i cu luminile lor. Eroul principal
al cartii este de data asta Ionel Bratianu, de care Argetoianu se
apropiase §i se legase sincer in ultimii doi ani ai vietii Sfinxului
de la Florica de Arge§.
Partea a VII-a a fost redactata de Constantin Argetoianu in
varatoamna anului 1943, dupi cum insu§i a consemnat cu oare-
care obstinatie (vezi paginile 133, 178, 256 din prezentul volum).
In incheiere publicam Anexele Facsimile, ap cum au fost
ele ordonate de autor. Anexele, in numar de patru, reproduc tex-
tele transcrise de Argetoianu. Cele trei documente facsimilate se
tiparesc in original.
Actul nostru editorial urmeaza cu fidelitate caietele-manuscri-
se argetoiene. Toate sublinierile, punctele de suspensie, precum
§i toate notele de subsol apartin memorialistului.
STELIAN NEAGOE
MEMORII
. , [
Sat,cc /N. 44-. 2i
, 4 , ,
( rcit cfr-itg,t7-e. 0 1 7 24 4 - 1 - 1 - . 4 2 ( . . ac I-. g
fra.7- 14.4,a1:::4, cp,erfc, 2.11-c-A,A:a0

A: ic,e.,- A 1.-c4crt-ZZ, lee,).-e gleA-01,-,-(--
_
.ka..<;,<. 4-11,-e,A... t `f-
fri-ist,(.. eVi-.1,4,..__ clfr..1.-4-1- A,- az-isk4--tAk
rr-1_ 7 aL Cd-4 -ICC gix_ yt--c-k- /72;c72L-A.
C4,---. a-i'we"2-4..t 471,--P"... 4.-- It-`rir?"2"

77k.e,..a..-,- . -, g_ 4.1
17144,...A er" ./,-.....<..... --/2cm.1-;R ..
ilLtlyi-j-ka (11-. /G, 2-i/6/1--L.,-Q_ al'A /
ttt- i. 2. e-1.t.9 14....:-..- A-(-.--(. ; :,-(.-- ,I.c-4......:,
k/(14-c,e 9,-eA.,.,...c.L....e.... fAr....4..<4.4-c...1....- -/---c/1 .-c"),

.
C-dLe.411--.;t-e, - fr A /.' kjt7jb I-- 4 _ A

/
24-1 c.a.., ,7
' ._
...
Yvt_tr; 4-eil-r
,
. It. .y.-6--;.-
/
C.
_/
CAPITOLUL I
Situatia in Partidul National Calátorie in Olanda §i in Bel-

gia Reiau jugul in tarà Agitatia din partide Viata la
Sinaia Maniu-mi comunich propunerea lui Mihalache
de fuziune Ma duc la Bucure§ti: intrevederi i pertrac-
tari Alegerile partiale §i raportul de forte intre partide
Impktirea parerilor in Partidul National intrevedere
cu Duca Se vorbqte de sankatea Regelui
-o
Inapoiat de la Breasta §i de la alegeri, am gäsit partidul nostru in

acee* stare de deprimare in care-I lasasem. Numai ardelenii mai prin.
sesera ceva curaj de pe urma voturilor masive inregistrate peste munti.
Dar dibuiau i ei in intuneric §i cautau o ieqire la lumina. Se bizuisera
pe mine, i eu dedesem faliment. Iorga facea mai mult decat oricand pe
nebunul, §i nu dansul era omul care sa-i aduca la putere. Ceva trebuia
fkut, fie gi numai pentru a se da oamenilor o nouà lozinca i incredere
in viitor. Printre ardeleni se formasera douà curente: unii, printre care cei
mai de vaza erau Vaida, Mihai Popovici, Aurel Dobrescu, popa Man
doreau o intelegere cu liberalii, singurii oameni serio§i in materie de
guvernare altii (cei mai multi) cereau o fuziune cu taran4tii. Maniu
inclina de partea acestora din urma. Fotii tak4ti, carora li se dedesera
candidaturi proaste, aa incat nu se alesese nici unul, erau foarte supa-
rati i cei mai multi dintre ei se indrumasera deja spre liberali. Grigore
Filipescu i Nolica Antonescu cochetau cu Averescu, gata sa se inscrie
in partiOul Boborului, devenit o sucursala" a Partidului Liberal.
lorga, care trecuse prin greutati mari electorale, era i mai acrit ca
inainte. Ironic, sarcastic, p1M de venin in manifesfarile sale verbale
nemulttimit de toti §i de toate cerea cu insistenta ca partidul sa-si
lamureasca situatia". Prin famurire" profetul de la Valeni intelegea
10 CONSTANTIN ARGETOIANU
inainte de toate sefia unicif in persoana sa, i urla dup5 un Congres.

Dar mai cerea sa se lamureasca" §i atitudinea partidului fata de ches-
tiunea Carol, fata de Rege §i fata de Partidul pranesc, despre o cola-
borare cu care, voia din ce in ce mai putin sä auda.
Partizanii mei erau resemnati §i rabdatofi; unii ca Halanceanu, Mei-
tani, Petre Dragomirescu etc. voiau ca §i Vaida §i prietenii sai o apro-
piere de liberali. Davila, Popovici-Ta§ca §i Ioanitescu impingeau cu
patima la o fuziune cu tarani§tii. Grupul meu atat de compact de la
Craiova, care intrunea desigur elementele cele mai distinse §i mai cin-
stite din ora§ §i din judet, §i de care nu puteam sa nu tin seama nu voia
sa auda de o apropiere cu trànitii, §i s-ar fi inteles mai repede cu libe-
ralii, cu toata antipatia pe care o nutrea impotriva lui C. Neamtu, anos-
tul §i patima§ul satrap liberal al Olteniei. Pe mine unul nu ma mai in-
teresa nimic din cite se petreceau sau se planuiau in partid; zvârcolelile
prezentului ca §i nadejdile viitorului ma lasau rece. Luptasem din ras-
puteri pentru constituirea Partidului National intr-un scop determinat.
Scopul nu fusese atins §i conjunctura politica era de a§a fel inc.& im-
posibilitatea de a-1 atinge in viitor aparea §i mai vadita. In asemenea
conditii, instrumentul pe care-1 faurisem prin doua fuziuni consecutive
devenea inutil. Pentru mine cel putin, caci o indrumare spre scopuri noi
prin savâr§irea unei a treia fuziuni, putea fi incercata de altii, dar nu de
mine. 0 fuziune intre Partidul National §i Partidul Taranesc se contura
din ce in ce mai probabila ca singura solutie logica pentru inmanun-
chierea fortelor democratice române§ti. Pe mine insa nu ma interesau
fortele democratice in ideologia §i in metodele carora nu aveam nici o
incredere pe mine ma interesau posibilitatile de guvernare §i de exe-
cutare a unui program constructiv. Crezusem ca ma voi putea ridica
pana la Guvern pe aripile democratiei, §i aripile democratiei se rupse-
sera. Altii puteau incerca noi zboruri, eu nu: eram un prabu§it, §i pea"-
bu§it intelegeam sa rarnai, sprijinit pe cârji, pad la vindecare. Tot ce
puteam face era sa ramin in partid ca soldat indiferent atit timp cat
partidul nu se va indrurna spre scopuri incompatibile cu convingerile
mele §i nu se va asocia cu oameni alaturi de care un scop imediat de
atins fiind exclus nu aveam ce cauta. i fiindca suflete§te nu mai
aveam nici o legatura cu electoralii" care prin forta lucrurilor luasera
conducerea partidului, a§teptam ;Cara' nici o emotie evenimentele, care,
nu ma indoiam, ma vor sili la o noua despartire politica. i fiindca
nu-mi placea sà in§el pe altii dupa cum nu-mi pläcea s5 ma in§ele altii,
MEMOR11,1926-1930 11
am cerut si eu, ca si Iorga dar cu totul in alt scop, o kimurire a situatiei.

Pe prietenii care veneau s5-mi cearà instructii, si care au binevoit s5 le
asculte, i-am rugat s astepte p5n5 in toamnk convins ca pAn5 atunci
toate se vor larnuri pe deplin. Dupà o serie de convorbiri avute in cursul
iunii iunie cu Maniu, cu Iorga, cu Mihai Popovici si cu rnai toti frun-
tasii partidului intrevederi in care am ascultat mai mult deck am
vorbit dup5 o sedint5 a Delegatiei Permanente in care s-a bOtut apa
in piuk dupa ce am cerut celor doi sefi ai partidului de toti mult dorita
lamurire", am plecat in ziva de 5 iulie in strainatate, pentru o mai
lunga vacant5,15sand lucrurile sO se aseze" in lipsa mea.
Am inceput printr-o curà la Marienbad unde am ajuns in ziva de 7

iulie si am stat pan5 la 1 august. Departe de orice preocupare politick
au fost pentru mine 23 de zile de perfecta odihn5 a nervilor. M-arn in-
tremat at:at de bine incat mi-a revenit pofta sa v5d lucruri frurnoase in
locul mutrelor Ioanitestilor Si Severdanilor nostri autohtoni. Si am por-
nit-o spre Belgia i Olanda. Nu pusesem niciodat5 piciorul in Olanda
pe care nu o cunosteam decat din cArti si din panzele pictorilor sbi,
raspOndite prin muzeele Europei iar prin Belgia trecusem" de vreo
2-3 ori oprindu-mO foarte putin timp in Bruxelles si Liege. Ca bOiat de
16 ani, mai facusem un sezon" la Ostanda, in 1887...
Marienbadul fOcand parte din deplasärile rationale" pentru intreti-
nerea sOnOtatii mi-am acordat calOtoria de 15 zile prin 'raffle de Jos
ca o räsplatà pentru toate amOraciunile prin care trecusem, fOrà nici o
vin5 din partea mea...
Am pOrOsit Marienbadul in ziva de 1 august si rn-am dus de-a drep-
tul la Amsterdam, prin Leipzig, Hanovra si Miinster frà s5 ma opresc.
Pe cat in-a incintat drumul de la granital pin6 dincolo de Utrecht,
c5ci trenul a trecut printr-o neintreruptà serie de grädini spilcuite si nu-
rnai flori, pe atit rn-a deceptionat Amsterdamul, despre care-mi facu-
sem o idee mai bunO. Vorbesc de prima irnpresie pe care de altrninteri
au corectat-o cele urmatoare. Mai intai n-am gOsit loc in hotelurile
bune si a trebuit sO ma multumesc cu unul de clasa a treia, nu departe
de garà. Nu pot suferi hotelurile proaste sau mediocre, imi stricO che-
ful, si am oroare de vecinOt5tile garilor in orasele vechi, dinamismul
modern al garilor stric5nd armonia clàdirilor imbatrânite. Insolente,
I Am intrat in Olanda prin Bentheim.
zgomotoase i pline de miFare, Of-He sunt lipsite de viat5 sufleteasc5

§i tulbur5 degeaba iinitea caselor de prin imprejur, care, in imobilita-
tea lor secularà pástreaz5 amintirea atator generatii, cu urmele lor de
necazuri i de plkeri. Din camera mea inconfortabil5 auzeam locomo-
tivele uierand toat5 noaptea §i §uieratul lor-mi tulbura gandurile ispi-
tite de frumusetea graachturilor"1 i a minunilor inchise prin muzee.
Apoi, o viat5 intreag5 auzisem i citisem despre cur5tenia olandezA
si putine orw mi s-au infatipt mai murdare i mai imputite ca Ams-
terdamul de august. Canalele acestei Venetii septentrionale miroase de
tr5snesc; gunoaie de tot felul plutesc pe o ap5 verzuie i st5tut5 fetid5
0 ea. Str5zile erau destul de bine intretinute, dar pe lang5 ale orwlor
germane p5reau neingrijite i murdare. Nu apreciez prea mult orasele
spilcuite, cu str5zile sp5late cu s5pun, i am preferat totdeauna meticu-
loasei edilitài netrite0i laisseraller"-ul plin de viat5 al ora§elor ita-
liene §i franceze dar in Olanda ma a§teptam la excese de cur5tenie,
fiindc5 a§a ma obimuisem o viata intreag6 s5 o cred, §i faptul c5 in
locul acestor excese am dat de gramezi de gunoi neridicat i de ape im-
putite, rn-a dezamagit.
De altminteri Olanda e o Ora care nu se ard din primul moment e
o Ora care nu-i place sa fie violata. Cu Olanda trebuie sa stai de vorba,
sä te iei bine, s5 te apropii incetul cu incetul s5 te ob4nuie0i i s5 te
familiarizezi cu ea. Numai atunci Ii simti farmecul. Altfel, morile de
vant, nesfapitele florarii" (sere) menite sa adaposteasc5 garoafe i la-
lele, vacile imobile pe holders"-uri, bicicletele pe §oselele bazaltate,
§lepurile pe canale §i tramvaiele care alearg5 de la un ora la altul2 , par
decoruri nth' viat5 sau jucarii pe care uria0i din pove0i le-ar fi scos
din cutii §i le-ar fi a§ezat pentni distractia progeniturii lor, pe camp.
N-am inceput sd sinu Olanda deca in ziva in care am parasit-o, opt zile
dup5 ce i-am calcat pentru prima data p5mantul...
Calatoria mea nu fusese preg5tità, fusese o improvizare de ultimul
moment, i pada in ultimul moment ezitasem intre Olanda §i Londra,
amandouà necunoscute pentru mine 0 nu m5 gandisem la o ade-
várat5 calatorie ci numai la o raft:5 de recunoa0ere; adevárata cMatorie,
I Numele canalurilor ce strabat tot orasul.

2 Orasele olandeze sunt foarte apropiate unele de altele. Locuitorii din Haga pot
merge la teatru in Amsterdam, iar cei din Harlerii, de pilda, pot lua aperitivul la Leyda,
dejuna la Rotterdam si pot fi mnapoiai acasä pentru siesta" de dupd masfi...
MEMOR11,1926-1930 13
pentru care nu aveam nici vreme nici parale, rAmfinfind s o fac altA
datA...
in opt zile cit am stat in Olanda, am consacrat cfite dou5 zile Ams-
terdamului qi Hag Ai, iar in restul de patru zile am vAzut Enckhuizen,
Haarlem, Leyda, Utrecht, Delft i Rotterdam. Date find distantele mici,
am vizitat qi ate doug orase pe zi. Ba intr-o zi chiar trei: Rotterdam,
Delft §i Leyda. Nu voi transcrie aici impresiile mele, find foarte grAbit
sA mA inapoiez la dl. Iuliu Maniu. MA voi multumi sA insemnez ce mi-a
rAmas mai adanc intipArit in minte, pentru a pune pe cei ce vor citi
aceste Amintiri" pe calea cea bunA qi a le semnala ce trehuie sa vadA
dacA cumva ar merge in Olanda i ar mai gasi lucrurile la locul lor
date find imprejurArile de azi1. La Amsterdam, la Ryksmuseum, Rem-
brandt (mai ales Rondul de noapte", formidabil); la Haarlem tot ce a
zugrAvit Franz Hals; la Haga, intreg Moritzhuis"-ul, in care tot e de
prim ordin, de la peisaje la portrete treand prin Rembrandt care cu-
prinde intreg sufletul omenesc. La Leyda, Muzeul Egiptean, unul din
cele mai interesante din Europa. in afarA de muzee, mult pitoresc §i ni-
mic de mâna intfii. Graachturile din Amsterdam, catedrala din Utrecht,
ateva case vechi mai ales in Delft, in Rotterdam, in Utrecht i inco-
lo canalele, i iarA0 canalele, cu nesfar0ta lor poezie... Si sA nu uite
cAlAtorul care va alca in Haga sA manance la hotel Royal, unul din ce-
le mai bune restaurante din lume, dacA va mai fi existfind!
Cu aceea0 iutealA ca prin Olanda am trecut prin Belgia. Am vizitat
la Anvers, altminteri ora banal, Muzeul Plantin, unic in felul sAu. Casa
§i atelierul ilustrului tipograf Plantin au fost transformate in muzeu, men-
tinându-se tot caracterul clAdirii i incAperilor din timpul secolului al
XVI-lea. in acest delicios local a fost gazduita o remarcabilA colectie
de incunabile i tipArituri vechi, cum greu se mai vAd aiurea. Toate bi-
bliile din primele tipArituri, inclusiv a lui Gutemberg, se gAsesc acolo.
Pentru amatorii de tipArituri, casa Plantin la Anvers, e raiul pe pAmant.
Ora§ul Gand, mi-a fosto plAcutA surprindere 0 Bruges, o decep-
tie. La Gand, perspectiva pietei pe care se ridicA bisericile Saint Bavon,
Saint Nicolas gi turnul zis Beffroi e o minune, i o minune e i vederea
malului drept al rfiului Lys cu vechile case ce-0 efisfrang armonioasele
linii in oglinda apelor. Ce sA mai spun de minunatul poliptic din biseri-
ca Saint Bavon datorit penelului fratilor Van Eyck? Mfina omului nu a
Scris in plin razboi cu Olanda ocupatA i bombardatA!

ajuns decat rareori la o asemenea perfectie. Biserica in ea ins.* e un

model des5vdpit al goticului din veacul al XIV-lea.
Bruges, Bruges-La-Morte", cfintat5 de Rodenbach i de atatia
poeti, cere probabil §i ea o mai prelungita initiere. Ce am vAzut in câ-
teva ceasuri, de la Beguinage" la Hotel de Ville" trecand prin cana-
lurile care erpuiesc de-a lungul zidurilor seculare, rn-a lAsat rece. Mai
ales Beguinage"-ul. M-am crezut la mân5stirea Pas5rea... Ma On-
desc la stil, bineinteles. Dar: ingenunchi in fata rninunii cunoscute sub
numele de châsse de Sainte Ursule" o caseta dreptunghiulara cu
peretii pictati de Mem ling! Al5turi de polipticul fratilor Van Eyck din
Gand, e una din cele dou5 splendori ale co1ii flamande. Si aici arta a
ajuns la o des5varOta perfectiune...
Dupa o zi la Bruxelles (o mas5 cu Henry Catargi la Couteau d'Ar-
gent" o minune i ea , alta la Filet de sole", pared' i mai bun5),
dupà cateva ceasuri la Luxemburg, subprefecturà suveran5 cu Dinastie
§i tout a l'egout", dup5 24 de ore la Metz (ora a cárei infat4are a ea-
mas francez5 cu toata ocupatia german5 de o jum5tate de veac, qi unde
am gasit cu emotie urmele tata-meu, elev la Foala de Aplicatiune de
Artilerie i Geniu de pe timpul celui de-al Doi lea Imperiu), dui:4 cateva
ceasuri la Strassbourg, dup5 36 de ore la Viena am sosit in ziva de
19 august la Sinaia i mi-am reluat jugul. Rasuflasem §ase saptamfini
dar ca i viata, placerile sunt scurte, mult mai scurte chiar i din
n eferic ire decat v iata!
La Sinaia ma a§teaptau Citta Davila *i Popovici-TaF5, care rn-au

pus in curent cu cele intamplate in lipsa mea adic5 cu mai nimic.
National4tii reg5teni de mina a doua luaser5 pe ici pe colea contact cu
liberalii, dar negocierile nu trecuserá de nivelul lor. Printre ardeleni,
Vaida, Mihai Popovici, Cicio Pop, Sever Dan, Aurel Dobrescu, popa
Man, continuau s5 se agite §i ei pentru o asemenea intelegere, dar dis-
cip1inati,15sau initiativa lui Maniu. Acesta nu-§i deschisese sufletul ni-
m5nui, dar cei in contact cu dânsul 11 considerau ca§tigat pentru o fu-
ziune cu Partidul Taranesc. Iorga, retras la Váleni, fuhnina imporriva
t5r5n4ti1or i a lui Maniu, se indeletnicea numai cu Universitatea lui
Populara, i declara ch indata dupä inchiderea cursurilor, va cere impe-
rios qefia partidului. Sosirea mea era a§teptat5 cu nerabdare, pretindeau
Davila i TaF5., ca sa impac lucrurile in partid qi s5 lamuresc situatia
cu Maniu. Am mai aflat prin cei doi prieteni ai mei Ca se incheiase cu
MEMORII, 1926-1930 15
tar5nistii o intelegere pentru alegerile partiale ce urmau s aiba loc in

luna septembrie, fixandu-se patru candidaturi nationale (Lascu la Bihor,
Pelivan la Chisinau, Georgescu-Barlad la Tutova si G. Lucasievici la Ga-
lati pentru locul de senator al Camerelor Agricole) si patru candidaturi
taraniste (Potarca la Valcea, Pan. Halippa la Ilfov, Raducanu la Ialomita
Pompiliu loanitescu la Buzau). Pentru rezolvarea definitiva a crizei,
Davila nu vedea deck o fuziune cu taranistii dar Popovici-Tasca era
mai rezervat in aceasta privinta.
Indata dupà sosirea mea la Sinaia am primit vizitele lui Mirto si a
gazetarului Nedelea, de la Adevdrul. Mirto, purtatorul de cuvant al lui
Mihalache a venit sa-mi spuna cà ei, taranistii, vor fuziunea cu noi
numaidecat, si ea' se bizuiau pe mine ca sa silesc pe Maniu sa iasa din
rezerva si nehotararea sa. Ca sa ma castige pentru ideea fuziunii, i sa
ma ademeneasca, Mirto mi-a soptit: Nu stii cat te apreciem noi, tinerii
din Partidul Taranesc si nu-ti dai seama ce rol insemnat vei fi chemat
sa joci in partidul fuzionat!"
Draga Mirto, dupà experientele facute, imi dau seama de toate
am replicat eu dar lasä-mi tin ragaz de cateva zile ca sa ma orien-
tez. Nici n-am vazut pe Maniu..."
Nedelea venise dupà un interviu. Cine-si mai aduce aminte de dom-
nul Nedelea, porecla sub care se ascundea jidanul Nadler? Si totusi
domnul Nedelea a avut momentul lui de celebritate, si a fost cel mai
iscusit interviewer" al presei romane. Tip interesant de arivist jido-
vesc, primea cu aceeasi bunavointa o idee ce i se arunca in fata ca un
picior in partea opusa. Din zdrenturos si impusca-franc ajunsese in
cativa ani gentleman cu pantaloni de flanela cu dunga, cu cam* cu-
rata si cu pantofi imaculati albiti cu creta. II descoperise Petrovici la
Adevdrul unde facea toate rneseriile si-I numise in 1921 sef de cabinet
la Ministerul Lucrarilor Publice pe care-1 detinea. Dupa caderea Mi-
nisterului Averescu, s-a inapoiat la Adevdrul cu rangul de reporter
politic si o viata nouà a inceput pentru dansul. A inghitit injuraturi la
Capsa, tuici si pelinuri la Mircea; a stat de capul oamenilor si dat afara
din Ministere pe usä, si-a pandit victima pe trotuar. Ignorant, analfabet
chiar, nu se da inapoi de la inteipretarile celor mai spinoase probleme
si spovedea" cu un nemaipomenit tupeu vedetele indigene si straine in
treacat prin Bucuresti. 0 rnunca atat de incordatä merita o recompensa,
si Nedelea a primit-o in persoana fiicei cuconasului" Schwartz, bogatul
proprietar al firmei Socec-Galleries Lafayette" si al celui mai impor-
tant grajd de curse! Si astfel a ajuns i Nedelea coconas", om cu frac

si cu pantaloni albi...
Ca sä scap de dansul i-am dat cateva randuri care mi-au servit s5
dezmint in modul cel mai categoric un lung articol cu portret pu-
blicat in Politica lui Hefter in preziva sosirii mele, articol in care eram
salutat ca seful miscarii fasciste" (!!) in Romania...
Dupa cum se vede, evenimentele nu ma demonetizasera complect, si
cu tot falimentul munch mele de doi ani, cercurile politice" tot se mai
interesau de rabufnelile mele. Mi-a confirmat-o i vechrul meu, dofto-
rul Angelescu care a venit si el la mine, cum a aflat c5 am sosit: Mk
liberalii trebuie s5 fuzioneze numaidecat cu voi!..." au fost primele
lui cuvinte si apoi mi-a l5murit gandul s5u. Era dezl5ntuit contra Gu-
vernului. Nu putea sa uite urgia alegerilor de la Buz5u, unde omul lui,
candidatul Nestor, fusese b5tut ingrozitor si nu putuse pätrunde pada' la
sectia lui de vot. Cele douà partide trebuiau s5 fuzioneze i s5 inceap5
irnediat o campanie de rasturnare pe tema ideii nationale, c5ci Goga
dedese scolile din Ardeal prada ungurilor... E pr5p5d, ma, e prap5d...",
tot ingana bietul doctor! Leonte Moldoveanu care venise cu dansul, a
riscat un dar nu vor ardelenii" discret, la care eu am adàugat un: dar
vor liberalii?" la care Angelescu a raspuns: Vor, ma, vor i unii si al-
tii, am vorbit eu cu ei, dar nu indfaznesc s5 ia taurul de coarne! Trebuie
s5-1 iei tu, numai tu poti sà-1 iei!" Dup5 cum se vede reputatia mea de
irnblanzitor de flare_ politice, era inca intact5!
In Guvern, dou5 luni dup5 alegeri, situatia departe de a se consoli-

da, devenise din cele mai precare. Tutela liberal5 era mai ap5s5toare ca
la inceput. Ion Lapedatu la Finante, era observatorul si agentul lui Vin-
tila Br5tianu de pe alta parte Garoflid la Agricultura si Manoilescu
subsecretar de Stat la Finante, erau adversari neimp5cati, dar i nel5-
muriti, ai politicii vintiliste si reprezentau curentele noi economice si
fmanciare dar le reprezentau f5rà vlag5 i far5 vreun plan de acti-
une, find si unul si altul lipsiti de spirit de continuitate in idei, si de
caracter. Ceilalti ministri rumegau Iinitii la iesle, si se c5sneau s6 fie
si pe placul lui Averescu si pe al lui Bratianu adic6 pe al lui Goga si
pe al lui Alecu Constantinescu-Porcu. Plecarea generalului Averescu
in concediu a pus in lumina dependenta Guvemului de atotputemicia
Br5tieni1or. Garoflid find cel mai vechi ministru, urma sa fie, dup5
uzantele constitutionale, inlocuitorul generalului absent, in calitate de
MEMORII, 1926-1930 17
prim-ministru interimar. Lui Vinti1 5 Bfatianu i-a fost ins5 team5 pfin5
si de activitatea interimarr a lui Garoflid i n-a 15sat pe Averescu s6
p5r5seasc5 tara pin5 ce n-a nurnit pe generalul Coand5 ministru ard
portofoliu, ca s5 preia dfinsul presedintia Consiliului, in calitatea sa de
fost prim-ministru. Coand5 a fost adus val-vartej din Bretania (Franta),
unde-si petrecea vacantele in sfinul familieit, farà sA se gfindeasca cà
tara era in pericol i c5 avea nevoie de dânsul ca s5 fie sa1vat5! Deere-
tul generalului Coandà a fost semnat de Rege la Vichy, unde i-a fost
prezentat de tovar5sul sau de cur5 Alecu Constantinescu! Pe lang6 cá
era caraghioask numirea lui Coand5 a mai fost i ilegalk fiindc5 noul
ministru n-a putut depune jur5mfintul in fata Suveranului, precum pre-
vedea legea, ci I-a depus in fata Consiliului de Ministri insárcinat in
lipsa Regelui numai cu expedierea provizorie a actelor de guvern5-
mint.
Tutela liberal5 a mai aparut si sub alt aspect intr-o chestiune de1icat5
de minuire de fonduri. Partidul Poporului r5m5sese dator din alegeri
vreo 1 6 milioane lei (excusez du peu"!), cheltuieli r5mase in sarcina
ilustrilor partizani si a cfitorva organizatii. Averescu Ii dedese cuvan-
tul c5 va desp5gubi pe cei interesati din binecuvfintatele fonduri O.P.2
si in acest scop presedintia Consiliului redactase dou5 jurnale de des-
chidere de credite, unul de 12 milioane si altul de 7. TO ministrii au
semnat jurnalele, afar5 de unul al Finantelor! Dl. Lapedatu, surd la
toate insistentele colegilor, de piatr5 fata de ademenirile lui Averescu,
n-a putut fi miscat. Primul ministru a luat atunci o hotárfire supreni5 si
uti15: a trimis pe Goga la Vintil5 Br5tianu s5-1 roage s5 dea un tele-
fon" lui Lapedatu! Vintilã a fost induplecat, telefonul a fost dat, si La-
pedatu 4-a executat!
Conjunctura politic5 nu mi-a parut de natur5 s5 cearà prezenta mea

urgent5 la Bucuresti, i mi-am ing5duit in consecint5 inch citeva zile
de r5gaz la Sinaia, unde vremea era frumoas5 i animatie destura. Cen-
trul miscàrii rnondene" era golful de la Poiana Tapului, instalat pe un
mal deasupra liniei ferate golful a carei existent5 se datora neobosi-
telor str5duinti ale lui Mimi Plesnilk distinsul fost diplomat de la Hel-
sinki, si generozit5tii Casei Regale care pusese terenul la dispozitia d-lui
Avea o fat5 märitatà dupä un francez foarte bogat, Hébert.

2 Ale Ordinei Publice"...
Mimi. Se constituise o asociatie pe care zisul Mimi o prezida zgomo-

tos; de dimineata pan5 seara era la fata locului", controlând si inju-
rand personalul. Dar dintre buzele lui umflate ca dou5 lipitori nu ieseau
numai injur5turi, ci i sfaturi si axiome sportive pe care acest negru cu
piele alb5 le l5sa sà cad5 asupra coconetului indiferent. Multumit5 lui,
casa clubului", o constructie de lemn simpatick cu vestiar, cu o sa1 5
de rnâncare, cu o prisp5 umbrit5 si cu o buc5t5rie era foarte bine ti-
nuta. Un francez1 da lectii de golf, si nevasta lui, buc5t5reasa eminent5
gkea de minune dejunuri i prânzuri, simple dar suculente. Prispa si
peluza dinaintea prispei erau pline de lume de dimineata pan5 seara
de lume simandicoas5 venit5 de la Sinaia si de pe toat5 Valea Prahovei.
Erau acolo in permanent5, ca i cind ar fi fost angajate cu ziva, fete fru-
moase ca Marie-Angela Polizu, Ella Manu (fiica deplorabilului Com-
sa, sotia lui Henry Manu2), soru-sa Gong m5ritat5 cu Jean Niculescu si
in asteptarea pfabusirii sale in bratele jidanului Litman. Mai erau si
altele, de tot soiul tout Sinaia" cum ar fi zis Claymoor cu 40 de ani
inainte dar regina locului era frumoasa intre frumoase Rose Nanu,
fiica unui ministru mexican la Berlin si la Londra3, si sotia lui Fred
Nanu, fiul diplomatului, diplomat si el. Rose Nanu era una din cele mai
pl5cute aparitii ce se puteau ivi in calea omului: avea tot figurà,
talie, zâmbet si un farmec nespus ce fascina pe loc, orice b5rbat. Aler-
gau de altminteri toti dup5 d'insa cu limba scoasà. Urin5rit5 pas cu pas
de Alexandru Zanescu tatal si de Paul Thnescu, fiul, de Nicu Lahovari
zis Tzotzoi, de Henri Manu, de Citta Davila et j' en passe" ca o
c5tea in càldurà de o haità de dul5i, divina" calca cu indiferenta si cu
pasi de zeit5 green"-urile lui Mimi in timp ce tristul si ireprosabilul
gentleman Fred Nanu, sot gelos dar resemnat, plimba mai la o parte o
javrà l5loas5 si spurcatä. Divina avea ins5 un cusur: bea de stingea pa-
mantul: la mas5 bea tuica cu paharul mare, in loc de apa! Aceste excese
au dus-o uncle trebuiau sà o duce, la spital adica la sanatoriu, in
I André La Maison.
2 Care dup5 moartea acestuia urma sa se casatoreasc5 cu Puiu Dumitrescu, favori-
tul Regelui Carol al II-lea.
3 Cunoscutul Covarubia.
13autura a dat-o gata pe frumoasa Rose Nanu, in cativa ani, fiziceste si morali-
ceste. Dupa ce s-a despartit de Fred Nanu care n-a mai putut suferi excesele ei, a dus
cativa ani o viald destrabalatd, a ratat pe Ducele de Westminster, a trait cu Bernhehn
celebrul i scarbosul autor dramatic parizian, s-a sinucis pentru el, si a sfarsit la Dan-
geni, sotia lui I. Mavrocordat.
MEMORII, 1926-1930 19
Bucuresti. In zilele care au precedat plecarii ei, haita care se tinea dupà
dansa s-a intristat atat de rau 'Inca sta gata sä plânga si sa-si puna
cenusa in cap. Privindu-i, un glutriet a exclamat: Les derniers jours de
Pompez-y!"...
Tot acolo la golf am avut onoarea" sa vad pentru prima data fata
unsuroasà, nasul talat intr-o felie de bostan si parul muiat in galbenus
de ou al scdrbei in douà picioare strâmbe care a devenit dupa cfitiva
ani madama Doletti-Princesse Nicolas, dar care pe atunci era numai
Tohan-Saveanu sadea.
Printre cei ce nu se inv5rteau decat intre Palace-Hotel si Casino
mi-au ramas intiparite in minte chipurile lui Poulet Ghical cu capul lui
de nap, al lui Xeni banal si trivial (insotit fie de doctorul Dumitrescu-
Braila, fie de Stelian Popescu, oaspetii lui in vila doctorului Stoicescu
pe care o cumparase si o renovase), al fratilor Romalo (Georges si Ti-
bica, doi betivi imparatesti), al junelui Trixi Mironescu minor alcoolic,
al lui Tabacovici, copoi vesnic in cautare de vanat, al lui Grigore Duca,
ieratic ca o icoana ruseasca de duzina, al lui Nicu Chirculescu, bleg ca
un vitel si alte cateva. Dar nici una nu era mai impresionanta ca mutra
lui Zara, Laurentiu. Chel, cu barba lui neagra taiata in lemn, aparea,
disparea si aparea iatai f5ra sii spuna o vorba, multumindu-se sa yes-
teased' prin simpla lui aparitie cele mai negre catastrofe. Nu se schim-
base nimic in el, inlemnise in vreme, era acelasi ca zece ani inainte
cánd 11 intilneam in cáteva case prietene din Bucuresti si-1 vesteau co-
piii tipind speriati: Mama, mama, vine cosarul!" Cu toata inf54isarea
lui sinistra, Zara ini-a fost totdeauna simpatic, caci imi reamintea din
tinerete, de la Paris, un tip de la Olympia care aprindea chibrituri fre-
cându-le pe propria lui barba.
. In afara de aceasta plebuscarie ambulanta din centru i fara sa se
amestece cu dinsa, mai petreceau vara aceea la Sinaia Familia Princiara
si Regina Sofia a Greciei, Principesa Maruca Cantacuzino, Principesa
Eufrosina Ghica, zisa Ripilica", vaduva lui Alexandru Eforul si mama
lui Poulet. Dar toate aceste inalte dame nu se aratau; Principesele Re-
gale nu ieseau din ocolul Pelesului dee& in fuga automobilelor, Printe-
sa ipilica urca si cobora toata ziva muntii2 ca pocainta pentru pacatele
tineretii ei iar Printesa Maruca se ascundea in Luminisul" lui Enes-
cu, vila Maestrului pe poalele Cumpatului...
Fiul lui Alexandru Ghica, Eforul.

2 Si a dus aceastà viata, in fiecare vara pang la Varsta de peste 80 de ani.
Ca omul nth' treab5, ma plimbam peste tot. Colindam dimineMa

muntii unde intalneam pe Sipilica sau pe Principe le Mihai, purtat intr-o
carucioara si convalescent dup5 un tratament antirabic, caci II muscase
un caine turbat cu o lun5 inainte hoinaream la ora aperitivului in ju-
rul Palace-ului, ma intindeam la soarele dupa-amiezei pe iarba golfului,
ascultam seara pe Enescu evocand pe Wagner la pian. caci eram din
putinii favorizati cu prietenia Printesei Maruca...
Si in ziva de 21 august am facut si o dubla excursie. Am luat dejunul
la Brasov, la Stirbei iar &JO masa am impins-o impreun5 cu nevas-
ta-mea si cu Anie Z5nescu 1)&15 la contele Mikes la ZObala. Pe Stirbei
1-am gasit cam ofilit i facand pe odalisca. Sub cuvant c5 nu -se simtise
bine toat5 vara, st5 mai mult intins, oftand dupà lasa-ma s5 te las". Mi-a
declarat c5 nu se mai ocupa de politica (ca si mine!!!) i ca singura lui
preocupare era caraghioasa calOtorie proiectatà de Regina in America,
dup5 instigatiile imbatranitei dansatoare Loie Fuller. Mi-a m5rturisit ct
facea tot ce putea ca s5 impiedice aceasta rusine, dar cä era aproape
sigur ea' nu va reusi.
Contele Armin Mikes a fost un tip ce si-a insemnat locul in galeria
personalitatilor care au animat filmul desfasurat in Romania intre cele
dou5 rOzboaie. Inalt si ar5tos, drept ca un brad, desi ducea mai bine de
70 de ani in spinare, Mikes semana cu Regele Frantei Henric al IV-lea,
dar aceast5 asemdnare se m5rginea la fata lui. incolo, trupul, eleganta,
glasul si toat5 firea lui realizau prototipul magnatului ungur. Cu acea
nonchalence", cu acel laisser-aller" al marilor seniori occidentali,
avea un suflet si o minte de negustor care nu-si abandona o secunda
interesele materiale. Atarna ca de matele lui de mosia sa pOrinteasca
Zabala (pe ungureste Zabolyia) si de padurile care o inconjurau, optase
pentru cet5tenia romank desi ne dispretuia si nu stia o buche roma-
neasca, numai ca s5 nu se despart5 de avere. Inteligent si fat-5 scrupule,
invfirtise sub unguri afaceri multe si castigase bani buni, pe care ii chel-
tuise insa in parte prin luxul in mijlocul cOruia traise. Era cunoscut in
toat5 Ungaria, si chiar in Europa pentru caii i echipajele sale, pentru
vanatorile pe care le organiza, pentru belsugul casei sale la Z5bala ca si
la Budapesta. CasAtorit cu o contesa Bethlen, era cumnatul celui mai
de seam5 om politic sub Domnia lui Horthy. Máritase o fiicO un Prin-
cipe Auersperg si mai avea Inca &ma' nem5ritate, din care una de o raid'
frumusete i simpatic5, era sa devie la un moment dat Regina Albaniei,
MEMORII, 1926-1930 21
inainte ca Zogu s5 se c5s5toreasc5 cu contesa Apponyi. Pe vremea un-

gurilor, pusese la cale faimoasa societate Tisitza, care, pe lang5 paduri
de-ale lui, dobandise si aproape tot masivul Vrancei in Romania. Luase
ca avocat al afacerii, in Bucuresti, pe Alecu Constantinescu, cu care le-
gase o prietenie strans5 si interesat5 si devenit cet5tean roman se bizuia
pe fostul su tovar5s de afaceri, devenit la randul lui ministru al agri-
culturii, pentru a indulci" exproprierea mosiei sale. Nu stiu ce s-a in-
timplat inS5 intre eii, cki In loc s5 fie ocrotit, Mikes a pierdut si jum5-
tate din p5tnantu1 la care avea drept. Am cunoscut in toate am5nuntele
lui dosarul afacerii Mikes, cki bietul om a csazut cu dragostea pe mine,
si in timpul ministeriatului meu la Agricultur5 am incercat s5-i fac
dreptate, dar a fost foarte greu si n-am reusit decal sa Ii redau p5mantu1
provizoriu. Sentintele Comitetului Agrar erau dupà lege definitive si
f5r5 nici o posibilitate de recurs, si nu puteau fi casate nici chiar pe te-
mei de eroare de faj:4". Mikes facuse dovada cà i se falsificaser5 actele;
Comitetul Agrar recunoscuse eroarea sa, dar neputand reveni asupra
unei hotarari definitive, imi recomandase in scris s5 fac eu dreptate, ca
ministru, printr-un act administrativ. Pe baza acestei adrese a Comite-
tului Agrar, am restituit in 1928 lui Mikes suprafetele la care avea drept.
Sub Guvernul Maniu care a unnat, demagogia domnind, Voicu Nites-
cu a obtinut anularea hot5rarii mele, si afacerea Mikes a pornit din nou,
ca s5 nu fie rezolvata decat in ultimele zile ale domniei Regelui Carol
al II-lea, printr-o tranzactie.
Aceast5 afacere Mikes a fost una din rusinile regimului romanesc in
Ardeal; ea a fost plimbatà prin toate cancelariile europene si adusA
0115 si la dezbaterile comisiilor de la Geneva. In 1926 insà, ea era in-
tr-o faz5 mai putin acutà, cki Garoflid promisese s5 o rezolve echi-
tabil, si Mikes nu-si pierduse 'Inca toata r5bdarea.
Instalatia lui Mikes la Zabala avea pretentii de confort englezesc.
Casa era inc5p5toare, cu dou5 caturi, dar rug ifose exterioare. Bine ase-
zat5 in mijlocul unui mare parc forestier, care se continua cu padurea
agatata pe poalele Carpatilor ea domina toatà valea spre Covasna, si
de pe terasa dinspre apus ochii imbfatisau o minunat5 priveliste. Pe-
rechea Mikes ne-a primit cat se poate de bine si nobilul conte care era
departe de a prevedea evenimentele din 1940, mi-a vorbit lung si inteli-
I Alecu Constantinescu a pretins cä Mikes 1-a acuzat de sperfarie, si ca sg-i &Ate

el", in loc sä-1 ocroteascd 1-a devalizat cu prilejul exproprierii.
gent despre posibilit5ti1e de imp5care intre elementele maghiare din

Ardeal si suveranitatea rom5neasc5. Mi-a propus cu insistent5 servici-
ile sale, ca mediator pe lfinga Beth lent, i mi s-a ar5tat foarte sceptic
fatà de acordurile lui Goga. Goga spunea el nu avea autoritate
s5 vorbeasc5 in numele României, i nimeni nu-I ia in serios in Transil-
vania...". Mikes rn-a rugat s5 vorbesc Regelui despre propunerile sale;
i-am f5g5duit, far5 sà-i dest5inuiesc c5 raporturile mele cu Regele se
cam r5ciser5 de când cu chiulul" din aprilie...
Hot5r5sern s prelungesc sederea mea la Sinaia unde nu rn5 plicti-

seam deloc dar politica" veghea si mi-a intrenipt plkerile unei vi-
legiaturi cu ata mai p15cuta cu cat nu fusese prev5zut5 in programul meu.
Politica s-a manifestat in persoana lui Maniu care a venit in ziva de
23 august &à nia pun5 in curent cu situatiunea" si s5-mi cear5 sfat".
Domnul Prezident mi s-a inf5tisat in acelasi veston negru incheiat cu
grijk in care-I vázusem cu 7 ani inainte si de atunci de fiecare data, pur-
tand aceiasi pantaloni cu dungi negre si verzi-cacanii, aceiasi cipici ne-
gri de lac, aceeasi c5mask acelasi guler monumental si aceeasi cravat5
curata dar uzata. Nu lipseau decal foile de hârtie de closet pudrate, pen-
tru sters sudoarea pe care le lasase din mina, r5coreala Sinaiei scutin-
du-1 de grija obrazului s5u. Tacticos, politicos, m5surat, domnul Prezi-
dent mi-a urat bun venit" in tarà si mi-a spus ea venind din Ardeal si in
trecere spre Bucuresti, se oprise cateva ore in Sinaia ca s5 stea de vor-
bà cu mine2. I-am multumit pentru cinstea pe care mi-o Ikea si 1-am
poftit s5 ia loc. Convorbirea care a urmat intre noi find punctul de ple-
care al unei orient5ri in cariera mea politick o voi reproduce aci, asa
curn am notat-o indat5 dup5 plecarea lui Maniu:
Domnul Prezident a inceput prin a-mi expune Ca se afla in fata unei
propuneri concrete de fuziune cu Partidul Taranesc. Negocierile prea-
I Cumnatul sdu, marele om de la Budapesta, nu omonimul sau din Ardeal cucutat

in fruntea Partidului Maghiar din Romania.
2 in realitate Maniu nu venise din Ardeal ci din Bucuresli, i venise dinadins sä
vorbeasca cu mine. Am aflat-o de la Busila, care faeuse cdliftoria cu dánsul, chiar in
acea seara. Dar asta era Maniu! Banuia Ca poate voi refitza net propunerile lui de fuzi-
tine cu täränistii si ca sa-si diminueze aparentele unui esec posibil, cauta sa devalori-
zeze iniportanta dernersului ski! Maniu a pus totdeauna aparentele iformele mai pre-
sus deck fondul, §i din aceasta cauzä a comprornis multe sit-uatii in cariera lui
politica...
MEMORII, 1926-1930 23
labile au fost duse de dansul cu Mihalache si n-au fost 0115 in acel mo-
ment aduse la cunostinta nimAnui. Autorizat de c5tre Delegatia sa Per-
manenta, Mihalache propunea fuziunea Partidului faranesc si Partidului
National intr-un singur partid care sä poarte numele de Partid National-
T5r5nesc. Presedintele noului partid s5 fie dânsul, Maniu. Mihalache
socotea insa c numele &au trebuia s5 figureze, pentru cei din Vechiul
Regat, printre numele conduc5torilor noului partid de unde necesi-
tatea crearii catorva vicepresedintii. Vicepresedintii i membrii comi-
tetelor de directie ar fi s5 fie fixati in numar egal din ambele foste par-
tide. Programul fuziunii faimoasele 10 puncte din 1924. In ce privea
organizatiile noastre din Vechiul Regat, convorbirile cu Mihalache ar
fi fost satisf5c5toare. Nu pot intra acum in am5nunte povestea
Maniu dar pricepeti ca dach urmeaz5 sà fiu eu presedinte al partidu-
lui, nu ma pot rasa majorat de taranistil, si nu putem ajunge noi la
majoritate dee& avand ale noastre multe organizatii din Regat. Pot s5
va spun c5 dvs. sunteti cerut ca sef in Do lj, dar dvs. personal c5ci
t5r5nistii nu ar primi un alt membru al partidului nostru..."
Bietul Maniu! Cu ce voia el &à ma ademeneascä! Sefia Doljului!
Vorba rornânului m5 c.c.m pe ea"! Simpaticul ardelean mi-a povestit
apoi diferitele conversatii care au avut loc intre unii din membrii par-
tidului nostru si unii din fruntasii Partidului Liberal si a insistat asupra
faptului c5 aceste convorbiri au avut toate un caracter personal.
In rezumat a incheiat Maniu nu am nici o propunere con-
creta din partea liberalilor, am ins5 una din partea thrhnistilor, in condi-
tiile in care vi le-am expus. V5 rog sä-mi dati parerea dvs. asupra aces-
tor propuneri!"
Ne aflam, domnule Maniu, in fata nu a douà, ci a patru solutii.
Putem face o fuziune cu thr5nistii, putem face o fuziune cu liberalii,
putem face o fuziune cu averescanii (am informatii foarte serioase ca
Guvernul ar fi incfintat de o asemenea fuziune2 si ne-ar face o punte de
aur) si in fine, putem s5 nu facem nimic...
Aceasta nu se poate!" Mi-e fried cà tocmai asta sh nu fie so-
lutia pe care o yeti alege! Dup5 cum v-am spus inainte de plecarea mea
1 FrurnoasA fuziune in care se prevedeau deja antagonismele!

2 0 tratase, neautorizat de nimeni Grigore Filipescu, care venise sä-mi spunä Ca
averescanii erau sätui de liberali si ca erau gata sa se inteleag cu noi, pe bazd de ale-
geri noi in toamnä, si de un numar impundtor de portofolii!!
/4 CONSTANTIN ARGETOIANU
in str5in5tate, eu cer partidului o lthnurire a situatiei. Oricare din aceste

patru solutii yeti adopta, ea va constitui o 15murire. Chiar a patra, c5ci
ea va dovedi cà Partidul National e incapabil de orice actiune construc-
tiv5. Acum, fiindc5 imi cereti p5rerea mea, iat5 ce v5 pot spune. Din
cele patru solutii, serioase sunt nurnai cele dou5 dint5i. Pricep foarte
bine ezitarea, i chiar repulsia dvs. fata de o fuziune cu liberalii c5ci
dvs. reprezentati astazi singura fort5 electoralà popularà in Ardeal; in
ziva in care v5 yeti intoarce peste Carpati de brat cu Br5tianu, nu stiu
dac5 popularitatea dvs. nu va primi o serioas5 lovitur5 dat5 find anti-
patia de care se bucura liberalii in mase, si dac5 favoarea acestor mase
nu va trece in Ardeal de la dvs. la t5r5nisti, care vor face tot posibilul sO
v5 prezinte aleg5torilor dvs. ca pe niste trad5tori..."
Aveti perfect5 dreptate! Asa va fi! Iatà de ce nu putem primi o
fuziune cu liberalii!" S5 nu credeti ea' o asemenea fuziune ne-ar fi
mai usoar5 de mistuit aici, in Vechiul Regat. Mai toti membrii Partidu-
lui National din Vechiul Regat, de cand au deschis ochii in politic5 au
cornb5tut pe liberali din cauza sectarismului si gheseftarismului kr. Ar
trebui s5 uit5rn un intreg trecut1, sau liberalii s5-si schimbe obiceiurile
i una si alta lucruri grele de indeplinit. Dar oricum ar fi, pentru o
clarà judecat5 a pasului ce urmeaz5 s'a facem, e bine mai int5i sà" ne pu-
nem de acord asupra urm5torului punct de plecare: o fuziune cu libera-
lii ar insemna o foarte apropiat5 venire la Guvern o fuziune cu tar&
nistii, o perspectiv5 de indelungat5 opozitie..."
Sunt perfect de acord cu dvs. asupra acestui punct!"
Eu sunt gata s5 stau si /351.15 la srarsitul vietii mele in opozitie,
chiar prefer cu mult s5 fiu in opozitie, dar trebuie sd stiu pentru ce §i
cis cine... Cele 10 puncte sunt literatur5. Opinia public6 se invarteste
intr-un cerc limitat de interese, iar de rest nu se preocup5. Dar in acest
cerc limitat doreste precizii. A spune ca vom urmari stabilizarea mone-
tara spre exemplu, sau refacerea cailor ferate, nu inseamn5 nimic. boa-
tA lumea vrea stabilizarea i refacerea c5ilor ferate... Chestiunea e sa
precizezi cum ai s5 le aduci la indeplinire. Decal 10 puncte de program
in termeni generali, mai bine dou5-trei puncte bine precizate in toate
am5nuntele kr. Dac5 d-ta, domnule Maniu poti sà-mi aduci un aseme-
1 Sau poate amenintarea unei catastrofe de ordin constitutional, care sa piing orice
altä consideratie pe un plan secundar dar o asemenea catastrofas nu putea fi Intre-
väzutà In acel moment.
MEMORII, 1926-1930 25
nea program de fuziune cu Partidul Taranesc, si daca conditie esen-

fluid poti s5 infaptuiesti fuziunea in conditii de asa fel Inca lupta
pentru realizarea punctelor din program &à fie posibilà i cu sorti de
izband5, n-as avea nimic de zis impotriva Infiinrii noului partid. Dar
o fuziune numai pentru p15cerea de a zice c5 am f5cut o fuziune, pentru
plkerea de a mai face un banchet la Suzana si a mai vorbi de democra-
tie, de oligarhie si de legalitate o asemenea fuziune idea scopuri bine
l5murite si in care de a doua zi s5 inceap5 s5 se certe steristii, lupistii,
manistii, takistii, etc. etc. intre ei o asemenea fuziune, nu
i-as pricepe rostul...
R5m5n prin urmare pe pozitia a1eas5 inainte de plecarea mea din
tar5: astept s v5d ce faceti si cum faceti, i voi lua atitudinea pe care
mi-o vor dicta capul i constiinta. Un lucru este cert, II repet: intr-o
aventur5 nu ma voi incurca, i onanism politic nu vreau sa mai fac!"
Maniu s-a declarat multumit cu ce i-am spus, desi nu voia s5 se sca-
pe de mine, caci altfel de ce ar fi venit pana la Sinaia sa ma consulte?
Dar era sistemul sail de a se declara totdeauna multumit de cuvintele
interlocutorului sau. Cuvintele erau doar una, i gindul alta! Mi-a spus
ca va continua sä trateze cu Mihalache in sensul dorintelor inele §i c5
nu va parasi Bucurestii pan5 nu va ajunge la o l5murire cu taranistii.
Despre un ultimat al acestora zvon r5spandit de r5u-voitori n-ar
fi fost vorba niciodata, dar t5ranistii ca i noi erau gràbiti sa o termine
intr-un fel sau in altul. Daca va putea ajunge la un acord cu Mihalache
va convoca Delegatia Permanenta a partidului si va proclama fuziunea
rarà Congres sau aka' formalitate...
Bine, dar ce faci cu Iorga?"
Eu? a r5spuns Maniu nimic... Va face dansul ce va voi
fat5 de fuziune..."
Am vorbit apoi despre starea Regelui i despre criza dinastica si am
fost de acord cu Maniu c5 situatia t5rii, din acest punct de vedere era
ingrijoratoare. Schimbarea de itinerariu a Regelui i inlocuirea curei de
la Bagnoles prin aceea de la Vichy ma mirase, pe cand eram Inca in
str5inAtate; sosit in tara aflasem ea consultat la Paris, doctorul Ben-
saude ar fi gasit la Maiestatea Sa o ciroza atrofic5 a ficatului si in con-
secinta a consiliat o cur5 la Vichy in locul celei de la Bagnoles. C5u-
Lind confirmarea acestor stiri in anturajul Familiei Regale, am intrebat
pe Simky Lahovari, pe Irina Procopiu si pe dr. Mamulea, despre exac-
titatea lor. Catesitrei mi-au afirmat ca nu erau intemeiate i c5 Regele
era foarte bine. tirbei mi-a marturisit insa confidential (vorba lui Cos-
tica Hiott: Argetoianu? Intre noi: sà nu spui mai departe!") ca Regele
suferea foarte mult de hemoroizi (!!) i ca pentru alinarea acestora fu-
sese trimis la Vichy! Vindecarea hemoroizilor, era o noua insusire a
apelor de la Vichy, pe care nu o banuisem Inca! M-am intrebat un mo-
ment daca n-a fost trimis acolo pentru a folosi vecinatatea Porcului, de-
venit client anual al Vichy-ului de la razboi incoace, de and se impri-
etenise cu generalul Berthelotl. Mi-am dat totusi seama ca cura de la
Vichy indica mai mult o afectiune hepatica decal una rectala si ea" oa-
menii Palatului vorbeau din porunca. Dup5 cite-mi spusese, i doctorul
Angelescu auzise ceva despre o stare hepatica a Suveranului, dar nu da
mare importanta faptului. De adevarata leziune a Regelui. n-am aflat
decal mai t5rziu ceea ce nu m-a impiedicat sa-mi dau seama ca sa-
natatea Regelui era un punct negru la orizont si aducea din nou in dis-
cutie chestiunea Regentei.
Era evident pentru toti cei ce cunosc intrigariile Seraiului si am
spus-o deja in paginile precedente caRegenta proclamata la 4 ianua-
rie infatisa nurnai o etap5 a unui plan. Injghebata de Regina si de pri-
etenii ei, lichidarea Printului Carol trebuia sa duca in cele din urm5 la
RegeMa ambitioasei femei. Fie ea' Bratianu nu se invoise de la inceput,
fie ca tovathsia Regina-Stirbei-Bratianu nu indraznise sà-si dea imediat
jocul pe fat5, s-a recurs la etapa intermediara a Regentei Nicolae-Buz-
dugan-Miron Cristea, am5nându-se pentru mai t5rziu solutia finalà. Sa-
natatea Regelui and insa loc la ingrijorari, a trebuit sa se grabeasca lu-
crurile i s-a gasit in persoana generalului Averescu licheaua care sa
aduc5 la indeplinire planul conceput. lath' de ce s-a fortat mthia Regelui
pentru aducerea la putere atat de boacana a generalului, iata secretul dra-
gostei atat de brusc nascuta si atat de Nis aratata de Regina lui Ave-
rescu dup5 4 ianuarie, de unde pana atunci relatiile lor fusesera destul
de reci, iata explicatia atitudinii lui Mos Teaca in Consiliul de Coroana
de la Sinaia iat5 in fine rostul tribulatiilor lui Goga la Cotroceni i la
Sovata2. Planul era urmatorul: sa se demonetizeze i Printul Nicolae,
singurul element stabil al Regentei, &à se faca la momentul oportun semn
1 Printr-o lege trecutd prin Parlament pe and era ministru al agriculturii, Alecu
Constantinescu improprietarise pe generalul Berthelot in Ardeal, dandu-i o frumoasä
mosioard in judetul Hunedoara. La moartea sa, Berthelot a läsat mosia Statului roman.
2 Regina a Mcut o curd la Sovata in vara anului 1926.
MEMOR11,1926-1930 27
figurantilor de la Patriarhie si de la Casatie sä descomplecteze inalta In-

stant5 si fatà de,,o asemenea criz5 s5 se propunä RegeMa unic5 a M. Sale
Regina Maria. In acest scop s-a I5sat fraul pe gat Printului Nicolae care
o ducea la Constanta din scandal in scandal si din betie in betie si se
lega de toate fetele. Viata destr5b5lat5 pe care o ducea Printul Nicolae,
afisarea lui cu fiica lui Andrei Corteanu, chefurile lui salbatice care spe-
riau lumea erau cunoscute si de Familia Regal5 si de Guvern si totusi
nici o mäsur5 nu se lua, nici o observatie nu se f5cea... Nenorocitul de
Print era impins la rândul lui pe calea pe care se cur5tise Carol...
M-am intrebat cu Maniu dac5 lovitura va reusi si dac5 Doamna
Regent5" va fi In cur5nd chematä s ias5 din magazinul accesoriilor
dinasticel... Am fost de acord c5 totul depindea de Br5tianu care lais-
sait faire" dar nu p5rea sh-si fi dat Inca formal aprobarea pentru noua
lovitura si nu era el omul sa dea ceva pe gratis. Situatia ne-a parut
destul de incurcat5, dar n-am crezut nici unul nici altul intr-o precipi-
tare a evenimentelor, c5ci in cazul cel mai tragic tot socoteam c5 Rege-
le va mai trái 5-6 ani, durata obisnuit5 a unei ciroze hepatice. E drept c5
mai era de tinut searn5 si de elementul Carol", care nu putea fi trecut
cu vederea si arneninta sa rup5 toate itele tesute la Buftea. Nu era intr-a-
devar deloc exclus ca in preajma unei schimb5ri de Domnii sh coboare
dintr-un aeroplan acela care pentru popor si pentru o bunt parte din
armatd ramasese Mostenitorul Tronului. 0 debarcare neprevazut5 a fi-
ului risipitor" nu era imposibilà chiar in timpul Domniei Regelui Ferdi-
nand si se punea intrebarea dac5 in asemenea caz ar indr5zni cineva
sa-1 aresteze si daca armata nu 1-ar primi cu urale, si dac5 Regele nu i-ar
deschide bratele... 0 revenire si o reabilitare a Printului Carol ar insem-
na ins5 sfarsitul atotputemiciei lui Bratianu si a intrigilor lui
Maniu a examinat in fata mea toate aceste ipoteze si a conchis: In
asemenea conditiuni, mai poate cineva pretinde sa ma arunc in bratele
lui Bratianu, ele insesi foarte subrede dup5 cite stiu2, tocmai in mo-
mentul in care principalii s5i sprijinitori, Regele i cardasia Stirbei-Re-
gina sunt amenintati sh dispar5?"
I Lovitura nu a fost incercat5 flindc5 Averescu odatä inscAunat a schimbat macazul

si a unnärit numirea lui ca Regent. indat5 cc BrAtianu a sirntit lucrul 1-a dat peste cap si
planul care era mai mult al Reginei si al lui $tirbei nu s-a rnai executat. Lui BrAtianu ii
convenea Regenta cum o numise el, c5ci o avea in 'nand.
2 Bratianu suferise toat5 vara de o eczema generalizat5 si se arAta foarte stabil.
/8 CONSTANTIN ARGETOIANU
Regele n-a murit Inca am replicat eu si Print-ill Carol nu

s-a coborat Inca din .aeroplan!"
Maniu m-a parasit rugandu-ma sä viu cat se poate de repede la
Bucuresti unde fierul trebuia batut cat era cald". De cand il tot bateam
eu, mi se urase!
Convorbirea cu Maniu a determinat o noua cotitura in linia mea
utica cotitura pe care o prevazusem si o asteptam de patru luni de
zile. Fuziunea cu taranistii trecea din domeniul proiectelor in acela al
realitatilor. Nu mai era acum vorba de zvonuri si de ipoteze: seful par-
tidului meu mi-o anuntase ca un fapt quasi-indeplinit. Mai lipseau
formele, adica nirnica tot. Ori, nici o clipa nu m-am gandit Ca as putea
sta intT-un partid alaturi de Mihalache, de Stere, de Lupu si de atatia
altii si mai la stanga decat ei. Voi fi schimbat eu multe partide in viata,
dar convingerile i ideile inele fundamentale, niciodateil Am ramas in
toata cariera mea politica conservatorul" brosurii din 1913 impotriva
exproprierii si ministrul cu mana de fier care a restabilit ordinea in
1920. Omul Ii schimba carnasa dar pielea si-o schimba numai sar-
pele. Despartirea mea de Partidul National dupa fuziunea sa cu Partidul
Taranesc a fost prin urmare hotarata in gandul meu in clipa in care
Maniu rn-a lasat sa inteleg ca fuziunea se va face, oricare ar fi obiectiu-
nile ce s-ar aduce impotriva ei. Din acea clipa am renuntat la ()rice pro-
punere socotind-o inutila si nu rn-am preocupat decal de modul cum
sa-mi scot turta din spuza cu un minimum de scandal si de neplaceri,
atat pentru mine cat si pentru fostii mei tovarasi. Cei care au urmarit in
aceste Amintiri" straduintele mele pentru o colaborare cu Partidul T5-
fanesc se vor mira poate ca desi am vrut sa stau alaturi de taranisti in-
tr-un Guvern, nu ma impacam cu ideea vecinatatii lor in acelasi partid.
Dar mai e necesar, dupa toate ate le-arn insirat, sa 15muresc ca o co-
laborare cu un scop determinat, o colaborare cum am aratat ca o conce-
pusern, in capitolele precedente, e cu totul altceva decat imbratisarea
unui crez comun in sfinul aceluiasi partid? Eu, i revendicand o noua
expropriere agrara eu, si lupta de clasa impotriva clasei din care fa-
ceam parte! Cam greu de pus pe note!
Vizita lui Maniu a pus astfel sfarsit momentan plimbarilor
mele prin munti, excursiilor mai indepartate i suetelor" din preajma
Casinoului. Am parasit cu reget fasnetele pipite de care incepusem sà
prind gust, si 48 de ore dup5 destainuirile domnului Prezident, am sosit
la Bucuresti.
MEMOR11,1926-1930 29
inainte de a pleca, am avut ins5 vizita finului meu, gazetarul Geor-

gescu-Cocos, care a venit sA ma riziage sa nu iau nici o atitudine de-
finitiv5 p5n5 nu stam de vorb5 cu toatd lumea: o sut5 cincizeci de depu-
tati din majoritatea averescana erau gata sa primeasc5 orice conditiuni,
dacd binevoiam sd md intorc in partid! Guvernul se simtea atat de slab
a adaugat Cocos Inc& nu putea d5inui... Bietul Cocos! La ce se
gandea el! Si ce zevzeci mai erau si averescanii! Era ciudat cum acesti
oameni nu pricepeau c5 tocmai si numai find slabi puteau dainui la
putere. Dac5 s-ar int5ri si ar deveni independent, Guvernul Averescu ar
fi m5turat de Bratianu in 24 de ore!
Abia sosit la Bucuresti, Maniu si Mihai Popovici rn-au chemat la

telefon until dup5 altul. Desi venisem pe defensiv5", le-am dat la arnan-
doi intalnire impreunk la Athenee-Palace la Maniu. Am g5sit pe dom-
nul Prezident incarnat: Lucrurile merg bine, Mihalache primeste punc-
tul dvs. de vedere si a telegrafiat lui Madgearu la Constaina s5 vie imediat
la Bucuresti. Eu và rog foarte mult pe dvs. sà luati contact cu el si sà
fixati cele 3 puncte ale programului de fuziune pe care mi le-ati schitat
la Sinaia. Totdeodat5 va dau ultirnul meu exemplar din programul de
guvernamânt intocmit pentru fuziunea din 1924 care nu a reusit, si và
rog sä-mi mai faceti o data adnotkile dvs...." Maniu mai imi dedese
un exemplar din acest program, cu prilejul negocierilor noastre de fuzi-
une din ianuarie 1925; studiat i adnotat de mine, exemplarul ajunsese
in máinile lui Iorga care bineinteles nu-1 citise, dar II pierduse.
Am explicat lui Maniu ca-mi era foarte greu sà primesc ins5rcina-
rea pe care mi-o da sa tratez cu Madgearu. Mai intii nu era vorba de
trei pUncte; la Sinaia Ii vorbisem de trei puncte comme d'un pis aller"
si ii citasem trei probleme de rezolvat dintr-o sut5. Dac5 era insa vorba
de discutat serios, trebuiau alese chestiunile esentiale ci o intelegere
trebuia atinsd asupra bor. Pentru asemenea discutii i negocieri, nu
mai eram indicat eu. Eu imi facusem datoria: doi ani de zile lucrasem
la colaborarea asa-ziselor partide democratice. Nu reusisem. Era rindul
altora. Eu doream sà-rni pastrez libertatea de judecata fata de rezulta-
tele la care se va ajunge. Imi pare bine am spus lui Maniu ca
v-ati inteles cu Mihalache asupra lozincilor fuziunii; dar cum ram5ne
cu partea a doua a dezideratelor mele, cum yeti ajunge sa realizati uni-
tatea de conducere si sa obtineti disciplina de partid indispensabilà ur-
maririi scopurilor propuse? S5-mi permiteti s5 famin deocamdata sim-
plu spectator, ca s5 pot judeca in toat5 libertatea actului la care yeti

ajunge. Cum as putea-o face, daca in loc de spectator as fi eu insumi
actor?"
Maniu mi-a faspuns c5 poate se vor aranja" (!) i m-a rugat cu in-
sistent5 s5 nu-1 las". Am incercat sa scap pe altà cale, invocând
necesitatea de a pleca peste cateva zile la Breasta unde trebuia sa-mi
soseasc5 fiica, din str5in5tate, si cu Madgearu e peltea lung5" am
adäugat rAzAnd. Dar n-a fost chip s5 scap de tot. Fat5 de insistentele lui
Maniu, am primit s ma int5lnesc cu Madgearu pentru un schimb de
vederi principial, urmind ca Mihai Popovici s5 continue discutiile.
Intrasem in camera lui Maniu pe la ora 6 1/2 seara, si am g5sit acolo
pe fratele Mihai (Popovici), care tot timpul convorbirii noastre täcuse
ca un peste. Pe la orele 8 f5r5 un sfert le-am propus la am5ndoi sa luAm
masa impreuna. Au primit cu plkere si.ne-am hotarat s5 m5nc5m la
Enescul, unde Mihai Popovici stia ca sunt prepelite. In momentul s5
parasim odaia Maniu ne-a poftit s5 mergem inainte si s5 comand5m,
d5nsul urmându-ne dup5 un sfert de ceas, c5ci avea ceva de notat. Am
coborfit scara hotelului, i abia ajunsi in strada, Mihai imi spune: Bine
nene, ai sa lasi sa se faca fuziunea asta cu tArAnistii?" 5i luand-o de
unde o lasase in iunie, mi-a povestit diversele convorbiri i tratative
dintre ai nostri" i liberali, urmate in cursul verii. Afiasem deja ceva
la Sinaia despre aceste negocieri, prin Petre Dragomirescu2 venit di-
nadins la mine sa-mi comunice rezultatul misiunii cu care chiar Mihai
Popovici II ins5rcinase pe lang5 Vintil5 Bratianu, la Vatra Dornei. Dra-
gomirescu fusese ins5rcinat sà comunice lui Vintil5 cá Partidul Natio-
nal ar fi dispus sd fuzioneze sau sd colaboreze la Guvern cu Partidul
Liberal, sub urmatoarele trei conditiuni: 1) sa nu se cearà nationalis-
tilor nici o dezavuare a actiunii kr politice trecute; 2) sa se facA mem-
brilor partidului situatiuni in asa fel ca amor-propriul partidului s5 nu
fie jignit; 3) s5 se discute i s5 se ajung5 la un acord asupra politicil
viitoare. Dupa spusele lui Dragomirescu care s-a prezentat ca trimisul
oficios al directiunii Partidului National, Vintilà i-ar fi cerut 24 ore de
reflectie, dup5 care i-ar fi spus ca colaborare nu, dar cà ofuziune sub
aratatele conditii s-ar putea face. Argumentul lui Vintil5 era ca pentru
organizarea României o lung5 continuitate de guvernare era necesara,
I In strada SE Ionicä, restaurantul la mocIA pe vrernea aceea.

2 Profesor la Universitatea din Iasi, care pdräsise pe Averescu odatä cu mine.
MEMORII, 1926-1930 31
cel putin douà legislaturi. Ei, liberalii, au incercat, dar singuri n-au pu-
tut-o duce cleat o legislatur5, i Inca in mijlocul celor mai neplacute
hartuieli. 0 fuziune cu un partid popular ar putea da posibilitatea unei
lungi i linitite guvernäri... Despre aceasta misiune a lui Dragomires-
cu si despre atat de importanta p5rere a lui Vintil5 BiAtianu dat find
rolul pe care-1 juca in partidul sAu Mihai Popovici nu mi-a suflat o
vorb5; mi-a vorbit in schimb de tratativele sale cu Tancred Constanti-
nescu, cutra batrana si mai apoi cu Guta Tät5rescu, trompet liberal de
avangarda. Toate convorbirile lor au conchis la posibilitatea si la nece-
sitatea unei fuziuni intre ambele partide. Dar cum nici un cuvant nu
venea de la Ionel Br5tianu, ardelenii au cerut ca Dalai Lama s5 se pro-
nunte. T5t5rescu s-a ins5rcinat sa aduc5 cuvantul lui, si trebuia sa se in-
toarcA de la Florica cu el, chiar in cursul sApt5manii (pentru asta mi-o fi
declarat Maniu la Sinaia c5 nu va parasi Bucurestii parià nu va fi termi-
nat intr-un fel sail altul cu Mihalache?). Popovici nu credea cà o fuziu-
ne cu liberalii ar strica popularitatea Partidului National in Ardeal uncle
lurnea e s5tul5 de opozitie i ar vrea s6 mai guste din binefacerile pu-
terii, i fratele Mihai s-a lansat intr-o ademenitoare enumerare a binefa-
cerilor unei fuziuni cu un partid de guverndrniint... S5 tii spunea
el ca i Vaida, i toti oamenii de bun simt gandesc la fel in Ar-
deal...". Maniu, care trebuia s5 ne ajung5 din urm5, n-a sosit la masa
cleat dup5 o or5 (poate pentru a da lui Popovici timpul sa ma punA in
curent cu tratativele duse cu liberalii ?) i indat5 ce s-a asezat, fratele
Mihai n-a mai spus o vorb5, lasand cuvantul lui Maniu care ne-a intre-
tinut despre insusirile lui Mihalache i s-a plans de zigzagurile senti-
mentale i politice ale lui Iorga...
M-am intrebat, mergand mai tarziu singur spre cask ce vor acesti
oameni. Cand asculti pe Maniu nu poti sA nu-1 crezi convins, i sincer
convins, de necesitatea unei fuziuni cu tar5nistii si de imposibilitatea
unei aliante cu liberalii. Iar dl. fost i viitor ministru Mihai Popovici
ca si Vaida inca din iunie cant5 alt cantec. Ori, de cand Ii stiu eu pe
acesti trei oameni, Maniu, Vaida si Popovici si am ajuns s5-i cunosc
bine nu i-am v5zut o singura dat5 in divergenta de opinie. Stau im-
preunk mananca impreunk mistuie impreun5 si dorm impreun5. Vaida
si Popovici mai ales Popovici sunt umbrele lui Maniu. De obicei,
chiar and Maniu sustine o prostie, Vaida si Popovici ii tin isonul. Si
iat5 deodat5 ea pe o chestiune vitalà pentru partidul lor, ii gasesc in
dezacord i c51cand pe poteci deosebite... Dar articolul lui Sever Dan
(Doi oameni care trebuie sd se impace, Brdtianu i Maniu), al lui Se-

ver Dan umbra si el a lui Maniu de care tine ca b5sina de cur, dar inter-
viul lui popa Man (numai cu liberalii putem face un partid solid"), dar
declaratiile lui Sever Bocu (s5 lasam ideologia si s'a facem politica
realit5tilor") toate neblamate Si nerectificate de dl. Maniu ce scop au
putut urmári? Simplu santaj indreptat impotriva thranistilor ca sa le in-
calzeasca zelul? Sau incoerenth i nehothrfire?
Cred cà ardelenii au voit sincer o unire cu liberalii. Toat5 mentali-
tatea lor, toat5 firea lor, toate conceptiile lor burgheze de procopseala
se incadrau perfect in ideologia si apucaturile Partidului Liberal, si c5-
tusi de putin in ale Partidului Pranesc. Dac5 nu s-au contopit cu libe-
ralii si s-au contopit cu t5thnistii, vina daca vin5 a fost o poarta
exclusiv Maniu, ambitia nelirnitath a lui Maniu. i Maniu era nascut si
fusese crescut pentru Partidul Liberal. Dar inainte de toate Maniu voia
sa fie' set si in Partidul Liberal chestiunea sefiei sale nici nu se putea
pune. Erau acolo, din tath in fiu alti sefi si nu era Maniu de talie sä
discute sefia lui Bratianu. Nici n-ar fi indraznit s5 puith chestiunea. Ca
s5 fie set Maniu si-a calcat pe constiinta sa, si-a violentat prieteniile si
si-a dispreluit devotamentele. Ca sa fie set Maniu si-a trädat toate tra-
ditiile lui si in loc s5 se inscrie la liberali, cum ar fi fost normal, a dat
maim cu ththnistii i s-a lasat pradá celei mai desantate demagogii din
cate a cunoscut tara romfineasc5...
Sc 5rbit de toate c5te le v5zusem si le ghicisem de cánd sosisem la
Bucuresti, rn-am hotarat si mai mult sa m5 mentin in atitudinea mea de
spectator amuzat, s5 stau la o parte si s5 nu ma amestec in aceast5 th-
rfit5 politic5.
Madgearu nesosind in Bucuresti, cu toat5 chemarea lui Mihalache',
si fiind asteptat la Breasta, rn-am decis sa plec lasand lui Popovici o
insemnare, in care notasem cfiteva puncte de discutat in materie de eco-
nomie si de fmante. Fixasem aceste puncte raid' nici o convingere, ca s5
fac placere lui Maniu si s5 scap de sarcina ce-mi luasem. Am restituit
in acelasi timp lui Maniu exemplarul de program" adnotat la repezea-
Facea plaid la Mamaia. Devenise curtezan si se plimba toatä ziva in pielea goalà
pe nisip jucandu-se cu tin balon. Am Vazut o fotografie hidoasä reprezentfindu-1 in
aceastg situatie. N-am vAzut ceva mai urât decfit o altá fotografie de nud, a fiicei lui
Mussolini, Edda, sotia lui Ciano, punand lumea pe fuga la Lido (publicata de o revista
francezd).
MEMORI1,1926-1930 33
15. Am c5utat s5 tulbur cat mai putin lin4tea viitorilor asociati, tiind
bine ea nu voi face parte din asociatie, §i c5 prin urmare obiectiunile
mele nu puteau fi de toles, cel putin pentru mine. Am insistat asupra
unui singur punct pe care 1-am declarat inadmisibil: asupra punctului
prin care se prevedea ea" propriet5ti1e nearendate (!) vor fi reduse la
250 hectare, dar numai cele exploatate sub formâ de ferm5 model, §i la
100 hectare cele lipsite de instalatii tehnice speciale. Am tamurit lui
Maniu cd eaproprierea trebuie scl rdmand un capitol inchis, i c5 nu
trebuie ing5duit nim5nui sà-lredeschid5. Maniu a incercat sä-mi explice
c5 a primit acel punct in 1924, fiindc5 t5r5rii§tii luaserd angajamentul
sd nu-1 pund in aplicare decat cu voia nationalilor! Textual, nu invent
nimic! Maniu a rnai ad5ugat c5 aceast5 tranzactie" (!) fusese aprobat5
in 1924 §i de Mi§u Cantacuzino i de G. Lucasievici... Mi§u Canta-
cuzino mai teadase o data proprietatea la Iaqi, in 1917, iar Lucasievici
era un ramolit in anticamera paraplegiei. Am declarat lui Maniu cä nu
pot decat infiera atitudinea acestor domni §i c5 nu pot primi sub nici o
form5 un asernenea punct de program. Multurnita protest5rii mele,
(mai puseserà §i t5r5ni§tii apà in vinul lor, de la 1924!), nu s-a mai vor-
bit de expropriere in programul noului partid: e ultimul serviciu pe care
1-am adus democratiei romane!
M-arn inteles cu Maniu s5 continue negocierile cu Mihalache, i sa"
m5 previe la Breasta indat5 ce va fi ajuns la un rezultat definitiv. L-am
scatuit s5 previe §i pe Iorga la Valeni... Te voi preveni pe d-ta
intai, i te voi ruga s5 mergi cu Mihalache la Valeni, sa" pui pe Iorga in
curent cu situatia..." Am rnultumit de incredere, dar am prevenit pe
Maniu s5 nu se bizuie pe mine pentru aceast5 misiune: imi era greu s5
merg cu Mihalache s5 anunt lui Iorga o fuziune asupra cáreia nu rn5
voi fi pronuntat eu insumi...
Fie c5 Maniu nu s-a ajuns" aa de repede cu Mihalache, fie ca i-au
mai pus fratii lui ardeleni (care tot mai sperau o intelegere cu liberalii)
bete in roate am fost tasat dou5 saptamani in pace la Breasta. In
pace relativ5, eaci dac5 nu rn-au plictisit cei de la Bucure§ti, au venit pe
capul meu aproape zilnic cei din provincie. Oamenii erau nedumeriti,
§i nu mai §tiau incotro sä o apuce. Pentru a da o idee despre incurcau-
ra spiritelor, voi spune de pild5 ea" intr-o zi mi-a venit de la Craiova o
delegatie compus5 din Nae Rornanescu, aban Fagetel, doctorul Lau-
gier, Georgescu Beion primar inc5 al Craiovei, G. Negretu. i M. Pave-
liu sä nfa roage ca nu cumva s5 las partidul s5 fuzioneze cu tar5n4tii
si a doua zi mi-a sosit alta de la Severin cu doctorii Gruescu c i Tr5iles-

cu, cu M. Mihail, cu Retezeanu si cu Corneliu R5dulescu s5 ma conjure
s6 nu-i dau pe m5na liberalilor..."
Cu r5bdare ingereasc5 am ascultat toate parerile si am facut priete-
nilor o expunere destul de pesimistä a situatiei, cerandu-le s5 astepte scar-
situl comediei, i sá ia apoi hotararile pe care le vor crede de cuviintà,
dandu-le s5 inteleag5 ea' eu unul nu ma voi alinia niciodata in frontul
bolsevic.
Alegerile partiale care au avut loc la inceputul lui septembrie n-au

influentat asupra negocierilor dintre Maniu si Mihalache, c5ci au men-
tinut neschimbat raportul de forte dintre cele dou5 particle. La Galati a
iesit Lucasievici (national) si la Ialomita I. Raducanu (t5ranist). La
Covurlui a votat un colegiu restra'ns, dar imp5rtirea voturilor a fost in-
teresant5 in Ialomita, unde candidatul liberal a intrunit 6 000 de voturi,
al Guvernului 14 000 si cel taranist 23 000. In a treia alegere, la Bihor,
a iesit Guvernul gratie teroarei exercitate de agentii lui Goga care au in-
departat peste 20 000 aleg5tori de la vot, impiedicându-i s5 ajung6 la
urne. Si cu toatà urgia care a domnit, Guvernul n-a putut strânge cleat
27 000 voturi fata de 22 500 obtinute de Lascu, candidatul lui Maniu.
Si Inca, Guvernul n-a indr5znit s5 prezinte un adevärat averescan: a pro-
pus si a ales pe cunoscutul scriitor Mihail Sadoveanu, neinscris in nici
un partid. Ca si inainte de aceste alegeri, nationalii si taranistii s-au
dovedit si dup5, ca cele mai puternice forte electorale din tarà. Din ne-
norocire capacitatea lor politica' nu era la inaltimea popularit5tii lor...
In ziva de 13 septembrie mi-am intrerupt odihna de la Breasta find
chemat de interesele mele personale la Bucuresti, pentru trei zile. Cu o
sapt5man5 inainte primisem o scrisoare semnat5 de Mihalache si de
Ioanitescu prin care zisii domni imi cereau s5 fiu in ziva de 12 septem-
brie la Oltenita pentru alegerea lui Halipa! Eu i Oltenita! Ces gens ne
doutaient de rien! Nici n-am r5spuns unei asemenea obràznicii. Pentru
ziva de 12 septembrie fusesera sorocite celelalte alegeri partiale ramase
neefectuate. De data asta Guvernul, speriat de rezultatele din 6 septem-
brie a stráns in asa fel surubul Inca candidatii nationali si taranisti au
fost pretutindeni infranti. La Oltenita, citadela electoral5 a lui Ioanites-
cu, Halippa n-a putut obtine decat 27 de voturi. Nu numai c5 a invins pre-
tutindeni Guvernul, dar a impins chiar pe liberali inaintea national-ta-
ranistilor. Escrocul de Tancred Constantinescu a fost ales, chiar la
MEMOR11,1926-1930 35
Chisin5u, de c5tre Camerele de Comert! Dar nici acest rezultat n-a in-
fluentat asupra raporturilor dintre cele douà partide care tratau fuzi-
unea, caci au imp5rthsit amandou5 aceeasi soarth. Dimpotriv5, suferin-
tele si umilirile comune le-au apropiat...
La Bucuresti n-am gàsit pe nici unul din cloncanii nationali sau
thranisti, unii erau dusi la alegeri, altii plecaser5 prin provincie sa fac5
propaganda pentru sau contra fuziunii, dup5 pofta inimii. Lugosianu si
Blumenfeld (Scrutator), confidentul thränistilor, mi-au afirmat c5 inte-
legerea se thcuse deplin5 intre Maniu si Mihalache si c5 ar fi semnat
chiar un protocol provizoriu. Greuthtile din Partidul fathnesc ar fi fost
aplanate si pãn i doctorul Lupu, cel mai aprig adversar al fuziunii, ar
fi dat consimthmantul s5u. In Partidul National domnea Inca oarecare
nedumerire i Maniu plecase in Ardeal sà pledeze pentru fuziune. Era
vorba s5 convoace la Brasov, pentru 25 septembrie, pe cei mai apropiati
partizani ai sai, si acolo s5-i conving5. In general, in Ardeal, intelectu-
alii erau contra fuziunii poporul ins5, dimpotriv5, pentru. Dup5 Lu-
gosianu, iesisem in negocierile cu ththnistii din faza pertracthrilor" si
intrasem in faza capacit5rilor", ca s5 intrebuinthm dou5 ardelenisme.
in timpul scurtei mele petreceri in Bucuresti, a venit sa' ma vad5

Duca, nu ca s5 afle ce mai era cu fuziunea, pe care o considera ca si
facuth, dar ca s5-si dea seama de ce voi face eu. Cum nu aveam nici un
rnotiv sa-i desthinuiesc ce se petrecea in sufletul meu, i-am spus ca in
cazul in care conditiile puse de mine lui Maniu vor fi indeplinite voi
merge mai departe cu actualii mei tovathsi dac5 nu, nu. Duca n-a
parut foarte convins, c5ci mi-a dat s5 inteleg c5 Partidul Liberal rn-ar
primi cu bratele deschise. Bthtianu nu uita c5 restabilisem ordinea in
Ora, sc5pand-o de comunism. Si mai stia cat ma straduisem ca s5 im-
piedic pe Averescu sa faca ireparabile prostii. Argetoianu, vino cu
noi; locul d-tale e lang5 noi nebunii cu nebunii si oamenii cuminti
cu oamenii cuminti!" Te-a trirnis Bthtianu?" Iti dau cuvantul
meu Ca nu rn-a trirnis Bthtianu, dar stiu ce gandeste el; gandeste ca si
mine, si te asigur c5 asa gandeste si Vintilà!"
I-am multumit de nfagulitoarea opinie ce aveau toti despre mine
(ces confidences ne sout pas tombées dans l'oreille d'un sourd!), i-am
màrturisit ins5 in acelasi timp c5 in cazul in care fuziunea nu rn-ar mul-
tumi, era foarte probabil c5 m-as retrage cu totul din viata politica, sau
cel putin din viata de partid. In tot cazul, imi voi lua libertatea de acti-
une i voi vedea mai tarziu dac5 voi mai avea ceva de facut... Duca n-a
insistat nici nu era cazul si a inceput sà-mi vorbeasc5 de criza di-
nasticä. E srarsitul Monarhiei, drag5 Argetoianu", repeta el la fiecare
trei fraze. Dup5 informatiile sale Regele ar fi fost atins de endocardita-
cronic5" (?) i n-ar mai putea-o duce mult. Se temea de Printul Carol
care ne mai poate face multe buclucuri" si nu conta deloc pe Re-
gina. Nu se mai gandeste la Regent5 (va sa zic5 s-a gfindit?), si nu-i
mai arde decal s5 piece in America cu Loie Rifler!" 0 unire a tuturor
partidelor de ordine, fat5 de zilele tulburi ce ne amenint5, ar fi bineve-
nità a incheiat Duca, fara s5 precizeze care erau, dup5 dânsul, par-
tidele de ordine.
Din spusele lui Duca am tras concluzia ca Regele nu avea endocar-

ditd (dar ce avea?), c5 Regina e mai hotardta ca oricand sa devie Re-
gent5 si cä liberalii erau hotarati s5 pescuiasc5 in apa tulbure cu ajuto-
rul meu! S5n5tatea Regelui, si in leg5turà cu ea chestiunea Printului
Carol, incepuse sà preocupe de altminteri pe toti cei din anturajul Pa-
latului. Elena Perticari, intalnita, mi-a afirmat ea Regele sufera de en-
terocolità muco-membranoasà" i-a spus-o chiar el. Starcea (maes-
trul ceremoniilor), inapoiat de la Sinaia unde a fost sà intfimpine pe
Rege intors din strainatate, nu s-a sfiit s5 povesteasc5, in prostia sa, c5
a fost adanc impresionat de mina si de starea de deprimare a Suveranu-
lui, vàdit atins in fortele sale vitale... dar in tot orasul a circulat zvonul
cà ofiterii mai tineri incep s5 vorbeasc5 din nou si pe fat5 de Carol...
CAPITOLUL AL II-LEA
Savarsirea fuziunii intre Partidul National si cel Taranesc

Ma despart de partidul fuzionat Atitudinea lui Iorga.
Adevarul asupra bolii Regelui Calatoria Reginei in
America Merg la Bratianu Destainuirile dr.-ului Roma-
lo Proiectele Printului Carol Intalnire cu Stere Incerc
o intelegere intre Bratianu i Maniu in vederea readuce-
rii lui Carol Operatia Regelui, starea lui fizica i morala
In ziva de 17 septembrie rn-am inapoiat la Breasta, in Weptarea

1ini0it5 a evenimentelor din Bucure0i, distrandu-m5 cu ziarele str5ine
care-mi aduceau ecoul evenimentelor mult mai interesante din strain&
tate: admiterea Germaniei in Societatea Natimilor, alegerea noastrà pe
3 ani in Consiliul S.D.N.-ului (unde urma sà fim reprezentati prin Titu-
lescu), vizita lui Averescu la Roma etc. Tot la Breasta am aflat numirea
lui Gioni Creteanu la Washington numire gràbità, eaci trebuia s5
avem un ministru in Statele Unite ca s5 primeasc5 pe Regina. Gràbit5
dar nimeritä, c5ci Creteanu era un b5rbat simpatic, binecrescut, cu tra-
ditii diplornatice, t5cut i mucalit. De altminteri, acest parfait homme
du monde" ignora cu seninatate tot ce un reprezentant al Romaniei in
Statele Unite ar fi trebuit sà tie in aceste vremuri de anevoioase Iamu-
riri financiare i economice. Si mai avea o calitate: nu 0ia engleze0e!
De data asta ràgazul ce mi s-a ing5duit n-a fost decal de 5 zile. In zi-
ua de 21 septembrie am primit o convocare telegrafic6 de la Lugo0anu
la §edinta Delegatiei Permanente a partidului, sorocit5 pentru 26 septem-
brie 0 a doua zi alt5 telegram5 semnata de Maniu: Neap5rat nece-
sara intalnirea. Rog veniti neintarziat Bucure0i. Eu nu pot absenta. Rog
r5spuns." Se apropia sfar0tul! Am easpuns ca sosesc, i am i sosit in
Bucuresti jai seara 23 septembrie. In tren, am citit in ziare buletinul me-

dical prin care se aducea la cunostinta public5 cä Regele fusese operat
de Juvara o ward operatie" preciza comunicatul si se adSuga c5
interventia fusese provocatà de o inflamatie dureroas5 a hemoroidelor...
A doua zi dimineata Maniu rn-a pus in curent cu mersul tratativelor
de la ultima noastra intrevedere, tratative care au dus la acordul ce urma
sa se supun5 aprob5rii Delegatiei noastre Permanente convocat5 pentru
durninic5 26 septembrie. Fuziunea se va s5vdrsi pe baza unei propuneri
facute de Partidul T5r5nesc. In acest scop, Mihalache a adresat dou5
scrisori, una lui Maniu, alta lui Iorga. Cea adresat5 lui Iorga a fost tri-
mis5 la Väleni prin dl. Gheorghiu, redactor la ziarul Tdrdnismul i va
parveni destinatarului in acea zi de vineri, dup5-amiazà. Maniu imi ex-
plicS c5 scrisoarea lui Iorga n-a putut fi remiss deodatà cu cea adresata
lui, deoarece Iorga a fost dus in Ardeal la inmonnfintarea pkintelui
Bogrea. Crezi c5 se va supara dl. Profesor?", rn-a intrebat Maniu.
E supSrat gata am r5spuns eu, nu va admite niciodat5 sefia d-tale!"
Dar pe dansul nu-1 vor tarAnistii..." Parc5 d-ta Ii vrei!" ...DI.
Prezident n-a mai spus nimic si mi-a dat s5 citesc programul de guver-
n5rnânt", ultima editie, in care se tinuse searna spunea d-sa de
observatille mele. Desi mai dezvoltat, programul" era redactat in ter-
meni tot atdt de generali si de vagi ca punctele" din 1924, si nu insem-
na nirnic. Cu el in man5 se putea päsi, indiferent, spre dreapta ori spre
stânga. Maniu introdusese o fraza de care era foarte mfindru, fraza prin
care se sublinia necesitatea consolid5rii principiului de proprietate; din
nenorocire se mentinuse un alineat precedent in care se vorbea de re-
ducerea proprietStii nearendate, alineat in v5dità contradictie cu cel in-
trodus de Maniu. Aratind lui Maniu aceast5 contradictie, dânsul a re-
cunoscut c aveam dreptate si m-a rugat s5 vorbesc cu Madgearu si s5
punem lucrurile la punct. Dânsul, durere", nu putea interveni fiindc5
trebuia s piece la Brasov unde convocase pentru a doua zi sfimbSta 25
septembrie organizatiile ardelene ale Partidului National.
Madgeani a venit la mine vineri dup5 amiaza si rn-a 15murit m5rturi-
sindu-mi c5 alineatul cu pricina fusese introdus ca sd nu se zicd ca td-
rdnivii au primit fitziunea fdrd o vorbd despre expropriere. 0 disiden-
t5, sau un nou Partid T5r5nesc ce s-ar putea forma, ar putea exploata cu
succes o asemenea neglijenta a actualilor reprezentanti ai farSnirnii"!
Am priceput; am priceput chiar asa de bine incit n-am mai insistat
afacerea nu ma mai interesa! Madgearu a incercat totusi sä m'a con-
MEMORII, 1926-1930 39
ving5, afatandu-mi c5 limitele de 100, 250 si 500 hectare la care se va

reduce proprietatea nearendat5"1 erau chiar cifrele prev5zute in legile
in vigoare... Am intrerupt: Pentru ce mai introduceti in program un
deziderat deja realizat?" Ca sd se spue ceva!" a fost frumosul
r5spuns pe care 1-am primit! Madgearu a subliniat mai departe ingràdi-
rea de la inceputul paragrafului, prin care se specifica cd nu se va pdsi
la realizarea punctelor prevdzute in program deciit la moinentul opor-
tun si cu consimtdnuintul ambelor grupdri! Frumoas5 fuziune cu douà
grupAri antagoniste care se vor tocmi asupra aplicärii programului!
Madge= a continuat s5 m5 incirite: alineatul lui Maniu cu con-
solidarea principiului propriet5tii", si simpla cerere de aplicare sincerd
a unor dispozitiuni deja prev5zute in lege puteau s5 satisfac5 pe orice
reactionar"! Reactionarul", bineinteles eram eu! Nici n-am mai
ascultat balivernele pe care mi le-a insirat, timp de o jum5tate de ceas.
Pentru mine procesul era judecat, i nici n-am mai insistat pentni o mo-
dificare a textului: de ce s5 stric cheful oamenilor cu care nu mai
avearn nici in clin, nici in minec5, si de care eram deplin hot5rat s'a m5
despart...
C5tre searà Ioanitescu a venit s5-mi spun5 ea' din cei 4 viceprese-
dinti ai noului partid, tAr5nistii au desemnat pe cei doi ce le revin, pe
Mihalache si pe doctorul Lupu2 si c5 Maniu i-a spus cä Vaida tre-
buie s5 fie neap5rat unul din ai nostri. Pentru al doilea loc, dupä cite
stia Ioanitescu din izvor sigur, Maniu_voia s5 desemneze pe Ghica Mi-
ronescu, fiindc5 dà parale"! Ioanitescu venise s5 ma previe ca sa pa-
rez lovitura" si s5 nu-mi pierd locul! Bietul Ioanitescu nu putea sti ca
renuntasem deja in gandul rneu nu numai la locul de vicepresedinte,
dar si la cel mai modest de simplu membru al partidului. tirea adus5
de Ioanitescu rn-a incântat insà: punerea mea in cump5n5 cu Ghit5 Mi-
ronescu, era aproape o insultà, nu numai fatà de insusirile noastre per-
sonale, dar mai ales fat5 de tot cat f5cusem pentru acesti caraghiosi.
Pdifd atunci, Maniu se purtase perfect cu mine, si nu stiam cum sá in-
v5rtesc lucrurile ca s5 plec din partid far5 s5-1 jignesc... Dup5 cele
I in program, proprietatea arendatd nu era cuprins5 fiindcd dupd lege nu putea fi

arendatä decfit obstilor, i astfel era deja scoasd din patrimoniul marilor proprietari.
2 Lupu a famas recalcitrant 0415 in ultimul moment faid de fuziune. intalnit de Pe-
tried Dragomirescu de la Iai, acesta i-a spus: Regret cd n-am sa fac parte din fuzi-
une..." iar Lupu i-a rAspuns: Si eu regret cà'arn sa fac parte!"
raportate de Ioanitescu, nu mai aveam nici un motiv s5-1 menajez, si

am r5suflat usurat.
In ziva de samb5t5 25 septembrie Maniu si-a intrunit toti fruntasii
fostului Partid National ardelean la Brasov. S-au steins acolo toti inte-
lectualii" Ardealului, popii si sefii organizatiilor locale, ca s5 hot5rasc5
ei intre ei fuziunea. Odat5 hot5fità de ardeleni, Maniu si-a dat bine sea-
ma c5 fuziunea nu mai putea fi respins5 de reg5teni, oricfit s-ar fi putut
opune Iorga pe fata i eu in culise. La Brasov discutia a fost vie. Au
luat mai multi cuvintul contra, printre care clandicantul Severo Dano,
popa Man, Aurel Dobrescu i alii dar supunerea lui Vaida, care si-a
inghitit convingerile si a vorbit pentru fuziune, a determinat si pe cei-
lalti opozanti si revie asupra p5rerilor lor i s5 voteze o motiune prin
care fuziunea Partidului National cu Partidul T5fanesc, propus6 de dl.
Maniu, pe baza scrisorii d-lui Mihalache, era aprobat5. Votul a fost dat
cu unanimitate. De fapt, fuziunea a fost astfel realizata Inca de sfirnbata
seara: sedinta Delegatiei Permanente a partidului de a doua zi dumi-
nick nu mai era dee& teatru si forme.
Sedinta Delegatiei Permanente fusese convocatà de Maniu cu apro-
barea scrisa a lui Iorga. Acesta Ii dedese insa consimt5mantu1 cu con-
ditia c5 la ordinea zilei sa fie numai revizuirea statutelor" (!!), iar daca
s-ar aduce si chestiunea fuziunii cu t5r5nistii, ea s5 nu fie discutata de-
cal in particular, intre prieteni"! Iorga mai adaugase in scrisoarea sa
c5 nu va asista la sedinta. Maniu, bizuindu-se pe absenta lui Iorga, re-
dactase ordinea zilei cu un singur punct: fuziunea dar avusese grijà
sA nu comunice indiscretilor hirtia. Fie c5 a aflat planul d-lui Prezi-
dent, dar mai probabil alarmat de cele petrecute in ajun la Brasov, ami-
cul Iorga, poftit dar neasteptat, a venit totusi la sedinta a venit chiar
inainte de ora 11 fixatà pentru deschiderea dezbaterilor.
Ca s5 nu fiu tentat s5 fac atmosfer5", am sosit la orele 11 precis.

Am gasit toat5 lumea deja adunata in jurul lui Maniu si a lui Iorga, care
vorbeau intre ei cu vioiciune. Iorga pärea c5 face imputari i Maniu ca"
se apara. Am dat mina lui Iorga si lui Maniu fara s5 le spun nimic,
ni-am asezat si am asteptat. Atmosfera era agitat5 si pe fata oamenilor
se citea mai mult ingrijorare decdt insufletire. Iorga si Maniu s-au apro-
piat de masa verde, si Iorga a propus s5 prezideze sedinta domnul Ma-
niu, dupd cum a luat obiceiul .yi pand acum!" räutate nedreapta, caci
Maniu a luat obiceiul sa prezideze mai ales fiindca Iorga nu venea la
MEMORII, 1926-1930 41
nici o edint5 §i se dezinteresa de forurile" §i de formele" partidului.

F5rà s5 replice nimic, Maniu s-a inclinat, s-a a§ezat in fotoliul prezi-
dential i a deschis §edinta. Apoi, indreptanduli privirile c5tre Lugo-
0anu a spus: S5 citeasc5 dl. secretar numele celor indrept5titi s5 asiste
la §edint5...". Pe când Lugo0anu se ridica de pe scaun cu o lista in
man5, Iorga a tipat: Care secretar? Eu nu cunosc dec.& pe unul, dl.
Cihodariu!" DI. Lugo0anu e secretarul politic al partidului..." a
inginat Maniu dar Iorga a b5tut cu pumnul in mas6 §i a continuat sá
tipe: Nu se poate, nu se poate, s5 citeascá dl. Cihodariu!" Murmure
agitatie in jurul mesei. In fine, Maniu a facut un semn i Cihodariu,
dup5 ce a scotocit intr-o serviet5 deschis5 in fata lui, si-a extras o coala,
a inceput s citeasc5. Printre primele nume am prins pe ale lui Xeni, lui
Stelian Popescu, lui H515uceanu, lui Dumitrescu-Bfaila... Dar au ple-
cat, domnule, din partid, eti inapoi cu injectiile!..." i s-a strigat din
jurul mesei. Eu n-am altà list5..." s-a scuzat blegul §i s-a oprit din ci-
tit. Jen5 genera15, murmure... In fine Maniu a salvat situatia luand lista
lui Lugo0anu §i facând dânsul apelul... Sefii de organizatii ce nu fa-
ceau parte din Delegatia Permanenta n-au fost 15sati in salâ, i unii din
ei, veniti de departe, ca Teofanescu (de la Roman), Georgescu-Barlad
(de la Tutova), G. Cripn (din Ardeal) au plecat sup5rati foc.
Dup5 aceste agitate preliminäri, Iorga a luat cuvantul i a contestat
Delegatiei Permanente dreptul de a hotari asupra fuziunii cu Partidul
T5f5nesc, o asemenea hotardre find de competenta exclusiv5 a Con-
gresului partidului. A cerut ca partidul s5-0 valideze int5i un statut,
apoi pe temeiul acestui statut s5 se convoace un congres earuia &á se
supun5 propunerea de fuziune. Va veni la acel congres si-si va afata
p5rerea sa. Apoi, cu ateva scrisori in m5n5, pe care le agita, a declarat
Ca numai sub aceast5 conditie a autorizat convocarea Delegatiei Per-
manente 0 a incheiat, spre mirarea tuturor, prin urmatoarele cuvinte
farà nici o legatura cu cele spuse inainte: Làsfind la o parte orice mo-
destie, nu eu pot fi onorat prin situatiile ce mi se ofer5, ci eu onorez pe
cele cc ocup!" Aceste cuvinte nu erau legate de cele spuse inainte, dar
erau steins legate de gfindul lui care nu urmárea dee& efia noului par-
tid. Nu voia sa se discute fuziunea, cerea statute i congres fiinda par-
tidul fuzionat trebuia sá fie prezidat, dup5 propunerea t5rani0ilor, de
Maniu. Dac5 Mihalache 1-ar fi propus pe dansul, fuziunea ar fi fost mi-
nunat5 §i nici n-ar fi a0eptat votul Delegatiei Permanente ca sa o pro-
dame. A§a era Iorga, i nu era altul. I-a r5spuns Maniu Igmurindu-i pe
de o parte c5 statutele partidului au fost aprobate chiar de dânsul Iorga,

mai putin 2-3 articole r5mase in suspensie, i pe de altà, cà Delegatia
nu putea rasa f5r5 räspuns propunerea de fuziune adresat5 partidului.
Desi nimeni n-a mai spus nimic, s-a simtit cä facerea general5 era o
solidarizare cu punctul de vedere al lui Maniu. Lumea adunat5 pentru
discutarea fuziunii nu putea pricepe ridicarea unor sicane de pur5 for-
ma c5nd ins5si soarta partidului era in joc. Chiar iorghistii erau jenati,
si n-au spus un cuvânt. Simtind cà pierde partida, Iorga si-a luat paläria
si a plecat declar5nd c5 va aduce chestiunea inaintea congresului iar
p5n5 dup5 pr5fiz si-a schimbat parerea, cum se va vedea nurnaidec5t.
Iorghistii au ramas. Cu Iorga a parasit clubul numai Cihodariu.
Dup5 plecarea lui Iorga, Maniu a facut o expunere a negocierilor
sale cu Mihalache si a terminat prin citirea scrisorii primita de la aces-
ta, scrisoare ce continea propunerea de fuziune. Ora find inaintata, s-a
suspendat sedinta dup5 expunerea lui Maniu, urm5nd ca discutiile sa
fie reluate dup5 amiazà, la orele 2 1/2. La redeschiderea sedintei s-a
constatat absenta tuturor iorghistilor. Maniu a intrebat daca cere cineva
cuvAntul pentru discutarea propunerii de fuziune. Tacere sepulcrala...
si dup5 un minut, v5z5nd &à nu se ridic5 nimeni, in-am sculat eu. Am
subliniat mai int5i c5 vorbeam numai in numele meu personal; in
oroarea mea de bisericute n-am vrut sä intrunesc prietenii mei mai in-
tirni la consf5tuiri, desi mi s-a cerut atat la Bucuresti cat si in provincie.
Vorbind nurnai in numele melt, am vorbit deschis, si am ar5tat c5 nu eu
puteam fi considerat ca un adversar principial al colaborarii cu Ora-
nistii, cu care rn-am stràduit ataa vreme sä inchei o intelegere de gu-
vernare. Am marturisit ins5 cä insufletirea mea nu mai era aceeasi ca in
trecut. Doi ani rn-am trudit sa pun in picioare prin colaborarea celor
dou5 partide un organism politic de ordine si de constructie. Azi era
vorba sa se inf5ptuiasc5 un partid de lupta si de opozitie. Pentru un
asernenea partid, o intelegere intre conducatori nu era ins5 de ajuns
mai trebuia i vlaga", de o parte si de alta. Aceast5 vlaga am afirmat
eu cu tArie nu exist5 nici la noi, nici la tafanisti. Lipsa ei nu putea fi
in parte compensata dee& prin precizarea scrupuloas5 a scopurilor ur-
märite i printr-o disciplin5 de partid riguroasà, chiar de la inceput.
Stiind unde mergeam, si mergind strins i sincer uniti, pe drum ne va
veni, poate si insufletirea care ne lipseste". Si am incheiat (land votul
meu pentru fuziune.
MEMORII, 1926-1930 43
in acelasi sens, au spus ateva cuvinte, insistand asupra disciplinei,

mos Ghita Mironescu si Aurel Iliescu, cu elocinta lui csaznita de decem-
vir irnb5tranit.
Pe cfind vorbeam eu, au sosit in corpore toti iorghistii. Gheorghe
Tasc5, profesor universitar si bariton cu pàrul cret a cerut voie &à ci-
teasc5 urm5toarele thnduri adresate de Iorga membrilor Delegatiei:
Scumpii mei prieteni,
Neputand reveni asupra hot5thrii mele repetate si solid intemeiat5
de a nu admite discutia fuziunii in Delegatia Perrnanentà, utilizez aceas-
t5 cale pentru a aräta d-lui Maniu multumirile mele pentru aprecierile
binevoitoare privitoare la persoana mea. Oricare ar fi vicisitudinele
politic; pe care nu eu le voi provoca, r5manand credincios ideologiei
unui partid national de stanga burgheza, sunt sigur c5 voi putea p5stra
cu d-sa relatiile care permit oamenilor politici de a discuta si colabora
impreun5.
Am prea mult experienta realitatilor ca s5 nu apreciez dupa dreptate
tinuta d-lui Maniu, fatà de mine. Ca s5 nu se cread5 a ascund parerile
mete dup5 artificii de procedur5, ceea ce ar fi nedrept si m-ar ofensa,
tin s5 v5 fixez si pentru dvs. si pentru Delegatia Permanent5 si pentru
presa, punctul meu de vedere cu privire la fuziune.
Principial, am fost si r5m5n partizan al oricarei fuziuni democrati-
ce, oricare ar fi elementele oneste ce ar intra in ea, considerfind titlurile
ca simple formule de oportunitatel.
Aceast5 fuziune trebuie s5 indeplineasc5 trei conditiuni care lipsesc
in propunerea d-lui Mihalache:
1. Ca din fuziune sä rezulte un adev5rat partid, guvernat cu autori-
tate de un adev5rat sef. N-as consimti pentru nimic in lume s5 primesc
umbra de sefie oferit5 Partidului Nationa12.
In micul Partid Nationalist-Democrat am putut tr5i mai bine de zece
ani, in atmosfera sfatuitoare, fr5teasc5, in unitatea de actiune care deri-
va din persoana conduc5torului.
2. Stabilirea unui program care s5 nu cuprind5 numai generalit5tile
celor 10 puncte, ci s5 defineasca o ideologie de partid de o perfecta
1 Afara de unul, acela de §ef al partidului!

2 Iorga facea aluzie la §efia Vechiului Regat pastrata de Mihalache in calitate de
vicepre§edinte. Pentru Iorga, Vechiul Regat era cu drept cuvant elementul care trebuia
sa dea tonul §i indrumarile politice, in Romania Intregita.
leg5tur5 intre diferitele clase sociale, si de o afirmatie hot5rat5 a prin-

cipiului national. Ar urma ca aceasta &à se simt5 in titlul partidului, ca
si in metodele care le anunta si care trebuie sa fie de natura a nu neli-
nisti tam si Coroana.
Cum multi täränisti sunt de aceast5 p5rere, nu v5d ce i-ar impiedica
de a da satisfactie cererii mele.
3. Si mai ales a garanta o atmosfer5 de sinceritate si dreptate, con-
trar politicianismului acaparator de situatii castigate prin intrig5 si
recurroasterea meritelor incomparabile pe care impotriva vechilor par-
tide si le-au castigat vechii nationalisti democrati, din a c5ror propa-
gand5 a iesit ceea ce e mai sanatos in ideea t5r5nista.
Nu poate fi mai absurd si mai condamnabil, dee& prigonirea siste-
matic5 in alegeri, in timpul negocierilor si in insäsi actul de fat5 a ace-
lor dintre nationali in care, oricare taránist s5 recunoasc5 un frate mai
mare, iar nu un adversar care trebuie distrus pentru ambitii personale.
La Congresul viitor care trebuie convocat pe baza unui statut precis
voi veni ca s5 sustinem acest punct de vedere in speranta cà voi fi inteles.
N lorga"
Cu tot ultimul alineat care mai 15sa o portit5 deschis5 pentru reve-
nire, Iorga a pecetluit prin aceastà scrisoare despartirea sa de Partidul
National. Mai pripit cleat mine, a invocat si el impreciziunea progra-
mului si pericolul incàlec5rii t5r5rriste, dar f5r5 s5 astepte o mai palpa-
bila concretizare a faptelor. La aceste motive de ordin principial a ada-
ugat, in subinteles, chestiunea sefiei si pe fats maltratarea partizanilor
s5i. Singurul punct asupra cáruia nu avea nici o dreptate, c5ci cu patti-
zanii lui nu era nimic de facut. Au dovedit-o cu prisosint5 sub Ministe-
rul prezidat de dansul in 1931-1932, and ne-au curStit pe amandoi...
Dup5 citirea scrisorii lui Iorga, Maniu a aruncat cateva flori pe
sicriul fostului sari coleg de sefie, regretand c5 domnul Profesor nu va
participa la fuziune, dar exprimandu-si speranta c5 d-sa se va r5zgandi
si c5 vom avea s ne bucur5m si mai departe de luminile d-sale! (!!!)
Niciodat5 cuvintele n-au fost mai mutt menite s5 ascundS gandul cuiva
ca in aceast5 scurt5 cuvantare!
Dintre ai mei, singurii care au fost pentru fuziune, au fost Ioanites-
cu si Davila. Amandoi cu entuziasm Ioanitescu fericit s5 imbrace o
c5masä cu care s5 se poat5 prezenta la tart iar Davila fiindc5 era din
nastere zevzec si din vina unor lecturi fragmentare, democrat. Ioanites-
MEMORII, 1926-1930 45
cu a dat drumul elocintei sale speciale Davila ins5 a t5cut (multu-

mindu-se s5 voteze cu amandou5 m5inile) c5ci sosise de la Sinaia cam
obosit de pertractarile sale cu Ella Manu 1 cu o t5n5r5 i nostimá ame-
ricank mrs. Wilson. Desi incapabil s5 satisfaca o singur5 femeie, Da-
vila alerga dup5 dou5, imb5tându-le cu vorbe. Asa sunt democratii, lu-
creaza mai mult cu... gura.
Dup5 ce au mai vorbit farà rost cfitiva nechemati, Maniu a vrut s5
pun5 la vot aprobarea fuziunii. Am luat atunci inc5 o data cuvintul, ca
s5 atrag atentia Delegatiei ea nu se spusese un cuvânt despre program,
si am rugat pe Maniu, nu s5-1 citeasc5 cáci era prea lung si fastidios,
dar rezume in ceiteva cuvinte. Spre marea mea mirare, Maniu s-a
dat dup5 degete, dar intreaga asistenta aláturându-se cererii mele, dom-
nul Prezident a decis s supun5 programul... unei comisii, care sà-1
citeasc5 i &à-0 comunice parerea" Delegatiei! Abia a treia zi am pri-
ceput reticentele lui Maniu, dup5 ce am constatat c5 tarânistii in textul
tor nu renuntaser5 la utopiile demagogice ce le erau scumpe! Maniu se
invoise cu Mihalache sä nu dea in vileag programul, ca s5 nu se incurce
itele! Eu nu càutam &à le incurc toata treaba nu ma mai interesa
ci numai sa gasesc un pretext valabil pentru gestul de adio pe care-1
hotardsem. Maniu a numit numaidecfit o comisie compus5 din G. Lu-
casievici, G. Tasca, G. Mironescu, A. Dobrescu, Valer Moldovan, pa-
rintele Man si prezidata de mine, si ne-a poflit intr-o camera vecin5.
Am citit programul celor prezenti, n-au facut nici o observatie, dar la
punctul cu exproprierea Mironescu a ciulit urechile. Lucasievici i-a
explicat cá alineatul lui Maniu era precumpanitor, c5 fraza tar5nistilor
fusese admisa pro forma" si c5 toate erau bine. Dezbaterile comisiei
n-au durat nici o jum5tate de ora, Lucasievici a citit in plenul De le-
gatiei un raport de zece rânduri, i toat5 lumea a fost multumit5. in cele
din urma, propunerile de fuziune t5raniste au fost primite prin con-
sens" unanim, o formula nou5, de aclamare sau de vot unanim ne-
putand fi vorba. Petre Dragomirescu, dintre prietenii mei, s-a pronuntat
contra, iorghistii au declarat cà se abtin, si multi n-au mai spus nimic...
La taranisti, treaba a mers si mai greu cleat la noi. S-au certat pang
la ora zece seara. Ca si Iorga, _doctorul Lupu, Iunian i alti cfitiva, au
cerut un Congres al partidului. In cele din urma s-au imp5cat si au votat
fuziunea cu 27 voturi pentru si I contra. Si astfel s-a intemeiat, aproape
in sil5 marele Partid National Taranesc, care n-ar fi dus-o departe cum
a dus-o dac5 nu murea un an si ceva mai tarziu Ionel Bratianu...
A doua zi dupa sedintele istorice (curn au fost calificate mai tarziu!)

de la clubul Partidului National si de la acela al Partidului Pränesc a
apanit o editie specialal din ziarul Dimineata cu cuvantarile din ajun.
Din rezumatul expunerii lui Mihalache reiesea cd acesta considera
presedintia lui Maniu ca provizorie, pada la hotardrile Congresului
partidului fuzionat si mai reiesea ca conducerea noului partid, in Ve-
chiul Regat era incredintata fostei organizatii a Partidului Taranesc.
Aveam in mana, si mai repede decal credeam, si mai lamurit decat spe-
ram, dovada incalcarii thranistilor asupra nationalilor i prin urmare te-
meiul plecarii mele din partid.
M-am dus indata la Maniu cu ziarul in man5. Maniu, care citise
deja Dimineata mi s-a aratat foarte plictisit, si a pretins ca darea de sea-
ma a sedintei de la clubul taranist era tendentioasa si inexacta. Cu-
nosti d-ta spunea dl. Prezident simpatiile si antipatiile domnilor
de la Adevdrul i Dimineata, toti in slujba patimilor lui Stere. Voi da
chiar azi o dezmintire in Romania..." Am facut insa atent pe Maniu ca
o dezmintire din partea fostului Partid National n-ar avea nici o valoare
si ar mai putea da loc si la interpretari rau-voitoare. A convenit i dan-
sul ca aveam dreptate si mi-a garantat, ca va da Mihalache insusi dez-
mintirea si ca in afara de aceasta se va publica scrisoarea lui cu conditi-
ile fuziunii, propuse in numele Partidului Taranesc. M-am despartit de
Maniu cu nadejdea c nici dezrnintirea nu va apare nici scrisoarea nu
va fi publicatä. Imi cunosteam eu oamenii... Nu fusesem la Maniu ca
s5 reclam o dezmintire ci ca sa marchez un punct de plecare pentru
actul pe care-1 pregateam.
Dupa cum ma asteptarn, nici luni dupa amiaza, nici marti dimineata
n-a aparut nici dezmintire, nici scrisoare. In schimb, in toate ziarele,
rezumatul expunerii lui Mihalache, asa cum aparuse in foaia speciala.
Fara sa mai iau contact cu Maniu, rn-am urcat in tren si rh-am dus la
Breasta unde am redactat urmatoarea scrisoare:
Stimate Doninule Maniu,
In intrevederea pe care am avut-o in ziva de 24 septembrie ati
binevoit a-mi expune rezultatul final al negocierilor dvs. cu Partidul
faranesc si mi-ati citit scrisoarea d-lui I. Mihalache continand propu-
I Ziarele nu apäreau in acea vreme lunea decdt dupä amiazá. Editia specialfi in
chestiune a fost lansatä dis-de-dimineafa.
MEMORII, 1926-1930 47
nerea Partidului PrAnesc de fuziune cu Partidul National. Mi-ati dat in

acela§i timp s5 citesc programul propus pentru noul partid fuzionat.
Mi-ati declarat c5 ajunseseti la o complectA intelegere cu dl. Mihalache,
afar5 de un singur punct mai important care rdmdsese de fixat. Nu se
hot5rase, intr-adev5r, dac5 se va infiinta o singur5 organizatie provin-
cial5 pentru tot Vechiul Regat sau mai multe (Muntenia, Moldova, Ol-
tenia, Dobrogea). Mi-ati adaugat cà dl. Mihalache ca i dvs. inclinati
pentru o singurà organizatie. Insist asupra acestui punct, fiindc5 el este
de mare important5 pentru cele ce urmeaz5.
V-am afatat imediat ea' consider propunerile de fuziune ca accepta-
bile; am facut ins5 cateva rezerve cu privire la programul agrar. Mi-ati
propus s5 iau contact cu tin reprezentant al Partidului far5nesc §i s5-i
afat obiectiile mele. M-am intalnit in dup5-amiaza zilei de 24 septem-
brie cu dl. V. Madgearu §i dup5 o amicalà discutie ne-am pus de acord
§i asupra acestui punct, fapt pe care am avut pfacerea s5 vi-1 comunic in
aceea§i zi.
In asemenea conditii, am luat cuvantul in §edinta Delegatiei Perma-
nente a Partidului National din 26 septembrie, §i am adus adeziunea
mea la actul fuziunii, nu far5 a insista asupra necesitatii ca lipsa de in-
sufletire (constatat5 in ambele partide) cu care se pecetluia aceast5 uni-
re, s5 fie cel putin compensata prin stricta precizare a scopurilor urm5-
rite §i printr-o disciplin5 riguroas5 introdus5 in noul partid, chiar de la
inceput.
Delegatiile ambelor partide deliberand separat, au aprobat cu mare
majoritate fuziunea in ziva de 26 septembrie. A doua zi luni 27 septem-
brie, a apArut intr-o editie special5 a ziarului Dindnea(a o dare de sea-
m5 a §edintelor ambelor comitete. Darea de seam5 a §edintei Delegatiei
noastre Permanente find exacta, nu aveam nici un motiv sà nia indo-
iesc de exactitatea celor relatate cu privire la §edinta Comitetului Cen-
tral al Partidului farànesc, cu atat mai mult cu cat relatiile de prietenie
dintre ziarul Dimineala §i Partidul far5nesc sunt binecunoscute. In
aceast5 dare de seam5 se rezuma expunerea d-lui.Mihalache, expunere
din care reigea: 1) c5 pre§edintia dvs. era primità ca un provizorat
(pan5 la intrunirea primului congres al partidului fuzionat) i al 2-lea)
c5 conducerea organizatiilor fuzionate din Vechiul Regat va reveni.ac-
tualului Partid faranesc.
Primul punct era in contradictie cu preciz5rile stabilite in cursul ne-
gociatiilor dintre ambele partide §i cu spiritul, dac5 nu chiar cu textul
scrisorii d-lui Mihalache. Al doilea punct era in leg5tur5 cu organizatia

Comitetului Provincial din Vechiul Regat, organizatie ramas5 dup5
cum am insemnat mai sus nerezolvat5.
Alarmat de cele citite in Dimineata, am alergat imediat la dvs. si
v-am imp5rt4it mirarea mea. Mi-ati declarat c5 cele continute in Dimi-
neap sunt inexacte i cá dl. Mihalache va publica imediat o dezmin-
tire. Mi-ati mai spus c5 credeti o publicare a scrisorii d-lui Mihalache
(deja cunoscut5 de atati membri din ambele Delegatii ale partidelor) nu
numai ca oportunk dar chiar necesara. V-am paräsit in aparent5 satis-
facut, dar cu indoiala in suflet. Marti dimineata am plecat la Craiova,
dup5 ce putusem constata c5 dezmintirea d-lui Mihalache nu ap5ruse in
nici un ziar, nici luni seara, nici marti dimineata. Nu ap5ruse nici dez-
mintirea nici scrisoarea cu propunerea de fuziune a d-lui Mihalache
(desigur nu din vina dvs.) dar ap5ruser5 in toate ziarele &Ali de seam5
ale celor petrecute in Comitetul Central tarhnesc in edinta de duminic5
26 septembrie, identic cu cea publicat5 in Dimineata (editia special5)
de luni.
V5 rog sh-mi iertati aceast5 lung6 reamintire de fapte dvs. cunoscu-
te, dar ea era necesarà pentru a ajunge la concluzia pe care sunt silit s5
o trag din chiar succesiunea acestor fapte, numai in aparentd mdrunte.
Aspectul sub care se prezenta fuziunea inainte de edintele de duminic5
este cu totul altul ca cel ce se inf54iqeaz5 in urma acestor Fdinte.
Inainte de duminic5, fuziunea se facea pe baza unui program i a
unei intelegeri definitive; in urma celor intamplate duminick reiese
clar c5 atat intelegere cat i program nu mai au dee& un caracter provi-
zoriu, pe 3 pan5 la 12 luni, pada la hothrarile Congresului partidului
fuzionat, singur chemat s5 dea aspectul s5u definitiv noului partid.
Care va fi acest aspect e lesne de prev5zut. Un calcul upr và poate
dovedi c5 majoritatea organizatiilor noului partid vor fi t5faniste; dar in
afarà de aceasta, faptul c5 conducerea organizatiilor Vechiului Regat
(care, orice s-ar crede in aceast5 privinta, vor continua Inca mult5 vre-
me s5 dea tonul in indrumarile politice ale oric5rui partid) va fi incre-
dintat5 t5r5n4tilor i dinamismul incontestabil al cadrelor t5r5niste fat5
de inertia, iar50 incontestabilk a cadrelor nationale sunt indicatii si-
gure c5 in Congresul care se va tine de noul partid cel mai devreme
peste trei luni qi cel mai tarziu peste un an", tafaniqtii vor dicta vointele
lor. Veti famane sau nu yeti famane preFdintele noului partid, dup5
cum yeti primi sau nu yeti primi sa" fiti prizonierul altora. Programul
MEMORII, 1926-1930 49
convenit pentru fuziune se va modifica dup5 cum vor voi taránistii.

Notati c5 acest program chiar azi nu face parte integrant5 din conventia
semnat5 de dl. Mihalache, care bazeaz5 propunerea d-sale de fuziune
numai pa faimoasele 10 puncte, puncte atat de elastice inck pot in-
cadra orice program.
Perspectiva posibilit5tii acestei schimbäri de orientare intre provi-
zoratul de azi si definitivul de maine a f5cut probabil pe tar5nisti sà pri-
measc5 pentru inf5ptuirea fuziunii conditii a caror acceptare pe mine
rn-a mirat, mai ales in ce priveste politica agrarà. E locul &à insist aici
c5 nu bag nici o vin5 Partidului T5r5nesc pentru aceast5 n5zuint5 nein-
frint5 dar legitim5 de a-si impune pe orice cale conceptiile cu care a
pornit la drum; constat numai c5 fuziunea pl5nuità intr-un spirit cu to-
tul altul de Partidul National, se indreapt5 cu pasi siguri spre o pozitie
de extrem5 stang5, pozitie in care nu poate fi loc pentru mine.
Când pe la sfarsitul lui august, la inapoierea mea din str5in5tate,
mi-ati facut cinstea s5-mi cereti p5rerea asupra unei eventuale fuziuni
cu Partidul faranesc, v-am r5spuns in mod foarte precis, c5 sunt pentru
sub douà conditii: 1) S5 ajungeti la stabilirea unui program fixat in
toate amdnuntele lui si al 2-lea s6 creati prin fuziune un organism
politic capabil sA duc5 la indeplinirea programului stabilit.
In momentul in care mi-ati prezentat un proiect de fuziune care sa-
tisfacea la aceste douà cerinti, n-am putut decat s5 và dau adeziunea
mea (cu toate opunerile unora din prietenii mei), ceea ce am si facut.
Ast5zi, când a doua zi dup5 fuziune v5d spulberate cele (Iona' con-
ditii pe care nu numai fat5 de dvs., dar si fatà de toate persoanele cu
care am venit in contact le-am sustinut ca imperative categorice, nu pot
cleat sà-mi retrag adeziunea data si s5 ma abtin de la un act pe care
convingerile si constiinta mea nu-1 aprob5.
Am fost cel mai aprig ap5r5tor al ideii de apropiere intre Partidul
National si Partidul Taranesc. Am lucrat din rasputeri doi ani de zile
pentru realizarea acestei uniri. Era insä vorba atunci de infaptuirea unui
organism de ordine si de guverndmant, tocmai pentru a bara calea unei
posibile indrumári a fragedei noastre democratii spre extrema stanga.
Ast5zi se z5misleste dimpotriv5, dup5 toate probabilit5tile, un orga-
nism de lupth indreptat tocmai contra conceptiilor pe care le aparam
impreun5 cu dvs. atunci, favorabil tuturor framfintarilor sterpe de care
am voit sa seutim tam.
In asemenea circumstante, ma \fad silit, scumpe domnule Maniu, sä

ma dau de la inceput la o parte i s5 nu atept ceasul c5nd vor pleca si
altii multi din cei mai apropiati de dvs. Am consolarea, in tristetea
despartirii mele de bunii prieteni i tovar5§i de lupt5 ce ati fost cu totii
pentru mine, am consolarea ca «defectiunea» mea, pe de o parte va
deschide multora ochii, iar pe de alta va inlesni cristalizarea diverselor
noastre forte politice fie i a celor negative plecarea mea lasind
in urm5 mai multa omogenitate in partidul ce se incheag5.
Si fiindc5 pan5 duminic5 Partidul National este Inca in fiint5, s5-mi
dati voie s5 inchei aceste rinduri cu cuvinte de ramas bun fata de cei
doi prqedinti ai lui. Le multumesc din toat5 inima pentru prietenia §i
increderea pe care mi-au ar5tat-o in tot timpul grelelor noastre incer-
cari. Ma despart de d5i*i cu o adev5rat5 mihnire c5 n-am putut con-
tribui, in mod mai eficace, la izbanda curatelor idealuri la care i-am
v5zut totdeauna inchinati.
Domnul Profesor Iorga i§i va da seama, când valurile furtunii prin
care trecem se vor potoli, ca sentimentele mele fata de ddnsul au ramas
neschimbate. AstAzi, fara nici o malitiozitate, 11 asigur c5 nu-mi aduc
aminte deck de dovezile de prietenie ce le-am inregistrat din partea
d-sale.
intrucat v5 prive§te pe dvs., stimate domnule Maniu, nu voi putea
uita niciodat5 toate cke ne-au legat; dac5 politica ne desparte, imi per-
mit s5 nadajduiesc c5 nici in aceasta clip5 nu va indoiti de sentimentele
mele de prietenie personalà, care rknin intacte.
Rolul meu de spectator dezam5git nu-mi va interzice s5 ma bucur,
dacä in contra prevederilor mele, yeti izbuti, pe urmele neobositului Si-
sif, s5 irnpingeti noul bloc al a§a-ziselor noastre forte democratice pada'
pe culmi ce ast5zi par Inca inaccesibile.
Primiti vä rog, scumpe domnule Maniu, incredintarea sentimentelor
mele cele mai devotate".
Profitand de vecinatatea Craiovei, i putind sa' mai z5bovesc citeva
zile la Breasta, deoarece socotisem politic s5 nu inmfinez lui Maniu
scrisoarea mea deck dupa Mgazul necesar reflectiei, ca sa nu se zic5 ca
procedasem in pripà mi-am convocat amicii politici din Do lj spre
a-i pune in curent cu hot5rArile mele. Pomisem cu ei la lupt5 in 1914;
imi fuseserá toti credincio0 i ma urmasera, cu o singur5 defectiune, a
lui Potarca, in toate vicisitudinile agitatei mele cariere politice. Am vrut
MEMOR11,1926-1930 51
sa' fie dan§ii cei dintai informati de actul pe care urma sà-1 savar§esc.
Crezand cà Ii chemasem ca ssa le iau consimt5mantu1 la fuziune, au ve-
nit top cu urechile pleo§tite, c5ci erau toti impotriva orica'rui contact cu
tarani§tii. Erau atit de legati de mine, Inc& e probabil ca cu toat5 anti-
patia lor fata de noua incumetrire, ar fi r5mas totu0 neclintiti in noul
partid ie§it din fuziune, dac5 a§ fi famas §i eu. Cand au aflat ins5 hot5-
rarea mea, s-au solidarizat cu ea intr-o insufletire mi§c5toare. Dup5 ce
s-a potolit putin entuziasmul lor, le-am 15murit situatia fara s5 le as-
cund nimic din dezamagirile mele. Le-am laxnurit ca n-aveam nici o in-
tentie sd refac un partid, ,i nici una sd md leg de alt pallid. Politica
mea dedese faliment, eram prea sincer ca sä nu o recunosc i imi
trebuia vreme ca s5-mi mistui infrangerea. Nu puteam lua nici un anga-
jament asupra viitorului §i nu puteam pofti oameni far5 vin sa-§i putia
cenu§a poc5intei pe cap. Intr-o cald5 cuvantare le-am. aratat toat5 recu-
no§tinta mea, le-am multumit pentru tot concursul dat §i i-am sfatuit s5
se indrepte fiecare catre grup5rile politice in care s-ar simti mai la lar-
gul lor. Intr-o prieteneasca unanimitate, au declarat toti ca vor face ce
voi face eu; dac5 voi sta la o parte, vor sta §i ei dac5 voi da mana cu
cineva, cu acela vor da §i ei! Insistentele mele au fost inutile: nici unul
nu s-a clintit... Dar toti ar fi dorit o apropiere de liberali! Cum se schim-
baser5 timpurile!
M-am inapoiat la Bucure§ti luni seara 4 octombrie. Nicu Ottescu ma
aqtepta la gara. A venit cu mine acasa §i i-am citit scrisoarea. A apro-
bat-o fira rezerve. Marti dimineata am dat-o la copiat qi la orele 5 p.m.
am inmanat-o lui Lugo§ianu, Maniu nefiind in Bucure§ti. In ace1a0 timp
am trimis cite o copie la ziarele Cavatul, Dimineafa, Universal
Politica.
Scrisoarea a aparut in gazete miercuri dimineata, ziarele de searà au
scos editii speciale §i valva a fost enorm5. Pe langa valva de pe strad5
§i din cafenele, lumea politica cu faspundere a fost §i ea impresionata
de gestul meu, cu atat mai impresionat5 cu cat masura §i obiectivitatea
15muririlor mele excludeau orice imbold de patima sau de resentiment.
Cateva zile, foile Capita lei mi-au consacrat articole de laud5 sau de cr1-
tic5, dup5 temperamente qi simpatii. Cele care nu ma iubeau au scris ca
voisem s5 toipilez" fuziunea, cá incercasem s5 rup §alele" lui Maniu,
c5 nu m5 puteam impaca cu ideea c5 nu mi se oferise o vicepre§edintie,
§i Cate §i mai cate! Politica lui Hefter m-a calificat drept omul lovitu-
rilor" (titlu dat unui lung articol) si a comentat scrisoarea mea cu o trivi-
alitate de gandire, care, venind din partea cui venea, m-a onorat.
Hotararea pe care o luasem se aflase la Bucuresti inainte de sosirea
mea, prin indiscretia prietenilor din Craiova (nu cerusem de altminteri
secretul nimanui) si grija unor eventuale defectiuni care puteau sa-i
s1abeasc5 autoritatea fata de taranisti, patrunsese in sufletul lui Maniu,
cu atat mai mult cu cat pe lang5 prietenii mei, pe lang5 fostii conserva-
tori si takisti mai urla impotriva fuziunii si tata Iorga, cat 11 tineau
bojocii. Mai era si echivocul programului pe care-1 subliniasern in de-
claratiile mele si care, oricum, nelinistea opinia publica. Ca sa curmeze
Caul si s5 aduca linistea in noul partid, Maniu s-a inteles cu Mihalache
sO convoace congresele celor dou5 foste particle pentru ziva de dumi-
nic5 10 octombrie si sà ratifice fuziunea.
In timp ce ardelenii si taranistii pregateau congresele lor, la mine
acasa era in fiecare zi balci. Veneau oamenii s ma intrebe ce fac si
sa-mi ceara sfat. Le explicam la toti pentru ce ma hotarasem s5 nu rnai
fac politica, si-i sf5tuiarn pe toti 00 tamale in partidul fuzionat,fiindcd
eu o sfenvisem cu partidele. Plecau de la mine deceptionati, dar toti
declarau, ca si cei din Craiova, ca. vor face ce fac eu". Printre prietenii
rnei mai apropiati, n-am avut decal o singur5 defectiune: D. R. Ipani-
tescu, care a venit sa-mi ceara incuviintarea sa tamale in partidul fu-
zionat fiind prea angajat ca sa se mai poatä retrage!" I-am dat cu mare
placere binecuvantarea, incantat sa scap de el.
Cu Citta Davila suflet mai subtire despartirea a fost mai grea,
si a trebuit s5 o provoc eu; ca fac placere! Prieteni comuni imi po-
vestisera zbuciumarile prin care trecea junele nostru democrat: murea de
pofta sa fuzioneze" dar se socotea legat de mine si nu voia sa ma pari-
seasca. L-am chemat si 1-am rugat sa ramaie in partidul fuzionat, con-
tra caruia nu aveam nimic, cu atat mai mult ca nu aveam nici o intentie
de a grupa" oameni in jurul meu. Aproape un ceas, Davila a refuzat
desi-1 simteam ca murea de pofta sa mearga cu prietenii sal de stan-
ga. In cele din urma mi-a declarat ca nu va ramane in Partidul Natio-
nal-faranesc decat daca i-as cere-o eu formal"! Ei bine, ti-o cer!"
Cittulic5 al nostru mi-a stalls mana cu efuzie afirmand totusi ca rama-
ne prietenul meu personall" si ca vrea &à se mai consulte si cu Stere...
Pentru ce cu Stere?
I in iulie unnator 1-am facut ministru la Varsovia!

MEMOR11,1926-1930 53
Am rugat de asemenea pe toti cei cu organizatii compacte in spatele

lor, ca Petre Irimescu de la Boto§ani, Georgescu-Barlad de la Tutova,
Teofanescu de la Roman, Avram de la Tecuci etc., sa nu urmeze exem-
plul meu, i sa continue activitatea lor in partidul fuzionat. Unii m-au
ascultat i au mers inainte ca vai de ei, altii s-au lasat de politica, i cel
putin n-au mai avut deceptii... Intentia mea find sa nu mai fac politica
de partid, am fgcut tot ce am putut ca s impiedic partizanii mei sa se
dea la fund cu mine. Totu0 multi, cei mai multi din ei, mi-au famas
credincio§i, mai increzatori in viitorul meu" decat eu insumi. S-au in-
trunk cu totii in ziva de 17 octombrie la Nicu Ottescu acas i au ho-
tarat sa nu adereze la fuziune i sa stea i ei in expectativa aldturi de
mine.
Cu prilejul acestor framantari ale fuziunii, am c4tigat chiar un co-
laborator ce mi-a devenit din an in an mai pretios: pe Jean Pangal. Pan-
gal a inceput cariera sa politica sub Take Ionescu (era nepotul lui Pa-
vlica Brat 4anu) si si-a facut prima ucenicie la gazeta La Roumanie, foaia
franceza a takitilor. Dupa räzboi, s-a varat pang in gat in Masonerie,
pe care a redqteptat-o in tara noastra, dupà o lunga adormire. in acest
scop a strans legaturi puternice cu lumea masonica din Franta, din An-
glia i din State le Unite. Leg5turi care ne-au servit mai tarziu foarte
mult. Dup5 moartea lui Take Ionescu, Pangal se r5facise in plutonul
doctorului Lupu. Scarbit de demagogia din jurul s5u, s-a folosit de pri-
lejul fuziunii ca sA p5r5seasc5 pe Lupu. Desi ii cunosteam atunci foarte
putin, a venit la mine si mi-a cerut s fac5 politica" cu mine. Bine, dar
eu nu mai fac politic5!" au fost cuvintele cu care am intampinat ce-
rerea sa. Atunci sà-mi permiteti s5 nu mai fac politica, alaturi de
dvs.!" Mai era ceva de zis? L-am primit in cercul intimilor mei, i de
atunci nu ne-am mai despartit.
Din tot ce s-a spus pe socoteala mea, o banuiala i o invinuire nu
mi-au convenit deloc: b5nuiala c5 in5 desp5rtisem de partidul meu fi-
indc5 nu putusem obtine un loc de vicepresedinte in partidul fuzionat
si invinuirea c5 lucram din fasputeri la desträmarea fuziunii. De o
vicepresedintie a mea nu putea fi vorba de vrerne ce se dedese Vechiul
Regat pe maim t5fanistilor, iar Basarabia si Bucovina, de care nu tn5
lega nimic, nu puteau cadea decal in botul alipitilor". Cat a fost vorba
de o sefie a Olteniei, Maniu mi-a oferit-o, dar eu am refuzat-o, si atata
tot. In ce privea actiunea mea" de desträmare a fuziunii, nimic nu era
mai inexact. N-aveam, cum se zice, nici in din nici in manec5, cu un
partid pe care-Ipar5sisem i care nu ma mai interesa. Pentru a fAia scurt

intrig5riile, am dat un interviu Cuviintului pe care-1 reproduc fiindc5
complecteaza cele spuse in scrisoarea adresat5 lui Maniu i contureaza
mai bine evenirnentele petrecute la sf5r§itul lui septembrie i inceputul
lui octombrie 1926. M-am folosit de acest interviu ca s5 pun mai multe
lucruri la punct.
Iat5 documentul:
Comentariile cele mai vii §i cele mai varii se fac zilnic in toat5 pre-
sa §i in publicul mare asupra scrisorii d-lui C. Argetoianu i retragerii
d-sale din fuziune.
Am socotit c5 noi declaratii ale d-sale, in privinta diverselor inter-
pret5ri date unui act, care a f5cut o impresie atit de adanca i este sus-
ceptibil de consecinte importante, vor fi de un mare interes.
DI. Argetoianu ne-a satisf5cut legitima curiozitate, declar5ndu-ne
cele ce urmeaz5 la intrebarile ce i-am adresat:
Ati luat cunostint5 din ziare despre repercutia celor continute in
scrisoarea ce ati adresat d-lui Maniu. Aveti ceva de adaugat la acea seri-
soare, sau ceva de raspuns la unele obiectiuni ce vi s-au adus?
Am spus tot ce aveam de spus i cu toata obiectivitatea 1 cu
toat5 sinceritatea in scrisoarea ce am adresat d-lui Maniu. Nu inteleg s5
intru in polemica cu nimeni pe aceast5 chestiune, fiindc5 nu intentio-
nez s5 conving pe nimeni. N-am intreprins o actiune: am facut un gest
personal, am plecat dintr-o alcatuire politica, unde cu sau farà dreptate,
am socotit c5 nu mai este locul meu. Am luat hot5rdrea de a pleca f5r5
s5 consult pe nici unul din prietenii mei, fiindc5 n-am voit sd angajez
pe nhneni prin gestul meu; am ateptat cu publicarea scrisorii mele
(de0 era redactat5 in ziva de 28 septembrie) Oda' ieri ca s5 permit or-
ganizatiilor Partidului National sà-0 aleaga in lin4te delegatiile pentru
Congresul de duminica.
Tin sa precizez fiindc6 s-au dat diverse interpret5ri scrisorii me-
le, de0 am c5utat s5 ma exprim cu toata claritatea posibil5 tin sa
precizez cd nu vreau intru nimic sd impiedic fuziunea celor doud par-
tide; singura mea pretentie e SA nu fiu Carat intr-o aventur5 contrarà
convingerilor mele.
Oricite fire s-ar t5ia in patru, nimeni n-ar putea demonstra astazi c5
fuziunea se face in sensul ideologiei Partidului National; ea se face evi-
dent in sensul ideologiei Partidului Taranesc. Si nu v5d de ce s-ar nega
MEMOR11,1926-1930 55
acest lucru; nu e nici o rusine. Dar intr-un Partid Tar5nesc, latit si peste
munti, situatia mea ar fi fost cel putin ridicol5...
S-a vorbit de nemultumiri de ordin personal... .
Da, stiu, de locul de vicepresedinte al partidului fuzionat care

mi s-ar fi oferit si apoi mi s-ar fi retras. Nu mi s-a retras nimic, fiindc5
nu mi s-a oferit nimic. DI. Maniu mi-a spus c5 din cei patru vicepre-
sedinti, cei doi t5r5nisti au fost desemnati in persoana d-lui Mihalache
si Lupu, iar c5 cei doi nationali urmeaz5 sa fie desemnati de partidul
nostru. Cine m5 cunoaste stie at tin eu la galoane, nu de subset', dar
chiar si de sef! V5 dau cuvântul meu ea" am aflat si eu despre «ches-
tiunea» vicepresedintiei mele nu numai dupg ce redactasem scrisoarea
mea, dar chiar dup5 ce o dedesem spre publicare. Dac5 cele ce mi s-au
spus sunt adev5rate1, ele au importantà, nu pentru situatia mea, dar ca o
confirmare a spiritului in care se face fuziunea, indicdnd in mod clar,
c5 politica noului partid se indrumeaz5 spre extrema sting5.
Eu n-am sustinut altceva. Desi sunt hot5rdt s5 nu polemizez, nu
pot s5 nu rectific o afirmatie aparut5 in reportajul ziarului Adevdrul nr.
13131, reportaj care, evident, a fost inspirat de directiunea Partidului
Taranesc. Se spune acolo, c5 in scrisoarea d-lui Mihalache se aflä fra-
za: «programul de guverndiniint va fi cel stabilit in 1924, cu revizuirile
ce i s-au adus de coinun acord». Aceasta pentru a se infirma afirmatia
mea cà programul detaliat al fuziunii nu face parte integrant5 din pro-
punerea de. fuziune2 a d-lui Mihalache. Ori aceasta fraz5 nu inseanm5
nimic c5ci programul «cu modific5ri1e» nefiind si el parafat sau semnat
si anexat scrisorii, dispozitiunile lui rdmiin intr-un vag absolut. Prob5:
dupä ce se citeaz5 aceast5 fraz5 in reportajul mai sus pomenit, se adau-
g6: «programul de guverndmant, nu programul teoretic, s5 nu se faca
confuzie...» Va s5 zic5 sunt douà programe, unul teoretic si unul prac-
tic? Unul pentru public ci altul pentru sertar?
Vedeti prin urmare c5 nu numai cele ce s-au petrecut in ziva de
duminic5 26 septembrie, dar si tot ce mai vine in fiecare zi confirm6
vederea mea despre spiritul in care se s5vdrseste, dar nu se m5rturi-
Din sursd bine informatd am aflat ca Maniu voise sä ma" propuna pe mine 0 pe
Vaida ca viceprqedinti, dar cä Partidul Taranesc s-a opus la deseumarea mea. Mi s-a
mai povestit cà doctorul Lupu, ostil fuziunii, s-a impacat cu ea §i a devenit partizanul ei
dupa ce Iorga i cu mine am par5sit Partidul National._
Observatia mea a determinat partidele fuzionare ssa introducA §i programul in
hotathrea de fuziune votatä de congresele din 10 octombrie.
seste, o fuziune pl5nuit5 de cei din Partidul National in altà mentalitate,

bine definit5...
Frictiunile de ordin personal care s-au ivit din prirnul moment
intre diverse personalit5ti si intre diverse organizatii din ambele partide
nu v-au determinat si ele la gestul pe care 1-ati facut?
Dac5 n-a§ fi avut motive de ordin principial poate c5 rn-ar fi
determinat si acestea, dar n-am avut vreme s5 ajung panä la ele. Aceste
frictiuni ráman totusi un punct foarte negru in viitoarea desfasurare a
activit5tii noului purtidt. Dup5 plecarea mea r5mane in partidul fuzio-
nat prea mult5 omogenitate: toat5 lumea cu caracter irascibil si cu am-
bitii neinfr5nate! Serviciul de «tampon» pe care 1-am indeplinit atita
vreme, nu stiu in seama cui va r5m5ne!
Multi membri din Partidul National s-au solidarizat cu gestul
dvs.: ce planuri aveti pentru viitor?
Dac5 n-a§ fi prins in angrenajul politic ti-a§ easpunde din tot
sufletul c sunt gata s5 fac in viitor orice, numai politica* nu! Dar sunt
prins in angrenajul acesta si prin urmare voi continua s5 fac politicd.
Cum si ce fel, sà-mi dai voie s5 nu ti-o spun Inca! Dar un lucru pot s5-ti
afirm chiar in acest moment, e ea' nu am luat nici un angajament, cu ni-
meni, si c5 tot ce se povesteste in aceasta privint5 sunt simple fabule2..."
Pe când eu adoptam astfel o atitudine hotarata, dar linistit5 si obiec-

tivg fata de fuziunea celor dou5 partide Iorga luase una de dez15n-
tuit5 vio1ent5. In afarà de articolasele si de biletele pline de venin pu-
blicate in Neamul Rornânesc, p5rintele taranismului a trimis o circulara
organizatiilor Partidului National, adres5ndu-le partizanilor sâi, pe unde
avea, circular5 prin care cerea consultarea imediatà a comitetelor ju-
detene si insistând asupra consenm5rii in scris a parerilbr emise. Ior-
ghistii, zapaciti, urmau mai multe curente: unii, cei mai putin nume-
rosi, doreau sa rArnaie in partidul fuzionat; cativa unelteau o apropiere
de Guvern si de averescani3 cei mai multi roiau ins5 in jurul Magis-
I Moartea lui Ionel Bratianu si consecinta ei: chemarea national-tafanistilor la pu-

tere, a suprimat aceste frictiuni. Cheagul afacerilor mdnoase a cirnentat legaturile din-
tre nationali si lfiranian...
2 Se povestea Ca eram inteles cu liberalii, intr-un moment cand nici nu luasem con-
tact cu Brátianu!
3 Au mers pAnd a obtine de la Averescu trimiterea unei fotografii lui Iorga, cu o
magulitoare dedicatie, in senm de impacare!
MEMORII, 1926-1930 57
trului rdmas singur reprezentant al Partidului National, dupa fuziunea

firmei lui Maniu cu a lui Mihalache. Noul Partid National, sau mai
bine zis reinnoitul Partid National a §i luat fiint5 intr-o consatuire in-
trunita la domiciliul lui Cihodariu cap de lemn consfatuire la
care au participat peste 100 de persoane" (dupa ate a afirmat a doua
zi Neamul Romeinesc), de la profesorul universitar Pompei pana la dl.
Mazare (din Tulcea). Iorga a facut o larga" expunere a situatiei i a
citit un manifest-program catre tara" in care, dupa un istoric al vicisi-
tudinilor prin care a trecut partidul sau de la inceputul inceputurilor, a
enumerat cu mult avant dar cu mai putina precizie postulatele unui pro-
gram politic inutil.
In acela0 timp a trimis lui Maniu o scrisoare de protestare impotri-
va fuziunii, declarand-o nelegala (!!). In aceast5 scrisoare, intre altele
scria:
Nu voi califica pe marii proprietari urgisiti de taran4ti, pe care ii
detest5 §i care pentru preocupatii electorale imbrat4eaza pe aceia in
care vedeau ni§te revolutionari internationali.
Nu voi condamna pe prietenii de odata ai lui Take Ionescu care
ating mema lui Stere!"
$i mai departe, dup5 ce .subliniaza caracterul nestatutar al hotara-
rilor care au des5vapit fuziunea, noul .yef unic (!!) al Partidului Natio-
nal incheie:
E inutil s va spun cà nu ma cred legat prin nimic din aceste acte
abuzive §i c5 raman cu numele la care am dréptull, cu prietenii mei,
nedezlipit de steagul de democratie nationala pe care cei ce fuzioneaza
aratd cd-1 pdrdsesc.
Primiti va rog incredintarea celor cuvenite (sic!)
N. Iorga
Presedintele Partidului National"
Congresele partidelor fuzionate s-au intrunit in lin4te, duminica 10
octombrie, cel national in sala Transilvania", cel taranesc in sala
Amicitia" §i totul s-a sfar§it printr-o fotografie in grup" in care Ma-
Tot teatrut cu statutele i cu ilegalitatea hotararilor luate nu avusese de scop dee&

confirmarea dreptului de a peistra pentru grupuletul iorghist titulatura de Partid Natio-
nal...
58 . CONSTANTIN ARGETOIANU
niu sta at5rnat de bratul lui Mihalache. Totul s-a sfarsit in ce privea
fuziunea, caci cariera de prostii a noului partid abia incepea...
in aceeasi zi am intalnit la dejun la socru-meu Boarnb5 pe Jean

Duca. Cum rn-a vazut: Ei, cand te hot5r5sti s5 stai de vorba cu Bra-
tianu?" Intr-o zi cu soare..." si am vorbit despre altceva. Dac5
mi-ar fi spus cineva ca nu vor trece cinci zile si voi bate la usa Marelui
Maker al politicii romanesti, as fi ras... Pentru priceperea acestui ne-
asteptat derners, cateva larnuriri asupra sarfatatii Regelui si asupra celor
ce se petreceau in sanul Familiei Regale, sunt Ursa' necesare.
Toat5 lumea stia c5 Regele se inapoiase din strainatate mai bolnav
cleat cum plecase, dar nimeni nu stia exact de ce suferea. Se vorbea de
o criz5 de ficat, de o posibila ciroza, de un diabet, de cate si de mai
ate. Eram cu totii ingrijorati de starea lui i ne temeam de posibile
cornplicatii in cazul unui deznodamant fatal, dar nirneni nu-si inchipuia
ca un asemenea deznodamant ar putea supraveni inainte de cativa ani;
un sfarsit tragic iminent nu intra in prevederile nimanui.
A doua zi dupa congresele fuzionatilor imi aduc perfect aminte
ziva am intalnit pe camaradul meu Juvara si 1-am intrebat despre
starea Regelui, pe care-1 operase in septembrie se spusese de hemo-
roizi. Cerându-i aminunte asupra interventiei sale, Juvara rn-a tras la o
parte: Ce hemoroizi, ma? Tie ti-o spun, ca esti si medic si orn politic, si
trebuie sa o stii, are un neoplasm intestinal..." Cum?" Un neo-
plasm intestinal, si inca foarte inaintat. L-au gasit deja medicii francezi
ast5-vara la Paris si 1-au trimis la Vichy in kc s5-1 opereze..." Si tu
n-ai spus nirnanui nimic, n-ai propus o interventie?" Sa ma fereasca
Dumnezeu! Eu n-am fost chemat la consultatie, am fost chemat sa re-
duc niste «franje» ale tumorii care jenau in rectum, atata tot, si rn-am
executat. Acum nu mai e operabil, s-a prins tot rectum-ul. De ce sa vor-
besc eu? De ce nu vorbeste Romalo, medicul lui curant, care stie. Ti-o
spun tie ca sa-mi descarc constiinta, fiindca vad ca timpul trece si ni-
meni nu se sinchiseste de ziva de maine..." Si pronosticul tau?"
Poate sa rnai tie un an, poate si mai putin..."
M-am inapoiat acasa buimacit i trei zile m-am tot gandit la ce tre-
buia sa fac. Cu Guvernul nu aveam nici o relatie. Dar era posibil ca Gu-
vernul sa nu stie cii Regele era atins de cancer? Dar daca totusi nu stia?
Se parea ca Britianu in tot cazul nu stia nirnic, caci Duca imi sustinuse
in ajun ipoteza unui diabet, dupa informatiile culese de la seful s5u.
MEMORII, 1926-1930 59
Atunci? Orice psarere ar fi avut cineva despre dansul, era incontestabil

c5 Br5tianu tinea in politica romaneasea bastonul de sef de orchestra si
imi pArea indispensabil ca un om ce ducea atatea faspunderi sä fie cat
mai repede informat despre ce ne astepta la o scadenta foarte scurtA. Si
astfel s-a nascut in mintea mea ideea de a preveni pe Bratianu...
Eram ins5 nedumerit. Regina plecase spre America, si era greu de

admis c5 s-ar mai fi gandit la o asemenea calatorie, si s5 lase pe Rege
muribund la Bucuresti. Dar dac5 nu stia cat de grava era starea sotului
ei? $i mai era o ipoteza: poate c5 stia, si ea-si zicea c5 aceast5 atat de
ravnità calátorie era ultima sclipire inainte de vaduvie... C5ci voiajul in
America devenise in ultimele sase luni o adevarat5 obsesie a r5sf5tatei
femei. 11 pusese la cale nebuna de Loie Fuller, cu care Maritza noastra
f5cuse greseala sa se lege printr-o prietenie inadmisibila intre o Regina
si o dansatoare, fie si fostà. Intimitatea ajunsese 01.15 acolo, Inca ma-
dama cu jocurile de lumina' trata pe Suverana Romaniei, in scrisorile
ei, de My darling"! Scrisoare vazuta de mine... C5l5toria fusese pusa
la cale de Lofe Fuller in complicitate cu un inginer american Samuel
Hill, antreprenor de lucrari publice, care clàdise cu banii altora un
muzeu de bele arte" la Maryhill lang5 Seattle (in statul Washington) si
se gandise sa fac5 publicitate in jurul operei sale cu numele unei Regi-
ne, invitand-o la inaugurare! Loie Fuller a mai obtinut si o invitatie de
la primarul orasului Philadelphia (pe cine nu invità un primar democra-
tic!) i cu toate opunerile lui Stirbei si a oamenilor de bun simt,
ne-am pomenit pe la inceputul lui septembrie cu un comunicat al Gu-
vernului nostru de blegi, prin care se anunta invitatia oficiald adresat5
M.M. L.L. Regelui si Reginei de a vizita Statele Unite" adaugandu-se
ca Majestatea Sa Regele nu putea accepta invitatia, din cauza starii sana-
t5tii sale, dar c5 Majestatea Sa Regina o acceptase cu plicere... Acest
comunicat a starnit ins6 incurckuri: ministrul Statelor Unite la Bucu-
resti, mirat de o invitatie oficial5 care s5 nu fie cunoscut5 de dansul, a
telegrafiat la Washington, si lamurit, a cerut o rectificare a comunica-
tului dat. Guvernul nostru de blegi a trebuit sa se execute, si 15 zile
dup5 primul comunicat a ap5rut altul prin care se arAta ca invitatia
adresata Suveranilor nostri nu avea un caracter oficial, dar c5 tinand
seam5 de marea dorinta a Majestatii Sale Regina de a vizita America,
Guvernul a incuviintat aceast5 calatorie, si Majestatea Sa va porni spre
Statele Unite la inceputul lui octombrie". Regina, de fapt, ademenit5 de
Loie Faller, voise deja sa" mearg5 in America cu un an inainte, dar se

opusese Guvemul de atunci. Ceea ce nu se putuse sub Br5tianu, s-a pu-
tut ins5 sub Cioc-de-Vat5 cu toata impopularitatea acestei al5torii,
in intreaga noastr5 opinie pub1ic5. Aceste citeva explicatii incidentale
cu privire la c515toria Reginei, le dau aici ca un ternei pentru ipoteza c5
Regina a putut s5 plece chiar cunosccind gravitatea bolii sodui ei.
Plecarea Reginei nu putea astfel fi considerat5 ca o dezrnintire catego-
rica a starii alarmante a Regelui, desi pleda in favoarea acestei dez-
mintiri.
In nedumerirea mea, primul meu g5nd a fost s5 ma adresez la inti-
mii Familiei Regale. Trebuia ins5 sà-i fac sa vorbeasa fará sà" spun eu
cuviintul fatal, c5ci nu vream s5 apar ca un cioclu, si ma mai temeam,
dac5 as fi spus ceva, s5 nu ajung5 spusele mele pana la urechile Rege-
lui, care, el, nu trebuia sa afle nimic. Simky Lahovari si Irina Procopiu
plecaser5 cu Regina in America, mai aveam pe Stirbei si pe Hiott de la
care puteam afla ceva. Am trimis numaideat pe Capitaneanu la Stir-
bei, s5-1 intrebe ce stie despre boala Regelui, iar la Costia Hiott rn-am
dus eu. Am avut impresia need, a Hiott nu stia nimic despre un cancer,
din chiar intrebarile pe care mi le-a pus ca &à se dumireasa si el asupra
bolii Suveranului. Ipoteza diabetului diagnoza oficial5 nu-I satis-
f5cea, dar nici de departe nu s-a gandit la o tumoare. A doua zi Capita-
neanu mi-a adus aceeasi impresie de la Stirbei, si mi-am dat seama a
nu stia nici acesta nimic.
Din ce in ce mai nedumerit, rn-am intrebat dacä cumva Juvara nu se

inselase, sau daa nu-mi povestise brasoave. Am mai ezitat, si in ziva
de 15 octombrie rn-am hotkit s5 merg la Bratianu si s5-i comunic in-
formatia dat5 de Juvara; el era omul cel mai in masura sa controleze
exactitatea ei daa cumva nu era in curent cu secretul, admitând a
secret exista. Ori 15murearn eu pe Bratianu, ori ma 15rnurea el pe mine.
Br5tianu, convins a veneam pentru politica, m-a primit cu bucurie si
cu mfina intins5. Dar eu i-am spus numaidecit: Am venit sà-ti aduc o
stire foarte grav5, dac5 nu o cunosti deja...". Si i-am povestit int5lnirea
mea cu Juvara, si tot ce-mi spusese el.
Pe and vorbeam, Bratianu ing5lbenise, tr5sAturile fetei sale se con-
tractaser5: imi sorbea cuvintele... Curn se poate, cum se poate asa ceva
si sä nu stim nimic! Ia mai povesteste o dat5!" Evident, primea si el lo-
vitura de m5ciuck cum o primisem si eu cu patru zile inainte. Am t5cut
MEMORII, 1926-1930 61
qi unul i altul cateva minute. Apoi Beatianu mi-a spus: ik fi vrut sa

stam de vorba i &à vorbim politica'. Ma simt ins5 adanc ernotionat...
D5-mi voie s5 controlez spusele lui Juvara; voi afla tot i apoi sa ne
revedem i sa vedem ce e de facut. Dac5 afirmarea lui Juvara este exac-
ta, ne aflam in fata unei situatii noi, care cere masuri politice in con-
secint5...". Am mai stat doua minute §i am plecat. Intrevederea noastra
durase un sfert de ceas... Bebé Bratianu care ma pandea in anticarnera
§i care presupusese §i el ca venisem sa ma inteleg" a socotit probabil
cd nimic n-a iners, i mi-a starts mana cu racealà!
A doua zi la amiaza, Bratianu rn-a rugat prin telefon s5 trec pe la el:
avea toate informatiile. Am ateptat cu nerabdare ora 5 fixata pentru
intalnire i am fost pe deplin larnurit. Bratianu a chemat imediat dup5
ce 1-am parasit pe doctorul Rornalo, i strangandu-1 cu up, a obtinut
toate marturisirile lui. Sosit in iulie cu Regele la Paris, in drum spre
Bagnoles, doctorii Bensande §i Labbe, consultati, au stabilit diagnoza
unei tumori neoplazice, in partea inferioarà a intestinului gros aproape
de rectum i au comunicat acest diagnostic lui Rornalo, si numai lui
Romalo, sfatuind, fiindca cura vrea sa faca, pe Augustul pacient, s5
mearga la Vichy in loc de Bagnoles, unde nu avea ce eauta. Medicii
francezi fiind de parere au fost consultati i doi chirurgi ea' o in-
terventie operatorie ar fi fost i inutita §i foarte riscanta, Romalo n-a
comunicat nimdnui diagnoza bolii, pentru doua motive, zice el. Prirnul,
ca nu cumva &à ajunga adevarul la urechile Regelui al doilea, ca sa
nu tulbure pregatirile Reginei pentru calatoria in America. *i hotarase
s5 impart4easca Guvernului secretul sau, nurnai dup5 inapoierea Regi-
nei din America. i era indignat impotriva indiscretiei lui Juvara, care
calcase regulile secretului profesional, de0 4i dedese cuvantul ca nu
va spune nimic. Bratianu a scuturat violent pe Romalo i 1-a facut s5 in-
teleaga cd nu avusese dreptul sd tdinuiascd adevdrata stare a Regelui,
mai ales in imprejurdrile politice in care ne aflam §i 1-a trimis la
Averescu sa-i expuna i lui neintarziat cum stau lucrurile. Romalo, pe
care Bratianu-1 terorizase prin amenintarea sanctiunilor fat5 de raspun-
derea ce-§i luase, i-a priceput in fine datoria i urma sa faca chiar in
acea zi (16 octombrie) raportul sau efului Guvernului.
Odata cu sentinta de moarte a Regelui mi-au venit §i tiri alarmante
cu privire la intentiile §i la mi§carile Printului Carol, care, dezrneticit
intrucatva din bratele Lupeascai dupa ce golise toate cupele volupt5-
tii", cantarise prostia pe care o f5cuse i incepuse sali pregateasca ina-
poierea in tar5. Alexandru Cusin si Ion Sarigeorgiu, doi smecheri, par-

tizani ai lui Iorga, inapoiati de la Paris unde fuseser5 pentru afaceri au
venit s5-mi povesteasc5 ea au vizitat de mai multe ori pe Print, c5 1-au
g5sit de fiecare data studiind" (ce?), foarte in curent cu tot ce se petre-
cea in tarà i hoar& sti se inapoieze sd-si valorifice drepturile, dar nu
indatà, ca s5 se tie de cuvantul dat lui tata-sau. Carol ar mai fi povestit
celor doi smecheri, Ca avea multiple si serioase legdturi in România si
cà Goga ii trimisese un emisar cu propuneri" pe care dansul le-a res-
pins 'MA flindca nu voia s5 aib5 de-a face cu un Guvern condus de
politicieni care-1 dedesera peste granit5... Si Cusin i Sangeorgiu erau
ins5 convinsi ca la moartea Regelui, Printul va debarca pe neasteptate
dintr-un avion. Nici unul, nici altul si nici eu in acel moment (era cu
cfiteva zile inainte de a intalni pe Juvara) nu stia cat de apropiat era
sorocul...
In toate cercurile bucurestene incepuse iar sä se vorbeasc5 de Carol,
dup5 o liniste de mai bine de sase luni, si cu cat tirile despre sanatatea
Regelui erau mai proaste, cu atat carlismul" ridica capul mai sus. Tot
felul de zvonuri incepuser5 sa circule, unele mai fanteziste ca altele. In-
tr-o zi am aflat c5 Printul era la Belgrad si c5 8 ofiteri din armata ro-
mfin5 au trecut sa se puna la dispozitia lui; a doua zi mi s-a spus ca e tot
la Paris dar ca a inchiriat deja un aeroplan ca s5 vie si asa zi de zi. Mai
serioase erau informatiile ce-mi parveneau despre starea de spirit din
armatà; aproape toti ofiterii tineri erau carlisti. Mai ales in aviatie. Co-
mandantul Corpului de armat5 din Craiova, generalul Dumitrescu-Tur-
cu, a vorbit pe fat5, prietenului meu politic generalul Iosif Garlesteanu,
despre eventualitatea inapoierii lui Carol si i-a mArturisit farà nici o
jen5 c5 majoritatea ofiterilor ar vedea cu ochi buni aceast5 inapoiere.
Curentul carlist incepuse s5 ia proportii serioase i s inlocuiasca in
mase curentul national-taranist, dup5 dezamagirea provocat5 prin lovi-
tura de Stat din aprilie. Pe aripile noului curent, oameni de mana a ze-
cea incepeau s5 se ridice: Dinu Cesianu vorbind despre Print nu-1 nu-
mea decal Regele meu", iar Ion Sangiorgiu se pregaea sa" se prezinte
la prima alegere partialà ca candidat carlist, cu patalama la mina de la
Neuilly. i toti carlistii imbatau lumea vorbindu-i de intentiile Printu-
lui, care vrea nu numai s domneascii dar i sd guverneze §i sä putià
capat desfraului partidelor care au dus tara la marginea pr5pastiei... Si
dupà domnii acestia, Lupeasca punctul negru al aventurii nu va fi
un obstacol, caci femeie inteligenta, ea ii va da seama ca nu era decal
MEMOR11,1926-1930 63
un episod in viata Printului si se declara gata s5 se dea la o parte, la mo-

mentul oportun. Dup5 cum s-a vàzut mai tarziu...
Desthinuirile lui Roma lo au produs o adevarath consternatie printre
cei cfitiva oameni politici pusi in curent cu starea Regelui. A fost si asta
o nou5 si neasteptat5 lovitursa politic& Toatà lumea se gandise la o even-
tualà vacant5 a Tronului, si se Ondise cu ingrijorare la ivirea ei inca in
timpul minorifatii Regelui Mihai, dar in gandul tuturor problema trans-
misiei Coroanei nu urma s5 se purth cleat dup5 mai multi ani, bolile
cronice d5inuind vrerne indelungath. Pusi inaintea unui deznodämant
apropiat, oamenii nostri politici s-au buimacit, c5ci nu-si fixaserà nici
unul afar5 de Ionel Br5tianu o linie fix5 de procedur5. La inceput furtu-
na a suflat numai printre micul num5r de initiati dar num5rul acesto-
ra sporind in continuu prin indiscretiile zilnice ce se f5ceau, tara a
inceput sa se impart5 intre carlisti i anticarlisti, gata sa se inhate i s5
provoace fazboiul civil...
Pe mine unul grozava stire rn-a dobordt, i citeva zile n-am putut
s5-mi vin in fire. Am stat ceasuri intregi de sfat cu mine insumi, intre-
b5ndu-m5 ce era de facut. Nu vedeam decit o singur5 posibilitate pen-
tru evitarea räzboiului civil pacoste ce nu ne incercase pan5 atunci
si aceast5 singur5 posibilitate era unirea tuturor partidelor fath de
pericolul comun. Frumos de spus dar greu de realizat. Si cine sà incer-
ce infaptuirea unei asemenea uniri intre oameni care se urau de moar-
te? Restaurarea Regelui Carol s-a facut cu atata usurinta i ara noastr5
a trecut prin atátea incerc5ri de atunci inc.& temerile i zbuciumul meu
din acele vremuri pot apare ca copilaresti. Dar dac5 faptele nu pot fi
carithrite cleat dup5 s5varsirea lor, starile sufletesti pe care le provoac5
inainte de aceastä s5virsire a lor nu trebuiesc judecate dee& prin reac-
tiunea pe care teama necunoscutului o provoacà. Nu numai eu, dar oa-
menii cei mai cump5niti ca Br5tianu si Maniu priveau viitorul cel mai
apropiat cu inima strâns5.
Pe cand ma zb5team in intuneric, o intrevedere cu Stere a contribuit

foarte mult sà-mi lumineze calea si s5 determine o nou5 cotitur5 in ca-
riera mea politicà. Davila, care desi ramasese in partidul fuzionat na-
tional-thranist nu incetase de a veni pe la mine, mi-a propus, in n5dej-
dea probabil de a ma apropia de noul partid, o intrevedere cu Stere,
dorith de acesta. Am primit cu plkere, c5ci nu rn-am dat niciodath in
laturi de a sta de vorb5 cu un om inteligent. Inthlnirea a avut loc la Da-
vila acas5, si a fost cordialà. Stere a inceput prin a-mi declara ca a pri-
ceput atitudinea mea, dar ca o regretà. Nu era nici ansul multumit de
modul cum se savarsise fuziunea si cum se organiza noul partid, iar
parerea lui despre Maniu era si mai proast5 ca inainte totusi a famas
hi va ramâne alaturi de fostii sai tovar5si de lupta. Mi-a m5rturisit apoi
Ca situatia lui in partid se schimbase si nu mai era aceeasi; nu mai sea-
panea pe t5ranisti, dar credea c5 poate Inca influenta serios pe Miha-
lache, si prin acesta sa determine, in liniile mari, indrumarea partidului.
Dupa aceast5 intrare in materie, Stere rn-a intrebat daca a fi dispus sa
colaborez intr-un mod oarecare cu Partidul National-Pranesc in vede-
rea prevenirii dezastrului ce I-ar putea provoca ainestecul militarilor in
criza dinastica ce ne arneninta. Era in curent cu boala exacta- a Regelui,
cu atitudinea Printtflui Carol, cu uneltirile carlistilor si cu spiritul anar-
hic din cadrele tinerilor ofiteri. N-am f5cut nici un fason" ca s5 martu-
risesc liii Stere ca eram gata s5 dau tot concursul rneu Partidului Natio-
nal-Taranesc, pentru evitarea unui razboi intre frati, dar cal nu vedeam
nici o posibilitate de solutie dyad" a problemei farà concursul lui
Bratianu. A prins fraza mea, si numaidecfit, cu insistent:a, a incheiat:
Desigur, desigur, numai cu Br5tianu se poate ajunge la ceva!" Si in-
trand in aceste vederi, si-a exprimat parerea c5 nernaifiind inregirnentat
intr-un partid, eu singur as putea incerca punerea la punct daca nu a
unui consens general, cel putin a unuia intre liberali si nationa1i-tar5-
nisti, si apoi eventual intre aceste partide si Printul Carol... Si ca sa ma
incurajeze si s5-mi arate cdt tine Bratianu la mine" (!!), Stere mi-a po-
vestit ca in toamna anului 1913 si in primavara lui 1914, el Stere corn-
batandu-ma cu foc de mai multe ori in fata lui Bratianu, din cauza
scrierilor si cuvant5rilor mele impotriva exproprierii, acesta mi-a luat
de fiecare data apararea si Inca cu caldura, spunfind cel mai mare bine
despre mine... Am suras si am declarat lui Stere ea in nici un caz nu
m-as putea indeletnici cu urmarirea unui consens general" fiindca nu
aveam, si nu intelegeam s5 am nici un raport cu Guvernul si cu genera-
lul Averescu, dar ca eram gata sâ incerc ceva cu cele douà mari par-
tide, cu national-taränistii si cu liberalii, in sensul unei impacari cu
Printul Carol singura solutie care ar pune toat5 lumea de acord i im-
potriva careia Averescu si Guvernul n-ar putea lua o atitudine osti15,
mai intai fiindca sunt la ordinele lui Bratianu si apoi fiindca ar ridica
intreaga opinie publica impotriva lor. Am adaugat, vorba Regelui: Nu-
mai sa vrea Bratianu!" Stere a fost cu totul de acord cu mine si in-a ru-
MEMOR11,1926-1930 65
gat s5 incerc. Ar fi bine a mai spus el s5 vezi si pe Maniu. Eu

ma voi ocupa de Mihalache si de taranisti. D-ta convinge pe Bratianu
pe Maniu va fi mai usor, e carlist! $i s5 ne mai vedem..." S5 ne
mai vedem!" $i ne-am desp5rtit iar5si complici!
M-am rnai gandit mutt inainte de a face un derners. Dar cu cat ma

gandeam mai mult, cu atat imi dam mai bine seama c5 singura solutie,
solutie care imp5ca si vechile mele simpatii, era intoarcerea lui Carol si
repunerea lui in drepturile sale pe care o stiarn acum cu precizie
ar fi fost chernat s5 le exercite inainte de implinirea unui an. Impotriva
acestei solutii, vedeam limpede c5 un singur om putea s5 se ridice, dar
era de talie, era BrOtianu. Cine stie Ursa', poate ea' in fata tragediei si
anarhiei, si cea mai neimpacatO urà putea ceda. In ultima mea intre-
vedere cu el, läsasem pe BrOtianu foarte abOtut, foarte nesigur pe stà-
panirea momentului... Era de incercat, si rn-am hot5rat sO incerc.
Dar inainte de a aborda das grosse Thier", curn il poreclise Nadeja
$tirbei pe Bralianu, trebuia s5 lamuresc situatia cu Maniu. 0 forma-
litate. Maniu fusese contra rnazilirii Printului, nu putea sa nu fie pentru
readucerea lui. $i era si un prilej s5 reiau contact cu seful noului partid,
care-mi trimisese pe Mihai Popovici sà-mi multurneascä pentru ter-
menii prietenesti si obiectivi in care redactasem scrisoarea mea de des-
pOrtire. Popovici irni afirmase ea Maniu nu putea aproba pe fata ple-
carea mea din partid, dar c5 pricepea si el gestul meu, si am avut chiar
impresia c5 fusese rnultumit sa" se scape de mine ca sa" se supurrà mai
usor exigentelor taranistilor. Fratele Mihai ma asigurase totusi c5 Ma-
niu imi pOstra o deosebitO stima, o mare recunostintO pentru trecut, si
o sincerá n5dejde de colaborare pentru viitor". Am asigurat si eu pe
domnul Prezident, prin Mihai Popovici, de toate cele cuvenite si am
ad5ugat ea voi &Arita s5 ma intalnesc cu dansul, s5 rnai vorbim politi-
ea". Venise si ceasul s5 ma tin de cuvant.
Am cerut s5-1 v5d, si Maniu rn-a primit indatO dup5 inapoierea sa
din Ardeal. Intrevederea a avut loc in casele lui Costicä Simpson din
Bulevardul Lascar Catargiu, colt cu Clopotarii Vechi, unde se instala-
sera I. Lugosianu si Ghit5 Crisan, tinerele sperante ale Partidului Na-
tional-Tar5nesc, ramura ardeleneasc5.
Dupà cateva banalitati schimbate, dansul exprimandu-mi parerea sa
de rau de a m5 fi pierdut, eu placerea de a-1 fi reg5sit am intrat nu-
maidecat in miezul chestiunii pentru care venisem. Perfect in curent cu
boala Regelui, Maniu mi-a declarat c5 nu era nici carlist, nici mihaist,
nici republican, ci numai roman §i ca atare foarte ingrijorat §i el de cele
ce ne ameninta. Era gata s5 discute o intelegere pe chestiunea succesiu-
nii Tronului intre toate partidele, sau numai cu Bralianu §i cu Averescu,
sau numai cu Brätianu (numai cu Averescu, n-a spus) 0 vede trei
solutii posibile, i numai trei: 1) cu Printul Carol, 2) cu Regina Maria §i
3) cu proclamarea republicii. 0 a 4-a solutie nu exista, dup5 credinta
lui fiindc6 solutia adoptat5 cu un Rege minor §i o Regent5 nu putea
fi o solutie definitiv5, Romania nefiind in situafie sii suporte o Regenid
de 14 ani...
Din cele trei solutii, Maniu credea c5 cea mai putin rea era cea cu
Printul Carol, fiindc5 imp5ca §i dorintele armatei si se putea evita astfel
amestecul militarilor in politic5. $eful Partidului National-Taranesc era
convins c5 la moartea Regelui Ferdinand aproape toat5 armata adic5
ofiterimea, c5 ofiterii sunt purtatorii de cuvânt ai annatei va fi cu
Carol. Mihai Popovici, care tocmai intrase, a intrerupt pe Maniu ca s5
povesteasc5 c5 un general din apropierea lui Averescu, un general pe
care acesta se bizuie, ar fi spus primului-ministru c5 nu exista decal o
singura solutie, aducerea lui Carol. Dar dac5 vine cu jidoavca?" a in-
trebat Averescu. ,,Avem noi leac 0 pentru aceea, sa vie cu cine o vrea"
a fost easpunsul generalului. Dup5 ce a insinuat c5 Averescu lucra
pentru Regina, Maniu a reluat firul conversatiei intrerupte de Popovici,
ca sà-mi spuie c5 nu se opunea deloc unei intelegeri, dar ea convinge-
rea lui era ca solutia problemei care ne preocupa pe toti, se g5sea in
mainile Regelui, i numai in ale Regelui. Dfinsul socotea c5 in aceasta
afacere armata va avea ultimul cuvant, dar cat va trdi Regele Ferdi-
nand armata nu va iesi din ordinele lui. Degeaba ne zbatem noi, dom-
nule Argetoianu. Dac5 Regele vrea s5 aduc5 pe Carol, 11 va aduce
dac5 nu vrea, Carol nu se va intoarce, caci armata este i va fi credin-
cioasa Regelui. Dup5 moartea Regelui, armata va face de capul ei; ori-
cat ne-am invirti noi! i tocmai de aceea sunt §i eu foarte ingrijorat
pentru ziva de incline!" Am rámas inteles cu Maniu s'à ne revedem dup5
ce voi fi vorbit §i cu Br5tianu.
Cu Bratianu am avut donä lungi convorbiri, dou5 zile de-a rclndul.
Prima §edint5 a fost consacrata in intregime Printului Carol. Am g5sit
fata de aceast5 chestiune un om de piatrà. Pentru Bthtianu principalul
avantaj al Monarhiei era continuitatea; aceasta primise o serioas5 lovi-
tur5 prin defectiunea Principelui Mo0enitor. 0 nouà ordine de succesi-
MEMORII, 1926-1930 67
une s-a stabilit; a veni si a desface din nou ce s-a facut, a te juca cu renun-
tarile si cu reintegiarile, ar insemna sraramarea complect5 a acestui prin-
cipiu al continuitatii. Si in afara ce aceasta era chestiunea personal5".
Stia c5 Carol il ura, desi el nu-1 uraste ci se margineste sa-1 judece cu
sange rece. Carol era un inchipuit care credea ca stie tot, si nu stia in
realitate nimic, un veleitar Omit care alearga dup5 naluci, o fiinta
total lipsita de simtill moral: pe Tronul Romaniei ar fi o nenorocire
cel mai deplorabil Domnitor din eati a avut tam, chiar in vremurile cele
mai rele! Am intampinat ea nu era judecata fara revizuire, cà cu varsta
defectele tineretii puteau s5 se mai atenueze, c5 rdspunderea putea sä
destepte in om insusiri nebanuite, si am mai insirat si eu ce am putut ca
s5 induplec pe nemilosul judecator. I-am arätat c5 lumea Ii tinea, pe el
Bratianu, drept cel ce pusese la cale mazilirea lui Carol si c5 ar fi fost
un foarte frumos gest din partea sa, s5 se infatiseze ca reinscaunátorul
Prinului si s5 dezmint5 prin aceasta fapt5 simpatica opiniei Rublice pe
cea precedent5 i antipatick ce i se pusese in spinare. Recunostinta Prin-
tului poc5it i-ar asigura pe de aka parte o influent5 aproape lath limite
si ar fi sfatuitorul ascultat al noii Domnii. Am cautat pe de aka' parte
s5-1 conving ca soarta lui Carol era la urma urmei in mainile armatei,
cá armata voia reintoarcerea lui si cà era mai bine sä-1 reintroneze da'n-
sul decat militarii... Acest din urm5 argument a pus pe Bratianu putin
pe ganduri apoi deodata a izbucnit: Nu, nu, si nu! Pentru nimic in
lume nu voi ajuta pe Carol sa revie in tara dar voi face tot ce voi pu-
tea ca s5-1 tin cat mai departe! Ascult5-m5: nu am pretentia sa fiu un
erou, dar chiar Pus la zidul ala (si-mi indica zidul din fata ferestrelor
sale), si cu 12 pusti tintite asupra pieptului meu, tot n-ay ceda! Dec& sä
v5d pe Carol pe Tronul Romaniei, mai bine s5 fiu impuscat!"
Ce puteam &à mai spui? Am plecat cu coada intre picioare dar ina-
inte de plecare am rugat pe Bratianu sa se mai gandeasca... E gandit
gata mi-a replicat dansul. Eu ma hotar5sc greu, dar cand ma hold-
rasc nu mai schimb. N-am cerut eu excluderea lui Carol, qi cand m-a
chemat Regele sà-mi spuie Ca a hot:51*-o, am cerut timp de gandire.
Dup5 o matura examinare a situatiei am spus Regelui cà poate pune te-
mei pe mine pentru executarea hotararii sale, si asa a fost, i asa este si
asa va ramane!" Si ca sà-mi dovedeasca c5 nu se supusese Regelui din
slugamicie (parc5-1 invinuise cineva de asa ceva!), ci din convingere,
si c5 stie s5 se opunä la nevoie Suveranilor, mi-a povestit ce i s-a in-
tamplat cu Regele Carol I in conflictul pe care 1-a avut cu Vasile Las-
car. In acest conflict, dac5 tii minte, am ajuns la demisie. In audienta

de Camas bun, Regele Carol, care fusese tot timpul conflictului de par-
tea lui Lase 5r, mi-a spus ca-i pare ran de desp5rtire fiindcA find batrdn,
mi va mai avea probabil plkerea sa lucreze cu mine. Mod delicat de a
m5 preveni ca nu voi rnai fi ministru! N-am faspuns nirnic dar am tri-
mis a doua zi vorba" Regelui prin Kalinderu, c5 rn-am bucurat s5.4 vad
atSt de s5n5tos, asa c5 va avea timp s5 mai lucreze cu mine, vrand-ne-
vrdnd! i am ajuns prirn-ministrul sari! Azi, chiar dac5 m-ar chema Re-
gele Ferdinand si mi-ar cere sà revin asupra convingerilor mele in ce
priveste pe Printul Carol, as fi tot ata de ddrz ca fata de Regele Carol I!"
Acasà, am exarninat i eu situatia pe indelete si rn-am intrebat ce
era de f5cut. Intransigenta liii Bratianu f5cea o intelegere imposibila
pentru readucerea lui Carol. Cum alte particle se infatisau ins5 accesi-
bile acestei solutii care mai era irnbr5tisat5 si de o bun5 parte a armatei
conflictul putea izbucni oricdnd si degenera in razboi civil. M-am
gdndit ca, data fiind ireductibila atitudine adoptata de Brátianu, si pe de
alt5 parte quasi indiferenta lui Maniu, care socotea mai simpla solutia
Carol dar se inclinase si in fata solutiei contrare rn-am gdndit c5
poate s-ar putea ajunge la o intelegere intre cele douà partide pe baza
unei formulefard Carol. Tot ar fi ceva, poate chiar c5 ar fi mult si ci
fat5 de cele douà rnai importante partide din tara, si Carol si armata vor
ezita sd: incurce lucrurile. Iorga si Averescu singuri nu erau periculosi,
cu conditia ca cel din urmA &à fie dezarmat, adica s5 i se ia din mfin5
Guvernul. Era probabil insa c5 Maniu sa nu primeasca un asemenea
pact, impotriva sirnpatiilor sale ascunse, f5r5 un profit serios. Ca s5 stiu
ce i s-ar putea oferi trebuia sa vorbesc cu Bratianu, si in acest scop
rn-am dus a doua zi iar la dansul.
A trebuit sà-1 astept mult. Era la clubul liberal unde, ca sa intareas-
c5, pentru cine trebuia, cele ce-mi spusese mie in ajun, f5cea declaratii
senzationale i lua pozitie in public impotriva oricdrei aventuri, de ori-
eine ar fi ea incercatd sau sprijinitái.. Un pas insemnat, dup5 cum se
vede, pentru lamurirea tuturor partidelorl... In fme pe la ora 7 a sosit si
I Brdtianu nu s-a marginit aci. A mai pus la cale o scrisoare a Regelui adresat5 Gu-
vernului Averescu, scrisoare prin care Suveranul stAruia asupra hotärArilor din 4 ianua-
rie, socotite definitive. in acelasi limp Bfatianu a obtinut, prin Familia Regal5, ca Prin-
WI Carol insusi s5 dea un interviu ziarului Le Matin, interviu reprodus de mate ziarele
din Bucuresti si prin care Printul afmna din nou c5 nu are nici o intentie de a da o
loviturr si cd färnanea respectuos al stärilor legale stabilite. Scrisoarea Regelui a fost
obtinutä la srarsitul lui noiembrie interviul Printului la inceputul lui decembrie.
MEMOR11,1926-1930 69
mi-a spus razand: D-ta esti de vin5 dac5 am intarziat, dar propunerile
d-tale de ieri in-au silit sa «ies in public» si sa" iau pozitie!" Nu e
nimic, am rnspuns eu, rn-am obisnuit cu asteptatul! $i am venit cu alte
propuneri care sper c5 nu te vor mai sili s5 te ostenesti pan5 la club!" $i
i-am dezvaluit noul meu plan. Cat timp am vorbit despre necesitatea de
a int5ri pozitia luat5 de cel mai puternic partid din tarn, si de a o int5ri
mai ales impotriva unei posibile interventii militare, Br5tianu in-a apro-
bat f5r5 rezerve. Cand am inceput ins5 s5 desf5sor proiectul meu de
pact cu national-t5r5nistii, si i-am cerut s5 ia initiativa incheg5.rii lui,
s-a cam strarnbat din nas si mi-a declarat c5 nu crede in posibilitatea
unei asernenea aliante: La national-t5r5nisti sunt douà curente: t5r5-
nistii inclin5 spre o formula far5 Carol, dar nationalii sunt carlisti. $i mai
e si Iorga care va face mai degrab5 carlism, si de opinia c5ruia in aceas-
tei niaterie, nationalistii se las5 influentati... $i toti la un loc vor sä pes-
cuiasc5 in ap5 tulbure..." I-am r5spuns c5 nimic nu costa s5 incerc5m,
si a recunoscut si dansul ea' problema era prea important5 ca s5 nu se
facä tot posibilul pentru rezolvarea ei de comun acord. El era dispus s5
rnearg6 foarte departe, era gata s5 primeasca formula unui Guvern na-
tional in care s5 fie reprezentate toate partidele, dar nu putea lua nici
un angajament pentru a doua :1, fiindc5 nu stia ce se va putea intampla
a doua zi si nu voia s5 fie stanjenit prin vreo leg5tur5. Eu m5 hot5rAsc
greu, dar cfind iau o hot5rare, o respect si ma tin de ea, ti-am mai spus-o
si ieri. N-as putea s5 ma leg azi printr-un angajament fat5 de alte par-
tide si sà" fiu silit s5 nu ma tin de el din cauza irnprejurárilor ce ar putea
s5 fie potrivnice intentiilor mele actuale". $i ca sa-mi arate, c5 totdea-
una a gandit la fel si sà-mi dovedeasc5 c5 imprejur5rile pot fi mai
determinante decat vointa omului, Bratianu mi-a servit si de astadata o
amintire din trecut. In priin5vara anului 1916 a venit Take Ionescu la
mine si mi-a spus c5 el si Filipescu s-au convins c5 voi intra in razboi si
c5 prin urmare actiunea lor era inutil5; c5 sunt gata s5-i puna cap5t si s5
ma lase s5 lucrez in liniste si s5-mi aleg eu momentul mobilizarii noas-
tre, dac5 mi-as lua angajamentul s5 fac un Guvern national in ziva de-
clans5rii razboiului Guvern in care ar intra si el si Nicu Filipescu.
Am raspuns lui Take Ionescu c5 era in intentia mea s5 alc5tuiesc un
Guvern national in momentul declararii r5zboiului 1-am si f5cut la
Iasi, cand am pututl dar ca nu eram in masura s5 ian un angajament,
1 Când 1-au strâns evenimentele cu usa si a socotit prudent sd impart a. faspunderea

dezastrelor.
fiindcd nu voiam sd o patesc ca dansul ai sd nu md pot tine de vorbd.

F5ceam aluzie la defectiunea lui din 1913. Incheiasem intr-adev5r cu
Take Ionescu un pact, in 1911: ne intelesesem s5 combatem impreun5
pe Carp si sà-1 r5stuni5m, iar odat5 Carp fasturnat s5 nu cer puterea, ci
s5-1 ajut pe el s5 intre in Guvernul ce se va forma; Take la randul lui se
angajase s5 nu creeze dificultäti pentru succesiunea mea dup5 acel nou
Guvern conservator, iar In caz de rdzboi sd alcdtuiascd un Guvern
national cu mine mergand pentru aceasta pad la demisie. Pactul fuse-
se verbal. Alexandru Djuvara rn-a sfatuit cu insistent5, ca bun prieten
al lui Take, s5 cer acestuia angajament scris. I-am m5rturisit c5 nu pu-
team face asa ceva si dansul mi-a propus atunci sa incerce el. L-am
autorizat, i mi-a adus o scrisoare de la Take Ionescu pe care o am si
acum. A venit r5zboiul cu Bulgaria si Take mi-a spus c5 nu putea s5 se
tie de vorb5, cci nu vrea Regele Guvern National, §i câ demisia lui n-ar
schimba nimic. Eu nu vreau, repet, sd o pdtesc ca Take Ionescu..."
Fat5 de gravitatea situatiei, am obtinut totusi de la Bfatianu sá mai
reflecteze cateva zile inainte de a-mi da un easpuns categoric si am
adaugat: Sper ca-mi vei da un easpuns care s5-mi pennità s5-ti aduc
adeziunea national-t5ranistilor la punctul d-tale de vedere..." Bfatianu
a suras enigmatic, si mi-a promis raspunsul sau defmitiv 0115 in opt
zile. Am vorbit apoi despre chestiunea Carol, despre eterna chestiune
Carol, si despre boala Regelui.
In afacerea Carol, Beatianu mi-a vorbit atunci pentru prima data des-
pre divortul Printului, pe care-1 socotea util, cu conditia sa fie cerut de
dansul. Principesa Elena se arAta ins5 refractarà acestei idei; el, Bratia-
nu a sfatuit-o sä primeasc5 divortul dac5 i s-ar propune, dar nu a parve-
nit Inca s5 o conving5. Si m-a rugat pe mine sä aflu prin Dinu Cesianu,
si prin greci (George si Elisabeta), care sunt intentiile intime ale lui Ca-
rol si ale Elenei.
Cu privire la boala Regelui, Bfatianu mi-a vorbit despre chemarea

doctorului Bensaude de la Paris, chemare pe care o dezaproba, cad pre-
tindea el, trebuiau intai consultati medicii romani, destul de compe-
tenti. Romalo si Mamulea nu erau de acord asupra bolii: Romalo se
afata foarte pesimist, iar Mamulea foarte optimist. Optimismul lui Ma-
mulea era intemeiat pe faptul c5 indat5 ce Regele se pune la regim, dia-
reea i scurgerile de sange se opreau, iar greutatea corpului se ridica in
cateva zile cu cateva sute de grame. Am aflat ins5 in aceeasi zi prin
MEMORII, 1926-1930 71
Stirbei cA optimismul lui Mamulea era relativ: dinsul afirma CA erau

50% *arise sA fie un cancer la mijloc i 50% sA nu fie dar CA in tot
cazul boala era foarte grava, iar despre o c4tigare de greutate nu putea
fi nki vorbá: regimul oprise slAbirea progresiv5, i atfita tot.
Bralianu mi-a povestit i un intreg roman cu Roma lo. Doctorul era
un carlist convins, i pIM de ur5 impotriva lui Averescu, pe care nu-I
putea ierta c5 nenorocise pe fiu-sAu 0erpelindu-i in Moldova pe Elisa
Sutul. Era convins cA numai Carol il va putea r5zbuna i nimici pe tru-
fawl general... i in vederea razbunarii sale a facut tot ce a putut si
mai face ca s5 impace pe Rege cu Carol. La Paris a mijlocit o in-
trevedere intre tat5 i flu, §i a tainuit boala Regelui ca sá faciliteze anu-
mite preg5tiri pentru inapoierea Printului. Roma lo a tainuit boala Re-
gelui fatA de toti cei carora trebuia sA o dezvAluie, dar n-a fAinuit-o fat5
de Maniu, pe care-1 socotea carlist. Din acel moment Maniu a tablat pe
moartea Regelui 0 a facut imediat fuziunea cu tArani0ii afirma Bra-
tianu pe baza sugestiilor lui Roma lo (!), ca s5 poata pune la momen-
tul oportun, un partid puternic la dispozitia Printului Carol! Bra s5 dau
crezare ipotezei unei sugestii din partea lui Roma lo, mi-am adus amin-
te de atitudinea aproape mistic5" a lui Maniu in ultimele sale pernac-
tad cu tarani0ii §i de fraza lui de -la Sinaia: nu e momentul s5 ne
apropiem de liberali, cad ei sunt in ajunul de a se prdbuyi...". Si mai
mi-am adus aminte, c5 in acel sfar0t de august eu ma margineam la
impresii de ingrijorare cu privire la sanatatea Regelui, pe &and Maniu
era foarte afirmativ si pesimist... BrAtianu era bine informat. Si ca s5
incheie confidentele sale mi-a declarat: Romalo trebuie maturat de la
Palat dar e greu, c5ci tine Regele la el!"
Pe la sfar0tul lui noiembrie s-a inapoiat i Regina din America,
unde timp de o lun5 ne facuse de ths, fasandu-se plimbat5 de o band5
de caraghio0 printre care strälucea un farsor cu numele de Napoleon
Cromwell, nume care singur ar fi indreptAtit o condamnare la moarte a
posesorului sau! Regina fusese vestita in America despre agravarea
bolii Regelui §i rugat5 s5-0 scurteze cAl5toria. De0 a incercat mai intai
sa reziste chem5rii, dupA un schimb de telegrame s-a inapoiat, renun-
I Romalo a avut un singur fiu, Grigore, despre care am amintit ceva intr-un capitol
precedent, in legAturà cu afacerea Wexler. Grigore Romalo era aproape logodit cu Elisa
Sutu in preajma razboiului. Dupà räzboi s-a ca'sätorit cu o domnisoarä Gruef, bogata, si
a murit de tuberculoid._
tand la dou5 treimi din programul s5u. Nici la Paris, unde generalul
Angelescu (Paul) fusese trimis intru int5mpinarea ei si unde entuziasta
c5lAtoare nu s-a oprit dec.& 24 de ore, n-a fost exact push in curent cu
boala Regelui, adic5 nu i s-a vorbit de cancer, de tearn5 sa nu fac5 un
coup de tête" i s5 aduc5 pe Carol cu ea la Bucuresti. Abia dup5 ce a
sosit i s-a spus tot adev5rul. Averescu Ii pregatise o primire popular5"
la Gara de Nord. Trenul Simplon la care se atasase vagonul regal tre-
buia s5 intre in Gara de Nord la ora 11 1/2 dimineata. Cu dou5 ore ina-
inte s-a aflat c trenul avea 3 ore intdrziere, i alaiul a fost comandat la
garà pentni ora 1. Simplonul a sosit ins5 pe neasteptate la ora 12; vije-
lia din ajun stricase liniile telegrafice, i trenul n-a putut fi semnalat de-
c.& din Chitila. C5tiva membri ai Guvernului, alertati, abia au putut
ajunge in timp la gath, astfel incdt manifestatia preg5tit5 viitoarei Re-
gente a dat kix sernn thu pentru planurile faurite cu complicitatea lui
Avereseu. Generalul Paul Angelescu a povestit c5 la Paris, Carol a fa-
cut tot ce a putut ca sà vadä pe Regina, dar pe baza ordinelor primite de
la Bucuresti, dansul a impiedicat intrevederea. Carol ar fi incercat sà
forteze usa Reginei, dar Angelescu nu s-a 15sat si i-ar fi vorbit verde"
spunea el prevenindu-1 cä de va veni in tar5 se va proclama
republica (?!) i c5 atunci nu va ma,i avea nici macar parale ca sà-si
intretie amorezele in strainatate!!" Paul Angelescu a mai pretins c5
Printul avea aerul foarte abatut si c5, dup5 cate a putut afla, nici prin
g5nd nu-i trecea s5 paraseasca pe Lupeasca.
Cu vreo zece zile inainte de inapoierea Reginei in tara, a sosit la Bucu-
resti doctorul Bensaude, specialistul in rectoscopie, chemat la capatdiul
Regelui. Dup5 exarnene i analize care au durat mai multe zile, Ben-
saude a semnat impreuna cu Roma lo si cu Mamulea un buletin sinistru:
inflamatie atipic5", infiltratie a ganglioanelor" etc. eufemisme
care invaluiau diagnoza unui neoplasm. Toed' lumea a priceput, si a
fost consternat5; Ferdinand era iubit de popor, si apoi fiecare se mai
gandea la tot ce se putea intdmpla la moartea Regelui.
Tumoarea progresdnd repede a provocat o ocluzie intestinal5 aproa-
pe totala. Crearea unui anus artificial devenind indispensabila, a fost
chemat chinirgul Flartmann din Paris s5 o desavdrseasca, pe la incepu-
tul lui decembrie. Bietul Ferdinand a fost intins pe masa' in ziva de Sf.
Nicolae. Operatia relativ usoara, a reusit perfect dar din acea zi Re-
gele a devenit un infirm, i lunga lui agonie a inceput... Lucru ciudat,
ddrisul nu si-a dat seama de starea lui si chiar dup5 operatia care facea
MEMORII, 1926-1930 73
dintr-insul un impotent, a spus Reginei: Inchipuieste-ti ci primesc

scrisori in care mi se propun leacuri contra cancerului! Prostii, cred cà
sufar de aceast5 oribil5 boa15!"
Optimismul Regelui nu trebuia s5 dureze insa multa vreme: dintr-o
conversatie pe care am avut-o cu Regina Elisabeta in ianuarie, mi-am
dat seama ea Ferdinand ii cunostea in acel moment boala i ea' nu-si
mai facea nici o iluzie asupra soartei ce-1 astepta. Elisabeta mi-a mar-
turisit intr-adev5r c5 suferintele fizice pe care le indura tat5-s5u nu erau
nimic pe lfing6 suferintele sale morale. Profund religios, catolic habot-
nic, Regele Ferdinand nu se putea imp5ca cu ideea s5 moar5 certat cu
biserica sa, i demersuri presante se f5ceau la Roma pentru ridicarea
micii excomunic5ri" ce fusese pronuntat5 de Curie dup5 botezul Prin-
tului Carol in religia ortodox5. Se stie c5 biserica cato1ic5 nu tolereaz5
c5s5forii1e mixte cleat cu conditia ca copiii iesiti din ele sä ramâná ca-
tolici. Catolicul care calc5 aceast5 traditie, este exclus din comunitatea
roman5. Si a fost exclus si Ferdinand. Diplomatia noastr5 a negociat mai
bine de 25 ani la Vatican ca sa obtin5 ridicarea interdictului" far5
sa poatã obtine dec5t o indulcire de fapt, situatia de drept famfinind ne-
schirnbat5. Abia in aprilie 1927, si in fata morçii, biserica s-a mai muiat
si Papa a trimis un prelat la Bucuresti cu iertarea deplin5 si cu binecu-
vantarea sa aposto1ic5. Din acel moment Ferdinand a fost un alt om:
nervozitatea sa a f5cut loc unui sentiment de resemnare si de beatitudi-
ne care i-au permis sà-si tfaiasc5 ultimele luni ca un erou qi ca un sffint
f5r5 o revolfa, far5 un murmur, far5 o clip5 de protestare impotriva mor-
tii implacabile... Puterea credintei este nem5rginità!
Luna lui noiembrie a fost ultima tuna' de viata norma1 5 a Regelui
Ferdinand, si in acea lun5 1-am v5zut pentru ultima oath' intreg, cu pri-
lejul vizitei Ducelui de Spoleto'. L-am mai vazut de douà ori pe jum5-
tate mort, la Scroviste, in iunie 1927, and am depus jur5mantul intSi
cu Stirbei i apoi cu Br5tianu. Dar in amindouà aceste triste si solemne
1 Ducele de Spoleto (Airnone di Savoia al 2-lea fiu al Ducelui de Aosta si viitorul

Rege in partibus" al Croatiei) a sosit la Bucuresti in ziva de 4 noiernbrie, insolit de
maresalul Badoglio. Averescu care fusese in septembrie in Italia, incheiase la Roma un
tratat de arnicitie, obtinuse semnkura Italiei pe protocolul de garantie de la Londra pri-
vitor la Basarabia (semnäturg pe care Guvernele italiene ne-o refu7aserd pânä atunci) 5
contractase si un imprurnut pe termen scurt la Banca Italiei. Averescu si-a inchipuit cà
apucase pe Dunmezeu de un picior, funded obtinuseprotectia diplomaticä a Italiei (!!)
si ajutorul ei financiar (!!!). Italia, care avea ea insasi nevoie de protectie si care traia
momente, Regele ne-a spus numai cateva vorbe, intins pe scaunul de

suferin asa incfit ultima mea convorbire cu ansul a avut loc in
acel noiembrie 1926, pe and sufletele noastre erau agitate de teama
viitorului, iar el nu qtia Inca ea' soarta lui fusese pecetluit5... Nu-1 mai
v5zusem din luna mai: 1-am gasit foarte redus, slábit mult din ce era,
dar f5rà aspect ca§ectic. i mi-a rämas din convorbirea noastrà, care s-a
intins cfiteva minute asupra politicii externe o amintire amarà, eaci Re-
gele m-a intfirnpinat cu cuvintele: Me, Argetoianu, je ne suis pas aussi
mort qu'on le dit!" Mi-am dat imediat seama cà tribulaii1e mele po-
litice provocate de grija unei succesiuni agitate la Tron, ea petract5-
rile" mele cu Maniu §i cu Bratianu, ajunseser5 pan5 la urechile lui §i
am fost nenorocit. Avusesem grija s5 nu pun pe nimeni in curent cu de-
mersurile mele, in afar5 de cei initiati, i totu0 indiscretia se facuse. Ce
gura de petece mai sunt i românii nWri, i nici in fata mortii nu pricep
c5 toate au o limit5. De*i am priceput reprowl Regelui, rn-am facut c5
nu-1 pricep, *i cam buimacit am raspuns: Votre Majeste a en effet une
mine excellente!" Mi-au scapat cuvintele, qi numai dui:A ce mi-au sea-
pat mi-am dat seama ea' puteau fi socotite i ele ca o ironie, gi rn-am
simtit i mai nenorocit...
din firimiturile bancherilor de la Londra, ajunsa puterea noastra salvatoare! Trebuia

capul lui Averescu ca sa creada asa ceva i sa-0 imagineze ca aventura putea da roade!
La inapoierea sa in Bucuresti (chiar in ziva congreselor national-taraniste din 26 sep-
tembrie) poporul lui Trancu-Ia.si a racut o primire entuziasta" generalului pentru care
alianta cu Italia era la grande idée du Régne". Vizita lui Spoleto si a lui Badoglio tre-
buia sA pecetluiasca legaturile noastre cu fratii de la Roma... in consecinta s-a dat re-
ceptiei lor o amploare foarte mare. Am fost siliti sa cream si la Bäneasa o cursa spe-
ciala, Prerniul Savoia, cu o alocatie de 100 000 lei!!!
CAPITOLUL AL III-LEA
Tot chestiunea Carol Goga propune sa numim pe Re-

gina, Regind de-a binelea Moartea lui Alecu Constanti-
nescu Dorinta national-taränistilor de intelegere cu Bra-
tianu Räspunsul lui Bratianu 13ratianu ma pofteste in
Partidul Liberal, aman hot:al-area mea Intelegerea intre
Bratianu i national-taranisti nu s-a putut face Atitudi-
nea mea si a prietenilor mei Stiptdmlina Politicd Ghi-
veciul national Ma lamuresc cu Bratianu asigur de
tot concursul meu Situatia politica in ianuarie 1927
-0
Dar sa lasam pe Rege s5-0 dapene zilele amare ce ii mai r5m5sese-
ra de trait, i sa ne inapoiem la politica. Ca s5 fac placere lui Brátianu,
caci pe mine ma lamurise de mult Sfantul Duh, am stat de vorba la
Jockey-Club cu Dinu Cesianu, care tocmai sosise de la Paris unde va-
zuse zilnic pe Regele s5u". Am aflat astfel caci asta interesa pe
Bratianu ca Carol nu numai ca era dispus sä divorteze, dar chiar cd
dorea divorfzd, spre marea indignare a lui Cesianu, devotat desigur
Printului, dar suflet cinstit. Am mai aflat c5 tot tineretul carlist shins in
jurul lui Cesianu era foarte nemultumit i descurajat de faptul ea' in loc
s5 se gandeascä sa se despart5 de Lupeasca, Carol se gandea sä se des-
pada de Principesa Elena. Cesianu i prietenii sai au cerut in zadar
Printului sa se despart5 cel putin aparent de d-na Lupescu i s5 nu mai
locuiasc5 impreuna. Nenorocitul era insa complect sub papucul tarfei,
ai nici nu putea sta de vorb5 cu cineva fara ca up ce ducea in odaia de
alaturi sa fie crapata i sa permitä celor ce pandeau acolo sa asculte
totul. Cesianu s-a aratat convins ca in ziva in care Carol va divorta de
Elena, toate elementele curate ce ii erau Inca devotate, ii vor parasi. i
s-a mai ridicat qi impotriva atitudinii nehot5rite a Printului, care, intr-o
zi vrea s5 se inapoieze la Bucuresti, iar intr-alta afirma ca-si va sfarsi

zilele in Franta san in America en dama lui in brate si departe de orice
plictiseli... Am intrebat pe Cesianu dac5 a adus de la Paris o scrisoare
pentru Rege: mi-a afirmat c5 nu, cu atata energie Meat am eamas con-
vins ca a adus una. De altminteri, dupa p5rerea lui impacarea cu Fami-
lia Regal i inapoierea Printului in Ora ar trebui s5 se fac5 cat timp
mai trSia Regele. Am pus pe Br5tianu in curent cu cele vorbite cu Ce-
sianu precum si cu o lungS conversatie pe care am avut-o cu Principesa
Elena insasi, din care reiesea c5 nu se va opune la divort dac5-I va cere
Carol, dar (Musa nu-I va cere. BrStianu n-a fost multumit, i mi-a spus:
Mai bine era contrariul, caci cum s'a silim pe Carol s5 ceara divortul?
Cu Principesa Elena, daca ar fi vrut, ar fi fost mai lesne, c5ci o avem in
mainile noastre..." Eu ins5, care nu pierdusem toate n5dejdile legate de
Carol, am fost multumit, cici socoteam divortul inoportun pana ce nu
trecusem hopul succesiunii la Tron...
Trebuie s insemnez aci pentru cei de maine, ca in acele clipe de

dezorientare, singunil care a manifestat o hot5rare Era' preget si a ur-
mat o linie dreapt5, a fost Bratianu. Noi toti ceilalti am ezitat. Maniu nu
stia ce sa aleaga intre Regent5 si Carol, gata s primeasc5 ()rice solutie,
numai s5 fie prim-ministru, si la urma urmelor 15sand solutia in sarcina
Regelui si a armatei. Wanistii ezitau intre Regen i republica. Iorga
sentimental" cu Carol si rational" cu 0 Regent5 modificata in coin-
punerea ei, dar in ce sens nu stia nici el. In Guvern, nu stiu ce gandea
Averescu, dar intalnind pe Goga douà zile consecutive la dejunurile
oferite de Legatia Poloniei si de Ministerul de Externe in cinstea profe-
sorilor universitari din Varsovia broscoiul de la Interne a venit s5 se
irnpace cu mine (nu ne mai v5zusem de cand venise la putere) si am
stat mult de vorba pe chestiunea dinastic5. Am fost de acord c5 toate
solutiile erau proaste i dup5 aceasta constatare, Goga in-a luat de un
nasture, s-a uitat in ochii mei si cu torml unui om care-si d5 pe fata jo-
cul, mi-a spus: Ascult5, hai sä nutnim pe Regina, Regina de-a binelea!"
Nu rn-a surprins, c5ci Tilica loanid, tovar5sul lui de p5h5rele, vorbise
deja prietenului meu Popovici-Tasc5 despre un asemenea proiect. Am
prirnit propunerea lui Goga cu un suias i cu replica: De ce nu? Toate
solutiile sunt mai bune ca Regenta..." si am schimbat conversatia.
M5rturisesc c5 chiar eu sov5iam. Continuam s cred c cea mai
normals solutie era Carol, dar ma cam dezgustasem de ea, si tot ce
MEMOR11,1926-1930 77
aflam de la Paris nu era menit sä ma incurajeze... Repet, singurul om

care n-a ov5it in pragul agoniei Regelui Ferdinand a fost Bratianu.
Fdrd ddnsul, cred cd nu am fi ajuns la Regentd. Dansul a galvanizat
pan5 in ultimul moment vointa Regelui, dansul i-a impus fairnosul tes-
tament, dansul a mentinut pe Averescu pe c5ile trasate i cand nu 1-a
mai putut mentine, I-a dat peste cap i i-a luat locul...
Pe la jumatatea lui noiembrie a murit dupä o scurt5 congestie

pulmonar5 Alecu Constantinescu, i a fost o mare pierdere pentru Ionel
Bfatianu. Om f5r5 scrupule dar cu un enorm bun simt, arnicul Porcul
exercita o mare influent:a asupra efu1ui sau, mai ales in chestiunile de
amanunt, care de obicei deterrnin5 politica, cand nu e dominat5 de o
mare idee sau de un mare scop. Politica lui Bratianu era dominat5 de
un scop §i de o idee acelea de a se rnentine vewic la putere, dar
acest scop i aceastä idee nu aveau nimic mare si nu puteau insufleti
decat lacomia partizanilor de duzin5, asa mile& tot aindnuntul prima. $i
in aceasta buc5t5rie de amanunt, in care de altminteri i 13r5tianu era
tare, Alecu Constantinescu era neintecut. Devenise cu timpul cel mai
ascultat sfetnic al Partidului Liberal i al §efului &Au, asa incat, dintr-un
anumit punct de vedere, moartea lui a fost o eliberare. Am putut s5
constat cand m-am apropiat rnai mult de Brátianu, cä cel care avea mai
mult5 influent5 asupra lui era frate-s5u Dinu; de Vintil5 se temea, dar
nu se incredea in el considerandu-I prea sectar. Duca, dqi desenmat de
dansul ca succesor la efia partidului, n-avea nici o influent5 asupra lui.
Br5tianu 11 stima pentru corectitudinea sa, pentru puterea lui de munca,
pentru darul lui de a se impaca cu toat5 lumea, dar am avut prilejul s5
ma conving ea nu tinea nici o seam5 de parerile sale. Bralianu il de-
semnase ca succesor fiindca-si da seama c5-1 vor prirni toti cointere-
satii firmei, pe care intransigenta §i fanatismul lui Vintila Ii speria.
tottwi, dupà moartea atat de neasteptata a lui Ionel, partidul a preferat
pe Vintilà lui Duca, care n-a ajuns in varful pirarnidei dec.& dup5 ce s-a
prap5dit i Vinti15...
Cat a trait Alecu Constantinescu, el a fost ornul chemat de Ionel la
sfat de ate ori da de o greutate. Pretuit de §ef, Conu Alecu" a fost
ins5 dispretuit de lumea intreag5. A trebuit s5 moara, ca un reviriment
sa" se fac5 in opinia public5 i ca acest om def5imat s5 fie reabilitat. A
trebuit s5 se vad5 cà lasase lui fiu-s5u deceptionat o avere mai mult de-
cat modest5 ca sä se admit5 ea nu furase; a trebuit s5 se vada la inmor-
mantarea lui sute de oameni scap5tati i nenorociti plingand cu inima

stráns5 ca s5 se constate ca fusese bun si generos; a trebuit profuzia de
flori cu care a fost acoperit sicriul s5u, cum n-am mai v5zut la altà In-
mormântare, ca sa apara in ochii celor de fat5 nenum5ratele leg5tUri
sufletesti pe care nu le b5nuise nimeni... Inmormantarea lui Alecu Con-
stantinescu a fost o inmormintare popularg, in adeväratul sens al cu-
vfintului si a fost poate pentru sufletul lui o compensatie, fat5 de toate
injur5turile pe care le-a primit in viata, c5ci lupt5tor neinfricat, a dezlan-
tuit si multe vrajm5sii. Alecu Constantinescu mort, a avut o pres5 exce-
lenta cu singura exceptie a unui articol feroce, publicat de Pamfil Sei-
caru in Cuvantul sub titlul De profundis In schimb, Dumnezeu i-a
ing5duit consolatia sa aiba la inmonnantare un nepot de Domn, ca fami-
lie, i a fost i asta o atractie" neasteptata pentru publicul bucurestean
at:at de avid de spectacole. Vad i acum, la ridicarea corpului de acasa,
la capat5iul sicriului pe Printul Barbu Stirbei, pe Principesa Nadeja, pe
Principesele minore alkuri de unicul fiu al defunctului, Atta1.
Dar &à revenim la politica. Am reamintit aci moartea lui Constanti-

nescu fiindc5 cred c5 lipsa lui, sau mai exact lipsa bunului s5u simt, a
contribuit mult sà imping5 pe Br5tianu spre mine ca sà-si regaseasca
echilibrul. Cititorul s-ar putea mira de aceast5 m5rturisire; cáci into-
cuirea" lui Alecu Porcu nu are nimic m5gulitor in sine. Imi permit insa
sä observ ca Bratianu a cautat si a gasit la mine numai bunul simt al lui
Alecu Constantinescu caci pentru rest nu era nevoie de nici o into-
cuire"... in asteptarea r5gazului cerut de Brätianu pentru a-mi da un
r5spuns privitor la o colaborare cu national-taranistii pe tilimul men-
tinerii stricte a regimului creat la 4 ianuarie, am avut lungi conversatii
la Camera cu Stere 1 cu Mihai Popovici. Deosebire fundamental5: pe
cfind Popovici era ahtiat" dupä o intelegere cu liberalii ca s5 ajung5 la
putere Stere nu o respingea, dar nici nu alerga dup5 dansa. Pentru
Stere, formula cu sau fdrd Carol era indiferenta; el nu cerea dee& un
singur lucru instaurarea stdrii de drept in viata noastrd publicd.
Pentru aceasta insa Ii da seama ca o intelegere cu Bralianu era indis-
pensabilà, c5ci altfel sisternul in vigoare ameninta sd ddinuiascd cat va
trai despotul liberalilor. Mihai Popovici mi-a 16murit cá Maniu era si
1 Atta Constantinescu se logodise cu a treia flied' a lui Stirbei, Nadeja de care s-a
despartit mai tArziu. Deceptii reciproce...
MEMOR11,1926-1930 79
el gata s5 se inteleaga pe o formula cu sau filth Carol, numai s5 scape

Ora de o dictatura militar5 si de un r5zboi civil! i ca s5 ma impinga la
tratative" cu Brätianu, fratele Mihai mi-a povestit c5 Averescu a tri-
mis la Maniu, sà-i propun5 si el un acord". Generalul ar primi tot", si
pe Printul Carol, si orke program, numai s5 fie lasat prim-ministru. 5i
trimisul lui a l5murit c5 generalul a fost pentru indepärtarea Printului
fiindc5 aya a vrut Regele; dac5 Regele voia sà-1 aduc5 pe Print inapoi,
generalul era gata sa aprobe si asta deoarece in aceast5 materie,
Regele este singurul arbitru... Am priceput c5 istorioara cu Averescu
infatisa o micd presiune (un avem musterii!") menità sä decid5 pe
Bfatianu. Dup5 cum se vede, ardelenii nu invätaserà nimic, si in politi-
ck faingseserà tot cam... naivi!
Implinindu-se r5gazul cerut de Bratianu, rn-am dus la el dup5 ras-
puns. Bratianu a inceput prin a-mi povesti ca national-t5r5nistii au tri-
mis la el s5-i spun5 sà nu le vorbeasca prin mine", flindcii eu vreau
sd-1 Incel (pe dansul, Beatianu). Bralianu le-a raspuns ironic, cal dansul
ma spera de bunkredintk caci dac5 n-as fi fost, 1-as fi inselat intr-a-
devar foarte usor, fiindc5 e om care se lasa intotdeauna inselat, dupa
cum a dovedit-o in deja lunga sa cariera political i a conchis fat5 de
mine, prin cuvintele: Qu'y a-t-il a faire avec une pareille engeance?"
Ca s5-i pedepseasc5 Bratianu a refuzat sä intre cu ei in vorbk cum ar fi
vrut dansii, dar imi putea comunica mie, pentru .ytiin(a mea, conditiile
in care crede ca s-ar putea ajunge la un acord. Acestea ar fi: 1) Partidul
National-faranist s-ar ralia la mentinerea statu-quo-ului" legal far5
nici o rezerv5; eventuale schimb5ri de persoane in Regenta, putand in-
s5 fi discutate; 2) Dansul, Bratianu, ar face in schimb declaratia ca este
pentru o cat mai grabnic5 revenire la normalitatea constitutionala (res-
pectul indicatiilor electorale) bineinteles nuinai dupd ce impreju-
rdrile vor permite acest pas (formula de g5sit...).
Pe Bratianu, care Ii d probabil seama c5 cu Maniu nu se poate
ajunge la nimic, aceast5 chestiune 11 plictisea si a trecut numaidecat la
altele, vorbindu-mi la inceput de Carol, iarasi si de Averescu. In pri-
vinta lui Carol, era ingrijorat de actiunea Elisabetei asupra Regelui, §i
de a lui Romalo. Lui Romalo i-a trimis vorb5 prin tirbei ea' va fi ares-
tat, dac5 nu se astampara. Cu Elisabeta era mai geu, si rn-a rugat pe
mine s5 intervin. In ce privea pe Averescu, increderea lui Bratianu in-
cepuse s5 fie zdruncinata, dar mi-a marturisit cà ar intampina mari gre-
uati ca s5-1 inlocuiasc5... Prin cine? intreba el eu nu pot lua
succesiunea, abia am plecat si as ridica toat5 opozitia impotriva mea...

Iorga e un nebun, nu e nimic de faicut cu el!" Si dup5 cfiteva considera-
tii neintrerupte de mine (la ce s5 mai zg5nd5r un trecut mort i inmor-
m5ntat?), Bthtianu a ad5ugat: in neagra problem5 ce ne sth inainte,
Averescu va fi poate cea mai mare greutate..."
Si asociindu-m5 astfel planurilor si gandurilor lui, rn-a intrebat f5r5

nici o pregalire: D-ta ce proiectepolitice ai?" I-am thspuns foarte sin-
cer c5 nici unul; in intrunirea din 17 octombrie de la Ottescu comuni-
casem prietenilor mei hot5threa luath de a nu mai lua parte la nici o
actiune politic5 si de a thm5ne cdtva timp in asteptare. De atunci, ma ti-
nusem de cuv5nt si eram decis sà continui. Scoteam o fituic5 la fiecare
opt zile, Sciptainana Politica, in cae, f5r5 s5 fin inregimentat nicaieri,
spuneam ce credeam ea" trebuie i putealn s5 spun. Stiu rn-a intre-
rupt Bratianu cunosc Saptaniana Politica, i o citesc i eu! E bine
scrisa!" Am multumit pentru aceastà mare cinste si am lamurit ca suc-
cesul Sciphimanii (intr-adev5r se vindea bine, si in cercurile intelectu-
ale era pretuità) se datora in buna parte prietenilor mei politici, thmasi
si ei cu mine in espectativa; printre d5nsii erau bàieti de mare talent.
De ce flu vii cu dansii la noi; Partidul Liberal si eu in special v-am
deschide larg bratele..." Funded' nu mai fac politica! Si chiar daca
as mai face, las5-m5 sa rasuflu putin, prea am tras in greu la jug! Vom
vedea ce ne va mai aduce si ziva de maine!"
Bratianu n-a insistat: aruncase undita si probabil c5 nici nu avusese
intentia sa fac5 mai mult in acea zi... inainte de a-1 p5rasi, si de vrerne
ce eram hotarati sa nu parasim planul legalit5tii, i-am propus sA facem
fath greutatilor in rate: sub cuvant de a-si vedea de s5n5tate, Regele sa
piece in strainatate, impreuna en Regina, iar absenta Suveranului ur-
mánd sa fie mai lung5, s5 se puna in fiinctiune Regenta. Se va obisnui
lumea cu ea, si la moartea Regelui departe de tarà, n-ar mai fi de efec-
tuat in practicA o transmisiune de puteri... Ideea place lui Bthtianu, si a
rämas sä o rumege. Numai sa vrea s5, piece..." N-ai nici o grija,
oamenii foarte bolnavi stint inc5ntati s5 schimbe locul".
Dup5 porc5ria pe care mi-o facuse, am renuntat s5 mai incerc pe

ring5 Maniu demersul pe care-1 proiectasem si care avea de scop s5-1
aduc pe aceeasi linie politic5 cu Br5tianu, in leg5tur5 cu problema suc-
cesiunii Tronului. Am renuntat cu atht mai usor cu cat mi-am dat sea-
MEMORII, 1926-1930 81
ma c5 Bratianu nu voia in realitate nici o inte1egere cu nationa1-tar5-

ni0ii, c5 era hotarat sa joace singur partida i c5 formulele pe care mi le
dedese, mi le dedese ca sa nu ma refuze, cu convingerea c5 nu vor fi
gasite suficiente i cu rezerva mintal5 c5, in cazul cand ar fi primite ca
baze de discutie, s5 duc5 negocierile in asa fel incat s5 nu se ajung5 la
nimic. Ionel Bratianu marturisea o profunda admiratie pentru Cesare
Borgia, §i avea pentru acest aventurier al Rena0erii un adevarat cult
si faptul in-a surprins. A fi priceput mai lesne la dansul un cult pentru
Ignazio de Loyola, caci in toata cariera lui politica s-a servit de rezer-
vele mintale" iezuitice i n-a recurs niciodat5 la otrav5 §i la pumnal ca
fiul deznadajduit al Papei Alexandru al VI-lea...
N-am mai cautat o convorbire cu Maniu, dar am stat de vorba cu
Stere, din nou, i 1-am pus in curent cu conditiile lui Beatianu. Mi-a
spus ca le va comunica lui Maniu i lui Mihalache, dar c5 nu crede c5
se va ajunge la ceva. Maniu sea pe terenul legalitatii", dar nu va lua
niciodata vreun angajament impotriva Printului Carol, ca s5 nu-0 taie o
cale de acces la putere. Pe Mihalache, 11 va putea convinge mai upr de
utilitatea unei apropieri de liberali. Dar greutatea cea mare, donmule
Argetoianu a adaugat Stere nu va veni de la Maniu, ci de la Bra-
tianu. II cunosc mai bine ca d-ta: cat timp se va crede stapan pe situatie
0 se crede Inca nu se va cornbina cu nimeni! Conditiile pe care le
pune azi, i care sunt acceptabile, sunt menite sa arunce praf in ochi!
Le va schimba «prin interpretare», dupa convenient5, ca sa nu ajunga
la nimic i sa puna vina neizbutirii pe ceilalti! Dar in fine, voi incerca.
Iti fag5duiesc, caci vad §i en toata gravitatea situatiei. Dar sa tii ca
treaba tot militarii au sa o descurce!"
Am incheiat prin aceasta convorbire demersurile mele pe lang5 Par-
tidul National-Taranesc, i mi-am v5zut de treab5, lasand evenimentele
s5 rnearga qi timpul s5 aduc5 solutia lui i sà descurce itele viitorului.
M-am impacat cu qecul" meu dandu-mi seama ca Partidul National-
faranesc n-ar fi putut constitui un aport serios pentru apararea legali-
tatii, find lipsit de coeziunea necesarà unei asemenea actiuni. Aproape
toti fninta0i partidului se certau intre ei qi unele din aceste certuri mer-
geau 'Dana la amenintarea cu niptura. Ap a venit Pangal sà-mi spun5
din partea lui Lupu ca acesta e gata sa paraseasca partidul §i sa se inte-
leaga cu Bratianu. Asa a venit Mihai Popovici sa ma pun5 in curent cu
pretentiile t5rani§tilor de incalecare i de greufatile pe care trebuie s5 le
duc5 Maniu in spinare. Asa nu mai merge, draga Argetoianu, da-o
dracului de fuziune!" E drept c5 Mihai Popovici nu fusese niciodata

partizanul unei colaborari cu tarani§tii §i c5 toat5 firea lui ii purta mai
degrab5 spre liberali. A§a a venit Bogos, basarabeanul takist §i fuzio-
nati, sa ma puna in curent cu gavele neintelegeri din tinutul lui: Halippa
s-a invrajbit cu Stere, Pelivan se injura cu toti tarani§tii, §i toata lumea
era dezgustata
Intrevederile mele cu Bratianu §i cu national-taräni§tii in scopul
unei apropieri menite sa lini§teasca spiritele in ajunul deznodamantului
ce se pregatea, nu in-au impiedicat sa-mi astern un culcu§ politic in
ajunul iernii, un culcu§ in care sä ma pot odihni §i sa pot a§tepta prima-
vara §i furtuna ce se anunta odata cu infloritul pomilor.
Am avut oarecare greutate sà impiedic pe toti credincio§ii mei pri-

eteni politici sd facd un partid, dupa demisia mea din Partidul National
sa-i impiedic, rata sa-i supar sau sa-i jignesc. La Bucure§ti mi-a fost
mai u§or caci am putut s5 adun pe cei mai de seama din ei intr-o cons-
fatuire (consfatuirea din 17 octombrie de la Ottescu, pomenità mai sus)
§i sa le explic situatia. Cu toate lamuririle mele, au fost multi care
mi-au cerut de lucru §i n-au vrut sa se supuna unei complecte de§i
provizorii inactiuni. Printre ei, cel mai aprig a fost Alexandru Pe-
rieteanu. Tineam foarte mult la dansul din cauza colaborarii noastre pe
terenul stabilizarii monetare, §i nu voiam s5-1 nemultumesc. Dansul mi-a
cerut, c5 fara sa formam un partid propriu-zis, sa ne consideram ca un
grup de oameni solidari, sa ne supunem unei orientari politice unitare
qi in acest scop s5 infiintám o gazeta. Pe langa dificultatile de ordin
material, greu de invins, am obiectat ca o gazeta ca sa fie vie, trebuie sä
intre zilnic in polemicä pe toate chestiunile si cu toata lumea ceea ce
tocrnai doream sa evit in perioada pe care trebuia s5 o consacraim re-
culegerii. Fata de insistenta prietenilor mei, am facut o tranzactie §i am
primit publicarea unei foi hebdomadare, independente, adica fara ca-
racter de partid i astfel s-a nascut Sdpatnizna Politicd, care cat a
trait mi-a dat numai satisfactii, caci a fost pretitita de toat5 intelectuali-
tatea romaneasca.
in provincie, lucrurile au mers mai greu, caci n-am putut veni In
contact cu oamenii mei (afara de Dolj) qi sa-i domolesc. In mai multe
judete s-au incercat aleatuiri de organizatii, pe care am putut sa le
Fost ministru in Cabinetul Take Ionescu.
MEMORII, 1926-1930 83
opresc la timp. A fost insa un judet unde n-am putut opri 'entuziasmul"
partizanilor a fost judetuil Constanta. M-am pomenit cu Ufl comitet
intreg, ales si inscaunat chiar cu doua, unul pentru jude i altul pen-
tru oras! Acest comitet a vegetat, cu manifestatiile locale, ca o celula
desprinsa dintr-o matca necunoscutal, si a sfarsit prin a se contopi in
decembrie 1927 cu Partidul Liberal, dupà ce rn-am inscris eu intr-insul.
Pe langa Sdptdinana Politicd, adunari aproape saptamanale, la unul
sau la altul, i suete zilnice la mine acasä in fiecare dimineata au
mentinut in cursul iernii 1926-1927 prietenia, bunavointa si increderea
intre oameni facuti sa se inteleaga, si care priveau viata si politica prin
aceeasi prisma. Desi le lasasem toata libertatea, desi Ii incurajam chiar,
pe cei mai multi dintre ei, &à se inscrie in partidele existente mai nici
unul nu rn-a parasit si mi-au ramas mai toti credinciosi.
Pentru linistea mea sufleteasca, am holardt in acelasi timp sa nu ma
mai cert cu nimeni, si s ma impac cu toata lumea cu o singura
exceptie, cu Averescu, cu care socoteam 'Inca ca nici un contact nu era
posibil. Nu rn-am impacat cu dansul, dar nu I-am atacat, nici in Camera
nici in Sdptainfina Politicd pada' in ziva in care, cu concursul lui Bra-
tianu, tn-arn achitat fata' de dinsul.
De Maniu si de taranisti ma despartisem in termeni foarte buni, ai
raporturile mele cu dâriii n-au fost tulburate prin stupida intriga (in
negocierile cu Bratianu) pe care am semnalat-o deja. Cu Bratianu i cu
liberalii, ma impacasem de tot, cum s-a vazut; mai ramasese Iorga,
suparat pe mine fiindca la despartirea de Maniu nu ramasesem cu dan-
sul. Pentru buna regula i linistea sufletului meu trebuia sa ma impac si
cu el: faptul a fost &Aral-sit pe la jumatatea lui noiembrie. Am telefonat
coanei Catincai, sa-mi spuna cand ma poate primi Semi-zeul. Iorga nu
punea niciodata telefonul la ureche, nici la gurà, de teama microbilor,
asa incat, drept raspuns la mesajul meu pe fir am primit o carte de vizi-
tà (aceeasi carte cu 4 randuri de titluri reprodusa intr-un capitol prece-
dent) astfel libelata:
N. Iorga
(urmeaza cele 4 randuri de titluri)
este oricand, cu cea mai mare placere la dispozitia amicului sat.' perso-
nal dl. C. Argetoianu, pentru orice chestiuni care nu privesc viata po-
Organizatorii ei, Berea, Nicolau, Comandor Negru, Botea, ei i-au dat ntunele de
Organizatia Constanta a gruparii din Partidul National sub conducerea d-lui C. Arge-
toianu" 5i au scos i o gazeta local Ordinea!
S4 CONSTANTIN ARGETOIANU
Nice. (Subliniat chiar de Iorga). Prieten personal! Orice chestiune

afar5 de politic5! DI. Profesor voia sa-mi indice astfel cä nu mai era
dispus s fac5 po1itic5 cu mine% si nimic nu putea sà ma incante mai
mult! Ezitasem dou5 luni sa-1 intilnesc numai de fric5 sa nu-mi cear5
sd continui alianta incheiata cu dfinsul in 1924 in scopul pe care 1-am ex-
pus deja. Bine ea nu mai voia! Nimic nu ne mai impiedica s5 ne pup5m!
M-am dus la el a doua zi, i ne-am 15murit. I-am explicat c5 dac5
n-am ramas mai departe affituri de dinsul in Partidul National, era ca
nu mai voiam sa aud de politica de partid, i c singurul meu regret,
luand o asemenea hot5rfire era ea ma desparteam de dfinsul! A crezut-o,
cum credea tot ce-i g5dila vanitatea, si s-a imb15nzit. Am cautat mai
departe sa-i demonstrez, ca de fapt, nici dfinsul nu mai facea politica' de
partid. Partide, in acel moment, in tara romfineasc5, nu erau dec5t dou5,
Partidul Liberal si Partidul National-Pranesc. Cel dintâi cu vechea lui
traditie si organizatie, canaliza interesele burgheziei noastre sau mai
precis ale acelor imbuibati i preocupati numai sà pastreze i sà valori-
fice bunurile cfistigate cel de al doilea strangea intr-un m5nunchi
poftele i ambitiile celor lihniti si ahtiati, mânati de I5comie si de ambi-
tii. Masele ademenite de f5g5cluieli si mintite mereu se imparteau intre
aceste douà partide sau treceau de la unul la altul, dup5 oscilatiile con-
juncturii politice care le apropia sau le indeparta de putere. Partidul Po-
porului, al carui loc ii luase Partidul Taranesc, nu mai era un partid ci o
adunáturà de cadre" in jurul pamponului lui Averescu, el insusi de-
venit o papus5 de manevra in mainile lui Br5tianu. Dac5 in aprilie pre-
cedent Bratianu nu 1-ar fi fficut prim-ministru, Averescu n-ar mai fi
avut aproape pe nimeni lâng5 el. Si am indfaznit sa afirm c5 Partidul
National nu mai era un partid din ziva in care firma ardelenilor trecuse
in dulapul de accesorii al tipografiei din Valeni. Partidul National" era
dansul, lorga, si tot ce misuna in jurul s5u era o simplà garnitur5 rarä
important5, un cor ce tinea isonul marelui &au conducator o distrac-
tie pentru vremurile de opozitie dar un balast greu pentru cele de gu-
vernare, care vor veni cu sigurant5, c5ci tara" avea nevoie de singurul
animator ce ii mai thmasese! Incruntat la inceput, Iorga bea lapte pe
m5sur5 ce ii dam mai tare cu c5delnita si a sfarsit prin a ma intrerupe:
Ei dragà, ai dreptate, tam nu mai are nevoie de partide, n-are nevoie de
oameni, n-are nevoie de un cnn!"
Din nefericire a revenit asupra acestei hotdrAri in 1931!

MEMORII, 1926-1930 85
Draga domnule Iorga, politic5 voi mai face am replicat eu

dar politica de partid nu, rn-am saturat. Tara romaneasca nu are ne-
voie de partide care &à o zapaceasca, ci de guvernare de o guvernare
care sa-i faca toaleta i sa o aseze in randurile tat-nor europene, din care
ast5zi face parte numai cu nurnele. Daca vei fi solicitat int-o zi sa te
inhami la aceasta opera dupa cum nu rn5 indoiesc i vei avea ne-
voie de mine, voi fi ornul dumitale!" Nici nu ma gandeam in acele cli-
pe, ca asa ceva s-ar putea intampla venisem sà ma impac cu o gura
de petece, i Ii trasesem cu cadelnita numai in acest scop. In 1931, cand
Regele Carol m-a aruncat in bratele lui lorga, mi-am adus aminte de
aceastä convorbire si in acelasi timp si de zicatoarea franceza: il ne
faut jurer de rien!" Am parasit pe Iorga in cei mai buni termeni. De
unde-mi scrisese ch era gata sa stea de vorb5 cu mine asupra oricarui
subiect afara de politica la plecare mi-a strans mana spunandu-mi:
Fara d-ta nici n-as intelege sä iau o raspundere politica; ai s5 vezi la
Guvern ce bine avem si ne intelegem!" A dat Durnnezeu de am va-
zut... Dar n-am ajuns Inca acolo cu spovedaniile mele!
Am folosit ragazul sarbatorilor ca sa mai curnpanesc o data bine si-

tuatia i sà iau o hotarare definitiva fata de evenimentele ce se profilau
deja la orizont. Schimbarea de Domnie ce ne sta inainte era marea pre-
ocupare a tuturor si lumea politica f5r5 raspundere se pregatea sa profi-
te de tulburarea apelor fiecare nadajduind sa pescuiasca ceva. Peri-
colul cel mare era Carol, sau mai exact eventuala lui inapoiere dup5
moartea Regelui. Daca Carol sta frurnos la Paris, nu era probabil sa se
intample nimic; Averescu singur nu era omul loviturilor, i daca ar fi
incercat ceva ar fi fost repede pus la punct. Dac5 Carol ateriza in Ro-
mania si-si revendica drepturile la Coroank lucrurile puteau sä se
incurce, si chiar dac5 Averescu s-ar fi declarat de partea lui, s5 ne clued
la un razboi civil, caci Bratianu era implacabil si chiar in opozitie foar-
te tare. incercasern sa injgheb o intelegere intre partide, mai intai pe
temeiul reabilitarii Printului Mostenitor, apoi pe al Statu-quo-ului"
sau al legalitatii" adica impotriva inapoierii Printului. Demersurile
mele nu dedesera nici un rezultat, si la 1 ianuarie partidele noastre se
gaseau pe urmatoarele pozitii: Partidul Liberal contra lui Carol, si cu
inversunare; Partidul National-Taranesc nehotarat, dar inclinand (cel
putin prin seful lui) mai mult spre Carol, iar Iorga hotarat carlist, fara sa
86 CONSTANTIN ARGE TOIANU
o rnarturiseasca insa, oficiall. In fata partidelor si a politicienilor, Ave-

rescu inchis si suspect. Se declarase fara nici o rezerva impotriva Prin-
tului cu tin an inainte, ca sa ajunga la Guvern; odata ajuns, n-a rnai spus
nimic, dar asigura pe de o parte pe Bratianu de neclintirea sentimen-
telor sale si pe de aka trirnitea emisari lui Carol pe ascuns. Pe Averes-
cu, si prin urmare pe Guvern, se putea cu atat mai putin pune temei cu
cat un aventurier politic, un om fara busola la cap si lacom de putere
fusese cocotat In fruntea Ministerului de Interne.
In acest ghiveci national" bucata de rezistenta era Bratianu. Cat
timp traia Regele Ferdinand, puterea lui raminea aproape nelitnitata, si
nu era om sa-si piard5 momentul. M-am gandit si tn-am razgandit si
am ajuns la concluzia ca singurul om in msurs impiedice anarhia in
cazul unei interventii a lui Carol, era Bratianu. In politica, ca sh ajungi
la ceva trebuie totdeauna sd intdresti pe cel mai tare; sa cauti sa in-
taresti pe cel rnai slab e o greseal5, caci cel mai slab chiar intarit e
osfindit sa fie invins si intarirea lui nu face decat sa ingreuneze si SA in-
vrajbeasca lupta. Desi simpatiile mele mergeau spre Printul Carol, pen-
tru care, cu.toate scaderile lui morale continuam sa am o slabiciune de
ordin sentimental, In-am hotarat sa merg cu Bratianu si sa-I ajut in li-
mitele posibilitatilor mele sa pastreze ordinea in tara. M-am mai gin-
dit ca, dac5 trebuia sa debarce Carol in ;ark era bine sa aiba pe langa
Bratianu un prieten care sa impiedice un exces de zel sau de severitate.
Gestul meu find un gest strict personal si fara nici o alienare de li-
bertate, ca inscriere in partid sau adeziune formala la un program deter-
minat in amanuntele lui, am socotit cu atat mai inutil sa-mi consult pri-
etenii politici cu cat pasul pe care voiam sà-I fac trebuia in gandul meu
s5 ramana deocamdata secret.
in ziva de 10 ianuarie 1927 rn-am dus la Bratianu si in legatura cu

invitatia pe care mi-o facuse in rnai multe randuri de a intra in Partidul
Liberal, i-am declarat:
1) Ca sunt ferm hotarat s5 nu mai fac politica de partid si in con-
secinta nu putea fi vorba de inscrierea mea in Padidul Liberal;
I Cu prilejul punerii pietrei fundamentale a palatului Ligii Culturale (8 noiembrie

1926) Iorga a vorbit, in prezenta Principesei Elena ce e drept, despre venerabila mama
a viitorului Rege Mihai" spre dezamagirea zgomotos manifestata a partizanilor sãi
care in nadejdile lor de lihniti confundau pe Printul Carol cu bugetul larii!
MEMOR11,1926-1930 87
2) Ca socotesc de datoria mea ca de datoria oricarui roman sa

dau tot concursul meu pentru mentinerea ordinei si linistei in Stat cu
prilejul schimbarii de Domnie;
3) Ca sunt convins ca dansul si Partidul Liberal sunt singurele forte
politice in stare sa mentina aceasta ordine si aceasta linite si ca in con-
secinta sunt gata sa-i dau lui i Partidului Liberal, tot concursul meu E-
ra a ma inscrie in aceasta din urma sau a adera formal la programul sau;
4) Dupa trecerea crizei si restabilirea normalitatii politice in Ora, li-
bertate de actiune de o parte si de alta.
Bratianu a parut incantat (si cred ca a si fost), mi-a multumit cu
efuziune si m-a asigurat razand, ca odata ce vom colabora impreun5
nu ne vom mai desparti". Am vorbit de multe, rn-a pus in curent cu ul-
timele vesti primite de la Palat cu privire la boala Regelui, vesti care
numai imbucuratoare nu erau i m-a facut sa inteleg Ca increderea sa in
Averescu, care joac5 pe doua tablouri" scazuse mult, si c5 vagmis-
trul" trebuia supravegheat...
In alt ordin de idei hotarat cum era &à ma atraga in partid m-a
intrebat cum stau cu Vintila": Stiu ca ai in materie de finante idei
foarte taioase; eu nu pricep nimic in final*, dar a. vrea sa stiu dacà te-ai
putea intelege cu Vintila tii ca a pus multa apa in vinul lui?"
$tiu am raspuns eu dar Vintila nu ma va ierta niciodata cd am
avut dreptate! Pe doua puncte, stabilizarea monetard i sinceritatea
bugetard, am fost, sunt si voi ramane intransigent. Cea mai important5
e chestiunea monetara. Am constatat cu placere ca raportul ultnnului
buget intocmit de Vintila (Lalescu) a spus: oRealizarea stabilitdrii m-
onetare este de dorit», sau asa ceva, nu mai tin minte fraza exacta. Daca
a spus-o cu consimtamantul lui Vintila, apoi marele pas s-a neut. Si la
urma urmelor, «Cum stau eu cu Vintila» e o intrebare cu interes foarte
relativ, caci eu nu inteleg sà dau concurs lui Vintil5 si sa iau o raspun-
dere oarecare de guvernare, ci sa-ti dau concurs d-tale ca sa te ajut sa
mentii ordinea constitutionala in Ora si sa impiedici razboiul civil..."
Da, da, desigur, dar despre toate astea vom mai vorbi..."
Bratianu si-a luat asupra lui sa supravegheze pe Averescu si toata
urzeala din jurul Regelui. Iti voi face semn indata ce voi sirnti un peri-
col; daca afli si d-ta ceva, instiinteaza-ma. Ceea ce nu vrea sä zica c5
nu trebuie sa ne mai vedem pana atunci dimpotriva..." De fapt, nu
ne-am mai intalnit 0115 in aprilie dee& de doua ori. Tineam legatura cu
dansul prin Duca, stafeta lui de incredere.
Cele cateva intrevederi avute cu Bratianu au rupt complect gheata

dintre noi si am revenit la vechile raporturi de camaraderie din timpul
tineretelor noastre, la Paris. Tr5isem aproape zece ani printre necio-
pliti, politiceste vorbind, si contactul cu un om care prindea fiecare
nuant5 a gandirii si nu c5lca mereu in str5chini era aproape o scuzati-
une de voluptate. Partizanii lui Br5tianu II socoteau drept om genial"
si Istoria 11 va clasa foarte sus, ca pe toti cei care au reusit s infaptu-
iasc5 ceva. In realitate, Ionel Bratianu n-a avut nici m5car o lic5rire de
geniu i succesele sale sunt datorite in bun5 parte norocului si mai ales
imprejuthrilor, din care n-a tras de altminteri decat un minimum de fo-
los. C n-a fost tin geniu politic, o dovedesc tocmai planurile lui, care
au dat toate gres in mdsura in care nu au fost complectate sau ajutate
prin evenimente independente de vointa lui, ,ci itnprerisibile. tonel Bra-
tianu n-a fost un conducator genial de popoare, dar a fost un om foarte
inteligent, desigur cel mai inteligent om politic al Romaniei in ultimii
50 de ani, f5r5 a excepta chiar pe P.P. Carp. Carp avea o superioritate
asupra lui Brätianu: o formidabila fort5 morala intemeiat5 pe adanci
convingeri, forta morala din care se ridica o vointa de fier. Ionel Bra-
tianu era un sceptic si un sov5itor si singura lui convingere era c5 in
tara romaneasca i se cuvenea primul loc, in toate. Lenes, plin de duh
dar si de goluri din toata personalitatea lui emana un farmec nespus.
Seducator in toat5 puterea cuvantului, cucerea cu aceeasi inlesnire si cu
o eleganta nonchalence" barbatii si femeile. Mi-aduc aminte de Nicu
Filipescu, spumegand si tr5znind, plecat la o intalnire cu dansul hotarat
sa-1 ucidá si inapoiat acasa imblanzit si cucerit... Acest dar de
seductie al lui Ionel Br5tianu era cu atat mai neasteptat cu cat fratii si
surorile lui infatisau tor/ cele mai odioase mutre de pe fata p5mantului.
Desi mai putin ocupat ca in iarna precedenti, iarna anului 1927 a

trecut repede pentru mine. Jum5tate din februarie 1-am petrecut la Viena,
unde rn-am dus sa-mi vizitez parintii si fetita care iernase acolo. Am
consacrat restul timpului carnpaniei mele pentru stabilizarea monetara
(conferinte, articole), revistei Saptainiina Politica i relatiilor mon-
dene" si politice. Prin Mihai Popovici si prin Stere, am tinut contactul
cu Partidul National-Tar5nesc prin Simky Lahovari, Hiott si Stirbei
cu Palatul. Pe la sfarsitul lui ianuarie Gogu V5.11eanu (ministrul comu-
nicatiilor) a incercat s5 ma impace cu Averescu, dar am refuzat net.
MEMORII, 1926-1930 89
Boa la Regelui si-a facut drumul, si cu cat autoritatea Suveranului sla-

bea, cu atat Averescu si Goga si-au luat nasul la purtare...
Intr-un vechi caiet am gasit cateva note referitoare la acel ianuarie
1927, care, in asteptarea evenimentelor ce ne pandeau, a trecut atat de
repede. Desi foarte succinte, ele dau o idee despre atmosfera ce dom-
nea si pentru acest cuvant le reproduc aici.
ZIltimele zile ale anului 1926 ca si primele zile ale anului 1927, ne
aduc soare si caldura. Nu ne credem la Bucuresti, ci la Nizza. Pe la
10-12 ianuarie a inceput s5 bantuie o gripa urata cu localizari pulmo-
nare; poate ca tocmai din cauza moinei.
Starea Regelui, cu toate aparentele contrare, e rea. Tumoarea face
mari progrese, medicii sunt foarte pesimisti si nu cred ca pacientul va
putea sa o duca mai mult ca pana la Pasti.
Cella Lahovari (Delavrancea) imi trimite vorba prin sotul ei Filip sa
cornunic lui Bratianu c5 Averescu lucreaz5 pentru Printul Carol. M-am
executat.
10 ianuarie. Pare ca a fost si Bratianu informat despre a§a ceva, caci
mi se arata ingrijorat. Nu mai are aceeasi incredere in Averescu si se
mira de faptul ca primul-ministru face tot ce poate pentru a demonetiza
«avant la lettre» Regenta. H gasesc descifrand telegramele lui tata-sau
din 1876-1877 in vederea unei conferinte ce vrea sa tina. Imi exprima
din nou dorinta de a ma vedea in Partidul Liberal. Ca sa scap, nu dis-
cut, dar cer ca prilej un eveniment senzational. Convine si el...
Primesc vizita lui Mircea, gazetarul, de la Paris. Prietenul si sfetni-
cul lui Carol imi povesteste Ca Printul nu vrea sa auda de o miscare
militara si ca se infurie cand i se vorbeste despre asa ceva. Dânsul n-ar
voi sa vie in tail decat chemat de toti factorii constitutionali. Traieste
sub papucul Lupeascai, desi sustine fata de prieteni ea' aceasta femeie
nu conteaza in viata lui.
Bogos imi aduce o list5 de intelectuali din Basarabia, hotArati sa
faca in politica ce voi face eu. Obtin de la liberali, prin Duca, 100 000
lei pentru a ajuta pe Bogos sa scoat5 o gazet5 la Chisinau.
18 ianuarie. Blumenfeld imi aduce vesti interesante. Averescu ar fi
complect eastigat pentru Printul Carol §i lucreaz5 in favoarea lui direct
pe lang5 Rege, dar mai ales prin doctorul Romalo, care e nedesp5rtit de
Suveran. 0 intelegere personala, pe acest punct, ar fi complecta intre
Averescu si Maniu. Acesta ar da neconditionat concursul sau lui Ave-
rescu, in cazul unei rechemari a lui Carol. Ar primi toate propunerile
lui Averescu, a c5rui succesiune ar urma sä o ia mai tarziu. intelegerea

ar fi de ordin personal, in afar5 de partide i ar trebui s5 fie data in vi-
leag nurnai la momentul oportun. Fractiunea taranista ar fi impotriva
unei intelegeri a Partidului National-faranesc cu Averescu. Pe acest
punct, acordul ar fi deplin intre Mihalache, Lupu si Stere. Stere ar fi
fost insarcinat sa sustinA punctul de vedere tar5nist fata de Maniu si
chiar de Averescu. Intr-o lung5 intrevedere pe care a avut-o cu Maniu,
basarabeanul a fost impresionat de hot5rfirea intentiilor ardeleanului
in sensul Averescu Carol. Printul Carol ar fi scris Reginei si genera-
lului Averescu ca e gata sa se supun5 la tot ce i s-ar cere pentru au
relua rangul si locul. Anumite cercuri pun in legatura plecarea Princi-
pesei Elena cu Printul Mihai la Rapallo, cu ideea unei impacari intre
Printul Carol si sotia sa. Blumenfeld ma roag5 sà-i facilitez o intreve-
dere cu Bratianu. -
D-na general Poenaru a fost numità Mare Maestrà a Curtii Principe-
sei Elena. De necaz, Elena Perticari, care conta pe acest loc, s-a imbol-
n5vit. Numirea a fost pare-se facut5 f.rà agrementul Principesei Elena,
care a primit foarte rece pe d-na Poenaru, spuniindu-i ed o va chema de
ciite ori va avea trebuintd de dânsa. D-na Poenaru a reclamat la gene-
ralul Averescu, care a intervenit si a putut indulci lucrurile. $i Coleta
Plagino (fiica lui Al. Em. Lahovari), dam5 de onoare a Principesei, ii
aduse demisia din cauza acestei numiri, dar si-a retras-o.
Aflu c5 contrariu zvonurilor rAspândite in lumea medicalà, s5n5-
tatea Regelui n-ar fi incd asa de alarmantà. Doctorul Gerota, chirurg
eminent si omul de incredere al lui Averescu, pretinde ca ar fi constatat
numai tendinte spre metastaze, ca tumoarea se mentine neschimbata si
cà evolutia ei nu e prea rapid5. S5 dea Dumnezeu! Regele s-ar simti
chiar at5t de bine Inc& ar voi s5 plece in Egipt si ar cere zilnic sà i se
inchid5 anusul artificial de care se bucur5" din decembrie...
Pangal vine sa-mi spun6 ea' va trece cu mine la liberali, dac5 voi
face un gest in acest sens. Ar voi ins5 sà-1 fac5 cu doctorul Lupu, care
va parasi Partidul National-faranesc dac5 nu cumva 11 va indupleca
Mihalache s5 mai ramina. $i Pavlica BrAtAsanul s-ar retrage din Par-
tidul National-Taranesc, dar fara a se inserie in Partidul Liberal. El sfa-
tuieste ins5 pe Pangal sä se inscrie in acest partid.
1 Unchiul lui Pangal i fostä vedeta takista.

MEMOR11,1926-1930 91
Hal5uceanu imi afirm5 ca. doctorul Lupu este definitiv inteles cu

Br5tianu.
Maria Poenaru confirm5 mum5-mi cS Printesa Elena a primit-o prost.
Cind i s-a prezentat, i-a spus: «Tin sS te previn cS nu am fost consul-
tat5 asupra numirii d-tale». Foarte jenat5 d-na Poenaru a replicat:
«Altet5 Rega15, nu-mi r5mane decat 55 renunt la un loc pe care nici nu
1-am solicitat!» «Nu, a incheiat Principesa, te rog s5 nu faci aa
ceva. Nu trebuie sd supdrdm pe Rege. De altminteri, dac5 mi s-ar fi
prezentat o 1ist5 pe care ai fi figurat i d-ta, te-as fi ales pe d-ta!» Maria
Poenaru, care se multumeste cu putin, a r5mas, «ca s5 nu supere pe
Rege»
Mai toat5 lumea crede cS Averescu si-a schimbat parerile i c5 a de-
venit favorabil revenirii lui Carol. Sunt ins5 si oameni bine informati
din apropierea generalului, care socotesc cif Averescu nu urtnareste
dealt intrarea sa in Regeng Pentru aceasta, cauta pe de o parte s5 cap-
teze favoarea Regelui iar pe de alta sS tulbure opinia publicS (de aici
simpatia carlist5 aratat5 lui Maniu, propunerile lui Goga in favoarea
Reginei) ca s'5 justifice intrarea unui «homme A poigne» in Regent5.
23 ianuarie. BrAtianu e din nou optimist, plin de incredere si domi-
nator. Regele nu se gandeste s5' schimbe nimic. Averescu (pe care-1 ca-
lifted de altminteri de aventurier, dar incapabil s5 sf5rame barierele le-
gale) 1-a asigurat c5 famâne neschimbat pe liniile stabilite. Br5tianu
crede cS Averescu îi bate joc de Maniu i c5-1 impinge spre carlism
pentru a-1 pierde. imi pare un joc periculos, si o spun.
Doctorul Gerota, trimis de Averescu, a fost la Br5tianu si i-a poves-
tit cAlatoria lui2. A vSzut pe cei mai cunoscuti specialisti din Viena,
Berlin, Paris, Liverpool (?) i Londra. Toti au fost de acord s5 nu se fac5
nici o interventie chirurgical5 si s5 se incerce un tratament cu radium.
S-au mirat ins5 toti CS Hartmann n-a examinat in decembrie i gangli-
oanele peri-hepatice. Acolo sta acum pericolul de metastaz5. Pronos-
ticul e foarte rezervat, in tot cazul mai multe luni de supravietuire sunt
asigurate.
I Femeie plind de tact si simpatic5, s-a inteles foarte bine cu Principesa Elena cd-
reia i-a devenit mai farziu o buda prietera.
2 Gerota, dupg ce examinase pe Rege, a fost trimis de Guvem sA consulte princi-
palii specialisti din Europa asupra tratamentului de impus Augustului pacient.
25 ianuarie. Intâlnire cu doctorul Lupu la Pangal. Suntem de acord

asupra situatiei: foarte tulbure, cu atat mai grav5 cu cat avem un aven-
turier in capul Guvernului. Orice politic5 de partid trebuie lasatà la o
parte. Numai salvarea Orli in vedere. Toti oamenii de bine si de ordine
s5 se strfing5 la un loc pentru apararea legalitatii. El r5mine in Partidul
National-Tar5nesc pan5 ce un eveniment ii va permite sa se afirme in
adev5rata directie pe care interesele superioare ale Orli o cer (adic5 sa
intre in Partidul Liberal!). Pe cand vorbeam cu Lupu, a sosit Adevarul
cu senzationalele declaratii f5cute de Mihalache la Craiova. Carlism pe
fat5. Lupu se face stacojiu: «Nu mi-au spus nimic, canaliile, despre a§a
ceva! Isi bat joc de mine! Nu stiu nimic!» Si a plecat s5 se r5fuiasc5 cu
Maniu si cu toti ai lui!
29 ianuarie. Ziarele antiliberale sunt pline de reportaje si de infor-
matii privitoare la «afacerea despre care nu se vorbeste» (inapoierea
Principelui Carol). Ziarele national-t5r5niste anunta ea «evenirnente
importante sunt in curs, si nu Viitorul le va opri din mers». Ele sustin
c5 generalul Averescu schimbat pdrerea i c5 a avut un schimb de
vederi cu sefii de partide pentru o nou5 indrumare a problemei consti-
tutionale. Aceleasi ziare anunt5 ruptura liberalo-averescan5 de pe urma
acestei schimbàri si apropierea Guvernului de punctul de vedere al Par-
tidului National-Pranesc, punct de vedere expus de Mihalache la Cra-
iova si care va fi confirmat in Comitetul Executiv al partidului convo-
cat pentru ziva de 31 ianuarie.
Neatnul Rondinesc al lui Iorga merge pan5 a pretinde Ca Guvernul
va cere si concursul Partidului Liberal pentru revenirea asupra hot5-
rfirilor de la 4 ianuarie."
CAPITOLUL AL IV-LEA
Vizita la Florica intelegere cu Bratianu pentru rastur-

narea lui Averescu Semicentenarul Independentei
triumful generalului Tratativele lui Averescu cu Parti-
dul National-Taranesc torpilate de Bratianu Actiunea
de rasturnare pusa la cale prin cererea unui Guvem na-
tional Doborarea lui Averescu Caramida Formati-
unea Ministerului Stirbei Primul juramant la Scroviste
Guvernul de 15 zile
Pfin5 in durninica Floriilor nu s-a intimplat insa nirnic. Moara pala-

vrelor a mkinat farà odihna, darfapte n-au fost de semnalat. A doua
zi dup5 Florii, a inceput destinul sa-si ascut5 cutitele.
Hotardsem s petrec Pastele ca de obicei la Breasta, i trebuia sa
plec de Florii cu automobilul, caci &dram cu mine copiii sotiei mele si
pe guvernanta lor. 0 conferint5 la histitutul Social' rn-a silit sà am5n
plecarea pe a doua zi 18 aprilie; tin minte data fiindca in acea zi s-a pe-
cetluit soarta Guvernului Averescu, dupa cum se va vedea.
Nu mai vázusem pe Ionel Bratianu de cfitäva vreme, dar mâncam
de dou5 ori pe sapthm5n5 cu Duca, la soacra-mea, in ,strada Batiste.
Duca a aflat astfel prograrnul rneu de deplasare si se vede cà 1-a comu-
nicat lui Bratianu la Florica cki vorbea cu dfinsul la telefon cel putin o
dat5 pe zi. Asa se explica ca in ajunul plecarii mele, Duca a venit sä ma
pofteasca din partea lui Ionel sà ma opresc in treacat la Florica si sá iau
dejunul acolo fiindca avea sa-mi spuna ceva important. Stia ca nu sunt
singur, c5 eram cu copiii si cu Plazchen, batrfina lor guvernantà, i ne
poftea pe toti.
Asupra Bucure§tilor in functie de Capitala.

Cuno§team obiceiurile lui Br5tianu §i-mi dam seama c5 ar fi fost

pentru el o mare plictiseal5 sa" renunte la siesta de dup5 masà. M-am
aranjat prin urmare s'à ajung la Florica cat mai devreme ca s5 putem
vorbi inainte de dejun §i ssi pot sá o §terg indatá dupà. Am sosit pe la
ora 11 §i pentru prima data in viata mea am p5truns in Mecca libera-
lilor pe care nu o zarisem decal de departe din ten, c5ci de pe §osea nu
se vede decat un zid, o poart5 §i o imbacseal5 de verde*. Din ten, se
mai zaresc §i dependintele §i pe coast5 la dreapta o biseric5 nou5, pe
care o identificasem cu mausoleul lui Ion Br5tianu.
Florica merit5 o vizitä. Ar merita-o §i f5r5 amintirile istorice care se
leagA de ea, i fara mausoleul mai mult pretentios decat frumos care
ad5poste§te oasele fondatorului Dinastiei. De mai bine de 20 ani Flori-
ca e loc de predilectie al unui om de gust care a r5sturnat aproape tot ce
r5m5sese de la tat5-s5u, §i care, dintr-o c5suta langà o vie a facut o in,
stalatie confortabila cu parc, cu ferm5 §i chiar cu... un observator as-
tronomic. Noua inf5ti§are a re§edintei de la Florica e datorit5 impletirii
a douà patimi: patima lui Ionel pentru constructii §i aceea a sotiei sale
Eliza pentru gradini. Vechea cas5 pkinteasc5 ale carei incaperi au fost
p5strate cu pietate, mobilate cum erau pe vremea bätranilor, a fost ma-
rita prin adaosul altor incaperi in fat5, in dos, in flanc §i in sus. Succe-
sivele sporiri in jurul nucleului primitiv dau intregii clàdiri un aspect
sui generis" in care amintirile trecutului, carpeala economic5 §i ten-
dintele unui plutocratic confort i§i dau maim. Diferitele adaosuri qi mo-
dific5ri interioare au complicat atat raportul odailor cu waffle si cu co-
ridoarele 'Inca n-am putut sa ma descurc in ele, nici dup5 a cincea sau a
§asea vizità. insorita §i veselà, casa era simpatic5 a§a incurcat5 cum era,
§i plin5 de amintiri. Gemea de carti: cei doi Bratieni, tatal §i fiul, adu-
naser5 la Florica cea mai inseirmat5 bibliotec5 particular5 din Roma-
nia. Dup5 fundatia Bibliotecii Ion I. C. BrAtianu" ad5postita intr-o cia-
dire speciala ridicat5 in gadina caselor din strada Biserica Amzei, Eliza
Br5tianu a transportat multe earti de la Florica la Bucure§ti. Cat a trait
ins5 Ionel, nimeni nu s-a atins de stocurile de la Florica, a§a incat in
1927, and am fost eu acolb pentru prima dat5, casa n-avea acel aer
intristat i golit pe care 1-a capatat dupà moartea lui.
In afarà de carti, podoaba cea mai interesant5 a casei de la Florica
era nesfar§ita colectie de ainintiri fotografice instantanee din viata lui
Bratianu cel bàtran, dar mai ales din a lui Ione!, incadrate fie cate una
fie mai multe la un loc §i agAtate pe toti peretii, in locurile pe care dula-
MEMORII, 1926-1930 95
purile cu earti le mai Fasau disponibile dar mai ales de-a lungul sc5rilor
0 a coridoarelor. Nu stiu ce s-a facut cu toate aceste fotogiafii, de la
moartea lui Ionel multe au r5mas pe kc dup5 cate 0iu, altele au fost
ridicate. Ar fi p5cat s5 se piardk 0 dat find ca' fotografiile se altereaia
§i cu timpul se §terg, nimic n-ar fi mai nimerit ca una din fundatiile
Br5tianu sá le reproduc5 intr-un album in care s-ar fixa astfel adevArate
momente istorice i s-ar sluji mai bine amintirea celor doi disparuti de-
cat prin publicarea discursurilor kr in nesfar0te volume pe care ni-
meni nu le cite0e.
Atat de precaut i de màsurat in politick Ionel Bralianu 1'0 pierdea
cump5tul in materie de constructie i de crescAtorie. Aici era adevarata
lui slàbiciune. Ii pl5cea &à cumpere carti din spirit de curiozitate, ca sa"
le citeascci; nu era un adevarat bibliofil care s5 ma/10e o legátur5 ve-
che cu degete amorezate sau care s5 schimbe fete, de emotie, in fata ti-
pariturilor divine ie0te din presele unui Giunti sau unui Elzevier. 0 alt5
patim5 a lui era sä zideasc5 intruna, f5r5 s5 se mai uite dac5 avea cu ce
sau nu. Asa a ridicat an dup6 an, complexul de constructii a carui mas5
se zare0e de departe, din ten i pe care cei mai multi c5l5tori o iau
drept castelul" de la Florica pe când reprezinta numai dependintele,
grajdurile §i p5s5rariile fermei. Asa a ridicat de-a lungul coastei, intre
vechea cas5 p5rinteasc5 ascunsa in tufi i trufap capel5-mausoleu
prot5pit5 pe un climb in v5zul tuturor, o serie de edificii cu destinatiile
cele mai variate. Unele ad5postesc florile iarna, altele ma0nile pentru
electricitate sau pentru pompat apa, ateliere de tot felul pirià §i un ob-
servator cu tin telescop, un telescop nenorocit ce nu putea servi la ni-
mic fiindc5 in frigurile constructiei Ionel il a§ezase deasupra motorului
pentru lumink i vibratiile ma§inii p5mante0i stanjeneau precizia ob-
servatiilor cere0i.
0 a freia patim5 a lui Ionel Br5tianu erau dobitoacele. Se vede c5
din aceasta cauz5 §i-a iubit atat partidul... Era in stare s5 facA o c515to-
rie de 24 de ore ca &à vad5 un taur, un vier, un arm5sar sau un Oscan
dintr-o rasa pe care nu o mai v5zuse. Imi reamintesc, cum in cele cate-
va luni cat am fost ministrul agriculturii in Cabinetul prezidat de clan-
sul, ma ruga s5-1 due, o data, de dou5 ori pe s5ptamank ba pe la o her-
ghelie a Statului, ba pe la o ferm5, §i nu cruta nici o obosealà ca sa vada
i sa pip5ie ultimul reproducator oricare ar fi fost speta importat
de Ionescu-Braila, alt pasionat al cresc5toriei. In monumentalele cladiri
ale fermei de la Florica, Ionel adunase ca intr-o adevarat5 corabie a ta-
talui Noe, toate neanmrile de lighioane domestice. De la cornute si ca-

baline, trecand prin ovine, porcine si canine, si pada la päsarile de tot
soiul acestea din urma puse sub speciala obladuire a d-nei Eliza Bra-
tianu care avea o slabiciune speciala pentru ele toate rasele posibile
si imposibile, si mai ales corciturile erau reprezentate. Fericirea dobi-
toacelor pe care le crestea era preocuparea de capetenie a efului, poli-
tica si politicienii veneau cu mult in urn* numai Bebe Bratianu avea
pasul asupra catfirilor si asupra gascanilor.
Farmecul cel mare il exercita insa la Florica gradina. Nu fusese cro-
ita dupa un plan initial, grija perspectivelor sau a efectelor neprevazute
fusese cu totul lasata la o parte. 0 sosea care urca spre cask alta care
ducea la capela in serpentine mai mult sau mai putin calculate, apoi
poteci care toate duceau undeva sau la cow, pe firul cel mai scurt, ca si
lipsa totala a unei preocupari estetice marturiseau drepturile demo-
cratiei pana si inyasonarea privelistilor care inconjurau coliba" omu-
lui de la pasopt. In modestia vie" a Bratienilor a patruns insa prin ca-
priciul irnperecherilor nepotrivte larga fantezie si darza incapatanare a
Elizei tirbei care a inceput a lupta impotriva unei traditii milenare
cci toata lumea stie ca de la 1848 au trecut zece veacuri. Fara sa
schimbe nimic esential fiindca n-ar fi lasat-o dinastia", s-a multumit
cu carpeala, a asezat cativa stei de piatra aici, a croit o terasa sau a ridi-
cat o bolta dincolo, a zugravit in rosu si in alb pe trepte succesive par-
tere miraculoase de trandafiri, a deschis privelisti largi doborand cativa
arbori, a aruncat pe unde a putut pete de lumina" semanand cu profuzi-
me flori de munte, flori de camp si flori din glastre carora toate nu le
cerea decat un lucru: sa fie vesnic inflorite. i astfel sub umbra copa-
cilor care inchid vederea, si in largul teraselor care o poarta pe toata va-
lea Argesului, si in fata pajurei imparatesti rnutata de la vechea granita
in preajma mormantului celui mai glorios mosnean al timpurilor, si in
fata bisericutei de lemn smulsa de pe poalele muntilor Apuseni si rasa-
dita printre ulmi si printre stejari in aceasta margine a plaiurilor pre-
tutindeni, puternicele miresme ale florilor amestecate cu dara balsami-
ca desprinsa din garniturile de merisor si din grupurile de rasinoase,
reamintesc celor care calca aceste locuri, ca calca un pdtnánt consa-
crat. Consacrat din nefericire mai mult unei mari arnintiri deck unei
mari nadejdi.
Ionel Bratianu ne-a primit cu bratele deschise in raiul salt de la Flo-

rica i luandu-ma de brat a inceput sa-mi arate toate, plimbandu-ma pe
MEMORII, 1916-1930 97
la cai, pe la tauri, pe la ram5tori i pe la gini. M-a dus prin toate cl5-

dirile semanate prin parc, pe la ateliere, pe la uzina de electricitate, pe
la observatorul astronomic numai de capela n-a vrut s5 se apropie,
parc5 se temea deja c5-i va veni prea repede randul sa fie asezat si el in
criptele ei. Dup5 o jumatate de ceas in sus si in jos, ne-am asezat pe o
banc5 printre trandafiri, i jucandu-se cu varful bastonului pe nisip a
inceput: Acurn s facem si putina politic5. Te-am rugat sa te opresti la
Florica fiindca trebuie sa luam hotarfiri importante. Iti aduci aminte c5
mi-ai spus asta-toamn5 ca Averescu e capabil de orke, chiar vi sa- nu
facd nintic. Ei bine, eu cred Ca de data asta va incerca sà fac5 ceva. Re-
gele merge din ce in ce mai r5u; dupa stirile pe care le am, deznod5-
mantul se apropie si tot dupa stirile pe care le am, Averescu va incerca
in ulthnul inoment s5 puna mina pe conducerea Statului, sub o forma
oarecare. Formula import5 putin, oricare ar fi, ea va insemna dictatura
generalului. Ingrijorarea mea e cu atat mai mare cu cat mi-am dat sea-
ma ca Goga pe care contam n-are nici o trecere pe langa Averes-
cu §i nici o influenta asupra situatiei. Nu e decat o solutie: schimbarea
cat mai repede a Guvernului. E indispensabil sä fiu eu in fruntea Gu-
vernului la moartea Regelui. Cred c5 voi putea obtine schimbarea de
Guvern; te rog i pe d-ta de vreme ce am hotarat s lucram impre-
una s5-mi dai o mana de ajutor in aceasta operatie destul de delicat5,
dat5 find starea Regelui; dar nu in aceast5 directie am nevoie de inteli-
genta d-tale colaborare. Caci la urma urmelor, luxarea lui Averescu so-
cotesc c5 pot sa o obtin si singur, dar pentru altceva am nevoie de d-ta.
Pada acum, de cite ori am fost la Putere rn-am multumit cu increde-
rea si cu chemarea Regelui. cat timp Regele a fost in deplin5 sanatate,
in deplina posesiune a facultatilor sale, increderea Coroanei mi-a ajuns.
Acum s-au schimbat insa lucrurile. Chemarea unui Rege muribund
nu-mi mai e de ajuns: trebuie sá ma cheme i ara. M-am gandit la un
Minister de tranzitie, de foarte scurt5 duratà, care n-ar avea dee& o sin-
gur5 insarcinare, aceea de a face alegeri noi. M-am oprit asupra lui Pre-
zan ca sa-1 prezideze; d-ta ai lua Ministerul de Interne si..."
Si, am continuat eu as face alegeri libere cu o mare
majoritate pentru Partidul Liberal, ca rezultat..."
M-ai priceput de minune, a urmat Bratianu mai departe. Cu
d-ta la Interne si cu generalul Prezan in fruntea Guvernului nu ma mai
tern de nimic, chiar daca s-ar intampla ca Regele doamne fereste
sa moar5 inainte ca intreg programul sa fie executat. Primesti? Bine-
inteles ca ai ramane la Ministerul de Interne si in Guvernul meu."
Si m5gulindu-m5:
Nu v5d alt ministru de interne care sä se compare cu d-ta!"
Propunerea lui Bfatianu ma tenta foarte mult; pentru nimic in lume
n-as fi vrut ca Averescu sa ne incalece pe toti iar pe de alt5 parte ma
inveselea mult ca tocmai Br5tianu care-1 scapase politiceste de pieire in
1926 aducandu-1 la putere ca tocmai Bfatianu &à fie acela care abia
un an mai tarziu, sà-i dea lovitura de moarte. Eram cu atat mai atras s5
ma amestec i eu in treat* cu cat aveam socoteala mea personala cu
Averescu de reglat: generalul castigase gratie altora mama intai,
imi venea i mie randul sà castig una. Si apoi nu degeaba ma impà-
casem cu Ionel si m5 apropiasem de el in ultimele luni. Cu toate cusu-
rurile lui, tot el era cel mai tare; incepeam sa imbaranesc i ssa pierd
gustul luptelor sterile. 0 ocazie unic5 se prezenta pentru mine pour
me mettre du coté du manche", trebuia sa o iau de par si sà-mi pre-
gatesc o batranete dacà nu fericita cel putin linistit5.
In ciorba pe care mi-o oferea Bfatianu era ins5 un par. Ce stii
1-am intrebat inainte de a ii da tin faspuns categoric, fAspuns al c5rui
sens nu mai putea face indoial5 dupà intreruperea mea, mai sus inregis-
trat5 ce tii despre Printul Carol si despre dorinta ce se tot zice c5 ar
fi exprimat-o Regele, &a-0 revad5 copilul?" Chestiunea Carol nu
mai exist5, mi-a ráspuns taios Bratianu. Regele e omul datoriei, si ori-
care ar fi sentimentele lui de tata se va tine pang la ultima lui clipa de
cele solemn hotarate i semnate. De altminteri ,stiu cu certitudine câ
nici Printul Carol nu se mai gandeste la o inapoiere. Nici unul din pu-
tinii lui partizani mai mult prieteni personali dee& partizani n-ar
admite inapoierea lui impreun5 cu Lupeasca, si el de Lupeasca nu se
desparte. Crede-m5, chestiunea Carol e sfarsita si inmormantatà. Cat
voi avea eu un cuvant de spus in aceastd fard Carol nu va trece ho-
tarele ei. Dar pericolul nu e acolo, pericolul e intrupat astazi de Ave-
rescu, care, vorba d-tale, poate s5 nu facA nimic, dar poate sà-si impin-
g5 tam in cea mai teribil5 aventura si in prapastie. Trebuie sä veghem.
Esti hotarat?
Sunt hotarat. Primesc." Si am dat mana. Ei acum, hai s5 mer-
gem la masa', c5 ne asteapt5 Sabina, si se supar5 si ne ceartà dacA in-
tarziem. SA stii ea' in afarà de d-ta numai frate-meu Vintilà si Duca sunt
ii vor fi in curent cu planurile noastre. Sunt foarte multiunit cà ne-am
inteles. Sunt sigur c5 ne vom iMelege intotdeauna"... i luandu-m5 de
MEMORII, 1926-1930 9§
brat Ionel rn-a dus ,spre casa. Din pridvorul de sus, Sabina da deja
semne de ner5bdare.
Ner5bdarea Sabineil era ins5 numai exteriorizarea unei intime si
adanci multumiri. Nu, c5 n-ar fi fost pripit i autoritarà din fire, dar in
mornentele de intens5 fericire sentimentele mkunte, cele meschine ca
si cere generoase, sunt coplesite de sentimentul principal si intunecate.
Sabina era in culmea fericirii fiindc5 putea face, in lipsa Elizei Bra-
tianu, pe stdpdna de casd la Florica. Leit5 tata-sau la fath, la trup si la
minte iute la vorb5 si la miscari Sabina tr5ia, respira si dormea in
initul Briitianu. Pentru dansa, Romania, intreg nearnul romanesc si bu-
n5 parte din omenire nu se valorificau dee& in legatura cu Ion Bratianu
tathl. Nu numai tot ce gandea si facea ea, dar tot ce g5ndeau sau faceau
altii era màsurat si calificat in raport cu principiile, cu traditiile si cu
n5dejdile familiei Bratianu. De and murise tata-sau, frate-sau Ionel
devenise idolul ei si-1 omora cu dragostea. Visul ei ar fi fost sa fie o
sora-tovaras5, o colaboratoare si o dädac5 a fratelui pros15vit. Detesta
pe cumnata-sa Eliza numdi fiindc5 exista, si ca atare se interpusese in-
tre Ionel i dansa. Pe Eliza o enerva perpetua agitatie a Sabinei, cà-
neala ei continua si monoton6 ca a unui aparat de telegrafie, si mai ales
br5tienismul ei agresiv. Ca s5 o lase sà-si.verse focul, Eliza ii ceda din
cand in când locul la Florica2; Sabina se instala imediat in capul mesei
si zile si saptamini de-a randul nu scotea dec5t vorbe ca acestea: la
noi la Florica", tata, mama, Ionel, eu", eu la Florica am obiceiul
sà...", eu la Florica nu permit", aici sunt doar la mine acasä", si cite
altele. Ca s5 arate tuturor ca era la ea acas5 ii turuia gura de dimineata
1)&15 seara, se infigea peste tot locul, ii b5ga nasul in toate exaspera
pe toat5 lumea pana ce si Ionel plictisit, par5sea Florica ca s5 puna ca-
pat anarhiei.
Cu toate cusururile ei, Sabina era plinA de intuitie, in politica, si
ghicea dac5 frate-sau era multumit sau nu numai privindu-i varful na-
sului. Se vede c5 de data asta examenul a multumit-o, c5ci a fost in tot
timpul mesei de o veselà seninätate si de o neasteptata gentilete fath de
mine, fath de Plätzchen si fat,5' de copii. Mancarea a fost sanatoas5 si
din belsug, cu creme si brânzeturi extraordinare produse de ferm5.
I Sabina Cantacuzino, sora mai mare a lui Ionel BrAtianu, vAduva doctorului Con-
stantin Cantacuzino, mamosul.
2 Ca sA scape de familia BrAtianu, Eliza s-a instalat la CumpAna, pe valea Argesu-
lui in sus iar dupä moartea lui lonel la Balcic.
1 00 CONSTANTIN ARGETOIANU
DupS mask stiind c5 lui Ionel ii place sa se culce, am sters-o numaide-

cat si am continuat drumul spre Breasta.
Dup5 o s5pt5manS petrecut5 la Ora m-am inapoiat la Bucuresti si am
putut constata c5 nirnic nu transpirase din hotSrarile noastre de la Flori-
ca. Guvernul Averescu se considera mai sigur pe situatie ca oricand;
atit de sigur incat a cautat si a g5sit un prilej ca sa exteriorizeze in fata
intreg norodului romanesc necontestata autoritate a sefului &Au. In opo-
zitie cu Regele istovit de boala si gata s5 scape Puterea din mar* tre-
buia s5 apara generalul victovios de la Marasti, incarcat de glorie, depo-
zitar al increderii popontlui si Coroanei, singur detin5tor al autorit5tii
de Stat si arbitru suveran al zilei de maine. Asa-1 vedeau cel putin par-
tizanii lui, c5ci uitasera cu totii c5 autoritatea generalului si a Guvernu-
lui s5u nu era catusi de putin legata de ispravile de la Mafasti ci de sfo-
rariile lui Constantinescu-Porcu.
Prilejul cautat a fost gasit in serbarea zilei de Zece Mai. Se impli-

neau tocmai 50 de ani de la proclamarea Independentei si era foarte na-
tural ca semicentenarul neatarnarii noastre s5 fie prSznuit intr-o forma
specials. Din nenorocire starea s5n5Ta4ii sale nu permitea Regelui sa ia
parte la serb5ri; starea Regelui era chiar atat de rea Inca serbari prea
zgomotoase si veselie prea mult5 pe str5zi ar fi insemnat o lips5 de tact.
Lui Averescu nu-i lipsea ins5 tactul nici siretenia. Renuntarea la re-
viste militare si la alaiurile de vicleim si concentrarea serb5rii intr-o se-
dint5 solemn5 a Camerei si a Senatului reunite a fost o dovad5 de tact
iar aparitia generalului in cizme si in uniformS ca s5 ia cuvantul in
mijlocul tivililor", cu mana pe sabie, o dovad5 de siretenie. Intr-ade-
v5r prezenta in uniformd a celui mai glorios general din marele razboi,
la o parad5 rnilitar5, ar fi fost atfit de natural5 'Inc& nirneni n-ar fi putut
vedea in acest gest o intentie sau o tendint5 politic5. Pe cat5 vreme apa-
ritia omului in uniform5 la tribuna Camerei, a omului care pana atunci
15sase galoanele la o parte in toate manifest:Arne lui politice si incercase
s5 se civilizeze" cat putuse era menità s5 provoace senzatie si s5
dea de gandit celor care ar fi vrut s5 se ridice impotriva autorifatii lui.
Indraznetii care voiau s5 unelteasc5 trebuiau s5-si dea astfel seama c5
aveau in fata lor nu numai un sef de Guvern plin de autoritate, dar si un
general glorios si popular care se putea sprijini, la un moment dat, pe
armat5. Pentru o asemenea demonstratie nu era ins5 de ajuns o unifor-
m5, trebuia si un suflet care a lipsit totdeauna lui Averescu.
MEMORII, 1926-1930 101
Ca sa dea un pret i mai mare uniformei pe care urma sa o puie in

spinare a exonerat" de la Regele muribund prin ministrul de razboi
Mircescu un spor de salariu". Sub Regele Ferdinand nu se transfor-
mase Inca biata noastra Ora intr-o sceng de opereta i tatal Regelui Ca-
rol al II-lea n-ar fi indraznit sa se faca de ras Creand marqali, asa Inc&
Averescu (care nu s-a gandit nici el la asa ceva) a trebuit sa se multi],
measca cu proprietatea" unui regiment, dui:4 moda prusaca. Aducan-
du-i aminte de vechea rivalitate din timpul razboiului, Regele Intregi-
tor de Neam a acordat insa aceea0 demnitate §i generalului Prezan,
Generalul Averescu a fost numit colonel-proprietar al Regimentului I
de Ro§iori iar generalul Prezan al Regimentului 25 de Infanterie (Vas-
lui) cu dreptul de a purta uniforma Regimentului lor (fiecare coman-
dase pe vremuri unitatea al carui ef era numit). In afara de aceasta
amandoi generalii au fost decorati cu Marea Cruce a ordinului Carol,
inalta distinctie pe care a primit-o §i generalul Coanda, pre§edintele Se-
natului.
Pregatita cu grija, cu invitatii protocolare i cu tot ce avea tam mai
reprezentativ in tribune, cu popor entuziast in curtea Mitropoliei i jos
in piat5 pada dincolo de garla edinta solemna din ziva de 10 Mai
s-a desfaprat ca o lunga glorificare a Dinastiei, a Armatei qi a genera-
lului Averescu, stran§i intr-un manunchi. Daca cuvintele oratorilor au
preamarit mai mult Dinastia §i Armata, gesturile, aplauzele qi ovatiile
majoritatilor in par au proslavit mai ales pe general.
Averescu §i partidul lui au atins in aceasta zi punctul culminant al
carierei lor. A fost un apogeu, care, durere curn zic ardelenii n-a
durat decat o clipa. Sedinta a fost prezidata de generalul Coanda cu in-
contestabila lui prestanta §i eleganta. In frac impecabil, cu lenta albas-
tra qi proaspata a ordinului Carol peste piept, cu fata inecata in fericire,
era o adevarat5 placere sa te uii la el. Primit cu ropote de aplauze
Coanda a inganat cu greu cateva vorbe ca sa explice rostul intrunirii
ambelor Camere, chemate nu numai sa asculte Mesajul de deschidere a
sesiunii extraordinare, dar i sa comemoreze cinquantenarul Indepen-
dentei apoi a dat cuvantul generalului Averescu.
Momentul in care generalul s-a urcat la tribun5 a fost impresionant.
Era imbracat in uniforma de general de cavalerie numai cá gulerul
tunicii era in intregime galben, culoarea regimentului sail; uniforma-1
prindea bine, nu era cine §tie ce tinuta de gala sau de vicleim ca cele cu
care a trebuit sa ne deprindern mai tarziu, era tunica albastruie cu care
ne obisnuisem in zilele tragice si mari ale rázboiului. In fata noastrà, a

celor care träisem vremurile pribegiei se desena silueta generalului de
la Mar 5sti si de la Baau si rarà sA vrem ne copleseau amintirile trecu-
tului i para resimteam mai tare deziluziile prezentului. In afarà de
zgarda lui galbenk larga lent5 albastrà a ordinului Carol insemna in
culori vii tot drumul str5b5tut in ultimii zece ani de eroul care tinea
piept Coroanei in 1917, si in care ne pusesem atfitea nádejdi, ca sii ajun-
g5 slugä in darloag5 in 1927, gata sà primeasa car5mida in cap! In acea
zi nu era ins5 vorba de cAr5mid5, si reprezentatia fusese atfit de bine
inscenat5 inat aproape ne indoiam i noi, care stiam ce se pregdtege,
cà va putea adea vreodat5 pe un cap purtat cu atata ifos.
Chemat la tribunk generalul a inaintat incet dinspre banca ministe-
rialà, ocupat5 de militari, in mijlocul urletelor i ovatiilor delirante ale
majorit5tilor sale. Multi strigau Tralasc5 dictatorul!", a1ii Jos Bra-
tianu", ca oameni care îi dau seama de unde putea veni pericolul
dar marea majoritatea batea din palme si racnea Tr5iasc6 Averescu!"
Vintil5 Bratianu, nu departe de mine era verde-galben iar Duca care sta
lfing5 el, galben-verde. Ionel Br5tianu nu venise i faptul era simp-
tomatic, dat find c5 se celebra aniversarea Independentei pe care, dup5
catehismul de la Florica, tara o datora numai lui Ion Bratianu tatM. Ge-
neralul a inaintat incet, indiferent in fata furtunii de aclamatii ce se ridi-
ca din toate partile, clasandu-si ateva foite pe care insemnase sirul cu-
vântarii ce urma s5 tin5. Ocupat cu aceasta operatie, si-a lasat sabia sa
zdranganeasca de-a lungul pulpei i, caland apasat, sà-i sune pintenii.
Viziune de o clipa, dar viziune net5 a posibilitatii unei lovituri militare
viziune, care, probabil raportata lui Ionel Br5tianu 1-a facut s5 ma
intrebe a doua zi: ce crezi de armat5?"
Aclamatiile au durat mutt si dup5 ce Averescu a ocupat tribuna.
Lang5 mine, generalul Prezan, intolit si el intr-o unifonn5 nouà de sef
de regiment si cu cordonul bleu-ciel" peste buric sufoca. Se apleca
spre mine si-mi spunea la ureche: Fátarnicul, fatarnicul! Dac5 crede
Ca armata e cu el, se inseala! Va pieri, domnule Argetoianu, daca va in-
cerca ceva!" N-ai nici o grijk domnule general, nu va incerca ni-
mic. N-a incercat el and putea, dar acum and nu mai poate!"
Tocmai d-aia va incerca, nu-1 cunosti, a fost totdeauna lipsit de bun
simt!" Am putut astfel constata Inca o data cà ura e mai durabilà ca iu-
birea, c5ci noul meu prieten Prezan vorbea cu aceeasi patim5 ca in
1917!
MEMOR11,1916-1930 - 103
In piesa care s-a jucat in fata noastra, prologul a fost mai interesant
decat miezul reprezentatiei, cki in prolog se gramadisera toate acele
imponderabile care preocupau mintile noastre si aparitia armatd a lui
Averescu in Parlament a fost gestul zilei care a insufletit pe unii si a
ingrijorat pe altii. indata ce a deschis gura, Averescu a distrus jumatate
din efectul pe care-1 facuse intrarea lui myth, caci bietul general, orator
de maim a zecea, n-a avut niciodata secretul cuvintelor taioase sau al
formulelor adaptate imprejurarilor. Dupà ce a citit Mesajul Regal de
deschidere a sesiunii extraordinare, Mesaj remarcabil prin concizia si
simptomatica lui scurtime, Mesaj prin care Regele Ferdinand aducea
prinosul lui de recunostinta Regelui Carol I si armatei romane si in care
activitatea noii sesiuni era definita in sase cuvinte: desdviirsirea operei
legislative din sesiunea ordinard Averescu s-a incurcat intr-o lunga
si anosta peltea in jurul evenimentelor de la 1877. Urmarindu-si discur-
sul pe fituici, se stramba din nas si din gura ca sa nu-i cada monoclul
din ochi i acea figura caznita din care si vorbele ieseau caznite, mo-
notone si ffirà viata, constituia un suparator contrast cu alura cuceritoa-
re care ne impresionase pe toti cu cateva minute inainte.
Pololohia generalului s-a intheiat cu o neasteptata propunere, in
acele momente in care toata lumea astepta ceva cu propunerea ridi-
carii unui monument in memoria celor care s-au jertfit in razboiul
neatarnarii! Cu o hieratica solemnitate, si in urletele de entuziasm ale
majoritatilor care nu se descurajau usor, generalul Coanda a cerut adu-
nkii, ca exceptional, pentru aceastä singura data, in vederea insemna-
tatii momentului si a recunostintei pe care o datoram toti mortilor nos-
tri, propunerea domnului prim-ministru sä fie inaintata sub forma' de
motiune comisiilor respective ale Camerei i Senatului pentru a fi luata
in consideratie!
Dupa aceasta inmormantare de clasa I-a, au urcat pe rand calvarul
tribunei:
Vintila Bratianu, in numele Partidului ivational-Liberal;
Iuliu Maniu, in numele Partidului National-Taranesc;
Nicolae Aorga, in numele gruparii sale si al omenirii;
D-rul N. Lupul, in numele disidentei sale;
A.C. Cuza, in numele Ligii Apararii Crestine;
Iosif Sand-z, in numele Partidului Maghiar;
Lupu se despärtise de national-tArguisti si refacuse" Partidul raranesc!

Hans Otto Roth, in numele Partidului German;

si in fine Pipi Negulescu,.presedintele Camerei in numele Partidu-
lui Poporului si al majorit5tilor.
Desi discursurile au fost scurte in banalitatea lor, publicul a inceput
s5 se plictiseasca si atmosfera s-a schimbat incetul cu incetul. Confe-
rinta lui Negulescu, cea mai lunga dar si cea mai substantial5 a fost
ascultata cu bunavointh ca o pledoarie binevenith in favoarea procedu-
rilor constitutionale. Cu finetea lui obisnuit5, subtilul teoretician a di-
sipat astfel ultimele ingrijothri care incretiser5 fruntea catorva dintre noi
dupa triumfala si rnartiala intrare" a generalului. Dup5 o ultima acla-
mare a generalului de catre rnamelucii lui, adunarea s-a risipit in linis-
te, fiecare comentand evenimentele duph pomirile lui. Majoritarii exul-
tau. Averescu nu va lasa Guvernul din mana pe tot timpul Regentei",
s-a terminat cu Bratianu j cu liberalii", trebuie impuscat", o s ye-
deti voi", si caste alte apoftegme de acelasi soi se ciocneau in aer. Na-
mila de Alexandru Otetelesanu exulta, se infatisa ca un vulcan in erup-
tie, si arthgos, ne ameninta pe toti: O s5 vedeti dvs., degeaba va zbateti,
a inceput dictatura lui Averescu, s5 v tineti bine!" Mai bland, Anibal
Teodorescu ma intreba cu un graunte de ironie: Ei, domnule Arge-
toianu, nu regreti ea' te-ai despartit de general?" Ce usor a fi putut sà-i
rhspund, dar am thcut, and din umeri stiam c ii vor r5spunde pen-
tru mine evenimentele, si Inca foarte curand. Vintila Bratianu si Duca
socoteau ca Regele mersese prea departe cu distribuirea favonirilor;
decoratiile ar fi fost de ajuns, sefiile de regiment erau cu atat mai mult
de prisos cu cat asernenea numiri nu se incadrau in datinele noastre.
Numirea generalului Averescu, in special, sublinia in mod cel putin
inutil, legaturile primului ministru cu armata.
Dac5 sedinta parlamentara din ziva de 10 Mai a insemnat apogeul
puterii generalului Averescu, ea a marcat totdeodata inceputul prabu-
sirii lui. Exaltarea partizanilor, amenintarile proferate, zarig5nitul sabiei
primului ministru, toate raportate si exagerate dupà obiceiul patnfintu-
lui, au impresionat adanc pe Ionel Bratianu si au accelerat actiunea lui
de rasturnare.
Pentru a salva aparentele, Bratianu pusese chestiunea schimbarii de

Minister pe tema Guvernului national, tema simpatica intru toate opiniei
publice. Nimeni nu-si mai f5cea vreo iluzie asupra starii Regelui Ferdi-
nand; toat5 lumea stia ca deznodamantul fatal era o chestiune de cateva
MEMORII, 1926-1930 1 05
luni, si toata aceasta lume se intreba cu ingrijorare cum se vor invarti

lucrurile cu Printul Carol in strainatate, cu ambitiile lui Averescu la
carma si cu ale lui Bratianu dupa perdea. Un Guvern national, compus
din oamenii mai de seama ai tuturor partidelor, parea tuturor formula
cea mai nimerità ca sa asigure o linitità transmisiune a puterilor re-
gale. Bratianu simtise pulsul opiniei publice si nu voia sa ia pe fata ati-
tudine impotriva ei, dar pe de aka parte nu voia Guvern national ci un
Guvem a cheremul lui, un Guvern de tranzitie, care sa-i asigure che-
marea lui la putere in cea mai scurta vreme. Ca sa satisfaca opinia pu-
blica pe de o parte si sa-si ajunga scopul pe de alta, Bratianu träsese
toate sforile necesare si aranjase lucrurile cum era mai bine.
Tratative serioase de colaborare avusesera bc in cursul iernii i pri-
maverii intre Partidul National-faratiesc si Averescu. Pactul dintre el
si Bratianu, care-1 adusese la putere, devenit litera moartal, generalul
si-a dat seama ca protectorul sau din 1926 se schimbase in cel mai de
ternut adversar si ca va trebui sà dea piept cu dansul, inainte de srar§itul
Regelui. E ciudat cum acest om care a avut vederi atat de dare pe cam-
pul de lupta, se misca numai in ceata pe terenul politic, teren pe care
n-a fost niciodata in stare sa ia o hotarare decisiva. i in cazul acestor
propuneri de colaborare ale lui Maniu a ezitat ca intotdeauna. A vrut §i
n-a vrut.
In fond, nu vrusese. Aversiunea fata de Guvemele eterogene a fost
singurul sentiment constant pe care Averescu 1-a dovedit in cariera sa
politica si in zilele in care increderea Regelui ii parea mai asigurata qi
influenta lui Bratianu mai atenuata, in zilele in care se credea in stare
sa sustina singur socul concurentului sàu, ideea unui Guvem de colabo-
rare sau a unui Guvem national (pentru el era totuna) ii parea o simpla
gogorita, de la care se indeparta cu hotarare. Avea insa i zile de descu-
rajare, in care partida ii parea pierduta (erau probabil clipele lui de
luciditate politica), si in acele zile nu vedea alta scapare decat intr-o
stramta alianta cu Partidul National-Taranesc, adversarul de moarte
credea el al Partidului Liberal. in aceasta alternativa de sentimente,
Averescu taraganise tratativele (le taraganea i Maniu, dar din alte mo-
tive care se vor vedea numaidecat), dar sfarsise prin a le termina pri-
mind toate conditiile puse de national-taranisti, cu nadejdea ascunsa ca
0115 in cele din urma Maniu tot nu se va hotari (si nu s-a inselat!).
Bfatianu si-a pierdut toatti increderea in Averescu din momentul in care acesta a
luat contact, indirect, cu Printul Carol.
1 06 CONSTANTIN /UWE TO IAN U
Tratativele au fost duse din partea nationa1-tafan4tilor de Grigore

Filipescu, de emanueL Antonescu i de George Lucasievici, conserva-
tori lam* impreun5 cu Misu Cantacuzino in Partidul National i dup5
fuziunea lui cu Partidul pianist' iar din partea Guvernului de
Averescu Insui. Mandatarii national-tar5n4ti1or, in ura lor impotriva
lui Br5tianu qi-au pus toate puterile-in joc ca sa ajung5 la o intelegere
cu Averescu, i dup5 destul de anevoioase negocieri au izbutit s5 obti-
n5 qi cea mai grea conditie din cite pusese Maniu: dizolvarea Parlamen-
tului §i alegeri noi in toamna urm5toare. Cu toate c5 Averescu primise
toate conditiile, Comitetul Central al Partidului National-pianist, in
realitate Maniu, n-a aprobat colaborarea cu Guvernul2 eaci se ameste-
case putin i nenea lone! in treab5. Bfatianu afland despre tratativele
dintre Averescu i Maniu i hot5rat deja de pe atunci sà pun5 in m4-
care, la timpul oportun, formula unui Guvern national, a trimis i el emi-
sarii s5i lui Maniu. N-a fost greu acestora s5 conving6 pe precautul ef
al ardelenilor c Guvernul Averescu era condamnat i ea asociindu-se
Conservatorii stran0 dupa razboi in jurul lui Take Ionescu fuzionasera dupd moar-
tea acestuia cu Partidul National prezidat de Maniu. La fuziunea acestuia cu Mihala-
che, takitii propriu-zis au demisionat din partid, au ramas insa fo0ii conservatori (fili-
pescani).
2 Nolica Antonescu mi-a povestit cu privire la aceste negocieri o istorioara de toata
nostimada. Cu greu, cu ezitari Averescu primise toate conditiile lui Maniu rezumate in
6 puncte. Triumfdtor, Antonescu venise sa-si faca raportul in fala Comitetului Central
al partidului, dupa ce pusese bineinteles pe ef in curent cu totul. Comitetul Ii inea
edintele acasit la Maniu. Acasa la Maniu, era acase la Lugo0anu i Caius Bredicea-
nu care inchiriasera casa lui C. Simpson Bulevardul Lascar Catargiu colt cu strada
Clopotarii Vechi numai pentru a putea oferi o ospitalitate demnä cu situatia lui,
domnului Prezident. Sedintele comitetului se tineau jos la parter dl. Prezident §i
intimii lui din Ardeal aveau insa obiceiul sa se intruneasca i sa pertracteze sus. Sosind
mai devreme la pdinta, Nolica Antonescu a fost luat de fecior drept un ardelean i pof-
tit sus. Jos aveptau deja, pe scaune cfitiva nenorociti, printre care i Misu Cantacuzino
care juca in partid un rol de fatada dar nu §i de incredere. Ajungfind sus in dreptul Ca-
merei in care hotarau augurii, 0 up find intredeschisa., Antonescu a auzit pe Vaida in-
cheind: bine, atunci a rilmas hotdrat, mergem cu liberalii". Lamurit, Antonescu a in-
trat in camera jenat, dar mai jenati au fost cei care 1-au primit, fara nici o placere de
altminteri. S-au coborat toti jos, qi timp de vreo doug-trei ceasuri au taiat fire de par in
patru. Rezultatul deliberärilor a fost ca. Partidul National-Taranesc a respins orice lute-
legere cu generalul Averescu, crezul democratic al partidului neputemdu-se imprica cu
metodele dictatoriale cu scopurile" urnufrite de efid Guvernului. in urma acestor
hotarari, Emanuel Antonescu, Grigore Filipescu i multi altii au demisionat din parti-
dul d-lui Maniu.
MEMORII, 1926-1930 107
cu generalul, Partidul National-faránesc lua un cadavru in brate. In cei

opt ani care trecuser5 de la Unire, Maniu invAtase s5 cunoasc6 pe Bra-
tianu, si-si da seama c5 nu era de jucat cu el. Iar in momentul in care
atotputernicul sef al Partidului Liberal s-a hot:if& sà treacà pe la nasul
domnului Prezident, istovit de atata amar de opozitie, posibilitatea unei
colabordri cu dánsul intr-un Guvern national, combinatia cu generalul
Averescu, al carui Guvern nu mai facea dou5 parale fard ingaduinta
adevaratului dictator al Romaniei s-a n5ruit.
BrAtianu nu s-a multumit insa s5 torpileze la vreme posibilitatea
unei intelegeri intre Averescu i Maniu. si-a mai luat si alte precautii.
A incurajat, si a pus la cale chiar, disidenta lui Lupu caruia i-a promis
formal un portofoliu in Guvernul lui, chiar dac5 ar fi fost chemat sà
formeze un Minister de partid. In gandul lui Bratianu, doctorul Lupu §i
cu mine eram destinati s'à dam o coloratura de colaborare viitorului
&Au Guvern. Cu mine ca personalitate" i cu doctorul Lupu ca partid
cafanesc" socotea cA putea satisface tendintele opiniei publice care se
pronunta mai holarât impotriva formatiunilor exclusive de partid. inte-
les pe jumAtate cu Maniu (in sensul c5 nu intrase fat5 de dfinsul in pre-
ciziuni), pe deplin inteles cu doctorul Lupu i cu mine, Beitianu izolase
pe Averescu, si cu neintrecuta lui dib5cie Ii preg5tise terenul pentru
lupta pe care urma sà o dea.
Asigurat ea' Averescu n-avea nici o sansa s5 reuseasea in aceasta

directie, Bralianu si-a pus toti agentii pe tirbei, pe Regina Maria,
pe Costic5 Hiott, pe Prezan s5 conving5 pe Rege c5 era de datoria
lui s5 nu lase" tara in mina unei fractiuni, ci sà-si incredinteze mos-
tenirea numai unui Guvern de unire nationald. Aceasta lupta in jurul
patului unui muribund convient de slaryitul sdu, aceasta competitie bi-
zantina' a unor nazuinti personale si meschine, ascunse sub vAlul cunos-
cutelor interese nationale gata s5 acopere toate fatarniciile, constituie
unul din capitolele cele mai tragice si mai dureroase ale istoriei noastre
contemporane. Multumesc lui Dumnezeu cà n-am fost amestecat intru
nimic in aceasta actiune ingrozitoare in care moartea unui om a fost
speculata in fata lui insusi pentru satisfacerea unei nemásurate ambitii.
Politica a otrAvit ultimele saptamani ale vietii Regelui Ferdinand cu o
cruzime care 1-a f5cut s5 ispaseasca toate greselile vietii lui, si cine stie
daca sffirsitul atat de neasteptat al lui Ionel Bralianu, cateva luni dup5
al Regelui sau, n-a fost o pedeaps5 a Providentei pentru tortura sufle-
teasca pe care a impus-o altuia. Inca o data, multumesc lui Dumnezeu

cà colaborarea mea la evenimentele din iunie j iulie 1927 a fost in-
dreptata in alte directii §i intni nimic in directia presiunii de exercitat
asupra Regelui.
Dup5 cele intamplate la 10 Mai, Bratianu a sporit aceasta presiune
strangand toate uruburile. Bietul Ferdinand, nici inainte de boa15, nu
era in stare sa ia hotarari virile §i sa vorbeasc5 raspicat oamenilor. Cu
atat mai putin in halul in care se afla! Aproape nu-0 mai vedea mi-
nistrii si nu mai lucra cu ei. Ciocanit de dimineata pana seara ca sa
scape de exigentele celor care nu se gandeau cleat la sfar0tul sau, a
chemat intr-o zi pe Averescu §i I-a rugat sa-0 largeasch Guvernul in
sensul unei colaborki a tuturor partidelor i farà sà indrazneasc5 a
spune pentru ce voia aceasta (de0, daca nu-i vorbeau buzele, ii vor-
beau ochii), 1-a mai rugat sa discute aceasta chestiune cu ministrul Ca-
sei Regale i omul sau de incredere, Costica Hiott.
Situatia lui Averescu era foarte grea, era chiar inextricabila: cu Par-
tidul Liberal nu era de gandit la o colaborare; oricat era de orbit Ave-
rescu Ii da el bine seama ca intreaga actiune pornità impotriva lui fu-
sese pusa' in mi§care de Bratianu, i ultima incercare facut5 de Goga
pentru a reinnoda firul dedese cu totul gre. Cu Partidul National-Tara-
nesc, dupa ruptura tratativelor din iarn5, relatiile se in5spriser5 din zi in
zi. Gruparea lui Lupu, cu multe pretentii, dar abia formata i cu actiune
foarte redus5 asupra opiniei publice, gravita in jurul lui Bratianu, cu
care doctorul se intelesese. Iorga nu fusese Inca prim-ministru i impre-
un5 cu apostolii sai nu ie0se Inca din randul caraghio0lor. Cuza, socia-
listfi si comun4tii nu puteau fi luati in seamä pentru o formatiune mi-
nisteriala. Oricat ar fi vrut Averescu sa faca un Guvern national, (lasa
ca nu vrea) n-ar fi putut sa-1 alcatuiasca fiindca dupa cum se vede
n-avea cu cine. Si nici macar un Guvern de colaborare, c5ci n-ajun-
sesem Inca in zilele fericite ale Domniei lui Carol al II-lea §i nu aveam
inca 17 partide din combinatia carora sà poata rezulta fericirea Orli.
N-aveam cleat cele 3-4 mai sus arátate.
Marea grqeala a lui Averescu, in acel moment, a fost ea n-a §tiut s5
ia taunt! de coarne. Si-a nesocotit adversarul, §i pe de alta parte a cre-
zut cà poate sa se sprijine pe o anumit5 legatura, reald dar nu destul de
lthnuritd, intre el 0 Rege, ca sa se strecoare printre greutatile ce Ii stau
in cale, uitand ca in politica obstacolele nu trebuiesc ocolite, ci dobo-
rate. Regele Ferdinand era inconsolabil de defectiunea i de dezertarea
MEMORII, 1926-1930 109
Printului Carol de la datorie. Mi-aduc aminte câ in lunga audient5 pe

care mi-a acordat-o in prim5vara anului 1926 il am inaintea ochilor
lungit pe o canapea cu piciorul intins, se zicea c5 sufer5 de o flebità
imi aduc aminte cs-mi vorbea de Print cu ochii umezi §i imi spunea:
Am pierdut un fiu iubit §i nu pot s5-1 prAngfiindai nu este mort",i-mi
reamintesc cat m-au zguduit aceste cuvinte care ridicau un colt al per-
delei ce ascundea o drama sufleteasc5 atat de intensä Inca sunt convins
ea a contribuit sà scurteze zilele nefericitului pkinte. Resentimentele
omului, mai ales ale unui tatà, i§i pierd cu timpul vioiciunea kr §i eve-
nimentele i§i schimb5 si ele aspectul dup5 cum sunt privite cu ochii
aprin§i de mânie sau sc5Idati in lacrimi. Regele Ferdinand incepuse
prin a vedea in actul lui fiu-s5u o enorm6 culp5 a§a Inc& cei interesati
putusera sä-1 aducà in cateva zile la starea de paroxism care i-a dictat
procedura drastic5 §i sumar5 de la 4 ianuarie. Firea Regelui era insA
bunk §i iert5toare; ca laptele, mania lui se ridica §i spumega cat sta pe
foc, §i sc5dea §i c5dea cum se potolea flacka. Dupà cateva luni enor-
ma culp5" nu mai era pentru dansul cleat o ireparabil5 nenorocire. In
cursul verii 1926, Regele intalnise la Paris pe Print, planseserà impre-
un5 §i fiul se spovedise pe jum6tate tatalui care se inapoiase in tarà zgu-
duit in sentimentele sale. Cu timpul, mai cu boala, mai cu una, mai cu
alta ireparabila nenorocire" se transformase intr-o nenorocire repara-
bil5". Nu indat5 bineinteles, cu tact, la o ocazie, §i inainte de toate cu
anumite conditii: Printul trebuia s5 dea dovad5 prealabil5 de cumintire
schimbandu-§i moravurile §i despartindu-se de Lupeasca. Cu cat boala
inainta, cu cat ii scadeau puterile, cu atat dorinta Regelui de a-si reve-
dea fiul §i de a reveni la o transmitere normal5 a Coroanei, cre§tea. Da-
c5 n-ar fi vegheat Br5tianu §i agentii sai din anturajul Regelui, e proba-
bil c Printul Carol ar fi fost rechemat in tara inainte de moartea lui
tat5-sau. Averescu, care nu putea suferi pe Printul Carol, care fusese
cel mai dfirz impotriva lui in Consiliul de Coroan5 intrunit la Sinaia,
care se legase printr-un pact cu Breitianu pentru impiedicarea unei
eventuale inapoieri a fostului Mostenitor, Averescu ii schimbase cu
totul atitudinea dup5 ce se urcase cu ajutorul complicelui &Au, pe sca-
unul pre§edintiei Consiliului §i incepuse sa incurajeze nadejdile Rege-
lui §i s5 favorizeze raporturile acestuia cu fiul exilat.
Am spus ca Averescu n-a avut curajul s5 ia taurul de coarne: dac5 ar
fi avut curajul sa aduca pe Printul Carol in luna mai, la patul lui tata-sau
in agonie, nu incape nici o indoiala c5 soarta lui BrAtianu ar fi fost pe-
cetluitá, iar el, Averescu, ar fi rgmas st5pariul situatiei si dup5 introna-

rea lui Carol. Ca de obicei insà, Averescu a jucat pe mai multe tablouri
si iafasi ca de obicei n-a fost in stare &à ia o hotArare 15murit5. Incura-
jand i servind 0115 la un oarecare punct pornirile p5rintesti ale Rege-
lui, a socotit c5 Ii va deveni indispensabil i ea nu va putea fi sacrificat
urii lui BrAtianu, vràjmasul oric5rei apropieri cu Printul Carol. Pe de al-
t.:5 parte, de frica lui Brkianu s-a declarat pe fata impotriva unei che-
mari a Printului la c5p5taiul p5rintelui muribund, chemare mult discu-
tata prin mai si iunie 1927 si incontestabil simpatic6 opiniei publice, in
afarà de orice consideratie politic5. Socotindu-se foarte dibaci, Averescu
trimitea pe de o parte pe colonelul Ràdulescu de la Statul Major &à tra-
teze cu Carol, iar pe de alta pe Goga la Bralianu sa-1 asigure ci nitnic
nu se schitnbase In pactul pe care-1 incheiase. Incercand &à se aseze pe
douà scaune, a alunecat, cum se intamp15, intre ele. E de necrezut cum
a putut, cu at5ta experient5 in urma lui, s5 aib5 cea mai mica incredere
in vointa Regelui abulic. Se vede ea" a crezut ca iubirea parinteascä
poate galvaniza toate slàbiciunile. S-a inselat si a pierdut partida.
Revin la insirarea evenimentelor care au determinat r5sturnarea lui

Averescu. Regele ceruse, dup5 cum am spus, primului s5u ministru,
sà-si largeasc5 Ministerul in sensul unui Guvern national. C5 Regele
sá-si fi facut vreo iluzie in sensul unei asemenea formatiuni, e putin
probabil, dar nu este cu totul exclus: stia ca-Ipandea moartea i socotea
oamenii mai buni decal erau. Dar Averescu, nu putea sà-si facsa el
nici o iluzie. Era deja foarte greu s5 se inteleaga cu national-t5r5-
nistii cu care se sf5dise cu cfitava vreme inainte, dar chiar dac5 s-ar fi
putut intelege cu ei, stia bine c5 nu se va intelege niciodata cu Bratianu,
si rara liberali nu se putea constitui un Guvern national. Dar nici fat5 de
cererea Regelui, Averescu n-a avut o atitudine hotarat5. In loc s5 ii
spun5 pe sleau cà nu vrea sä facà un Guvern de colaborare ca cel cerut
fiindc5 e impotriva Guvernelor eterogene, sau cà nu poate, fiindc5 nu
va izbuti niciodata sá facá pe Br5tianu sa" renunte la planurile lui se-
crete a preferat s6 o scalde si s spun5 Regelui c5 va incerca". DacA
Averescu s-ar fi ar5tat chiar i numai in acea imprejurare un om hota-
rat, un om de vointa, poate c5 Regele thrá vointà si-ar fi cramponat slà-
biciunea lui de taria generalului i ar fi putut rezista asaltului celorlalte
vointe din jurul lui. 0 slabiciune nu se poate sprijini ins5 pe alt5 slàbi-
ciune.
MEMORII, 1926,1930 111
Averescu a fagaduit Regelui ca va incerca, dar n-a pus nici zor, nici
interes In aceste incercari. Pe la sfarsitul lunii mai a inceput sa ia con-
tact cu diferiti oameni politici si a incercat sa reia firul tratativelor cu
national-taratiistii. Cu Bratianu care a refuzat sa mai primeasca pe Goga,
tratative au fost incercate prin generalul Coandk om politic anodin, de-
venit prieten al lui Averescu dar famas si devotat al lui Bratianu care-1
fkuse prim-ministru in noiembrie 1918. in toate aceste tratative dom-
nea insä o atmosfera de lasa-ma sa te las" caci in diferitele intalniri, se
contura de o parte si de alta, hotararea fiecaruia de a nu izbuti. Cu na-
tional-taranistii, Averescu si trimiii lui taiau in patru fire de par doctri-
nale i principiale iar cu liberalii nu discutau nimic, Coanda multumin-
du-se sa transmita lui Averescu recriminatiile lui Brätianu cu privire la
scandaloasa" si nepatriotica" atitudine a generalului in chestiunea
Carol, a generalului care ii calcase cuvantul i sà aduca inapoi
protestele i argumentele prin care Averescu incerca sà dovedeasca ca
se tinuse de cuvant.
Pe carid primul ministru taraganea lucrurile ca sa castige timp,
agentii lui Bratianu puneau zilnic Regelui sulita in coaste, cki puterile
lui scadeau repede; Hiott sta de capul lui Averescu dar lipsit de autori-
tate si de darul persuasiunii, nu izbutea sà obtina lucru mare de la gene-
ral. Pentru mai multa linite, Regele fusese instalat la castelul de va-
natoare de la Scroviste, la 30 de kilometri de Bucuresti; Hiott facea in
continuu naveta intre Scroviste i Capitalk i ca musca de coada calului
se tinea intruna dg ciocul generalului i ii cerda in numele Suveranu-
lui, rezultatul demersurilor sale. In ultimele lui audiente, nici Regele
nici generalul nu mai vorbisera de Guvernul national, unul din timidi-
tate iar celalalt din siretenie. Bratianu batea insa din pinteni, asa
fata de slabul rezultat obtinut numai prin straduintele lui Hiott, banda
neagra a convins pe Regele martirizat sa cheme pe Averescu si sa-i
ceara formal constituirea unui Guvern national sau demisia. Averescu
a fost chemat in ziva de 31 mai, dar nu s-a dus la Scroviste nici in ziva
de 1, nici in ziva de 2, nici in ziva de 3, nici in ziva de 4 iunie pre-
textand tot felul de impiedicari care il opreau sa paraseasca Bucurestii.
Intarzierea lui Averescu de a raspunde la chemarea Regelui, interpre-
tata ca un refuzi innebunise tagma lui Bratianu. Tot felul de stiri, do-
1 La toate apelurile telefonice ale lui Hiott, Averescu ifispundea: Am sà yin, dar
nu pot preciza cand, depinde de o suma' de lucruri..."
vedite mai tdrziu inexacte, soseau de la Ministerul de R5zboi si de la

comandamente: misc5ri de trupe, concenträri spre Bucuresti, mut5ri de
ofiteri, schimbari in inaltele posturi stiri ce pareau s5 confirme in-
tentia generalului de a da o lovitur5 mi1itar5 si de a se mentine la putere
cu forta.
In realitate Averescu, care era omul operetelor nu al dramelor, Ii
facea formele ca s probeze Regelui c5 nu putuse forma un Guvern na-
tional, convins c5 Regele se va multumi cu incercarea facut5 si cu do-
vada adus5 si nu va mai insista. Pentru aceast5 proba" redactase un fel
de spanac-program si-1 trimisese sefilor de partide convociindu-i tot-
deodat5 la Presedintia Consiliului cu rug5mintea aduc5 r5spunsul
lor cu privire la formarea Guvernului national. Curn era de asteptat,
nici un sef de partid nu s-a deranjat i fa'spunsurile, toate negative, au
fost trirnise prin cite un delegat.
Inarmat cu acest rezultat, generalul Averescu s-a hotArfit in fine sä
mearg5 la Scroviste in ziva de sirnb5t5 5 iunie. Inainte de a urma pe
primul ministru in ultima lui audient5, cer voie cititorilor s5 povestesc
ce s-a petrecut la Bucuresti, In jurul meu, in acea memorabil5 zi.
Extrem de enervat si ingrijorat si el de ce s-ar putea intimpla din
momentul in care Averescu ar pune armata in joc, Br5tianu luase in
ajun, prin Stirbei si prin Regin5, toate m5surile pentru ca evenimen-
tele s5 se precipite". Inaltul sinedru hot5rise ca schimbarea de regim s5
fie bruscat5, vi datd fiind conjunctura, s5 se indeplineasc5 a doua zi
samb5t5 5 iunie, in afarà de formele obisnuite in asernenea imprejurari.
Formula noului Guvern nu se schimbase in capul lui Beitianu dupá
cum nu se schimbase planul convenit intre noi la Florica in ziva de 18
aprilie Guvern Prezan cu mine la Interne, cu doctoi ul Lupu, cu pro-
fesorul Mrazek si cu alte umpluturi liberale. IntirnpF5tor nu v5zusem
de douà zile nici pe Duca nici pe Br5tianu, asa incfit simb515 dimineata
nu fusesem inc5 pus in curent cu hot5rdrile luate vineri. Insemnez acest
am5nunt fiindc6 din aceast5 cauz5 rn-am purtat prost, in acea samb5t5
dimineat5, cu un vechi si bun prieten care a avut tot dreptul s5 se crea-
jignit. Iancu Mitilineu sosise de la Paris fericit i cu Marele Cordon
al Legiunii de Onoare de git, si skacul de el de la gar5 venise drept la
mine sà-mi aduc5 o valiza plin5 de bunàtati cu care-I ins5rcinase ne-
vast5-mea. M-a g5sit tocmai pe cind ma irnbfacam, lipsea de c5te% a
sapt5mfini din tar5 si a inceput s5-mi vorbeasc5 politic5. Ca min istiu al
afacerilor straine era plin de optimism si de proiecte pe care trehuia 7:1
MEMOR11,1926-1930 113
le pun5 la cale cu Benes, cu Tenes, cu Ghenes si nu mai stiu cu cine. Am

observat c5 Ministenil de Externe pune regulat pe titularul sàu intr-o
stare de adeväratä euforie. L-am 15sat sa spun5 far5 sa-1 previn cum o
facusem la Iasil in toamna lui 1918 cd nu mai era ministru, dar n-a fost
vina mea, fiindc5 de data asta nu stiam nimic. Cel putin nu stiam c5 se
sorocise deja de cStre zeii atotputernici chiar ziva prabusirii i Ca se
alesese tocmai acea zi de sambatà. Mitilineu a fost multà vreme suparat
pe mine, convins ca-mi batusem joc de el.
Pe la amiaza, a venit Duca la mine s5 m5 puns in curent cu cele pe-
trecute. Duca avea un temperament de complotist, de complotist fricos.
De obicei venea dimineata farà nici o sfiala (si de ce s-ar fi sfiit?). Emo-
tionat de tot ce se zvonea, convins probabil ca de data aceasta Ii risca
viata, Duca s-a furisat 0'15 in antreul rneu, rn-a chemat acolo (ca s5
nu-1 vad5 nimeni) i mi-a explicat in dou5 vorbe c5 s-a pus forcepsul".
II trimisese Bratianu s5-mi spun5 sa nu m5 rnisc din casa dupa dejun
caci pe la ora 3-4 voi fi chemat pentru constituirea Guvernului Prezan.
Abia 1-am asigurat c5 sunt gata, si c nu-mi voi p5r5si domiciliul in as-
teptarea evenimentelor, si a si sters-o.
Am dejunat in isihie, am luat o carte si am asteptat. Pada' la ora 4
am asteptat Iinitit. Patru i jum5tate, cinci, cinci i jumatate, sase
nimic. De la sase i jum5tate inainte am fost convins ca operatia" a dat
gres si am inceput i eu sa nfa ingrijorez i mi-am pus intrebarea dac5
nu cumva ma inselasem in dispretul rneu fat5 de lipsa lui Averescu de
hotarare i dac5 generalul incoltit nu se aruncase in ultimul moment si
cu ochii inchisi in marea aventura. Cu omul acesta toate erau posibile,
mai ales cele neasteptate. Nu voiam s5 telefonez nici lui Duca nici lui
Br5tianu, sigur ca dac5 se intamplase ceva rdu telefoanele noastre tre-
buiau s5 fie supravegheate. Pe de aka parte faptul ca nu-mi telefonau ei
mie, dovedea c5, ori nu stiau nici ei nimic, ori nu puteau sd telefoneze.
R5bdarea era singura solutie, ca de cele mai multe ori in politica.
Pe cand m5 zbatearn astfel in tot felul de ganduri, pe la ora 7 si 1/4,

un automobil s-a oprit la poartà, a coborat din el tefanic5 Plesoianu,
secretanil lui Bratianu i rn-a poftit la capataiul lehuzei. dat Ave-
rescu demisia?" a fost prima chestiune pe care am pus-o lui Plesoianu.
1 Mitilineu a aflat la Iasi in ziva de 23 noiembrie, la mine la dejun, ca' nu mai era
ministru. Nu stia. (Vezi Partea a V-a, vol. V, pag. 166 a acestor Amintiri).
Mi-a faspuns c da si a adaugat pe frantuzeste: mais ii y a eu du ti-

rage". N-avea nici el amanunte, dar avea impresia ca toate nu mersese-
rà programul stabilit; apoi fie din discretie profesionalk fie din ne-
stiinta, nu mi-a mai spus nimic. Ne-am urcat in automobil, si mare mi-a
fost mirarea auzind pe Plesoianu poruncind sofenilui: la palatul Stir-
bei!" Am socotit ca era o mare lipsd de tact din partea lui Bratianu sà
puie pe Prezan sa-si alcatuiasca Ministerul in casa iui Stirbei, atat de
deochiat in politica. Am facut repede in gand turul tuturor neajunsu-
rilor la care nasia favoritului" ne va expune si a inceput sa-mi path' rau
ca ma amestecasem in tarfita; am crezut insa inutil sa ma deschid fata
de Plesoianu si m-am marginit sa-1 intreb: La Palatul Stirbei, esti si-
gur?" Da, acolo mi-a spus dl. Bratianu sa va conduc!" E si clan-
sul acolo?" Nu stiu. Nu cred." Pricepeam din ce ince mai greu.
June le Plesoianu m-a depus la up Printului Barbu. In curtea palatu-
lui nici un automobil; casa urla a pustiu nimic din forfoteala de pro-
fitori si de gazetari nelipsita la leaganul oricarui Guvern. Feciorul rn-a
dus prin anticamera goala si intunecata, la stanga in vastul birou, gol si
el si rn-a rugat sa astept. Acum, curat ca nu mai pricepeam deloc. Unde
era Prezan, unde era Bratianu, unde era Stirbei? SA' fi complotat in piv-
nita in jurul unei lumanari? Nu era posibil. In casa aceasta tacuta, nit-
mul vietii era absent; aici nu se zamislea nimic si un Guvern mai putin
decal orke. Am socotit ca toate planurile 1ti Bratianu se naruiserä i ca
fusesem adus in cabinetul lui Stirbei ca sa aflu eine stie ce prapastii si
sa flu rugat sa mai indeplinesc cine stie ce roluri de salvare intr-o situ-
atie pierduta. Abia facusem ocolul acestor ginduri si s-a deschis up
din fund si rn-am aflat in fata lui Stirbei. A venit spre mine cu pasi ma-
surati, palid ca o carpà, cu mina intinsa, si a inceput sa vorbeasc5 cu o
usoara tremuratura in voce, traandu-si astfel fara sa vrea emotia ce-1
stapaneu.: Majestatea Sa Regele a binevoit sa-mi incredinteze sarcina
de a forma noul Guvern. Vrei sa-mi dai concursul d-tale?" Am ramas
timpit; la toate ma asteptarn, numai la asta nu! Nu stiarn de unde sa in-
cep, a fi vrut sa-1 intreb intai cum luase locul lui Prezan, sa-i cer sa-mi
povesteasca ce se intamplase i pentru ce ma adusese la el secretarul
lui Bratianu. Atatea intrebari se imbulzeau in capul meu,incit n-am pus
nici una si rn-am multumit sa-i spun: Nu stiu daca tii, dar in ce pri-
veste schimbarea Guvernului, am o intelegere cu Bratianu?" Stiu."
Insarcinarea d-tale e aprobata de Bratianu?" Da, am primit sar-
cina de a forma Ministerul cu invoirea lui Bratianu." Daca e ap, am
continuat eu, poti conta si pe sprijinul meu."
MEMORII, 1926-1930 115
Stirbei mi-a insirat apoi o serie de brasoave din care rezulta. ca Re-
gele, nu se stie pentru ce, nu voise sa cheme pe generalul Prezan, si-I
obligase pe dansul sa primeasca o foarte grea sarcina la care nu se gan-
dise niciodat5 (vorba vine). Obtinuse si asentimentul lui Bratianu, desi
programul pe care il impunea Regele nu mai era cel pregalit de Bra-
tianu. Regele cerea lui Stirbei s5 formeze un adev4rat Minister de uni-
une nationalà, chiar limitat la mai putine grupari, dac5 n-ar.voi toate sa
primeasca, ci sd facii alegeri libere. In asemenea conditii, el, Stirbei, se
vedea obligat sa ia Ministerul de Interne, caci de 1-as fi luat eu, con-
form planului initial, nici un partid afarà de liberali n-ar fi intrat in Gu-
vem. Regele cerea pe generalul Paul Angelescu la Razboi si pe Titu-
lescu la Externe incolo puteam sa-mi aleg orice departament. La
Interne tot ce putea face adauga el in vederea alegerilor si in ve-
'defile lui Bratianu, se marginea la numirea lui Nae Capitaneanu ca sub-
secretar de Stat. Capit5neanu era un orn devotat si sigur, care, farà sa fie
inscris in Partidul Liberal, nu iesea din cuvantul lui Ionel, bineinteles in
limitele decentei la care era tinut un Guvern de colaborare intre particle.
Nu-mi venea sá cred ca Bratianu primise asethenea conditii, sau daca
le primise ca puteau sà-i convina, caci zadarniceau intregul lui plan de
inscaunare la moartea Regelui. Am declarat prin urmare lui Stirbei ca
nu voi putea sa-i dau un raspuns definitiv decal a doua zi dimineata
dupa ce voi fi vorbit cu Bratianu. Nu, te rog, da-mi raspunsul imediat,
caci trebuie sà constituim Ministerul chiar in aceast5 seara. Nu se stie
ce se va putea intampla la noapte. Doua batalioane aduse de Mircescu
sunt in mars spre Bucuresti; nu e exclus ca Averescu s5 incerce un
coup de main si trebuie s5 luam toate masurile. Vom forma deocam-
data Ministerul in patru, d-ta, generalul Angelescu, Dumitriu si cu mine,
si maine voi lua contact si voi incepe tratativele cu ceilalti." Am aratat
noului prim-ministru ca nu puteam totusi sa ma hotarasc definitiv 1)&15
ce nu luam contact cu Bratianu, i-am promis ins5 c5 raspunsul rneu ii
va fi transmis indata ce voi fi vazut pe prietenul nostru comun, i c5 va
fi afirmativ daca si dansul va fi de acord cu intrarea mea in Cabinet. Si
rn-am dus de la Stirbei de-a dreptul la Bratianu, unde stiam ca voi gasi
dezlegarea enigmei.
Pentru ca cititorii sa priceap5 enervarea i zorul lui Stirbei, trebuie

sa ma intorc inapoi si sa povestesc cele intamplate in acea istoric5 dupa
amiaza la Scroviste si la Presedintia Consiliului. Am afatat mai sus, ca
chemat patru zile de-a r5ndul la Scroviste, generalul Averescu g5sise

diferite pretexte sa" nu dea ochi cu Regele. Se anuntase in fine in audi-
ent,à pentru acea zi de s5mb5t5 la amiaza, si s-a prezentat Suveranului
ca intr-o zi obisnuit5 de lucni, ca si cum ar fi ignorat desi le cunos-
tea foarte bine toate uneltirile puse la cale in jurul patului de sufe-
rinte al Regelui. A vorbit de diferite chestiuni, i la sfarsit, ca si curn lu-
crul n-ar fi avut nici o importanta, si de sus, a m5rturisit Majest5tii Sale
c5 incerc5rile de a constitui un Guvern national dedeser5 gres, si ca era
mai bine asa, introducerea unor elemente eterogene in Minister nepu-
tând avea ca consecint5 dee& o sl5bire a Guvernului. Istovit de puteri,
Regele a dat din cap si a 15sat si cad5 dintre buze obisnuitul lui da, da,
da" care semnifica in realitate un nu, nu, nu" impus de altii constiintei
sale mai sov5itoare ca oric5nd.
Indat5 ce Averescu a p5r5sit Scrovistea, cei care se inst5p5niser5 pe
gandul si pe mina Regelui s-au aruncat asupra muribundului si nu i-au
dat pace p5n5 n-a consimtit la imediata inlocuire a generalului. Bine,
dar n-a dat demisia" a obiectat nenorocitul care se simtea p5r5sit de
toti, si de sotie si de copil si de Durnnezeu si nu mai era decal o parghie
manevrat5 de altii in folosul ambitiei unui singur om. O va da-o" i-a
raspuns cine ar fi trebuit s5 tac5. Ca s5 scape mai iute de tortura moral5
la care era supus, Regele a consirntit la toate. Dup5 ce a fost 15sat s5
imbuce ceva si s5-si fac5 siesta, pe la orele 3, Costic6 Hiott s-a prezen-
tat cu decretul de numire a generalului Prezan. Regele a citit numele, s-a
r5sucit, s-a uitat lung in ochii lui Hiott si in fine a refuzat sä isca1easc5,
scuzandu-se: Non, pas Prezan, pas Prezan, cela ferait trop de peine
au general' ..." A stat apoi ornul un moment pe ganduri, in fata lui
Hiott inm5rmurit, care, din lips5 de instructiuni, nu stia ce s5 fac5, si
dup5 un minut sau &AA a propus pe Stirbei sau de necrezut pe...
Oscar Niculescu, fost prim-presedinte al Curtii de Casatie, geamandur5
r5suflata in portul Uit5rii... Hiott nu stia ce s5 spun5 si cum s6 o des-
curce. Norocul lui ca usile, mai ales usa bietului Ferdinand aveau
urechi!... In clipa in care prietenul nostru Costicr se intreba pe unde
sà scoatà &Amp, a intrat Regina Maria, a dat Regelui o inghititur5 de
ap5, si 1-a determinat sa se hotarasca pentru Stirbei. Dupd cum ne-am
inteles"... a fost argumentul decisiv a povestit Hiott mai tfirziu lui
Bratianu, dovedind astfel ea Regina trasese chiulul lui Brat anu i lu-
I Cuvinte raportate de C. Hiott lui Duca, care mi le-a comunicat a doua zi.
MEMORII, 1926-1930 117
crase de la inceput pentru Stirbei. Pang s5 se complecteze decretul,

Oda' s5-1 semneze Regele, 1)&15 s ajung5 cu el in Bucuresti, a trecut
vreme, asa incat Hiott nu s-a putut prezenta la Presedintia Consiliului
dee& pe la orele 6. Mai lipsea intr-adev5r o mic5 formalitate: contra-
semn5tura generalului Averescu!
Generalul Ii adunase Consiliul si se afla in plin5 sedint5 la sosirea
lui Hiott. Expusese colegilor &di c5 nu putuse ajunge la nici o intelegere
cu celelalte particle in vederea constituirii unui Guvern national, ca de
altminteri un asemenea Guvern nu prezenta nici un interes, chiar in cir-
cumstantele grele prin care tara era chemat5 s5 treaca si care cereau
dimpotriv5 un Guvern ornogen animat de o singur5 vointà (aplauze ne-
sfarsite printre ministrii-mameluci), c5 in fine nici Regele, in audienta
de dimineata nu mai insistase asupra unei formule de colaborare. Pe
c5nd in sala de Consiliu Averescu vorbea de sus iar minitrii ovationau
pe seful lor si declarau Ca nimic nu-i va putea urni de la Guvern, in ju-
rul Presedintiei, in curte i chiar in culoarele de jos partidul se rev5rsa
pe caprarii si pe culori, vociferind si arnenintand cu Jivolutia". Hiott,
cel mai sfiicios si mai fricos crestin a sosit in toiul inv5im5selii si
povestea mai tirziu ca-i era inima cat un purice; abia a putut sà rkbeas-
c5 spre scara care ducea sus, inghiontit si injurat. Nu se stie cum si de
unde se raspfindise stirea mazilirii generalului asa *Inca indatá ce a fost
recunoscut bumbasirul de la Scroviste a fost luat in huiduieli. Era cat
pe aci s5 fie b5tut de-a binelea si murea de fried' s5 nu i se fure ghioz-
danul cu Inaltul Decret. Recunoscut si ap5rat de cativa functionari si de
cativa agenti a putut in fine s5 ajung5 pang sus. A trimis pe Crainiceanu
sà previe pe di. prim-ministru despre prezenta lui i sa-1 roage sà-i acor-
de citeva minute pentru o comunicare urgent5. CrAiniceanu, pisicher
a priceput si a ing51benit. Se vede c5 fata lui vorbea de la sine, c5ci
dup5 ce a intrat in sala de Consiliu si a spus ceva la urechea generalu-
lui, toti ministrii au incremenit i voinicosii s-au schimbat in fricosi.
Generalul s-a sculat, a cerut voie s5 se absenteze cfiteva minute si a ie-
sit cu Cr5iniceanu.
Cativa ani mai tirziu, Hiott mi-a povestit emotiile prin care a trecut
cu prilejul indeplinirii nepl5cutei misiuni cu care fusese insärcinat. Per-
sonal in termeni foarte buni cu Averescu, se simtea jenat in executarea
unei proceduri aproape lipsita de omenie si in tot cazul in afar5 de toate
traditiile constitutionale. Se simtea cu atat mai jenat cu cat fusese ames-
tecat in tratativele recente pentru constituirea unui Guvern national si
ca generalul putea s5 cread5 c5 jucase un rol activ si in epilogul acestor

tratative desi nu fusese deck unealta altora in tot ce se intamplase in
acea zi de sambAtà. Nestiind cum s5 inceapa, Hiott a spus foarte sfimplu
generalului ca venise pentru semnatura sa pe decretul de numire a'nou-
lui prim-ministru, ca si cum lucnil ar fi fost hotarat in audienta de dimi-
neat5 la Rege si n-ar fi avut prin urmare nevoie de o explicatie. Averescu
si-a pus monoclul, a citit incet decretul, s-a uitat lung la Hiott, si a läsat
s5 cad5 numai aceste cuvinte: Inainte de a semna, mai am o formalita-
te de indeplinit, trebuie sa-mi dau demisia". Si cum primise pe Hiott
intr-un mic salonas, a trecut alaturi in biroul s5u sà-si scrie dernisia. Hiott
imi spunea ca cele ckeva minute cat a r5mas singur in salonasul lui
Averescu au fost printre cele mai teribile din viata lui: se intreba dacà
intr-adev5r primul ministru trecuse alaturi sà-si scrie demisia sau dac5
se dusese s5 dea ordin s5 aresteze pe trimisul Regelui i sä declanseze
lovitura de Stat. Frica incalzeste irnaginatia celor slabi, dar potoleste in
acelasi timp veleitAtile kr de actiune; iat5 pentru ce pe cand Hiott tre-
mura In salonas, Averescu ii redacta si Ii semna linitit dernisia in
birou. A adus-o lui Hiott, i-a dat-o, a cerut decretul s: 1-a semnat i pe
acesta fara nici o sovAire. A stalls apoi mana ministrului Palatului, s-a
uitat iar lung la el si n-a mai spus deck o singura vorba: Stirbei!" si a
inceput s5 rad5.
Inapoiat in Consiliu, Averescu a anuntat colegilor sai c5 Guvernul
demisionase. Consternati un minut, ministrii au inceput sa se agite si sà
sustin5 ca Regele nu putea primi demisia generalului, c5 tara se va opu-
ne, ca partidul va face zid i cate si mai eke bazaconii. Averescu le-a
taiat ins5 avantul explicandu-le c5 demisia era nu numai definitiv5 dar
ea' i noul Guvern fusese alcatuit de Principele Barbu Stirbei. S-au po-
tolit oamenii intr-o clip5 si li s-au lungit mutrele: simtiser5 deodatà cu
totii ea" le cifruse o cdrainidd pe cap, cum au mkturisit-o chiar ei mai
tarziu. Jos, prin curte, pe strada, partidul s-a linistit ins5 mai greu: Inca
o jumkate de or5 dup5 catastrofa, tot mai vorbeau unii de revolutie".
E drept Ca cea mai mare parte dintre partizani se si repezise s5 se in-
scrie aiurea.
De la Averescu, Hiott s-a dus cu decretul de-a dreptul la Stirbei care
se inapoia tocmai de la Bralianu. Probabil ea scena intre cei doi cum-
nati a fost lipsita de amenitate, caci pe la ora 7 si un sfert, and am dat
eu de el, 1-am gasit pe Stirbei Inca tremurand, dupa cum am spus-o deja
MEMORII, 1926-1930 119
iar o jum5tate de ceas mai tarziu am g5sit i pe Brätianu Inca in pli-

n5 fierbere.
Promisesem lui Stirbei sä iau imediat contact cu Bratianu i sà-i dau

un r5spuns definitiv cat de repede cu privire la intrarea mea in Guvern
si la portofoliul pentru care m-as fi hotarat. Am gäsit pe Bratianu sin-
gur, se plimba in lung i in larg in cabinetul lui de lucru, cu mainile
incle§tate la spate, §i cand am intrat la el rn-a prirnit cu cuvintele: E de
necrezut! Trebuie s5 incepem tot de-a capul!" Desi vizibil, era hors de
lui", au fost singurele cuvintele prin care §i-a tr5dat fat:5 de mine adan-
ca nemultumire, singurele cuvinte prin care mi-a marturisit ea fusese
invins! Aceasta marturisire n-a mai facut-o ins5 nimanui. Intregul lui
prestigiu politic se intemeia pe legenda atotputerniciei sale la Palat.
Sosisem la dansul in ultima clipa in care, singur cu el insu§i de and il
p5r5sise Stirbei, judecase §i rezolvase un intreg proces sufletesc. Decal
s5 lase sa se cread5 ea' criza se deznodase la Scrovite in afar5 de in-
structiunile sale, prefera sd-si ia el rdspunderea unui deznoamant ri-
dicol din punct de vedere politic §i aproape scandalos prin numele ce-
lui pus in fruntea tistei ministeriale. Numirea lui Stirbei era aproape o
sfidare aruncata de puterile oculte in obrazul tuturor. Dacà aceasta nu-
mire n-a fost primit5 mai rau de opinia public5, faptul se datore§te pe
de o parte unanimei antipatii de care se bucura Guvernul Averescu (de
veleitatile dictatoriale ale caruia toati lumea se temea), iar pe de alta
instinctului sanatos al romanului, care de§i nu era in curent cu toate
secretele Seraiului §i cu toate afirmarile contrare ale celor interesati
Ii da seama c5 numirea lui Stirbei fusese in fond o infrangere a lui
Bratianu i o incercare de emancipare a Coroanei. Redevenit st5pan pe
nervii lui, dupà ce ii desc5rcase pe spinarea lui Stirbei, Bratianu a pri-
ceput Ca inainte de toate trebuia salvat5 legenda atotputerniciei sale.
Ministerul ,Ftirbei trebuia sd apard in ochii lu,nii ca un Guvern vrut,
pregdtit si constituit de el. Va vedea pe urm5 ce va fi de facut ca sa
indrepte lucrurile i s5 restabileasca balanta in favoarea sa.
Manat de aceste sentimente i de remarcabilul sAu simt politic, Bra-
tianu §i-a dat imediat seama de greeala pe care o f5cuse l5sandu-se in
voia nervilor, in fata mea. Ii luase gura pe dinainte i era prea inteligent
ca sa" nu vadà c5 nu mai putea drege o impresie pe care explicatiile §i
reticentele nu puteau decal sa o int5reascá. A preferat §i a avut drep-
tate s5 se bizuie pe complicitatea mea: legasem doar partidà cu dan-
sul i nu aveam nici un interes sà-i §tirbesc autoritatea. Pierdusem pri-

ma maneck dar planul nostru era numai amanat §i Mare le Macher nu
se indoia in gandul lui 0 ap gandeam i eu c5 0115 la sfar0t tot
el va ca0iga partida. Subit calmat, i ca o urmare a unui proces de cu-
getare care se desf4urase simultan i in facere in con§tiinta fiec5ruia
din noi doi Br5tianu s-a oprit din mers, rn-a fixat in ochi ca §i cum ar
fi vrut s5 m5 fac5 s5 inteleg mai mult cleat spunea i in cateva cuvinte
mi-a explicat ea' in ultirnul moment a trebuit sei schimbe tot planul con-
veldt fiindcd generalul Prezan n-a mai prilnit in ruptul capului sd pre-
zideze noul Guvern. A luat pe Stirbei pentru c5 n-avea pe altul sub
Indira' care sd asculte de el, de0 §tia c5 efectul nu va fi bun in tar5, 0
ma ruga s5 intru cu orice pret in noua combinatie ca sa-i servesc de
parghie in5untrul Guvernului, pentru viitoarele lui operatiuni. C5ci
pricepi d-ta, c5 nu putem merge la alegeri cu un asemenea Minister".
Pricepearn foarte bine. Ceea ce a fi putut pricepe mai greu dac5
n-a fi ghicit de la inceput ca Ministerul fusese constituit in afard de
influenta lui, i chiar impotriva influentei lui ar fi fost pentru ce mai
avea nevoie de mine ca parghie" dac5 Stirbei asculta de el i pentru ce
inlocuise comoda noastrà formula prin aceea a unui Guvern real-
mente" national i cu alegeri libere. 0 insistent:5 din partea mea pentru
a 15muri situatia ar fi fost de prost gust §i nu s-ar fi incadrat in atitudi-
nea de complice pe care o adoptasem fat5 de el in intrevederea noastrà
de la Florica §i pe care o elementar5 elegant5 morala ma obliga s5 nu o
p5r5sesc intr-un moment critic al actiunii noastre. Am r5spuns lui Bra-
tianu, ea credincios planurilor noastre voi intra in Guvernul Stirbei, cu
toat5 repulsia pe care mi-o inspira aceasta neateptat5 §i imposibil5 for-
mulà, dar ea nu voi functiona in noua formatie deceit ca un agent al ac-
tiunii noastre, §i atat timp cat voi avea ceva de facut in aceasta directie.
Br5tianu a fost incantat de r5spunsul meu i am convenit impreun5 s5
lucr5in marfa in mina', peste capul lui Stirbei, dac5 acesta nu §i-ar pri-
cepe interesele §i nu i-ar veni in fire". Am convenit de asemenea s5
iau un departament cat rnai putin amestecat in politica, ca s5 nu ma co-
lorez in favoarea unui regirn sau al altuia, §i am csazut de acord asupra
Ministerului de Dornenii. Intele0, perfect intele0, am p5r5sit pe Bra-
tianu i m-am dus iar la Stirbei sa-i confirm acceptarea mea i s5-i spun
c5 eram la dispozitia lui pentru depunerea jurarnantului chiar in noap-
tea aceea, dup5 cum fusese vorba. Stirbei mi-a multumit cu efuziune,
dar mi-a spus totdeodata ea se modificase planul" de constituire a Gu-
MEMORII, 1926-1930 121
vernului. Ca sa nu i se ingreuneze negocierile cu nationalaraMstii, se

hofarase s5 depuna in acea seara juramantul numai ministrii de interne
si de razboi si1ii sa faca fata eventualelor evenimente, si poate al co-
municatiilor din cauza transporturilor. Era o procedur5 de forta major*
care nu putea sà irite pe nimeni. Ramânea ca eu sa depun juramântul
odata cu cei1a1i minitri. M5 lasa prin urmare slobod p5na a doua zi
dirnineata, ceea ce-mi convenea de minune.
Imi reamintesc Ca in acea seara fusesem poftit la masa de Callima-
chi, la Colonade. Era o seara inc5ntatoare de vara si terasa si gradina
gerneau de lume. Schimbarea de Guvern se facuse atat de repede, Inc&
multi nici nu aflaser5 despre dfinsa, iar altii nu voiau sa creada si luau
stirea unui Guvern Stirbei ca o gluma de prost gust. La masa lui Calli-
machi erau adunate vreo 10-12 persoane care rn-au primit (din cauza
tribulatiilor prin care trecusem intarziasem si sosisem cel din urma) cu
hohote de ris: Auzi, domnule, ce se spune, ca s-ar fi constituit un Mi-
nister Stirbei! Cine o fi nascocit i gluma asta!" $i toti sà rada inainte.
Nu rideti, dragii mei, nu numai c5 nu e o gluma, nu numai ca avem un
Minister Stirbei, dar fac parte si eu din el!!!" Am crezut ca le vine rau,
au facut toti ca petii, si apoi au inceput sa ma intrebe. Callimachi era
liberal, la masa mai toti invitatii erau liberaloizi, si nu le venea sa crea-
d5 cum Bratianu permisese" o asemenea farsa. Nu numai ca a per-
mis-o, dar a pus-o la cale. Stie el ce vrea, aveti incredere intr-insul pana
la sfarsit." Mi-am luat, dupà cum se vede, din primul moment rolul
meu de complice" in serios! Nu pot insa sa ascund ca impresia facuta
de noul Guvern a fost dezastruoasa.
La o aka masa' se afla Duca, cu o banda de prieteni. Cum m-a vazut
s-a precipitat spre mine, pretindea ca nu stia nimic, ca nu vazuse pe
Bratianu, si-mi cerea mie deslusiri. N-am putut sa-mi dau seama daca
intr-adevar nu stia nimic sau daca se prefacea. In acele vremuri era atit
de amorezat incat de multe ori lucru de necrezut ii uita si de po-
litica, si iarasi mai era lucru cunoscut ca nu-i placeau incurcaturile. Nu-i
venea sa creada c5 se constituise definitiv Ministerul Stirbei si-mi tot
cerea lamuriri. Stiind ce cutra e, nu rn-am abatut nici fata de el de la
formula fixat5 cu Bratianu, asa incfit, daca a vrut numai sa ma puna la
incercare i s5 ma dovedeasca indiscret, n-a reusit citusi de putin.
Sferele guvernamentale reprezentate deocamdata prin Stirbei,
generalul Paul Angelescu i Vlahide ca i cercurile liberale au trait
in emotii noaptea din 5 spre 6 iunie. E un fapt cert ca generalul Mirces-
1" CONSTANTIN ARGETOIANU
cu pusese la cale, in ultimele zile ale Guvernului Averescu, o dislocare

de trupe cu scopul de a infari garnizoana BucureSi. Unele din aceste
trupe, vreo douà batalioane de jandarmi porniserá chiar in zilele de 4 §i
5 iunie spre Capitalà. Generalul Mircescu a pretins mai tarziu cà aceste
trupe erau menite sà int:it-eased' forta pub1ic, pentru mentinerea ordi-
nei, in cazul in care sfár§itul Regelui ar fi dat na§tere la tulbufari. Se
poate s5 fi fost a§a. Liberalii pretindeau ins5 ea aceste forte noi, trupe
incadrate de ofiteri devotati lui Averescu, aveau dimpotrivA misiunea
sä provoace tulbufari, ca sA dea primului ministru un pretext pentru in-
staurarea dictaturii. De0 e pmin probabil, se poate sä fi fost §i a§a, eaci
din partea lui Averescu toate erau posibile. Dar erau posibile numai
cAt5 vreme se afla in fruntea Guvemului i putea astfel tine piept oame-
nilor i evenimentelor. Se 15sase ins5 s5 fie scos" cu atata u§urintà, cu
o atAt de neexplicabira lips5 de reactiune, cu o atit de smerit5 supunere
loviturilor destinului Inc& chiar in ipoteza unor bunAvointi i unor com-
plicit:AO existente, acestea nu puteau fi, dupg brusca schimbare de re-
gim, decit descurajate §i lipsite de orice poftà de actiune. Frica suc-
cesorilor" nu Toate fi explicat5 in asemenea conditii decit printr-un
coeficient de la§itate personalà, de ordin aproape patologic. Spaima a
fost real i mare; Stirbei, Paul Angelescu, cei de la Siguranta, de la
Comenduire i de la Politie n-au dormit toatS noaptea.
Cel dintii pus la casn5 a fost bietul Rege. De0 i se anuntase cA Stir-
bei i generalul Angelescu vor veni chiar in acea seará sà depung jurà-
mantul, pada' si ia amandoi contact cu autoritatile insArcinate cu meMi-
nerea ordinei i s5 le dea instructiile menite s zadarniceasc5 revolutia"
sau o eventualà loviturS militarà (?) a trecut multA vreme, aa incSt is-
tovit de puteri cum era Regele n-a mai a§teptat §i s-a pus in pat. Neflind
in curent cu cele ce se petreceau la Bucure§ti, se vede cA omul socotise,
in dureroasa lui lini§te de la Scrov4te, c5 mica formalitate a jurSmAntu-
lui putea fi amanatà i pe a doua zi. Cei doi min4tri au sosit ins5 la 11
ceasuri i mai bine i au declarat celor din preajma Regelui cA intere-
sele superioare ale Statului" cereau ca autoritatea lor &A fie intregitS chiar
in acea sears. Om al tuturor datoriilor, pada la ultima lui clipà, i supus,
Regele Ferdinand a iqit din a§ternut i a hiat jurAmântul lui Stirbei si
al zevzecului de Paul, la o lumariare, ca intr-o drama shakespearianS.
Cei intregiti" s-au inapoiat la Bucurqti i au vegheat toatà noaptea
la cárma tArii. Ca odinioarà gS§tele Capitoliului, se poate spune cä gas-
canul Paul Angelescu a salvat tara rornaneasca i Tronul. Pada' in zori
MEMOR11,1926-1930 123
si-a instrunit umerii ca s5 poata da din brate ca din aripi, si-a procapit
capul s5u de lenm si a fasait din plisc panä au intrat toi nemicii" sub
p5mant. 0 or5 dup5 fas5ritul soarelui nu mai r5m5sese nimic din arma-
tele generalului Averescu. Bietul general Averescu! Ii obloja teasta
sa-si vindece rana de pe urma c5r5mizii ce primise in cap si nu ajun-
sese 'Inca sa priceapá cum si pentru ce se intamplase tot ce se intampla-
se. Pe cind Paul gascanul si Barbu Printul se uitau cu ocheanul spre
barierele Bucurestiului ca s5 vad5 dac5 nu cumva inaintau armatele
averescane, generalul se v5ita cu comprese pe cap si pe inim5 iar aghio-
tantii s5i Goga i Mircescu se gandeau numai cum s5 pun5 in sigurant5
milioanele sterpelite ultimele disponibilifati ale fondurilor secrete
de la respectivele lor Ministerel.
Duminica dimineata toate au reintrat in normal si Stirbei a putut sà
se ocupe in toat5 linistea cu complectarea Ministerului sau. Eu unul,
petrecusem o noapte linistità. De o lovitura a lui Averescu, nu mai
avusesem nici o tearn5 din momentul in care aflasem c5 contrasemnase
decretul succesorului sat). C5ci periculos, nu putea fi deck in fruntea
Guvernului, cu toate firele de comand5 in man5. In armat5, populari-
tatea lui personal5 era aproape nu15, si nici un ofiter n-ar fi ascultat de
ordinele generalului demisionat. Schimbarea de Guvern se facuse atat
de repede Inc& buim5cise lumea. Complotistii, dac5 complotisti au fost,
nu se gandisera probabil s5 se miste inainte de sfarsitul lui Ferdinand si
nu erau gata, admitand Ca ar fi avut intentia s5 fie gata vreodatà. Pe de
alt5 parte Printul Carol nu putuse fi prevenit, dat fiind secretul p5strat
in jurul loviturii, asa Inc& nici de pericolul unei neasteptate debarcki a
Pretendentului inainte de inseaunarea noului regim nu putea fi vor-
ba. Transmisiunea puterilor s-a facut sambata seara in doted' ore, astfel
incat orice surprindere era exclusà.
Am dormit sonmuk dreptului, fiindcd pentru mine dreptate se
facuse. Averescu, care cu un an inainte rn5 porcaise, fusese concediat
ca un randas si vfirat cu nasul in dejectiile tuturor. Eram r5zbunat. Gandu-
rile amare erau acum pentru ansul, iar eu, oropsitul din aprilie 1926,
urcasem din nou treptele puterii. Restul, mi-era indiferent. C5 Bfatianu
fusese pacalit, nu ma durea prea mult. 0 mica lectie nu strica pre-
' Goga a fost mai mutt sau mai putin prins procedând la mutarea celor circa 13 mi-
lioane ramase. Mircescu a fost mai mecher, §i n-a fost trAdat dec.& prin casele i imo-
bilele cumpdrate la Bucure0i i CernAuti.
124 CONSTANTIN ARGETOIANIJ
zumptiei sale. Guvern Stirbei, Guvern Prezan, Guvern BrOtianu, erau

pentru mine la urma urmelor formule echivalente si indiferente. Echi-
valente fiindc5 de fapt sub oricare din ele tot Guvern Br5tianu era, si
astfel ordinea public5 garantath. Indiferente fiindc5 nici o patim5
politica nu ma mai agita: ultima nzea dorinta- pe acest plan, staramarea
lui Averescu fusese realizata i inc5 intr-o forma' at5t de injositoare in-
cat nici nu as fi indrOznit s5 o nadaiduiesc. Eram pe deplin satisf5cut, si
nu mai avearn nici o pretentie. Prin lovitura data lui Averescu, Beatianu
(caci el, si el singur o dOduse) c5stigase ins5 drepturi la bunOvointa
mea: fara sà-i inchin o recunostintä eterna am hot5r5t inainte de a ador-
mi s5-1 ajut duph puterile mete sa se râzbune" si dinsul de chiulul pe
care iubitul sàu cumnOtel i-1 trOsese.
Stirbei a pus douO zile ca sà-si complecteze Ministerul in sensul do-

rit de Rege: duminicO am depus jurOmantul eu (Agricultura), Dumitriu
zis Dovlecel (Comunicatii) si Mrazec (Industrie) iar luni, ceilalti mi-
nistri. Dar inainte de orice Stirbei a tinut s5 se impace cu Beatianu.
Pentru a larnuri tot jocul lui BrOtianu in aceast5 imprejurare, sunt ne-
voit sa ridic un colt de perdea si s intru in amOnunte de ordin familiar,
ceea ce mi-am interzis 1)5115 acum in aceste Amintiri" de ordin aproa-
pe exclusiv politic. 0 fac, fiindc5 altfel atitudinea lui BrOtianu faca de
Stirbei n-ar putea fi priceputà farà sa mai adaug c5 secretul" pe
care am s5-1 dest5inuiesc era cunoscut de jumatate de Bucuresti. lonel
BrOtianu, nenea Ionerr", cum ii ziceau fetele lui Barbu (care pronuntau
pe 1, r) era amorezat turt5 de cea mai mare din ele. Amor platonic sau
arnor neplatonic, nu s-a putut sti decdt de cei interesati in tot cazul
amor senil, dar amor impdrt4it. Eliza Bratianu, care cOrase pe Marie
Stirbei In toate calatoriile Ion in ultimii ani, incurajase fara s5 vrea
aceasta patimá 1)5115 s5 afle ce foc se ascundea sub cenusà. Cand a
aflat, s-a infuriat, dar a fost prea t5rziu. S-a certat cu Ionerr, care a pro-
testat s-a certat cu frate-sau Barbu pe care 1-a acuzat c5-si precupe-
teste fata ca sa-si faca treburile, farh sO provoace mai mult din partea
lui decat un surds sceptic si s-a certat si cu nepoatà-sa. Toate aceste
certuri au inveninat raporturile de familie" dar n-au schimbat nimic,
nenea Ionerr nu era fericit deo& la Buftea unde mergea si petrecea
ziva, de 2-3 ori pe sapt5mana. 0 cearta intre el si Barbu Stirbei ar fi in-
semnat sfirsitul acestor vizite si a multor alte placeri si astfel se
explic5 c5 trufasul Despot al politicii românesti n-a primit cu un picior
MEMORII, 1926-1930 125
in posterior pe de obicei supusul ski cumnat si complice, care indr5z-

nise, pentru o data, sà-i calce poruncile si sà trag5 spuza pe turta lui..
Brätianu, care pe de o parte nu voia s5 lase s5 se cread5 ca Guvernul
Stirbei fusese alckuit fArà voia sa, iar pe de alta nu voia s5 se strice cu
Buftea, si-a inghitit necazul (desigur ins5, ea el, a petrecut o noapte rea,
nu ca mine) si s-a arkat acomodant". Si cum prima grijá a lui Stirbei,
care ii atinsese telul, era s5 imblanzeasca fiara" si s5 restabileasca
vechile raporturi de pe urma c5rora se folosise at:at in trecut pacea
s-a incheiat repede.
Telul lui Stirbei era intr-adevk limitat. El nu avea planuri politice,
el nu voia sà puna tara la cale, nici macar s5 o apere de pericolul unor
sfasieri interne; cu Carol, prefera de o mie de ori, sfios cum era s5 lupte
altul si el sa culeag5 nu laurii victoriei ci roadele ei. El nu urm5rea
deck un titlu si un rang: voia s5 fie fost prim-ministru si s5 nu-si mai
dispute locul la mese cu domnii de la Protocol in calitate de Pompa-
duro ci de Mare Demnitar al Statului. Am mai spus-o: acelasi scop II
urmarise in 1925 si in iarna anului 1926, cand, cu ajutorul lui Stere
si, doamne, i cu al meu se straduise pentru alckuirea unui Minister
national-tarnnist, prezidatprovizoriu de dfinsul. Ceea ce nu-i reusise in
1925 si 1926, izbutise sa realizeze in iunie 1927. Numit prim-ministru,
se multumea sa semneze ateva decrete si era gata sa cedeze apoi locul
lui Brkianu. Patima cat5 ar fi putut s5 fie in sufletul acestuia
find läsata la o parte, cei doi cumetri s-au inteles numaideck.
Ideea Regelui in ultimele sale zile a crezut i dansul c5-si putea
impune o umbra de voint5 ideea Regelui a fost s5 inlocuiascä pe
Averescu printr-un Guvern natioiml, care sa garanteze linistea si ordi-
nea in momentul deschiderii succesiunii la Tron. Un Guvern national
in toata puterea cuvantului, asa cum il voia Regele, adic5 iesit din colal'
borarea a dou5 sau mai multe partide, nu putea ins6 fi primit de Bratia-
nu, data find pozitia pe care o adoptase in chestiunea Carol. Un Gu-
vern national nu putea fi in acel moment deck un Guvern alcatuit prin
intelegerea dintre Partidul Liberal si Partidul National-T5ranesc; ori Bra-
tianu nu avea nici o incredere in Partidul National-T5r5nesc, in Maniu
si in Mihalache, cu privire la chestiunea Carol. Dup5 fuziune, atat arde-
lenii cat si tar5nistii Ii indreptaser5 privirile tot mai mult spre Printul
mazilit, in care vedeau cu drept cuvânt un aliat impotriva liberalilor si a
lui Brätianu. Maniu fusese Inca de la inceput un simpatizant al lui Ca-
rol si nu aprobase hotararile din 4 ianuarie 1926 deck din motive de
oportunism politic. Mihalache insä, care la 4 ianuarie se pronuntase ca-

tegoric impotriva Printului, a evoluat repede dupa fuziune, ajungand si
dansul sh-si dea seama cà pumai Carol pe Tron putea s o sfarseasca cu
atotputernicia lui Bratianu. Fostul sef al taränistilor si-a formulat noua
orientare in faimoasele sale declaratii de la Craiova. Invitat sa participe
la Congresul Cooperativelor si Bancilor Populare tinut in acel oras la
24 ianuarie (1927) prietenul Potarca i-a organizat un banchet, la
care subseful Partidului National-Taranesc a declarat intre altele:
Nu este vina noastra daca s-a putut pune in discutie i o eventuala
criza constitutionala.
Dorim Suveranului grabnica insanatosire pentru iubirea si recunos-
tinta ce-i poarta tara dar si pentru c Monarhia este o necesitate in
garantarea unitatii i solidaritatii neamului nostru.
Punctul nostru de vedere in chestiunea actului de Ia 4 ianuarie 1926
a fost limpede si a ramas acelaP. S-a pus multà graba si nu credem cà
s-a dat cea mai buns solutie. Atat Partidul National cat si cel Taranesc,
in audientele la Suveran, au spus limpede Suveranului ca se comitea o
eroare. Iar in Consiliul de Coroana au declarat ca se supun vointei Su-
veranului, rarà lua raspunderea2. Numai seful Guvernului liberal a
declarat mai pe urma ca-si asuma raspunderea, si numai dl. general
Averescu n-a facut nici o rezerva3.
Dar cand a fost vorba de Regenta, am votat categoric contra. Ati-
tudinea noastra de azi? Interesul Orli mai presfis de toate. i credem cà
interesul Orli este garantat prin intronarea principiului de Monarhie
constitutionala. Socotim c acest principiu este mai asigurat prin reve-
nirea Printului Carol decat printr-o Regenta de 13 ani care de fapt pune
un partid politic pe Tron, cu atributii de Monarh, dar fara raspunderea
morala a Monarhului.
Si evident ca aceasta solutie ar fi posibila daca ar fi &it:a buna.
Cum la 4 ianuarie s-a facut un act pe baza unui acord intre Coroana si
Adica tocmai contrariul!

2 Inexact. A se vedea mai sus, capitolul referitor la actul din 4 ianuarie.
3 In aceeai cuvantare Mihalacbe a larnurit c partidul sau a declinat propunerile de
fuziune facute de averescani funded generalul se gasea angajat intr-o politica de con-
tinuitate" pe care nici Maniu nici dan' sul nu o puteau admite. E amuzant de constatat ca
Brätianu a trantit pe Averescu, tocmai fiindca II banuia cà nu se va fine de aceasta po-
litica de continuitate!
MEMORII, 1926-1930 127
Tar5 tot pe baza unui acord Entre Coroand ci Tard se poate reveni
asupra lui.
Nu intelegem sa facem agitatie de partid pe aceast5 chestiune, ceea
ce ar fi criminal, dar nici s5 ne fasam intimidati de amenintatile unui
partid care vrea s dispun5 de Tron..."
Si cfiteva zile mai tarziu, ca sä nu se creada c5 Mihalache vorbise la
Craiova de unul singur, Maniu a dat urmatorul comunicat:
Comitetul de Directie al Partidului National-faranesc, intrunit in
zilele de 31 ianuarie si 1 februarie, a luat act de raportul biroului par-
tidului si a aprobat activitatea acestuial.
Comitetul de Directie, fat5 de imprejurarile actuale, cercetand situ-
atia creata prin consecintele actului de la 4 ianuarie si avand in vedere
necesitatea asiguearii ordinei monarhice constitutionale, ca temelie a
unei vieti de Stat democratice, socoteste cd se impune revizuirea pe
cale legald a actului de la 31 deceinbrie 1925 si 4 ianuarie 1926.
in acest scop, Partidul National-Tdrdnesc crede oportund convo-
carea unui Consiliu de Coroand."
Declaratiile lui Mihalache de la Craiova si comunicatul lui Maniu
facuser5 o vfilva enorm5, si Bratianu nu uitase cele cateva nopti de in-
somnie pe care i le provocase grija ca flU cumva Regele Ferdinand, Oa-
bit de board', i doritor orice s-ar spune, sà-si revada fiul reabilitat, s5 ia
pe Maniu in brate si cu el impreun5 sá readuca pe Carol. Desi dup5 ne-
izbutita lor incercare de a ademeni pe Rege, Maniu si Mihalache puse-
sera multà apà in yin, desi era mai mult ca probabil c5 pentru a partici-
pa la un Guvern national, conducatorii Partidului National-Taranesc erau
gata s5 mai schimbe o data de parere Beatianu era un prea precaut si
prudent politician ca sà-si riste miza intr-un asemenea joc. Cum pe de
altà parte ILIA voia s5 respecte in limitele posibile, ultima clod* a unui
muribund ce Ii fusese atat de credincios, Beatianu a admis formula unui
Guvern national, golitd insd de orice miez. La randul sau, Stirbei, re-
devenit slug5 supus5, a primit far5 nici un scrupul de constiint5 sd
saboteze ideea Regelui si sà trädeze misiunea cu care fusese insarcinat.
intelegerea intre cumetri s-a facut pe bazele urmatoare: Stirbei sà
nu trateze cu partidele o colaborare i un cartel electoral, ci s5 ceara
Partidului Liberal si Partidului National-Tafanesc reprezentanti in Gu-
in acest raport erau povestite negocierile de fuziune sau de colaborare cu partidul

averescan, negocieri terminate negativ.
vernul sdu, prin care sä se trateze ulterior o adev5rat5 colaborare de

partide, pe bazâ de program de guvern5mant si de cartel electoral. tir-
bei se mai obliga sã dizolve imediat Corpurile Legiuitoare, sà fixeze
termenul noilor alegeri cat mai scurt si s5 demisioneze in tinip util pen-
tru soarta listelor de candidaturi liberale, fiind bine inteles Ca succesorul
s5u va fi Br5tianu. Pentru acceptarea acestui plan din partea Regelui,
si-a luat de asernenea tirbei r5spunderea, ca i pentru chemarea lui
Bratianu, indatà ce va suna clopotelul. Acest pact de familie" a fost
incheiat la Bratianu acasa, chiar samb5ta seara tarziu, pe cand Paul An-
gelescu gascanul veghea pe zidurile Capitoliului, iar eu dormeam.
ca sà incurajeze pe Maniu, Br5tianu a si desemnat pe loc 2-3 rninistri
liberali, oameni de clasa a 3-a, a c5ror simpl5 prezent5 in Guvern, ca
reprezentanti ai partidului kr, bagateliza formula si torpila bunele in-
tentii ale Regelui.
Bratianu si tirbei rn-au pus a doua zi dimineata in curent cu cele
convenite intre dansii, si cred c5 am fost singurul om pus in confide*,
afar5 bineinteles de Vintil5 Br5tianu si de Duca, pentru care nenea Io-
nel nu avea nici un secret. Br5tianu rn-a rugat cu insistent5 s5 dau tot
concursul meu acestei farse, asigurandu-m5 ea' era nurnai o prefatal
pentru lucruri mari... M5 arsesem de atatea ori cu politica 'Inca nu
m-am iluzionat nici un moment cu n5dejdea acestor lucruri mari" (si
bine am facut), dar am promis, cum primisem in ajun sa fac parte din
noul Guvern, o m5rturisesc Inca o data, mai ales pentru pl5cerea sadica
de a calca cadavrul lui Averescu in picioare. Il mai crezusern mort o
data, pe Averescu, in 1923, cand In-am despartit de el dar de data
asta nu rn-am mai inselat: n-am putut sa-1 inviu nici eu, in 1934, cand
am mai incercat sà-i dau viat5, ca s5 petrec...
tirbei mi-a multumit cu emotie, afirmand cà prezenta rnea in Gu-
vern ii va da fatà" i rn-a asigurat mai era nevoie? c5 in vederea
pregatirii unui Guvern Bratianu va lucra in conformitate cu instructiile
acestuia...
Dup5 ce a plecat tirbei ne aflarn intruniti la Bratianu Mare le
Maker mi-a explicat ci data fiind tr5darea Printului Barbu si Regelui
Ferdinand, nu mai era sigur de nimeni si nu se mai putea gandi la for-
mula Prezan. Avea aerul s5 se scuze c5 nu mai eram ministru de interne
si c5 nu mai aveam s5 rn5 ocup de alegeri! L-am linitit repede, asigu-
1 0 pref.* cam searbklä!

MEMORII, 1926-1930 129
rându-1 c5 primisem sarcina de a inlocui vointa tarii" farn nici o p15-

cere, §i numai ca s5-1 ajut s treac5 un hop greu. Era mult mai bine asa,
cum se aranjaser5 lucrurile. Nu f5cea de dãnsul s6 fac5 pe lupul invelit
in piele de oaie! Sà dea lupta pe fatä, §i cum o vrea Dumnezeu. Si am
incheiat: De acum inainte voi fi un ministru al agriculturii i nimic alt-
ceva..." Ap sA fie cu Stirbei rn-a taiat BrAtianu dar cu mine
nu! Avem sa facem lucruri mafi §i bune impreun5!" Ciudat, cu toate
prin care trecuse, omul mai intretinea iluzii! Acestea sunt adevaratele
temperamente politice!
Duminic5 6 iunie la arniazà, rn-am dus cu Stirbei la Scrovi§te i am
depus jurAmântul. Am g5sit pe Rege intins pe o canapea, galben i sfri-
jit, dar Inca destul de vioi. Vorbea 1initit, farà greutate, contrariu obi-
ceiului s5u; cand mi-a strans maim cu mana lui rece i s-a uitat lung la
mine au inceput s5 i se rnoaie ochii qi 1-au podidit lacrimile... o
marturisire ingrozità i tkutà, c5 Ii cunwea soarta §i ca nu mai avea
nici o n5dejde. Dup5 aceast5 clipa de sinceritate, s-a silit sa surnd5 §i
mi-a spus: Sunt multumit cà lucrez iar cu d-ta..." §i apoi luand-o pe
frantuzeSe mi-a m5rturisit: faurais voulu autre chose... Je regrette
que cela ne soit pas encore possible! J'ai toujours voulu ça, mais je n'y
suis jamais parvenu! Enfm!" In acest enfin" era toata resemnarea omu-
lui bine intentionat dar f5r5 voint5, pe care-1 manaser5 altii, de cand era
copil §i pan5 la moarte! 0 mita( imens5 m-a cuprins in fata acestui ales"
al soartei, care z5cea in fata mea deja prins in ghearele mortii... Inutil
s5 mai spun c5 n-a mai primit 0115 la sfAqit mini§trii la lucru... A mai
semnat, cat a putut decretele, dar f5r5 sa intrebe macar de continutul
lor...
Ministerul Stirbei a durat 15 zile; a fost un fel de giranta" i n-am

priceput cum s-a lasat Maniu prins s6 delege pe Mihai Popovici §i pe
Grigore Iunian in aceastä ridicol5 aventur5, menita sa preg5teasc5 o
nou5 i lung5 domnie a lui Bratianu. Si Maniu i Mihalache cunoteau
prea bine sforàdile noastre politice ca s5-0 inchipuiasc5 cà propunerile
lui Stirbei erau intemeiate pe ceva serios. Se pot face douà ipoteze, una
intemeiata tocmai pe buna informatie a celor doi §efi ai Partidului
National-Taranesc, care, in curent cu infrângerea lui BrAtianu (proiec-
tul Prezan) §i-au inchipuit ca Regele ii va impune vointa ping la sat--
§it §i nu va consimti sa moarà dee& in bratele unui Guvern national
alta, ea' de vreme ce Brntianu delegase mini§trii in Guvernul Stirbei, nu
puteau nici Maniu nici Mihalache s5 se lase mai jos si s5 nu fie re-
prezentati in ultimul Guvern al Regelui Ferdinand. Oricum ar fi, guver-
narea de 15 zile a lui Stirbei a fost o p6c5leal5 pentru toat5 lumea. Sin-
guru! care s-a luat in serios a fost bietul Capitaneanu, numit subsecretar
de Stat la Interne. S-a g5sit acolo in elementul lui c5ci a avut 70 de pre-
fecti de numit. Din nenorocire primise instructii sa numeasc5 liberali,
in vederea alegerilor, astfel inck n-a putut strecura deck foarte putini
takisti. In Ardeal, ca s5 se dea iluzii lui Maniu i sà-1 linisteasc5, au fost
nurniti si din partizanii lui. Bineinteles c5 acestia, ca si takistii, au fost
mkurati, dou5 ore dup5 insc5unarea lui Duca la Interne.
Mi-au r5mas amintiri foarte sterse despre cele douà sau trei sedinte
ale Consiliului de Ministri, sedinte pe care Stirbei le-a prezidat dup5
tipicul sedintelor consiliilor sale de administratie. Din puterea obiceiu-
lui, domnul prezident cerea mereu lui C5pit5neanu ordinea de zi", si
aceasta n-a parvenit deck cu greu sa-1 conving5 c5 nu era uzul" unei
asemenea ordine de zi" in Consiliile de Ministri. Ca cel mai vechi mi-
nistru, Maria Sa ma aseza la dreapta sa, i ma consulta din ochi. Perso-
najul dezinteresat in toat5 aceasta comedie, eu taceam ca pestele, pri-
yearn si petreceam. National-t5r5nistii erau foarte plictisiti de lipsa mea
de interes fat5 de chestiunile supuse Consiliului, c5ci, tot prin puterea
obiceiului ma considerau si acum drept capul räutAilor" i t5cerea mea
le dovedea cd &teem se prepard, altceva" care nurnai pe placul lor nu
putea s5 fie. De fapt, in Guvernul Stirbei, eu n-am avut alt rol deck s5
determin c5derea lui: ma angajasem fat5 de Bratianu sa dau demisia si
sa provoc criza la momentul oportun! Dar nici Popovici nici Iunian nu
erau in curent cu tot ce se lucrase in culise, si-mi atribuiau un rol mult
mai str5lucit, i atitudinea mea i-a pus pe ganduri. Nu e vorba, mari
iluzii nu-si facuserà ei, de la inceput!
Stiind cá Guvernul nu trebuia sa tinA deck ckeva zile, nu rn-am b5-
gat in t5r5te nici la Departarnentul meu. M-am multtimit sa iau contact
cu diferitele directii i cu numeroasele institutii i regii dependente de
Ministerul Agriculturii i mi-am facut un plan de lucru pentru Guyer-
nul Brátianu, in care eram hot:5ra sa p5strez acest portofoliu in lipsa
Ministerelor de Exteme, de Interne si de Finante, rezervate partidului.
Cu toat5 abtinerea mea, am comis sub Guvernul Stirbei trei acte po-
litice: rn-am impacat cu patriarhul Miron Cristea, am scapat pe Dim.
Ghica de mazilire si am ridicat pe Citta Davila!
MEMORII, 1926-1930 131
In §edinta de la 4 ianuarie 1926, sfinta ghin5 a§ezase pe Miron Cris-

tea Fang mine. Cand a venit votul cu apel nominal', patriarhul a facnit
cu glas r5sun5tor: Pentru" iar eu, sub st5p5nirea enerv5rii, m-am
sculat i-am aruncat in obraz: S5-ti fie ru§ine, pop5!" §i am plecat,
stupind" alSturi de el... De atunci nu-1 mai vazusem §i eram chemat
s5 dau de dansul, ca Regent! Urita situatie! Regretasem gestul facut,
chiar de a doua zi, §i a§teptasem in zadar o ocazie ca sä exprim popii"
regretele mele. 0 violenth de limbaj, chiar and e indreptath impotriva
unei lichele. Ca ministru nu puteam fi certat cu patriarhul thrii, asa in-
cat rn-am hothrat s5 fac un pas. Patriarhul find dus la Londra s5 intoar-
c5 vizita prelatilor anglicani, care venisera cu un an inainte in Bucure§ti
s5 strang5 legSturile dintre Biserica Anglican5 §i Biserica Ortodox5 Ro-
m5n5" am depus, a doua zi dup5 jur5m5nt, carta mea de vizith la
Mitropolie. Era o piatrà de incercare: dac5 dup5 inapoierea sa patriar-
hul imi intorcea politetea, impacarea urma de la sine dac5 nu, era de
v5zut ce era de facut. Lucrurile au mers ins6 pe §leau. Abia inapoiat in
tars, patriarhul mi-a trimis urmatoarele rânduri:
Prea stimate d-le Argetoianu!
Sosind acasa din lunga mea c515torie, aflu carta de vizith a d-tale,
devenit ministru. M-am bucurat mult de aceasta, tiindu-te nu numai
un bàrbat de adenc5 (sic) p5trundere a lucrurilor i chestiunilor §i cu o
larg5 experienth de viath §i cu vointa energicá §i man5 tare. Doresc
deci, sà-ti dea Dumnezeu viath §i timp cat mai lung pentru a pune aces-
te calitSti in slujba thrii.
Cu arhiere§ti binecuvinthri
Miron
patriarh
Bucure§ti 15.VI.1927"
Succesul gestului meu intrecuse toate a§teptarile. Scrisoarea patri-
arhului era conceputh in termeni care faceau orice explicatie ulterioarà
inutilà. Ca §i dfinsul, m-am facut i eu c5 am uitat scena de la 4 ianua-
rie, 9 i cum nu ne-am revSzut deal la inmormântarea Regelui Ferdi-
nand, n-am mai vorbit de dansa, §i am inmormantat-o §i pe ea. Pe tim-
pul Regentei, §i mai tarziu sub Carol al 11-lea, am avut cele mai bune
I Cu prilejul acestui vot, numai Iorga 0 cu mine am votat contra" restul priete-
nilor nostri politici s-au abtinut". Liberalii si liberaloizii au votat toti pentru".
raporturi cu Miron Cristea, care-mi trimitea fiecare cártulie ce scotea

din tipar, cu cate o m5gulitoare dedicatie. Numai o singur5 data, in
1938, ameninOnd nu mai vreau s5 stiu pe cine, in prezenta lui, cu bles-
ternul meu, blajinul prelat a murmurat intr-un suris: Lasà, c5 te stiu
eu, esti iute la guri!"
Cu Ghica, luerurile au mers mai greu. Chiar luni dimineat5, a doua
zi dup5 constituirea Ministerului, Stirbei mi-a comunicat ca Bratianu ii
ceruse sä destituie imediat pe Ghica. Prietenul meu Démetre" se cer-
tase cu dansul la Paris, si-1 incondeiase in saloanele si in cluburile pe
care le frecventa. Venit la putere in 1922, Br5tianu ilpusese in disponi-
bilitate, i Ghica, nenorocit, somase" 4 ani de zile. II repescuise Miti-
lineu' si-1 numise secretar general al Ministerului Afacerilor Externe
post din care tutorele regimului cerea sa fie destituit. Stirbei, prieten
si el cu Ghica era foarte plictisit, caci in calitatea sa de ministru interi-
mar al afacerilor straine (portofoliu rezervat lui Titulescu) trebuia s5 exe-
cute chiar el ordinul. F5-luitat!" 1-am sfatuit eu. Nu se poate; mi-a
cerut sa-i comunic pana diseara ea s-a f5cut. Am insistat cat am putut
pe lang5 dansul rugandu-1 sa revie, si ar5tandu:i cat de gresith si de
sumara fusese judecata sa. Toate au fost inutile. Incearc5 si d-ta. Poate
ea' ai mai multà trecere ca mine..." M-am dus numaidecit la Bratianu,
si am scapat capul lui Ghica. S-a mirat si Stirbei dar eu si mai mult.
lar Eliza Bratianu care intervenise si ea zadarnic mi-a spus: Mare tre-
cere ai pe Iâng5 Ionel fereste-te de cei din jurul lui, dac5 vreti s5 fa-
ceti treaba impreun5..." Si cine stie ce ar fi f5cut cei din jurul lui",
dac5 Behtianu n-ar fi murit dup5 cateva luni! N-au avut timpul.
Daca salvarea lui Ghica2 a avut un caracter aproape tragic inal-
tarea lui Davila s-a desrasurat intr-un ritm aproape comic. Dup5 cum
am afatat, Davila, la despartirea mea de Maniu ramasese in partidul fu-
zionat, dar totdeodat5 in raporturi intime de prieteni cu casa mea i cu
mine. Venea des pe la mine, si-mi povestea dezamagirile sale fat5 de
reprezentantii democratiei integrale romanesti. Dup5 formarea Minis-
terului Stirbei, a venit s5-mi spunh c5 era cam scârbit de politica, c5 ar
vrea sh se aeriseasc5, si ca ar prine (sic) Legatia din Varsovia! Am
crezut intai &à nu pricepusem bine. Socoteam pe Davila baiat simpatic;
fusese cateva luni prefect de Vlasca i alte cateva luni deputat, ineasase
1 Ministru de externe sub Averescu.
2 Care na-a rasplAtit bätanduli joc de mine, in 1931-32, in cabinetul lorga. Recu-
nostinta lui a fost inchinata lui Mitilineu i lui Titulescu...
MEMORII, 1926-1930 133
in aceasta calitate douà palme de la Milcoveanu i tocase ca sot dotal al

smintitei de Ara, averea lui Charles Yarca. Toate aceste titluri puteau fi
la urma urmei invocate pentru obtinerea unei Legatii, si daca ar fi ce-
rut-o frumos si sfios, n-as fi avut nimic de zis fiindca as fi avut prea
multe! Dar cand 1-am auzit, condescendent, c ar primi" postul din
Varsovia daca s-ar recurge la el si ar fi solicitat" de Guvern, ca sa adu-
ca un serviciu Orli mi-a venit cam eau. Am retinut insa pentru mine
cuvintele ce erau sa-mi tasneasca dintre buze si am spus megalomanu-
lui ca voi vorbi cu Stirbei, titularul Externelor. 1-am fagaduit cu rezer-
va rnintala de a nu ma face de eds...
Intalnind in aceeasi zi pe Stirbei, dupà ce am vorbit de multe, i-am
povestit in treacat scena cu Davila ca sà faca si el haz, si farä nici o in-
tentie de a pune serios candidatura usuratecului meu prieten la Legatia
vacanta din Varsovia. Spre marea mea mirare, Stirbei n-a facut deloc
haz, si a intfimpinat: De ce nu? E o foarte buna idee!..." M-am intre-
bat daca eram treaz. Dar eram! Am dat din umeri si am vorbit de alt-
ceva. De altminteri, eram convins ca in cele cateva zile ate le avea
inainte Slirbei nici nu avea timpul sä faca o numire in diplomatie (nu-
mai cererea i sosirea agrementului cereau cateva saptamani), si nici nu
avea caderea, find ministru interimar. Dupa cateva zile, Stirbei imi
spune: Stii ca am vorbit lui Bratianu de Davila. E de acord, daca nu e
cal. list!" De data asta mi-a venit s5 rad! Dar baiatul mi-era simpatic si
nu i-am stricat treaba. Dimpotriva, paradoxala numire sfarsise prin a
ma amuza! Am exoperat" vorba lui Maniu declaratia lui Citta de
ne-carlism", declaratie cam in doi peri (Paris vaut bien une messe")
pe care am mai captusit-o eu, i numirea s-a facut. Dar era cat pe aci s5
nu se faca: numirea nu a ajuns la peifectare decat sub Bratianu, i dom-
nul Davila a avut scrupule de constiinte intrebandu-se daca poate
primi postul din mainile sefului Partidului Liberal!!! A trecut insa pes-
te aceste scrupule de constiint5 si a inceput la Varsovia stralucita cari-
era care 1-a dus apoi la Washington tot ca ministru i azil la situ-
atia invidiata de sef al Partidului Romfinilor Liberi din Statele Unite!"
Cine stie daca maine nu va ajunge si prim-ministru, si presedinte al Re-
publicii Romane? Toate sunt posibile, dar in ce priveste pe Davila nu
au fost posibile decal fiindca am glumit eu cu Stirbei in iunie 1927 si
findca 1-am scapat un an mai tarziu de destituire in urma unei scrisori
Scris in august 1943.

de 24 de pagini de o rar insolent:al adresata sefului sau Titulescu, pe

tema Printului Carol. Daca Titulescu ar fi aratat scrisoarea lui Vinti15,
Vintila 1-ar fi i impuscat pe indraznetul nostru scriitor, i Romanii li-
beri" ar fi fost astazi fara sef! Titulescu a inghitit obraznicia fara s ras-
punda, de dragul meu", a pretins el. In tot cazul obrazul meu a salvat
atunci situatia si pe imprudentul diplomat redevenit carlist.
In aceste zile numarate ale Guvernului 8tirbei, am primit acasa si la
Minister pe mai toti fostii mei colaboratori politici, si am stat de vorba
cu ei. Aveam fata de dansii o datorie morala. Se solidarizasera cu mine
in octombrie 1926 si adoptasera i ei o atitudine de expectativa, asa
incat ar fi fost de datoria mea sa-i previn in momentul in care m5 ho-
tarasem sa parasesc aceasta expectativa. Planul elaborat cu Bratianu la
Florica in ziva de 18 aprilie nu putea insä fi dat in vileag asa incat, eve-
nimentele precipitandu-se, n-am putut consulta pe nimeni inainte de in-
trarea mea in Ministerul 8tirbei. Am socotit insa ca o datorie de onoare
sa o fac dupa cu atat mai mult cu cat Ministerul 8tirbei nu era dec.&
o prefata la un Guvern Bratianu si ca in realitate la ordinea zilei era co-
laborarea mea cu liberalii, care dupa cele intimplate nu mai facea du-
biu pentru nimeni. Ca sa nu mai incurc lucrurile deja destul de incurca-
te, nu mi-am mai intrunit prietenii, ca in octombrie precedent, si i-am
primit ate unul, doi sau trei, succesiv. Aproape toti au fost de parere ca
colaborarea mea cu Bratianu se impunea; unii voiau chiar inscrierea
noastra imediata in Partidul Liberal. Au fost i pared contrare, oameni
care nu se puteau impaca cu despotismul din Partid Liberal. Reproduc
aici scrisoarea primità de la cel mai inteligent si apreciat colaborator al
meu, Alexandru Perieteanu, cu care dusesem cot la cot campania stabi-
lizarii monetare, i o reproduc fiindca ea oglindeste starea de spirit a
celor mai multi din prietenii mei, mai ales a acelora care s-au inscris
mai tarziu, o data cu mine in Partidul Liberal. Si e de subliniat cà
aceasta scrisoare mi-a fost scrisa la inceputul lunii mai, adica inainte sa
se stie cà un Guvern Bratianu era iminent si inainte ca eu sa fi fost rein-
scaunat la putere.
In ziva de 8 mai 1927, Perieteanu-mi scria:
1 Vintila Bratianu, prim ministru, pusese sa se traduca In frantuzeste o ignobila
brosura plina de ignominii la adresa lui Carol, brosura scrisa pe rornaneste de escrocul
Stefan Florescu, i o trimisese spre raspandire" Legatiilor noastre. Davila a refuzat sa
distribuie stocul trimis Legatiei din Varsovia, calificand aceastä operatie de propa-
ganda", dupa cum si merita, de porcarie!
MEMORII, 1926-1930 135
Iubite amice,
Cand rn-am decis, acum cfitiva ani, a te ruga s5 m5 primesti printre
prietenii d-tale politici, aveam in primul rand in vedere grija de a oferi
slabele mele mijloace omului de caracter, politicianului patriot, care va
avea intotdeauna in vedere numai interesele Orli. Ma gräbesc a adäuga c5
nu regret ceea ce am f5cut, deoarece nu rn-am inselat in sperantele mele.
Credeam insa atunci c5 in aceste timpuri, cand tam are atata nevoie
de oameni i cand oamenii lipsesc, nu va fi posibil ca oameni ca d-ta, si
l5sand modestia, s5 zic, si ca mine sa fie lásati in inactiune. Tenta-
tivele sincere ce ai facut de a ne lega rand pe rand cu alte partide, s-au
lovit de egoismul unora si de incapacitatea altora, asa c5, dup5 cativa
ani de pertractari ne-am g5sit, anul trecut, in aceeasi situatie in care se
gasea grupul nostru in momentul intràrii mele.
La consultatia la care realmente ai chemat pe prietenii nostri, ai ur-
mat fara sovaire opinia majorit5tii, pe care eu in special am sustinut-o
cu tarie.
Am ràmas in espectativa si am decis scoaterea revistei. Intentia mea
era de a vedea ce valoare prezinta grupul nostru i dac5 aceast5 valoare
era de natura a face din noi o rezerva gata de a infra in actiune, la mice
chemare sincera pentru serviciul Ord.
Din nenorocire convingerea mea este astázi ca grupul nostru nu
reprezint5 o valoare rear& Dup5 aparitia a 22 numere ale revisteil nu
v5d nici un elan tasnind nici din capul, nici din inima colegilor nostril.
Cu asemenea compozitie, care e de altfel compozitia mai tuturor par-
tidelor politice, espectativa nu va putea avea alt efect dee& evitarea
acestui conglornerat pana la izolarea completa a samburelui in jurul c5-
ruia se grupase. 0 asemenea izolare ar insemna negatiunea oric5rei ac-
tivit5ti politice, iar elernentul de valoare care se multumeste cu o ase-
menea izolare, nu e dec.& un egoist, care caut5 un pretext spre a-si
micsora r5spunderea inactiunii fat:5 de sine ins5si. R5spunderea ins5 nu
inceteazà, caci in politic5 fiecare trebuie s5 dea cat perate, dac5 nu poa-
te da tot ce doreste.
Iat5 pentru ce rn-am decis sa-ti scriu scrisoarea de fata. Convins c5
am gresit in ziva cand te-am sfatuit sa r5mai in espectativ5, yin astazi
sa-ti redau, in ceea ce ma priveste, libertatea ce poate ai crezut si cu
drept cuvant angajat5 de solidaritatea grupului.
I Stiptdmeina Politicd.
Vei zice poate cà argumentele ce invoc nu conduc la concluzia spar-

gerii unei colaborari, ci mai curand la schimbarea de directie a activi-
tatii comune si ai putea conchide ea putem continua a naviga impreuna,
schimband numai bara. La aceasta iti voi raspunde c sunt cel putin as-
thzi motive serioase care impun o despartire.
Exista intre d-ta si mine o notabila deosebire, atat ca temperament,
cat si ca traditie si activitate. D-ta esti omul politcii militante, singura
capabila de a deschide cuiva drumul, chiar cand nu merge sa ia, ci sa-si
dea ofranda catre Ora. Desigur ai tot ce trebuie ca ofranda sa fie fru-
moasa, dar aceasta nu ar servi la nimic, daca nu ai avea i mijlocul de
ati deschide calea si mentine locul necesar spre a fructifica ofranda.
Actiunea pur combativa este necesara nu numai spre a ajunge sa-ti de-
pui obolul, dar mai ales spre a impiedica pe altii care yin sa ia obolul
depus de fideli, pe altii care dispun de forta de a-si deschide calea dar
care vin cu mainile goale. Eu am poate ceva in mana si oricat ar fi de
mica ofranda ea e demna de a fi prirnita, cand e facuta cu toata inima.
Trecutul si temperarnentul meu m-au lipsit insa totdeauna de mijloace-
le de a-mi deschide calea prin noroiul care inconjura altarul. Recunosc
eroismul celor care ca d-ta indraznesc sa afrunte cloaca, cu scopul cu-
rat de a ajunge acolo unde se depune sacrificiul, sunt insa incapabil de
a intreprinde o asemenea actiune, mai ales la sfarsitul unei cariere in-
tregi de izolare si de studiu.
Am crezut un moment ca voi putea ajunge acolo pe drumul deschis
de altul, doritor de a spori ofranda, i rn-am legat de d-ta, dar constat
ca, in loc sa facem accesibile impreuna ambele ofrande, nu am reusit
dee& sa fac inaccesibila si pe a d-tale si s te antrenez in inactiunea la
care ma condamna insuficienta mea.
Aceasta nu trebuie &à fie si de aceea cred ca trebuie sa thiem legatu-
ra, daca nu voim sa ne inecam impreuna. Desigur aceasta nu inseanma
ruperea totala a unei legaturi, care in ultirnul timp nu a facut decat sa se
inthreasca cu cat ne-am cunoscut mai bine, legatura ce o cred durabila
si gata la orke incercari, ci numai o separatie necesitath de diferenta de
roluri.
Intrarea d-tale in Partidul Liberal mi se pare cd se impune in mo-
mentul de fatd: Desigur idealul ar fi fost altul, dar nu traim cu idealuri
ci cu realitati. Nu incerc sa argumentez aceasta necesitate, caci cred ca
o vezi mai bine ca mine, dar voi incerca numai sá te conving de ce nu
cred posibil sa te urmez cum a§ avea dorinta.
MEMORII, 1926-1930 137
In Partidul Liberal este o atmosfer5 irespirabil5, provenit5 dintr-un

autocratism feroce. Aceast5 atmosfer5 este mult mai compact5 in ceea
ce priveste politica economic5, dee& cea generalà. D-ta ai destul5 foga'
personal5 prin suprafata d-tale politic5 spre a tine capul ceva mai sus
decal stratul irespirabil, mai ales dacà te vei multurni a evolua in politi-
ca general5, rar5 a p5trunde in cea economic5. Eu nu numai nu am aceas-
t5 posibilitate, dar ofranda mea ar fi nul5 dae5 nu as putea evolua in
partea economic5. Autocratismul lui Ion Bfatianu in partea politicii ge-
nerale e mult mai luminat si mai elastic dee& autocratismul rigid si din
nenorocire gresit al lui Vintil5 Bfatianu, egruia, nu inteleg pentru care
motive, Ion Beatianu ii las5 toata r5spunderea. Ma tern ea sunt aceleasi
motive care I-au decis sa lase generalului Iliescu de trist5 memorie in-
treaga libertate de a pregati razboiul si c5, prin unnare, rezultatele vor
fi identice.
Aceasta situatie cere intrarea d-tale urgent in Partidul Liberal, cu
dou5 scopuri: intai spre a nu l5sa in inactiune o fortà ca a d-tale, asfazi
cand tara are nevoie de toate fortele si al doilea pentru c5 vei reusi
poate a deschide ferestrele acestui asezamânt necesar Orli, care se nu-
meste Partidul Liberal. Cine stie clac5 ideile noastre nu-si vor face drum,
cand vor fi expuse de o voce clara si putentic5 ca a d-tale; cine stie
dac5 intr-o zi drumul deschis de d-ta nu-mi va permite si mie a depune
ofranda pe altarul Patriei?
E mai usor s5 trecem unul ate unul, decal toti de front.
Poti fi sigur c5 in ziva cand yei crede util s5 ma chemi, voi easpunde
la apel, fiindea am convingerea ea d-ta insuti socotesti ca mine, c5 o
asemenea chemare nu trebuie sA provoace o sinucidere prin asfixie.
i acum, iubite amice, d5-mi voie s5-ti urez vinturi bune in c5lato-
ria periculoas5 ce-ti propun si te asigur ea cei famasi cu regret pe farm
iti pästreaza intreaga lor stima si speed' in zile mai bune."
N-am ascultat de sfaturile prietenilor mei, cum nu ascultasem in
luna mai de ale lui Perieteanu, si nu rn-am inscris la liberali, preferând
sä incerc intdi o colaborare de Guvern si s5 v5d cum se putea lucra cu
Brdtienii. Prea m5 arsesem cu celelalte partide ca s5 nu fiu prudent cu
aceasta ultima hotfirfire. Am sfatuit insa pe toti cei ce se mai credeau
legati de mine s5 teach' la liberali, unde era foarte probabil ca intr-un
viitor nu prea departat ne vom regasi toti impreun5. Unii din ei tn-au
ascultat, dar cei mai multi au asteptat, si s-au inscris odata cu mine.
CAPITOLUL AL V-LEA
Demisia Guvernului Stirbei - Constituirea Ministerului

Bratianu pentru alegeri Cearta liberalilor Al doilea ju-
ramant la Scroviste La Regina Maria Pertractari cu
perechea Prezan Paul Angelescu Al. Perieteanu sub-
secretar de Stat Alegerile Neamtu Convin cu Ionel si
cu Vintild Bratianu despre infaptuirea stabilizarii mone-
tare Cum a fost Infaptuita stabilizarea Muffle basa-
rabene Rist i portofoliul putred Masoneria Ameri-
cana si imprumutul
Astfel imp5cat cu mine si cu ai mei, eram gata s5 intru in vizuina

ursului i s5 joc hora cu el. Tocmai se implinise si sorocul acordat de
Br5tianu liii Stirbei. National-tathnistii deveniserá cei mai aprigi parti-
zani ai Guvernului, caci preferau s treac5 hopul alegerilor cu Stirbei la
Interne decdt cu BrAtianu. Desi minitrii lor se certau toata ziva cu
C5pit5neanu pentru numirile lui liberale, o adev6rata criza" nu era de
asteptat de la ei, si nici n-ar fi convenit lui Bralianu, c5ci un Guvèrn
fasturnat prin demisia nationa145r5nistilor ar fi inscris o ipotec5 a aces-
tui partid asupra Guvernului urrn5tor. Br5tianu, care avea toate sforile
in man5 s-a hot5r5t in ziva de 21 iunie s5 fac5 dintr-una un lat si s5
treac5 capul lui Stirbei sinucis benevol intr-insul.
In acea zi ne-a poftit, pe mine si pe Stirbei, la un aperitiv, la dinsul.
Coana Eliza ne-a preg5tit cdrn5tei, sandwichuri cu icre, pelin si tuic5
de la Florica, din cea bun5 rezervata zilelor mai. A fost de fat5 si Duca
care facea pe secretarul dar Vintilá nu. In patru, am hot5rit pro-
cedura si programul zilei. Regele fusese pregAtit" si era gata la orice.
Sufleteste se desp5rtise de toate si nu mai avea nici o ambitie pe acest
p5mfint... Discret5 era totdeauna discretà când lucrurile nu o intere-
MEMORII, 1926-1930 139
sau Eliza Bratianu s-a retras "dupa ce a constatat ca aperitivele erau

la inaltime. Am lamas in patru pe terasa care da spre gradina inflorita,
caci acolo fuseseta intinse pe o masa' zacustile; de pe pragul usii, coana
Eliza a mai aruncat o privire de dispret asupra lui ft-ate-ski Barbu si a
lui Ionel si a disparut.
Ei, acum la treabr a inceput Bratianu. Pe unde o scoatem? Pe
ce motiv Ii dai demisia, domnule Argetoianu?" Pe temeiul totalei
incapacitati si a numeroaselor ghesefturi savarsite de primul minis-
tru..." am raspuns eu foarte serios, acoperind cu aceasta glumä mult
adevari. Ha, ha!", au intampinat Bratianu si Duca, incantati de intepa-
tura mea la adresa lui tirbei iar acesta ne-a aratat toti dintii ranjind
cu afabilitatea lui obisnuità, desi probabil ca ar fi preferat sa ne stranga
pe cfitesi trei de gat. Lucru ciudat, acesti trei oameni, care uneltisera
atatea impreunä si care erau legati prin atatea cadavre morale, se detes-
tau intre ei si un curent de simpatie reala nu exista decat intre Bratianu
si mine, desi eu eram un intrus" printre dnii si un colaborator de
ocazie. Dupa ce am marcat gluma printr-un paharut de pelin, am con-
tinuat: $i fiindca stiam pentru ce fusesem convocat, dati-mi voie sa va
citesc scrisoarea pe care am pregatit-o..." si am dat citire unna-
toarele randuri:
Bucuresti in 27 iunie 1927
Domnule Presedinte i scumpe amice,
Cand mi-ati facut cinstea sa-mi cereti colaborarea in Ministerul ce
prezidati, am primit bucuros sa va stau alaturi in fgeaua sarcina ce vi-o
luaseti de a incerca o impaciuire intre partide, in vederea viitoarelor
alegeri.
Din primul moment in* dupà cum va este cunoscut, nu am vazut
posibilitatea unei asemenea impaciuiri cleat pe baza unei intelegeri
electorale intre partide, manifestata prin alcatuirea de liste comune in
alegeri. Numai asemenea liste comune, stabilite cel putin intre Partidul
National Liberal si cel National-Taranesc ar fi justificat in ochii mei
prezidarea alegerilor de calm un Guvern neutru. Din nenorocire o ase-
menea intelegere nu s-a putut si nu se poate incheia2. A prezida cu bra-
Ghesefturile, *tirbei le sävarsise inainte de a fi prim-ministru...

2 *tirbei i Capitäneanu inscenaserd pertracari cu cele dotia partide, dar de cfite ori
nationa1-0'1.5114th se ardtau mai tratabili", liberalii ridicau tariful pretentiilor, ca s5 nu
se ajungd la nici un rezultat, caci Brätianu era hotardt s'a" faca el alegerile.
1 40 ('UNSTANTIN ARGETOIANU
tele incrucisate o lupt5 intetit5 intre particle, lupt5 in care nici violente-
le, nici cea mai des5ntat5 demagogie nu vor lipsi, imi pare, in momentul
prin care trecem, o incercare periculoasA pentru ordinea in Stat. Eu unul,
n-as putea lua asupr5-mi nici o p5rticicá de faspundere intr-o asemenea
aventur5. Iat5, dornnule Presedinte si scump amic, rostul aci aláturatei
demisii.
Nu-mr r5rnane decal &à-0 multumesc pentru increderea si prietenia
pe care mi le-ai aratat si s te asigur de sentimentele mele devotate.
C. Argetoianu"
Perfect!" a exclamat Brätianu, in timp ce ceilalti doi muschetari
cradeau din cap in semn de aprobare nici o vorb5 de schimbat! D5
scrisoarea si demisia lui Stirbei" i indreptandu-se spre acesta: Sper
ca esti multumit?" Incantat!" a morm5it cam acru decapitata Exce-
lentà. Am convenit apoi repede asupra procedurii. Stirbei trebuia s5
mearg5 imediat la Scroviste cu demisia mea i s5 convie cu Regele (a
c5rui lectie era deja facut5): 1) c5 Ministerul nu putea fi complectat de-
oarece o personalitate de suprafata mea nu putea fi in1ocuit5 (!!!), 2) ca
Beatianu trebuia chemat s5 formeze noul Guvern. Aceasta formalitate
indeplinit5, Br5tianu trebuia convocat pentru ora 4, ca SA nu se mai lase
nim5nui fagaz de intrigarie. Bratianu ne-a mai spus cá vrea s5 lase pang
dup5 alegeri Guvernul cum era (cu Stirbei in minus) si sa" nu introduca
dee& doi ministri noi, pe Duca la Interne si pe Vintil5 la Finance. Dup5
alegeri va constitui Ministerul defmitiv...
Ca sá tina seatn5 de prima dorint5 a Regelui, va propune si lui Po-
povici si lui Iunian s5 ramana, dar sper5 c5 nu vor primi ei. Si a in-
cheiat: Maine dimineat5 la ora 9 1/2, intalnire aci la mine, sa mergem
la Scroviste sà depunem jur5matitul!". Am dat gata mai repede Guyer-
nul cleat aperitivele. Am mai luptat cu ele, Duca, Brätianu si cu mine,
dupa plecarea lui Stirbei si nici nu le-am fi invins dac5 nu ne-ar fi venit
in ajutor Bebe Br5tianu i Plesoianu, chemati din camera de al5turi, un-
cle probabil cà ascultasera la gaura uii cele petrecute intre noi...
Am plecat foarte mandni ea mai trantisem un Minister si atat de
preocupat de mersul evenimentelor Inca nu In-am mai sinchisit de ele
0115 a doua zi dimineata. Ca s5 nu m5 plictiseasc5 prietenii, am petre-
cut toata dupa-amiaza la Jockey-Club recornandand portarului si fecio-
rilor sa spund ca nu sunt acolo. M-a cautat Blumenfeld (Scrutator) cu
limba scoasà, dar n-a putut da de mine. Nici el nici altii.
MEMORII, 1926-1930 141
A doua zi de dimineata, am sosit la Bratianu, cum fusese convenit,

la ora 9 1/2, ca sà mergem la Scroviste, si am inregistrat cu acest prilej
prima mea mare deceptiune in colaborarea cu Ionel Bratianu. Din afarà
si de depaite, crezusem (ca si Perieteanu) Ca Partidul Liberal era dus
autocratic de seful sau atotputernic, si ca nimeni nu cr5cnea cand aces-
ta lua o hotarnre. Socotisem prin urmare ca convocati la ora 9,30 vom
porni la Scroviste la ora 9,45, fostii ministri mai putin national-tara-
nistii care refuzasera sa intre in noul Guvern, 9 I cu Vintila si cu Duca in
plus. Dar de uncle! Am gasit in casa lui Bratianu o vraiste ca in Thrgul
de Afara i o forfoteala de candidati ministeriali care pretindeau care
mai de care un portofoliu. Era plin cabinetul de lucru al lui Bratianu,
plina odaita secretarului ce despartea biroul sefului de anticamera, pli-
na anticamera, sufrageria si cele doug saloane! Un zgomot infernal:
vorbeau sau se certau toti deodat5; partizanii fiecarui candidat caci
candidatii, ca pretendentii Penelopei, venisera fiecare cu oamenii lui
faceau galagie care mai de care, enumeiand drepturile" patronilor si
amenint5nd ca in carciumile din Dealul Spirii. Era o atmosfera oribila;
abia am putut razbi pana la Bratianu, dand din coate, si cu pardon-par-
don! Bietul Ionel era tras in toate partile, de mâneca, de umeri si fie-
care cauta sa obtina cate ceva, caci in afara de portofolii mai erau de
fata si poftitorii de gheliruri mai marunte. Vintila, Dinu (Bratianu), Duca,
constituiau centre de cristalizare secundare a acestei mase informe...
Ajuns in preajma lui Ionel, n-am putut scoate de la el decit un te rog,
un moment!" si rn-am asezat i eu pe un scaun, in salonul cu cupola',
mai putin imbacsit. Priveam, si nu-mi venea sa cred! Asta era Partidul
Liberal! si eu care crezusem in disciplina de fier", in autoritatea ne-
contestata a sefului", in spiritul de solidaritate aproape iezuistica" a ce-
lui mai bine organizat partid din tara!" Inca o serie de iluzii pierdute!
Doctorul Angelescu urla i tipa, si nu admitea ca el care a cheltuit"
(!!) atat pentru partid sa nu fie ministru odata cu Duca si cu Vintila.
Tancred Constantinescu, bâlbâia, cerea, injura pe Duca si lua se vede
pe toti cei din jurul sau drept flori caci ii stropea rara preget. Nicusor
Saveanu declara rezernat de un perete ca va face moarte de om, daca nu
va fi ministru. Chirculescu ameninta cu nici un vot la Putna si mai
ales in Panciu, de va fi lasat la o parte. Dovlecel Dimitriu, surd, cre-
z5nd Ca i se disputa locul trecea dintr-o camera in alta urlând: nu ce-
Devenit mai tarziu anticamera Bibliotecii.

dez, nu cedez!" Duca, ro§u ca un rac, sufoca in mijlocul bandei care

voia s6-1 in5bu§e, Vintil5 resemnat §i dezgustat p5rea un Cristos cobo-
rat de pe cruce iar Dinu plictisit §i indiferent graseia" cuvinte rar5
§ir si-si recapitula in minte num5r5toarea boloboacelor de la Dr6g5§ani.
Printre cei mai agitati, erau ins5 Gutà T5t5rescu §i Richard Franasovici.
AmAndoi vroiau s5 fie subsecretari la Interne T5t5rescu pour met-
tre le pied A l'étrier" iar Franasovici, compromis in ultirna guvemare
liberal5 prin afacerea pappoartelor, ca s5 se reabiliteze...
Priveam, ateptam, dar nu m5 plictiseam... Asta era Partidul Liberal!
Asta era Partidul Liberal! Aceste patru cuvinte imi tot tocau in cap, §i
putinul cat mai fAmäsese in mine, de vlag5 politic5 s-a dus pentru tot-
deauna! Mi-am adus aminte de atmosfera din jurul lui Averescu in aju-
nul form5rii Ministerului din 1920, mi-am adus aminte de Maniu i chiar
de Iorga §i comparatia a fost dezastruoas5 pentru Br5tianu. Se vede
c5 acesta mi-a ghicit gandurile, c5ci dus de valurile partizanilor a trecut
de mai multe ori prin fata mea. Pe la ora 10 1/2 a venit la mine, in-a
luat repede sub bolta ferestrei §i mi-a spus: Iart5-m6 c5 te fac sa a§-
tepti suntem numaidecAt gata je suis submerge, dar ce vrei, par-
tidul are exigentele lui..." V5d, i-am r5spuns eu, i sunt incantat c5
nu mai am partid!" In fine, dup5 nesfar§ite pertract5ri §i dup5 fag5du-
ieli solemnepentru dupd alegeri, am putut porni la Scrovi§te la ora 12,
dupà 2 ore i junfAtate de ateptare. Bralianu a trebuit sg mai adauge
listei sale pe doctorul Angelescu, iar de Tancred Constantinescu n-am
sc5pat deat printr-un veto absolut al lui Duca, care a declarat net, ea
nu intrà in Guvern al5turi de Tancred... Escrocul nici nu s-a mai intal-
nit de atunci cu un portofoliu ministerial! Au reu§it §i T5t5rescu §i Fra-
nasovici &A se agate de Guvern, ceruti de Duca cu insistenta, la Interne.
Ca s5 se scuze, Bralianu mi-a spus: Ce vrei, nu putem jigni un vechi
colaborator i un om a§a de cumsecade ca Angelescu iar pe Frana-
sovici 1-am numitfiindcd-1 cred cinstit ci trebuia reabilitat (!!!). Numind
pe Franasovici, trebuia ins5 s5 primesc 1i pe Tharäscu... E mai bine
vázut in tineretul partidului cleat Franasovici! Am prevenit de altmin-
teri pe Franasovici Ca il pun la proba: s5 vedem cum va ie0 la examen!"
Acestea i multe altele Brátianu mi le-a spus in ma§in5 p5n5 la
Scrovi§te c5ci rn-a luat cu dânsul, s5 ma incante §i s'A nu ma lase sub
oribila impresie sub care ghicise ea' ma aflam... Si a câtitat s5 ma 15-
mureasc5 cà sistemul lui era s5 lase pe fiecare sà urle §i sà-§i verse fo-
cul in cele .din urm6 tot cum voia el se invarteau lucrurile... Pe cAnd
MEMORII, 1926-1930 143
vorbea nu m5 mai interesa gdndul meu pornise inainte la Scro-

viste si rn-am pomenit i eu repetând ca Ferdinand: Da, da, dal..."
Am ajuns la Scroviste pe la ora 12 1/2. Pe scark prin culoare mi-
rosea deja a mort. Regele ne astepta sus pe terask intins in vederea la-
cului pe un scaun lung de paie; pe fata lui de cearà numai ochii mai
aveau viatà. in cele 16 zile de la ultimul meu jur5mânt, facuse drum
mutt i fiecare privire, fiecare miscare, fiecare gest al nenorocitului trà-
da apropiatul sfirsit. Aproape tot atat de ernotionat ca si Regele mi s-a
ar5tat Ionel Bratianu, in fond un sentimental; nu Vazuse de mult pe to-
var5su1 zilelor lui rele i zilelor lui bune si privelistea omului ce se
zb5tea sub aripa de plumb a mortii ii r5scolise sufletul. 0 1acrim5 sub
gene, un tremurat mai pronuntat in primele sale vorbe au trädat pe Re-
ge f5r5 sa" vrea... V5 luati o grea r5spundere, nu m5 indoiesc ea' v5. yeti
indeplini datoria... Eu am facut ce am putut i mi-am iubit tara... Uni-
re, unire, ca'ci numai asa yeti putea r5zbi... S5 aveti grija de toate..."
Cuvintele muribundului cadeau incet si greu, in tkerea ce ne inconju-
ra. Toropeala amiezii de yard' se intindea asupra apei i asupra p5durii,
noi toti smeriti si muti, si numai zanz5nitul unui muscoi, care a tulburat
prin cfiteva zig-zaguri linistea sepulcralà si a disp5rut. Scena era tragi-
c5: acest Rege care nu stiuse s5 fie la inaltimea soartei lui Ii r5scum-
Ora toate pacatele prin stoicismul cu care îi inscàuna Ministerul fu-
neraliilor sale... Bratianu era prea miscat ca s5 spuna ceva, i ce putea
s5 spunã? A asigurat pe Rege de tot devotamentul nostru, pe cand Ii stein-
gea mana si a urmat juramfintul. Cand a intrat popa, ni s-a strans
inirna, ca si cum n-ar fi fost chemat pentru noi, ci pentru indeplinirea
altei datorii...
De la Rege am trecut la Regina. Pe vremea aceea, la Scroviste, Fa-

milia Regala i personalul de serviciu locuiau In trei case deosebite. Nu
trecuse inck nici peste Scroviste valul de milioane si de refaceri dez-
15ntuit de Regele Carol Lupescu. Regele Ferdinand ocupa cu serviciile
sale vila cea mai mare, recladita in ultimii ani, iar Regina Maria un
pavilion mai modest in susul lacului. Nu pot sa' zic ea* Regina ne-a pri-
mit foarte bine. Se supusese ca totdeauna injunctiunilor lui Bratianu,
dar nu mistuise Inca inlocuirea lui tirbei, formula ei" iar situatia
sa de Regina' vkluva'" (chestiune de zile daca nu de ore) o tulbura
adanc. Cu Bratianu la canna, orke incercare de a patrunde in Regenta
era zadarnic5 i ambitioasa femeie se vedea deja trecutà in inventarul
144 CON STANTIN ARGETOIANU
accesoriilor inutile. Ne-a int5mpinat cu maximul de thceal5 compati-

bil5 cu protocolul unor asemenea audiente. Imbeacath intr-o rochie de
vath alb5 cu pic5tele violete, nu purta Inca doliul dee& pe dinAuntru,
dar incapabith s5 disimuleze, am5raciunea sufletului ei se proiecta si in
afarà. De altminteri dup5 emotionanta intrevedere cu Regele, nu eram
nici noi porniti pe veselie. Dup5 prezenthri si ploconeli ne cunostea
pe toi ne-a poftit s5 sedem i o conversatie caznita in jurul sthrii
Regelui a inceput. Aci nu mai era emotie, ci plictiseath si cea mai plic-
tisità p5rea Regina; c5uta fraze banale ca sa treac5 minutele si s5 pun5
cap5t supliciului. In aceasta atmosfeth de inmormantare, a pufnit-o de-
odata rasul, un ths nervos pe care nu 1-a putut st5p5ni... Ne uitam unul,
la altul si nu puteam pricepe, când deodath mi s-a 16murit totul. Priviri-
le ei se inclestase asupra lui Vintil5 si urmarindu-le si eu, am dat de o
vedenie care p5n5 atunci imi sc5pase, preocupat cum eram cu ginduri
mai abstracte. Bietul Vintila purta in spinare o jacheth ce fusese odat5
neagra dar care b5tea acum in verde, cu guler soios si cu doi nasturi din
trei lipsa. Fie Ca croith dup5 o moda veche, fie c5. intrata" la prea dese-
le cuthtiri chimice, sta pe cransul ca o vechitur5 de imprumut, cascat5
pe o jiletca imensa de matase alba pres5rath cu buchetele de flori si 0-
'15 de pete ce rezistasera vizibil frecaturilor repetate cu benzinà. MoSte-
nita de la Carada, aceast5 splendoare istoric5 prea deschis6 la gfit rasa
un gol pe care o cravata model 1895 cauta s5-1 umple, iar spre buric,
treand mult de cing5toare c5uta s5 intalneasc5 genunchii... Manecile
jachetei prea scurte, lásau s5 treaca 20 de centimetri de mansete albe
roase ca si gulerul, dar curate. Pantalonii verzi de culoarea g5inatului
de g5sce cu dungi negre, pareau mâncati de molii i abia acopereau
glesnele ca flU cumva s5 ascunda labele, care, ele se prezentau inc5ltate
cu ghete cu sireturi, dar fara limba de piele pe care de obicei sunt in-
cheiate, asa incdt se vedeau ciorapii: unul cafeniu i ce151alt cenusiu!
Dac5 n-ar fi avut barba, ar fi semanat leit cu Charlie Chaplin in rolurile
sale de purotin" si probabil ca tocmai aceastä asernanare provocase
rasul Reginei! Privirile Reginei au tras dup5 ele pe ale tuturor celor
prezenti si nici macar Ione! Bratianu n-a putut s5 se abtie de a surande.
Numai Vintilà nu-si da seama de nimic... Ca s5 o taie, Regina s-a in-
dreptat catre inenarabilul nostru ministru de fmante cu cuvintele: Sper
ea yeti reusi sd seduceti pe toatd lwnea i c5 nu v5 yeti face prea multi
dusmani!" Vintil5 tot n-a priceput dar gheata se rupsese, si dup5 cd-
teva minute de convorbire mai cordiala, ne-am luat ziva bun5 La iesire
MEMOR11,1926-1930 145
Vintilá rn-a intrebat nedurnerit: Dar ce o fi avut asta cu mine?" De,

Vintil5 i-am r5spuns eu asa sunt ferneile, cand le cade unul cu
tronc!" Crezi?" Nu cred, sunt sigur..."
Am parasit Castelul Mortii, ne-am inapoiat in Bucuresti si dup5 de-
jun am avut primul Consiliu de Ministri. Asa a fost insc5unat al 5-lea si
ultimul Guvern al lui Ionel Br5tianul... Ministerul constituit in 22 iu-
nie 1927 a mers pan5 in decembrie 1928, nth' mafi schimbari, prezidat
de Ionel Beatianu 0115 la moartea sa, si apoi de Vintil5 Bratianu pana
la sfarsit. 0 singur5 mare schimbare a avut loc in august 1928, prin de-
misia lui Titulescu i preluarea Ministerului de Externe de care mine,
ca interimar.
Era s5 mai fie inc5 una: la Ministerul Ap5rarii Nationale. Prin oc-
tombrie 1927, stand de vorba cu Ionel Br5tianu, acesta mi s-a plans de
Paul Angelescu. Cu armata nu merge cum trebuie spunea Br5tianu
generalul Paul Angelescu nu e la inaltime si incurca' lumea; ar fi mai
la locul lui la Palat, drept caine de pazà... M-am gandit la generalul
Prezan... D-ta cum esti cu el, si mai ales cu cleinsa (caci dansa hotargste
in cash) eu n-as vrea sh-i vorbesc i sl ma refuze... N-ai vrea s5-1
sondezi, i dac5 vezi Ca prinde st-i propui chiar Ministerul?" Fusesem
intotdeauna in cei mai buni termeni cu Prezan si cu coana Olga, iar de
cand ma desp5rtisem de Averescu, simpatia lor pentru mine se inze-
cise. Neax and nici un motiv sä refuz, am primit misiunea incredintata
si am f5cut trei vizite succesive perechii Prezan: in prima am stat de
vorb5 cu Prezan singur, in a doua cu coana Olga singur5 si in a teia cu
amandoi impreuna. Pe Prezan singur 1-am convins greu, dar 1-am con-
vins. Cand sa-1 par5sesc mi-a f5cut ins5 o rezerv5: sà vorbeasca i cu
nevast5-sa, sil vadd ce zice ci eal Aceasta rezervA rn-a determinat s5 cer
imediat o intrevedere intre patru ochi doamnei Prezan. Mi-a acordat-o
pentru a doua zi, i timp de un ceas ijumhtate mi-a argumentat pentru
ce era contra particip5rii lui Prezan la orice actiune politica'. Domnule
Argetoianu insista coana Olga bietul Prezan a ajuns la o situatie
frumoas5 i 1inistit5 de om respectat de toti; de ce sd si-o strice? Nu e
in stare sd facd cepa la Ministerul de Rdzboi, domnule Argetoianu, it
1Compus din: Vintilá Bratianu la Finante, generalul Paul Angelescu la Razboi, I.Gh.
Duca la Interne, dr. Angelescu la Instructia Publica, Inculet la Sängtate, Nistor la Lu-
crari Publice, C. Dirnitriu la Cornunicatii, Mrazek la Industrie, Stelian Popescu la Justi-
lie, Al. Lapedatu la Culte, dr. Lupu la Muncd si C. Argetoianu la Domenii i Agricultura.
cunosc eu mai bine ca toti; nu e in stare decat sa se incurce i sa-si faca

vrajmasi! V5 rog lasati-1 in pace; spunei-o lui Bratianu, am sa i-o spun
si eu..." Destoinica femeie care facuse" cariera sotului ei, nu intele-
gea sa-si compromita opera si sa se puna iarái pe lucru" ca sa repare
stricaciunile...
Toate argumentele invocate de mine si repetate intr-o a treia sedin-

ta, cu amandoi sotii de fa45, n-au dus la un mai bun rezultat: Prezan a
revenit asupra tuturor concesiilor facute, multumindu-se sa intampine fie-
care atac al meu prin cuvintele: nevasta-mea are dreptate, nevasta-mea
are dreptate". Poate ca i rolul de ministru de fazboi sa-i fi parut prea
modest, eaci patru ani mai tarziu, in 1931 sub Regele Carol a primit sa
prezideze un Guvern, care nu s-a alcatuit din motive independente de
vointa si astfel a ramas Paul Angelescu ministru. Bietul Paul An-
gelescu, b5iat bun" si devotat Regelui si lui Bratianu, era o adevarata
halima. Drept ca un stalp de telegraf, acoperit cu decoratii si cu eghi-
lete, cu capul vesnic in sus fiindca era gol i usor cu uitatura la
30 de pasi inainte, pasea fudul i semet de parca cucerise lumea. Il cu-
noscusem la Iasi in timpul razboiului, la un dejun, nu mai stiu la cine,
si ma impresionase atat prin volumul prostiilor strategice pe care le de-
bitase, cat i prin tonul taios cu care le povestise. Capul lui era gol si
usor, dar teasta era solid5, caci a primit intr-o zi o glastra de flori c5-
zuta de la etajul al 5-lea de la Imobiliara, fara sà reactioneze macar cu
un cucui. A fost un ministru de razboi nul (si a fost ministru in douà
randuri!), dar cred ca a fost cinstit, desi nu se prea incurca cu regulile
contabilitatii publice. Din acest punct de vedere a pricinuit grele sufe-
rinte lui Vintila, caci a construit actualul Minister de Razboi f5ra sh dea
nici o socoteala la Finante, din economiile realizate de la fumiturile
armatei!" Mi-aduc aminte cà intr-o sedinta a Consiliului de Ministri
Vintil5 insinuand cu timiditate ca nu vazuse nici o cerere de credite
pentru constructia cladirilor din Piata Valter Maracineanu", generalul
Angelescu a ridicat capul si mai sus si a ripostat: V-am cerut eu un
ban pentru constructia tnea?" Nu, si tocmai asta ma mira" a in-
cercat sä opuna fastacindu-se ministrul de finante care mai era si pre-
sedintele Consiliului de Ministri... Scurt i cuprinzator, generalul a in-
cheiat: Asta e treaba mea. Nu cer nimic Finantelor, n-am sa dau
nici o socoteala!" Se insela, dar n-a indfaznit nimeni sa i-o spuna. Gra-
MEMORII, 1926-1930 147
tie lui s-a ridicat Ministerul de Razboi, caci era bun gospodar, dar a ra-
mas armata fara echipament i fara unelte...
indata dui:6 constituirea Ministerului Bratianu am incercat sa ame-

liorez echipa tehnica a Guvernului prin inrolarea lui Alexandru Perie-
teanu. Atunci a fost intrebuintata pentru prima data la noi expresia de
mhiLytri tehnici, in opozitie cu minitrii politici, expresie ce trebuia sa
dobandeasca mai tarziu un deosebit rasunet. Ziarele ne-au desemnat,
pe mine, pe Mrazec, pe Stelian Popescu (?) si pe Titulescu ca ministri
tehnici, ca sa sublinieze faptul ca nu dobandisem portofoliile noastre
pe cale de partid ci pe temeiul capacitatii noastre personale, reala sau
presupusa. Bratianu deplorand in prezenta mea anarhia de la Calle Fe-
rate lasate pe mina lui Dovlecel Dimitriu, pe care Ionel avusese slabi-
ciunea sà-1 mentina ministru, i-am propus sa numeasca pe Perieteanu
subsecretar de Stat si sa-1 insarcineze cu punerea la punct a mijloacelor
noastre de comunicatii. Bratianu mi-a obiectat ca, cu caracterul sau
imposibil, Perieteanu nu va ajunge la nimic, dar a consimtit fara greu-
tate la numire. Mi-a fost greu sa induplec pe fostul meu tovaras de lup-
ta, dar am sfarsit prin a-1 indupleca intemeindu-ma pe fagaduiala facuta
in scrisoarea lui din luna mai (reprodusa mai sus), scrisoare in care imi
declara ca va raspunde prezent" cand voi face apel la dansul. Nu erau
tocmai conditiunile pe care le sperase el in luna mai, dar in fine, tentat
de reorganizarea Cailor Ferate pentru care i se da mina libera, a prirnit
sa se inhame la jug cu conditia sa nu i se ceara politica". Experienta a
fost din nenorocire dezastruoasa. Perieteanu a intrat in functiunile sale
cu bata si cu injuratura dansul sustinea, si poate ca avea dreptate, ea
numai asa putea pune ordine in Vlasia de la Calle Ferate invrajbin-
du-se astfel din prima zi cu toata lumea. Cat s-a certat si s-a injurat cu
domnii de la Calle Ferate i cu Dovlecel Dimitriu, lucrurile au mai mers
cum au mers, dar cand a luat pe Tancred Constantinescu de urechi si a
inceput sa repeada si pe Vintila Bratianu, lucrurile n-au mai mers de-
loc. De trei-patru ori pe saptarnana, Perieteanu venea la mine sti re-
dame fiindca eu ii bagasem, zicea el, in tar*. Trebuia de fiecare
data sa caut pe Ionel Bratianu i prin dansul sa impac lucrurile inde-
letnicire neplacuta si pentru mine si pentru Bratianu. Cand s-au intetit
certurile cu Vintila, Ionel a refuzat SA mai intervie, caci nu voia sà tul-
bure raporturile sale cu irascibilul sat! fratior. Mi-aduc aminte, in aceas-
ta privinta, un incident nostim din viata noastra ministeriala, petrecut
prin octombrie daca nu ma insel. Piga Bucurestiului era cu totul lipsita

de peste din cauza dificultatilor de transport, si pestele pe de alta parte
se irosea prin cherhanalele noastre; o scurt5 linie ferafa de 11 kilometri
de la Jurilovca (pe lacul Raze lm) la linia Medgidia - Babadag, ar fi so-
lutionat problema i ar fi permis pestelui sà soseascal la Bucuresti in 6
ore, in timpul noptii si sà alimenteze pietele la ora 5 dirnineata. Am ce-
rut lui Vintil5 creditul necesar pentru construirea unei linii rudimenta-
re, farà gäri i farà lucrgi de arta, si Vintila mi-a refuzat cele 30 mili-
oane lei necesare. M-arn infuriat, am dat cu pumnul in mask am tipat
toate n-au servit la nimic: la toate, ministrul de finante mi-a opus un
nu inc5patanat. M-am dus de-a dreptul la Ionel si i-am povestit scena.
Ai toata dreptatea a intampinat lonel dar eu nu intervin pentru
creditul acesta desi Ii recunosc toata justificarea, fiindc5, dacd te cerfi
d-ta cu Vintild, vd impac eu, dar dacd md cert eu cu diinsul, cine ne
impaca?" Am ras si mi-am v5zut de treab5...
Ce pacat de Perieteanu! Toate insusirile lui bune, toafa inteligenta
lui, toat5 puterea lui de munca erau anihilate prin cel mai infernal carac-
ter din ate am cunoscut! S-a incurcat din ce in ce in propriile sale ite, si
a sfarsit prin a-si da demisia. In acea zi, cel mai usurat am fost eu! Pe-
rieteanu n-a inteles niciodat5 c5, cu teroarea si cu violenta nu se poate
ajunge la nimic! Experiega din 1927 mi-a servit de lectie in 1931...
Guvernul Bratianu constituindu-se cu 15 zile inainte de alegeri, pri-

ma lui grijà a fost sa-si constituie majoritgi compaete. Membru teh-
nic" al Cabinetului n-am avut nici un amestec in aceste alegeri care au
fost conduse de Duca si de Tat5rescu dup5 binecunoscutele metode li-
berale; rezultatul a fost conform cu programul dinainte stabilit. Eu unul
rn-am multumitcu un manifest calre alegatorii mei din Dolj si cu o
raita prin judet. In acest manifest spuneam: Ma prezint inaintea urne-
lor cu credinta cà mi-am f5cut pe deplin datoria cgre tar5, cgre dvs. si
calre mine insumi. M-am straduit timp de 9 ani, de la razboi pana acum
in urm5, s5 pun in picioare un al doilea partid de guvenfamant care, im-
preuna cu Partidul Ngional-Liberal sà asigure pentru tara noastrà, prin
sincera aplicare a principiilor constitutionale, o linitità propasire pe
farimul politic ca si pe cel social.
Incercarea pe care am facut-o mai intai, creand un pallid in jurul
celei mai extraordinare popularitgi ce a existat vreodat5, a dat gres
dar nu din vina mea. Toat5 activitatea pe care am consacrat-o apoi aces-
MEMOR11,1926-1930 149
tei mari idei: fuziunea fortelor noi democratice intr-un singur partid de
ordine, con§tient de menirea lui, nu a dus nici ea la rezultatul urmarit.
Din toate aceste framfintari la care am luat o parte atat de mare, ma
desprind acum cu oarecare melancolie, dar impacat cu mine insumi. Am
multumirea sufleteasca de a fi incercat ceea ce trebuia sd fie incercat.
Dea Dumnezeu ca altii sa rewasc5 acolo unde nu am reu§it eu, qi
ca rodul pe care am vrut sa-1 culeg, dar pe care 1-am läsat necopt, s5
ajung5 intr-o zi la maturitate.
Ie§it din luptele de partid, ma intorc astazi in serviciul exclusiv al
intereselor Orli..."
Am avut o mica neplacere cu domnul Neamtu, despotul liberal al
Craiovei, care tinea mordicus" sa figureze in fruntea listei pentru Ca-
mera. Printre adversarii s5i, fusesem pana atunci unul din cei mai te-
muti electoraliceqte §i domnia sa voia sà foloseasc5 prilejul ca s5 m5
umileasc5 a§ezandu-ma al doilea pe lista, dup5 dansul. Neamtu mai era
adincamarat c5 nu fusese promovat" qi el ministru, pe cand eu, de0
nu faceam parte din partid detineam un portofoliu. i Neamtu avea
dreptate s5 fie sup5rat, c5ci era cu mult superior, din toate punctele de
vedere atator nechemati pe care Bratienii ii fácusera pe rand min4tri,
ca Saveanu, Chirculescu, Tancred Constantinescu, Victor Antonescu
§i chiar in Ministerul din 1927, Dovlecel Dimitriu. in Partidul Liberal
insa, meritele cele mai apreciate erau supunerea i disciplina: Dimitriu
era supus, iar Neamtu era nedisciplinat. i au mai fost si alte cauze care
au minat cariera politica a acestui aprig si inzestrat liberal: au mai fost
vrajmäsiile combinate ale lui Vintila Bratianu, lui Duca si lui Takes-
cu. Cu Vintila Bratianu, vrajmasia lui Neamtu era veche; data din 1912.
Directmul si dictatorul Bancii Comertului Ii permisese sa tie piept Ban-
cii Nationale, pe vremea in care aceasta institutie se gasea cu totul sub
influenta lui Bratianu si Banca Nationalä se folosise de o scadenta
grea, in toamna anului 1912 ca sä stranga de gat Banca Comertului.
Amenintat sä fie silit sa-si depung bilantul, Neamtu a venit disperat la
mine (ma aflam in concediu in Bucuresti) sä ma roage sa-1 duc la Mar-
ghiloman, pe atunci ministru de fmante, marturisindu-mi ca nu-i mai
ramane cleat traga un glont in cap. Eram pe atunci Inca in servi-
ciul diplomatic, nu intrasem in politica, si omul mi-a facut mill. M-am
dus cu el la Marghiloman si Marghiloman 1-a salvat. Vintila furios, i-a
trimis vorba ea' nu-1 va ierta niciodata de a se fi adresat unui adversar al
Partidului Liberal, si s-a tinut de vorba. Tatarescu la randul lui, nu iarta
pe Neamtu pentru amestecul s5u in treburile Gorjului. Pe lang5 sefia

Doljului, Neamtu mai luase cu timpul si pe a Gorjului si se pretindea si
seful Olteniei liberale ori Gut5 T5farescu care incepuse sà urce trep-
tele vertiginoasei sale cariere, voia s5 ia el sefia Gmjului i aspira deja
la sefia Olteniei. Pe campul acestor mari ambitii s-a incins o lupt5 secu-
lath care a durat zece ani si care s-a sfarsit prin infrangerea complect5 a
lui Neamtu, detronat de tribul T5thresti1or si in God si in Do lj si in Ol-
tenia intreag5. In 1927, Nearntli era ins5 Inca" in picioare, si T5threscu
nu era 'Inca in m5sur5 deck sa lucreze irnpotriva lui pe sub man5 dar
lucratura lui era cu atat mai eficace. Duca, putin ca sa complac5 lui
Vinti15, mai mult sub sugestia lui Tafarescu, luase si el pozitie Impotni-
va lui Neamtti care prea se ridicase in Oltenia", in Oltenia unde si el
Duca Ii thcuse cuib la M51d5resti, in judetill Valcea din care îi thcuse
un fief electoral. Aceste trei vrajmasii au fost fatale carierii lui Neamtu:
nu numai c5 n-a ajuns s5 fie ministru, dar a fost doborat i dup5 piedes-
talul pe care si-lin5ltase in Craiova si in Oltenia.
Socotind ea' Neamtu Ii va cunoaste lungul nasului i ii va da sea-
ma de situatie, am plecat la Craiova theft' sa." cer Centrului instructii spe-
ciale pentru domnul sef al organizatiei de Do lj. Domnul Neamtti tn-a
convocat la o discutie de comitet" si mi-a oferit locul al doilea pe lis-
ta, dup5 dansul cerandu-mi in schimb 100 000 lei (ca 1 celorlalti
candidati)! Am declarat (ce era sa discut cu dl. Neamm si cu golanii
lui?) ca' voi da r5spunsul a doua zi si rn-am dus la post5 de unde am co-
municat telefonic lui Duca, f5r5 nici un cornentar propunerea ce mi se
thcuse. A doua zi o not5 fulger5toare a pus pe Nearntu cu botul pe labe:
am fost pus in fruntea listei si mi s-au facut scuze pentru banii ce mi se
ceruseta. Neamtu s-a dus s5 candideze la God' iar lista Guvemului
cu mine in frunte a luat 9 locuri din 10. Locul pierdut a revenit lui Virgil
Potarc5, fostul meu om", asa incat succesul meu a fost complect. Desi
Neamtu nu numai ca s-a dezinteresat de alegerea din Do lj, dar a c5utat
chiar s5 o saboteze ca s5 dovedeasc5 ca farà dansul Partidul Liberal era
decapitat in acel judet. Intr-adevär, argumentul pe care-1 dedese ca sä
justifice prezenta sa in capul listei fusese cä alegerea era foarte grea (dat
fiind curentul *Anis° si c5 numai numele lui putea atrage voturile.
Adev5rul a fost ca numele meu a adus la urne pe lang5 voturile liberale
pe toate ale mele, si c5 succesul a fost dobandit aproape fara ingeriMe.
GutäTglarescu s-a ales cap de lista' la Hunedoara i la Hotin...

MEMORII, 1926-1930 151
De altminteri, in alegerile din 7 iulie, in toata tara ingerintele au fost

minimale. Reintronarea lui Brätianu a convins majoritatea a1eg5tori1or
cO lupta era zadarnic6 impotriva atotputernicului Satrap, si faptul Ca
nationa1-t5r5nistii au fost exclusi de douà ori pe rand (in martie 1926 si
in iunie 1927) de la succesiunea Guvernului a descurajat mult pe ade-
rentii lor. Partidul National-Tafanesc a intrunit totusi 607 916 voturi
fat5 de 1 707 528 date liberalilor. Este interesant de subliniat c5 Parti-
dul Poporului -(Averescu) care fusese preferat Blocului National-fara-
nese in 1926 pentru succesiunea la Guvern, n-a intrunit decat 50 752 de
voturii! 0 mai concret5 constatare a batjocurei la care era supus regi-
mul nostru reprezentativ nu putea fi facut5. A fost o zi frumoasa pen-
tru nationa1-t5r5nisti, cu toate dezam5girile lor, i o justificare retrospec-
tiva pentru truda mea de a pune in picioare blocul democratic menit sà
preia succesiunea liberalilor in 1926.
Alegerile din iulie 1927 au mai dovedit c5 15 zile erau suficiente in
tara noastrà unui Guvern, pentru a-ti fabrica" majoritati zdrobitoare,
si c lungirea campaniei electorale nu profità decat opozitiei.
Primisem s5 intru In Guvernul Br5tianu par la force des choses" si

fiinded am mai spus-o, mi se pare nemaihr5nind ambitii politice
mari, m5 multumisem cu satisfacerea celor mArunte, printre care cea
dintai era umilirea lui Averescu si pedepsirea broscoiului s5u cu lira
acordata pe tantieme §i pe fonduri secrete. Era totusi o chestiune de
principiu pe care a trebuit s5 o rezolv inainte, c5ci farà o solutie pozitiv5
qi conform5 vederilor mele in -problema stabiliz5rii monetare, n-as fi
participat la formarea noului Guvern. Am avut in acest scop, in timpul
guvern5rii Stirbei o intrevedere special5 cu Ionel i cu Vintilà Beatianu
caci Ione! n-a vrut s5 vorbeasc5 finante" dee& in prezenta lui
intrevedere in care le-am aratat ea' fat.5 de campania mea care
tinea de 4 ani, far5 s5 mai vorbesc de interesele t5rii, nu puteam lua nici
o p5rticic5 de r5spundere in viitoarea guvernare fdrei hotdrdrea unei
imediate stabilizdri monetare. Vintilä s-a declarat de acord, §i fiindc5
s-a declarat Vinti15, s-a declarat §i Ionel. Nu am vrut sa invfajbesc pe
viitorul ministru de finante intrebandu-1 pentru ce a pierdut atata timp
pi imprejurdrile cele mai favorabile, opunandu-se unei reforme pe care
ajunsese i dansulpatru ani prea tarziu s5 o socoteasc5 indispensabilà.
I S-au ales astfel 54 de deputati national-fardnisti si nici un averescan.

Trecutul era trecut, §i am preferat s5-1 las s5 doarm5 ne-o judeca

odata cineva i pe unii §i pe altii ca &à nu compromit viitorul, §i am
preferat s5 jalonez proiectata operatie, jalonând drumul de facut prin
stabilirea catorva puncte fixe. Am avut marea satisfactie sA constat ca
in fme ajunsese §i patronul lui Oromolu (cel cu urcarea s5pfArninal5 a
leului, pina la 100 centimi aur) la principiile s5nâtoase i c5 micile
noastre divergente in aplicarea lor nu puteau compromite reforma. 0
discutie mai lung5 s-a incins asupra cuvantului imediat", Vintil5 inte-
legand sd prepare terenul inainte de a proceda la operatia stabilizrii
propriu-zis5. Am expus celor doi reprezentanti ai dinastiei st5p5nitoare
a României, Ca o pregAtire a reformei monetare era evident interesanta,
dar cd cea mai bund preparare a terenului in materie de stabilizare
era stabilizarea Insài. N-am insistat ins5 prea mult: rn-am multurnit
cu admiterea principiului, convins cä pentru rest, data find competenta
mea in materie voi avea nu mcmai un cuvânt de spus dar chiar un cu-
vat de hotdriit. Nu incape indoial5 c5 asa ar fi fost, dad ar fi trait Io-
nel; in iunie nu puteam ins5 prevede catastrofa din decembrie i pune
conditiuni care, date find raporturile mele cu viitorul prim-ministru, ar
fi constituit o indelicatete. In cazul in care Vintil5 ar fi nesocotit pare-
rile mele, aveam la dispozitie interventia lui Ionel. Soarta mi-a fost insa
§i aci vitreg5 c5ci mi-a eapit singurul element din Guvern cu care ma
intelegeam pe deplin i care invfirtea pe toti ceilalti dup5 degete. Cu
Vintila nu aveam nici o legatura sufleteasc5 §i ap se explic5 ca eu
omul stabilizdrii, facind parte din Guvern, nu numai c5 nu am avut nici
un amestec in organizarea reformei, dar nici nu arn fost finut in curent
cu etapele ei. Am aflat stadiul sapt5manal al negocierilorl, indirect,
prin Duca, care afla §i el ce putea prin colaboratorii lui Vintila, caci
Vintila nu-1 tinea nici pe el in curent. A lucrat qi a pregatit stabilizarea
cu o hahaler5 de cafenea ca Victor Antonescu, cu un escroc internatio-
nal ca faimosul Zeze, cu un constipat fost adversar al stabiliz5rii ca Rist
§i cu salahori terorizati sau interesati de afacere", supqi capriciilor
sale financiare. Peste acetia toti a mai venit i Titulescu, acest touche
a tout" isteric, care colac peste pupaza, insarcinat cu anumite negocieri
in legatura cu imprumutu12, a mai incurcat i lungit §i el lucrurile.
' Sub pretext cA trebuia sà-si strangA materialul, Vintild nu a inceput serios nego-
cierile decfit dupà decembrie, adicA dupd moartea lui Ione! BrAtianu.
2 Indispensabil infaptuirii stabilizArii.
MEMORII, 1926-1930 153
Desi stabilizarea noastrá monetarà a fost prelucrate, mai ales in

ultima jumatate a anului 1928, i realizata numai in 1929 sub Guvernul
Maniu imi voi spune anticipat parerea asupra ei, ca sa lamuresc in
cateva cuvinte pentru ce nu a dat rezultatele Weptate.
Res acta inter alios", n-ar avea ce cauta in aceste Amintiri" daca
n-aq simti toatS raspunderea campaniei pe care am dus-o in anii 1923,
1924, 1925 qi 1926 campanie care, dupa cum se tie a dus la conver-
tirea recalcitrantilor qi indfaznesc s adaug incapabililor care au reali-
zat reforma. Dup5 scurtele lamuriri care urmeaza, nu ma voi mai ocupa
de stabilizare, lasand-o in seama lui Vintila, a lui Rist qi a Domnului, ai
voi relua firul povestirilor mele. Debleiez" terenul...
De0 actele finale au fost semnate de Guvernul Maniu, toata raspun-
derea modalitAtilor stabilizarii revine lui Vintila Bratianu. El a fixat
cota leului stabilizat i quantumul imprumuturilor de lichidare a pasi-
vului Bancii Nationale. .57 in gresita fixare a acestor doud cifre a stat
tot rdul. Valoarea leului a fost intr-adevar stabilizata arbitrar la 2.31
centime aur, atunci cand prin fluctuatiile lui naturale cazuse sub aceas-
ta valoare. i eu i Perieteanu explicasem destul de limpede pentru ce o
moneda nu poate fi stabilizata decal sub cursul ei, i in tot cazul nici-
odatapeste acest curs. Literatura privitoare la aceasta chestiune nu exis-
t5 in strainatate, caci toata teoria stabilizarii monetare a fost facuta la
noi in tar& Chemand pe Rist i ascultandu-1 orbqte, in kc sà ma con-
sulte pe mine sau pe Perieteanu, Vintilh n-a facut numai o porcarie, dar
ai o mare grqealä, caci pentru a se mentine leul la un curs superior va-
lorii sale de schimb au trebuit &à se theft' sacrificii grele banqti in alte
directiuni. N-am avut niciodata obiceiul sà ma var acolo unde nu eram
chemat; Vintila ma jignise tinandu-ma, din invidie i gelozie, in afara
de pregatirea stabilizarii, §i pentru nimic in lume n-as fi luat eu initiati-
va unei interventiuni. Pánd la sfarsit n-am schimbat cloud cuvinte cu
donmii de la Finante i cu expertii lor strdini asupra operatiunilor ce
se pregdteau. DI. Rist mi-a thcut o vizita la Minister i dl. Zeze mai
multe. Dl. Rist a venit insä sa ma intretie despre crearea unui Credit
Agricol ieftin (!) iar dl. Zeze despre p5dvrile expropriate de la proprie-
tarii basarabeni. I-am primit foarte rece, §i ei neatingandu-se de proble-
ma monetara in fata mea, m-am abtinut qi eu de la orice critica privi-
toare la operatiunile ce se proiectau. D-nii Rist §i Zeze aveau cel putin
scuza ca nu tiau romanqte i nu ma citisera, scuza pe care Vintila nu
o avea. Rist, cu firea lui de tarcovnic protestant, ascunsa i ireata nu mi
s-a deschis dar Zeze, ovrei f5r5 scrupule, si-a dat arama pe fat5 spunfin-
du-mi pe sleau ca" concursul s5u la Paris, pentru reusita imprumutului
(f5rà de care stabilizarea nu se putea face) era in fiinctie de solutia ce
vom da afacerii padurilor basarabene. Aceast5 afacere a p5durilor ba-
sarabene era una din cele mai grele si mai urate i ap5sa greu asupra
prestigiului Statului roman. Dup5 legea exproprierii pentru Basarabia,
mai tAmpità cleat toate, p5durile puteau fi expropriate de Stat cu con-
ditia s5 fie pl5tite proprietarilor. Pezevenghii care au aplicat reforma
intre Prut si Nistru, au luat toate p5durile si le-au expropriat in aceleasi
conditiuni ca p5m5ntu1 arabil and in schimbul lor, proprietarilor sume
derizorii si *Inca in renta de expropriere. Proprietarii au protestat, au
refuzat renta si au intentat proces Statului. De comun acord cu Minis-
terul de Agricultura s-a ales un caz-tip (afacerea Mitcova) pentru a se
ajunge la o jurisprudentà. Procesul a fost castigat de proprietari in fata
Tribunalului din Chisinau si a Curtii Martiale din acelasi oras. Curtea
de Casatie, sectiuni reunite, a confirmat hot5r5rea Curtii din Chisin5u
prin hot5rdrea sa din 12 octombrie 1923, stabilind c5 exproprierile de
p5duri efectuate in Basarabia pe baza art. 2 si 8 din Legea Reformei
Agrare nu erau exproprieri f5cute in interes social, precum au fost
exproprierile de teren arabil ci exproprieri de utilitate publicr,
care nu puteau fi indrept5tite decal pe baz5 de dreapt5 si prealabil5 in-
demnitate. In consecint5 Curtea de Casatie a declarat toate aceste ex-
proprieri ilegale. Urma prin urmare fie restituirea p5durilor din partea
Statului ate proprietari, fie indemnizarea acestora pe baza valorii kr
reale. 0 restituire era insa aproape imposibil5, fiindc5 cea mai mare
parte din materialul lemnos se irosise (data fiind buna administratie a
Statului si t5111aria functionarilor publici) i multe p5duri fuseser5 alie-
nate. 0 indemnizare a proprietarilor era iafasi anevoioasà, c5ci suma
de platit se ridica la 2-3 miliarde de lei pe care Statul nu avea de unde
&à le ia. E drept ea Alecu Constantinescu estorcase" de la Curtea de
Casatie pe cale incidentalà o nouà jurisprudent5 care se b5tea in cap cu
cea dintâi, dar care era f5r5 valoare, hotärdrea din 12 octombrie 1923,
data in sectii reunite, find legal valabila si nemodificabildtimp de 5 ani.
Se mai complicase chestiuneaa i prin faptul c5 proprietarii de p5duri
murind de foame, Ministerul de Agricultur5 le da din c5nd in când ex-
ploatarea unor parchete reduse in costul p1aii despagubirilor", i c5
aceste favoruri devenise obiectul unui t5rg nerusinat din partea functio-
narilor ins5rcinati cu eliberarea permiselor si cu controlul taierilor. Des-
MEMOR11,1926-1930 155
puierea proprietarilor basarabeni era o rusine pentru Statul roman si am

facut ce mi-a stat in putint5 ca sä rezolv diferendul prin buns invoialk
in 1927 si 1928 n-am putut ins5 sà fac nitnic, izbindu-m5 de inc5p5ta-
narea de catar a lui Vintil5 Br5tianu care nu voia s5 dea un ban si
tn-am multoimit s dau la cati mai multi cote de exploatare". Am relu-
at chestiunea in 1931, ca ministru de finante, si am ajuns la votarea
unei legi prin care se stabilea o tranzactie echitabilk consimtit5 de pro-
prietari. Diferendul n-a putut fi ins5 lichidat nici atunci din cauza crizei
Tezaurului, si procesul nu s-a putut stinge decat mai tarziu.
Oricat a fi fost de convins de dreptatea proprietarilor basarabeni,
nu putearn admite ca un avocat strain sà-mi fac5 un santaj, precupetin-
du-mi servicii piddle, §i conditionandu-le de solutia pe care urma sà o
dau cererilor clientilor sal C5ci proprietarii basarabeni angajaser5 ca
avocat, platindu-1 scump, pe dl. Gaston Zeze, unul si acelasi cu exper-
tul" angajat de Vintilk dux'," recomandarea lui Rist, pentru fixarea pro-
cedurii stabilizSrii noastre monetare si contractarea imprumuturilor
necesare in Frantal. Ca s5 nu stric treburile lui Vintila, rn-am abtinut s5
dau afar5 de urechi pe obraznicul misit, multumindu-m5 s5-i spun:
8antaje1e in leg5tur5 cu stabilizarea sunt de resortul colegului meu de
la Finante. Venind la mine ati gresit adresa!" i sculandu-m5 I-am fa-
cut &à priceap5 c5 audienta d-sale luase sfarsit. A plecat cu coada intre
picioare si nu 1-am mai v5zut pan5 in 1931. Am povestit toat5 scena lui
Vintila care a schimbat fete, dar a continuat s5 lucreze cu Zeze mai de-
parte! Ce era s5 ias5 dintr-o asemenea colaborare!
A doua mare gresealà a stabilizarii a fost defectuoasa lichidare a pa-
sivului Statului. Aci a fost mai mult vina lui Rist decal a lui Vintilk si a
fmanciarilor national-tafanisti care au incheiat conventiile defmitive
din 1929. Rist a inventat faimosul portofoliu putred", care a dat loc la
atatea potlogarii. Fiindca nu s-a inventariat exact intreg pasivul Statu-
lui, fiindc5 nu s-au lichidat toate datoriile flotante ce paralizau Tezau-
rul si circulatia monetark contractandu-se in acest scop un imprumut
suficient, leul stabilizat s-a dus in rnai putin de trei ani peste cap...
1 Vintilà mersese ark de departe cu slugdmicia fatfi de strAini (el, omul lui prin
noi insine!") incfit ceruse lui Callimachi, i obtinuse de la el (Callimachi fficea politicfi
liberald din 1916, and se inscrisese in partid ca sä fie trimis la Paris si sà scape de con-
centrare) sfi gäzduiasa pe Zeze si sd-lheaneasa, impreuna cu o secretard puchioasa pe
care o cot-dia. Aceasta raid prejudiciu de sutele mil de franci acordate escrocului pentru
intretinerea sa si a personalului sat (o secretara!) la Bucuresti...
Dac5 pregkirile lui Vintil5 ar fi dus la un deznod5mant, mi-as fi

wrat conSiinta la srapit protestand in Consiliul de Mini Sri in fata
protocoalelor finale. Luasem aceast5 hotarare, §i dat find caracterul lui
Vintilà, e probabil c5 rn-asi fi despktit de atunci de dansul §i de libe-
rali. Dar Vintil5 a pisat atata ap5 in piuà incat n-a incheiat nimic, 15-
sand succesorilor no§tri raspunderea prostiilor sale. Raspunderea mea a
fost in tot cazul nula, fiindc5 n-am fost amestecat in nimic, i i n-am
Siut nimic. Am adus totuS cu acest prilej un mic serviciu poate
chiar mare Orli mele: am obtinut un reviriment in favoarea noastra
in opinia public5 din State le Unite. Ca SA fac plkerea prietenului meu
Pangal intrasem de curand in Masoneria Nationala' i ajunsesem mare
patron al Supremului Consiliu Roman. Prin august 1928 a venit la Bucu-
reSi Coro les, §eful Masoneriei americane, intr-o vizità amicalà, §i Pan-
gal mi-a spus ca am putea da o lovitur5 dac5 1-am decora cu Mare le
Cordon al Coroanei. Masoneria controla 5 200 de gazete in State le Uni-
te, §i Coro les ar fi dispus s5 le pun5 in serviciul propagandei noastre,
dac5 i-am acorda distinctiunea pe care o ravnea. Aveam o pres5 detes-
tabil5 in America, fiindc5 nu pl5tisem datoriile noastre de razboi, §i lo-
zinca tartanilor din New York era: nici un dolar pentru Romania! Ori,
Siam prin Duca ca Parisul nu primea sà ne finanteze decal cu concur-
sul Angliei i al Statelor Unite. State le Unite erau ins5 o tarà de opiniu-
ne publick §i bancherii erau foarte greu de urnit in favoarea unei tari cu
pres5 impotriva ei. Am transmis lui Vintil5 propunerea lui Pangal si
Vintil5 a skit pe dansa. Eram interimar la Externe, i am fost rugat s5
pregatesc numaidecat un decret. Printul Nicolae i Buzdugan 1-au sem-
nat farà greutate cu Patriarhul au mers ins5 lucrurile mai greu. A tre-
buit sà merg la Dragoslavele, undeli petrecea vara, sn-i fac o conferin-
§i sa-i explic deosebirea dintre Masoneria Nationala i Mare le Oriente
dar in fine 1-am convins. Coro les s-a tinut de vorb5, i in cateva luni
simpatiile publicului american ne-au fost recaSigate...
Inecarea planurilor mele de reformator monetar in hardául politicii
vintiliste 15murità (pe cat am putut de scurt) prin randurile precedente,
reiau firul povestirilor mele. Complectez ins515muririle de mai sus prin-
tr-o märturisire: Stabilizarea nu ma mai interesa ap de mult, Ii trecuse
vrernea, i incepusem deja s5 ma gandesc la conversiunea datoriilor,
singurul mijloc de a normaliza o situatie economica pe care intarzierea
stabilizarii o adusese intr-o stare disperata.
I Toata faxasenia masoneriei" mele e lamuritä mai departe.

CAPITOLUL AL VI-LEA
Bratienii i Partidul Liberal Lipsa de coordonare in Gu-

vern Consiliile de Ministri Vintila i Titulescu Inci-
dentul Manoilescu Moartea lui Ionel Bratianu Vintila
prim-ministru i set. Ma inscriu la liberali Atmosfera
in Guvern dupa moartea lui Ionel Bratianu Parastas la
Florica Testamentul lui Ionel Eliza si Gheorghe Bra-
tianu Calatorie la Viena Seipel
0 -
Realizarea stabilizarn monetare a fost singura conditie pe care am
pus-o lui Ionel Br5tianu pentru intrarea mea in Guvernul sau, c5ci con-
ditiunile puse i acceptate a1c5tuiesc legàturi §i intentia mea era s5 rn5
leg cat mai putin. Vsiam s5 fac o incercare, s5 v5d dac5 nu cumva pu-
team realiza cu Partidul Liberal ceea ce voisem sá realizez contra lui.
N-as fi pus nici macar conditia stabilizarii dacà n-ar fi f5aut parte din
Guvern, Vintila, adversarul ei timp de 4 ani; nu voiam sa apar ca un in-
vins tocmai pe terenul pe care inregistrasem cele mai rasunatoare suc-
cese morale.
N-am avut deck sa ma felicit de aceastà hotardre de a nu ma lega de
Partidul Liberal, inainte de a pipai realit5tile in colaborarea mea cu el.
C5ci deqi raporturile mele personale cu Ionel Br5tianu au continuat sa
fie excelente i au devenit din ce in ce mai intime, pân5 la moartea lui
am putut sà-mi dau seama, pe fiecare zi ce trecea, cà nici cu Partidul
Liberal nu era mai mult de facut dee& cu celelalte. Aceleasi ambitii,
aceleasi lacomii, aceea0 incapat5nare ca pretutindeni. Ionel Bratianu
era atotputernic numai intrucat cânta in struna partidului", condus in
realitate de oamenii de afaceri ai caror exponenti erau Vintilà §i Dinu
Br5tianu. Vintil5 Bratianu era omul cel mai curat, i nu si-a minjit mai-
nile in cursul intregii sale vieti prin cel mai mic beneficiu realizat de pe
urma politicii. Era insä convins c5 interesele bancilor si societ5tilor li-

berale se confundau cu ins* interesele Orli, si din acest motiv le susti-
nea cu neinfranta lui energie. Dinu era cu totul alta fire si nu urmarea
cleat sporirea patrimoniului s5u, operand in limitele diverselor coduri.
Ca s5 fie mai la largul lui in operatiunile sale, a refuzat orice demnitate
politica, cat au trait fratii sài, i n-a primit s5 fie ministru decat dup5
moartea lor, sub Duca, si n-a stat la Finante cleat o lunä. Dup5 asasina-
rea lui Duca, sefia partidului i-a cäzut in spinare ca o sarcina" grea cu
care nu s-a imp5cat cleat din respectul principiului de continuitate al
fu-mei. Lenes, r5sfatat si cu gandul la altele, Ionel Br5tianu n-a avut
niciodat5 curajul s infrunte oculta" si a preferat in raporturile sale cu
partidul s domneasc5 si s5 lase fratilor salt sarcina de a guverna. Vin-
til5 si Dinu hot5rau totul si toate, de la diferendele electorale pada la
cele mai delicate probleme economice i financiare. Ionel dormea, man-
Ca, facea curte fetitelor, citea memorii si articole istorice i nu-si rezer-
vase decat raporturile cu Coroana si cu Puterile Str5ine si Inca, i
aci, nu lucra direct, ci mai mult prin persoane interpuse.
M-am convins destul de repede c5, oricat m-as fi apropiat de dan-
sul, oricat i-a§i fi castigat increderea, nu 1-as fi putut mobiliza niciodat5
impotriva fratilor sal si sili sa deschid5 ferestrele clubului in care dom-
nea o atmosfer5 imbacsit5 i irespirabil5, otfavit5 prin diversele veni-
nuri secretate de Vintila si de oamenii lui. Dar in afarà de constafarile
privitoare la partid si la conducerea lui, cea mai crud5 dezamagire mi-a
dat-o Guvernul Insài. In Guvernul liberal donmea anarhia. 0 lips5 to-
tala de plan si de coordonare era caracteristica lui. Fiecare Minister ii
facea de cap si de multe ori douà Departamente luau m5suri contradic-
torii. In tainele Ministerului de Finante nu putea p5trunde nimeni, iar
ministrul de finante faia i ajusta creditele dup5 criterii arbitrare fara sà
ia vreodata contact cu sefii de resort faspunzatori. Intre ministri nici o
solidaritate: se pandeau unii pe altii si c5utau sà-si infiga reciproc cuti-
tul pe la spate. Cine n-a asistat la un Consiliu de Ministri prezidat de
Ione! Bratianu n-a v5zut nimic; era mai eau ca intr-o consfatuire de ma-
hala. Fiecare ministru voia sa-si treacà proiectul sau jurnalul inaintea
celorlalti, vorbeau toti deodatà, tipau, cereau cuvantul, dau cu pumnul
in masa', vorbeau tare intre ei in grupulete de doi-trei. Impasibil, in ca-
pul mesei, obisnuit cu asemenea sedinte, Ionel lovea cu un cutit de Cala
hartie in mask i repeta intr-una: Domnilor, domnilor, domnilor!... V5
rog... un moment de liniste!" Dar liniste nu se facea niciodat5. Am asis-
MEMORII, 1926-1930 159
tat in lunga mea carier5 la atatea Consilii de Ministri, dar n-am vàzut
un asemenea spectacol sub nici un alt Guvern. Am asistat, e vorba exac-
ta' in ce priveste mai ales Guvernul Br5tianu din 1927, eaci nu m-am
amestecat in t5rat5 si n-am luat niciodat5 cuvantul in sedintele Consiliu-
lui de Ministri. Prezentam jurnalele mele primului ministru inainte de
sedintà, si dup5 ce le semna, le incredintam lui Vlahide care le Ikea s5
circule pe la domiciliile ministrilor. In timpul sedintelor eram un per-
sonaj mut, asezat la dreapta lui Ionel, care nu stiu dacà din dragostel
sau fiindc5 m5 considera ca oaspete, m5 punea intotdeauna la locul de
onoare. Cu toate urletele, certurile nu degenerau in b5tai si comedia nu
se schimba niciodat5 in dram5, desi doctorul Lupu, rosu ca un rac, tre-
cea deseori pe langA apoplexie, in tumultoasele sale manifestári. 0 sin-
gur5 dat5 era &A se termine sedinta printr-o criz5 si cel care a provocat-o,
n-a fost altul cleat fratele Vintilà! Ca &A obtie o clip5 de liniste, Ionel
strigase in mijlocul tumultului: Domnilor, v5 rezerv o mare bucurie!"
cum toti t5cuser5 s5 asculte, Ionel a continuat: Am s5 dau cuvantul
lui Vinti15!". Hohote de ras! Vinti1 5 ins5 si-a muscat buzele, s-a rosit,
s-a sculat si a 15sat s5 cad5 cu demnitate, dar cu energie protestul säu:
Nu admit s5 fiu obiect de petrecere in Consiliu. V5 rog s5 inregistrati
demisia mea!" i a plecat. Ionel a pornit dup5 el in cabinetul ministru-
lui (sedinta avusese loc la Ministerul de Externe) s5-1 impace. Dar
n-a parvenit si a chemat in ajutor pe Titulescu, care, dupà un sfert de
ceas de meremeturi a izbutit s5 impace pe boier Artag, si sedinta a pu-
tut fi reluat5.
Raporturile lui Vintil5 cu Titulescu erau o adevarat5 molim5. Titu-

lescu izbutise s5 imblanzeasc5 fiara, si fiara se gudura pe langà dansul
ca un c54el raios. Vistiernicul carp5nos cu sertarele ZAN/orate isi deschi-
dea larg punga si umplea buzunarele scopitului obisnuit s5 arunce banii
pe fereastr5. Nr Ad si acuma si-mi vine s5 rad pe Titulescu afanisit
intr-un fotel (in acelasi cabinet ministerial de la Externe) si pe Vintil5
aplecat peste dansul mangaindu-i fata cu degetele lui neexperimentate
gest prin care se scurgea toat5 dragostea ce-i lucea in ochi! Mai
1 Dupa moartea lui Ionel, Eliza Bratianu mi-a povestit de mai multe ori ca defunc-
tul ii marturisise cã nu s-a inteles cu nimeni atat de bine Ca cu mine 0 ca regreta din
suflet Ca nu ne apropiasem mai devreme. Ne-am inteles cu atat mai bine cu cat nu i-am
cerut niciodata nimic.
tarziu, dup5 ce a preluat succesiunea lui lonel, Vintila a convocat regu-

lat Consiliul de Ministri acasa la colonelul Pleniceanu (in strada Po-
lona), cumnatul lui Titulescu, unde paranoicul locuia si de unde nu
voia s ias5 ca s nu-i inghete nasul pe iama cumplita din acel an. 8i
cand 1-a trimis in strainatate sa-i negocieze imprumutul, Vintil5 s-a dus
cu cateva ceasuri inainte la gara sa controleze vagonul, sa constate
daca era bine incalzit i daca nu lipsea nimic din cele trebuincioase
javrutei, de ate ofi se punea pe drum. 8i in momentul plecarii i-a mai
adus douà pleduri si o blank ca nu cumva s5 raceasca!
Titulescu, care cucerise pe Vintila la Londra unde acesta facuse o
prelungita vizita, sub precedentul Guvern liberal, ca sa regleze datoriile
de r5zboi Titulescu si-a batut joc de acest mare amor demisionand
la inceputul lui august 1928, cum a simtit ca Guvernul se clatina. Aceas-
ta ultim5 porearie a deschis Oita i ochii orbitului Vintil5; cu durere in
suflet si-a inabusit sentimentele si pan5 a murit n-a mai iertat pe cel ce
inselase buna lui credintà.
Experienta, inceput5 in iunie 1927, cu regimul liberal n-a fost de na-

tura' sa m5 atrag5 si reiese deja din cele consemnate in paginile prece-
dente ca rn-am ferit de politica' in raporturile mele personale cu lonel
Bratianu i asa ar fi ramas lucrurile pada la prematurul sau sfarsit,
daca n-ar fi supravenit incidentul Manoilescu", in care am fost ames-
tecat fara sa vreau din cauza pusilanirnitatii conducatorilor Guvemului.
Plecasem linitit sambat5 seara 22 octombrie la Breasta sa petrec
cateva zile cu ai mei, nici o afacere urgent5 nereclamand prezenta mea
la Bucuresti. Luni 24 octombrie, la amiaza, am primit urmatoarea tele-
gram5: Dornnul prim-ministru rn-a ins5rcinat a va ruga a fi maine
marti dimineata in Capita 15, Director de cabinet Plesoianu". Mai mult
deck textul telegramei m-a alarmat adresa ei, astfel conceputa: Extra-
urgent5, cu mare precadere. A se confirma inmanarea d-lui ministru C.
Argetoianu, comuna Breasta, Do lj sau Craiova". Trebuie sa se fi in-
timplat ceva extrem de gray, pentru ca chetnarea mea la Bucuresti sa ia
o asemenea importanta. M5 intrebam ce putea fi... Sa fi murit Regele
Mihai? S5 fi dat un Regent intr-un gard i sa-si fi belit obrazul? In zia-
re, care tocmai sosisera, n-am gasit nimic... Pe cand ma fr5mantam si-mi
luam dispozitiunile pentru plecare cu trenul de noapte, tn-am pomenit
cu prefectul de Do lj. Primise ordin s5-mi pung masina sa la dispozitie,
si sa ma expedieze imediat la Bucuresti"! Despre cele ce putusera s5
MEMORII, 1926-1930 161
se intample in Capita la, nu stia nici prefectul nimic! Telefonase, si afla-

se c5 totul era in ordine acolo, si la Minister nimeni nu-1 putuse informa
asupra rostului chem5rii mele atat de urgente. O fi venit Carol?" a
inganat ispravnicul meu. Fugi, domnule, ca s-ar fi Shit intr-o c1ip5,
de la Dorohoi path' la Severin"... In dou5zeci de minute mi-am strans
lucrurile si am plecat. Pe vremea aceea nu instalasem Inca telefonul la
Breasta, asa 'Inc& n-am putut chema pe Bratianu ca sa obtin cheia enig-
mei. Marturisesc ca nici nu tineam sä o obtin; prin prefect aflasem ca
nimic catastrofal nu se intamplase, si incertitudinea in care ma aflam
asupra scopului chemarii mele imi permitea tot felul de ipoteze care ve-
nea sa-mi gadile imaginatia si sa-mi tie tovarásire pe lungul drum pana
la Bucuresti... La orele 5 p.m. am trecut bariera Grivitei si am coborat
la ora 5 si 7 minute la Bratianu acasa, caci m-am dus direct la dansul...
Am gash in jurul lui Ionel pe Vintila, pe Duca si pe doctorul Ange-
lescu. Toti cu mutre de un cot... Ca Victor Antonescu pe timpuri,
mi-am zis: trebuie &à fie led tau!" Ionel m-a pus in curent in trei vor-
be cu nenorocirea: sosise Manoilescu de la Paris cu o scrisoare a Prin-
tului Carol, prin care acesta anunta partizanilor sal intentia de a reveni
in tara! La intrebarea mea: Ei, si apoi?" s-au uitat toti consternati la
mine, iar Duca a rezumat gandul tuturor prin cuvintele: Ce, nu e de
ajuns?" Si au inceput s5 povesteasca. Duca aflase prin spionii sail din
jurul Printului despre intentiile acestuia, si ca Manoilescu fusese ins5r-
cinat s5 duc5 si &à raspandeasca in Ora un document". Filat, Manoi-
lescu fusese vazut urcandu-se in Orient-Expresul care parasise Parisul
vineri seara si trebuia sa soseasca la Bucuresti duminica seara. Bratie-
nii si Daca au holarat arestarea lui, si ca sa nu dea loc la incidente zgo-
motoase si poate chiar la manifest5ri neplacute pentru Guvern, aresta-
rea a fost operata in gara Timis, intre Brasov si Predeal. Manoilescu cu
tot bagajul lui a fost ridicat din Orient-Expres si transferat intr-un va-
gon-salon pregatit dinainte in zisa gar5. De acolo, vagonul, pazit la fie-
care usa si la fiecare fereastra (!) a fost dus in cursul noptii de duminica
spre luni la Jilava, unde ambasadorul Printului fusese gazduit in fort.
Asupra lui nu s-a gasit lucru mare, fi in nici un caz elementele unui
complot... Toata afacerea era o prostie, si ma intrebam in gandul meu,
pentru ce ma adusesera de la Breasta si am si pus chestiunea. Mi-a
raspuns Ionel: Voiam parerea d-tale. Ai experienta in asemenea ches-
tiuni (dar de unde!); eu vreau judecarea si condamnarea lui Manoilescu,
fiindcd vreau sd se stie cd cu chestiunea asta nu se poate juca nimeni!
Trebuie un exemplu si un avertisment! i 'Inca un avertisment drastic!

Sunt insa si unii, ca Stelian Popescu, si altii, care sunt impotriva darii
in judecat5... Dumneata de ce *ere esti?" Cred mai intii c5 ches-
tiunea nu e bine pusà. inainte de a se $i daca trebuie dat omul in jude-
cata sau nu, ar fi bine s5 stim dacd va fi condamnat sau nu. Caci yeti
conveni ca o achitare ar fi un dezastru? Cine-1 va judeca?" Ai drep-
tate, pui bine chestiunea", a replicat Bratianu va fi judecat de
Curtea Martia15..." Cum e compusa?" Nu Siu, trebuie chemat
Paul Angelescu..."
Pe vrernea aceea Manoilescu nu ajunsese inca la o mare notorietate.
Nu semnase 'Inca arbitrajul de la Viena, nu inventase inca corporatis-
mul, nu incheiase inca contractele oricanilor cu Clujul si nu pusese
Inca la cale afacerea cu Dicio-Sin-Martin; nu adusese 'Inca pe Lupeasca
in tara si nu fusese Inca decorat cu Coroana de Spini" (La Couronne
des pines" oh pardon, d'epines!"). Nu operase inca in stil mare si se
multumise cu ciupeli modeste, ce nu ajunseser5 la o mare publicitate.
Se multumise sa dea gata Banca Taraneasca in capul careia-1 asezasem
eu, din gresealà, sedus de stralucitele lui acrobatii verbale. Se zice ca
mustele au ochi cu o suta de fatete" si ea' pot forma o suta de imagini
in acelasi timp. Asa trebuie sa fie si creerul lui Manoilescu, cu multiple
fatete pentru fiecare celula sau pentru fiecare centru, si gratie acestei
insusiri defect sau calitate la dansul nici o perceptie nu se fixeaz5
ci se scurge intr-un sir de conceptii fara inceput si rara srarsit. Inteli-
genta lui ar fi putut totusi s5-1 serveasca dac5 ar fi fost pusa numai in
serviciul lacomiei si ambitiei din nenorocire pentru el, Manoilescu
s-a mai nascut si pripit, si pripeala 1-a dat gata. La fizic ca si la moral
i-a stricat nasul, obrazul, nasul pe care 1-a avut prea mare. Vorba roma-
nului: branz5 bun5 in burduf de caine!
Pan5 sa vie generalul Paul Angelescu, dupà care se trimisese, am
incercat s'd calmez pe Brätianu, pe Vintila si pe Duca, cei trei inversu-
nati impotriva lui Manoilescu. Peine perdue", vorba aia. lonel voia o
victimd, ii trebuia una, si regreta numai ca n-avea la indemana pedeap-
sa cu moartea. In fine a venit si frumosul Pol", mai semet ca intotdea-
una, cu capul sus, desi fara cap! Ionel i-a pus chestiunea. Sunt sigur
de condamnare. Repede. Fara ezitare garantez cu capul meu (adicd
cu nimic!). Sunt oamenii mei. Redact5m aci sentintal..." Eu: De-
sigur draga generale, nu ma indoiesc despre influenta dumitale, dar to-
tusi ar fi bine &à te informezi. Iti dai seama de efectul unei achitari?
MEMOR11,1926-1930 163
Mai bine lipsa..." Bralianu a int5rit vorbele mele: Argetoianu are drep.
tate, domnule general, chestiunea e prea importanta ca s5 neglij5m cel
mai mic am5nunt. Vorbeste maine dimineat5 cu presedintele Curtii
Martiale si poate chiar cu judec5torii, si adu-mi rezultatul pozitiv al in-
vestigarilor d-tale..."
Ne-am despktit, si am avut impresia c5 am p5r5sit pe tovarásii mei
de lant mai linistiti: atitudinea mea obiectiv5 si punerea lucrurilor la
punct, pe care incercasem, le mai potolise nervi. Ne-am intrunit din
nou la Bralianu a doua zi la amiazà. Paul Angelescu a venit sA ne spuie
cä luase toate contactele" si c5 condamnarea era asiguratà. S-au pus
apoi sa discute la cat" s5 condamne pe Manoilescu! Ionel Br5tianu re-
peta in continuu: Vreau o condamnare sever5, s5 taie pofta altora!" In
fine au c5zut de acord pentru o condamnare la 5 ani, si Angelescu a
plecat s5 dea instructiuni". Rams cu Ionel, cu Vintila si cu Duca, le-am
atras atentia asupra greselii pe care o sávarseau. Toat5 afacerea era ri-
dico15, scrisoarea Printului Carol era conceputa in termenii cei mai vagi,
il, n'y avait pas de quoi fouetter un chat"! De ce sa" transforme o scen6
de operet5 intr-una de drama? Descurajarea altora? Samavolniciile si
condamnarile nedrepte sau exagerate nu descurajeaz5 pe nimeni, ci dim-
potriv5 biciuiesc initiativele. Opinia public5 va judeca cu severitate o
sentint5 dat5 din ordin, c5ci toate se aflà, si se va afla si presiunea facu-
tä asupra Curtii Martiale. Rezultatul final va fi exact opus celui urma-
nit: o intetire a carlismului si o concretizare a ideii reintoarcerii Prin-
tului... Fat5 de argumentele mele Duca a inceput sa ezite; Vintil5 ranjea
si t5cea, iar Ionel vádit enervat, n-a vrut ssa aud5 nimic: ii trebuia con-
damnarea lui Manoilescu si basta! Am plecat si de data asta de la Bra-
tianu cu convingerea a se facea o prostie si ultimele cuvinte au fost:
S5 dea Dumnezeu s5 nu regretati hotararea pe care ati luat-o!" caci
bineinteles si Duca si Vintil5 au adoptat punctul lui Ionel de vedere.
Evenimentele mi-au dat dreptate. Manoilescu a fost achitat dup5
cum se stie, si a sarit astfel din armonizarea salariilor"1 in politica ma-
re; a devenit vedetà si purtator de cuvfint" al carlismului. Prin greseala
lui Br5tianu procesul lui Manoilescu a fost transformat in procesul lui
Carol si pretendentul" a fost achitat si el de un tribunal militar... Afa-
cerea a luat astfel un aspect si mai gray decal il prevazusem. Cand i s-a
adus stirea, Ionel s-a präbusit si era s5 moara o prima data, cu o luna
1 AlcAtuise ca subsecretar de Stat sub Averescu un tablou de armonizare a salariilor.

inainte de sorocul pe care soarta i-1 fixase... 0 ancheta a stabilit c5 Paul

Angelescu nu vorbise direct cu presedintele Curtii Mar Ole: chemase
pe comandantul Corpului de Armatá ins5rcinase pe el s5 vorbeasc5
cu cine trebuia; comandantul Corpului de Armat5 transmisese la rándul
s5u misiunea §efului de Stat Major gi acesta comisarului regal! 4i poa-
te inchipui cineva efectul injonctiunilor unui comisar regal asupra pre-
edintelui (superior in grad) §i a intregii Curti! Am asistat la scena din-
tre Bfatianu i Paul Angelescu, §i am crezut un moment c5 se va sfaqi
prin moarte de om! Dup5 ce a iqit generalul, Br5tianu mai lin4tit (isi
scosese focul) mi-a steins m5na §i mi-a spus: Ai avut dreptate aka"-
data am s5 te ascult!"
N-a avut ins5 prilejul, c5ci lucrurile s-au linitit, i dup5 o lun5 1-a
secerat moartea, in plin5 putere. Fiindea un oarecare mister a planat si
continu5 s5 planeze asupra acestui tragic §i neateptat sfaqit, al cárui
martor am fost, voi povesti aci ce §tiu. In ziva de duminic5 20 noiem-
brie a avut loc inaugurarea unei noi s5li la muzeul Simu. Anastase Simu
era un prost qi un b5d5ran, care la o varsta inaintata nu se tie pentru ce,
s-a pasionat de pictur5 insusindu-si cu greu o spoial5 de cultur5 anis-
tica. Timp de 20 de ani a colectionat opere de maim a treia dac5 nu a
zecea i a deschis un muzeu cam ridicol in mijlocul Bucurqtilor. Acest
Mecenate de mahala era ins5 un membru devotat al Partidului Liberal
si cu prilejul maririi i amenaj5rii muzeului lui, BrAtianu a g5sit de
cuviinta s5-1 decoreze cu Marea Cruce a Coroanei României1. M-a in-
vitat sä merg cu dânsul §i s5-1 asist in remiterea insemnelor, dupá sfq-
tania localului complectat cu noul adaus. Simu poftise tot Bucurqtiul
si ne-a servit aperitive mai de soi ca porckiile ag5tate pe ziduri sau
cocotate pe zeci de piedestale care incurcau circulatia. De la Simu am
plecat cu Br5tianu pe jos. Hai cu mine pan5 acas5, s5 mai vorbim..."
Se poate ca patima lui Simu pentru arta, atat de tardiva i atat de neprevazuta fata
de pregatirea lui sufleteasca anterioara, sa fl avut un substrat patologic. Caci era fiul
unei eriminale. Mama lui, nascuta Doiciu, maritase o flied tuberculoasa dupà un dr.
Steranescu. Aceasta nenorocitfi ramfinand insarcinata, d-na mama Simu a plecat cu
dansa la Corfu, unde a avut loc nasterea. Copilul a murit dupa o tuna otrcivit iar d-na
Steffinescu cateva saptamani mai tarziu, probabil de boala ei. Autoarea crimei a fost,
dupa cum s-a dovedit d-na Simu, mama, ca sii mosteneasca dansa pe flica-sa! A acuzat
zadarnic pe ginerele sau dr. Stefanescu, dar acesta a putut stabili inocenta sa. D-na Si-
mu s-a sinucis, aruncandu-se de la etajul al 3-lea al hotelului. A murit pe loc... Trage-
dia s-a savarsit prin anii 1880-1885.
MEMORII, 1926-1930 165
si rn-a luat de brat. Era vesel i p1M de incredere in viitor si s-a pus
s5-mi desfasoare o serie de planuri, care cereau ani lungi de guvernare.
D-tale am sà-ti m5rturisesc un secret; nu I-am dest5inuit nici lui Vin-
tilà, nici lui Duca... Am intentia s5 nu las puterea din man5 cat timp va
dura minoritatea Regelui. 8i poate si un an sau doi dup5 majoritatea
lui. «Il faut le mettre en selle» Hohenzollernii se dezvoltà tarziu! Sa'
dea Dumnezeu s5 nu evolueze si 5sta prost ca tat5-s5u!" au fost ul-
timele cuvinte pe care le-am auzit din gura lui...
C5tre searà mi-a telefonat Duca, nu mai stiu pentru ce, i inainte s5
inchid5 telefonul mi-a spus ca Beatianu se pusese in pat, cu o grip5 vio-
lenta. II I5sasem atat de bine in dimineata aceleiasi zile, incat n-am dat
nici o importanta acestei vesti. 8tiatn pe Br5tianu foarte präpgstios si
fricos de boal5 si mi-am inchipuit c5 era vorba de un guturai sau de o
raceala banalà. A doua zi luni, inapoindu-m5 de la Minister, la amiazA,
am trecut prin strada Lase 5r Catargiu si am intrebat pe fidelul fecior
Vasile cum ii mai era boierului. Mai bine, conasule, dar e facit Mu!"
M-am dus acas5 rarä grij5. Marti trebuia sà avem un Consiliu de Mi-
nistri; la orele 8 a fost decomandat si in acelasi timp mi-a telefonat
din nou Duca: 8tii c5 Br5tianu e foarte r5u, e atins de o infectie gene-
ralizata..." M7am urcat in automobil, si de-a dreptul in strada Lascar
Catargiu. Am g5sit acolo pe doctorul Danielopol, foarte ingrijorat: E
o infectie streptococic6 generalizatà, deocamdata cu localizari acute la
amigdale si la bronse. Ma tern de procese inflamatorii mai &rave..."
Coana Eliza rn-a dus un moment in camera pacientului. I-am strain
mana si i-am urat grabnic5 insanatosire dansul n-a putut insa sà-mi
spuna nici un cuvant: ii interzisesera doctorii s6 vorbeasc5...
Dupa-amiaza si seara, starea bolbavului a fost stationar5. Miercuri
dimineata, and am sosit la Beatianu, am gasit acolo o droaie de lume:
Guvemul intreg si vreo zece medici. Noaptea fusese foarte rea, amig-
dalele se umflaserà enorm si un edem se declarase la glota si la coarde-
le vocale. Forfoteal5 in saloane si in sufragerie ca in ziva constituirii
Ministerului, in 22 iunie, numai c5 de data asta nu se mai intindea asu-
pra oamenilor aripa 16comiei, ci a mortii... Noroc c5 camera lui Ionel
da pe gràdin5 si era desp5rtit5 prin doted coridoare de restul casei, asa
Inca zgomotele nu puteau ajunge pan5 la dansul. Doctorul Angelescu
se vaicarea ca o baba' batran5, se tinea cu o man5 de falc6 si tot mor-
mdia: Ne prapadim, ma, ne prapadirn! Dac5 ne las5 si asta, ce ne fa-
cern? Ce ne facem, ma, ce ne facem?" Rece si indiferent, Duca circula
din camera in camera si incuraja lumea: Eu am nadejde; trebuie sa

avem nadejde! Temperamentul lui solid va invinge boala!" La Bra-
tianu, nu mai intrau decat medicii curanti. La un moment, iesind din
camera bolnavului, doctorul Danielopol a trecut pe langa mine si mi-a
susurat la ureche: II est perdu. L'infection s'est generalisée. Tous les
organes vitaux sont pris. Il n'y a plus rien a faire..." La orele 11 s-a ho-
Carat o traheotomie, respiratia naturala devenind aproape imposibila.
S-a cerut doctorului Angelescul s-o fac5 dar felcerul s-a scuzat si
bine a facut sub pretext de prea mare emotie, propunand pe seful
sau de clinica Stefan Popescu. Acesta a savarsit operatia la amiaza si
bolnavul s-a simtit usurat: de 24 de ore nu mai introdusese in plamani
cantitatea normala de aer.
De cite ori nu mi s-a spus Ca doctonil Angelescu a omorat pe Bra-
tianu! E o legenda care, cu toate dezmintirile si-a facut drum si multa
lume a Camas convinsa ca incapacitatea profesionala notorie a doctoni-
lui Angelescu a fost fatala lui Ionel Bratianu. Mai intai nu operatia tra-
heotomiei 1-a ucis, ci infectia care a paralizat toate organele vitale si
impotriva careia interventia chirurgicala era neputincioasa apoi nu
Angelescu 1-a operat ci ,tefan Popescu, i 1-a operat foarte bine. Am
fost de fat&
Infectia a mers progresand toat5 dupa-amiaza de miercuri si toata
noaptea spre joi. Joi in zori, Ionel Bratianu si-a dat ultima suflare cu
toate injectile ce i se facusera din ora in or5. Nu se descoperise Inca ac-
tiunea salvatoare a sulfamidelor...
Moartea lui Ionel Bratianu a cazut asupra noastra, a colaboratorilor
s5i, ca un traznet. A fost atat de neasteptata Inc& chiar printre ministri
s-a nascut banuiala unei actiuni criminale. Printre marotele el, Eliza
Bratianu a avut si pe aceea de a invata ruseste si ca sa aiba cu cine vor-
bi aceasta limba, angajase ca servitori o pereche de refugiati rusi, bar-
batul si nevasta. Suspiciunea s-a indreptat numaidecat asupra lor; coa-
na Eliza a cerut o ancheta ca sa dovedeasca nevinovatia lor si cu toate
rezultatele negative ale acestei anchete, multi, foarte multi din prietenii
si partizanii Bratienilor au ramas convinsi ca rusii otravisera pe Ionel.
Absurd5 presupunere! Am urmarit boala lui Ionel Bratianu aproape
ceas cu ceas si pot afirma, ca medic ca a suferit si a murit de o infectie
supra-acuta microbiang, foarte probabil streptococica. Se vede ca siste-
1 Profesor titular al unei clinici chirurgicale, obtinuta prin political

MEMORII, 1926-1930 167
mul s5u glandular era gray atins: organismul nu s-a putut ap'ara i toxi-
nele au paralizat centrele nervoase provocfind repede moartea. Acesta
este adevarul i tot restul, fantezie.
Am petrecut aproape toatà ziva de miercuri in casa lui Br5tianu, din
clipa in care, pe la ora 10 dimineata, medicii au declarat un deznod5-
mant fatal inevitabil, i pfin5 seara. Am lipsit numai un ceas, la amiaz5,
pentru mas5. Capetele i reactiile suflete0 ale tuturor acestor oameni
care se infipseser5 in casa celui ce urca deja su4u1 cel din urm5, sau
care numai intrau i iqeau, veniti din toate colturile orawlui dup5 qtiri
erau interesante de scrutat. NebAnuindu-se observat, nici unul din
cei de fat5 nu i-au camuflat gandurile i sentimentele i am putut citi
in ele ca intr-o carte deschis5. Desigur, pe toate fetele era intip5rità cea
mai adânc5 jale, erau toti nenorociti qi deprimati, dar n-am auzit o vor-
b5, care, reinviind o insiwire a muribundului sau evocând o amintire
dintr-un atât de lung qir de ani, s5 sublinieze durerea desp5rtirii. Repe-
tau toti ce nenorocire, ce nenorocire!", dar in mintea fiec5ruia acest
cuvant insemna teama unui sfarit de carier5." Era Partidul Liberal un
formidabil instrument de lupt5, dar luptele sunt grele, cer sacrificii, re-
zultatele lor nu sunt niciodat5 sigure i oamenii se ob4nuiesc cu izban-
zile Meal lupte. Ii p5r5sea acum omul ce se infatipse ca st5pan al des-
tinului, ce-i aducea si-i mentinea la putere farà s5 le cearà nici un efort.
Ce se va intampla dup5 disparitia lui? Minitrii ii vedeau portofoliile
pierdute, prefectii prefecturile, parlamentarii mandatele, ghgeftarii ghe-
lirurile. Fiecare ii cump5nea situatia i se &idea la el, la ai lui, la gre-
ut5tile de a doua zi. La cel ce-0 trágea sufletul dincolo de peretele alb
ce le sta inaintea ochilor, nu se gandea nimeni. E de necrezut c5 in acea
zi n-am v5zut curgand o lacrim5 de prietenie din ochii celor ce tfaiser5
o viat.a al5turi de cel ce se preg5tea s inchid5 pe ai lui pentru totdea-
una. Am avut limpede senzatia c5 Ionel Brdtianu nu a avut, personal,
nici un prieten. Doctorul Angelescu, Costinescu, toti S5venii, toti Tan-
crezii, toti Chirculetii, toti Tata'reqtii, toatà haita celor ce ajunseser5 sà
se sature pe urmele lui, nu gaseau un cuvant de durere in clipa marii
desp5rtiri preocupati numai de noua conjunctur5 politica pe care ne-
ateptata nenorocire o crea. Lucru aproape monstruos: pdriä qi fratii lui,
Dinu i Vinti15, mi-au Orut mai atin0 de nenorocirea politic decát de
cea familialà. Nici coana Eliza n-a fost ce trebuia s fie, deqi la dinsa
patima politicà sau grija unei viitoare situatii nu puteau fi invocate ca
motive de intunecare a cfimpului sentimental. Dar la coana Eliza expli-
catia era alta. Femeie dintr-o bucata, era intotdeauna dominatà de o sin-
gurá pasiune. Debutase in viat5 cu pasiunea cailor de pur-sfinge; Inv&
tase pe dinafar5 Stud-Boakul englez i pe cel francez i luase de bärbat
pe Marghiloman de dragul yearling-ilor". Dezgustat5 de pijamalele
tricolor& 0 de conu Alecu chez qui tout etait faux sauf l'argenterie"
Eliza Stirbei a abandonat caii §i s-a aruncat in nationalism (altite si
bibiluri, ouà incondeiate, scoarte i ulcele) i de gátul lui Beatianu, pe
care 1-a iubit cu patim5. Tr5darea lui Ione12, dup5 multe alte deceptii,
au indepArtat-o de nationalism, de bibiluri, de ulcele i de familia Bra-
tianu inclusiv sotul ei. La moartea acestuia ea se gäsea tocmai in cauta-
rea altei patimi (gradinile i instalatiile rurale nu dedeser5 lucru mare)
pe care trebuia s6 o g5seasc5 in cal-0, m5nuite de Gicu Fotino, §i care
trebuia sà o duc5 la intemeierea admirabilei Biblioteci Bratianu. In mo-
mentul nenorocirii se g5sea ins5 pe muchie: urcase calvarul dar nu co-
borfise Inca in valea fericirilor. Incapabilà sa se prefack coana Eliza
n-a putut sa plang5 pe catafalcul lui Ionel Br5tianu decat iluziile sale
pierdute...
Aceea0 indiferenta general5 pe care o constatasem cu mirare §i cu
durere 16'110 patul de suferinta al proaspàtului meu amic, am gasit-o la
ridicarea corpului din Bucuresti §i la inmorm5ntarea de la Florica. La
Bucuresti, toat5 lumea vorbea politica i se intreba clack Brátianu dis-
parut, va veni Carol iar la Florica, miile de t5rani adu0" chicoteau
si cereau bautura! Nu mai vorbesc de trenul special" care ne-a dus de
la Bucuresti la Florica: au fost chef i glume, la dus ca i la intors! Mi-a-
duc aminte ea chiar i Duca, care tr5ise de ani de zile din viata lui Bra-
tianu, mi-a spus cateva zile dup5 inmormfintare, el, de obicei at5t de as-
cuns i de prudent in m5rturisirile sale: Nu pot sa-mi explic un lucru:
imi dau seama prin rationament de tot ce am pierdut prin moartea lui
Ionel Bratianu, dar sentimental vorbind nu am nici o pdrere de rdu; e
monstruos, dar e ayar
E straniu c5 un om atat de simpatic §i defennec5tor ca Ionel Bra-
tianu s5 nu fi 15sat un prieten care s5 plang5 pe urmele lui. Si e para-
doxal de afirmat, dar este iar50 strictul adev5r, ca cel mai impresionat
din cati erau adunati in jurul sicriului sat' am fost eu, care abia ma apro-
Alexandru Marghiloman purta pijamale albastre-galbene-rosii, culorile %ärii, i

ale sale pe campul de curse!
2 Romanul de la Buftea.
MEMORII, 1916-1930 169
piasem de dansul! Poate ea' din cauza asta, tocmai... Nu avusesem tim-
pul sa ne ciocnim!
Moartea lui Bratianu a schimbat toata situatia politica in Romania.
Ionel Bratianu ajunsese un fel de dictator ocult, care sub forme consti-
tutionale, avea Ora in mans& Mai ales de cand se inscaunase. Regenta,
toata la discretia lui. Cat ar fi trait el, nici o schimbare de Guvern si
cu atat mai vartos o schimbare de regim prin reintronarea lui Carol
nu ar fi fost posibila fara voia lui, decat pe cale de revolutie, i o revo-
lutie nu era u§or de pus la cale intr-o tara de blegi, cu o armata supusa
qi disciplinat5. Bratianu disparut, situatia se schimba cu totul. Vintila
nu avea nici o autoritate, nici fata de opinia public& nici fata de Regen-
t& §i aproape nici fata de partidul sal'. In opozitie, nici un om care s5
inlocuiasca pe Ionel in politica romana i chiar daca ar fi fost unul, nu
ar fi putut lua locul lui, caci se schimbasera imprejurarile. Ionel Bra-
tianu pusese ma= pe toate comenzile aparatului de Stat prin complici-
tatea Seraiului, §i Serai nu mai exista. Regenta, fara autoritate §i ea
de0 urcata pe o treapta mai sus prin independenta de mi§c5ri i de ma-
nevra pe care i-o da disparitia celui care o paralizase prin ascendentul
sau trebuia, ca s5 dureze, sà impace capra cu varza, aa incat ridi-
carea unui singur om prin sprijinul ei, era exclusa. Odata cu Ionel a luat
sffir0t i atotputernicia Partidului Liberal; Partidul National-Taranesc a
putut sa ridice capul §i sà revendice in fine serios puterea. Atmosfera
politica care se lini0ise dupa lovitura lui Bratianu din iunie a inceput
sa se tulbure din nou.
Un ceas dup5 moartea lui Ionel, Vintila Bratianu a fost numit prim-
ministru in locul lui, §i prin aceasta desemnare proclamat de fapt i ef
al Partidului Liberal. Formalifatile statutare, fara important& au fost in-
deplinite ulterior. Dub la inscaunare a lui Vintila a fost facuta fara nici
un entuziastn,flinded nu era altd solutie, caci Duca era tot atat de putin
simpatizat ca §i dansul, i nu era nici macar Bratian. 0 suing de liberali
au venit sà-rni spuie: Ce pacat ea' nu e§ti inscris la noi, nurnai d-ta erai
in stare sa iei succesiunea lui Ionel!" Nea0eptata popularitate, care n-a
jucat insa nici un rol in gestul pripit i necugetat pe care 1-am facut
dupa moartea lui Ionel. Vazandu-i pe toti atat de descurajati §i de neno-
rociti, atat de convin0 Ca toate luaserä sfapit pentru dánii, intr-unul
din primele Consilii de Mini§tri care au urmat, m-am inscris in Partidul
Liberal...: gestul meu, urmat i de Stelian Popescu i de Mrazec, a in-
viorat pe cei de fata 0 le-a dat nadejde in viitor, caci cunoscandu-ma
smecher in politica' si-au inchipuit deciziunea mea intemeiath pe savan-

te socoteli, c5nd ea nu fusese in realitate decfit o prostie de ordin senti-
mental provocat5 de amintirea c5Iduroasei primiri pe care defunctul Io-
nel mi-o facuse in sfinul Guvernului s5u.
Inapoiat acas5, in linistea cabinetului meu de lucru rn-am dumerit si
mi-am dat seama c facusem tin pas gresit. Disciplina de partid mi-a
fost totdeauna odioas5; o suportasem ani indelungati in rthdejdea inf5p-
tuirii unui program in care credeam i pentru care luptam cu vlag5.
Toate planurile si n5dejdile mele find n5ruite nu mai aveam ce càuta
intr-un partid si mai ales intr-un partid ridicat impotriva Printului Ca-
rol, de la care cu toath dezam5girea mea si numai de la care tot
mai puteam astepta ceva. Nu puteam pricepe cum ma luase gura pe di-
nainte, dar in fine tn5 luase. Nu-mi mai famanea dee& s5 scriu scri-
soarea ce mi se ceruse pentru presà, si am scris-o... De a doua zi nu am
mai avut decal o singurà preocupare: cum s5 scap din partidul in care
ma inscrisesem!
Moartea lui Ionel nu a adus nici o schimbare in compunerea Guyer-
nului: Vinti15, r5mas ministru de fmante, a fost impins pe scaunul pre-
zidential i athta tot. Cu toate astea era alt Guvern. Vintila era ocupat de
dimineata p5n5 seara la Finante, si chiar daca ar fi avut timp, n-ar fi in-
dr5znit s5 intervie in celelalte Ministere, c5ci desi mate pestrite era un
mare timid. Scena petrecuth cu generalul Paul Angelescu, pe care am
povestit-o e tipic5 i oglindeste raporturile ministrilor cu noul prese-
dinte de Consiliu. Sub Vintil5 a disparut pfirth si umbra de coordonare
ce exista sub Ionel, cu privire la activitatea diferitelor Departamente.
Fiecare ministru a inceput s5 ia initiative, i aceste initiative ceránd in
cele mai multe cazuri credite noi, au dat nastere la certuri nesrarsite cu
ministrul de fmante, care, find una i aceeasi persoarth cu presedintele
Consiliului, se repercutau fatal asupra solidaritàtii intregului Guvern.
Increderea in durata aproape nelimitath a guvernarii pe care Ionel o in-
spira tuturor, a disp5rut odath cu dânsul, si fiecare titular de portofoliu,
incepand cu Titulescu, dandu-si seama de precaritatea situatiei sale s-a
grabit sa' se preocupe mai mult de a doua zi dec5t de problemele ce
cereau o solutie imediath dar si in acelasi timp luare de faspunderi grele.
Vlag5 rnultà nu fusese printre noi nici pe timpul lui Ionel, dar cel
putin se lucra cu plkere I cu n5dejde de mai bine; sub Vintil5 s-a in-
tins ins5 un v51 de plictiseal5 peste toate birourile si indiferenta anoni-
rnatului" a inceput s5 domneascA pretutindeni.
MEMORII, 1926-1930 171
In ziva de 3 decembrie am mai mers o data la Florica pentru paras-

tasul de 9 zile. Plecati de dimineat5 din Bucuresti cu tin tren special,
am asistat la slujba divin5 si dup5 ce ni s-a servit un dejun rece in sala
cea mare de sus din vila batranului Bratianu, ne-am inapoiat cu trenul
nostru in Capital& De data asta s-a renuntat la popor" si in afarà de
farnilie si de noi ministri, n-au fost de fat5 deck prieteni si fruntasi ai
partidului in total vreo 100 de persoane. La dus ca si la intors, trenul
avea infatisarea unui adevgrat club politic, o sucursal5 a celui din Ca lea
Victoriei. Politica, politica si iar politica a fost singurul subiect de con-
versatie al acestor oameni; nici unul din ei nu a pomenit numele lui
Ionel Br5tianu, i cred c5 nici unul din ei nu s-a gandit macar o clip5 la
dansul... Noi, minitri, deschisesem birou fiecare intr-un compartiment
si am primit pe rand solicitatorii. Erau droaie: nici unul din cati putuse-
fa" apuca un loc in tren nu voia s5 scape norocul de a tine, timp de 4 ore,
pe toti ministrii la cheremul lor!
La Florica g515gia i veselia au fost in toiul lor. Era o minunata zi de
toamnk aburelile Argesului se ridicau pana la poalele dealurilor, strà-
punse ca de ságeti aurii de razele calde ale soarelui care mangaiau ar-
borii desfoiati si pajistele rumenite. Capela find mica, nu p5trunseser5
in ea dee& mernbrii familiei si cativa prieteni mai intimi; restul invi-
tatilor" faceau bursa afark invartea afaceri sau cumpariea sansele" re-
gimului. Probabil c5 cei din capel5 si-au indreptat un moment gandul
spre cei morti printre cei din afark nici unul. Parc5 Ionel murise
odata cu tatal säu: nu-si mai aducea nimeni aminte de el! Le era la toti
foame; abia s-a srarsit slujba si au n5v5lit spre cask atrasi de rnirosul
fripturilor. Sus, am fost martorul unei scene care m-a 16murit si asupra
st5rii sufletesti a celor mai apropiati de cel ce-i parasise atat de tragic
numai cu cateva zile inainte. In sala cea mare cu geamlac se aezase o
masa' de vreo 20 de tacamuri pentru cloncani", restul musafirilor ra-
mânând sa m5nance in picioare la bufetele ce se desfasurau, incarcate
cu bunat5ti, de-a lungul peretilor. Sabina Cantacuzino rn-a luat de brat
si asezandu-se in capul mesei, rn-a poftit pe scaunul de la dreapta ei.
Abia incepusem s5 ne servim, si ne-am pomenit cu Eliza Br5tianu care
a sculat pe Sabina, cu cuvintele: pardon, e locul meu!" Sabina su-
focat5 s-a sculat (tonul Elizei nu admitea replica) intreband: Dar bine
eu unde s5 stau?" Unde vrei!" a fost singurul raspuns al irasci-
bilei vaduve. Apoi care mine: Elle veut prouver que c'est elle la
maitresse ici; mais je la mettrai au pas! Tout que je vivrai c'est moi qui
commanderai ici!" Si i-a dat inainte! Singurul Bratian cumsecade era
Dinu, cu care se intelegea. Toti cei1aIi, oribili! Mai ales femeile! Pe

Gheorghe, pe fiul lui Ionel (pe care nu-1 desemna decat cu numele de
le Benjamin") nu-1 putea suferi i nici nu voia s5-1 vad5. M-a rugat s5
trec a doua zi pe la dansa sà-mi arate testamentul lui Ione! i s5-i dau
un sfat pentru cazul in care acest testament ar fi atacat.
Am aflat astfel c5 Florica nu fusese a lui Ionel, ci proprietatea frati-

lor s5i Dinu §i Vintilà. Hotkat s5 nu se insoare (cine e sthpan pe soarta
lui?), pentru ca Florica s5 r5maie in familia Bratianu, Ionel, la moartea
bAtranului luase mosia Ratqti i 15sase Florica fratilor s5i mai mici,
hot5rati ei s5 se insoare i s5 continue dinastia. Cum tinea ins5 foarte
mult la Florica, Ionel a cerut i a obtinut de la Dinu i de la Vintil5 un
drept de uzufruct asupra propriet5tii, pe atunci redus5 la jum5tate din
ce e azi i far5 valeare. 0 vie, care costa mai mult decal raporta. Pasio-
nat de gospod5rie, Ionel a b5gat in Florica tot ce a agonisit, cat a trait,
MI5 s5 se sinchiseasc5 de titlurile de proprietate. A cump5rat p5manturi
jur-imprejur i a indoit intinderea. A refacut vila care azi e de trei ori
mai mare ca pe vremea lui Ion Beatianu cel baran. A construit depen-
dinte cu grajduri monumentale, la care s-au adaugat cu timpul un ob-
servator (lui Ionel Bfatianu Ii placea s5 se uite noaptea la stele ca s5-0
uite de cele de pe Oman°, o instalatie complect5 pentru electricitate,
sere, garaje, i biserica de lemn adus5 din Albac (Transilvania)! F5r5 s5
mai vorbesc de mausoleul familiei ridicat prin suscriptie public5. Prin
testamentul sau, i pe temeiul imbunafatirilor acute de dansul, Ione!
ruga pe fratii s5i s5 incuviinteze sotiei sale Eliza, cat va tr5i, uzufructul
proprietatii. Pentru nuda proprietate, lucrurile trebuiau sä se aranjeze
intre reprezentantii generatiei urmaloare. 0 intelegere verbal5 intre Io-
nel, Dinu §i Vintil5 stabilise ea' Florica, fieful" familiei, trebuia sa trea-
c5 asupra celui mai destoinic dintre copii. Lui Gheorghe, Ionel i-a lasat
mosia 11.5teSi. Eliza Brätianu se temea ca Gheorghe s5 nu atace testa-
mentul sub cuvant c5 o bun5 parte din Florica fusese achizitionata de
parintele sau §i nu putea fi inglobata in vechea proprietate... .
N-am putut niciodat5 pricepe antipatia, mai mult dee& antipatia,

oroarea pe care Eliza Bfatianu a manifestat-o rarà r5gaz impotriva lui
Gheorghe Beatianu. L-a urfit, i a f5cut tot ce a putut ca s5-1 indepkteze
de tafa-s5u, pe care 1-a convins c5 flu-sal era lipsit i de inteligent5 si
de orice caliati morale. A fost ajutat5 in aceast5 actiune *i de Maria
Moruzi (mama lui Gheorghe) care, &Ansa, a facut tot ce a putut ca s5
conving5 pe fiu-s5u, cà Ionel era un monstru lipsit de toate insuOrile
MEMOR11,1926-1930 173
crestine. MultumitA acestei duble actiuni, Ionel Brátianu aproape nu a

vgzut pe fiu-s5u, panA ce acesta a ajuns la maturitate, si a intrat si el ca
tot romanul in politicA. Cu prilejul atentatului suferit de lonel in 1908,
bgiatul i-a fost adus pentru o scurt5 vizita la patul de suferinta, si 1-a
mai vazut panA la rAzboi Inca o data sau de douà ori. La Iasi, raporturile
nu s-au putut strange, caci Gheorghe a fost mai tot timpul pe front si
apoi veghea coana Eliza... Tocmai in ultimii ani, inainte de moartea
sa, Ionel si-a chemat fiul, s-a apropiat de dansul si 1-a intrebuintat ca
secretar in lucrarile sale. Coana Eliza a spumegat, a urlat, dar n-a putut
impiedica nimic.
AceastA urà a coanei Elizei s-ar mai fi putut pricepe cat timp a iubit
pe Ionel afacefe de gelozie si de invidie pentru fructul" alteia si
regrete de neputintà din partea ei. Dar dupà ce n-a mai iubit pe Ionel?
poate cA in ura ei impotriva lui barbatu-sau (caci a ajuns pang la ura...)
sa fi inglobat si ura impotriva copilului
Ura este insA o rea sfatuitoare. Coana Eliza s-a alarmat degeaba, si
Gheorghe BrAtianu, care de altmiteri e cel mai pasnic si mai cumsecade
om din lume, n-a atacat testamentul.
Dar s-a dezgustat ea, repede de Florica, unde prea mirosea a Bra-
tianu", i s-a instalat la CumpAtul, intr-o vita' a SocietAtii forestiere Arif,
mai sus de Cheile Argesului, pe o poianA de toatA frumusetea, la poale-
le Negoiului. Am fost odatA sà-i fac vizitA, in noua ei instalatie. Nu era
nici un drum ca sä ajungi pana la dansa; trebuie s 1ai automobilul sau
trAsura la CApAtaneni si sA iei trenul Decauville al SocietAtii care te
urca intr-un ceas pang la Cumpatul, linia trecand cheile prin albia rau-
lui. Era foarte frumos, dar cam izolat. Coana Eliza s-a plictisit dupä
cfitiva ani de pustietate si s-a mutat la Balcic, unde §i-a cladit o vita
confortabila pe malul MArii. N-a avut insa noroc nici cu Balcicul, i 1-au
luat bulgarii.
La Florica, unde nu mai mergea decal rar, a pAstrat dreptul de a lo-
cui in cask dar a restituit fratilor BrAtianu ferma, cateva luni dui:A ce
mostenise uzufructul lui Ionel. Practic Dinu a trecut-o Ministerului de
Domenii, cu chirie, si Ministerul a instalat acolo o statiune de reprodu-
cere, pentru diferitele animale domestice.
Omul face o prostie intr-o clipa, si o regreta o viat5. Dupá inscrierea
mea in Partidul Liberal, nu mi-am mai venit in fire. Rezistasem cat trA-
ise Ionel Brätianu cu care tot mai puteam avea nAdejde sA ajung la ce-
va, i rn-am aruncat in bratele lui Vintilà cu care nu ma intelegeam de-
loc! Drama la desfasurarea cAreia asistasem trebuie sA mA fi tulburat
adânc pentru ca sentimentalul sa fi covarsit in asa masura rationalul si

sa ma fi impins la un gest, pentru mine fara nici un rost, si pe care 1-am
platit scump in anii urmatori.
Plictisit, am luat un concediu si am plecat pe la 20 decembrie la Vie-

na, unde parintii mei petreceau iarna, ca sa fie mai langa fiica-mea in-
stalata acolo cu muma-sa. Cele 20 de zile pe care le-am petrecut la Vie-
na mi-au mai vanturat ideile si mi-au inlesnit regasirea echilibrului meu
sufletesc, adanc tulburat. Ele mi-au ramas adanc intiparite in minte
caci au fost cele din urma pe care le-am trait cu tata-meu care a incetat
din viata, brusc, in ziva de 2 rnartie urmator. S-a stins la varsta de 89 de
ani, fara nici o suferinta, printr-o oprire a inimii. Am fost atat de strans
legat de parintii mei incat pierderea unuia dintr-insii mi-a fost o lovitu-
rä mai grea decat pot sa-si inchipuiasca cei care n-au cunoscut puterea
unor asemenea legaturi...
Am sosit la Viena 01 intentia de a ma tine in afara de orice indelet-
nicire politica si de a teal aceste cateva zile de ragaz in sarrul familiei, la
hotel Krantz, fara sa vad pe nimeni. Ministrul nostru la Viena, prietenul
meu Charles Mitilineu, rn-a anuntat insa fara &á ma intrebe la Seipel,
primul ministru al Austriei, si ca sa nu incurc lucrurile printr-un refuz,
rn-am executat. Monsiniorul Seipel rn-a primit in cabinetul sari de lu-
cru, la Reichsrat desi Parlamentul era in vacanta. Intalnisem pe Sei-
pel la Bucuresti (unde venise sa ne multumeascä pentru ajutorul dat
copiilor austriaci, pe timpul foametei, indata dupà razboi) si luasem
masa impreuna la Legatia din strada Wilson dar nu schimbasern cu
dânsul cleat cateva vorbe. De data asta conversatia noastra a durat o
ora si jumatate. Catolic intransigent, seful Partidului National-Crestin
(intemeiat de Lueger) ducea o viata de ascet si traia intr-o celula din
conventul Dominicanilor dar fasonul lui nu era catusi de putin al
unui inspirat sau al unui fanatic manat in actiunea sa de mana Domnu-
lui. Seipel se infatisa oamenilor sub aspectul unui prelat jovial care nu
se ferea de cuvintele truculente ca un preot la curent cu toata mis-
carea politica europeana si caruia ii placea mai mult sa zgandare aface-
rile lumesti decal sa se incurce cu cele ceresti. Clarvazator si practic isi
da seama de precaritatea Statului austriac si nu avea nici o incredere in
viitorul lui. Prevedea ca mai devreme sau mai tarziu se va pune pentru
tara lui chestiunea alipirii de Germania. In Austria spunea dánsul
stint multi, mai ales la orase, care doresc o unire a tuturor celor ce
vorbesc nemteste intr-un mare Reich. Dar cei de la tara si din munti nu
MEMORII, 1926-1930 175
vor sà aud5 de prusieni. Austria e Austria si nu e Germania. Unirea nu

se va face niciodatd din initiativa Austriei, oricead gadgie ar face unii,
dar Austria nu va fi in stare sd reziste unei initiative germane. Din
acest punct de vedere intärirea elementului catolic, in Austria, este de
cea mai mare important5, cdci poate cd Berlinul, care are destul de fur-
c5 cu catolicii din Reich, va ezita s5 sporeasc5 puterea lor prin anexiu-
nea noastr5... Eu nu pierd din vedere pericolul indepartat, dar ma ocup
pentru moment mai mult cu problemele economice: inainte de toate
trebuie s5 dau de mancare poporului meu si sà-i dau posibilitatea s5
tr5iasc5. Sunt foarte recunoscätor pentru priceperea pe care am g5sit-o
la Guvemul dvs., si sper ea' raporturile dintre Austria si Romania vor
deveni din ce in ce mai prietenesti si mai stranse."
Seipel mi-a vorbit lung si de unguri. Nu-i putea suferi. Protesta im-
potriva reputatiei facute oamenilor de Stat maghiari, care in realitate nu
vgd mai departe decal lungul nasului lor. Ei nu Vad a continuat
monsiniorul c5 ungurii si romanii constituie o singurà mask si sin-
gura ne-slav5, in mijlocul slavilor. Panslavisniul e marele pericol ce
amenintd Europa Centrald. Intr-o bun6 zi cehii, slovacii, sarbii, croatii
si bulgarii vor voi sà-si dea mana si s5 formeze impreun5 cu o Rusie
regenerat5 si chiar cu Polonia un singur si imens Stat slay... Nu-si dau
seama ungurii c5 in acel moment certurile lor cu romanii vor apare nu
numai ca ridicole, dar chiar ca fatale? Dar du-te si explic5 la Budapesta
asemenea lucruri!"
Dupg cum se vede, balranul prelat avea vederi profetice. Cele privi-
toare la Ora lui s-au implinit s5 ne fereasca Dumnezeu de implinirea
celor privitoare la Ora noastrà!
Mitilineu m-a silit sä fac o vizità si ministrului agriculturii, cole-
gului meu" 1-am ascultat si nu mi-a p5rut r5u! Am gäsit intr-un palat
de pe vremea Mariei Terezia cu saloane poleite, instalat la un birou en
bois de rose", un t5r5noi tirolez, in camas5 alba t5iat5 de bretele verzi,
cu pantaloni de piele scurti, cu genunchii goi si cu bocanci tintuiti!
Dintr-o barb6 deasa si blondà iesea o pipâ de portelan si din aceasta
fum ca dintr-o cadelnital Tipul i-am uitat numele mi-a strans ma-
na de mi-a rupt-o (aproape), mi-a oferit o halb5 de bere si a inceput s5-mi
vorbeasc5 echt Steyrisch" despre vite, despre bälegar si despre produc-
tia la hectar intrebandu-mà cum sfam cu crescàtoria in Romania...
Mi-am adus aminte de ministrii Majest5tii Sale Apostolice, si am pe-
trecut cateva minute pl5cute... Biata Austrie Imperialà, in ce hal de
umilire ajunsese!
CAPITOLUL AL VII-LEA
Activitatea mea la Ministerul Agriculturii Procesul Bu-

daki i Alexandru Otulescu Reactia lui Vintila
Cfiteva zile dupà Boboteaz5 am psar5sit Viena', i inapoiat la Bucu-

rqti mi-am reluat jUgul. Mai mult decfit oricand, rn-am inchis in Minis-
terul meu i am eautat cat am putut, de§i eram acum inscris in partid, sa
r5man ministru tehnie. Intrat fa'fa mare chemare de suflet in Ministerul
Agriculturii, am g5sit acolo atât de facut §i o r5spundere atdt de variatk
Inc& rn-am inh5mat aproape cu patim5 la realizarea cdtor mai multe
puncte din vastul program pe care mi-1 trasasem.
Predecesorul meu Garoflid, cu toatà competenta lui profesionalà
cu toata stráduinta lui spre mai bine, promulgase la inceputul lunii mai
o lege dezastruoask intitulat5 Legea pentru Organizarea Ministerului
Agriculturii i Domeniilor", dar care in realitate dezorganiza Minis-
terul. Prin aceasta lege se crea un Consiliu Superior al Agriculturii, in
atributiunile ca'ruia se treceau toate cele rezervate prin legile anterioare
Ministrului. Ministrul, dei avea el singur räspuntlerea constitutionalk
nu.mai era cleat un simplu executant al hotararilor luate de Consiliu.
Legea mai calca i alt principiu constitutionWanume pe acela al anui-
fatii bugetului, prev5zasnd dispozitii permanente referitoare la intrebu-
intarea unei párti din excedentele anuale. Garoflid era un excelent teore-
tician, dar total lipsit de simt practic. Legea lui inlocuia de fapt ministrul
printr-un soviet neresponsabil fata" de Parlament sau de §eful Statului.
Indatà ce am luat posesie de postul meu am redactat un proiect de lege
1 Unde trebuia sa mai fac o tragic5 aparitie la inceputul lui martie pentru a ridica
corpul neinsufletit al scumpului meu
MEMORII, 1926-1930 177
pentru abrogarea legii din 5 mai 1927 qi repunerea in vigoare a legilor

anterioare de organizare. Proiectul meu de lege a fost primul proiect su-
pus Parlamentului intrunit in iulie.
Odata cu aceast5 lege, prin care mi-am rec5p5tat autoritatea i ini-
tiativa, mi-am fixat pe hartie urmatorul program, care m-a calauzit tot
timpul cat am stat in fruntea Departamentului, i din care am realizat ce
am putut:
I. Lege urgentd
0 lege scurta, clara i precisa, prin care sa se declare reforma agra-
rd terminatd, fixindu-se data de 1 iulie 1928 pentru suprimarea juris-
dictiilor exceptionale in materie de contestatii privitoare la expropriere
(Comisii de Ocol, Comisii judetene, Comitet Agrar). De la acea data
inainte contestatiile relative la exproprierile agrare sa treaca in compe-
tenta jurisdictiei ordinare (tribunale, Curti de Apel, Curte de Casatie).
Jurisdictia exceptionala sa continue insa, pana la o data ce se va fixa, sa
judece contestatiilor privitoare la islazuri §i la paduri.
II. Legi organice
1) Lege pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii i Domeni-
ilor.
2) Lege pentru incurajarea agriculturii (standardizarea cerealelor
asociatiile pentru cultura parantului asigurarea mutuala a vitelor).
3) Revizuirea legii.Camerelor de Agricultura (largirea atributiunilor
Camerelor in vederea descentralizarii administrative schimbarea .
modului kr de alegere).
III. Legi promulgate de aplicat
1) infiintarea Institutului de Cercetari Agricole.
2) Infiintarea Statiunilor §i posturilor agricole.
IV. Legiuiri complimentare
1) Revizuirea Codului Silvio.
2) Reorganizarea Casei Padurilor.
3) Organizarea Pescariilor Statului i modificarea legii Pescariilor.
4) Organizarea Creditului Agricol §i al Caselor de Credit1.
I De acestea nu m-am ocupat deloc, deoarece am convenit cu Vintilfi ch. reorgani-

zarea Creditului Agricol nu putea fi luatá in considerare decfit dupà realizarea stabifizii-
ru monetare.
5) Reorganizarea Casei Rurale sau infiintarea unui Institut similar.

6) Infiintarea parcurilor nationale.
7) infiintarea Muzeului Agricol (cu subsectiile silvicà, agricolà, se-
ricicol5, zootehnick piscicol5 si vfinAtoreasc5).
8) infiintarea si organizarea de targuri de vite stabile pentru export
si pentru consumul intern.
9) infiintarea unei expozitii anuale agricole i zootehnice (cu un
targ de mostre ca anex5 la Brasov intre 15 august si 8 septembrie).
10) Organizarea inv5t5mantului agricol elementar in scolile prima-
re rurale (in 1eg5tur5 cu Ministerul Instructiei Pub lice).
11) Reorganizarea inv5t5mantului Agricol Superior in sensul unei
indrum5ri mai practice.
12) Suprimarea Comunit5tilor de averi in Transilvania si in Banat.
V. Scopuri generale ci speciale de urIndrit
1) indiguirea terenurilor inundabile.
2) Cur5tirea si amenajarea bMtilor de pescuit.
3) Imp5durirea rapelor i terenurilor necultivabile, la munte si in re-
giunile de deal a nisipurilor la camp.
4) Infiintarea statiunilor comunale de reproduc5tori (arm5sari, tauri,
vieri) in Vechiul Regat si in Basarabia, dup5 pilda celor functionand in
Ardeal.
5) Refacerea Arcului de Triumf.
6) Prepararea Congresului International de Agricultur5, hotArat sà
se tin5 in Romania in anul 1929."
E la mintea omului c5 n-am putut realiza intr-un an si dou5 luni
toate punctele acestui vast program. Am rezolvat unele din problemele
puse i pe celelalte, toate, le-am impins spre solutie, dup6 mijloacele ce
mi-au stat la dispozitie. Unele din ele n-au fost rezolvate nici pada'
ast5zi1, ba mai mult, au fost chiar nesocotite de urmasii mei, in dauna
economiei noastre nationale.
Voi ar5ta foarte pe scurt ce am putut realiza din planurile mele, la
Ministerul de Agricultufa. Cer iertare viitorilor mei cititori dac5 se
vor g5si pentru ariditatea paginilor ce urmeazà, dar inteleg ca aceste
Amintiri" s5 fie si, oarecum, o justificare a activit5tii mele politice. Se
va vedea c5 n-am fost cel mai prost ministru al agriculturii, ceea ce nu
Septembrie 1943.
MEMORII, 1926-1930 1 79
a impiedicat pe fondatorii Academiei de Agricultur5 s numeasc5 prin-

tre membrii noii institutii pe toll fostii ininiytri ai agriculmrii afard de
mine. Au numit in schimb pe di. Stelian Popescu care nu stie s5 deose-
beascä graul de secark nici stanga de dreapta. N-am tinut niciodath la
onorurile academice. Socotesc Ca Academiile sunt menite numai sh dea
vazh intelectuala celor care sunt lipsiti de inteligenth. C5 se strecoarà
cateodatà prin ei si oameni de talent, e tocmai ca s5 dea luciu celor lip-
siti de el. N-am avut din fericire nevoie, de-a lungul carierii mele, de
certificate de inteligenth. Dar omiterea mea la crearea Academiei de
Agricultura, e o modarlanie pe care agricultorii n-ar fi trebuit sh o sà-
varseasca, fie si numai din sentiment de recunostinta c5 i-am scapat de
faliment prin conversiunea datoriilor lor...
Mi-a fost cu neputinth sa realizez primul punct al programului meu,
adic5 sä duc la bun sfarsit toate operatiunile de aplicare a reforrnei agra-
re si sa readuc toate contestatiile patrimoniale la thgasul lor normal, la
prOcedura juridic5 ordinara, suprimand jurisdictiile exceptionale. Am
intalnit in calea mea interesele politice" pe care Guvernul de partid din
care raceam parte nu voia sa le jigneasca, interese asupra earora nu aveam
nici o inraurire. Si rn-am mai izbit si de inertia Comitetului Agrar, ale
carui lucr5ri mi-a fost cu neputirith s5 le accelerez. Comitetul era corn-
pus din magistrati inalti" dar lacomi, putin dispusi s5 se despart5 de
diurnele grase pe care le incasau peste leafa bor. Ils faisaient durer le
plaisir" i Comitetul Agrar n-a sfarsit prin a-si incheia lucrarile de-
cat sub succesorii mei. Totusi masurile pe care le-am luat au confribuit
in mare parte la lichidarea rnai accelerath a contestatiilor ce ramasesera
de judecat si la inchiderea dosarelor.
Prin scrierile i cuvanthrile mele pusesem in lumina' greseala de ne-
iertat savarsita cu reforma agrara, tratat5 si rezolvata nu ca o problern5
economicA ci ca una exclusiv social5 si mai ales politica. C5 problerna
avea si o laturá socialà si politica, nu incapea indoialh dar substratul
ei era esentialmente economic, si neglijandu-se economicul s-a corn-
promis si socialul si politicul. Mai arhtasem Ca singura posibilitate de a
lecui raul thcut, era adaptarea culturii mari la proprietatea micd prin
asociatie §i ridicarea randamentului solului, dach nu la nivelul celui din
t5rile vecine, cel putin la un volum si la o calitate apropiate. Dorinta
mea ar fi fost sa ma inham numaidecat la realizarea asociatiilor sau obs-
tilor de cultur5, dar dup5 matur5 chibzuial5 rn-am hotarat sa" aman aceas-
tà nouà i mare reformâ pentru douà motive: ini lipsea concursul Gu-
vernului i preg5tirea terenului pe care trebuia sA cl5desc.
Prost indrumat5, c5zut5 pe mina escrocilor §i profitorilor expe-
rienta ob§tilor in a§teptarea improprietàririlor individuale prescrise de
reforma agrark l5sase amintirile cele mai rele la sate §i nu inc5pea
nici o indoialä c5 mäsuri care ar fi reamintit fie §i numai cu numele o
stare de lucruri odioasà, n-ar fi fost primite frà opunere de masele ru-
rale atat de incoNtiente de propriile lor interese. Guvernul Bralianu,
at:it sub Ionel cat §i sub Vintil5, nu se sitntea ins6 destul de popular ca
sa infrunte boborul" §i era hot5r5t inainte de toate sä inl5ture greut5-
tile din calea sa. Duca la Interne, impreun5 cu colaboratorii sài Mares-
cu i Franasovici, trnia in teroarea miFarilor carliste §i national-0-
ràniste §i nu inc5pea indoiala c5 in cazul unei nemultumiri a paturii
t5rane§ti, fie i neintemeiata, opozitia ar fi f5cut ce i-ar fi stat in putinta
ca s5 invenineze lucrurile. Ionel Bralianu, pe care am incercat sà-1 con-
ving mai intdi, mi s-a ar5tat ezitant: Ai dreptate spunea el asta
este solutia (asociatiile). Dar s5 mai atept5m putin. SA la's5m Regenta
sa se inscAuneze bine i sa"-§i capete autoritatea pe care azi n-o are...
Nu cred c5 ar fi bine s5 intram de pe acum in conflict cu protii. Pro§tii
sunt pro§ti dar sunt multi... Si mai sunt §i qmecherii care stau la pan-
d5..." Dup5 ce a murit Ionel, n-am avut mai mult noroc cu Vintilà: nu
se simtea nici el destul de tare ca s5 ia taurul de coarne!
F5r6 concursul Guvernului, nu puteam intra in lupta. In lupt5 cu sa-
tele §i in conflict cu Guvernul, era prea mult pentru un singur om! Cu
atat mai mult cu cat nimic nu era pregatit pentm aplicarea unui plan
rational de cultura nici din punct de vedere tehnic, nici din punct de
vedere administrativ. Am socotit mai chibzuit sd Incep cu pregdtirea
terenului i sa." las pentru mai tarziu organizarea ot*ilor de munc5,
dac5 cumva voi avea vreme sa o savfir§esc iar de nu, ràmânea in
grija succesorilor mei.
Am inceput prin a-mi crea aparatul de control necesar, §i pentru
aceasta am vrut s'à utili2ez Camerele de Agricultura, perfect inutile in
forma ce li se dedese. Le-am reorganizat, am schimbat modul lor de re-
crutare i le-am dat pe man5, in fiecare judet, indrumarea agricola §i
controlul muncii cfimpului. Camerele Agricole au devenit astfel orga-
nele exterioare ale Ministerului Agriculturii, qi singurele olf;ane. Ideia
mea a fost sabotat5 dupä mine de tarani§ti, i chiar mai tarziu de priete-
nul meu Ionescu-Siseti, care trebuia sa ma trkleze §i pe chestiunea
MEMORII, 1926-1930 181
asociatiilor agricole. Abia sub regimul dictatorial al lui Antonescu s-a

ajuns la o aplicare integrala a proiectului meu, si rezultatele au fost foar-
te bune.
Reorganizarea Camerelor de Agricultufa si a serviciilor exterioare
ale Ministerului au constituit cadnil in care am incercat sa p5sesc mai
departe. Infiintarea obstilor trebuia sa" g5seasc5 la indemânà mijloacele
pentru selectionarea si sporirea productiei. Pentru aceasta, standardiza-
rea cerealelor i inlesnirea desfacerii lor prin creare de silozuri si de
statiuni de clasare si de export era indispensabilà. Pe de o parte; pe de
alta, si tot atit de indispensabilà era crearea unor laboratoare de semin-
te selectionate si aclunatizate, precum si a unor centre de crescaorie
menite s5 imbunkkeasc5 rasele animalelor si sà inmulteasca num5rul
lor. Legea standardizkii, reorganizarea fermelor, hergheliilor si tamas-
lficurilor Statului, precum si ci earea unui mare numk de statiuni de
mont5 au r5spuns la aceste necesit54i.
Legea standardizkii mi-a cerut munch inult5. Am avut ins5 concur-
sul intregului Guvern si in special al lui Vintila Brkianu, si am ajuns sa
depun un excelent proiect de lege pe biroul Camerei, prin februarie
1928. Legea s-a votat, dar n-a fost aplicat5 niciodati, desi toat5 lumea
era de acord asupra necesitkii standardizkii sau claskii cerealelor
desi nu era tar5 exportatoare care s5 nu fi supus exportul s5u de cereale
claskii... Opozitia combkuse unele din dispozitiunile legii, dar ni-
meni nu se ridicase impotriva principiului. Totusi, veniti la putere, na-
tional-tarànistii au inIaturat pur i simplu legea mea, Mfg sA pun5 ins5
alta in loc. Atfit de mari erau patimile politice, incat legile i infaptuiri-
le cele mai utile tkii se inlkurau numai fiindcA erau opera adversarului
detestat! Cu aceste metode am ajuns pah5 in fundul pr5pastiei!
Odat5 cu legea standardizarii, rn-am ocupat si cu problema con-
structiei silozurilor. Cu reprezentantii Cäilor Ferate si ai Directiei Por-
turilor, cu oamenii mei de la Minister si cu Tancred Constantihescu pe
care mi 1-a aruncat in spinare Vintil5, am lucrat luni intregi ca s5 stabil-
im tipurile silozurilor si reteaua lor. Am adus i un specialist de peste
granit5, pe olandezul van Konyenburg, cunoscut in toate ribe prin
lucrkile pe care le sävarsise. Chestiunea silozurilor a t5r5ganit, din
cauza lipsei de fonduri i n-a ajuns la un inceput de realizare deck sub
Regele Carol al II-lea.
Paralel cu organizarea standardizkii si a silozurilor, am dat o mare
impor1ant5, in vederea viitoarelor asocikii de munc5, la rfinduirea si
1 8/ CONSTANTIN ARGETOIANU
dezvoltarea institutiilor ce trebuiau s5 inlesneasc5 transformarea regimu-

lui de cultur5 a p5m5ntului. Pentru reorganizarea formelor am g5sit co-
laboratori competenti i devotati in subsecretarul meu de Stat, G. Cipà-
ianu si in directorul Fermelor, Cdruntu iar pentru tot ce privea
cresc5toria un adevArat apostol in Ionescu-Bralla, directorul general al
Serviciului zootehnic.
G. Ionescu-Br5ila tr5ia numai pentru meseria lui, in care a muncit
p5n5 s-a imbolnàvit si a trebuit s5 se retrag5 la pensie, cativa ani dup5
trecerea mea prin Ministerul Agriculturii. Cánd a plecat, a putut ins5 s5
se uite inapoi cu mfindrie: l5sa in urma lui o opera bine inchegat5. Desi
nu neglijase nici o ramur5 a zootehniei (a unnarit pan5 si crearea unui
tip uniform de g5ini prin sate)1, adevarata patim5 a vietii lui au fost caii
si hergheliile. Printr-un control permanent, printr-o emulatie pe care a
stiut s5 o creeze in personalul &au, a izbutit cu toate greueatile pe
care demagogia unor ministri indiferenti i le puneau in cale sá cre-
eze stabilimente model, care nu lasau nimic de dorit. Cred cà nici in
Anglia nu erau herghelii mai bine tinute ca ale Ministenilui nostru de
Agricultura. Mi-aduc aminte de adfinca impresie f5cut5 de herghelia de
la Slobozia (Ialomita) asupra lui lonel Br5tianu, un mare pasionat si el
ale crescatoriei. M5 poftise s merg cu dansul la herghelia Ministerului
de Razboi din Jeg5lia (l5.ng5 Ciulnita)2, unde reproduc5torii de pur-
sânge i iepele de jum5tate sânge, erau intretinuti cu cheltuial5 mare.
Desi Ministerul de R5zboi cheltuia bani cu lopata, desi avea la dispozi-
tia sa tot aparatul ost5sesc cu disciplina lui am fost dezagreabil sur-
prins de tinuta grajdurilor si manejelor de la Jeg5lia care purtau toate
pecetea incuriei românesti. Dup5 terminarea vizitei, am propus lui Br5-
tianu sá facem un mic ocol la inapoiere i s vizit5m i Slobozia. N-am
avut nici vreme s5 previn de sosirea noastrà. Herghelia ni s-a inntisat
totusi intr-o stare impecabil5; localurile erau adev5rate saloane, caii
I Ca A starpeasca corciturile i sä sporeasca productia oualor, al caror export luase
un mare avant.
2 Ministerul de Razboi avea in seama lui cresterea pur-sangelui englez si a juma-
tatelui de sange in cele 116 herghelii de la Jegalia, Cis lau (in judetul Buzau) si
Comisani (in judetul Dambovita). Cresterea jumatatelui de sange si a tipurilor speciale:
Nonius Ghidran, Lipitan, etc. era in seama exclusiva a Ministerului de Domenii, in her-
gheliile sale de la Slobozia (Ialomita), Rusewlui (Braila), Radauti (Bucovina), Samba-
ta (ROI-as), Parta (Timis-Torontal), Bontida (Somes) i [indescifrabil in manuscris]
(Neamt). Herghelii la care am adaugat eu una la Mangalia, pentru pur-sangele arab.
MEMORII, 1926-1930 1 83
stráluceau de cur5tenie verde*, flori si veselie pretutindeni in locul

bàlegarului si murdäriilor intalnite peste tot locul la Jegälia. Lui Bra-
tianu nu-i venea sà creadä ochilor: Iti spun sincer cà n-am stiut ca
exist5 in Romania asa ceva" imi spunea dansul am putea invita
aci pe cel mai pretentios lord cresc5tor de cai din Anglia!" Slobozia nu
era o exceptie; toate hergheliile Ministerului de Domenii erau tinute la
fel, si unele ca cea din Sambäta mai erau si g5zduite in clàdiri de
toatä frumusetea arhitecturalà, de pe vremea Mariei Terezia. Imi mai
reamintesc o impresie asem5natoare cu a lui Br5tianu la Slobozia, pro-
dusa asupra Principesei Elena, a surorii sale Principesa Ir Ma si a fratelui
lor Principe le Paul, de herghelia de la R5d6uti unde le-am oferit un
dejun. Principesele, pasionate de cai si de calarie, mi-au declarat Ca vA-
zuser5 multe cresc5torii in stfainAtate, dar c5 nici una nu se putea coin-
para cu Radautii! Ce ar fi zis dacà ar fi v5zut Parta, cea mai nou5 sl
mai sistematic5 din hergheliile noastre, infiintata dup5 rAzboi dup5 toa-
te regulile artei...
Pkat câ aceasta scoala de energie creat5 de Ionescu-Bfaila a r5mas
nefolosità de tinerele generatii ale timpului; co1ile noastre ar fi trebuit
s5 fie plimbate prin asemenea locuri fara pereche in tara romaneasca,
sfmtite prin munca, prin devotamentul si prin priceperea unor oameni
cum n-am gasit in nici o aka' meserie. Putini au cunoscut la noi aceasta
minune datorità staruintei unui singur om, pildà de fanatic5 inc5p5ta-
nare. Nici chiar ministrii care rn-au precedat i rn-au urmat nu si-au
luat osteneala sá viziteze hergheliile noastre, afarà de Alecu Constanti-
nescu, care s-a dus o data la Sambata, dar in loc s5 se ocupe de cai si de
cresterea br, s-a ocupat de gazetari, infiintand un cAmin de vilegiatufa
pentru dansii, intr-una din anexele hergheliei.
De la mine, Ionescu-Braila a primit un concurs neconditionat. Am
restituit hergheliilor pàmânturile (destul de intinse) ce le fuseser5 date
pentru cultura furajelor, la aplicarea reformei agrare, terenuri pe care
Garoflid incapabil sa reziste läcomiei agronomilor le luase si le
dase Directiei fermelor. Am solicitat si am obtinut credite importante
pentru importul reproducatorilor de rasa pur5 din strainatatel iar in
ce priveste hergheliile am implinit o veche lacuna a crescatoriei noas-
tre, infiintand o statiune de reproducere la Mangalia, exclusiv rezervat5
pur-sartgelui arab si populand-o cu cele mai frumoase exemplare de
' Nu nurnai pentru cai, dar i pentru toate spetele de animale domestice.
iepe si de arm5sari adusi din Egipt si din Siria. Pentru a da o binemeri-

tat5 recompens5 personalului hergheliilor, am redactat un proiect de
lege prin care am creat, dup5 modelul francez, un Corp al hergheli-
ilor", separat de Corpul medicilor veterinari, Corp de e1it5 in care nu se
intrà deck prin examen, Corp care da membrilor s5i anumite avantaje
printre care si un insernnat spor de leaa Nu cred ca proiectul meu sá fi
devenit lege dup5 mine, c5ci din nenorocire eu n-am avut fagazul s5-1
tree prin Parlament.
M-am intins cam mult asupra hergheliilor, pentru Amintiri" con-
sacrate aproape exclusiv politicii, dar am vrut s5 stie m5car putinii care
vor citi aceste randuri, c6 in Romania anarhiei dintre cele dou5 r5z-
boaie si a demagogiei ruin5toare s-a putut face ceva bine i com-
plect. Neat cá a fost mai mult in folosul animalelor deck in al oame-
nilor, i c5 Ionescu-Br5ila a fost un simplu veterinar in loc s6 fie un
prim-ministru!
Hergheliile nu se incadrau in planurile reformei mele finale dee&
foarte indirect. Dac5 am dat, in ce le priveste concursul meu lui Iones-
cu-Bralla, a fost mai ales dintr-un sentiment de recunostinta si de admi-
ratie pentru opera indeplinit5. Pentru planurile mele, mult mai impor-
tant5 era crearea de centre comunale cat de dese pentru imbun5t5tirea
raselor tuturor animalelor domestice. Si pe acest teren am gasit in Io-
nescu-Bfaila un admirabil pionier.
Dorinta noastrà ar fi fost sà cream in fiecare comun5 o statie zoo-
tehnick in care pe lang5 reproducátorii de rasa, pe lang5 un depozit de
seruri impotriva epizootiilor s5 functioneze si un rudimentar serviciu
veterinar cu posibilifati de analize elementare. Pentru instalarea unor
asemenea statiuni ne lipseau oamenii si paralele. Ne-am märginit prin
urmare sa" extindem si in Vechiul Regat si in Basarabia sistemul graj-
durilor coinunale, care au dat rezultate atat de bune peste Carpati, mai
ales in regiunile locuite de sasi si de svabi. Un prim credit de 100 mili-
oane lei, urmat de dou5 altele, ne-au permis s5 cumparam tauri, vieri si
berbeci de ras6 si sä ne punem la lucru. Pe lang5 o serie de grajduri co-
munale, s-au mai creat pe unde s-a putut statiuni de monta, incredin-
tandu-se arm5sarii Statului proprietarilor care au binevoit s5-si ia sarci-
na sà-i intretie si sà-i pun5 la dispozitia crescàtorilor in conditiunile
fixate de Minister.
Pentru a incuraja ameliorarea raselor, am adus din Anglia, din Fran-
ta si din Germania tot felul de animale tinere si de rasele cele mai vari-
MEMORII, 1926-1930 1 85
ate purcei, miei, g5ini, rate, ga.ste si am distribuit perechi din ele
cresc5torilor celor mai cunoscuti, in diferitele regiuni ale Orli. Desi
mijloacele ne-au lipsit pentru o importatiune in stil mare, desi multe
din aceste animale au pierit din lipsá de alimentare, totusi, amestecul
de sfinge pe care 1-am provocat astfel a dat rezultate minunate. Dac5
succesorii mei ar fi urmat pilda data de mine, in cateva decenii s-ar fi
schimbat aspectul raselor noastre domestice in folosul productiei si
bog5tiei românesti. Una din incerearile noastre cele mai reusite a fost
introducerea cailor hutuli in p5rtile muntoase ale judetelor Arge§ si
Muscel. Hutulii sunt un neam de oameni deosebit, prin moravurile si
indeletnicirile lor, de poporul din Bucovina in mijlocul caruia tr5iesc
formand totusi band5 aparte, in padurile muntoase din judetele Rad 5uti
si Storojinet. Izolati, cantonati in padurile lor, hutulii si-au pastrat in-
tacte traditiile lor seculare si rasele animalelor lor domestice, adaptate
nevoilor cu care au sa se lupte. in special o ras5 de cai mici, cu p5rul
lung, cu picioare de fier obisnuite s5 se catere pe toate crestele, sa co-
boare toate povarnisurile inckcati aproape peste puterile lor atease-
se atentia lui Ionescu-Bralla si a mea. Am socotit ca incrucisarea aces-
tei rase cu caii nostri de munte putea da rezultate interesante si am avut
mai tarziu plkerea sá constat ca nu ne inselasem.
Tot cu gandul la cultura mare fra de care nici un progres agricol nu
era posibil in Romanial, am dat o atentiune special5 asa-ziselor ferme
ale Statului, indrumandu-le pe o cale nou5. Fermele Statului nu fuse-
ser5 create, si nu functionau intr-un scop economic determinat. Ele
continuau rdmdyitele mayiilor Statului, in patrimoniul caruia intraserà
prin secularizarea mosiilor manastiresti. Socotite de la 1864 si pada' la
1889 ca simple bunuri producaloare de venit, cea mai mare parte din
ele aproape toate fuseser5 arendate partizanilor si clientilor poli-
tici pe care succesivele noastre Guverne voiau sa-i procopseasc5. Tarziu
prin anii '80, s-au creat dou5 ferme model, la Studina in Romanati si la
Laza in Vaslui, la care sa fac5 practic5 absolventii colii noastre de la
' Regimul comunist a realizat in Rusia prin kolhozuri" si sovhozuri" (kolhozul"

e exploatarea in comun a proprietatilor particulare, sovhozul" a proprietatilor Statu-
lui) reforma urmaritli de mine sub forma unor asociatii benevole menite sà atragd pe
cultivatori prin ademeniri de ordin fiscal si de ordin tehnic. Rezultatele obtinute prin
kolhozuri i sovhozuri au uimit pe toti cei care au putut sa le constate sclavia in care
sunt mentinuti cultivatorii neflind legala de sistemul de exploatare in obste ci de regi-
mul politic impus tuturor breslelor, in Republicile Sovietice.
Herästrau. Dupà a doua improprietarire (a lui Carp), savar§itä din dis-

ponibilitatile Statului, mosiile care au mai ramas au inceput sa fie ex-
ploatate in regie §i au luat numele de ferme", pentru satisfacerea cu-
rentelor democratice §i demagogice cu care denumirile de domenii" si
de rno§ii" se impacau greu. Nurnele se schimbase dar destinatia i ex-
ploatarea bunurilor nu. Fermele Statului erau and am venit eu in frun-
tea Ministerului de Agriculturk mo§ii ca toate mo§iile, ceva mai bine
§i mai rational exploatate, dar fdrd nici un scop economic sau social.
Mici incercari, datorite initiativelor bunelor vointi in subordine, de a
veni in ajutorul agricultorilor prin procurki de seminte mai selectiona-
te sau de animale necorcite, nu dedesera deck slabe rezultate. Daca nu
meritul, a fost cel putin straduinta mea s schimb aceasta stare de lu-
cruri §i sà fac din fermele Statului jaloanele unor noi sisteme de cultuk
prin pilda lor §i pepiniere de seminte i de vite selectionate pentru
exploatarile in comun proiectate. Din nefericire cei care infaptuiserä
reforma agrara nu avusesera acest scop in vedere; cea mai mare parte a
moOlor Statului au fost trecute la masa irnpropriethririi §i putinele fer-
me care au mai ramas au fost pastrate pe baza de criterii arbitrare, fara
sa se ocupe nirneni de distribuirea lor pe tot intinsul tarii. In unele ju-
dete, Statul a pastrat cate 2-3 ferme, in altele deice. A trebuit &à le fo-
losesc a§a cum le-am gasit, dar cel putin am avut satisfactia sa le dau
indrumarea pe care succesorii mei, de§i nu urmareau acelea§i scopuri
ca mine, au respectat-o f5r5 mare folos insk caci reforma pe care
aceste statiuni tehnice" erau chemate sá o sprijine, 4i mai Weapta §i
azi inthptuirea.
Dinu Ckuntu, agronom inteligent §i cu mare experienth m-a ajutat
mult in reorganizarea fermelor noastre. Prima mare schimbare a fost in
indrumarea generala a exploatarilor: de unde pana la mine principala
preocupare a Ministerului a fost sporirea veniturilor i reducerea chel-
tuielilor de la mine inainte aceasth preocupare de ordin bugetar n-a
mai jucat nici un rol. Lozinca dath a fost: producerea de seminte selec-
tionate in cantithti cat mai mari, intensificarea crescatoriilor, campuri de
experiente pretutindeni pentru cereale §i produse, introducere §i incer-
care de ma§ini de la aparatele cele mai complicate parth la cele mai
simple. Trebuie s recunosc c atat Ionel cat i Vintila Bfatianu, agri-
cultori pasionati amandoi §i convin0 de importanta dezvoltarii produc-
tiei noastre (de0 nu erau partizanii straduintelor mele de transformare
a culturii mici in cultura mare) mi-au dat tot concursul pentru inzes-
MEMORII, 1926-1930 187
trarea si transformarea fermelor Statului, neprecupetindu-mi creditele.

Am creat la B5neasa o statiune pentru examinarea si incercarea masini-
kr, pus5 sub controlul Institutului de Cercet5ri" (condus de profesorul
G. Ionescu-Sisesti), i indat5 ce o masin5 nou5 s-a adeverit folositoare,
am introdus-o in exploatarea curent5 a fermelor, care au fost astfel in-
zestrate aproape toate cu utilajul ce le lipsea. Ca o prefat5 la programul
meu final, am cump5rat chiar zece masini mari pentru cufatitul semin-
telor (rn-au costat c5te 600 000 lei una, pret enorm pentru acea vreme!)
si le-am plimbat din sat in sat, punfindu-le pe gratis la dispozitia agri-
cultorilor. Se b5tea lumea s5 ajung5 la ele, cki scoteau o s6m5nta cu-
rats, bob si bob! De ce le vor fi scos din uz succesorii mei? Probabil
numai fiindc5 le introdusesem eu in tarà, si nu ei cki pang si la van-
turatul graului s-a varat politica in scumpa noastrà Românie!
Odat5 cu reorganizarea fermelor, cu dezvoltarea hergheliilor si cen-
trelor de cresc5torie, cu crearea de grajduri comunale si de centre de
reproductie, cu importarea de reproducatori de ras5 si de masini perfec-
tionate rn-am stikuit sà ridic Corpul agronomilor, sà-1 scot din lan-
cezeala lui si din obiceiurile rele la care se dedese. In acest scop am de-
savarsit crearea Corpului tehnic de ingineri agricoli", dup5 modelul
Corpului tehnic al inginerilor de poduri i sosele iar pe de altà parte
arn trimis in judecat5, dup5 o scrupuloas5 anchet5, pe cei dovediti vino-
vati de hotie. Dand agronomilor titrati posibilitatea sà inainteze in grad
independent de functia ce ocupau, am pus un z5gaz tendintei lor de a se
ingr5m5di in administratia centralà, in vederea inaintarilor, si i-am im-
pins spre functiile serviciilor exterioare, g5site la venirea mea in frun-
tea Ministerului pe mainile incapabililor si necinstitilor.
Cu sanctiunile a mers mai greu. Nenorocitele noastre moravuri ad-
ministrative erau at5t de intarite in rAu, Inc& am intalnit in incercarea
mea de epurare, o adev5rata opozitie tocmai din partea cui ma asteptam
la cel mai pretios concurs din partea Justitiei! Din 149 agronomi
trimisi in fata Parchetului toti, fie prinsi cu acte doveditoare a ma-
trapaskicurilor lor, fie cu meirturisiri scrise pi subscrise de culpabili-
tate Justitia romaneasca n-a retinut nici unul, si nu ani putut obrine
nici o condamnare. Multi din acesti pungasi, cárora avusesem grija sa"
le iau dernisiile inainte de a-i da in judecat5, au fost repusi in slujbe de
succesorii mei, si am avut plkerea s5 intalnesc pe unii din ei, zece ani
mai tarziu, in posturi inalte de incredere! Sub regimul de purificare"
al Maresalului Antonescu, unul din acesti prevaricatori, un adevarat
bandit, a fost numit director al Agriculturii in Gubernia Basarabiei! E

drept ca Maresalul 1-a destituit dupä ce a aflat antecedentele lui. Dar ca
a putut ajunge, c5 a putut fi recomandat Conduc5torului Statului de c6-
tre oamenii s5i de incredere, e totusi lucru simptomatic pentru mentali-
tatea poporului roman.
imi reamintesc un caz tipic, printre atdtea altele. Consilierul agricol
din Timis-Toronta1, un domn I. poseda un dosar atat de inc5rcat,
incfit ministrul justitiei (Stelian Popescu) a dat ordin sá fie arestat Ia
Constanta, unde-si petrecea vacantele, si sa fie dus la Timisoara cu
catusele la rn5ini, desi eu nu cerusem deca deschiderea unei instructii
judec5toresti. Ei bine, acest domn I. a fost achitat de orice vina, desi acte
autentice dovedeau hotiile lui. A fost destul s5 angajeze ca avocat pe
nepotul primului presedinte al Curtii de Apel din Timisoara, Martha',
ca s5 fie declarat 45 de biserica! Multà vreme, dup5 ce am parasit Mi-
nisterul Domeniilor, agronomii rn-au socotit drept un persecutor al lor,
si gratie Magistraturii noastre rn-am ales eu cu reputatia de calomnia-
tor, iar pungasii au devenit victimele raut5tii mele!
linv5tamantul agricol nu m-a preocupat mai putin ca ramurile de
aplicare practic5 ale Departamentului caruia ma consacrasem. inv5t5-
mantul de ordin general, ca si cel de ordin special. In ce priveste pe cel
dint5i n-am putut, cu toate silintele mele, sà obtin ceva din cauza lipsei
de bunavointa, de bun simt si de inteligenta a colegului meu de la In-
structie, doctorul Angelescu, cel care a nenorocit tam cu zecile de Scoli
Normale ridicate de rosu i cu miile de proletari intelectuali cu diplorne
de invat5tori dar 151-5 posturi bugetare. Prin scrierile si cuvint5rile mele
sustinusem transformarea inv5t5mântului primar rural in invat5mant
agricol. Nu puteam pricepe necesitatea de a instrui pe fiii plugarilor ro-
mani, viitori plugari ei insisi, despre geografia tarilor Europei, despre
istorie, despre gramatica si alte bazaconii, inainte de-a le deslusi ele-
mentele indispensabile pentru exercitiul rational al meseriei lor si
am sustinut in consecintá transformarea tuturor scolilor primare de la
sate in scoli elementare de agricultur5. Venind in capul Ministerului de
Agricultur5, am luat imediat contact cu Ministerul Instructiei in acest
scop, si spre marea mea bucurie am gasit o desavarsit5 aprobare a idei-
lor mele. Desigur ai dreptate, asta e formula!" erau cuvintele cu
Martha a trecut drept un magistrat integru, si Regele Carol al II-lea 1-a nurnit mai
tarziu, dupà ce a iesit la pensie, Rezident Regal!
MEMORII, 1926-1930 189
care m5 intampina domnul doftor de fiecare data. Din nenorocire ins6

cuvinte au r5mas, §i cat a tinut Guvernul, n-am putut scoate de la An-
gelescu nimic mai mult. In n5dejdea unei reforme a inv5t5mantului pri-
mar, am neglijat §colile elementare de agriculturk dependinte de De-
partamentul meu §i menite s5 fie inglobate in invAtamantul general
dup5 reformarea lui. E ciudat ea' o idee atfit de simpl5 ci aprobatd de
toatd lumea, n-a putut fi realizatà. E Inca o dovad5 de p5cgto§ia regi-
mului politic care a dus tam la prábuOre. Succesorii mei §i ai lui Ange-
lescu au inverzit" putin programele §colilor primare, adAugand slabe
elemente de cuno§tinte agricole disciplinelor teoretice, care continua s5
tfimpeasc5 degeaba mintilor celor meniti sä manuiasea sapa iar nu silo-
gismele. Dar adev5rata reformà, a§a cum am cerut-o eu, nu s-a ssavarOt
nici pan5 in anul 1943, in care scriu aceste randuri.
Dac5 pentru motivele afatate, nu am ajuns la nimic pe t5ramul inva-
t5mantu1ui general am avut satisfactia unor rezultate mai precise pe
faramul inv545mantului de specialitate, mai ales pe acela al §colilor su-
perioare. Am cAutat §i am reu§it s5 p6strez autonomia celor dou5 coli
de la Herastr 5u §i de la Cluj pe care Angelescu s-a str5duit impotri-
va mea s5 le treac5 la Ministerul s5u §i s5 le inglobeze ca Faculfati
in UniversitStile respective. Am rezistat §i am putut opri o asemenea
transformare prin care zisele §coli, tradand caracterul lor de scoli prac-
tice menite s5 scoat5 agronomi cultivatori pe p5mant, iar nu profesori,
urmau sá devirid institute teoretice de cercetdri. Din nenorocire, cei
care m-au urmat la Minister n-au tiut s5 reziste ca mine 15comiei de-
tin5torilor de catedre de la acele §coli, oameni cumsecade dealtminteri,
dar ro§i de ambitia de a deveni §i ei profesori universitari", §i §colile
de plugari de la Her5steau i de la Cluj au devenit sub pomposul nume
de Faculfati de Agricultura" pepiniere de laboranti inutili, thrà nici o
leg5tur5 cu glia i postulanti nenorociti de functii i de gheliruri...
Ca sa dovedesc c5 Ministerul Agriculturii putea da §colilor sale su-
perioare tot prestigiul §i tot utilajul necesar, mai bine chiar decal ar fi
putut s5 o fac5 Ministerul Instructiei, am f5cut pentru cele dou5 centre
de la Bucurqti i de la Cluj, sacrificii disproportionate cu mijloacele
mele bugetare, dar am avut satisfactia sà realizez ceva, mai mult poate
cleat toti predecesorii §i succesorii mei, cat a fost partea fiecaruia. La
Scoala de la Her5steau am des5var§it constructia unui pavilion pentru
invätamant, am inceput ridicarea altor dou5, am refacut vechea coala
§i am pus in functiune pavilioanele rezervate dormitoarelor, salilor de
meditaCie si de recreatie, precum i gospod5rii scolii. Cele mai multe din

aceste pavilioane fuseser5 incepute i abandonate din lips6 de credite.
Pentru a da o mai mare dezvoltare laturii practice a invalämantului Sco-
lii, am organizat ferma de la 135neasa, inzestrand-o cu toate masin5rii1e
necesare i cu c15diri1e in care s5 le ad5posteasc5. Credite speciale au
fost acordate i colii Superioare de Agricultur5 din Cluj, care a fost
astfel pus5 la in5lCimea misiunii sale. I-am acordat si folosinta unei fer-
me a Statului, pentru formarea practic6 a elevilor.
F5r5 a mai vorbi de tot ce am f5cut pentru dezvoltarea celorlalte
scoli de specialitate (coala de Horticulturà i Pomicultur5, coala de
Sericicu1tur5, coala de Silvicultur5 de la Br5nesti etc.), voi incheia
acest succint bilant al activitatii mele de ministru in ramura invkäman-
tului agricol, printr-o ultim5 infaptuire, cu care ma mandresc. Am in-
ceput si am ridicat de rosu Institutul de Cercet5ri Agricole, maretul
palat clàdit al5turi de coala de la Herastrau si care constituie si azi o
fal5 a Capita lei. Am gasit legea de organizare a Institutului pus5 in vi-
goare: o elaborase profesorul G. Ionescu-Sisesti i o promulgase Garo-
flid lipsea ins5 Institutul. Planurile si devizele fuseser5 alcatuite, dar
nu se putuse incepe constructia fiindc5 Ministerul nu poseda prima les-
caie din cele 30-40 de milioane lei necesare. Creditele speciale cerute
Ministerului de Finante fuseser5 refuzate in mai multe randuri, i cele
cateva laboratoare create au trebuit s5 fie adapostite ca vai de ele in ve-
chiul local al colii. FaC5 de un ultim refuz al Ministerului de Finance,
am avut curajul sà calc legea contabilitàii Statului, sà adun de la dife-
rite capitole bugetare o sum5 de 2 milioane si s5 incep construccia. Lui
Sisesti, speriat c5 vom fi siliti s5 ne oprim la fundaCii, i-am spus: N-ai
nici o grij5; odata lucrarea inceput5, nici un ministru de final* nu va
indrazni s5 o lase nesfarsit5. Ai s5 vezi: Vintila ne va injura, dar ne va da
parale!..." i asa a fost: Vintil5 care ne refuzase 3 milioane inainte de
inceperea lucrhrilor, ne-a dat 10 dupà! in 1929 a inceput criza; daca n-as
fi luat-o in gat s5 incep construccia in 1927 f5r5 credite, e probabil c5 ea
n-ar fi fost ridicat5 pan5 azi i agricultura romaneasc5 ar fi fost lipsità
de una din cele mai importante si folositoare institutii din cate avem.
Din lips5 de mijloace n-am putut s5 fac cat as fi vrut i cat ar fi tre-
buit pentru Pesc5rii. L5sand la o parte pe cele particulare, cu totul rudi-
mentare, am ghsit pe ale Statului intr-o stare de complecta dezorgani-
zare. Metodele de exploatare, tehnica, amenajarea apelor, nu facuser5
nici un progres in ultimele decenii. i peste toate, numai abuzuri i ho-
MEMORII, 1926-1930 191
tie. Una din marile bog5tii ale tarii se irosea, iar cel mai pretios aliment
al populatiei nu ajungea pe pietele de desfacere decat in cantilati insu-
ficiente §i pe un pret foarte scump. Pqtele importat din Germania, de
la Stetin, ne era oferit pe un pret inferior celui fixat1 pentru pe§tele din
baltile i de la gurile Dun5rii!
Am schimbat Consiliul de Directie al Administratiei Autonome a
Pesc5riilor, am pus in fruntea lui pe Dinu Bratianu, ca s5-i dau o mai
mare autoritate, am reformat intreaga administratie cur5tind-o de hotii
binecunoscuti care trageau spuza pe turta lor, am creat o §coal5 spe-
cial5 la Giurgiu pentru recrutarea personalului tehnic, §i am pus la am-
bitie pe Daia, directorul general, om foarte priceput in meserie, dar ca-
re sub influentele politice ce-1 copleeau, se cam lasase in dorul lenii.
Aceste simple i necostisitoare masuri, au indoit imediat incasdrile
Statului, desi pretul pestelui a fost scdzut pe piatd. Ca sa le realizez, am
ajuns insa la conflict cu colegul meu doftorul Lupu, ministrul muncii.
Principalele hotii se faceau in manipularea pe§telui din baltile Statului,
sub mantaua Cooperatiei. Pestele era cumparat pe preturi de nimic qi
vandut foarte scump de cativa Fnecheri care constituisera la Galati, la
Braila, la Tulcea, la Valcov etc. cooperative alcatuite din cativa derbe-
dei p1àtii cu ziva. Dovada iregularit5tii functionarii lor fiind facuta, qi
nerespectarea contractelor cu Statul fiind constatat5, am reziliat toate
aceste contracte i am dispus noi licitatii controlate §i acolo unde nu se
vor putea g5si contractanti cinstiti, desfacerea in regie. Fotii benefici-
ari au pus ceva bani la bataie, au provocat scandal i au venit sa ma re-
clame lui Lupu ca pe un atentator la principiile *i la legile Cooperatiei,
temelia oricarei democratii. Demagogia lui Lupu s-a de§teptat §i zana-
tecul a inceput sa fulgere impotriva mea. Am incercat sà-i explic situa-
tia dar a fost in zadar. Gasise un motiv s5 faca galagie i nu voia sa-1
scape. Conflictul a fost adus in fata Consiliului de Mini§tri (era sub Vin-
ti15), unde am venit fiecare cu dosarele noastTe. Ale lui Lupu erau ridi-
cole; pentru fiecare reclamatie am putut arata dovezile ca In dosul ei se
ascundea o potlogarie. Lupu era demagog, dar relativ cinstit i leal;
fata de dovezile mele a renuntat la apararea protejatilor sai, i ne-am
impacat.
Reformele §i asanarile administrative nu reprezentau insa decal o
mica parte din problemele ce trebuiau rezolvate pentru wzarea Pesca-
1 $i rational fixat fatä de cheltuielile de pescuire si de transport!

riilor noastre pe un plan denm de bogátia lor. S-ar fi cerut lucrari mari
hidraulice pentru amenajarea lacurilor qi aerisirea lor, c5ci aproape ju-
m5tate din ele, mai ales in Delta, deveniser5 sterile din cauza podmo-
lirii canalurilor §i imposibilitatii de improsp5tare a apei; trebuiau insta-
latii moderne de pescuit i trebuiau fabrici pentru pregátirea qi skarea
pe§telui, in centrele mari de pescuire. Trebuiau in fine statiuni ichtiolo-
gice pentru selectionarea qi inmultirea rational5 a domnilor pe§ti. Toate
acestea necesitau ins6 investitii de milioane, de zeci i sute de milioa-
ne, qi noi eram cu degetul in gurà. Micile disponibilit5ti pe care le-am
avut, le-am intrebuintat pentru cumparäri de instrumente, pentru achi-
zitia catorva ambarcatiuni rapide destinate politiei pescuitului, qi pen-
tru perfectionarea mijloacelor de transport. Am chemat un mare spe-
cialist din Germania, un dr. Schmidt care mi-a facut un plan sistematie
de modernizare i de rationalizare a exploatarilor noastre pescamti.
Timpurile au fost insA prea vitregi §i in tot cazul timpul meu a fost
prea scurt ca s5 pot realiza i numai o particic5 din planurile lui
Schmidt, qi planurile au r5mas planuri...
Prea putinä lume cunoWe domeniul nostru pescaresc, qi mai ales
coltul de rai de la gurile Dunarii. De la malurile lacului Raze 1m §i pan5
la bratul Chiliei se intinde singuegatea apelor qi a trestiilor tulburata
numai de zborul pásarilor i de plescAitul lor cand coboarà pe oglinda
undelor. Sfatuiesc pe cine vrea s5 patrunda in tainele acestei imparàtii a
facerii i a celor mai nea§teptate priveliqti i jocuri de lumina sa" por-
neasc5 de la Jurilovca cu barca qi s5 stràbatà lacul Raze lm, canalul Fer-
dinand qi apoi Delta prin marele M (pe bratul Sulina al Dunarii) pan5 la
Valcov. Timp de dou5 zile nu va intalni fat5 de om, dac5 nu se va abate
pe la cele dou5trei cherhanale, cabane de scanduri cucutate pe piloti
solizi menite sä serveascä de vremelnice adäposturi catorva pescari li-
poveni, t5cuti qi smeriti.
impar5tia apelor qi a ticerii incepe de la Jurilovca, ce apare ca o
ultim5 a§ezare a oamenilor la marginea pgmantului locuit. in fat5, de-
parte, se profileaza limba de nisip ce desparte lacul de mare qi prin care
sunt säpate portile" pentru prinderea chefalului iar mai la dreapta
se ghicesc urmele cet5tii care a fost o data Istria. Indata ce barca se in-
departeaz5 de mal apar pasarile, la inceput izolate, apoi in stoluri iar
dup5 ce a p5tnins prin infunatura de miaza-noapte a Razelmului in
canalul Ferdinand, incepe incantarea. Marea de stufuri se intinde la in-
fmit, cat cuprinde omul cu ochii mare liniqtied qi incropita, dar cite-
MEMORII, 1926-1930 193
odat5 agitat5 i &Ansa prin adierea vantului, care, dup5 cum sufl5 mai
tare sau mai domol impinge unele dup5 altele valurile inflorite cu frea-
maul lor. Discretul fasdit al foilor taioase nu tulburà ins6 tAcerea si li-
n4tea generalà si-i tine numai isonul. In zbor pe deasupra stufurilor,
sau strecurandu-se printre rAd5cini pe ap5, sute si mii de pasari, cocori,
berze, gdste, lebede, pelicani, flamingi, egrete, pesearusi si mai ales
rate (numai din acestea sunt vreo 80 de spete) misun5 pretutindeni.
Dup5 cateva ceasuri de navigatie, monotonia priveIitii monotonie
care nu oboseste in* si nu e deloc plicticoas5 d5 cAl5torului impre-
sia cà s-a indepartat cu mii de kilometri de locurile pe care le-a p5r5sit,
ca e departe, departe de tot de oameni si de civilizatia lor, cA a paruns
intr-o lume nou6 'Inca nec5lcat5. Infinitul este o notiune cu totul subiec-
tiv5, dup5 cum se stie, si nic5ieri nu mi-a aparut &AI de concret5 ca pe
r5zoarele ce stràbat stufisurile Deltei noastre, mica in felul ei nu numai
in Europa, dar in lumea intreag5. Pe mare, pe intinderile pustii ale de-
sertului notiunea infinitului este abstracta si oarecum vr5jmas5; in Del-
ta% ea este nu numai concret5, dar si bland5 i sufleteste imp5ciuitoare:
eternitatea ne apare sub o fatá mai familiara si mai ademenitoare.
Inceata inaintare prin serpuitele canale ce duc din ghiol in ghiol,
intre bratele DunArii, deschide in continuu noi infatisari ale aceleiasi
privelisti. Cu coboratul soarelui, spre asfmtit, incep si jocurile de lumina'
in abureala apelor, o altà minune. Pe m5sur5 ce forfoteala zbur5toa-
relor se linisteste, se desteaptà viata nemiscAtoarelor mfingdiate si ani-
mate printr-o ultim5 imbratisare a razelor solare gata s5 se sting5. Apu-
sul soarelui e prologul altui spectacol cáci Delta trebuie vizitat5 pe
vreme de lun6 plin5. 0 noapte cald5 de kink in Delta, in clocotisul lent
al apelor si in pacea absolutd ce domneste deasupra lor thscoleste
pan5 si in mintea celui mai insensibil om comorile inconstientului si le
impleteste cu amintirile trecutului i cu nädejdile viitorului.
0 vizita in DeltA e astfel in acelasi timp sedativ5 pentru nervi i &à-
tatoare de energie. E pacat c5 acest izvor de intArire sufleteasc5 nu e
folosit decit de prea putini, c5ci nu e accesibil decat celor ce pot dis-
pune de mijloace oficiale de penetratie. Pe de alta parte este evident c5
o alterare a atmosferei si ambiantei locale prin asezari stabile de turbu-
rátori ai st5rilor actuale, ar ràpi acestei binecuvintate regiuni tot far-
mecul ei i toat5 puterea ei de sugestie. M-am gandit la organizarea de
excursii periodice care s5 respecte rostul lucrurilor, la instalarea unui
hotel flotant (un vapor) fie pe bratul Sf. Gheorghe, fie pe bratul Sulina,
fie pe amandou5 dar n-am avut vreme, cat am stat in fruntea Minis-
terului de Agricu1tur5 s5 realizez acest plan, cum n-am vreme s5 reali-
zez atatea altele.
Am avut un program prea greu de indeplinit pentru durata ministe-
rialului rneu. Am inceput multe, dar n-am putut sávar5i decat putine.
De douà imi pare räu: cà n-am putut obtine concursul necesar pentru
plantarea rapelor 5i dealurilor sterpe 5i c5 n-am putut d5rama Arcul
de Triumf!
Cine nu-5i aduce aminte de oribila infati5are a Arcului de Triumf ri-
dicat dup5 planurile lui Petre Antonescu, arhitectul roman cel mai lipsit
de talent dup6 Mincu, pentru intrarea triurnfalà a trupelor romane in
Bucure5ti, in 1918. Ridicat la repezeal5 in paiantà, Arcul a fost con-
solidat" in anii urmätori, ca monument nepieritor al onoarei noastre
militare 5i al dezonoarei noastre artistice. F5cand parte din patrirnoniul
Statului, Arcul se gasea sub st5panirea Ministerului de Domenii. indat5
ce am venit in fruntea acestui Departament, am incercat s5 m5 pun de
acord cu cine trebuia ca s5-1 &Aram 5i s5 construiesc altul ca lumea in
locul s5u. Am intalnit ins5 opozitia darz5 a lui Ionel Br5tianu 5i a Re-
ginei Maria, amandoi lipsiti de gust in materie de arhitectur5, 5i care pe
deasupra tineau la mentinerea monumentului consacrat de Istorie"!
V5zand ea' nu era nimic de facut pe c5ile normale, am hot:alit s5 recurg
pe c5ile anormale, ca sa scap Bucure5tiul de porearia ce-1 necinstea.
Am hot5rat anume sà-i pun dinamit5 intr-o noapte i s5-1 fac s5 sea in
aer. Pregatirea atentatului a cerut ins5 cateva complicilati; nu 5tiu care
din colaboratorii mei m-a tr5dat, Petre Antonescu s-a agitat, 5i intr-o
bun5 dimineat5 Ione! Br5tianu tn-a intampinat cu un suras 5i cu cuvin-
tele: Nu te superi dacà iti iau Arcul? Stir, e un monument special, nu
intrà in categoria celorlalte bunuri, e mai la locul lui la Pre5identia Con-
siliului deck la Ministerul de Domenii... Am 5i semnat un Jurnal, prin
care am trecut Arcul la Pre5identie..." Am priceput am ripostat eu
vrei s5-1 scapi!" A las, de data asta dar eu am pierdut posibilita-
tea de a-mi executa planul, c5ci Bfatianu a pus o gard5 de zi 5i de noap-
te s5 p5zeasc5 Oroarea. Antonescu cládise casa lui Br5tianu alta
nenorocire i r5mäsese de atunci prieten cu atotputernicul prim-mi-
nistru. Pus in curent cu intentiile mele, s-a dus sa plang5 in sfinul lui Bra-
tianu, i acesta i-a salvat opera. A trebuit 55 vin5 Regele Carol al II-lea,
care din fericire a f5cut i lucruri bune a ridicat in locul vechiului
Arc un altul, care mai merge. Cel putin nu e stramb 5i nu mai seam5n5
MEMORII, 1926-1930 195
cu pagodele asiatice. L-a cladit tot Antonescu, dar a trebuit sd inghitd

planul care i-a fost dat.
Neplaceri dar nu de ordin artistic am avut 9 i cu Palatul Regal.
Partea mai nou5 a Palatului corpul din fundul pietii arsese in pri-
rnavara anului 1927, si 135115 s ajung eu la Domenii se si facuse planul
noii cladiri. 11 alcatuise Nenciulescu, directorul Serviciului arhitecturii
din Minister, sub directivele Reginei Maria, care-si bap nasciorul unde
putea. Regina a pretins o fatada in stil Adams" si a procurat lui Nen-
ciulescu o serie de stampe din combinatia carora a iesit constructia ac-
tuala. La inceput n-a fost vorba de o reinnoire totala a Palatului, ci nu-
mai de refacerea partii distruse de incendiu, asa cum era, cam cu
aceeasi distributie interioara si cu aceleasi racordari cu Palatul Vechi si
cu Coipul de gar& Singura concesie, acordata Reginei, fusese schimba-
rea fatadei. Refacerea totald a Palatului n-a fost hotardta dee& sub Re-
gele Carol al II-lea, cand s-a trecut de la regimul de economii si chib-
zuite cheltuieli la regimul de risipa al banului public. Asa se explica ca
constructia inceputa in 1927 pe vechile temelii a fost lasata pe nivelul
existent al cladirilor o mare greseala estetica, o recunosc. 0 inaltare
a temeliilor noii constructii ar fi cerut insa darámarea aripilor pentru
ridicarea generala a nivelului intregii cladiri o cheltuialä la care nu
se gandea nimeni.
Am avut o serie de sedinte, cind cu Regenta, cand cu Regina, cand
cu toti impreuna. Nenciulescu, un excelent baiat, 13511351a, si timid din
fire nu indraznea sá contrazica pe Regina care batea din picior, i schim-
ba de fiecare data planurile. Nici Regenta nu indraznea sä infrunte ca-
priciile irascibilei Dame: Printul Nicolae, singurul care ar fi putut sa lup-
te, era totdeauna foarte ocupat sa prinda muste si nu urmarea discutiile,
caci nu-1 interesau; popa i grefierul, neobisnuiti Inca cu comandamen-
tul nu indrazneau sä contrazica pe Majestatea Sa. Am lamas astfel sin-
gur sa apar proiectele lui Nenciulescu i visteria Statului. M-am execu-
tat, dar cu pretul multor scene penibile.
Sub ministeriatul meu, constructia a fost dusa pada' la acoperis, fara
alte incidente dee& cele provocate de interventiile nesabuite ale Regi-
nei. 0 ultima neplacere imi era insa rezervata 12 ani mai tarziu. Comi-
sia de ancheta instituità in 1940 pentru cercetarea cheltuielilor nejus-
tificate facute sub Domnia Regelui Carol al II-lea, rn-a citat ca sa ma
intrebe pentru ce dedesem executarea lucrarilor lui Emil Prager, pe un
pret mai ridicat cleat cel cerut de un alt antreprenor, Petrazzoli, la o
licitatie anterioara, pe care o anulasem. Dqi in 1927 nu puteam preve-

de neruOnatele inscenäri pe care un regim de incon§tienti ni le rezer-
vau in 1940 §i in anii urmatori excesul meu de corectitudine §i de
precautiune la incheierea contractului cu Prager, mi-a pennis sä ies cu
fata curata §i din aceasta incercare. Intr-adevar, avusese loc o licitatie, la
care preturile cele mai avantajoase fusesera cerute de numitul Petraz-
zoli, §i licitatia fusese aprobata pe numele lui. Dupa licitatie, Nenciu-
lescu mi-a adresat insa un raport prin care se constata Ca preturile ce-
rute de Petrazzoli, atat pentru material cat i pentru mana de lucru, erau
cu mult inferioare preturilor de pe plata, §i &à in plus zisul Petrazzoli
era falit. Nenciulescu conchidea ca in asemenea conditii lucrarile nu
puteau fi executate cleat prost §i cu material prost §i cum era vorba
de mari *ran in beton armat, soliditatea constructiei putea fi pericli-
tata. In consecinta, Directia arhitecturii imi cerea anularea primei lici-
lain §i tinerea unei a doua de la care Petrazzoli ar fi exclus ca falit. De§i
era dreptul meu sa aprob pur i simplu concluziile raportului Directiu-
nii mele, am avut fericita inspiratie sa constitui o comisie compusa din
rectorul Scolii de Arhitectura, Petre Antonescu, din arhitectul §ef al
Comisiunii Monumentelor Istorice, Ghica-Dudqti §i din directorul ge-
neral al Serviciului arhitecturii Statului, Nenciulescu §i sa-i cer avi-
zul. Aceasta comisie, dupa ce a lucrat o luna de zile, mi-a dat in scris
avizul sail, conform cu concluziile raportului Nenciulescu. Pe baza aces-
tui referat am anulat prima licitatie, i la cea care a urmat Prager a luat
lucrarea, pe preturi nonnale, nemaifiind concurat de un escroc fara
scrupule. Comisia de ancheta s-a declarat lamurità §i satisfacuta, dup5
ce m-a pisat insa doua edinte ca pe un vulgar raufacator. Unul dintre
magistrati, o sluga plecata a regimului a avut chiar cutezanta sa ma in-
trebe daca n-am anulat prima licitatie dupa cererea lui Duca! I-am ras-
puns taios ca Duca n-a intervenit niciodata pe langa nimeni in chestiuni
de afaceri, i mai ales pe langa mine §i ca in tot cazul nu eram om sà
ma joc cu banii Statului de dragul unui coleg sau unui prieten... Mo-
ralà: in tam lui Hiibsch, oamenii cinstiti trebuie sa-§i ia toate precautiu-
nile ca SA nu fie confundati cu punga§ii!
Ca sa inchei aceasta succinta schita a activitatii mele ca ministru al
agriculturii, voi mai adauga urmatoarele incercari i realizari partiale,
pe care succesorii mei, in loc sa le desavar§easca le-au sabotat, Dum-
nezeu §tie pentru ce:
MEMOR11,1926-1930 197
Am infiintat in constructiile din parcul Carol (pe care le-am reparat)

un Muzeu al Agiculturii, cu subsectiile: silvic5, zootehnick apicolk
ichtiologick sericicol5 precum i un foarte reusit Muzeu al \fang-
toarei.
Am infiintat o Expozitie agricolä si zootehnic5 (cu un targ de mos-
tre anexat) ce trebuia s5 se tin5 in fiecare an la Brasov, intre Sfintele
Marii (15 august 8 septembrie). Ideia, lansata in vara anului 1928 a
intfilnit o entuziast5 aprobare in lumea interesat5; negocierile cu muni-
cipalitatea Brasovului, care trebuia sà-mi pun5 la dispozitie terenul si
s5 ne dea concursul s5u, nu mi-au permis s5 preg5tesc expozitia pentru
anul 1928, dar totul a fost preg5tit pentru 1929, si anii urmätori. Pentru
ce dl. Jean Mihalache, succesorul Ineu, n-a mai dat urmare proiectului,
gata sà fie aplicat? Pentru ca nu era opera lui, ci a altuia.
Am facut o lege pentru infiintarea parcurilor nationale lege prin
care am prev5zut si toate mäsurile necesare pentru protectia siturilor"
turistice si transformarea lor in puncte de atractie pentru str5ini. Am
pus mare temei pe aceastà lege nu numai pentru amenajarea regiunilor
noastre de munte, dar i pentru organizarea unui turism" in Delta si in
b5ltile Dun5rii straduint5 despre care am vorbit mai sus. Si aceasta
lege, pe care n-am avut timp sa o aplic, a ramas liter5 moart5.
Am pus la cale revizuirea Codului silvic, prea invechit si am elabo-
rat o reorganizare a Casei padurilor r5mase litera moart5 si acestea.
Am studiat problema Comunit5tilor de Averi si a Composesoratelor
din Ardeal si din Banat si am alcauit un proiect de lege pentru desfi-
intarea lor, singurul mijloc de a suprima abuzurile ce se comiteau in sâ-
nul lor si care dau loc la scandaluri zilnice. Proiectul n-a ajuns5 insa sà
fie votat.
Am lasat in fine un material foarte complect, adunat cu grija i cu sta.-
ruintk pentru organizarea unui Credit Agricol ieftin la indemina micii
propriet5ti, i pentru reorganizarea Casei Rurale. Daca n-am mers mai
departe in aceste realizari atat de importante pentru agricultura noastrk
e c5 nu se putea face nimic in materie de credit 0115 sa' nu fi fost reali-
zat5 stabilizarea monetark care era in curs de savarsire. Succesorii mei
n-au tinut nici o seama de studiile si de materialul lAsate de mine in rea-
lizarea Creditelor Agricole, dupà desavarsirea stabilizarii, si opera lor,
caTauzita numai de sfaturile str5inilor interesati, a dat complect gres.
In afarà de sarcinile mele de ordin national, am mai avut de inde-
plinit una de ordin international: pregairea celui de al XIV-lea Congres
International de Agriculturk sorocit s5 se tin5 in Romania la inceputul

verii anului 1929. Aceste Congrese, organizate sub auspiciile Institutu-
lui International de Agricultur5 de la Roma, se bucurau de un mare
prestigiu, personalit5tile cele mai de vaz5 din lumea tehnied agricol5 ca
§i din lumea politic5 luau parte la ele, §i desemnarea Romfiniei pentru
al XIV-lea Congres fusese o mare cinste ce ni se fkuse, cu atat mai
mare cu cat competitia fusese mare in aceast5 alegere. Am numit o co-
misie larg5, cornpus5 din agricultorii i agronomii no§tri cei mai cu va-
z5 precum §i din oameni reprezentativi ai partidelor, cki la noi nu se
putea nimic f5r5 politic5. Aceast5 comisie s-a adunat de cateva ori sub
prewdintia mea, in sala bibliotecii Ministerului i a hot5rat programul
Congresului in tr5s5turile lui generale. Pe terneiul acestor indicatiuni a
lucrat un comitet mai restrans, de fapt Directiunea indrum5rilor agri-
Cole din Minister, sub conducerea lui Petrini. Dintre agricultorii mai cu
\laid% I. C5m5r4escu si I. Marian ne-au dat un concurs deosebit de pre-
tios. Am putut astfel face planul mai multor excursii in toate am5nun-
tele kr, pentru a an5ta congresi§tilor diferitele regiuni ale Orli. Fermele
si hergheliile Statului au fost prevazute in aceste excursii i Ii s-a facut
din vreme toaleta" ca s5 nu ne dea de ruine. Pentru herghelii nu era
lucru mare de facut, dar pentru ferme a fost un prilej fericit de inzes-
trare, i Vintil5 mi-a acordat creditele necesare in acest scop, cki §i-a
dat §i dansul seama c impresia pe care prezentarea noastra agricol5 o
va face asupra str5ini1or se va repercuta la randul ei asupra creditului
Orli. Itinerariul excursiei nr. 1 care cuprindea regiunea Olteniei §i a
Banatului a trecut §i prin Breasta, unde am avut plkerea sa" primesc
de0 nu mai eram ministrut o numeroas5 delegatie cu pre§edintele
Congresului, marchizul de Vognê §i cu cei mai cunoscuti congresi§ti
In semn de recunoastere a muncii mele, urmasul meu la Ministerul Agriculturii,

Ion Mihalache 1n-a rugat sa rarnan in Comitetul Congresului prin urrnatoarea adresa cu
nr. 42281 din 26 noiembrie 1928:
Stimate Dotnnule Argetoianu,
in momentul in care irni revine cinstea de a prezida la randul rneu Comitetul Cen-
tral de organizare al Congresului International de Agricultura ce se va tine la anul in
Bucuresti, socot ca exprim sentimentul intregului Comitet, rugandu-va sa primiti sin-
cerele sale mullumiri pentru interesul ce ati pus in scopul bunei reusite a Congresului.
Ca un omagiu adus initiativei i experientei donmiei voastre, Comitetul vä roaga
sa binevoiti a colabora mai departe la misiunea sa, primind un loc in biroul sau de con-
ducere.
MEMORII, 1926-1930 199
stfaini, printre care si fostul Presedinte al Republicii Austriece, Hainisch,

un bätran simpatic si plin de haz. i Vague i Hainisch, ca 9i ceilalti oas-
peti au fost incantati de privelistea Brestei i decal s5 viziteze crama si
instalatiile noastre agricole, au preferat s5 se plimbe prin parc. Mai po-
sed si azi o mare fotografie a intregului grup, luat in fata casei mele pa-
Ar fi prea lung s5 mai povestesc in acest capitol si plictiselile zilni-

ce care mi-au macinat orele de birou pentru-descurcarea afacerilor de
ordin personal, mai toate in leg5tur5 cu aplicarea legii exproprierii. In
fiecare zi g5seam sala de asteptare, biroul sefilor de cabinet si culoarele
pline de oameni care ma pandeau si nu ma lam inima s5-i ocolesc. Am
f5cut dreptate cat am putut. Cele mai multe afaceri erau simple si solu-
tionarea kr nu-mi impunea decal o pierdere de timp dar au fost si
unele care mi-au dat bataie de cap, cum a fost de pildà afacerea Wied.
Toata Familia Regal5 s-a pus pe capul meu sà scap intinsele p5duri de
la Fantanele (judetul Bac 6u) care fusesera confiscate sub Alecu Con-
stantinescu sub justificatul cuvant ca. proprietareasa lor, Principesa de
Wied era supus5 germanal, i c5, ca atare, averea ei trecea pe temeiul
tratatelor de pace in patrimoniul Statului roman. Am sfarsit prin a o
Convinsi cã veti binevoi a primi aceasta insarcinare, speram astfel ea' viitorul Con-
gres va fi la inaltirnea celor similare care au fost tinute la Paris in 1923, la Varsovia in
1925 si la Rorna in 1927.
Cu cea mai distinsa stima
1. Mihalache"
Am raspuns la aceasta adresa prin urmatoarele randuri:
Bucuresti, 7 decembrie 1928
Domnule Ministru,
inapoiat in Bucuresti gasesc adresa dvs. sub nr. 42281 din 26 noiembrie trecut.
Multumindu-va pentru continutul ei si mai ales pentru sentimentele pe care binevoiti a
mi le exprima, ma grabesc a vä aduce la cunostinta ca primesc cu mare pläcere sa fac
parte din biroul de conducere al Congresului International de Agricultura ce unneaza a
se tine in Bucuresti in luna iunie anul viitor.
Nu ma indoiesc cà sub auspiciile dvs. impulsul dat nu se va opri, i voi fl foarte
fericit sa particip i eu la succesul pe care munca i priceperea domnilor membrii ai
Comitetului Central 1-au asigurat de pe acurn Congresului.
Cu cea mai distinsa stima
C. Argeloianu"
Principesa Sofia de Wied era fiica unui principe de Schonburg, flu al unei Can-
tacuzino-Pascanu. Mosia Fantinelele, cu trupurile ei, ii venise prin mostenire de la ma-
ma-sa mare.
socoti drept albaneza (!), i aceasta calitate fiindu-i recunoscutA si de

autoritatile competente i-am restituit padurile! Tratatele si legea expro-
prierii erau atat de nedrepte, atat de stupide, incat in loc sa ma Inca-
patanez in aplicarea kr adliteram, le-am interpretat pe cat am putut in
favoarea nenorocitilor pe care predecesorii mei ii despuiasera. Mai ales
in Basarabia, am ajutat mult pe nedreptatitii proprietari, lAsai aproape
muritori de foame printr-o reforma agrara curat bolsevica.
Si fiindca am atins coarda afacerilor, voi reaminti aici Inca una ina-
inte de a inchide capitolul indeletnicirilor mele la Ministerul Domeni-
ilor. 0 inregistrez in destainuirile mele cu placere, fiindcA sfarsitul ei
contribuie sA contureze cu o trasatura neasteptata profilul moral al sfan-
tului Vintila BrAtianu...
Stupizii executanti ai stupidei reforme agrare basarabene expropria-
sera lacul, localitatea si stabilimentele balneare de la Budaki, ca i curn
ar fi fost o simpla suprafat5 de teren cultivabil! Proprietarul expropriat,
Principe le Demidov, intentase proces Statului, 11 c4tigase in fata tribu-
nalului §i afacerea se afla in fata Curtii de Apel din ChiOnAu. Avocatii
Statului §tiind cA vor pierde i in fata Curtii, amanaserA in continuu pro-
cesul, dupA cunoscutul obicei romanesc. Dezgustat, i probabil nein-
crezAtor in justitia noastrA, Demidov mi-a trimis un imputernicit sA-mi
propunA o tranzactie: sA-i dAm 30 milioane lei, §i sA ne lase in pace. Pro-
punerea era ispititoare, Budaki facea de zece ori atat i Statul nu prea
avea sorti de izbfindA in proces. Am supus propunerea Consiliului Su-
perior al Avocatilor, ce functiona pe vremea aceea Inca' la Ministerul
Domeniilor i Consiliul mi-a fAcut un referat prin care conchidea la
acceptarea tranzactiunii, procesul in curs urmAnd inevitabil sA se ter-
mine prin ca§tigul reclamantilor. Afacerea era insa prea importantA ca
sA o hotArAsc singur §i m-am dus sA consult §i pe VintilA BrAtianu, de
care, ca ministru de finante, mai depindea i creditul necesar pentru in-
cheierea tranzactiei. VintilA a citit referatul, I-a cAntArit i a fost §i el de
pArere sA primim propunerea. In afacerile juridice dfinsul avea insA in-
credere mare in Alexandru Otulescu, §i de cfite ori i se prezenta o afa-
cere grea, Ii termina regulat sfaturile prin cuvintele: Intrebati i pe
Otulescu!" A§a a terminat i cu mine. Am chemat pe Otulescu, care
dupA ce a studiat dosarul mi-a garantat cA ca0igA procesul. Bineinteles
n-a mai fost vorba de tranzactie, procesul s-a judecat la Curtea din Chi-
0nAu i Otulescu 1-a c4tigat: descoperise cA familia Demidov nu avea
MEMORII, 1926-1930 201
nici un act de proprietate sau de poiesiune §i prin urmare nici un drept

justificat de revendicare. Moia Budaki, cu lac cu tot, fusese d5ruila
verbal de Tarul Nicolae I primului principe Demidov, la o vdnatoare
nici un act nu se incheiase §i Demidovii nu puseser5 niciodat5 pi-
ciorul la noua lor proprietate. Pentru mai multe drumuri acute la Bu-
daki i la Chi§inàu de secretarul s5u, pentru deplasarea §i pledoaria lui,
Otulescu ceruse 300 000 lei, onorar foarte modest data' find importanta
procesului i a patrimoniului castigat de Stat. Am adus vestea bun5 lui
Vintil5 (Vezi cA am avut dreptate s5 te sfatuiesc s5 vorbe§ti cu Otules-
cu..." m-a intrerupt el, dup5 primele mele cuvinte) si am ad5ugat:
in loc de 30 milioane, iti cer numai 300 000 lei pentru plata lui Otu-
lescu..." Cum? (a ripostat VintilA) Otulescu cere bani pentru cd a
pledat pentru Stat?" 0 s-a facut verde! intreg Vintil5 era in aceasta
ripostA! Si din acea zi n-a mai sfatuit pe nimeni sA consulte pe Otules-
cu, i i-a retras toat5 prietenia i stima lui, salutandu-1 foarte rece cand
il intalnea...
CAPITOLUL AL VIII-LEA
Preiau interimatul Externelor la 4 august 1928, dupg ple-

carea si demisia lui Titulescu Politica noastrg extemg
Proiectele lui.Titulescu de rgspuns la Nota ungurilor ce
propuneau negocieri directe in chestiunea optantilor si
la Nota franceza prin care ni se cerea adeziunea la .
Pactul Kellog Noi si ungurii Pilsudski in România
Stringerea raporturilor cu Po Ionia Primul scandal al
Printului Nicolae Titulescu si presa strging Mg apárg
liberalii Afacerea Carol in legaturg cu Partidul Natio-
nal-Tgranist Intninirea de la Alba Julia Incoerenta Fa-
miliei Regale
Cu toate coplesitoarele mele sarcini de la Ministerul Agriculturii,

cu toate c5 ma varasem pfina in gat in rezolvarea atfitor probleme grele
am mai dus trei luni in spinare si Ministerul de Externe. Titulescu
demisionand la inceputul lui august 1928, Vintil5 si Duca au cazut pe
capul meu sà-i iau locul. 8fiam insa ca zilele Guvernului erau numarate
si pe de alt5 parte ma legasem de rezolvarea catorva probleme impor-
tante la Agricultura, pe care nu voiam sa le las nesfarsite. Am refuzat
deci categoric sa-mi parasesc Departamentul, dar insistentele celor doi
conducatori ai Guvernului au fost atat de incapatanate, incat in cele din
urma am primit ca pe lang5 Departamentul Domeniilor s5 iau ca interi-
mar si pe al Externelor.
Demisia lui Titulescu nu a fost justificata prin nimic. Nici un con-
flict, nici cea mai mica neintelegere intre dfinsul si primul ministru sau
vreunul din ceilalti membri ai Guvernului. Toate exigentele sale, pfina
si cele de ordin financiar si care ateirnau greta, fusesera satisf5cute. Unii
au pretins ea' simtind apropiata o schimbare de Guvern, Titulescu a pa-
MEMORII, 1926-1930 203
thsit pe liberali ca si poath intra in noul Guvern cu national-ththnistii.

Evenimentele au dezmintit insA aceasth presupunere, c5ci Maniu a ofe-
rit cu mari insistente paranoicului portofoliul Externelor, i acesta 1-a
refuzat cu obstinatie desemnánd in locul s5u pe Mironescu, in convin-
gerea Ca Mos Ghith nu va iesi din instructiunile pe care i le va da. Nu
dorinta de a se mentine la Externe a impins pe Titulescu s5 ne pärà-
seasca, ci o ambitie mai inalth, aceea de a juca in fine un rol european.
Anul s5u de ministeriat si pertractarile sale cu Benes, cu Briand, Cham-
berlain (Austin) ca s5 nu pomenese decal corifeii politicii interna-
tionale din acele Vremuri Ii ridicasera un piedestal de care agAtase
cununile oratoriei sale si pe care era gata sa se suie. De la inaltimea lui
putea s5 trateze de la egal la egal, din punct de vedere personal, cu ori-
cine. C5 altii aveau in spatele lor lada plinä i ea' a lui era goal5 era
aka' chestiune. Intr-un targ deschis ca Geneva, marfurile se cam arneste-
cau i marfa fiecáruia ajungea sà treac5 prin mâinile tuturor. Intr-o so-
cietate a cArei lozinc5 era dezarmarea, nunthrul si ascutisul baionetelor
puteau fi inlocuite, fie si nurnai pentru scurte minute prin batalioanele
argumentelor si prin ascutisul lirnbii. Titulescu avea la Geneva un cal de
bàtaie in afacerea optantilor, pe care incàleca de cate on îi da searna
ca conjunctura generala nu era favorabil5 interventiilor sale personale.
Nu merg pa'n6 a afirma ea' era inteles cu Apponyi, vedeta oratoric6 din
partea opusal, dar probabil c5 nu displacea nici ungurilor s5 ocupe
scena. Lipsa lui de sex ii permitea in fine sà cocheteze si s5 se puie bine
cu monstrii ferninini ca Elena Vacarescu, Mademoiselle Weiss, Ma-
dame Tabouis ca sä citez pe cei mai cunoscuti a cAror influenth
in culisele S.D.N.-ului era mare. P5r5sind Ministerul in august 1928,
Titulescu avea in mana tot ce trebuie ca sà-si continue in modul cel mai
stthlucit cariera inceputh la Geneva. A parasit Bucurestii thr5 g5nd mo-
mentan de inapoiere, hotatht sA nu se mai intoarc5 (lath' se va intoar-
ce decât ca priln-rninistru. i era cat pe aci s5 ating5 i acest tel, in
aprilie 1931. Dar despre aceast5 inthmplare voi vorbi la timpul s5u.
Rareori am vazut o mai mare bucurie ca la Ministerul de Externe, in

ziva in care tn-am dus sà-mi iau postul in primire. Isteric, bolnav, cu
I in 1932, Intalnind pe Apponyi la Convegno Volta" la Roma, nobilul conte nu

mi-a vorbit de Titulescu ca de un adversar, ci ca de un prieten...
toane, cu accese triviale si alternante de furie si de bun5tate, coplesind

pe Uflhl cu favoruri si persecut5nd pe altii p5n5 la sange Titulescu
exasperase intreg personalul Ministerului i Legatiilor. La plecarea lui
au r5suflat cu totii, si cunosc5ndu-m5 cei vechi de pe vremea cand
eram colegul lor, cei noi dintr-un interimat precedent' m-au coplesit
cu sentimentele de simpatie pe care le economisiserà sub conducerea
lui Titulescu.
Am fost de altminteri un ministru de externe cat se poate de sters. 0
nouà indrumare a politicii noastre externe nu putea fi Inca incercat5
nici de cei care, ca mine, aveau ochii neincetat indreptati spre rasarit.
Germania nu se reconstituise Inca ca mare putere; legata de m5ini si de
picioare prin tratatele semnate in urma pr5busirii din 1918, ea c5uta s5
se descurce din propriile ei greutati si legile gravitatiei internationale
nu ne erau Inca favorabile pentru o apropiere de dânsa. Necesitatea re-
facerii noastre economice ne silea dimpotriv5 sä ramanem in fagasul
puterilor bogate din Occident, in nadejdea firimiturilor ce ar mai putea
cade de la masa celor care, dup5 ce ne dedesera Reintregirea Neamu-
lui, îi cam bause joc de noi... 8i de altminteri, directive noi nu puteau
fi intreprinse decal cu asentimentul intregului Guvern (al primului mi-
nistru cel putin) si cu conditia timpului necesar pentru ca pasii eventual
intreprinsi s5 dea rezultate. Ori, Guvernul n-ar fi fost cu mine in ipo-
teza unei incereari de deplasare a c5rmei corabiei", si stiam prea bine
c5 nu voi dura" la Externe cleat c5teva luni.
M-am considerat prin urmare ca un simplu girant al Departamentu-
lui, multumindu-ma s5 calc pe urmele lui Titulescu. Bineinteles cu mai
putine piruete si farà a pierde din vedere punctele cardinale ale politicii
românesti asa cum le vedeam eu si cum le-asi fi fixat pe orizontul nos-
tni daca a fi avut ragaz sa trag si eu brazda mea. Aceste puncte erau: o
1 in primavara anului 1928, mai fusesem insarcinat cu interimatul Ministerului de

Externe pe timpul unei calatorii a lui Titulescu. Gasesc printre hartiile mele unnatoarea
telegramd cu data de 26 aprilie 1928: iti multumesc pentru osteneala pe care ti-ai dat-o
de a te ocupa de interimatul Ministerului meu si regret din toata inima cä starea sana-
tatii mele ma obliga sa-i incarc pe colegii mei cu sarcini suplimentare."
Cu afectuoasä prietenie
Titidescu"
Telegrama era data din Geneva; sanatatea lui Titulescu era excelenta, dar voia omul
sa mai stea de vorba la Cafeneaua Natiunilor" i sa-si pregateasca caile pentru pasul
din august...
MEMOR11,1926-1930 265
apropiere de Germania, o stringere a aliantei cu Po Ionia, o impkare cu

Ungaria.
. P5f5sind Ministerul, Titulescu a rámas dator cu Cate un r5spuns la
dou5 Note primite la slisrsitul lui iulie, una de la unguri, alta de la Gu-
vernul Statelor Unite prin mijlocirea Frantei.
Nota ungureasc5 era referitoare la nesfarsitul proces al optantilor1 si
propunea sá rehdam afacerea, ajuns5 la un punct mort in fata forurilor
internationale, si prin negocieri directe sä o impingem inainte. Nego-
cieri directe doream si noi cel putin oamenii de bun sims de la noi
dar in legitima dorint5 de a cunoaste mai de aproape Ondul ungu-
rilor, am ins5rcinat pe Mircea Djuvara, delegatul nostru la Sesiunea
S.D.N.-ului la Geneva, sa ia contact cu delegatul maghiar si sà vadà
dac5 intentiile lor sunt sincere si serioase.
Titulescu, care si-a adus aminte la Lido de nota Legatiei ungare là-
sat5 f5r5 r5spuns, mi-a trirnis urm5toarea scrisoare cu data de 9 august
1928, pe care eu am primit-o in ziva de 12 august, dup5 ce ins5rcina-
sem pe Djuvara sa ia contact cu ungurii la Geneva:
Iubite Argetoianu,
Dup5 ce ti-am telegrafiat, iti trimit proiectul de r5spuns Ungariei la
ultima Notà in chestiunea optantilor. De fapt iti trimit dou5, ca substan-
t5 identice.
I Afacerea optantilor unguri, la care s-a adaugat afacerea colonivilor, a cop1e5it

timp de mai bine de un deceniu raporturile noastre cu Ungaria 5i s-a revarsat prin Paris
5i Geneva asupra Europei intregi. Prin reforma noastra agrara absentei5tii de orice na-
tionalitate (fie chiar i romeinci)erau expropriati in totalitate. Absenteist in intelesul le-
gii era acela care, rara vreo insarcinare oficiala, lipsise din tara intre 1 decembrie 1918
0 23 martie 1921, data depunerii legii agrare pe biroul Camerei. Proprietarii unguri din
Ardeal, care dupd incheierea pacii au optat pentru nationalitatea maghiara 5i au parasit
noul teritoriu al Romaniei, au fost considerati ca absentei5ti 5i expropriati in totalitate.
Dan 5ii au reclamat impotriva acestei masuri cerand pe de o parte sa nu fie expropriati
ca absentei0i, iar pe de alta ca pretul pamantului expropriat sa le fie platit In coroane la
paritatea aurului. Guvemul maghiar 5i-a insu5it reclamatia optanfilor, a5a incat proce-
sul a fost dus de la Stat la Stat.
Gre5eala noastra mare, in aceasta chestiune, a fost ca am dat prea mare importanta
acestei afaceri, umflfind-o afara din cale, 5i transformand o pretentie pecuniara a cfitor-
va interesati intr-o afacere politica de la Stat la Stat. in loc sa lasam Comisia de Arbi-
traj de la Paris sa judece, i-am refuzat competenta 5i am plimbat afacerea de la Paris la
Geneva, de la Geneva la Paris, 5i iara0 de la Paris la Geneva paralizand complect ac-
tivitatea noastra internationala de refacere i obstruand in ace1a0 timp &dile unei posibi-
Proiectul nr. 1 pune punctele pe i 0 in forma.

Proiectul nr. 2 are o forma mai concilianta, fondul fiMd acelasi.
Vei uza de ele cum vei crede, fie separat, fie combinandu-le, fie
inlaturandu-le pe amandoua pentru unul mai bun'.
Vei observa ca in proiectul de raspuns ce trimit nu am raspuns ca
acceptam sa negociem pe bazele propunerii ungare, ceea ce ar fi per-
iculos caci nu se tie in ce consista, ci am propus Ufi schimb de vederi
pentru a preciza intentiile Guvernului ungar, punctul de vedere roman
find cunoscut i mentinut de noi.
Cu sentimentele mele amicale
Titulescu"
Anexa
Proiect nr. 12
Domnule Insarcinat cu Afaceri,
Guvernul Regal a supus unui studiu atent Nota pe care i-ati remis-o
la data de 21 iulie.
In urma acestui studiu, Guvernul a ajuns la urmatoarele trei con-
cluzii:
le intelegeri cu Ungaria. Nu voi face aici istoricul procesului optantilor, ar fi prea lung.
Ma rnarginesc la constatarea cà acela care a umflat afacerea, facand jocul ungurilor, a
fost Titulescu. Pe aripile acestei afaceri s-a ridicat el, la inceput impktind milioane
pentru consultatiile juridice" (adunate in volume inutile 0 costisitoare i ele) din ma-
rile centre europene" apoi prin cuvantkile sale in fata Societalii Natiunilor i prin du-
elurile sale oratorice cu Apponyi. Daca n-am fi dat afacerii deck atentia juridia pe
care o merita, §i faid sa facem dintr-insa o problera politick ne-am fi läsat sà fim jude-
cati, in cel mai räu caz am fi fost condamnati la 150 milioane coroane aur, pe care la
platä le-am fi putut opune indenmitatilor pe care Ungaria ni le datora 0 nu ni le-a plkit
niciodatk $i am fi c4tigat 10 ani de libertate de actiune la Geneva, in toiul posibilitäti-
lor de refacere ale Europei...
Afacerea coloni0ilor, mai putin importanta se altoise pe a optantilor. Guvernul
maghiar colonizase agricultori maghiari in regiunile cele mai romane0i ale Ardealului,
in scop de deznationalizare. Prin legea agrard noi am redus la lotul tip de improprieta-
rire aceste loturi ale colonioilor maghiari, care nici nu fuseserd Inca trecute pe numele
lor i figurau Inca in cktile funduare ca proprietate a Statului. Procesul coloni0ilor a
facut mai putina vAlvd ca al optantilor. Amândoud s-au terminat prost".
1 Ceea ce am i facut, primind pur i sirnplu discutia in doi. Toate pkerile noastre
puteau fi sustinute in cursul discutiei i o prediscutie" apkea ca inutild.
2 Aceste documente sunt inedite. Fiindu-mi adresate personal, le-am pästrat in ar-
hiva mea §i nu le-am inregistrat la Ministerul Afacerilor Externe.
MEMORII, 1926-1930 207
a) Guvernul Ungariei refuz5 sa adere la propunerea Guvernului Re-

gal, care a fost data publicitatii pentru prima data in edinta Consiliului
Ligii Natiunilor la data de 8 iunie 19281.
b) Guvemul Ungariei se declara gata sa. faca «un nou pas inainte»
fata de propunerea sa din noiembrie 1927, cdutând prin negocieri
directe alte solu(ii practice.
c) Guvemul Ungariei ar fi chiar dispus ca aceste negocieri directe
sa fie asistate qi sprijinite de un membru neutru al Consiliului, insotit la
nevoie de Comitetul Financiar al Ligii Natiunilor.
* *
Guvernul Regal regretä in mod sincer ca Guvemul Ungariei a con-

siderat oportun i a decis sa nu adere la propunerea care i-a fost facuta.
Aceasta propunere i-a fost inspirata (sic) Guvernului Regal nurnai
de dorinta sa sincera de a da dovada de spirit de conciliere atat fata de
Ungaria cat i de Liga Natiunilor; punctul de vedere al Romaniei con-
tinua s5 fie acela pe care 1-a expus de nenumarate ori, iar recent, Inca o
data, in memoriul adresat in iunie Consiliului Ligii Natiunilor. Acest
punct de vedere find cunoscut i mentinut, nu mai este necesar sa fie
iar4i expus acum.
Cu toate acestea, Guvernul Regal considera ca este de datoria sa s5
reia afirmatia Guvernului ungar potrivit careia acesta din urma nu va
putea in nici o imprejurare sá consimta sO-si asume obligatii care ar
reveni, potrivit lui, Romaniei i ar fi in favoarea cetatenilor maghiari
aflati in Romania, in virtutea articolului 250 cu obligatia Ungariei de a
repara aceasta stare de lucruri; aceast5 acceptare in comun a sarcinilor
ar fi «contrara» diferitelor dispozitii care se desprind din Tratatul de la
Trianon.
Guvernul Regal atrage atentia ea' obligatiile pecuniare ale Tratatului
de la Trianon, ca i obligatiile oricarui contract alcatuiesc un tot indi-
vizibil i c5 este prin urmare cu neputinta sa se conceapa ca una din
orti sa execute ceea ce se pretinde a intra in obligatiile sale, in timp ce
cealalta parte nu qi le indeplinqte pe ale sale.
Consiliul S.D.N. ne trimisese sä firn judecati din nou la Paris de Tribunalul Mixt
de Arbitraj, intr-un complect sporit cu 2 membri. Aceastä solutie era insa data sub rezer-
va prituirii %taste. in sedin(a Consiliului S.D.N. din 8 iulie noi am declinat-o.
Aceasta cu atat mai mult cu cat in momentul in care Romania a fost

chemat5 sà consimt5 la realizarea imprumutului de restaurare financia-
fa' a Ungariei, imprumut care implica suprimarea garantiilor pentru re-
paratii, Romania si-a conditionat in mod categoric consimt5mantul s5u
de amanarea obligatiilor care ar decurge pentru ea din Tratat i de leg5-
tura strans5 care decurge din acela0 Tratat, intre drepturi i obligatii.
Or, presupunand cà exist5 o obligatie intre sarcinile Romaniei, in
virtutea articolului 250 ceea ce Guvernul Regal contest5 in mod ca-
tegoric aceste obligatii au ap5rut cu mult timp inainte de data la care
s-a consirntit imprumutul ungar. Pornind de la aceast5 situatie, aceste
pretinse obligatii sunt in mod afbrtiori amanate ca find obligatii ce de-
curg din Tratat.
Guvernul Regal are datoria s5. apere drepturile cet5tenilor s5i din Un-
garia, sinistratii de r5zboi, tot astfel cum Guvemul ungar ap5r6 ceea ce
el crede a fi drepturile cet5tenilor s5i din Romania: proprietarii expro-
priati.
intr-un spirit de solidaritate european i pentru a face dovada pri-
eteniei sale fat5 de Ungaria, Guvernul Regal n-a ezitat s5 suspende drep-
turile cet5tenilor s5i din Ungaria pentru o anumitâ perioad5 de timp.
Guvernul Regal este dispus chiar sa facA anumite sacrificii in ceea
ce privqte aceste drepturi, de0 nu-i revine nici-o obligatie in acest
sens, i de0 aceast5 problern5 care ne preocup5 foarte mult si-a primit
solutionarea definitiv i acceptat5 de toti cei interesati; Guvemul Re-
gal este dispus s5 fac5 acest lucru numai din dorinta de a pune cap5t
unei pretentii pe care ar prefera s-o vad5 inl5turata, in ciuda lipsei sale
de vreun oarecare temei obiectiv.
Dar, dac5 Guvernul Regal nu va putea cand de fapt i mai ales el
a avut previziunea de a stipula in mod categoric un lucru care se inte-
lege de la sine: leg5tura strans5 de interdependent5 dintre drepturile si
obligatiile ce decurg din acela0 Tratat s5 schimbe situatia cet5teni-
lor s5i rezidenti in Ungaria care azi sunt creditori siguri ai Unga-
riei in debitori contractuali?
Guvernul Regal continua' deci s5 mentin5, printre altele, acest punct
de vedere pe care-I impune mi numai dreptul ci i echitatea in executa-
rea contractelor.
Pe de alt5 parte, in Nota sa din 21 iulie, Guvemul Ungariei propune
s5 se inceapà imediat tratative directe i declar5 c5 el ar fi dispus «s5
fac5 Inca un pas inainte» fat5 de propunerea sa cunoscut5 i datat5 din
MEMORII, 1926-1930 209
15 noiembrie 1927, agajandu-se s5 caute «chiar si alte solutii practice».

Guvemul Regal considerà c5 este de dorit o precizare din partea Gu-
vernului Ungariei in ceea ce priveste intentiile sale adevArate si care s5
15mureasc5 mai limpede paragraful de mai sus. Prin urmare, cum Gu-
vernul Regal n5d5jduieste in mod sincer c5 Guvernul Ungariei nu in-
telege prin «solutie practic5» punerea in aplicare, cu ajutorul unei
conventii, a tezei ungare, cum, pe de alt5 parte, punctul de vedere al
Romaniei este binecunoscut si continua s5 r5man5 si pe viitor valabil,
Guvernul Regal consider5 c5 un schimb de vederi direct intre repre-
zentantii celor &ma' Guveme ar fi de natur5 s5 slujeasc5 in mod util
bunele raporturi dintre Ungaria si Romania.
Guvernul ungar, declarandu-se anitnat de cel mai inalt spirit de con-
ciliere, iar Romania and dovad5 de mult timp de dorinta pe care o are
de a stabili relatii sincere si prietenesti cu Ungaria, Guvernul Regal nu
vede utilitatea unui mediator.
De asemenea, Guvernul Regal nu intelege de ce ar fi necesar &à se
fixeze dinainte o anumità data pentru acest schimb de vederi. El consi-
der5 chiar c5 o asemenea dat5 ar putea sa prejudicieze schimbului de
vederi insusi, schimb care trebuie s5 aib5 loc intr-un spirit prietenesc,
in mod liber, si nu sub aparenta unei constrangeri, care nici n-ar putea
s5 existe, dealtfel.
Guvernul Regal isi mentine ins5 rezerve pentru cazul in care acest
schimb de vederi nu se va solda_cu rezultate acceptabile pentru el.
V5 rog s5 primiti, Domnule Ins5rcinat cu Afaceri, etc., etc.
Proiect nr. 2
Guvernul Regal regretà in mod sincer c5 Guvemul Ungariei a con-
siderat c5 nu poate s5 adere la propunerea care i-a fost adresat5.
Guvemul Regal consider5 c5 nu-i revine nici o obligatie si c5 pro-
blema care ne preocup5 a fost deja solutionat5 in mod definitiv si spre
satisfactia tuturor celor interesati.
Propunerea pe care Guvernul Regal a adresat-o Guvernului ungar
i-a fost inspirat5 (sic) numai de dorinta de a ar5ta dovada spiritului s5u
de conciliere, atat Ungariei cat si Ligii Natiunilor, si de a pune astfel
cap.& unei pretentii pe care am dori s-o vedem inl5turat5, in ciuda lipsei
sale de temei. Prin urmare, punctul de vedere al Guvemului roman este
acelasi pe care 1-a expus de nenum5rate ori; el 1-a expus 'Inca o data re-
cent, in memoriul adresat in luna iunie Consiliului Ligii Natiunilor.
intrucat acest punct de vedere este bine cunoscut, nu este necesar s5

se expun5 iaräsi aici ratiunile care dicteaz5 Guvernului Regal, menti-
nerea sa.
Pe de alt5 parte, in Nota sa din 21 iulie, Guvernul ungar propune s5
se inceapá imediat tratative directe si declarà ea el ar fi dispus sà «fac5
Inca un pas inainte» fat5 de propunerea sa cunoscut5 si datat5 din 15
noiembrie 1927, angajandu-se sä caute «chiar si alte solutii practice».
Guvernul Regal considerà c5 este de dorit o precizare din partea
Guvernului ungar in ceea ce priveste intentiile sale adev5rate si care s5
15mureasc5 mai limpede paragraful de mai sus.
Prin urmare, cum punctul de vedere al Romfiniei este binecunoscut
si cum aceasta declar5 ea nu si-1 va schimba pe viitor, Guvernul Regal
considerà ea un schimb de vederi direct intre reprezentantii celor douà
Guverne ar sluji bunelor relatii intre Ungaria si Romania.
Intrucat Guvernul ungar se declarà animat de cel mai inalt spirit de
conciliere, i intrucat Romania a f5cut pe larg dovada dorintei sale de a
stabili relatii sincere si prietenesti cu Ungaria, Guvernul Regal nu con-
sider5 c5 ar fi necesarà medierea unei terte parti.
De asemenea, Guvernul Regal nu intelege de ce ar fi necesar s5 se
fixeze dinainte o anumità data pentru acest schimb de vederi. El consi-
der5 chiar c5 o asemenea dat5 ar putea s5 prejudicieze schimbul de ve-
deri insusi.
Guvernul Regal îi mentine ins6 rezerve, pentru cazul in care acest
schimb de vederi nu se va solda.,cu rezultate acceptabile pentru el.
V5 rog s5 prirniti, Domnule Insarcinat cu Afaceri etc., etc...."
Trimitandu-mi aceste douà proiecte de raspuns, Titulescu a urrnárit
un indoit scop. Mai intai a vrut s5 arate c5 desi nu mai era ministru de
externe, tot dansul indruma politica romana. E probabil c5 ambele pro-
iecte fuseser5 talm5cite si comentate in auzul a zeci de persoane, eaci
la Titulescu totul era calculat, mai ales indiscretia. In acelasi timp auto-
rul lor a incercat sä impiedice negocierile directe intre Guvernele din
Bucuresti si din Budapesta si s6 mentina astfel chestiunea optantilor la
dispozitia lui, la Geneva. Oricine, cat de nepreg6tit, ar citi cele douà
Note de mai sus, si-ar da desigur seama ea' ele nu puteau duce la un re-
fuz de discutie din partea Guvernului ungar.
Socoteala lui Titulescu de acas5 era bunk din nenorocire pentru el
nu s-a potrivit cu cea din targ. Scrisoarea sa mi-a sosit prea tarziu. Tri-
mis5 din Elvetia in ziva de 9 august, ea nu mi-a fost inmanatà cleat in
MEMORII, 1926-1930 21 1
ziva de 12: dedesem deja verbal, de 8 zile, raspunsul meu insarcinatu-

lui cu Afaceri al Ungariei, care insistase pentru un raspuns la Nota sa
din 21 iulie. i chiar dac5 mi-ar fi sosit la timp, tot n-ar fi servit la ni-
mic. in Guvem si cand zic in Guvern" ma refer la Vintil5 Bratianu
si la Duca, c5ci chestiunile internationale nu ajungeau pana la ceilalti
ministri, a caror competenta era limitata la Departamentele kr in
Guvem erarn de acord s5 facem un pas de prietenie fat5 de Ungaria si
sa incercam un aranjament acceptabil pentru ambele parti, care ne-ar
permite sa scoatem din drumul unei apropieri intre ambele tari obsta-
colul problemei optantilor. Socoteam momentul prielnic. In cursul ve-
rii, mai multe voci se ridicasera in presa maghiara in favoarea unei in-
telegeri cu Romania si subliniasera tot pericolul la care Ungaria, ca si
Romania, se gasea expus5 dinspre rasarit. La Berlin, la conferinta In-
terparlamentark dl. Adalbert Berzeviczy, presedintele delegatiei ma-
ghiare, dezmintind unele invinuiri aduse tarii sale de. delegatul nostru
Mircea Djuvara, a insistat asupra intereselor comune de netagaduit in-
tre Ungaria si Romania, interese vitale pentru cele douà tari, care vor
trebui odata si odata sa le apropie". In acelasi sens ca Berzeviczy vor-
bise si baronul Szterenyi, fost ministru al comertului si Iosif Veszi,
directorul ziarului Pester Lloyd. Ar fi fost o greseala sa raspundem
avansurilor maghiare printr-o impolitete, cu atat mai mult ca politetea
nu ne costa nimic. Prin acceptarea noastra de a vorbi", nu renuntam
intru nimic la pozitia noastra in chestiunea optantilor, fiind bine inteles
si jard sd o spunem, c5, in cazul in care discutiile directe" nu vor duce
la nici un rezultat, fiecare parte ii va pasta punctul sau de vedere. 0
convorbire direct5 satisfacea si Geneva, caci S.D.N.-ul ne dedese si
non5 si ungurilor, continuu, sfatul sa tratdm direct, fie i numai ca s5
scape de plicticoasa i spinoasa problema pe care nu stia cum sa o
rezolve. Singurul impotriva discutiilor in doi a fost Titulescu, care,
pentru motivele cunoscute voia sa repuna toata afacerea pe rolurile
S.D.N.-ului.
Mediatiunea unei terte persoane am refuzat-o si fara sfatul lui Titu-
lescu iar in ce priveste data am fixat inceputul lunii octombrie
insarcinand pe Djuvara sa ia contact la Geneva cu Szterenyi pentru
amanunte.
Titulescu s-a facut bineinteles foc, ca nu i-am urmat sugestiile
era sa zic instructiile si a tunat si a fulgerat. Ca sa-1 impacam, Vin-
til5 a fost de p5rere sa-1 rugam s5 mearga la Geneva ca prim delegat.
Nu rn-am opus, fiindcä §tiam c5 nu va primi altfel ne-ar fi incurcat

lucrurile ca s5 dovedeasc6 indispensabilitatea indrum5rii sale la Minis-
teml nostru de Externe. Lucrurile s-au desf5§urat dupa prevederile mele,
dar nu tocmai: Titulescu a refuzat s5 mearg5 la Geneva, dar a pus gaze-
tele sale s5 n5scoceasc5 tot felul de istorioare, pe care Adevdrul devotat
rnarelui om le-a rezumat intr-un articola§ cu urmalorul continut:
DI. Titulescu jignit de dl. Argetoianu
Din sursd bund ni s-au dat urm5toarele interesante relatii asupra
raporturilor dintre dl. Titulescu §i Guvernul Br5tianu:
In luna august, dl. Argetoianu ca interirnar la Exteme a r5spuns la
Nota Ungariei, farà s5 cear5 avizul d-lui Titulescu, titular atunci al De-,
partamentuluii. Nota Ungarà s-a primit in ziva de 4 august iar dl. Titu-
lescu n-a demisionat decal la 10 august, douà zile dup5 ce dl. Argeto-
ianu inmanase r5spunsul Romaniei.
DI. Titulescu trimisese din str5in5tate dou5 variante de r5spunsuri
d-lui Argetoianu, pe care acesta nu le-a utilizat insà.
Pe de altà parte dl. Titulescu nu s-a dus la Geneva in sesiunea din
seplembrie, pentru ca Guvernul nu i-a cerut aceasta. Este drept ca de-
legatia rorn5n5 la Geneva, I/57_5nd c5 afacerea optantilor se pune din
nou, 1-a invitat s5 vina prin mai multe telegratne2. DI. Titulescu nu
putea da ins5 urmare unor asetnenea invitz4ii, cita vrerne nu era impu-
ternicit de Guvern.
In sesiunea tecuta, cand s-a discutat procesul optantilor, dl. Titu-
lescu a participat numai in calitate de ministru de externe, intruat
membm in Consiliul Ligii nu mai era de cand s-a creat Legatia pe Lau-
g5 Liga.
Insinuarea cercurilor liberale ca dl. Titulescu a afirmat c5 nu se va
mai duce la Geneva, este deci inexactà. Dac5 nu s-a dus acum, motivul
este c5 nu i s-a dat aceast5 sarcin5.
I Inexact, ca ci datele care urtneazal Lucrurile s-au intamplat dupa cum am poves-
tit mai sus.
2 Exact. Delegatia noastra si-a pierdut capul fata de incercarile ungurilor de a re-
pune afacerea optantilor la ordinea zilei S.D.N.-ului. Ungurii au facut probabil aceastä
incercare ca o presiune asupra noastra in vederea intelegerii directe. Deleggii nostri la
Geneva, cu Djuvara (Ghighi) in frunte, ignorand cà Titulescu fusese sJlicitat de la
Bucuresti i refuzase sa mearga la Geneva, 1-au chemat prin mai multe telegrame. Ca-
teva cuvinte bine sim(ite, au redat delegatilor nostri curajul necesar, i i-au readus in
hotarele bunului sims...
MEMORII, 1926-1930 213
Dl. Titulescu considera procesul optantilor definitiv incheiat i are

convingerea ca, daca ar fi fost la Geneva, chestiunea nu s-ar mai fi
deschis."
In ce privqte aceasta din urma iluzie, evenimentele s-au insarcinat
mai tarziu sà dea o cruda dezmintire §i Adevdrului §i lui Titulescu.
Hazlie este §i lämurirea cu Legatia, ca sa se explice pentru ce Titulescu
nu mai facea parte din Consiliul Ligii, ca §i cum crearea Legatiei ar fi
avut vreo influenta asupra compunerii Consiliului! Dar platitudinea lui
Titulescu fata de S.D.N., manifestata prin crearea unei Legatii (mi se
pare ea' nu ne-a urmat pe aceasta cale dee& Patagonia sau Brazilia), tre-
buia reamintità...
Intalnirea cu ungurii a mai intarziat, §i din vina lor, §i din a noastrá.
Dan§ii au vrut sa joace pe douà tablouri, i pe cand tratau intalnirea cu
noi, cereau i redeschiderea afacerii la Geneva. Noi desemnasem intai
pe Petrescu-Comnen, ministrul nostru la Berlin, ca prqedinte al dele-
gatiei Romane, ce trebuia &à se intalneasca cu cea maghiara prezidata
de Szterenyi dar Comnen nu mai ispravea la Berlin alte tratative de
ordin fmanciar cu care era insarcinat. In cele din urma 1-am desarcinat
de noua misiune pe care i-o incredintasem i am numit in locul lui pe
vechiul meu coleg de la Constantinopol, G. Derussi, fost secretar gene-
ral §i chiar ministru de externe (cateva zile) al lui Take Ionescu, qi
ajuns membru disponibil in Partidul Liberal. Am complectat delegatia
cu Al. Nasta, cel mai expert director general al Ministerului Agricul-
turii in materie de expropriere *i de improprietarire i cu Vespasian
Pella junior, un Canal- arivist farla scrupule' impus de Vintila Bratianu.
imi aduc aminte de o edinta in care, impreung cu Vintila am intrunit
delegatia in localul Preqedintiei de atunci de Una Ci§migiu (casa
d-nei Cretulescu, zisa Kepi", strada Stirbei Voda), in vederea instruc-
tiunilor cerute de Derussi qi de colegii sai: Pella a spart atatea strachini
vfirandu-qi picioarele in ele (mai era qi chiop) Inc& a uimit pe insu0
protectorul sail. In fme cele douà delegatii s-au intrunit la Rapallo la 20
octombrie. Dupa lungi discutii, nu s-a ajuns sub Guvernul care ne-a ur-
mat qi care, sub influenta lui Titulescu a pus sfarqit negocierilor, la nici
un rezultat. Noted ne-a ramas insä meritul de a fi incercat un pas de
apropiere §i de impacare cu ungurii.
i Care a continuat o stilducitA carierä numai prin 1ingu0ri i platitudini.

Cu toate porc5riile inspirate gazetelor care ascultau de dânsul, Tim-

lescu n-a f5cut fat,5 de mine pe sup5ratu1, cu toat5 lipsa de atemie" pe
care o dedesem sugestiilor sale in afacerea optantilor. In cursul lui
august si septembrie am primit chiar de la dânsul o serie de scrisori
le p5strez pe toate prin care-mi cerea fel de fel de servicii sau imi
recomanda pe cite cineva. E drept c5 din cele dou5 chestiuni pe care le
15sase deschise la plecare, dac5 nu i-am urmat sfatul in afacerea optan-
tilor, 1-am urmat aproape adlitteram" in r5spunsul ce r5m5sese de dat
pentru aderarea la Pactul Kellog, socotit c5 consfmtise pacea intre po-
poarele Europeii.
I Pentru importanta lor documentarg, i pentru a argta cat de amanuntit Ii lucra
Titulescu notele sale diplomatice, dau aici in copie scrisoarea primita de la dansul, cu
data de 14 august 1928, precum i anexa ei:
Iubite Argetoianu,
hi trimit proiectul de rdspuns la apropiata invitare a Romaniei de a adera la proiec-
tul Kellog pentru prohibirea razboiului.
Vei uza de el cum vei crede. El a fost intocrnit numai pe baza actelor primite pang
la plecarea mea din Bucuresti. Ce acte i informatii au sosit ulterior nu stiu.
Cu amicalele mele sentimente.
Titulescu
Cred cg ar fl bine ca Divizia Juridicg sg studieze si ea chestiunea ca sa nu ne scape
ceva din vedere."
Anexd
Proiect de raspuns la invitatia de a adera la Pactul Kellog impotriva razboiului.
1. Nota se adreseazã aceluia care face invitatia si nu stiu panä azi ce s-a decis cu
privire la aceasta procedurg.
Dar cred ca concornitent cu nota de adeziune adresatä celor in drept, copie de pe
nota de adeziune ar trebui adresatg si fiecgruia din cele 14 Puteri originare, cad devin
toate parti contractante cu Romania.
2. Am avut onoarea de a primi... prin care Guvernul Regal al Romaniei este invitat
sa adereze la tratatul de renuntare la räzboi semnat la Paris la...
3. Din negocierile prealabile senmärii Tratatului precum si din schimbarile care au
fost facute in preambul fatä de textul initial si din explicatiile cuprinse in nota Guyer-
nului Statelor Unite adresatg Guvernului Republicii Franceze si datatà 23 iunie 1928 (a
se controla):
a) Daca nota a fost adresatg in aceeasi zi tuturor celor 14 Guveme si in acest caz se
va spune «adresatä Guvernelor invitate sg semneze Tratatul».
b) Dacd data e 23 iunie sau alta reiese in mod absolut clar si convingator cg
Tratatul nu va modifica cu nimic dispoziii1e cuprinse in Pactul Ligii Natiunilor privi-
toare la drepturile i obligatiile care decurg din prezentul Tratat; acestea nu vor consti-
tui intr-adevär nici o lgrgire i nici o reducere a drepturilor si obligatiilor decurgand din
Pactul Ligii Natiunilor, care vor ramane astfel neschimbate.
MEMO R11,1926-1930 -) 15
Venirea lui Pilsudski in Romfinia mi-a dat prilejul s5 incerc o strân-

gere a raporturilor noastre cu Po Ionia, cu care desi eram aliati, nu prea
ne cunosteam. Maresalul a venit s5 se odihneasc5 si a stat tot septem-
brie la noi, in vila doctorului Scupievski de lâng5 Tfirgoviste, la Poalele
m5n5stirii Dealu. Venit s5 se odihneasc5, Pilsudski a dorit sä fie läsat
in pace, s5 nu i se fac.5 receptii si s5 nu fie plimbat prin tarà ca moastele
Sfantului Dumitru. S-a convenit prin urmare c5 ii voi face eu o vizità,
ca ministru de externe, i c ne va da dinsul la plecare, douà zile la
Bucuresti, pentru cfileva mese si manifestatii romano-polone, si atita
tot. Bucuros Ca a scapat cu at5t, batrinul s-a invoit la acest program,
Tratatul nu va fi in contradictie nici cu tratatele de neutralitate si in general nici

cu angajamentele cuprinse in Tratatele existente pe care le-a semnat Guvernul Regal al
Romaniei pana in prezent.
4. Mai rezulta in plus din nota adresata de Guvernul Statelor Unite si din actele
faptele citate anterior ca orke violare a Tratatului multilateral de catre una din partile
semnatare, duce la anularea drepturilor pline pentru celelalte Puteri semnatare ale Tra-
tatului, astfel incat ele nu mai au nici o obligatie fata de Puterea care a violat angaja-
mentele asumate prin acest Tratat;
Mai rezulta, de asemenea, cä dreptul la autoaparare nu este stabilit i nici restrans
prin angajamentele noului Tratat, si ea fiecare Putere este intrutotul libera de a se apa-
ra, potrivit dorintei sale si tinand seama de necesitatile impotriva unui atac sau unei in-
vazii straine.
5. Defmit in felul acesta, fie in textul preambulului sau, fie in precizärile continute
de Nota Guvernului Statelor Unite datata din 23 iunie 1928, fie in observatiile facute
inainte de semnarea sa de ate diferitele Guverne, mai ales de Guvemul Republicii
Franceze noul Tratat are drept obiectiv principal sa consolideze i s mentina relati-
ile de pace si de colaborare pasnica si prieteneasca, in conditiile contractuale in care
ele se ea asfazi stabilite intre natiunile interesate.
6. In lumina observatiilor de mai sus si care, confirmand explicatiile date de Puter-
ile semnatare, precizeaza, in momeritul in care ea este chemata sa le dea, consimtaman-
tul i acordarea semnaturii de cane Romania. Guvernul Regal este fericit ca poate
sa raspunda intr-un mod atat de afirmativ la invitatia care i-a fost adresata de a adera la
Tratatul semnat la Paris la... pe care se declara gata sa-1 semneze imediat.
7. Guvernul Regal considera ea este de datoria sa sa aduca un cald omagiu nobilei
initiative luata de Franta si de Statele Unite al cdrui tel final este interzicerea fazboiu-
lui, ca instrument de politica nationala prin care se urmareste satisfacerea unor interese
egoiste; el tine de asemenea sa omagieze eforturile depuse de toate Statele care prin
sprijinul lor pretios i neprecupetit au facut posibil ca aceastä initiativa sa fie pe deplin
incununata de succes.
Romania care nu are alte aspiratii decat pacea in munca si in demnitate, salutä cu
caldura semnarea noului Tratat, ca pe un eveniment de cea mai mare insemnätate in
mersul omenirii catre intelegerea universala.
care, desi simplu, a fost totusi obositor, eaci a trebuit s5 inghitim trei
mese consecutive la Palat (masa' oferita de inaltii Regenti), la Ministe-
rul de Externe si la Legatia Poloniei. Mie nu-mi plac prea mult astfel
de lucruri, dar, in srarsit" morm5ia intr-una fetisul polonezilor, obis-
nuit s5 imbuce" la repezeal5 cite ceva, nea fasoane i farà farafas-
ticuri, ca pe vremurile când era urm5rit cfind de potera ruseasc5, cand
de cea austiac5...
Am avut dou5 lungi convorbiri cu Pilsudski, una la Targoviste, alta
la Bucuresti, amdndou5 intre patru ochi. La Tirgoviste am vorbit de
raporturile Romarliei cu Polonia si vice-versa iar la Bucuresti de po-
litica externa in general. La Targoviste am fost de acord cà o aliant5
militarS, fie si numai defensiv5, nu avea sorti &a-0 dovedeasc5 tot efec-
tul la momentul oportun, dacd inainte de a i se cere efortul comun, 15-
rile aliate nu ar fi fost obisnuite cu o sincer5 i intim5 colaborare. Pil-
sudski mi-a dat dreptate si a convenit c5 e si Polonia vinovat5 de
rIceala relatiilor dintre popoarele noastre. Am convenit sä elabor5m un
plan de penetratie" reciprock in care tineretul ambelor t5ri mai ales,
s5 fie pus in m5sur5 s6 se cunoasc5 reciproc. Delegatii de studenti din-
tr-o tars in scolile superioare ale celeilalte, invitatii de profesori pentru
cursuri speciale, colonii de var5, cat de numeroase, emulatii sportive,
studiul limbilor respective etc. trebuiau s5 treac5 din domeniul dezi-
deratelor in acela al realitStilor. Al5turi de acest plan cultural, trebuia
des5varsit unul economic, pe terenul schimburilor care, intre t5rile
noastre, erau aproape nule. Pilsudski a parut suparat c5 nu faceam un
apel mai serios la fabricile polone de armament, in masura s5 concu-
reze, din punct de vedere tehnic cu orice uzin5 din Europa sau din Ame-
rica". Am l5murit Maresalului c5 in asemenea materie nu alearga clien-
tul dup5 fabricant ci trebuie sà alerge fabricantul dup5 client si
bage marfa pe gât. Si mai era si chestiunea finant5rii. Noi aveam mare
nevoie de armament, dar nu prea aveam parale, i ne uitam mai cu drag
la cei care pe lfing5 armament ne puteau face si credit... Facem si cre-
dit!" mi-a replicat Maresalul... Planuri frumoase! de ce nu le vor fi dat
urmare succesorii nostri? Unele idei s-au realizat, dar o apropiere mai
intim5 intre plonezi si noi, nu nici chiar mai tarziu sub Carol al II-lea
care, sedus prin vizita sa la Varsovia, a facut sfort5ri serioase in acest
sens. S-a mers pan5 la proiectarea unei Uniuni personale" intre cele
dou6 t5ri, dar nu s-a ajuns la un contact mai intim intre cele dou5 po-
poare. intre polonezi si noi sunt prea putine afinit5ti de rasà, de credin-
MEMORII, 1926-1930 217
tà si de nàzuinti pentru constituirea unui cheag serios teama de un

inamic comun nefiind un imbold suficient, cat timp acest inamic st5 li-
ni§tit si nu amenintà.
In politica extern5, Maresalul Pilsudski avea vederi foarte clare si
judeca situatia noastr5 in estul Europei cu foarte mult simt. Dansul so-
cotea c5 Po Ionia i acelasi rationament se putea aplica i Romaniei
nu-si putea garanta independenta intre Rusia si Germania decat spri-
jinandu-se pe una din aceste mari Puteri impotriva celeilalte. Pentru
noi, cei din estul i sud-estul Europei, Franta si Anglia constituiau in
jocul aliantelor numai rezerve, soarta noastr5 rámanand s5 fie pentru
mu1t5 vreme Inca hot5rat5 prin echilibrul fortelor germano-ruse. Polo-
nia trebuind sà aleag5 intre Germania si Rusia, nu poate s5 aleaga decat
Germania si a ales-o, i s-a apropiat de dansa i s-a inteles cu dansa.
Dac5 Frantz si Anglia se supara din pricina acestei intelegeri, e o do-
vad5 mai mutt c5 interesele Poloniei le preocup5 foarte putin, i c5 in
jocul raporturilor internationale europene ele nu \IAA cleat tintele ime-
diate pe care le urm5resc. Se va sup5ra sau nu se va supara Parisul §i
Londra, Po Ionia nu poate conta pe o dezvoltare normala decal cu aju-
torul Germaniei, care singurd Ii poate da siguranta pe granita sa de
est. E pentru mine o convingere pe care nimic nu o va putea schimba.
Si dvs. sunteti in aceeasi pozitie ca noi, desi mai putin amenintati de
Germania. 57 siguranta dvs. ci existenta dvs. sunt in funefie de echili-
brul de forte dintre Germania $i Rusia. i dvs. trebuie sd vd apropiati
de Germania ci sd vd sprijiniti pe dánsa impotriva Rusiei..."
Maresalul Ii da seama cà o asemenea miscare de apropiere de Ger-
mania era foarte anevoioas5 de executat intr-o tara ca a noastrà in care
toat5 lumea era infeudat5 politicii anglo-franceze intr-o tarn' in care
vràjm5sia fata de Ungaria nu se stinsese 'Inca si in care sentimentele cu
care intraser5m in r5zboi ram5sesera intacte desi situatia, dup5 r5zboi
era cu totul alta ca inainte... Am s5 vg fac o propunere" a continuat
Maresalul. Noi ne vom infelege cu Italia, $i axa Varyovia Roma va
trece prin Budapesta. Venifi cu noi, $i in locul unei axe, vom avea un
triunghi cu vfirfurile la Varsovia, la Roma ci la Bucuregi. Indirect vd
yeti impdca $i cu ungurii... Iau aceastd iinpdcare asupra mea! Ce mai
vreti de la unguri? Va fi mai greu sd-i impac pe ei, cdd ei vor inult de
la dvs.! Dar voi izbuti... Ce zici?" Ce s5 zic? Eram convins ca avea
dreptate, ca Romania Intregit5, constituita cu ajutorul Frantei si al An-
gliei, nu putea fi consolidat5 i ap5rata impotriva rnsaritului decal cu
ajutorul Germaniei, singura Putere de opus Rusiei in cazul in care si-ar

pune puhoaiele in miscare. Dar eram tot atat de convins c5 nu sosise
Inca ceasul evolutiei noastre in politica extern5: opinia publicá roma-
neasc5 i cercurile diriguitoare de la noi nu erau Inca pregAtite pentru o
nouà indrumare, iar in Germania situatia nu era inc5 destul de lamurit5
pentru a inspira incredere celor ce priveau mai mult inapoi deck ina-
inte. Am explicat Maresalului greutatile pe care o politica ca cea pro-
pus5 de dfinsul ar intalni-o in Romania, c5 ideile sale erau foarte aproa-
pe de ale mele i cd eu unul eram hotdreit sd i le sus fin dar ca nu
credearn c5 deocamdata s-ar putea obtine ceva in directia propusà. Am
incheiat sfatuindu-1 s5 discute aceste probleme cu primul ministru pe
care trebuia s5-I vad5 dupa mine...
Pe Vintila, care nu se orienta in materie de politica externa decfit
prin antenele lui Titulescu, si pentru care infeudarea Rominiei la in-
drumarile aliatilor" era dogma Pilsudski I-a speriat. La masa care a
urmat, rn-a luat la o parte si mi-a spus: Inchipuieste-ti ce mi-a propus
Maresalul, e nebun de tot!...", si mi-a povestit ce stiam deja. Nici n-am
incercat s5 reactionez. In capul lui Vintilà era greu de bAgat ceva, si
pentru ce s5 incerc: Guvernul era pe clued' si nu mai putea fi vorba pen-
tni noi de inaugurarea unei politici noi.
Maresalul a petrecut dou5 zile la Bucuresti, ne-a mai pisat r5u cu
afacerea proprietarilor polonezi din Basarabia si din Bucovina', cu
colile poloneze din aceleasi tinuturi si a plecat multumit, convins
ca a infipt eateva jaloane pe pamantul nostru pentru trasarea unei cai
noi, desi prin urmatoarele cuvinte, rostite cu prilejul ultimei sale mese
printre noi, am cautat sà-i distrug orice iluzii in aceast5 privinta:
Domnule Maresal
imi revine deosebit de plAcuta misiune de a v5 saluta in seara aceas-
ta in nurnele Guvernului Regal. Nu vA adresez un «Bun venit» pe solul
rornânesc pentru ca sunteti deja de o lung oaspetele nostru iubit i res-
pectat. Nu v5 spun nici «La revedere» pentru c5 sper cà v5 voi reintalni
curand aici la noi.
I Take lonescu oblinuse In momentul votarii reformei agrare ca proprietarii supusi

aliafi (erau cfitiva francezi si italieni) din Basarabia si Bucovina O. fie platiti in aur
pentru pämânturile expropriate. Guvernul din Varsovia cerea ca mdsura sd fie aplicatä
si proprietarilor polonezi. Acestia erau ins6 foarte multi. Frand la srarsit s-a ajuns la o
intelegere tranzactionald cu ei.
MEMOR11,1926-1930 219
Ma voi multumi sa exprim numai excelentei voastre gratitudinea

romanilor fata de ilustrul sef de Stat care a ales Ora lor ca loc de odih-
na si de recreere, si caruia i-a placut foarte mult aici la noi.
Prin prezenta dumneavoastra prelungita in mijlocul nostru, ne-ati
dat prilejul sa constatam Inca o data trainicia legaturilor care unesc cele
doua popoare ale noastre.
Stalls unite prin amintirea suferintelor comune indurate in trecut,
prin aspiratii identice in viitor, Po Ionia si Romania sunt astazi ga-
rantia cea mai sigura a pacii si a civilizatiei in rasaritul Europei.
Toate eforturile pe care le depun ambele noastre State, urmaresc in-
tr-adevar sà consolideze aceasta pace justä, bazatd pe tratatele existen-
te. In aceastd operd grandioasd colaborarea dintre Polonia i Rotnci-
nia nu va putea fi tulburatd de nici o diversiune.
Penniteti-mi sa ridic paharul pentru prosperitatea Poloniei prietene
si aliate, in sanatatea Presedintelui Republicii Poloneze si in sanatatea
dumneavoastra, domnule Maresal, care sunteti simbolul curajoasei si
loialei dumneavoastra patrii."
Limpede si lamurit... Pilsudski vedea departe, iar la noi nimeni nu
baga in seama norii ce se adunau la orizont...
Daca in scurta mea trecere pe la Externe, in 1928, am putut incerca
sa lämuresc mai bine relatiile noastre cu Ungaria, daca prin proiectele
fkute cu Pilsudski am putut pune la cale raporturi mai intime cu Polo-
nia1 n-am putut face in schimb nimic pentru o apropiere cu Germa-
nia; n-am avut vreme.
Pe acest teren am inceput sa lucrez nurnai dupa trecerea noastra in
opozitie, in anul urmator 1929 si cu acest prilej in-am certat pentru pri-
ma data cu Vintila... Dupa cum se va vedea mai la vale. Din nefericire
dupa noi, dupa Guvernul Vintila Bratianu din 1928, politica extema a
Romaniei a devenit haotica si a dainuit astfel pada' la inscaunarea
Regelui Carol al II-lea. Mironescu, desi fusese angajat ca om de paie al
lui Titulescu, se codea sa execute instructiunile patronului sau, ca sa
para ministru de sine statator si sabota astfel planurile ilustrului gene-
vist. Raporturile dintre Titulescu i Mironescu s-au racit treptat, asa in-
cat in iulie 1929 Titulescu a ajuns sa-mi scrie de la Haga, unde se adu-
nase o nou5 conferinta pentru reglarea despagubirilor ce mai ramâneau
I Sabotate de cei care au venit dupd mine la Exteme si mai ales de Titulescu.
de plait de catre Germania: Sunt aci cu doi dobitoci (sic), Popovici si

Mironescu; unul cel putin tace, dar celalalt vorbeste intruna..."
Nu e de mirare c5 in asemenea conjuncturà politica punctele de ple-
care insemnate de mine atat in directia Poloniei cat si a Ungariei sa fi
ramas simple puncte de plecare, farà alte urmari.
Ca ministru de externe am avut s infruntprimele efecte ale celui de

al doilea scandal provocat in Dinastia noastrà, de care Principe le Re-
gent Nicolae. Dupd ce a ridicat" pe tanara Dumitrescu-Tohan (zisa
mai târziu Doletti), smulgand-o din bratele sotului ei Radu Saveanul, si
a divortat-o, Printul Nicolae a plecat cu dansa (far5 s5 previe peolimeni
de aceasta insotire) spre Paris, oprindu-se in Budapesta si in Viena.
Cum a ajuns la Paris, ziarele mai ales cele din Londra, au dat drumul la
tot felul de reportaje. intalnirea intre cei doi frati emancipati" a fost
descris5 cu cuvinte duioase. Carol lua pe Nicolae sub protectia lui pe
cararile Citerei", pe Nicolae care era totusi Regentul tarii romanesti!
Prince Nicholas and the blonde", A romance", Mystery of Ruma-
nia", Romance or Polities?", Story of a romantic escapade" erau
titlurile ce se lafaiau, spre rusinea noastra, in editiile succesive ale zia-
relor Evening Standard, The Star, The Daily Mail, The News of the
World, The Observer, The Sunday Times §i altele. Am cerut lui Lap-
tew, insarcinatul nostru cu Afaceri la Londra sa dezminta ce se putea
dezminti si sa opreasca campania cum va putea, punandu-i bineinteles
la dispozitie sumele necesare. Familia noastra Regard ne costa scump...
Am propus in acelasi timp lui Vintila sa cream un Minister special care
sa se ocupe numai cu afacerile sentimentale i cu scandalurile Dinas-
tiei... Vintilà, obisnuit cu domnul Carada, cu domnul Carol intai, cu
domnul Bratianu, cu doamna Pia cu aeropagul tuturor virtutilor (cel
putin in randul celor marturisite!) Vintila era fiert si-mi tot repeta:
Ma mira ca mai ai curajul sa faci glume!" Dar ce, vrei s5 plang?"
ii intorceam eu si treceam la aka gluma. Spre lauda reprezentantilor
nostri la Paris, presa franceza a fost foarte discreta in aceste inceputuri
ale Scandalului Nicolae" si-a luat ins5 revansa mai tarziu.
' Drept compensalie sentirnentalA", junele Radu SAveanu a fost numit viceconsul
la Bruxelles. inainte de a pleca, mi-a trimis pe tata-sAu la Minister sA mai ciupeascA o
sumA de bani, ctici avea multe datorii de ale damei de plAtit!" Cu toatfi scarba ce rn-a
cuprins fatA de acesti oameni, le-am dat 50 000 lei!
MEMOR11,1926-1930 221
E probabil c5 dac5 as fi stat mai mult in fruntea Ministerului de

Externe, m-as fi certat de atunci si definitiv cu Titulescu si n-as fi putut
pune la cale colaborarea politic5 din 1930 si inceputul anului 1931, co-
laborare ce trebuia sa duc5 la formarea unui mare Minister si poate
c5 ar fi fost mai bine. aci Ministerul tot n-a putut SA se inchierbe I-a
torpilat Titulescu si dacA n-as fi lucrat la dansul, as fi lucrat la altul,
care poate c5 s-ar fi putut pune in picioare si ne-ar fi evitat tuturor
dureroasa experientà cu Iorga, nAscocire de ultimul minut...
Titulescu nu putea sa admità la Externe un ministru cu succese di-

plomatice, in afarà de darisul. Dac5 nu indruma el politica, fie din Mi-
nister, fie din dark toate trebuiau sa' meargä r5u. Si cum primele sale
incercki de a ma duce de nas dedeserà gres, fatarnicul incepuse o ade-
varat5 campanie impotriva mea, in presa francezà. Titulescu se aranjase
in mod foarte inteligent cu presa straina. In loc sa incerce sa cumpere
ziarele mai importante, ceea ce ar fi fost greu si ar fi costat parale
foarte multe, dânsul s-a inteles" cu gazetarii, cu droaia de javre ce mi-
suna la Geneva si care f5ceau" politica exten-05 in mai toate foile din
Paris si din Londra. P15titi lunar, acesti nenorociti au fost inconsolabili
de plecarea binefac5torului kr, si dându-si seama ca eu nu aveam nici
cea mai mica intentiune de a continua erorile" predecesorului meu, ba
vdziind chiar cd nici nu pun piciorul la Geneva, mi-au declarat rAzboi,
cu atfit mai multi plkere cu cat Titulescu i-a impins s5 o facá dându-le
sa inteleagà ea eu dat la o parte, randul lui, sau al unui om al lui, ar veni
iar5... Pe and-mi scria scrisori prietenesti pe fat5, amicul Titulescu
incepuse s5 ma lucreze pe ascuns, dar numai incepuse. Repet, n-a avut
timpul s5-0 dea drumul, c5ci am p5r5sit prea repede Ministerul. Par-
tidul Liberal nu putea insä admite ca un ministru al s5u s'à fie tratat de
inamic al democratiilor occidentale" (ceea ce mie-mi era indiferent),
si a pus si el in iniscare fortele de care dispunea la Paris, ca sd rectifice
situatia mea. Sub titlul: Noul ininistru al Afacerilor Externe din Romil-
nia, R. Recouly m-a pus in valoare". /4 fi trecut f5r5 &à insist asupra
acestui fapt, dacA aceeasi oficin5 liberala, dup6 3 ani, de data asta in
perfecta complicitate cu Titulescu, nu rn-ar fi inecat sub hardae de 15-
turi. Voi reproduce aci articolul publicat de Recouly in ziarul Le Figaro
din 16 octombrie 1928, pentru ca cititorii s5-1 poat5 confrunta cu arti-
colele publicate tot la Paris in ianuarie 1932 si reproduse si ele intr-un
capitol urmator:
. CONSTANTIN ARGETOIANU
Actualul ministru roman al afacerilor externe, domnul Constantin

Argetoianu, despre care vorbea d5un5zi ziarul Le Figaro in leg5tur5 cu
un discurs pe care 1-a rostit la Societatea de Geografie Comercial5 din
Paris, este mai putin cunoscut in cercurile noastre diplomatice decal
predecesorul &au, domnul Nicolae Titulescu. De aceea constituie pen-
tru noi un motiv de a semnala si acest lueru ne face o deosebit5 plkere,
noul ministru este in acelasi timp foarte dornic si foarte capabil de a
continua politica care a e515uzit Guvernul de la Bucuresti, dup5 restau-
rarea national5 din anii 1918-1919.
Provenit dintr-o familie de conditie foarte bun5, i anume mo-
sieri, el a f5cut studii aprofundate preg5tindu-se pentru viata pub1ic5;
este doctor in medicin5 si doctor in litere, iar la inceputul carierei sale a
lucrat in diplomatic.
In actualul Guvern, in care domnul Nicolae Titulescu, find suferind,
a fost nevoit sà abandoneze portofoliul Ministerului Afacerilor Exter-
ne, pentru a lua in prirnire, dup5 o oarecare perioad5 de odihn5, postul
de ministru plenipotentiar si extraordinar al Romaniei la Londral, dom-
nul Argetoianu ocupa deja postul de ministru al agriculturii; el ar fi
putut s ceara s treac5 la Ministerul de Interne ca titular, pentru c cu
sase ani in urma mai ocupase acest portofoliu; dar acest portofoliu i-a
fost incredintat domnului Duca, care confirm5 succesele de o fmete
clarv5z5toare prin care s-a distins in trecut, si nu era acum un moment
potrivit pentru a-1 schimba din acest post. S-a stabilit prin urmare c5
domnul Argetoianu va continua s5 famfin5 titular la Ministerul Agri-
culturii, si in acelasi timp, va prelua i functia de ministru al afacerilor
externe.
El se dovedeve a fi in acest post prietenul fidel al Frantei, apdrd-
torul rdbddtor p1 convingator al strasei colabordri cu rnernbre
in Mica Antantdi cu Polonia; astfel vizita pe care Maresalul Pilsudski
a efectuat-o recent la Bucuresti, a constituit pentru dl. Argetoianu o
bun5 ocazie pentru a scoate in evident5 tr5inicia prieteniei romano-po-
loneze.
1 Titulescu a pretins ea" n-a incetat niciodatà a fi ministru la Londra, ea' a fost numai
delegat" (!!) cu conducerea Ministerului de Externe, si cerut locul in Anglia Inda-
tà ce a dat dernisia la Bucurqti. Vintild a consimtit sa-1 trimità la Londra, dar n-a admis
teoria lui, i 1-a numit printr-un decret, din nou.
MEMOR11,1926-1930 223
Ziarele frantuze§ti au datoria s5 examineze qi s5 publice cu mult

simt critic toate §tirile care privesc Romania, c5ci nu rareori acestea
sunt tendentioase; de aceasta stare de lucruri vinovate nu sunt altele de-
cat Moscova care o initiaz5 §i Viena i Budapesta care o aplic5 in mod
si mai putin aparentl.
Situatia general5 r5mane aceea pe care a cradit-o conducerea ener-
gic5 a Orli de c5tre regretatul Ion Br5tianu; aceasta situatie ar putea fi
concretizata in urm5toarele cuvinte: imensa majoritate a romanilor
nu doresc altceva cleat s5 munceascA in pace. Domnul Vintilà Br5tia-
nu, specialist eminent in probleme economice qi financiare, desf4oar5
in prezent, cu o perseverent5 al c5rui succes se anunt5 foarte apropiat,
ultimele negocieri preg5titoare in vederea obtinerii unui imprumut de
consolidare i de stabilizare a monedei nationale leul.
Sd nu ne ldsdm ayadar induyi in eroare ci induioyall de propagan-
diva care predick in mod mai mult sau mai putin rati§, revenirea la
formele politice de dinainte de anul 1914, qi s5 ne bucufam constatand
ea' Romania de ast5zi este una din piesele de baz5 ale noii Europe."
Aceast5 prefat5 menitä sa sprijine activitatea mea la Ministerul de
Externe ar fi fost mai la locul ei la preluarea noilor mele functii cleat la
spartul targului. Era ins5 evident ea' nimeni nu putea sà prevadA intri-
g5rii1e d-lui Titulescu care plecase din mijlocul nostru cu protest5ri de
amor pe buze §i numai din motive de s5n5tate" zicea el.
Am p5r5sit Ministerul de Externe odata cu demisia Guvernului Vin-

til5 Br5tianu, dar inainte de a arAta motivele pentru care acest Minister
s-a retras, mai am cateva amintiri de inregistrat cu privire la colabora-
rea ce mi-a fost cerut5 de Ministerul de Interne in cursul verii anului
1928. Caci de§i hotarasem s5 nu mai fac politica militant5 qi s ma
mhrginesc la conducerea tehnic5 a Ministerului Agriculturii, impreju-
raffle au fost mai tad ca mine §i conjunctura de a§a fel 'Inc& am fost
silit s5 ies din rezerva ce mi-o impusesem i sà-mi bag nasul nu numai
in treburile Ministerului de Exteme, al chrui interimat a trebuit s5-1 iau,
dar i in ale Ministerului de Interne, unde nu mi s-au cerut, din fericire,
decat sfaturi practice". Dac5 interimatul meu la Externe nu mi-a pri-
cinuit in scurta lui durata vreo neplkere rechizitionarea mea la In-
I Mai exact in oficina lui Titulescu, in diversele palasuri" prin care 4i titgea su-
fletul fenornenul nostru.
terne rn-a plictisit peste masurà, caci m-a pironit la Bucuresti in fiecare
duminica pe arsitele din iunie si din iulie. Voi arata numaidecat cum...
Pentru cei ce n-au trait acele vremuri, cateva cuvinte 15muritoare
asupra situatiei politice din anul 1928 nu vor fi de prisos. De la moartea
lui Ione! Bratianu, intreaga politica romaneasc6 era dominata de ches-
tiunea Printului Carol, de chestiunea despre care nu se mai vorbea"
adica despre care Cenzura nu rasa &à se vorbeasca in gazete, caci inco-
lo numai de asta se vorbea. Ionel Bratianu comisese marea greseala de a
provoca lupta si... de a muri. Cat a trait el, autoritatea lui a fost sufi-
cient5 pentru a tine piept tuturor valurilor; dfinsul dispärut, nu se mai
0:sea nimeni cu urnerii destul de tari ca sa propteasca zagazul in dosul
caruia fierbeau apele tulburi. Nici Vintilà Bratianu, nici Duca nu erau
oamenii care sa poata stavili un curent, mai ales un curent canalizat
printr-un mare partid popular. De la ianuarie 1926 toate se invartisera
la noi numai in jurul chestiunii Carol. Averescu fusese chemat la Gu-
vern in martie al aceluiasi an numai de frica Partidului National, banuit
(cu drept cuvant) de carlism. Iar acelasi Averescu fusese rasturnat in
preajma mortii Regelui Ferdinand tot de teama Printului Carol. Rapidi-
tatea si lipsa de scrupule cu care lovitura fusese data siderase si finis-
tine pentru un moment Partidul National-Taranesc, cu atat mai mult cu
cat fuziunea lui nu era Inca pe deplin mistuita si ea multi ardeleni mai
nadajduiau o colaborare cu liberalii. Pe masura ce national-taranistii
s-au dumirit, conducatorii lor au priceput ca cea mai buna cale de a im-
presiona Regenta i chiar pe Vintila (care luase locul lui Ionel) si a se
apropia astfel de putere, era ,yantajul cu Prinpil Carol. In realitate, Ma-
niu nu avea nici cea mai mica intentie de a se incurca cu Carol, dar rasa
lumea sa creada ca era inteles cu Printul. i ceea ce era mai gray era ca
o credeau si Vintilà Bratianu si Duca si cà nici unul nici altul nu erau
oameni de rezistenta. Regeno nu avea nici o unitate in vederile ei.
Printul Nicolae primise sarcina a son corps defendant"; indiferent faci
de cele politice, far5 nici o simpatie fata de Bratieni si de liberali,
indata ce s-a incurcat cu Dolettina nu s-a rnai gandit decal cum sa adu-
Ca mai repede pe Carol, ca sa se poata elibera el. Patriarhul Miron nu se
preocupa decat sa adune bani, numai bietul grefier Buzdugan mai cre-
dea in misiunea de a feri tara de convulsiuni in timpul minoritatii Re-
gelui Mihai". Regentii nu lucrau niciodata impreuna, caci Printul Nico-
lae refuza sa se tie de fleacuri, find prea ocupat cu lucrurile serioase:
automobilele i damele iar ceilalti doi Regenti nu voiau sa se sfatu-
MEMORII, 1926-1930 225
iascä rarà Print, ca s5 nu fie b5nuiti ca comploteazà. Dac5 nu lucrau

niciodata intre ei, impreuna, Regentii lucrau si mai putin in corpore"
cu Guvernul: in afar5 de sedinta protocolarà provocati de Ionel Bra-
tianu dui:a moartea Regelui Ferdinand, cred c5 n-a mai fost nici una
care sa permita un schimb de vederi macar, intre Guvern si inaltii con-
ducatori ai Statului. Singurul care lucra cu ministrii si cerea 15muriri
aproape la fiecare decret, era Buzdugan'. Patriarhul cerea s5-i prezinte
ministrii decretele, ca sa mai stea o tár5 de vorb6", dar nu le discuta
niciodata. Semn5tura Printului Nicolae se lua prin aghiotant: A.S.R.
dispensase o data pentru totdeauna pe ministri s'a se osteneasc5 pana la
d5nsul si sä-lplictiseasca cu lucruri care nu-1 interesau.
Asa cum era constituità, Vintila si Duca isi dau foarte bine seama
c5 Regenta nu putea fi socotit5 ca un zid de rezistent5 impotriva lui
Carol, si c5 Buzdugan era dezarmat, chiar daca ar fi incercat sd facd
ceva in caz de alarm5. Mureau amândoi de frica, si tr5iau in transee: se
temeau de Maniu cu masele lui populare, se temeau de Printul Nicolae
si de sirnpatiile pe care le cistiga zilnic in armata ca reprezentant al
Dinastiei si se temeau mai ales de o nazbatie a Printului Carol, care
putea s5 cad5 in fiecare zi din cer cu un avion.
In aceast5 stare de panica care nu se mdrturisea a trait si a guvernat
Ministerul Vintil5 Br5tianu tot anul 1928. In tot Guvemul, am fost sin-
gurul f5r5 teama,fiindcd o inapoiere a lui C'arol nu md speria deloc
sentiment pe care, bineinteles, nu-1 puteam nici eu marturisi, si nimeni
nestiind ce se petrecea in sufletul meu, indiferenfa mea fain' de pericol
era socotitd drept curaj! i Vintil5 si Duca veneau s5 se intareasca la
barbatia mea mai ales Duca care ma ruga intr-una sa vorbesc, sA dau
interviuri, s5 incurajez lumea, c5ci partidul incepea s5 se deprime".
M-am executat de citeva ori, si reproduc aci, ca s5 ma pedepsesc, o
mostrà de machiavellism balcanic, un interviu dat la sfarsitul lui ianua-
rie 1928 lui Radu Matei (Lupta) interviu care a avut un mare rasunet
(pare greu de crezut, dar a fost asa!):
Ministerul Agriculturii si Domeniilor apasa greu pe umerii solizi
ai d-lui ministru C. Argetoianu.
Preocupat de problemele economice pe care razboiul si reforma
agrarà le-au adus pe primul plan al vietii de Stat, dl. C. Argetoianu se
decide cu greu s5 se ocupe si de alte chestiuni in afarà de organizarea
I N-am lucrat cu Sdr5teanu i nu §tiu dac'd era tot atat de contiincios ca Buzdugan.
muncii agricole, valorificarea acestei munci si inst5rirea t5r5nimii im-

propriethrite.
Iat5 de ce nu ne-a fost tocmai usor s5 obtinem interviul pe care-I
public5m ast5zi. A trebuit experienta noastr5 profesionalal ca sà reu-
sim si determin5m pe dl. ministru al agriculturii si domeniilor s5 uite
pentru un moment preocup5ri1e de ordin economic, prezidarea comi-
siilor c5rora le supune proiectele ce a intocmit (standardizarea cereale-
lor, reorganizarea Ministerului, legea Pesc5riilor etc.) si sa satisfacà
curiozitatea opiniei publice, care-i cerea p5rerea i asupra situatiei po-
litice interne.
Cazi r5u! a r5spuns d-sa. Cand vrei sà ti ce se petrece pe
front nu te adresezi unui vechi subofiter de la partea sedentara! De la
dezam5girea pe care mi-au dat-o fratii de peste munti nu mai fac po-
liticd militantd...
Dar totusi, admitind ea' sunteti un simplu spectator, ce credeti
despre campania de Msturnare pe care opozitia a pomit-o?
Cred c5 opozitia nu stie ce face, sau nu stie ce spune.
Campanie de rdsturnare, este o expresie tresvità, care ast5zi, are tot
asa de putin curs ca i bietul nostru leu.
Aceast5 expresie a fost inventat5 pe vremea Regelui Carol I. Se stie
ca Regele Carol I, la sfarsitul domniei sale mai ales, devenise st5pAn
absolut in viata noastra politica si schimba Ministerele cum vrea. Pen-
tru a da ins5 aparentele unei influente a opiniei publice in aceste schim-
b5ri, el se intelegea intotdeauna cu sefii de partide si de Guvern si sem-
nalul campaniei de rdsturnare se da totdeauna de la Palat, Mcand parte
din ceremonialul obisnuit al alternantei celor douà partide de Guvern.
Sub Regele Ferdinand deja expresia campanie de rdsturnare ii pier-
duse sensul fiindc5 asa-zisele campanii de r5sturnare nu mai porneau
de la semnalul de sus ci, dimpotriv5, se repercutau in mod dezagreabil
asupra Suveranului, care schimbase formula unchiului s5u, nemaipu-
Valid fi vorba in starea de dup5 r5zboi, de alternant5 la Guvern.
A vorbi asfazi de o «campanie de Msturnare» este un anacronism si
o usurint5.
Un anacronism fiindc5 dup5 cum explic expresia nu mai corespunde
vremurilor, si o usurinfd politic5 fiindca o campanie care nu cla rezul-
1 Cer iertare pentru aceasta poliloghie gazetareasca, dar trebuie patina' culoare lo-
calci, ca sai se contureze lamurit 0 situatie.
MEMOR11,1926-1930 117
tatele anuntate recade in val de ridicol asupra celor care au pus-o la

cale. Si ce rezultate poate da o serie de intruniri in fata obisnuitului
auditoriu al unor asemenea mascaralacuri, sau care pot fi rezultatele
injonctiunii «Scoalà-te tu sä m5 asez eu» pe care nici un om cu scaun la
cap nu le ia in serios?
Asa stand lucrurile, sa nu mai vorbim de campanie de fasturnare.
Mult mai logic este fratele Alexandrul cand vorbeste de revolutie. De-
sigur Partidul National-T5r5nesc nu are azi decal douà alternative: Re-
volutia sau rdbdarea.
Poate fi adus la Guvern prin actiunea maselor fasculate, sau prin
chemarea factorilor constitutionali dac5 e cuminte si stie s5 astepte.
Calea revOlutiei imi pare dubioas5, mai intai fiindca revolutia odat5 de-
clansata nu se stie unde duce si nu prea v5d rolul domnilor" din Ar-
deal in ziva in care toate z5gazurile vor fi rupte, si apoi, fiindc5 sunt
convins ca si dl. profesor N. lorga c5 in tara noastr5 revolutie nu
se poate face.
Cred serios, cei «200 de domni» din Partidul National doritori SA fie
ministri i cele cateva mii de partizani doritori sa se infrupteze din
buget, c5 dorintelor lor pot insufleti i agita milioanele de oameni care
muncesc si se trudesc si pe care partidele politice pada' azi n-au stiut
decal s5 le am5geasc5 spre a le lua voturile? Pentru orice om serios, in
momentul de fatà, 7111 existd In Romania probleme politice de rezolvat
ci nutnai probleme economice.
Este foarte ciudat de constatat c5 toat5 patima national-t5fanistilor
se dez15ntuie tocmai impotriva unui Guvern care este pe cale s5 re-
zolve aceste probleme dupa principiile pe care Partidul National-Tar5-
nese le-a sustinut pan5 acum. Sa cauti sa zadarnicesti stabilizarea mo-
netar5 si imprumuturile in strainatate cand n-ai pierdut o ocazie pentru
a prop5v5dui asemenea operatiuni, e si o prob5 de lipsä de logic5 si o
prob5 de nematuritate politic5...
Daca mi-ar fi ingaduit s5 dau un sfat fostilor mei prieteni, i-as con-
silia sa apuce pe cealaltà cale, pe calea fabdarii.
Ce important5 pot avea cativa ani pentru oameni care au stiut s5
rabde, cu smerenie, atatea sute de ani?
Guvernul actual nu are nici o ambitie politicä si se va multumi s5-si
termine treaba ce are de neut. Aceasta nu va putea dura decat maxi-
Vaida-Voievod.
mum trei sau patru ani, i indat5 ce vom fi isparvit ce avearn de f5cut,
vom ceda locul altora fati sa fie nevoie de injonctiuni, de campanii de
rastumare, de revolutii.
Ma tern insa, ca noi plecati, tot nu va veni randul Partidului Natio-
nal-Taranesc, fiindca am impresia ca §eful acestui partid, dl. Iuliu Ma-
niu, nu vrea &à vie la putere...
?!?
Cunosc bine pe dl. Maniu a continuat, zfimbind de mirarea
noastra, dl. C. Argetoianu i-am apreciat totdeauna calitatile i nu pot
sa admit ca d-sa de cate ofi poate, sa fac5 tocmai gestul menit sa-1 in-
departeze de la raspundere, dee& fiindc5 urmarqte un scop.
Popularitatile electorale se mistuiesc repede la Guvern. Am avut
experienta d-lui general Averescu i ma intreb ce ar mai fi ramas din
d-sa daca §eful Partidului Poporului n-ar fi fost i generalul §ef de ar-
math din timpul razboiului i invingatorul de la Mara§ti?
DI. Iuliu Maniu nu este nici general de corp de armata, nici inving5-
tonil de nicaieri, i odata popularitatea electoral5 pierduta, ce ar mai ra-
mane politice§te din personalitatea d-sale? D-lui Maniu ii convine situ-
atia pe care o are de qampion electoral, de om rezurnativ al doleaMelor
celor multi i neputincioi, de stea calauzitoare a politicienilor maltra-
tati §i a tuturor celor care platesc cu voturi sperantele unui Nil revarsat
care se arata cu atat mai ademenitor, cu cat n-a aparut pana astazi decat
sub speta unui miraj in§e15tor.
DI. Iuliu Maniu este un om politic fericit, fiindca §i-a ajuns telul
propus: este prezidentul unui nurneros partid, este intotdeauna ales in
Parlament, cite§te frumos motiuni mai putin frumos redactate i poate
vorbi in ofice moment in numele libertatii, democratiei §i al solidarit5tii.
Partizanii d-sale nu-1 pricep §i note discordante i violente ca inter-
viul fratelui Alexandrui, trebuie sa-1 supere foarte mult.
Prin urmare credeti ca Guvernul va continua opera inceputa sub
Ion I. C. Beatianu i ea disparitia acestuia nu i-a scurtat zilele?
Da! a raspuns categoric dl. ministru Argetoianu.
Desigur, moartea lui Ion I. C. Bratianu a fost ireparabila pierdere; a
fost o pierdere pentru tara care este lipsit5 de marea lui experient5 i
autoritate inauntru §i in afara; a fost o pierdere pentru Partidul Liberal
care sub conducerea lui prezenta o coeziune de granit i a fost o pier-
' Alexandra Vaida-Voievod.

MEMORII, 1926-1930 229
dere pentru Guvern, care si-a pierdut, pentru moment, cfirmaciul. Dar
din punct de vedere al duratei Guvernului, desi lucrul pare paradoxal,
disparitia lui Ion I. C. Br5tianu a avut un efect opus celui pe care unii 1-
au crezut. Càci, (lath' Ion I. C. Brntianu venea la Guvern când vrea, este
si mai adev5rat c5 pleca tot c5nd vrea el tot partidul se supunea vo-
intei lui. Ast5zi, condudaorii trebuie s5 tie rnai mult6 searn5 de curen-
tele manifestate in partid si sà caute sä le dea satisfactie. Nevoile par-
tidului cer astazi cel putin dou5 remanieri! si acum judec5 i d-ta cat
mai trebuie sa" durärn dat find c5 prima remaniere nu se poate face
dec5t peste cateva luni si c5 minimumul de existent5 ministeriala, in
Partidul Liberal, s-a statornicit la un an si jum6tate!
Noi muncim zi i noapte ca s5 fim gata cu toate in cei patru ani ai
legislaturii actuale. Ar fi de dorit ca i Partidul National-T5r5nesc sà
lase campaniile de r5sturnare i c516toriile de pl5cerel, s'à se pun5 pe
munc5 zi si noapte ca s5 fie si el gata peste cativa ani i s5 poat5 lua din
miinile noastre, care nu se crarnponeazà, succesiunea Guvernului!"
Desi avusesem intentia sà fiu ironic in aceast5 iesire la care fuse-
sern, ca sà zic asa silit ironic 1)5115 si la adresa sefului meu Vintil5 si
a Partidului Liberal, lumea rn-a luat in serios; national-t5fanistii s-au
n5pustit asupra mea si fetele vesele, recunostinta i multumirile cu care
rn-au inconjurat ai nostrii" pentru cei patru ani de guvernare fag5duiti
(cu 2 remanieri, s5 nu uit5rn!) au fost o slab5 compensatie -pentru
injur5turile si perfidiile cu care rn-au improscat Dreptatea §i celelalte
foi ale d-lui Maniu.
Cfiteva rnanifest5ri de felul acesta, cerute de prietenul meu Duca,

n-au fost ins5 dec5t o prefat5 la colaborarea mea cu dansul. S-a f5cut
un apel mai direct la luminile mele numai din rnomentul in care gluma
a inceput s5 se ingroase. Nu fac aci istoricul evenimentelor, cred nece-
sar s5 o repet intruna, i ma voi multumi s'à reamintesc ca, dupà ce au
atacat Guvernul toat5 iarna, in Camera, prin.gazete, prin intruniri pu-
blice locale national-taranistii au hotardt o intrunire popularà cum
n-a mai fost" la Alba Iulia, intrunire in care tot Ardealul trebuia s5 vie
sà-si verse nemultumirea si focul. Pe fat5 se spunea c5 tot norodul va
porni de la Alba Iulia spre Bucuresti s5. cearà Regentei schhnbarea Gu-
vernului i chemarea lui Maniu iar la ureche se soptea cà Printul
Aluzie la misiunile trimise in cursul iernii la Printul Carol.
Carol va cobori dintr-un avion in mijlocul intrunirii, care fusese fixata

pentru ziva de 6 mai, ca s5 permit5 noului regim s5 prezideze serbarea
national5 de la 10 Mai! La inceput, si pan5 pe la jurn5tatea lui aprilie
Guvernul nu a dat o prea mare importantà proiectelor national-t5r5nis-
tilor si Duca si-a luat chiar un scurt concediu in martie si a plecat cu
Nadia la Florenta, de unde mi-a scris vorbindu-mi cu entuziasm despre
Michelangelo. La inapoierea lui, lucrurile au luat ins5 o cotitura ce ar fi
putut deveni periculoasà. Pe de o parte, adunarea de la Alba Iu lia de-
generase, in pregAtirea ei, intr-uny fel de mobilizare a coaselor si a fur-
cilor impotriva unitatii si autorit5tii Statului iar pe de alta, informa-
tiile Sigurantei dau ca sigur5 punerea la cale a debarcarii Printului
Carol in mijlocul multimii.
Desi, repet, nu scriu istorie ci inseilez in aceste pagini nurnai din
amintirile mele, cer voie s5 reproduc aci cateva din documentele pe care
le-am p5stratI si care vor servi s5 contureze mai de aproape evenimente
in care am fost amestecat, si care ar fi putut schimba fata lucrurilor in
Romania dac5 promotorii lor ar fi fost mai dibaci si mai indr5zneti.
De la 15 aprilie, pierderea a inceput s'a fie mare in Ardeal, nu numai
printre romani, dar si printre minoritari. Prefectul judetului N5s5ud,
dr. Longin, telegrafia in ziva de 18 aprilie:
Nr. 71. Conform informatiilor primite, la 14 aprilie a fost in Beius
o consf5tuire a Partidului National Sas la care au participat toate orga-
nizatiile partidului. S-a hotarfit participarea la actiunea Partidului Na-
tional-Wanesc."
Apoi:
Zal5u 19 aprilie 1928
Dotnnului Ministru de Interne,
Cu referire la ordinul nr. 21969/1928 raportez c5 in ziva de 15 apri-
lie a.c. tineri maghiari din comuna Carastelec, cantand cantece cu con-
tinut insultator la adresa poporului roman si la somatia sefului de post
nevoind s5 se imprástie, acesta tràgand dotfá focuri de revolver, a ranit
usor doi indivizi. Cercetarile continua sub conducerea comandantului
de companie.
Prefect,
loan Assian"
Note de-ale Sigurantei:
I Regret &à nu sunt mai complecte.

MEMORII, 1926-1930 231
Cluj 18 aprilie. Se spune ca dl. Maniu a plecat la Bucuresti foarte

sup5rat, in urma unei neintelegeri cu maghiarii de aici, din Cluj.
Contra obiceiului nu 1-a condus nimeni la gar5."
Cluj, 18 aprilie. Printre masele secuilor in general, nu exist5 nici o

pregatire pentru participarea la Adunarea din Alba Iulia. Secuii arata o
dezinteresare cornplectà. Desi preotirnea maghiarà din acel tinut lupta
sa fac5 o atmosfera pentru ideia participarii, totusi poporul nu vrea,
oamenii spunand c5 nu au nici timp si nici bani pentru aceasta iar
cei mai destepti obiecteazä ea nu au fost invitati i astfel cum sa" mear-
g5, c5ci o participare ce rost ar avea pentru ei?"
Cluj, 19 aprilie 1928. DI. Maniu a plecat in ziva de 17 aprilie cr.

seara la Bucuresti, find chemat telegrafic. in timpul cat a stat aici a
avut intrevederi cu fruntasii Partidului Maghiar, cu care pare s5 nu se fi
inteles Inca. Restul timpului si 1-a petrecut in cercuri farniliare, facand
o vizità de felicitare d-lui Vaida-Voievod. Fruntasilor nationali local-
nici nu le-a spus altceva decat s5 se preg5teasc5 pentru Alba Iu lia cat
mai mult.
Vineri va pleca si dl. Vaida la Bucuresti, la dorinta d-lui Maniu
precum i dl. Mihai Popovici, care se af15 la Baia Mare."
20 aprilie. Nota de la Directia generala a Sigurantei.

Aduc la cunostinta ca agentii electorali ai Partidului National-T5r5-
nesc umbra' prin cartiere si spun c5 cetatenilor care voiesc sa ia parte la
Congresul din 6 mai care va avea loc la Alba Iu lia, li se pl5teste drumul
dus i intors, masa si cate 200 lei pe zi de la data plec5rii si pan5 la in-
toarcere. Se inscriu multi dintre cei fara nici o ocupatie."
Cluj, 24 aprilie. In toate judetele din jurul Albei lulii, dar mai ales
in judetul Hunedoara, agentii national-taranisti recruteaz5 oameni in
fiecare sat, pentru Adunarea din 6 mai. Oarnenii trebuie s5 vie cu man-
care pe 3 zile i inartnati cu ce pot. Cea mai mare parte a muncitorilor
de pe Valea Jiului vor merge. In Muntii Apuseni si in Tarnava Mica,
fierberea e mare si oamenii cred Ca sunt chemati la Alba Iulia ca odini-
oath' la Blaj, pe Campia Libertitii. In toate satele romane§ti nu se mai

vorbe§te de altceva. Mi§carea ia un caracter national i chiar cei neinre-
gimentati in Partidul National se preg5tesc sà plece. In fruntea mi§c5rii
se af15 preotimea, cea ortodoxd ca i cea unitä."
Cluj, 24 aprilie. Din informatii sigure se confirma cele anuntate

asupra organizarii militare a celor ce vor participa la Alba Julia. Astfel
se riazuiqte la urm5toarea organizare: grupe din fiecare comun5 for-
meaza plutoane, plàile companii; p15§ile din judetele vecine cu
Alba Iulia formeaz5 batalioane. Un judet formeaz5 o legiune, mai mul-
te judete o brigadà, provinciile divizii. In incadrare joac5 rol impor-
tant fotii militari §i in special elementele din Bucure§ti, care au inspi-
rat sistemul. Motivarea organiz5rii militare se face pe temeiul necesit5tii
de a se p5stra ordinea.
La Alba Iulia se vor tine un Congres i o Adunare. La Congres vor
lua parte vreo mie de delegati, alqi de organizatiile locale.
Din p5rtile dinspre Turda i dinspre Abrud au venit ve§ti cà rni§ca-
rea prinde. Dimpotriv5, dinspre p5rtile campene§ti, stenii cer amana-
rea Adunarii (?) pe motiv c5 se g5sesc in toiul muncilor.
Printre delegatii de la Congres sunt §i reprezentanti ai celorlalte par-
tide i chiar liberali din Ardeal. In genere preotii i in special unitii,
sunt extrem de activi.
Organizatorii Adun5rii nu cred in revolutie, dar Ii inchipuie Ca vor
putea intimida Regenta."
Am ales cateva din informatiile cele mai caracteristice. Pentru a da o

idee clara despre atmosfera care domnea la Ministerul de Interne; ele
trebuiesc ins5 complectate cu informatiile primite in ultimele zile ale
lui aprilie din -stfain5tate, de la serviciul ins5rcinat cu spionajul gestu-
rilor i deplasarilor Printului Carol. Publicarea acestor fituici inedite va
dovedi o data mai mult in lumina realit5tii faptelor insemnate mai
departe cat de inutile sunt cheltuielile facute cu politiile speciale"...
Iat5 ce comunica serviciul special" insarcinat cu supravegherea
Printului Carol:
Paris, 18 aprilie 1928.
Ex-Principele Carol §i Elena Lupescu sunt in Paris la hotel Cham-
bord. La orele 10 dimineata fostul Print a plecat intr-un automobil, im-
preuna cu Gatoschi in localitatea Chartres, 93 kilometri de Paris.
MEMOR11,1926-1930 233
Au descins la restaurantul hotelului Du Grand Monarque din Place

des Epars. Al5turi de Chartres se afl5 un aeroport militar.
Au plecat apoi la Aeroclubul de Vest, unde exPrincipele Carol s-a
intretinut mai multà vreme cu secretarul clubului.
In prezent ei cineaz5 la restaurantul pomenit mai sus.
Supravegherile continua, telegramele urmeaza."
Paris, 18 aprilie, orele 9 seara.

ExPrintul Carol si Gatoschi s-au intors la orele 4 cu automobilul la
Paris si au intrat la hotel in locuint5.
Nu a primit nici o vizita p5n5 la aceast5 ora (ora 9 seara).
Facem atenti c5 Gatoschi a trimis pe portarul hotelului cu pasapor-
tul sail la Consulat, pentru preschimbarea lui. Va rog comunicati tele-
grafic dac5 credeti util sa-i liber5m un nou pasaport pe termen de un
an, sau numai un certificat de repatriere in Ora.
Aceste pregatiri ale lui Gatoschi sunt identice cu cele din randul tre-
cut, and impreun5 cu cel al Elenei Lupescu a preschimbat pasapoar-
tele si nu au plecat, am5n5ndu-se atunci cAlatoria. Se observ5 aceleasi
pregatiri simplificate de data asta.
Suntem pozitiv informati c5 pasaportul ex-Printului Carol si al Ele-
nei Lupescu sunt la Bacher', pentru eventualele vize la Consulate.
Urni5rim de aproape miscarile. Telegrame urmeaz5."
*
19 aprilie. Azi-dimineat5 ex-Principele Carol si Elena Lupescu

s-au mutat de la hotel Chambord la hotelul Claridge. Motivul este tea-
ma si ideea fix6 ca sunt supraveghiati de aproape de autorit5tile frau-
ceze si de detectivii englezi.
La orele 11, ex-Printul a primit vizita unui redactor al ziarului Le
Journal, anume Paul Bringuier.
La orele 8 seara urmeaz5 s5 plece in Ora Nicolae si Costicä Lupes-
cu. Nu au nimic asupra lor decat indicatiuni verbale fara important5.
Supravegherile continua. Telegrame urmeaza."
I Fiul dentistului Bacher din Craiova, care la Paris devenise francezul Base".
Paris, 19 aprilie 1928, orele 9 seara.

Ex-Principele Carol in Paris la hotel Claridge. Dup5 amiaz5 a.primit
intr-o lung5 vizità pe corespondentul Agentiei Telegrafice Americane.
Este vorba de un interviu care urmeazA s5 aparà in presa americana.
A plecat apoi insotit de Elena Lupescu si de Gatoschi la Bois de
Boulogne unde s-a oprit la restaurantul d'Armenonville. La orele 5, au
sosit acolo Bacher si Nicolae Cocea. La orele 7 s-au reintors la hotel."
*
Paris, 20 aprilie, orele 1 dup5 amiaz5.

Ex-Principele Carol la Paris la hotel Claridge.
Dimineata la orele 8, a plecat cu automobilul insotit de Gatoschi la
uzinele Newport-Delage de la Issy les Moulineaux. Acolo a cerut s5
vada un avion tip 42 C.I. Un Iesguiplan (?) cu elice tractiv5 (!) actiona-
fa" de un motor Hispano-Suiza de 500 HP, cu o capacitate (politistul
scrie greutate", de combustibil de 374 litri esentà si 20 litri ulei, pen-
tru dou5 ore, si cu o posibilitate de transport de 1 300 kilograrne. Aces-
tea au fost explicatiile ce i s-au dat referitor la acest avion.
La orele 11, s-a reintors la hotel, unde era asteptat de un pilot avia-
tor anume Carteron Maxime. Dup5 cateva minute de intrevedere, chiar
in holul hotelului, pilotul a plecat.
Supravegherile continua. Telegrame urmeazä."
*
Paris, 20 aprilie 1928, orele 9 seara.

Ex-Principele Carol in locuinta sa la Paris, in hotel.
La ora 3 dupà amiaz5, insotit de Gatoschi si d-na Elena Lupescu, a
plecat cu automobilul in excursie in localitatea (sic) Beauvais, depar-
tamentul Oise, 72 kilometri de la Paris. Acolo a descins la restaurantul
Au Chateaubriand din rue Sadi Carnot nr. 5.
La orele 6 au sosit acolo Dumitrescu cu Bacher.
La orele 8, s-au reintors toti in Paris, la hotel."
*
in aceeasi zi, Henry Catargi ministrul nostru la Bruxelles, irni adre-

sa urmätoarea scrisoare, primit5 dupä cele 3 zile reglementare ale trafi-
cului postal intre Belgia si Romania:
MEMOR11,1926-1930 235
Bruxelles, 20 aprilie 1928

Dragul meu Domnule Argetoianu,
Ceea ce urmeaz5 ar putea fi considerat ca o continuare la telegra-
mele mele prin care v5 faceam cunoscut sosirea la Bruxelles a Printului
fermec5tor si pe care as putea s6 le intitulez, «Cum a scapat ministrul
României ca prin urechile acului»'.
Pe la orele 10 seara primesc un telefon din partea Printului fermecà-
tor; intruca eram neincrez5tor, am pus s5 i se r5spunda c5 am iesit in
oras. De la ce151alt cap5t al firului se insistà, voind s5 se afle ora la care
m5 voi intoarce (aceasta era desigur o prima indiscretie); pun atunci sä
i se raspunda ca nu ma voi intoarce acas5 mai devreme de ora 11 si ju-
matate.
Nemaiputand sà-mi st5p5nesc curiozitatea, r5spund la al doilea apel
telefonic, si unul dintre comeseni, imbr5cat parc5 intr-o uniform5 magni-
fic5 de solzi verzi, imi comunica ca sunt invitat la Castelul d'Ardennes,
duminica viitoare, la masa de prinz (aceasta o a doua indiscretie).
Zeul diplomatilor voise ca maine sambata s6 mergem «in corpore»
sa inaugur5m «Floraliile» la Gand; i-am rãspuns deci hainei verzi (de
la Academie ihtiologic5) c5 voi fi retinut in acel oras, duminicä si poate
chiar si luni.
Au urmat regrete exprimate de o parte, si dans de bucurie de cealal-
tà parte pentru c5 sc5pasern de aceast5 poveste nep15cut5; nici nu putea
fi vorba sä merg sà banchetuiesc cu Lupoaica, cu fr5tiorul ei de lup mai
mic, cu b5trinul tat5-1up care, cu totii fac parte din suita Printu lui fer-
mecator, tot asa cum nu puteam merge s5 petrec acolo cu un fost pre-
fect pe nume Gatoski, si cu alti Ionesti2, organizatorii plimbkii in Bel-
gia; dar in ce incurcatura m-as fi aflat dac5 rn-ar fi chemat Printul; cred
Ca a fi raspuns fa acel apel c5 puteam s5-i satisfac dorinta, dar numai
cu titlu privat. Din fericire acest lucru nu s-a intfimplat, i respir usurat!
Lupoaica a spus textual in mernoriile sale3: «C. nu are tact». Oare
Lupoaica este psiholog? Un asemenea lucru este de crezut c5ci aceasta
lips5 de tact a ap5rut Inca o data prin aceast5 invitatie pe care mi-a adre-
I Henry Catargi imi telegrafiase si-mi adresa aceasta scrisoare in calitatea mea de
interimar la Externe, pe timpul unei absente a lui Titulescu plecat in strainatate. Catar-
gi ma intrebase ce atitudine sa ia in cazul in care, dupa cum se zvonea, Printul ar veni
la Bruxelles si eu Ii telegrafiasem sd evite orke contact oficial sau neoficial cu dansul.
2 Faimosul Barbu Ionescu.
3 Cateva amintiri publicate in ziarele de tiraj.
sat-o de a merge la dejun si prin alegerea Capita lei, in care se afl5 rude-
le sale apropiate (care s-au intors chiar azi de la Copenhaga) pentni a
face sa se vorbeasca de el.
Un fapt curios si demn de a fi notat, presa locala n-a semnalat so-
sirea lor, nici in editiile de ieri-seara, nici in cele de azi-dimineata, nici
in cele de asta-seara; cine stie poate este ceva si in legatura cu aceasta.
Mi-am luat toate masurile, pentru a fi informat imediat daca se va
produce ceva care merita s5 fie notat; dac5 asa ceva se va intfimpla, vi
se va aduce imediat la cunostinta prin cablu.
Va voi scrie si despre alte subiecte; se pare ca vizita lui Sir Austin
Chamberlain este oficiala (pretextul vizitei: Floraliile) dar barfele di-
plomatice arat5 ca este vorba de cu totul altceva; mare dejun duminic5
la Laeken i vom vedea atunci ce a venit sa fac5 aici nobilul Sire; vom
putea atunci sa ne lamurim daca este vorba intr-adevar de Floralii sau
de «florile marului», sau poate ca este vorba de a gäsi un mijloc de a
culege roade mai substantiale.
Curand va voi trimite urmare la aventura contelui Caraiman-Sinai
si informatii in legatura cu motivele calatoriei lui Sir Ch.
Al dumneavoastra foaite devotat
Henry Catargi"
E probabil ca telefonul" primit de Catargi in seara de 20 aprilie i-a
fost dat prin insarcinare" de un prieten al Printului, caci dupa rapoar-
tele Sigurantei, Printul parasea Parisul tocrnai in seara zilei de 20, la
orele 10 seara, indreptându-se spre Belgia. Intr-adevar:
Paris, 21 aprilie 1928
Azi-noapte, la orele 10, ex-Printul Carol, insotit de Elena Lupescu a
plecat brusc incognito (!) cu automobilul de la hotel Claridge, hand
directia Compiegne, Saint Quentin, Busigny, ajungand la orele 12 noap-
tea la frontiera franceza Aulnoyell. Dup5 o mica pauza au trecut prin lo-
calitatea Feignies pe teritoriul belgian prin punctul de frontier5 Quevy.
Au traversat localitatile Frameries, Mons si au intrat prin soseaua de
est in Bruxelles.
Au descins la hotel Metropole.
Probabil ca Ii vor urma calatoria la Gand.
I Informatiile agentilor erau inexacte; in douA ore nu se poate ajunge cu autorno-

bilul de la Paris la granio belgianA.
MEMORII, 1926-1930 237
In orke caz v rug5m repetati in5sprit mäsurile de frontierà.

Personalul nostru este in apropierea lor. Supravegherile continua,
telegrame urmeaza."
Paris, 21 aprilie. Dam cea mai categorica dezrnintire versiunilor

care circulk dup5 care ex-Printul Carol ar fi plecat din cauza Elenei
Lupescu si f5rà dfinsa i cà ruptura s-a produs intre ei.
Deocamdat5 continu5 a fi si la Bruxelles impreunà."
Paris, 21 aprilie. Ni se comunica telefonic din Bnixelles ca azi a

sosit cu trenul acolo Ion Dumitrescu i un anurne Vasile Florescu. Au
mers imediat la hotel Metropole unde s-au pus la dispozitia ex-Printu-
lui Carol."
Paris, 21 aprilie.
In leg5tur5 cu deplasarea ex-Printului Carol la Bruxelles, suntem
precis informati cà hot5rarile au fost luate in urma unor instructiuni
urgente primite acum douà zile din partea lui Maniu si transmise de
Virgil Kerciu prin Bacher, ex-Printului Carol.
De data aceasta nu este vorba numai de o manevrà politick ci iii-
tentiunea lui Maniu, acceptat5 imediat de ex-Printtil Carol de a provoca
dificult5ti Inaltei Regente si Guvernului, in leg5tura cu Adunarea de la
Alba Iulia, in ziva de 6 mai.
Dac5 nu intervine nici o altà modificare intre timp, ex-Printul Carol
este hot5rat indiferent de mijloace i rezultatele lor eventuale, sa intre
in tar5 pin5 la 6 mai sau chiar in acea zi.
Atragem repetat atentiunea c5 surpriza din partea lui nu este ex-
clusà.
Rugam mare atentiune."
Paris, 21 aprilie. Atentiune special5 la punctele de frontier5. Nico-

lae Gatoschi a plecat azi spre Bucuresti; are delegatie foarte importan-
Urmeaza s6 ia contact cu anumiti membrii ai Partidului National-
Tar5nesc in legatura cu reintoarcerea ex-Printului Carol in tarà."
Nou bilet de la Henry Catargi:

22 aprilie 1928
Dragul meu Domnule Argetoianu,
V5 trimit acum urmarea scrisorii mele de ierit si confirmarea tele-
gramei mele cifrate cu nr. 716. Azi-dimineata am fost chemat la tele-
fon, de la Dinant, din apropiere de castelul d'Ardennes, unde s-au dus
sa se distreze «tinerii izraeliti», pentru a lua parte la serbare, si acest lu-
cru s-a intamplat de douà ori intr-un interval de o or5; la aceste chern5ri
la telefon s-a raspuns: «Ministrul a iesit», «Ministrul se aflá la Congre-
sul medicilor». Aceste incercari de a se lua legatura cu mine prin tele-
fon au fost facute de tin oarecare Barbu Ionescu, mare inv5rtitor de afa-
ceri, care s-a imbog5tit in ultimul timp si care lucreaz5 man5 in rn5n5
cu faimosul Marquet. Aceasta ma ajutà sa declin orice apel telefonic pe
care mi-1 face sub aceast5 forma, dar eventualitatea unei evocari direc-
te rn-ar pune intr-o situatie foarte incurcatà. Nu stiu dac5 a fi in stare
s5 iau hot5rfirea cea mai potrività.
La ora and va scriu aceste randuri, nu stint in masura nici s5 con-
firm, nici s5 infirm informatia ap5rut5 in ziarul Temps2; eu, personal,
nu pot crede cà aceast5 informatie este adevàrat5; aici, se crede dimpo-
triv5, c5 este vorba de o simpla plimbare. Dar, nu peste mult timp, ma
voi afla in posesia unor informatii mai precise, insá, in fond, faptul ca
spectacolul care ni se ofer5 are loc la Paris, la Bruxelles, sau in alta
parte, este lipsit de importantà.
Al dumneavoastrà, devotat
Henry Catargi
P.S. Al5turez aici, in ultima chi* un pasaj extras din ziarul L'Indé-
pendance Belge din aceast5 dimineata."3

Serviciul nostiu special organizat la Bruxelles, cornunic5:
1 E vorba de scrisoarea de mai sus greOt datatà din 20; rectificAndu-se data pe 21
aprilie, continutul ei concordA mai bine cu datele §tirilor lui Duca din Paris.
2 Ziarul francez Le Temps anuntase cd Prinml Carol trecuse in Belgia ca de acolo
sd-si ia zborul spre RomAnia.
3 IncepuserA i ziarele belgiene sä se ocupe de chestiune.
MEMORII, 1926-1930 239
Ex-Printul Carol §i d-na Elena Lupescu impreung cu Dumitrescu §i
Florescu s-au mutat de la hotel Metropole la «Palace-Hotel» din place
Charles Rogier.
Dejunul §i masa de seara le-au luat pe la restaurantele cosmopolite
de pe bulevarde.
0 stare de enervare excesiva ii face sa se mute din hotel in hotel.
Ex-Printul sufera din nou de fobia atentatelor cu care Lupescu §i Du-
mitrescu au grija sa-1 ameninte, pentru a dovedi necesitatea prezentei
lor in anturajul sat'.
Supravegherile continua, telegramele urmeaza."
Paris, 22 aprilie 1928, orele 12,36. Ni se comunica din Bruxelles

cä ex-Printul Carol insotit de Elena Lupescu, Dumitrescu §i Florescu
au sosit la Gand pentru a vizita Expozitia de flori.
Au descins la hotel de la Porte. Ex-Printul s-a intretinut cu redac-
torullef al ziarului Le Soir din Bruxelles, anume Jules Destree i cu
burpnestrul Bruxelles-ului, Max.
Intrucfit cu aceasta ocazie se gasea la Gand Suveranul Belgiei in-
sotit de Corpul Diplomatic i de mini§tri de Stat, ex-Printul Carol s-a
intretinut cu Secretarul Cancelariei Reginei, baronul de Freaux de Var-
dines §i cu doamna de onoare, contesa Van den Steen de Jehay."
A fost la Gand scandal mare! Regret ca n-am pastrat copie de pe

telegrama lui Catargi. Prezenta Printului insotit de metresa lui, la o ser-
bare la care alaturi de Rege asista §i Regina a indignat pe virtuosul
Albert I §i n-a putut sa se abtie &ft.-0 comunice sentimentele ministrului
României. Gestul farà nici o utilitate pentru dânsul, dovede§te incon-
§tienta Printului, sau mai bine enorma influenta ce c4tigase tarfa asu-
pra lui, caci tarfa era aceea care tot il impingea sä se \Tare. Dupa ce a
fost vorba intai de o expulzare, Regele Belgiei s-a lini§tit i cumpanind
evenimentele, au prevalat principiile de larga ospitalitate politica acor-
data' nenorocitilor, in tam lui...
Incidentul s-a repercutat penibil in toate Curti le Regale §i putina ru-
§ine a cazut i asupra tarii noastre, lipsita de orice vina...
Paris, 22 aprilie 1928, orele 12,30. in seara de simbata 21 aprilie, a

avut loc o importanta consfatuire intima intre Bacher, ziaristul Mircea
/ 40 CONSTANTIN ARGETOIANU
si Nicolae Cocea, la domiciliul lui Mircea din Paris (hotel Chatham).

Se pare c5 au ajuns la intelegerea ca in cazul in care o loviturä s-ar pro-
duce, ei s5 preia propaganda prin publicitate in Franta.
La inceput Mircea nu a acceptat, ins5 fata de promisiunile lui Ba-
cher ca va c5uta sa mijloceasc5 o impkare a lui cu ex-Printul Carol si
Elena Lupescu, a acceptat i ddrisul. Este important de retinut ca Ba-
cher a declarat c5 de data aceasta Printul Carol este hotarit sa intre in
tarà, c5 conteaz5 pe armata si c5 gratie oamenilor lor de incredere, ei
pot s5 intre si s5 ias5 din Ora' cilnd si cum vor. Ca dovadà plecarea lui
Gatoschi caruia s-ar fi dat asigurari formale ca nu i se va intampla ni-
mic. Bacher a prezentat apoi si pasaportul sat' cu toate vizele gata pen-
tru a intra in tara."
Paris, 22 aprilie, orele 13,5.

Azi-dimineata a sosit de la Londra, direct la Bruxelles, Barbu Io-
nescu, amicul intim al ex-Printului Carol, cu care era la Nizza. Suntem
precis informati c5 are asupra sa o sum5 mare de bani pe care urmeaz5
sa o predea Elenei Lupescu, pentru ex-Printul Carol.
Ionescu s-a instalat chiar in hotelul ex-Printului Carol. Suma pe
care o detine Ionescu ar apartine unei mari b5nci engleze al c5rui nume
nu 1-am putut afia."
Paris, 22 aprilie, ora 13,10.

Azi-dimineat5 ex-Printul Carol a fost cautat la hotel (Bruxelles) in
lipsa sa, de catre secretarul Legatiei italiene Belliardi Ricci. Au c5utat
pe ex-Print la hotel si un anume Moreno cu o doamn5 Benderli. Toti au
15sat carti de vizita."

Serviciul nostru din Bruxelles ne comunic5: ex-Printul a facut as-
tazi o vizita prefectului de politie din Bruxelles; a vizitat apoi mai mul-
te muzee, Primaria si alte edificii. La orele 6 seara s-a dus singur la ca-
feneaua «Orient-Palace» die rue du Pont Neuf, unde a avut o lung5
intrevedere cu secretarul Legatiei italiene Belliardi Ricci."
MEMOR11,1926-1930 241

Serviciul nostru din Bruxelles comunica:
Ex-Printul Carol insotit de d-na Lupescu a plecat azi-dimineat5 la
Anvers. Au descins la hotelul Terminus-Palace din rue du Pelican. Au
vizitat catedrala Notre Dame, Primaria, Muzeul Plantin, Muzeul du Folk-
lore Flamand si Muzeul des Beaux-Arts.
Pe la orele 11 au plecat in localitatea Esschen, spre granita Olandei.
S-au intors apoi la Anvers."

Serviciul nostru din Paris comunic5: azi-dimineat5 Bacher a expe-
diat o parte din corespondent5, jurnale §i reviste rornâneti, italiene0i
§i germane prin d-na Lice Nanu-Gheorghiu care a plecat la Bruxelles
pentru a preda cele de mai sus la hotel.
Postul nostru de la Castelul din Orne ne comunic5 cà duminic5 s-a
prezentat acolo un secretar al Legatiei iugoslave, anume Mirkovici, cu o
corespondent5 sositä de la Belgrad, trirnis5 ex-Printului Carol. Portanil
i-a comunicat c boierul este la vfinaloare. Secretarul s-a reintors cu
automobilul la Paris."

in seara zilei de 22 aprilie, la orele 9, ex-Printul Carol a primit vi-
zita lui van Cronbrugge, directorul general al Administratiei aeronauti-
cei belgiene, cu care s-a intretinut aproape o or5. S-a interesat foarte de
aproape de aviatia militarà i civil5 din Belgia. Directorul general i-a
promis c5 ii va prezenta pe maiorul Dhains, directorul Serviciului aero-
nautic militar. Ex-Printul Carol a exprimat dorinta de a vizita aerodro-
murile de la Bruxelles, Ostenda, Gosselle §i Deurne.
Spre orientarea dvs. comunic5m c5 cea mai mare parte a serviciului
nostru s-a deplasat pe teritoriul belgian, find distribuit dup5 necesità-
tile momentului."

Serviciul nostru din Bruxelles comunic5:
Ex-Printul Carol insotit de d-ria Elena Lupescu si de Dumitrescu, a

plecat la orele 1 p.m. de la Anvers, cu automobilul, directia Lievre,
Aerschot si Hanelti, s-au apropiat de frontierà la Maastricht. Dup5 o
pauz5 de o jum5tate de or5 s-au inapoiat tot cu automobilul la Bru-
xelles.
Facem constatarea2 ea sub pretextul de a vizita diferite orase isto-
rice, ex-Printul «tatoneaz5» diferite puncte de frontier5."

Drept r5spuns la telegrama dvs. din 22 aprilie, comunic5:
Intreg personalul a fost deplasat din primul moment, treptat, peste
frontier5, ocupAnd imediat mai multe puncte de observatie inspre Olan-
da, Ducatul de Luxemburg si frontiera german5. Nu am neglijat aero-
porturile. Avem un post in permanent5 in apropierea ex-Printului si am
ingrijit de toate mijloacele posibile de locomotie. Serviciul telefonic
intre Bruxelles si Paris este perfect organizat.
Din motive de tactic5 ma voi deplasa personal3 la Bruxelles numai
cu intermitente i neobservat de nimeni, pentru a nu supraexcita spiri-
tele si presa local5 pana ce nu vom preciza adev5ratele intentii ale
ex-Printului."

Serviciul nostru din Bruxelles comunic5 urmAtoarele:
Ziarul belgian La Meuse public5 sub titlul Prinful Carol la Bru-
xelles, un articol in care incepe prin a inregistra ea' Printul «gandeste c5
va trai la Bruxelles mai linistit ca la Paris» i continua:
Printul Carol care in timpul vietii tatalui s5u, Regele Ferdinand, a
renuntat la Tronul Romaniei, dup5 vii incidente, si traleste la Paris a
sosit la Bruxelles cu anturajul sau obisnuit. Printul Carol, care este tat51
tânarului Rege Mihai, a pAr5sit Parisul pentru Bruxelles-uncle vrea s5 se
I Reproduc numele proprii dupa. rapoartele §tirilor, farà a le rnai controla autentici-
tatea sau slutirea ortografiei.
2 Imbecira adaug eu...
3 Serviciul de supraveghere a Printttlui Carol era condus de unul Radoiu, care se cre-
dea Sherlock Holmes.
MEMOR11,1926-1930 243
instaleze pan5 la noi ordine, pentru cà conditiile de viat5 sunt rnai usoa-
re la Bruxelles si mai ales fiindc5 socoteste c5 ziaristii francezi si rnai
ales politia si Guvernul francez urm6resc prea de aproape faptele si
gesturile sale. Se stie c5 Principe le intretine raporturi cu oarecare sefi
ai opozitiei din Romania, care ar voi s5-I repun6 pe Tron, trecand cu bu-
retele asupra tuturor greselilor sale si mai ales asupra faptului c5 in plin
fazboi el a p5r5sit frontul romanesc i armata spre a pleca la Odessa cu
o doamn5. Principe le socoteste cà exist:5 raporturi prea stranse intre Gu-
vernul roman si cel francez, i c5 nu ar putea incerca s5 plece pe ascuns
in Romania far5 ca plecarea sa s5 fie semnalatà la Bucuresti de c5tre
autorit5ti1e si de presa din Paris. F5r5 indoial5, Principe le socoteste ca
la Bruxelles se va bucura de libert54i mai mari si c va putea tr5i linitit
in uitarea opiniei si a puterilor publice. Astfel, el se va putea gandi la
afacerile sale politice. Printul a manifestat in diverse randuri intentia de
a se reintoarce in Romania dac5 s-ar face apel la dansul. In aceast5 even-
tualitate n-ar fi inclus s5 aparà in tara sa natala, far5 ca inapoierea sa s5
fie anuntata."

Ziarul ParisMidi din Paris, publica sub titlul Principe le Carol nu
iubeste presa, urm5toarele:
Principele Carol al Rornaniei, care, dupà cum se stie fiind obosit s-a
dus la Bruxelles spre a se odihni, a fost intervievat ieri de eatre un re-
prezentant al ziarului Chicago-Tribune. Principele s-a plans cu vehe-
mentà de pres5: «Ziaristii sunt responsabili de cea mai mare parte a
nenorocirilor mele. Fie c5 sunt americani, fie ea sunt francezi, sunt toti
la fel! Niciodat5 nu le voi mai face declaratii de ordin politic! Ei le in-
terpreteaz5 de obicei prost!»"

In leg5tura cu sosirea ex-Printului Carol la Bruxelles au sosit de la
Paris patru agenti sovietici informativi, care supravegheaza de aproape
activitatea ex-Printului Carol.
Ei au descins direct in Bulevardul de la Senne din Bruxelles, la do-
miciliul consulului general sovietic Bukevitci."

Azi-dimineat5 la orele 9, ex-Printul Carol insotit de d-na Lupescu si
de Dumitrescu au plecat cu automobilul de la Bruxelles la Liege.
Au descins la restaurantul Decasse din rue des Dominicains. Au
vizitat apoi parcul Auroy, catedrala Saint Jacques et Saint Paul, muzeul
«des Beaux-Arts» si Palatul de Justitie. La orele 1 au luat directia Na-
mur, pentru a vizita orasul. Au descins la restaurantul Victoria din rue
Mathieu. De la Namur urmeaza sa se reintoarca la Bruxelles."

In legatura cu evenimentele in curs si de comun acord cu Comitetul
Executiv al Partidului National-Taranesc, va apare la 1 mai la Paris, un
buletin de inforrnatii in limba franceza si in limba englez5, care se va
ocupa numai de chestiunea carlist5 si cu miscarile politice din tara in
legatura cu aceasta. Scopul e de a orienta exact Guvemele francez si
englez, oamenii politici, parlamentarii si misiunile straine din ambele
tari. Comitetul de redactie va avea in frunte pe Bacher si pe Cocea.
Acesta din urma va activa clandestin.
Fondurile sunt puse la dispozitie de Barbu Ionescu, din Londra.
Ex-Printul Carol cunoaste perfect rostul acestui buletin:
Supravegherea continua, telegrame urmeaza."
Am reprodus aceste informatii trimise de la Paris, nu ca sa 15muresc

indeletnicirile Printului Carol in exil, ci ca sa dau o ideie despre ingri-
jorarea ce domnea la Ministerul de Interne; in ajunul adunarii de la
Alba Iulia, cu privire la o posibila lovitura din partea Pretendentului".
Ingrijorarea reiese din excesul de spionare si de supraveghere, dovedit
prin rapoartele telegrafice mai sus reproduse, exces plait cu bani
scumpi si justificat nurnai prin teroarea sub care traiau Vintil5 Bratia-
nu, Duca si ciracii lor.
Firth' pe la 10 aprilie Guvernul n-a luat nici o atitudine formal5 si
nici o masura speciala impotriva adunarii de la Alba lulia. 9-a multu-
mit sa dea instructii prefectilor din Ardeal, insarcinandu-i cu o contra-
propaganda prin sate, ca si cum o propaganda dusa de autoritati ar fi
putut influenta pe cineva i s intareasca spionajul si supravegherea
MEMOR11, 1926-1930 145
in jurul Printului Carol. Fat5 de tirile tot mai ingrijoraloare ce veneau

din Ardeal i de telegramele ce soseau de la Paris §i dup5 care o lovitu-
rà a Printului Carol era in plin5 preg5tire Vintil5 a hot5rat sa" con-
voace Consiliul de Mini§tri pentru a interzice, la nevoie manu milita-
ri", adunarea de la Alba Julia. A fost o §edint5 de pomink o consfatuire
de iepuri fricoi ce se vedeau deja spintecati §i cu pielea jupuit5! Toat5
discutia a fost purtat5 pe aceste dou5 alternative: dacà l5s5m adunarea
sa se tie, declam5m revolutia cu proclamarea Regelui Carol al II-lea;
dac5 o interzicem, tocmai atunci declanOm revolutia §i mai sigur prin
provocarea návlirii t5ranilor asupra ora§elor... Iepurii au luat cuvantul
unul dupà altul, §i fiecare a spus de ce se temea, farà s5 parvin5 sà-si ia
o faspundere intr-un sens sau in altul. Duca a expus masurile luate si
ordinele date la granitä §i tuturor posturilor de jandarmi din tar5, pentru
eventualitatea unei sosiri neateptate a Printului, pe orice cale. Printul
trebuia tratat cu urbanitate, ins5 arestat pe loc irnpreun5 cu insotitorii
&Ai §i predat celui mai apropiat comandament de jandarmerie. In caz de
rezistenta, aplicarea mijloacelor de constrangere pad la intpu.ycare,
dup5 somatiile de predare... Eu nu spusesem nimic, ceea ce cam ener-
vase pe Duca. Dup5 ce li-a terminat expunerea, in facerea general5, mi
s-a adresat mie cu cuvintele: Dar d-ta, Argetoianu, ce p5rere ai, de ce
nu spui nimic?" Fiindca nu v5d ce legAtur5 poate sa aibe adunarea
de la Alba Iulia §i Printul Carol cu Agricultura! Dar dac5 vrei p5rerea
mea, d5-mi voie s5 mai cump5nesc situatia; nu sunt Inca bine lamurit
asupra tuturor amanuntelor. Maine voi fi probabil in m5sura sà-ti dau §i
p5rerea mea. N-am tiut pentru ce am fost convocati, §i am venit la
edint5 nedocumentat..." Dar nu putem a§tepta pan5 maine", a
faiat Vintil5, i rezumand p5rerile emise, a declarat c5 pe de o parte adu-
narea de la Alba Julia trebuia interzisà, luandu-se toate masurile nece-
sare pentru mentinerea ordinei, iar pe de alta intrarea Printului in tarà
impiedicat5 cu orice pret... Cu orice pret, domnilor, cred cd rn-ali in-
teles ..." Dup5 aceste cuvinte apasate ale primului ministru, ministrii au
zis amin, dup5 obiceiul p5mantului i interzicerea adunarii de la Alba
Iulia a fost hothratà. Dar nu de tot: c5ci, dat fiind cd mai era vrerne, s-a
mai hotarat s5 nu se dea Inca un comunicat decisiv, i pentru opinia
publicá sä se lase lucrurile in nehot5rare, ca s5 nu se incurajeze rebe-
lii" (sic !!) la pregatiri de m4c5ri subversive!
Mini§trii s-au despartit cu mutre speriate. Iar eu am luat pe Duca de
brat §i ie§ind cu el i-am spus: Ascultà draga, n-am vrut sa vorbesc in
fata tuturor, si s5 iau atitudine de unul singur; stint foarte documentat,

si am o p5rere foarte 15murità asupra celor ce avem de f5cut. Hai la In-
terne, s5 st5m in liniste de vorb5!" Hai..." mi-a r5spuns incantat
Duca, nedumerit si el, si am plecat impreun5 la Minister.
Acolo, in linistea cabinetului ce dà pe gr5din5, am expus ministru-
lui de interne punctul meu de vedere, vorba generalului Bebe Garles-
teanu1. Afacerea trebuia prività sub dublul ei aspect: pe de o parte in-
trunirea" politic6 de la Alba Iulia pe de alta posibilitatea coborarii
lui Carol din cer. Din cer, c5ci sosirea Printului cu avionul la Alba Julia
era singura ipotez5 de luat in considerare, o incercare de intrare in Ro-
mania cu trenul sau cu automobilul find dinainte condamnata insucce-
sului, dacA toate punctele de trecere de la granità erau bine p5zite. Exa-
minand pe rand cele dou5 fete ale problemei, am ar5tat lui Duca c5
dup5 p5rerea mea adunarea nu trebuia interzis5. De ce ne puteam teme
noi? De un succes? Ce succes? Adtnitand cà Maniu si ageMii lui pu-
teau s5 adune 100 000 de oameni la Alba Julia, sau chiar 200 000 (ceea
ce era exclus totusi), ce era s5 fac5 cu ei? S5-i puie sä aplaude discur-
sun i motiuni? Si apoi! Motiunile vor fi violente dar nu subversive,
c5ci Maniu si ai lui nu vor revolutie, vor puterea, i stiu bine limita pes-
te care nu pot trece pentru a atinge scopul pe care-1 urmOresc. S5 por-
neasc5 spre Bucuresti? Glum5! Nu se porneste un mars atat de lung
f5r5 etape organizate, si noi stim c5 nu le au. Oamenii vin bucuros la o
adunare, mai ales in Ardeal uncle sunt obisnuiti cu asemenea manifes-
tatii, dar ca s piece pe jos la sute de kilometri, sä treac5 muntii si s5
atace Bucurestii era alt5 treab5. Din 100 000 dac5 ar veni atatia la
Alba Julia, nu s-ar g5si 10 000 care s5 porneasc5 la o asemenea aven-
tur5. Si unde era norocul s5 o fac5! N-ar fi ajuns unul pada la Brasov!
Atunci am fi fost in dreptul nostru, si in perfect5 legalitate luand chiar
cele mai aspre m5suri. Opinia publicsa care era incontestabil cu cei de la
Alba Iulia, catà vreme nu ieseau din legalitate, s-ar fi pronuntat tot atat
de categoric impotriva lor indatà ce ar fi inceput s5 fac5 prostii. Ratat,
marsul asupra Bucurestilor (si de reusit, nu putea s5 reuseascá) ar fi
inecat aventura in ridicol si an fi distrus tot efectul adun5rii.
A interzice adunarea nu era o solutie fiindc5 era o solutie provizo-
rie, c5ci adunarea de la Alba Iulia interzisk national-t5r5nistii s-ar fi
orice discubie, bietul Bébe Garleoeanu nu se putea abtine de a expune punctul
sau de vedere", fará sa mai insiste, dupa ce-1 expusese, asupra adoptarii lui.
MEMORII, 1926-1930 247
pus s5 pregSteasc5 alta, agitfind un alt colt de tar5. Si din interdictie in

interdictie, si din preg5tire in pregStire, am fi fascolit tara intreag5...
R5mfinea chestiunea Carol. Caci fSr5 debarcarea lui Carol, adunarea
de la Alba Iulia nu putea insemna cleat ceea ce francezii numesc un
lucru lipsit de orice irnportant5". Dar chestiunea Carol nu trebuie privi-
t5 nurnai in functie de Alba Iulia. Desigur, adunarea de la Alba Iulia
era un prilej nimerit pentru Print ca s incerce o loviturà, dar aceast5
loviturà o putea incerca i f5r5 Alba Iulia; in ce privea reintoarcerea lui
Carol, pericolul nu era adunarea de la Alba Iulia, ci vointa Prin(ului de
cdlca angajamentele i de a-si revendica drepturile. Impotriva aces-
tui pericol, mSsurile nu erau de luat in tars, ci In strdindtate. Odat5
sosit in tarS, partida Printului era castigatS, c5ci cu toate instructiile"
date, nimeni nu va trage cu pusca in el... Crezi?", m-a intrerupt
Duca... Sunt sigur!", am r5spuns eu pe când Duca mortnaia: PQa-
te c5 ai dreptate! Ce incurciiturS, ce incureaturà!"
I-am obiectat CS nu era nici o incurcAtur5, si 1-am nigat s5 reflecteze
asupra unnStoarelor propuneri cu care am incheiat convorbirea noas-
tr5: 1) SS nu se interzicS adunarea de la Alba Iulia, luindu-se pe sub
mfin5 toate m5surile posibile (trenuri oprite prin gAri, sosele barate, ame-
nintari prin sate etc.) pentru sabotarea ei; 2) S5 se ia m5surile militare
necesare pentru o eventual5 opunere cu armele la inaintarea maselor
spre Bucuresti (m5suri de sigurantS, c5ci eventualitatea improbabila);
3) S5 se supravegheze Printul Carol de aproape si sd se ia intelegere cu
Guvernele din Franta, Belgia, Olanda, Anglia i Germania pentru im-
piedicarea oricdrui zbor al Printului de pe aeroporturile acestor
Am pArSsit pe Duca Inca nedumerit. Seara mi-a telefonat cà s-a
convins si el c5 aveam dreptate i c s-a inteles cu Vintila s5 convoace
un nou Consiliu de Ministri pentru a doua zi. Si au mai urmat Inca alte
douà sedinte, in zilele urrnAtoare! Patru sedinte ale Consiliului de Mi-
nistri, pentru o adunare a opozitiei, ca si cfind ar fi fost vorba de intra-
rea Romfiniei intr-un r5zboi pare de necrezut, dar asa a fost! DupS
tragediile pe care le-am trait de atunci, cand ma gfindesc la fleacurile
pe care le umflam noi in acele vremuri fericite, imi vine s5 rid... Dar
fiindeä am inceput, s5 le povestesc pdnä la sfarsit. Vor mai veni poate
si vremuri când oarnenii scapati din clestele ananghiei, se vor intoarce
poate cu un zfimbet de dispret dar si cu un graunte de interes spre
faptele trecutului, oricfit de mArunte ar fi ele pentru cei care au vSzut
moartea cu ochii la fiecare cotitur5 a vietii, sau pentru descendentii lor,

c5ci omenirea va tral Inca multà vreme sub zodia groazei.
Aceste trei sedinte consecutive ale Consiliului de Ministri, au fost
teatru curat. S-a spovedit pe rand fiecare, si fiecare a venit cu o nou5
propunere. Invitat de Duca, eu mi-am sustinut punctul meu de vedere"
cu fermitate si cu convingere, Duca a fost tot timpul al5turi de mine, ca
si Gutà Ta5rescu, subsecretarul s5u de Stat, care a fost de la inceput
impotriva interzicerii adunarii. Vintil5 a sov5it, a fost cand pentru auto-
rizare, and contra dup5 cum se g5sea influentat de argumentele
unora sau de ale altora. Imi aduc aminte c5-1 adusesem la parerea mea
adicA la autorizarea adudarii, and Lapedatu (Alexandni) a luat cuvan-
tul si a declarat ea, dac5 muncitorii de pe Valea Jiului (minerii de la Pe-
trosani) erau I5sati sä vie la Alba Iu lia, revolutia" era gata, c5ci erau
toti comunisti... Am propus &à se pun5 la dispozitia lor trenuri, iar
aceste trenuri sA fie oprite la jumatatea drumului, invocandu-se defecte
la masin5 sau la poduri i s5 se stabileascä orariile in asa fel Inca oa-
menu sà nu poat5 ajunge la Alba Julia pe jos sau cu c5rute1e, in timp.
Reteta mea a pl5cut lui Vinti15, i iar s-a dat de partea mea. Nu stiu
cine, Duca mi se pare, a propus sä se organizeze o intrunire averescan5
la Bucuresti, in aceeasi zi i s5 i se dea o amploare tot atat de mare, pre-
fectii din Vechiul Regat fiind obligati s5 aduc5 cu trenurile 100 000 de
oameni in Capita15! Atat mai lipsea, de frica lui Maniu sà umfl5m pe
Averescu, i s'à vedem pe Printul Carol, inselandu-se de adres6 i cobo-
rand in bratele lui Mos-Teac5... Am obiectat c5 era foarte greu de adus
oamenii cu sila, c5 ar trebui s5 cheltuim sume enorme degeaba i ea"
insuccesul de la Bucuresti n-ar face cleat sà sublinieze succesul de la
Alba Julia. Dupà o scurt5 discutie, proiectul a fost abandonat. Ce a fost
mai nostim e c5 oficiosul nationa1-t5ränisti1or Dreptatea, mi-a atribuit
mie paternitatea proiectului intrunirii averescane, injur5.ndu-rn5 tig5-
neste, cand eu am fost acela care am contribuit mai mult la abandona-
rea lui.
In fine dup5 trei sedinte de ezitki, de proiecte i contraproiecte pen-
tru impiedicarea adunàrii, Guvernul a hotärat sa o lase s5 se tie, adop-
tand argumentele mele. S-au luat toate mäsurile de sigurantà, civile si
militare, pentru ca abcesul s5 crape la Alba Iu lia i puroiul s5 nu poat5
curge in afarà. T5t5rescu a fost numit comandir suprem al fortelor gu-
vernamentale, cu resedinta in Aiud sau in Turda dupà plac i cu
r5spunderea b5taliei...
MEMOR11,1926-1930 249
Pe cand membrii Guvernului se zbateau ca sa impiedice o lovitura a

Printului Carol, atitudinea Familiei Regale era din cele mai ciudate. Nici-
odata nu mi-am dat mai bine seama de dreptatea zicatoarei romfinesti:
Aschia nu cade departe de porn!" Erau toti o apa, si cei ce urmarisera
un act de curatire" in ianuarie 1926, in loc sa tabere pe Printul Carol si
sa fac5 din el un tap ispasitor, ar fi trebuit sà mature intreaga familie.
Nici unul din ei nu se gandea un moment la interesele Orli care ii adop-
tase si ii imbuibase, ci nurnai la ale lor si inca si acestea prost intelese.
Lacomia banului sau satisfacerea patimilor lor sexuale erau singurele
imbolduri care ii manau, pe toti. Am avut prilejul sa stau de mai multe
ori de vorba, in acele zile de enervare, cu Regina Maria qi n-am putut
sa-mi dau searna cu precizie despre starea ei sufleteasca, fata de fiu-sau
Carol. Poate fiindca Ii schimba pe fiecare zi parerile, cdutand" ca un
copoi vanatul, pe toate cararile, urmele puterii, care-i scapa intr-una.
Intr-o zi, dezlantuità, se arunca cu violenta impotriva mizerabilului"
care nu-i ascultase sfaturile, iar a doua zi 11 suia in cer qi-1 declara sin-
gurul capabil sa domneasca si sa guverneze, meserie la care fusese pre-
gatit prin grija ei! Cred si am mai spus-o ca perspectiva Regentei
sale fusese determinanta pentru Regina noastra, in atitudinea hotarita
pe care a luat-o in decembrie 1925 si in ianuarie 1926, in criza dinas-
tica si cà faptul cà nu-si ajunsese scopul o adusese sa regrete ce f5-
cuse. Daca n-a mers pada' a pune bete in roate Guvernului in masurile
pe care le-a luat ca sà impiedice o reintoarcere a lui Carol, n-a facut
insa nimic ca sa-lajute in greaua lui sarcina. Atitudinea Reginei a fost
incoerenta, pada' la inapoierea lui Carol, si chiar dupa. Sunt in masura
sa dau o dovada tipica a acestei incoerente, caci nu poate fi vorba de
duplicitate. Prin august 1928, Regina rn-a chemat la dejun la Pelisor, ca
sa-rni spuie ceva foarte important". Cum nu eram singuri, nu mi-a
spus nimic la dejun, dar dupa, rn-a luat intr-un colt si rn-a intrebat daca
n-ar fi posibil sd fie ldsat Carol sif se inapoieze in Romania, ca simplu
particular. I,i va vedea de mayie ci de treburile lui si nu se va ameste-
ca in political/ Altfel, daca continua s5 stea in strainatate, se pierde
definitiv..." Voi arata numaidecat ce am raspuns Reginei, dar inainte, ca
sa subliniez incoerenta daca nu duplicitatea ei, voi insemna ca cu douà
saptamani inainte, la Paris, scrisese o lune scrisoare d-nei Lupescu
cerandu-i s sfdtuiascd pe Carol sd divorreze de Principesa Elena yi sd
o ia pe dansa de nevastdl.. Aceasta condamnare rara apel a nenoroci-
tului Print era urmata, la douà saptamani de distanta, de o incercare de
salvare si de reabilitare cu totul neasteptat5. Am citit cu ochii mei scri-

soarea adresat5 d-nei Lupescu; mi-a afdtat-o, dupà Restauratie, Regele
Carol al II-lea, in mainile c5ruia ajunsese. Mai e nevoie s5 spun CA pro-
punerea de reprimire in tar5 a Printului ca simplu particular", pe care
Regina tn-a nigat s5 o transmit lui Vintil5 Br5tianu, a fost primit5 cu
urlete? Cum, si Regina?" a intarnpinat bietul Vintil5, si s-a urcat
imediat in automobil cu Duca si au t5b5rat amandoi pe biata femeie...
Erau cat pe aci s5 ma omoare. Nu credeam cI fac un lucru rau" mi-
a màrturisit Majestatea Sa, trei zile mai tfirziu!
Printul Nicolae, ajuns Regent de pe urma abdicarii lui frate-sau,
nu-si dedese Inca in 1928 jocul pe fat5, dar pe ascuns, lucra deja la ina-
poierea lui Carol ca sa poat5 scapa el de sarcina ce i se pusese in spina-
re si odata liber, s5-si faca de cap. Nu se poate spune ca Printul Nicolae
s5 fi facut vreo plictiseal5 Guvernului in chestiunea Carol, dar Guyer-
nul n-a gasit intr-insul nici un sprijin intr-o afacere care inainte de toate
era a lui. Nu e vorba, chiar dacà n-ar fi urm5rit planurile sale de Res-
tauratie, ce concurs ne-ar fi putut da cuiva un zevzec ca dansul?
Principesa Elisabeta era carlist5 sut5 in sutà, mai intai fiindc5 nu
putea suferi pe mum5-sa1 principala responsabila a actelor constitutio-
nale de la 4 ianuarie si al doilea fiindc5 se considera solidarà cu frate-
s5u ca singuri copii ai Regelui Ferdinand... Principesa Elisabeta era in
corespondent5 cu Carol si nu ascundea nirnanui n5dejdea de a vedea
cat mai curand pe Print urcandu-se pe Tronul tat5lui bor... Cum eram
foarte prieten cu Regele George si cu sotia sa, si Ionel Br5tianu si Vin-
tila si Duca tn-au insarcinat de mai multe ofi s5 intervin pe lang5 Elisa-
beta ca sà-i mai domolesc entuziasmul. M-am executat de fiecare data,
avand grija sa atrag atentia Principesei asupra faptului ea nu eram or-
gan de initiativd, ci organ de transmisiune! Am castigat.astfel si mai
. mult prietenia Elisabetei, prietenie care mi-a pertnis sa obtin de la dan-
sa In luna mai 1928, dup5 adunarea de la Alba Julia, un document la
care Duca tinea foarte mult. Carlistii r5spandiserà cu insistenta zvonul
ca Regele Ferdinand, inainte de a muri, trimisese o scrisoare lui Ionel
Bratianu, scrisoare prin care ii recomanda rechernarea lui Carol. Se plas-
muise chiar la Paris un text al acelei scrisori care circula pe sub man&
Duca aflase ea Elisabeta fusese pus5 la Paris in cunostinta pregatirii
I Nu s-a imp5catcdecAt mult mai tarziu cu dansa, deimitiv insà, dupä ce a cunoscut
0 ea satisfactiile de ordin sentimental pe care le reprop marnei sale.

MEMOR11.1926-1930 251
acelui fals, prin Bacher, si mi-a cerut sa obtin de la ansa s5 semneze

urmatoarele rfinduri pe care le-a redactat chiar ell:
Aflu ca se agità din nou chestiunea scrisorii pe care tat51 meu ar fi
scris-o in ultimele zile ale vietii sale d-lui Ion I. C. Bratianu pentru a-i
recomanda intoarcerea fratelui meu Carol.
Stiu precis c5 aceast5 scrisoare este un fals. Mai mult, la trecerea
mea prin Paris, in vara anului 1927, dl. Bacher ma informase ea se pro-
iecteaza nurirea acestui fals.
Am f5cut alaltaieri, in mod verbal, aceasta declaratie i d-lui Maniu.
Elisabeta"
Caci Duca ceruse ca si Maniu sa fie pus in curent cu ce stie Prin-
cipesa, despre plasmuirea scrisorii Regelui Ferdinand.
Satisfac doriMa Guvernului numai fiindc5 mi-o ceri d-ta mi-a
spus Elisabeta si fiindca imi dau seama ca declaratiile mele nu vor
impiedica pe Carol s5 vie cind ii va suna ceasul..."
Cu Principesa Mignon (Regina Maria a Iugoslaviei) i cu Princi-
pesa Ileana n-am avut contact, asa inc5t nu pot sti ce au rumegat in cli-
pele in care se batea pe nicovala fierul rosu al Restauratiei. Presupun
ins5 c5 sub influenta familiei Stirbei, Ileana simpatiza cu toanele anti-
carliste ale mamei sale iar despre Mignon am aflat mai tarziu al era
pentru reabilitarea lui frate-sau. Oricare ar fi fost gandurile celorlalti
din familie, singura care s-a declarat pe fat5 pentru inapoierea lui Carol
a fost Elisabeta si credincioas5 i-a ramas pana la sfarsit, chiar dupa ru-
sinoasa lui abdicare. In cursul acestor Amintiri" voi mai avea prilejul
sà revin asupra rolului jucat de Principesa Elisabeta in destinul Prin-
tului Carol...
Adunarea de la Alba Iulia a avut loc la 6 mai, farà ca s5 se sfasie
catapetesmele bisericilor. A fost lume mult5 national-taranistii au
pretins Ca au fost peste 100 000, iar evaluarile Sigurantei n-au trecut de
30-40 000. Indiferent, ca intrunire a fost un mare succes rara con-
secinte importante pentru viitor". S-au tinut din cele 4 colturi ale pietii
orasului obisnuitele discursuri, s-a aclamat obisnuita motiune impotri-
va Guvernului, s-au expediat RegeMei obisnuitele telegrame de devo-
tament catre Rege i Tara, de protestare contra regimului. C5teva cete,
3-4 000 de oameni (poate ca nu vor fi fost decfit 500!) au apucat-o spre
I Am pastrat in harffile mele ciorna scrisá cu mana lui Duca.

')51 CONSTANTIN ARGETOIANU
Bucuresti, dar socotind c drumul era lung, si aflând c5 la podul de pes-

te Mures asteptau jandarmii cu mitraliere, s-au inapoiat la Alba Iulia.
C5tiva indr5zneti, au mers Oita' la kilometrul 6, si s-au culcat prin van-
turi de unde au fost ridicati si trimii acas5... Gut5 T5tarescu s-a ina-
poiat triumfator acas5...
Carol n-a venit, dar a incercat sa piece din Anglia. Din telegramele
informative primite din Paris in ultima decad5 a lunii aprilie si publi-
cate mai sus, reiesea 15murit c Printul cocea" ceva i c5 c5uta, in
Franta i apoi in Belgia, o baz5 prielnic5 ca sà-si ia zborul in ziva de 6
mai si s5 cad5 aläturi de Alba Iulia. Dar taton5rile si preg5tirile ce se
inscenau in Franta si in Belgia nu erau dec5t o manevrà, menit5 sä in-
sele supravegherea agentilor romfini. Pe and toat5 banda petrecea si se
afisa in Belgia, Barbu Ionescu preg5tea in secret lovitura la Londra. Un
avion fusese preg5tit in secret, care trebuia sa decoleze in ziva de 6 mai,
la 4 dimineata de pe un aeroport vecin cu Londra. Printul trecuse in
ajun in Anglia si lovitura ar fi reusit f5r5 vigilenta autoritatilor engleze,
care, alertate de noi conform hot5rdrilor luate in Consiliul de Ministri,
au prins de veste la timp plecarea avionului misterios i b5nuind c5 prin-
cipalul pasager era Pretendentul nostru (Barbu Ionescu aranjase" acte
de c515torie false), au oprit decolarea si au sechestrat aparatul f5-
cand a doua zi i Printului vdnt peste Canalul MAnecii... Astfel a fost
täiata aventurii, o prima data, iarba sub picioare!
lva f5cuta in jurul adunarii de la Alba Julia si a descinderii"
proiectate a Printului Carol s-a potolit destul de repede; marele succes
trambitat al plebiscitului din 6 mai a fost in realitate un fiasco, c5ci a
costat trudà mult i bani multi f5r5 a duce la nici un rezultat.
De pe urma acestei ratate incerc5ri de Restaurare n-a r5mas dee&
furia lui Duca impotriva lui Barbu Ionescu, pe care Siguranta 1-a iden-
tificat cu un escroc evreu numit Leibovici si fugit din WA ca sa" scape
de pusc5rie. Despre Leibovici-Barbu lonescu voi vorbi mai pe larg, cu
prilejul intalnirii mele cu dânsul la Londra, in 1932, deocamdat5 in-
semnez nurnai cum campania pomità de Duca pentru a-I curdta pe
piata Londrei, a costat bani multi fondurile secrete si nu ne-a prea facut
cinste in fata opiniei publice engleze.
CAPITOLUL AL IX-LEA
intrunirile Opozitiei i prezenta mea la Interne ceruta de

Duca Vintila si Buzdugan pun la cale un Minister Ma-
niu ca sa evite inrolarea definitiva a acestuia in carlism
Guvernul Maniu Alegerile din decembrie 1928 Cad
la Vlasca si la Cara i sunt ales senator la Do lj Rapor-
turile mele cu Partidul Liberal in opozitie Iau atitudine
in chestiunea stabilizarii monetare Problema lichidrii
pasivelor (Conversiunea) Problema legaturilor econo-
mice cu Germania Gutmann Societatea Bancara Ro-
mana Politica interna: pregatirea Congresului liberal
din luna mai 1930 Congresul i marea intrunire de la
Tir Carenta la carma Statului si perspective tulburi
Faptul ca adunarea de la Alba Iulia n-a fost urmata de nici un re-

zultat practic, n-a descurajat pe national-taranisti ci i-a indemnat sa-si
schimbe tactica. In locul adunarilor man pe provincii, s-au pus sa agite
lurnea in amanunt, organizand pe oriunde se putea intruniri publice, in
fiecare duminica si sarbatoare. Toata vara s-a tinut astfel la Bucuresti
cate o intrunire in fiecare duminica. Natural, toata saptamina ziarele
national-taraniste anuntau sfarsitul parnantului sau cel putin al Guyer-
nului Bratianu. La fiecare 2-3 intruniri (cdteodata si mai des) lua parte
si Maniu. In ajunul acelor zile presa national-taranista ridica si mai tare
diapazonul amenintarilor si la Ministerul de Interne faceau toti in pan-
taloni. Cu prilejul prirnei intruniri de la Dacia, pe la sfirsitul lunii mai,
Duca rn-a rugat sa stau cu dansul la Ministgr. Sangele rneu rece", ve-
chea rnea experienta", cunoasterea oamenilor de dincolo de baricada"
fiind indispensabile pentru mentinerea ordinei. Propunerea lui Duca
rn-a plictisit enorrn,fiindcd crea un precedent, i §tiam de la fostii mei
prieteni c5 intrunirile se vor tine lant toat5 vara. Cu cate aveam pe cap
la Ministerul meu, nu putea fi vorb5 de concediu si m5 aranjasem s5
petrec Week-endurile (de sarnb5t5 pan5 luni) la Breasta cu ai mei. Per-
spectiva de a inlocui cele cateva ceasuri de libertate la Ora' pe care mi
le ing5duiarn, prin sedinte enervante find monotone, la Ministerul de
Interne, nu ma incanta deloc. Ca s5 nfa seduck Duca mi-a fag5duit un
dejun extraordinar in gràdina Ministerului, cu icre proaspete si tot felul
de bun5t5ti. Nu mai tin minte dac5 am cedat prieteniei mele pentru
Duca sau icrelor moi, dar am cedat, si am ramas la Bucuresti, inchis de
la ora 10 la ora 4 p.m. in Ministerul de Interne cu Duca, cu Franasovici,
cu T5t5rescu si cu sefi civili si militari ai resorturilor de represiune.
Duca rn-a intrebat dach trebuie sa" lase manifestatia pe strad5 pe
care Maniu o cerea sub forma unei defilàri a celor intruniti la Dacia,
de-a lungul bulevardelor, pada' la Sosea.
DA-le tot ce cer, chiar, dac5 vor, sa treacà pe la Palat si lasa-i s5
fac5 oricate prostii. Cu cat vor face mai multe cu atat mai bine!" Duca
mi-a urmat sfatul si nu s-a intamplat nimic. Oamenii s-au adunat la Da-
cia, au ascultat discursurile obisnuite, intrethiate de cate un tralasc5!"
sau de cate un rusine!" dup5 cum era vorba de Opozitie sau de Gu-
vem, si pe la ora unu si jum5tate, cei ce aveau ce manca s-au dus acasà,
iar cei lilmiti s-au incolonat si au pornit linistit spre Sosea. Din zece in
zece minute, Duca, enervat la extrem primea vesti telefonice despre
situatia de pe campul de lupt5", unde bineinteles nu se petrecea nimic
serios. Pe cand Duca cerea stiri de la Dacia, eu ceream stiri de la frigi-
daire" si rn5 ingrijam de soarta icrelor moi; plictisit de rolul tampit pe
care-1 jucam, am sfarsit prin a cere cu icrele si sampania ceea ce mi
s-a acordat far5 greutate!
Ziva terminându-se cu bine, Duca in-a pus sa" jur ca" voi r5mane in
fiecare duminic5 cu dansul. Se vede ea' ma considera ca un fetis! M-am
zb5tut cat am putut, dar n-am putut s5 scap si a trebuit sà-mi petrec du-
minicile in Bucuresti s5 fac cur5 de icre moi, furand pentru Breasta la
fiecare 15 zile cfite dou5 zile din sapfamanal
Bietul Duca! N-a trait mult, dar cat a trait a trait intr-o vesnic5 tre-
rnare15; n-am vazut om mai impresionabil si mai pr5p5stios decat dan-
sul! In fiecare duminic5 a acelei memorabile yeti 1928, a fost convins
ca Opozitia va lua Ministerul cu asalt si ne va trage in teapd! Intr-o zi
l-am intrebat: Ati f5cut si voi atatea campanii de opozitie, atatea intru-
niri publice in care v-ati dedat la toate violentele de limbaj ganditu-
MEMOR11,1926-1930 255
v-ati vreodat s luati Ministerul de Interne cu asalt?" Nu..."

Atunci?" Apoi bine (a incheiat Duca) noi eram oameni de ordi-
ne!" L-am rugat pe Duca s5 n-aibe nici o grijä ea mai om de ordine ca
Maniu nu era altul in tar5; cusurul lui era demagogia, dar demagogia
nu ducea direct ci numai indirect la violente...
Daca Duca era terorizat de uneltirile Opozitiei, Vintil5 Bfatianu con-
tinua sa fie siderat de perspectiva unei inapoieri a Printului Carol. Duca
nu prea credea in posibilifatile Printului i Vintil5 nu se prea speria de
amenintarile lui Maniu cu revolutia. Era insà un iepure fricos care se
temea §i de Opozitie i de Carol i acest iepure fricos era Regentul
Buzdugan, singurul membru al Regentei careli permitea sa aibe o opi-
nie si s5 indrazneasca o indnimare politic5. Buzdugan a priceput Ca, cu
cat Maniu i nationa1-ciran4tii vor fi tinuti in opozitie, cu atat se vor
apropia de Carol i vor sfar0 chiar prin a lua angajamente formale fata
de dansul. Curn inapoierea Printului insemna sfar0tul Regentei, Buz-
dugan càutand sa indep5rteze aceasta nepl5cuta perspectivk lupta pen-
tru pielea lui, farà s5-0 dea seama, nenorocitul, c5 pielea lui era deja in
saramur5... Buzdugan a doc5nit tot timpul verii pe Vintila §i 1-a con-
vins pe rand, intai, ea' Carol nu putea reveni decal cu ajutorul lui Maniu
si al partidului sau, i al doilea, c5 singurul mijloc de a impiedica pe
Maniu §i pe nationa1-faräni0i de a se angaja cu Carol era de a-i chema
la putere i a-i solidariza astfel cu Regenta §i cu regimul de la 4 ianua-
rie. National-t5raniqtii, adauga Buzdugan, nu vor fi in stare s5 faca fata
greutatilor de guvernare i in foarte scurtà vreme vor fi siliti s5 p5r5-
seasc5 puterea i s5 recad5 in opozitie, dar faliti fdrd sd se mai poatif
da cu Carol, impotriva cdruia vor fi fost siliti la Guvern sd ia mdsuri.
Partidul Liberal va reveni atunci la putere, tare i mare, §i far5 sa mai
poat5 fi stanjenit de nimeni in actiunea sa de guvernare. Cei doi osari-
diti la moartel s-au inteles incetul cu incetul, §i retragerea noastra ca si
chemarea lui Maniu au fost hotarate pentru inceputul lui noiembrie,
inainte de deschiderea Camerelor. Presupun cã inainte de a lua o ho-
tarare, Vintil5 a consultat pe Duca; pe mine insd nu in-a consultat. Am
pus §i asta la pasivul raporturilor noastre, al5turi de totala mea nesoco-
tire in negocierile privitoare la stabilizarea monetarà §i la fixarea pla-
nului ins50 de stabilizare. Am .aflat despre angajamentele luate de Vin-
til5 fata de Buzdugan prin Dinu Bratianu, care lucra cu mine la Pesearii
Buzdugan a murit la sfaritul lui 1929 i Vintilg Brdtianu la srar§itul anului 1930.
si care presupusese probabil cà frate-sau imi vorbise, iar eu nu I-am

clintit in iluziile lui. Si mi-a mai confirmat faptul si insusi Buzdugan,
convins si el cd eram in curent, caci dupa demisia lui Titulescu, Vin-
tila, Duca si cu mine eram socotiti ca cele trei capete ale Guvernului.
Am t5cut, n-am zis nimic, n-am reclamat: rn-am marginit sa constat ca
aproape toate firele dintre Vinti1 i mine, si foarte multe dintre Duca si
mine se rupsesera cu acest prilej. in sine, plecarea Guvernului ma in-
canta, caci lucrarn intransul fara nici o vlaga si nu aveam nici o incre-
dere in posibilitatile lui de realizare. Nurnai mai tarziu mi-am dat seama
ca Vintila era deja atins de boala care trebuia s5-1 rapuie si ca nu mai
era in toate facultatile lui. De un singur lucru imi parea eau, de nepu-
tirita in care ma aflam sa duc la bun sfarsit reformele pe care le intre-
prinsesem la Ministerul Agriculturii i sà vad promulgate si aplicate
cateva legi pe care le socoteam mai mult decal utile, indispensabile.
M-a consolat insa nadejdea Ca tocmai aceasta utilitate a lor va impune
legile mele si succesorului meu si c va realiza el ceea ce nu putusem
realiza eu. M-am inselat o dat5 mai mult: in cutele simbolicei sale ea-
masi, succesorul meu acrapostea mai multa patima dee& minte.
In ziva de 6 noiernbrie am dat fruntasii partidului un mare
banchet lui Vintila Bratianu, un banchet de peste 300 de tacamuri, si in
ziva de 9 noiembrie Guvernul a demisionat. Scriu aceste randuri in vre-
muri de mari lipsuri si de mare sarkiel, cand un simplu aperitiv costa
aproape 1 000 lei, si nu ma pot abtine de la placerea de a reproduce sa-
vurosul menu" pe care ni 1-a servit Capsa in sala cea mare a Athene-
Palace-ului. Scriindu-Iparc5 mai simt o dat5 pe limba deliciosul contact
al unor mancari cu care nu rn-am mai intalnit de ani de zile... Repro-
duc menu-ul", dar trec sub t5cere discursurile care s-au rostit a tre-
buit sa vorbesc i eu caci n-ar mai destepta nici un ecou in sufletele
nimanui!
Imprimat frurnos pe cartoane cu marginile aurite, sub portretul lui
Vintila intr-un medalion sta scris:
Banchet
dat in onoarea
Domnu/ui Vi,, tilci Braiianu
si mai jos:
Octombrie 1943...
MEMOR11, 1926-1930 257
Icre proaspete
Julienne Darbray
Sturion a la Siberienne
Sos remulat
Fileu de vitel a la forestiere
Aspic de ficat gras en belle-vue
Salate de sezon
Inghetat5 Nesselrode
Copri cu fructe
Cafe le
Etc.
Dr6g5pni extra vieux
Nicore§ti
Champanie Capp Sec.
Vintil5 a prezentat Regente: .emisia Guvernului in ziva de vineri 9
noiembrie §i in ziva de dum ica 11 noiembrie Guvernul Maniu, pri-
mul §i mult a§teptatul Guvern Maniu, a depus legiuitul jur5mant.
Maniu fiind prevenit de atata vreme c5 Ii sosise in fine randul, ar fi
trebuit s5 fie gata cu Ministerul s5u §i sa-lconstituie in dou5 ore dar
Maniu era Maniu, §i i-au trebuit 48 de ore ca sà-§i inchege Guvernul.
Scene le din 1926 s-au repetat, dar pe lang5 rivalitätile personale mai
era §i cump5na dreapta de tinut intre nationali §i tarani§ti. Cele mai
mari greufati, Maniu le-a intimpinat pentru cazarea lui Mironescu.
Acesta dedese bani multi lui Maniu pentru intretinerea gazetelor, §i
Maniu recunoseator voia cu tot pretul s5-1 faca ministru §i-1 desenmase
pentru portofoliul Instructiei Pub lice, pe care Mo§ Ghit5 il mai deti-
nuse 3 sapt5mfini in efernerul Minister Take Ionescu din decembrie
1921. Mihalache nu putea ins5 suferi pe Mironescu, searbAd5 personi-
ficare a plutocratiei, a takismului §i a prostiei §i n-a voit s5 audà de
numirea lui in fruntea unui Departament asupra c5ruia, el, Mihalache,
ca protector al inv5t5torimii, avea un drept de control. 0 zi intreag5 s-a
rugat Maniu de el, c5ci n-avea alt portofoliu disponibil Mihalache
n-a vrut s5 §tie nimic, declarind c5 nu va inta in Guvern dac5 Mirones-
cu va fi numit la Instructia Pub lick unde t5rarri§tii voiau pe Cost Aches-
cu. Neintelegerea era gravk dar situatia a fost salvata de Titulescu.
Maniu voise pe Titulescu la Externe, §i se angajase §i cu Regenta in
acest sens. Dar Titulescu n-a vrut sà primeasc5 in ruptul capului, &à nu
se zica c5 demisionase din Ministerul Vintila Bratianu ca sa-0 prega-

teasca culcu§ul in Guvernul Maniu. Discutiile cu dansul erau cu atat
mai anevoioase, cu cat aveau bc pe cale telefonica. In cele din urm5
Titulescu a consimtit sä indrumeze politica externa a Guvernului, din
afara, printr-o persoana interpusa, printr-un om de paie al sau, i a de-
senmat pe Maiorescu. Maniu a skit cu entuziasm pe aceasta propunere
care-i rezolva i problema de la Instructia Pub lied'. Mihalache care hr5-
nea o nelimitata admiratie pentru Titulescu, i care capata astfel In-
structia pentru Costachescu, nu s-a rnai opus la numirea lui Mironescu
la Externe §i astfel Ministerul a putut s5 se constituie sub forma urma-
toare: Prqedinte, fara portofoliu, Iuliu Maniu, apoi Al. Vaida-Voievod
la Interne, G. Mironescu la Externe, Mihai Popovici la Finante, general
Cihoski la Razboi, V. Madgearu la Industrie, general Alevra la Comu-
nicatii1, Gr. Iunian la Justitie, Ion Mihalache la Agricultura, Costa-
chescu la Instructie, Aurel Vlad la Culte, I. Raducanu la Munc5, Sever
Dan la Sanatate §i Pan Halippa la Lucrari Pub lice. In plus, Voicu Ni-
tescu, T. Sauciuc-Saveanu si Sever Bocu ministri fara portofoliu, iar
D. R. Ioanitescu, Ed. Mirto, Virgil Potarca, Aurel Dobrescu i Lugo-
0anu, subsecretari de Stat.
Ministerul Maniu a fost primit la sate cu mare insufletire i la ora§e
cu multa bunavointa pe temeiul formulei: sa-i vedern §i pe 50ia la trea-
UV. Dar deosebirea intre taranime Si burghezie era mare. Pe cand bu-
navointa burgheziei era colorata i cu putin scepticism, insufletirea (5-
ranimii se manifesta printr-un fanatism care mergea pana la violente
irnpotriva adversarilor. Alegerile, sorocite pentru jumatatea lunii de-
cernbrie2, s-au resimtit de aceasta stare sufleteasca: perfect libere in ora-
e, ele au fost mai mult sau mai putin salbatice la tara. Din punct de
vedere al interventiei guvernamentale ele au fost lipsite de orice ige-
rinta i in sectiile rurale, dar fanatismul bandelor tarane0i n-a prea per-
mis celorlalte partide sà faca propaganda §i bata a domnit pretutindeni.
Duca, avand nevoie de mine in Parlament, rn-a sfatuit s5 candidez

in fruntea listei in Vla§ca, unde Iuca (D.), unul din cei mai tari alegatori
liberali, avea o organizatie stapana pe situatie. Un loc era sigur, Iuca
nici nu admitea sa fie discutat, §i spera chiar sa ia mai multe. Am pri-
Alevra fusese numit dupd insistenta Regentului Buzdugan.

2Au inceput la 12 decembrie si au tinut, cu diferitele colegii ale Senatului opt zile.
MEMORII, 1926-1930 259
mit propunerea cu atat mai multà plkere, cu cat la Do lj, Neamtu nu

mi-ar ti cedat capul de list5 cleat fortat si in acest caz ar fi lucrat im-
potriva mea ca s5 m5 invete minte. Am 15sat Camera la Do lj lui Neam-
tu si rn-am inscris la Vlasca, unde Iuca rn-a primit cu bratele deschise,
si m-a g5zduit chiar opt zile in casa lui la Giurgiu. Ce b5iat excelent, ce
om cumsecade! Pkat c5 a murit tanàr, dupà ce a ajuns totusi ministru
de interne sub T5t5rescu. Era cas5torit cu Rita Dorial, cantAreat5 destul
de cunoscut5 pe vremuri, care se tinuse vreme inde1ungat5 cu Vasile
Mortun. Femeie inteligentà si simpatic6 le invartea toate, in casa si afa-
rà din cas5. I-am r5mas recunosc5tor pe viata pentru toatà osteneala ce
si-a dat-o ca sit nth scoatd i in-a intristat mai mult deceptia ei dee&
pierderea locului, cki 1-am pierdut cu glorie! Nationa1-t5r5nistii au
luat toata lista si pentru mine dezastrul era clar, inainte de deschiderea
urnelor. Opt zile cat am stat la Giurgiu n-am putut iei o singur5 data in
judet. In prirnul sat in care intram, ne pritneau oamenii cu huiduieli, iar
partizanii d-lui Mihalache cu ciomegele ridicate. Curn nu eram animat
de cine stie ce vlag5 in lupta pe care o duceam, dam ordin soferului sä
se inapoieze la Giurgiu i ma cufundam in ate un roman cules din bi-
blioteca d-nei Rita pe cand curajoasa femeie cutreiera mahalalele
pentru mine, iar bietul Iuca se strecura printre bate ca s'a puie cite o
vorb5 bun5 pe la finii lui... Am famas din aceste alegeri cu o oroare
fizic5 de bivolarii vlasceni, pe care-i intalneam in bande dincolo de
barierele orasului, imbr5cati in dimie neagra, de parc5 erau carduri de
ciori. Erau urati foc, aveau niste mutre bestiale lipsite de mice caracter
romanesc si urlau intr-una Traiasc5 Maniu", Traiasca Mihalache",
Jos Brátianu"! Cred c numai multumità faptului cá eram un necunos-
cut pentru aceste corcituri bu1g5resti, am sc5pat neb5tut.
In afarà de Vlasca, imi mai pusesem candidatura la Camera in frun-
tea listei din judetiil Cams, al c5rui vag sef eram, i la Dolj la Senat,
pentru locul de reprezentant al Consiliilor Comunale. La Cams, oame-
nii mei contau mai ales pe voturile sectiei de la Barsova (Barsovia),
foarte numeroase, unde impropriefarisem locuitorii desfiintand o ferm5
inutil5 a Statului. Barsovenii imi jurasera credint5 pe viat5, dar In-au
trklat numaidecat, cki in aceste alegeri din decembrie 1928, care au
urmat numai trei luni dup5 impropriefarirea si jur5mintele lor, nu mi-au
dat nici mkar un vot!
I Nume sub care se ascundea d-ra Margareta Dimitriu.

Alegerile sunt insa ca loteria, 0 nu tii de unde sare iepurele. Eram

sigur s fiu ales la Vlaca, speram sa ies la Cara i nu aveam nici o nä-
dejde la Do lj, Colegiul consilierilor cornunali find complect in maim
prefectului, prin urmare a Guvernului. i iata ca am cazut la Vla§ca si
la Cara i am fost ales senator la Do lj! Aceasta alegere a fost cel mai
mare succes electoral pe care 1-am inregistrat in intreaga mea cariera
politica! Eram trei candid* eu am luat 965 voturi, guvernamentalul
542 i averescanul 228. Averescanul (colonelul Milcoveanu, fostul pre-
fect) nu conta; norocul meu a fost ea' nationa1-taran4tii n-au avut un
candidat local caci centrul le impusese un colonel Tanasescu, strain
de judet. Prefectul i frunta0i Partidului National-Taranesc s-au dezin-
teresat de alegere, i rezultatul a fost ca am ie0t eu!
Ce a fost mai nostirn, a fost ca Neamtu care n-a vrut sa-rni dea locul
cel bun la Camera a cazut, pe cand eu, oropsitul de la Senat rn-am ales!
Multi au pretins cà rn-am ales fiindca nu rn-am adresat alegatorilor
mei in numele Partidului Liberal, rnultumindu-rna sa invoc vechile
mele legaturi personale cu Doljul, prin urmatoarele randuri pe care
le-am adresat fiecarui alegator in parte:
dubite prietene,
De data aceasta ma adresez alegerii grupului celui mai luminat de
alegatori. Am parasit campul deschis al luptei pentru Camera, fiindca-
mi dau searna c omul cuminte nu trebuie sa se opuna puhoiului impins
de vânturi, ci trebuie sä atepte tot de la vreme, domolirea vinturilor si
oprirea puhoiului. Pana atunci nu va trece mult ma indrept catre
cei ce prin mintea kr i prin situatia kr sunt in stare &à judece.
Sa judecati dvs. daca am facut ceva pentru acest jude i daca sunt
in stare sa mai fac. Sa judecati dvs. daca oamenii care stau in jurul meul
meritä sau nu increderea celor cu scaun la cap.
Va cer voturile in numele dragostei care ma leaga de acest pamant,
in numele legaturilor pe care le-au intarit atitea lupte i atitea izbanzi
pe care le-am sarbatorit impreuna.
Fac un cälduros apel la sprijinul d-rale, iubite prietene §i te rog a ma
crede etc., etc."
I 0 aluzie la faptul Ca in aceasta alegere n-am facut apel decat la fostii mei parti-
zani, pentru propaganda. N-am vrut sä stiu de organizatia locala a Partidului Liberal,
care nu mi-a dat nici un concurs. Neamtu a plecat la Gorj trei zile inainte de alegere si
s-a inapoiat dupa, ldsand oamenilor sal ordin sa nu voteze pentru mine, ci pentru Mil-
coveanu.
MEMORII, 1926-1930 261
Succes personal desigur, iar nu de partid, dar cu atat mai remarcat

cu cat am fost singurul liberal ales in Parlament prin scrutin majoritar,
toti ceilalti fiind beneficiarii proportionalei, la Camera. Si astfel am
devenit leader-ul" Partidului Liberal la Senat, in lunga legislatura care
a durat pana in prim5vara anului 1931, cand noile alegeri au fost prezi-
date de mine (Guvernul Iorga-Argetoianu).
Anul 1929 a fost pentru mine un an de lini§te, aproape singurul an

fara emotii politice in lunga mea carier5.
Cu Partidul Liberal ma impacam greu. Printre cei din fruntea lui,
singurul cu care ma intelegeam era Duca. Aveam cu dansul afinitati
cerebrale dar din nenorocire nu §i de ordin sentimental sau etic. Cu Bra-
tienii, c5ci Dinu avea in directia oculta a partidului aproape aceea§i in-
fluenta ca Vintila, raporturile mele nu se stransesera deloc. Lucrasem
cu Dinu in foarte bun5 intelegere la Minister, unde Ii lasasem Pescariile
pe mina, dar rara nici o intimitate sufleteasca. Nu puteam pricepe curn
raposatul Ione! putea fi frate cu Dinu §i mai ales cu Vintilà, atat de di-
ferit era de ei. Parca erau flinte de spete deosebite: nu pricepeau, nu
sirnteau §i nu judecau nimic la fel. Soarta ironica ma aruncase in Par-
tidul Liberal tocmai in clipa in care singurul din fratii Bratianu cu care
a§ fi putut lucra, disparea. Cu toate ca legaturile mele cu cei doi Bra-
tieni supravietuitori erau nule §i cu partidul foarte slabe, nu rn-am gan-
dit un moment dup5 caderea Guvernului nostru §i pada' la Restaurarea
lui Carol sa parasesc pe noii mei tovar50, in randurile carora am limas
nu din simpatie, ci din indiferenta. Imi pierise orice poftà de combinatii
politice, nu mai avearn nici o iluzie asupra posibilit54ilor partidelor
noastre i echilibristica lor pe coarda puterii ma lasa cat se poate de
rece. Incercasem pe rand cu toate partidele §i nu reu§isem sa ajung la
ceva cu nici until. Neastamparul rneu politic nu ma rasa insa in pace.
Nernaiputand manevra pe altii, rn-a pus dracul sà ma mi§c de until sin-
gur i sa urniaresc solutii in marile noastre probleme economice. In Par-
tidul Liberal, asemenea incercari de independenta individualà, aseme-
nea abateri de la tipicul stabilit, erau socotite ca §i crime, §i daca n-am
fost executat imediat, e ca eliminarea mea ar fi avut prea mare rasunet
in opinia publica, §i chiar in a partidului, unde tot tineretul, satul de ti-
rania bratienista §i de vechile cli§ee pe care se sprijinea, i§i indrepta cu
simpatie atentia catre mine §i catre indráznelile mele doctrinare. N-am
fost executat, dar am fost condamnat in petto" §i la prima ocazie arun-
262 'CONSTANTIN ARGETOIANU
cat peste bord. Ocazia nu s-a prezentat cleat la sfarsitul anului 1930, si
e drept ca am facut tot ce am putut ca s-o provoc. Dar nu am ajuns Inca
acolo.
Dup5 dernisia Guvernului nostru, nu rn-am mai simtit legat prin so-
lidariteatea ministerialà, si fara sa atac pe nimeni caci ar fi trebuit s5
atac pe seful partidului meu, am inceput sà-mi arat parerile asupra mo-
dului cum se injgheba stabilizarea si s5 subliniez greselile ce erau pe
care sa se faca, urmandu-se tipicul 15sat mostenire de Vintila. Faptul
ins5 ca nici Madgearu care musca din Vintila, nici intreg Partidul Na-
tional-faranesc nu au putut schimba cu nimic nenorocitele conditii ale
stabilizarii, rn-a dus la convingerea cà aceste conditiifitseserd impuse
de strdini, §i ca bietul Vintila fusese numai vinovat de lipsa de rezis-
tent5 fat5 de exigentele d-lor Rist & consorti, lips5 datorita bineinteles
in mare parte altei lipse, lipsei de competenta in problemele monetare.
Adev5ratii vinovati o data depistati, am Mat in pace si pe Madgearu si
pe Popovici si pe Maniu si intr-o serie de conferinte si de articole
am atacat pe ins5si domnul Rist si pe expertii straini care ne sabotau
stabilizarea monedei noastre. DI. Rist rn-a insemnat in cartea lui nea-
gra, si in 1932 mi-a platit poIia, dupa cum se va vedea.
Dar polemicele pe chestiuneaa stabilizarii au fost pentru mine inde-
letniciri de ordin secundar. Chestiunea nu ma mai pasiona, era räsu-
flatà, i daca i-am mai dat oarecare atentie a fost dintr-un sentiment de
paternitate: eu o nascocisem in 1922, si desi nu-mi mai cunosteam co-
pilul in hainele in care-1 imbracasera altii, nu-lputeam Casa s5-0 ia cam-
pii farà o bun5 dojana i cateva sfaturi de indreptare.
Daca nu ma mai pasiona problema stabilizarii monetare, alte douà

probleme tot atat de gingase Ii luasera locul in preocuparile mele i ma
impingeau la actiune: era problema lichidärii pasivelor (conversiunea
datoriilor) si problema raporturilor noastre economice cu Germania.
Stabilizarea, bun5-rea, cum se facea insemna un cran d'arrét" in mer-
sul progresiv al ruinei noastre gospod5resti, dar nu rezolva problema
asanarii productiei noastre nationale si nu reda, mai ales principalei ra-
muri a acesteia, agriculturii, posibilitatea unei normalizari. Agriculto-
rul nostru nu putea beneficia de stabilizare cat timp era paralizat prin
datoriile covarsitoare care-I sugrumau si care nu puteau fi lichidate prin
liberul joc al operariunilor bancare sate comerciale. De aci ideea unei
MEMOR11,1926-1930 263
interventii a Statului, a unei conversiuni silite a debitorilor, a celor agri-

coli inainte de toate.
De0 pe un alt plan, dar tot atat de urgent5 mi-a apkut o intelegere
economic5 cu Germania, singura tar5 mare in care produsele noastre
agricole puteau fi valorificate §i schimbate cu foks contra fabricatelor
industriale i materiilor prime care ne lipseau. Cu o moned5 stabilizata,
cu un produckor agricol dezrobit gi cu o piat5 mare deschis5 productiei
noastre, Romania putea n5d5jdui o repede normalizare a stkilor ei eco-
nomice. Si când economicul merge, merge §i politicul.
Fusesem premergkorul stabiliz5rii monetare §i multà vreme singu-
rul ei propov5duitor. Stabilizarea intrat5 in faza organizkii ei, era tim-
pul s5 iau din nou goarna i s'à sun ralierea" in jurul celorlalte douà
idei salvatoare" ale economiei noastre nkionale. Eram chiar in intar-
ziere: anul consacrat Ministerului de Agriculturà ma impiedicase s5 iau
o atitudine lamurit5 in chestiuni asupra carora 0iam c5 nu sunt de acord
cu Guvernul din care f5ceam parte. Indatà ce m-am liberat, am intrat in
actiune.
Inainte de a. incepe campania Conversiunii datoriilor, am pus pe
Duca in curent cu intentiunile mele, dup5 ce i-am explicat in toate ama-
nuntele necesitatea ineluctabild a masurilor de luat. Am aratat lui Duca
Ca ar fi pentru Partidul Liberal o atitudine *de luat, tot atat de bogat5 in
consecinte ca cea luata in 1913 in favoarea exproprierii i a reformei
agrare. Am adaugat, c5 daca Partidul Liberal nu o va lua, o voi lua eu
singur, indiferent de soarta raporturilor mele cu partidul. Duca a pri-
ceput foartz, bine importanta Conversiunii §i s-a convins de necesitatea
ei de0 s-a cam speriat de consecintele reducerii debitelor, din punctul
de vedere al intereselor bancare. Am c5utat s6-1 lini0esc pe cat am pu-
tut, §i am avut impresia c5 n-am izbutit deck pe jumkate. Duca mi-a
promis ea va vorbi cu Beatienii, c5ci de ei §i numai de ei depihdea ati-
tudinea ce va lua partidul fat5 de actiunea mea, i m-a asigurat ea' in tot
cazul dansul va face tot ce va putea pentru a amorti §ocul" dintre di-
rectia partidului §i mine, dac5 §oc" va fi.
Dup5 ckeva zile, Duca mi-a spus c5 a g5sit pe Dinu Brkianu mai
ostil ideilor mele deck pe Vintila c5 totu0 nu putea fi vorba ca par-
tidul s5-0 insu§easca ideea Conversiunii, dar ca. el, Duca credea ca pu-
team incepe campania mea fara pericol de dezavuare din partea par-
tidului, CU conditia sii o iau incet, sd nu sparg geamurile si sd nu
solidarizez pe aceastif cliestiune partidul cu mine. Incepeam o canya-
nie grea, poate mai grea decit a stabilizarii, i nu aveam nici un interes
s5 sporesc num5rul viitorilor mei adversari. Partidul Liberal era o pu-
tere mare, i vrajm50a lui nu-mi era deloc indiferenth. Pe de o parte ca
s5-1 menajez, pe de alta fiindc5 o ideie atat de indrazneath ca aceea a
reducerii datoriilor trebuia b5gat5 in capul oamenilor incetul cu incetul,
nu mi-am golit dintr-o data sacul i am procedat pe etape. Am inceput
prin a pune in discutie lichidarea pasivelor post-belice, a tutto-or pasi-
velor, pentru a reda produc5torilor i Statelor elasticitatea mi§carilor
lor. Si ca un capitol special al acestei lichidari generale am impins ina-
inte Conversiunea datoriilor agricole, adic5 f5cute in cursul crizei de
c5tre agricultori. Am pus principiile problemei i am dat grosso mo-
do" solutiile ei intr-o conferinth pe care am tinut-o la Institutul de Ra-
tionalizare i intr-alta la Societatea inginerilor agronomi, amandou5 in
luna ianuarie 1929. La a doua conferinth a asistat i Dinu Bratianu, §i a
ránjit tot timpul, cat am vorbit. Fa15 de marile simpatii cu care ideile
mele au fost primite de unanimitatea agronomilor prezenti, Dinu Bra.-
tianu n-a indr5znit ins5 s5 protesteze, nici sà" critice, multumindu-se s5
declare c5 problema ridicath era foarte greu de rezolvat ica solutiile
propuse vrand s5 repare un r5u, pot produce unul §i mai mare.... L-am
lasat s5 spuie. Chestiunea Conversiunii era pusà, §i nimic nu o mai pu-
tea opri in drum! Partidul Liberal n-a avut alta reactie, in afara de in-
grijorarea exprimata de dl. Dinu in mijlocul agronomilor, qi rn-a l5sat
s5-mi v5d in pace de drumul rneu. Dar adevarata campanie pentru Con-
versiune n-a inceput decal in 1930, sub Regele Carol al II-lea; anul
1929 i inceputul lui 1930 au constituit numai o perioad5 de preg5tire
si de stringere de material. Dac5 Bancile i creditorii n-au protestat de
la inceput, §i n-au urlat, e cà la inceput posibilitatea unei reduceri for-
tate a creantelor nici nu-mi trecuse prin minte: puneam in sarcina Sta-
tului, adic5 a oltei, surnele cu care debitele agricultorilor insolvabili
urmau &à fie reduse.
Din publicarea documentelor care vor figura in capitolele urmatoa-
re, i din expunerile pe care le voi face, se va 15muri cum am fost adus
incetul cu incetul sä supun pe creditor la un sacrificiu in favoarea debi-
torului, sacrificiu mai mult aparent decal real, caci creanta pe care cre-
ditorul o avea in mina devenise un petec de hârtie far5 valoare, fath de
insolvabilitatea debitorului i a imposibilit5tii de aplicare a execufarilor
silite.
MEMORII, 1926-1930 265
Munca pe care am intreprins-o cu cfitiva prieteni pentru stringerea

datelor necesare unei solutii rationale si definitive a Conversiunii, re-
forma' abia jelonata pe terenul opiniei publice nu rn-a impiedicat si
urmiresc dupi puterile mele solutionarea celeilalte probleme, a legi-
turilor economice cu Germania. In aceastà directie insi, initiativa par-
ticularà nu putea fi tot atat de eficace ca in directia Conversiunii, opinia
publici nefiind succeptibilà de declansare in aceeasi misuri. Raportu-
rile intre State si Tani sunt afacere de Guvern. In timpul guvernirii noas-
tre nici nu fusese de gindit la o apropiere cu Germania. Titulescu, Bri-
tienii, Duca, erau atat de infeudati politicii franco-engleze, incit orice
legatura cu Germania, neautorizata de Paris si de Londra, le parea o
nebunie. Si Parisul si Londra, desi economiceste nu fdceau nimic pen-
tru noi, nu ne autorizau nici micar si vorbim cu Berlinul. Am avut pe
aceasta temi mai multe discutii cu Titulescu, care, prea inteligent ca si
nu vada ca singurul nostru partener" economic era Germania, dar su-
pus ordinelor de la Quai d'Orsay si intereselor sale de la Geneva, tot
repeta: Ai dreptate, ai absoluta dreptate, dar n-a sosit Inca momentul
unei intelegeri mai intime cu Germania; va sosi, n-ai nici o grija .yi eu
tuml il astept cu nerdMare!" Asa vorbea amicul Titulescu, dar actele
sale nu corespundeau deloc acestei neribdatoare asteptari. Duca schim-
ba conversatia, de cite ori pronuntam cuvintul Germania" iar in ce
priveste pe Bratieni, nici nu indrizneam sa-lpronunt in fata lor! In cele
3 luni cat am stat in fruntea Ministerului de Externe, am acut ce am
putut de unul singur ca SA destind coardele intre noi si Berlin. Am dat
instructii in acest sens ministrului nostru Comnen, care tocmai trata
afaceri pendinte intre cele douà tiri si rimase nerezolvate de pe urma
tratatelor de pace. Am fost cat se poate de culant in aceste tratative si
ain fost primul rninistru de externe roman care a indrdznit dupd rdzboi
sd manifeste pe fatd la Berlin o dorintd de complectd infelegere. Am
stat insi prea putin la cirma Afacerilor Straine ca si pot inregistra un
rezultat. Nizuinta mea a fost totusi inregistrati la Berlin, dupa cum se
va vedea numaidecfit.
Dupa demisia Guvemului, printre liberatile pe care mi le-am luat,
de cite ori am avut prilejul si plasez o vorba ce nu era meniti sa pa-
trunda in urechea unui surd, a fost si aceea de a cere negocieri directe
cu Germania care sa duci la un acord economic, fail de care refacerea
Romfiniei nu era posibila. A vorbi despre un acord politic cu Germania
in 1929, ar fi fost curata nebunie dar vorbind despre o intelegere
economica, eu unul ma gandeam de pe atunci qi la o intelegere politica.

N-am suflat insa vorba despre aqa ceva, ca sa nu trec drept un bo§ofil"
spurcat si sa compromit ideia acordului economic, a carui necesitate
mai toata lumea o pricepea. M multumeam cu un acord economic,
caci.qtiam bine Ca economicul va duce vrand nevrand §i la politic.
Propaganda mea discreta dar insistenta n-a dat rezultate apreciabile.
In Guvern, afara de Madgearu, toi erau partizanii politicii lui Titules-
cu, §i cu tot dinamismul sàu, Madgearu nu putea schimba orientarea
generala a Cabinetului. Maniu qi ministrul sail de finance mai erau cu
mainile prinse in negocierile stabilizarii i al marelui imprumut care se
trata in acela§i timp la Paris §i din care ce bandit de Popovici" cum
spunea Finaly, de la Banque din Paris & des Pays-Bas, trebuia sa reali-
zeze asa de frumoase beneficii. Dar daca am fost tot atat de neputincios
cu privire la directivele politice, fata de Guvernul Maniu ca fata de
Guvernul din care facusem parte, am fost mai norocos pe caile neofi-
ciale, §i am putut contribui la apropierea celor douà ri, creand un
mare institut fmanciar care sa restabileasca legaturile rupte de razboi
intre economiile lor. in 1929, am reu§it intr-adevar sà infiintez la Bu-
cureqti Societatea Bancarci Romcind, cu tin capital de 200 milioane lei.
Pana la razboi, in afara de legaturile directe cu bancile romane, fmanta
germana era reprezentata pe plata Bucure§tilor prin Banca Generala,
fondata de marea Banca berlineza Diskonto-Gesellschaft. Foarte bine
condusa, Banca Generala luase in ultimii ani inaintea razboiului, sub
conducerea lui Petersen, un mare avant. Guvernul german a avut in
timpul ocupatiei Munteniei nenorocita idee sa incredinteze Bancii Ge-
nerale emisiunea unei hartii monede, care, circuland fara nici o baza
sau acoperire metalica, a contribuit §i dansa la dezorganizarea econo-
miei noastre. Dupà rázboi, Banca Generala a functionat mai intai sub
sechestru, a fost apoi nationalizata, dar nu a mai jucat nici un rol, pang
s-a prabusit, in 1931. Aqa cum a functionat dupa razboi, n-a mai avut
nici o legatura cu Diskonto §i cu Berlinul, astfel incat nici o legatura
bancara nu mai exista intre Romania §i Germania. Exista totuqi cu nu-
mele una: o sucursala a lui Dresdner Bank, deschisa in 1918, in timpul
ocupatiei germane, §i condusa de cei doi frati Kapralik §i de Job von
Witzleben. Dar aceasta sucursala cu mijloace foarte restranse, ascunsa
intr-un apartament din strada Decebal, se marginea la mici operatiuni
de schimb §i nici nu-i da prin gand sa faca legatura intre economia ro-
mand qi economia germana. De altminteri, crizele financiare qi mone
MEMOR11,1926-1930 267
tare prin care trecea Germania dupa 1919, nu ing5duiau nim5nui la Ber-
lin sa-si arunce Ochii asupra pietelor externe si sà incerce s restabi-
leasc5 vechile leg5turi cu ele. 0 asemenea preocupare n-a putut sa se
destepte deck dup5 ce situatia financiarà a Reichului, fArà s5 fie inc5
stralucit5, s-a mai imbunàt5tit. Pe m5surà ce economia Reichului se con-
solida, s-a trezit i la noi opinia public i si-a dat seama nu numai de
interesul, dar si de necesitatea relu5rii vechilor 1eg5turii fmanciare si
comerciale cu Germania. Am arkat mai sus, c5 in aceast5 privinca lua-
sem o atitudine 15murità si hot5rdt5, dar in imposibilitatea in care ma
aflam de a inriuri in sensul urmärit politica Guvernului, pentru a ajun-
ge la un rezultat util pe calea initiativelor particulare, trebuia sa gasesc
si de cealalt5 parte, de partea germana, un om cu care sa st5m de vorb6
si cu care s5 ma inteleg. Norocul a voit ca la sffirsitul iernii 1929, s5 in-
talnesc omul pe care-I cautam in persoana lui Herbert Gutmann, fiul
intemeietorului lui Dresdner Bank, una din cele 4 mari b5nci berlineze,
asa zisele D-Banken" (Deutsche, Diskonto, Drezdner si Darmstad-
ter-Bank, in ordinea imporeantei lor). Dresdner-Bank fusese intemeiat5
prin anii '60 si ajunsese repede la o situatie preponderent5, multumità is-
cusitei indrurnäri a bkranului Gutmann; ca i Diskonto, Dresdner-Bank
se specializase in operatiunile internationale si nenumkate sucursale Ii
reprezentau interesele in t5rile sträine. Mai ales cele din Constantino-
pol si din Alexandria (Egipt) lucrau in stil mare. La moartea bkranului
Gutmann, fiul s5u Herbert ii luase locul in maiestosul palat din Behren-
strasse. Desi inconjurat de un comitet foarte atent la operatiunile si in-
treprinderii Bancii (Aufsichtsrath") desi majoritatea actiunilor apar-
tinea Statuluii, printr-un tacit consens, Herbert Gutmann fusese 15sat
st5pin absolut asupra destinelor lui Dresdner-Bank pe care o conducea,
intemeiat pe o lunga traditie de familie, ca si cind ar fi fost afacerea sa.
Sub pretext sa-si inspecteze sucursala, Gutmann venise in realitate
la Bucuresti ca s5 petreaca. Ne aflam in plin in anii in care Germania se
dezmeticea dintr-un vis urit, in anii in care, gratie injectiilor de dolari
americani si de lire sterline, gratie inteligentelor m5suri luate de Schacht,
industria si comertul ren5steau din cenusa dezastrelor. Dup5 atatea pri-
vatiuni, un fel de nebunie de viat5 cuprinsese tot poporul german, de la
I In urma prabusirii marcii si a falimentului economic postbelic, cele 4 D-Banken

au fost salvate de Schacht printr-o insemnata sporire de capital subscris de cätre Stat
prin Reichs-Bank.
Print pan5 la cel din urm5 lucr5tor. Nic5ieri in Europa nu se petrecea ca

la Berlin, unde viata de noapte b5tuse toate recordurile. Rafmatii nu se
multumeau insä numai cu petrecerile Berlinului si mai eautau si altele,
cutreierând lumea in goana lor dup5 senzatii noi". Herbert Gutmann
pornise la drum cu nevast5-sa dup5 ce b5use din toate cupele incantarii
pe Valea Nilului, se oprise pentru un scurt popas in Bucuresti, unde
aflase c5 sunt dame frumoase si elegante, c5 lumea era primitoare si c5
viata era pl5cutà. Instalat la Athenne-Palace, a facut numaidecat cuno--
tinta catorva cucoane elegante, rele de musea dar bune de gur5, pe care
le-a acoperit cu flori, cu bomboane, cu amintiri" din Egipt si de la Con-
stantinopol, c5rora le-a oferit mese si supeuri, si care in cateva zile i-au
f5cut o reputatie de miliardar simpatic. Ne-a poftit drag5 la Berlin, s5
st5m la el are o cas5 pentru invitati! si ne pune si cate un automo-
bil la dispozitie s5 ne plimb6m pretutindeni!" povesteau &tele, din
salon in salon. Zvonurile acestor excese inutile si de prost gust ajunse-
sera pan5 la urechile mele, si mare mi-a fost mirarea facand cunostinta
perechii Gutmann la o mas5 la Callimachi, sa g5sesc in locul ce,lor doi
zv5p5iati la care m5 asteptam doi oameni asezati, de o perfect5 m5sur5
si educatie si plini de bun simt in redarea impresiilor lor de caratorie.
Ea, simpatick comunicativ5, far5 o umbra de pretentie plutocratica
desteapt5, citit5 si frecatà cu lumeal. El, zvelt, inalt, elegant, ras la fat5,
cu p5rul c5runt farà nici o urm5 semit5 in tr5s5turile sale avea
toate aparentele unui gentleman englez. Vorbea perfect frantuzeste si
englezeste si in curent cu problemele politice si economice la ordinea
zilei, le discuta cu miez si propunea fara nici o prezumtie solutii inte-
ligente. De unde venisem la Callimachi cu un sentiment de antipatie
pentru musafirul care, dup5 cele auzite despre dansul, nu era deloc pe
placul inimii mele la sfarsitul mesei m-am gásit in-plin5 simpatie cu
dansul. i dup5 masa', am inceput s5 vorbim impreun5 despre relatiile
Romaniei cu Germania, despre nevoia de a le strange si ne-am pus re-
pede de acord asupra faptului ca trebuia s5 incepem cu economicul, ca
s5 ajungem la politic. I-am arâtat cä crearea unei b5nci germano-ro-
mane la Bucuresti ar fi cel mai fericit inceput pentru reluarea rapor-
turilor pe care le doream si unul si altul, si din vorb5 in vorb5 am ajuns
sà-1 intreb daca n-ar fi dispus s5 transforme sucursala lui Dresdner-Bank
I Nascutil von Frankenstein ea nu era ovreic5 si fata de general, traise in so-

cietatea blind berlinezà.
MEMOR11,1926-1930 269
intr-o societate bancara romaneasch de sine st5t5toare. Locul ocupat odi-

nioarh de Banca Genera lh era inch vacant, si luarea lui Diskonto care a
facut atatea afaceri bune, de pe o piath ca a noastrà, nu putea fi pentru
Dresdner-Bank decat o operatie pl5cut5, in afar5 de orice alth conside-
ratie de politich mai inalt5. Gutmann a shrit numaidecat pe idee si rn-a
asigurat ci s-a gandit de mai multe ori la o asemenea transformare, dar
s-a temut sh nu &eased' inch la noi ecoul necesar vI un nume cu autori-
tate care sa" acopere incercarea. Dach d-ta ai binevoi a adhugat el
adresandu-rni-se sh iei sub auspiciile d-tale aceast5 nou5 coborare a
capitalului si a muncii germane pe piata Bucurestilor, afacerea e fhcu-
là!" Primesc cu mare pldcere, a fost scurtul meu rhspuns, fiindc5
sunt convins cà lucrez astfel in interesul tarn mele!" Am convenit cu
Gutmann s5 ne vedern a doua zi i sa punem lucrurile la punct. i ast-
fel, a doua zi, s-a n5scut Societatea Bancar5 Roman5....
Formalit5tile au mai durat toath vara; s-a cumphrat vechiul local al
Bancii Chrissoveloni1, din strada Lipscani i s-a modernizat pe cat s-a
putut dar si local si forme n-au fost gata cleat in septembrie, cand
printr-o inaugurare solemn5 am insemnat inceperea unei ere noi de co-
laborare intre Germania si Romania. Asupra acestei inaugurhri voi veni
numaidecat duph ce-mi voi plimba putin cititorii si prin Berlin.
Dupà convorbirile mele cu Gutmann, infiintarea Sociefatii Bancare
Rornane intrand in faza realizhrii, am convenit cu dansul c5 indath ce
dansul va fi preparat terenul la Berlin, sh-mi dea de veste i sh viu i. eu
acolo sh punem c5ruta pe roate. Lucrurile au mers destul de repede, si
im Schönen Monat Mai" rn-am urcat in tren i prin Cernhuti Lem-
berg Cracovia am ajuns in 36 de ore in capitala Reichului. Nu mai
fusesem la Berlin de mai bine de 20 de ani, noile sfari de duph rhzboi
1 Jean Chrissoveloni, atins de megalomanie inainte de a muri räpus de o tumoare a

creierului, clAdise un local nou pentru banca sa, tot in Lipscani, dar mai aproape de
Ca lea Victoriei. Acest local nou, in care impreunase cele mai minunate realizari ale
artei cu cele mai perfectionate instalatii tehnice fusese inaugurat in primgvara anului
1928. Tavanul salii de Consiliu fusese adus din Italia, cumparat dintr-un vechi palat.
Fiecare mobild, fiecare obiect fusese desenat de G. Cantacuzino, arhitectul constructiei
si executat Ill cele mai renumite ateliere din Italia si din Fran la. Refectoriul, balk, bu-
cätäriile, sala de gimnasticd si sala de recreere toate in slujba personalului, erau o
minune, ca i instalatia de incglzire si de aer conditionat. CF5direa costase 224 de mili-
oane, ceea ce la capitalul de 100 milioane al bancii era cam mult. Doi ani mai tarziu
Banca Chrissoveloni se prdbusea...
schimbaser5 si aci aspectul orasului dar mai putin ca la Viena. Dec5de-

rea Vienei din rangul de Kaiserstadt" a dat capitalei Austriei o lovitu-
r5 de moarte; leg5turile talate au dus la Ifincezeal5 a tuturor functiunilor
orasului, dup5 cum intr-un organism yiu sectionarea nervilor periferici
ar duce la paralizie. La Berlin, toate leg5turile au farnas intacte, iar dez-
ordinele politice i economice de dupà razboi au tulburat multe dar
n-au paralizat nimic, dimpotrivd au biciuit toate poftele, toate ambiti-
ile, toate 15comiile. RupAndu-se toate z5gazurile, apele s-au amestecat,
si in lipsa acelui regulator al existentei care in Germania a fost totdeau-
na Monarhia, viata, in toate rnanifestarile ei a luat un ritm de frenezie.
Cred cá Berlinul din acele vremuri (dui:a cfitiva ani s-a mai potolit) era
singurul oras din Europa in care pulsul vietii nu inceta s'à bat5 24 de ore
din 24. Colindarea localurilor de noapte, si ce localuri! f5cea parte
din programul fiecarui berlinez in m5sura s5 cheltuiasc5 cele 20-30 de
m5rci necesare expeditiei in vagon de clasa a treia. P5rinti de familie,
ferneie cumsecade, fete tinere si nep5tate toti i toate trebuiau sà pe-
treacä.
Dup5 restabilirea marcii, Berlinul a cunoscut o perioad5 de nebu-
nie, care a tinut pan5 la instalarea national-socialismului: Hitler a m5-
turat cu m5turoiul mare toat5 aceast5 coruptie, toat5 aceast5 destr5b5-
lare moralà, datorit5 in mare parte actiunii dizolvante a ovreilor.
In acest Berlin pervertit si cosmopolit, exci avântul industrial si co-
mercial pe care Germania ref5cut5 incepuse sà-1 ia atrAgea toate lipito-
rile str5ine in acest Berlin spasmodic care-si reg5sise echilibrul eco-
nomic dar nu si pe cel sufletesc, Herbert Gutmann juca rol, i Inca rol
important. Tutuia pe toti ministrii, se batea pe burta cu ei prin firul tele-
fonic aproape c5 le da ordine. Aceast5 situatie privilegiata era desi-
gur datoritä i faptului c5 se g6sea in fruntea uneia din bancile mari
germane, dar mai ales locului pe care stiuse sà-1 ocupe in inaltele stra-
turi ale vietii sociale berlineze. Dupà pr5busirea Monarhiei, aristocratia
germarià umilita si in mare parte minat5 prin crizele economice si mo-
netare care au urmat dup5 semnarea pkii, se retr5sese in domeniile ei
ereditare, sau prin orasele mai mici, unde traiul era mai ieftin, abando-
nfind Berlinul. Societatea Curtii, asa zisa Hofgesellschaft" se risipise
si dansa, dupa secarea izvorului care o invia. Indatà ce viata si-a cfisti-
gat siguranta, bancherii si oamenii de afaceri au ridicat cei dintai capul
si cum locul era liber, au constituit ei o elità socialà, compensand prin
MEMORII, 1926-1930 271
sclipiri si prin zgomot de suprafat5 lipsa unui lustru i unor insusiri pe

care numai vremea si o lung5 traditie le pot da la ivea15.
in aceast5 lurne de paiveniti, Gutmann cu instalatia lui princiara din
palatul Blijcher, lang5 Branderburger-Thor, cu vila lui din Patidarn
(unde mai inchiriase si palatul regal Alexandra, ca s5 poat5 crede c5 a
rnostenit pe Hohenzollerni!), cu Golful lui, cu SportingClubul lui de
pe Unter den Linden ocupa o situatie de frunte. Dup5 ce rn-a plirn-
bat peste tot ca s5-mi arate cine era, prietenul meu Herbert" (c5ci asa-1
chemau toti, ca s5 nu se mai aminteasc5 origina semit5 pe care numele
de Gutmann o preciza) a vrut s5-mi arate i ce putea, si in 15 zile capita-
lul necesar pentru intemeierea Societ5tii Bancare a fost subscris. Douà
treimi din cele 200 milioane hot5rate ca capital de pornire, au fost sub-
scrise de Dresdner Bank, iar restul de o treime de Koncerz und Privat-
Bank" din Berlin, de mai multe mari industrii din Renania, de Ams-
terdamer-Bank" si de Banca Japhet & Co din Londra. Chestiunile de
principiu (subscrierea capitalului, constituirea Consiliului de Adminis-
tratie, desemnarea directorilor) fiind terminate destul de repede la Ber-
lin, am fost trecut la forme, la Bucuresti, si la punerea la punct a localu-
lui, lasat de Chrissoveloni in cea rnai trist5 stare. in septembrie a fost
tot gata, a venit Gutmann de la Berlin si am procedat la inaugurarea
noului Institut de credit menit s5 reinnoade raporturile econornice din-
tre Romania si Germania.
Pentru inceperea campaniei mele privitoare la lichidarea pasivelor,
presimtisem, dup5 cum am ar5tat mai sus, directia partidului din care
faceam parte, fiindc5 socotisem c5 nu aveam dreptul s5 incep o aseme-
nea campanie, cat timp mai eram inscris intr-un partid MI5 sá previn
macar pe seful acestui partid. Nu i-am cerut voie; 1-am prevenit numai
de lupta pe care eram hothrat s5 o incep, lasandu-i lui libertatea reactiu-
nilor. Cu fundatiunea Sociefatii Bancare n-am facut nici m5car atat.
Stiam c5, dacà voi cere voie", Vintilá va zice nu; am preferat sà-1 pun
in fata faptului indeplinit, c5ci formal nu-mi putea reprosa nimic, infi-
intarea unei bànci nefiind un act politic propriu-zis supus controlului
de partid. Vinti15, care nu voia s5 se certe cu mine (sau mai bine zis nu
voia Inca' s5 se certe cu mine), nu mi-a facut nici o observatie in fatà,
rn-a blarnat ins5 cat a putut pe ascuns, a refuzat s5 vie la inaugurarea
localului nostru i a impus tuturor partizanilor sdi sd se abtie i ei. Sin-
gurul care a avut curajul s5 vie a fost Franasovici... Duca in-a felicitat
pentru opera necesard pe care o dusesem la bun sfdrsit, cdci raportu-
rile financiare dintre Romithia .yi Germania trebuiau reluate", dar n-a
venit nici el, explicandu-mi cà trebuia sa" menajeze pe Vintil5 care-lb5-
nuie§te c5 vrea si-i ia locul...
Intemeierea Societ5tii Bancare a fost une pierre d'achoppement"
intre Vintil5 qi mine. De§i nu ne-am despärtit decal in toamna anului
1930, din momentul in care am preluat pre§edintia Consiliului de Ad-
ministratie al primei institutii germane intemeiate in Romania dui:a r5z-
boi, fratele Vintilà rn-a osandit, §tergandu-m5 din lista bunilor romani".
N-a a§teptat decal un prilej nimerit ca s ma §tearg5 §i de pe lista mem-
brilor Partidului Liberal...
In tot cursul anului 1929 politica propriu-zis, politica de partid,

n-am prea facut. Era primul an de guvemare national-taranista, §i noi
cei din opozitie nu prea aveam mult de f5cut: cei de la Guvern trebuiau
lasati s5 fiarb5 in zeama lor §i sä se uzeze, §i totul indica ca urmau s5 se
uzeze mai iute decat crezusem. Imprumutul stabiliz5rii, cu afacerile
anexe; Creditul Agricol Ipotecar, concesiunea chibriturilor, contractul
suedez pentru §osele fuseser5 s5var§ite in astfel de conditii incat nu
mai inc5pea nici o indoiala c5 regimul nationa1-t5ranist era cel mai pa-
catos din ate i§i incercasera norocul de la r5zboi incoace, in tam noastrà.
N-am sá fac aci critica conventiilor incheiate la Paris, atat de oneroase
pentru Statul roman §i a m5surilor atat de ineficace pentru stabilizarea
leului §i ma multumesc, pentru a ar5ta pana unde a mers incon§ti-
enta celor insàrcinati cu negocierile, sa arat cà s-au bagat in textul con-
ventiilor semnate cu Banca Frantei S cu subscriitorii imprumutului
pana §i Statutele Creditului Ipotecar Agricol, a§a Inca Statul roman nu
putea schimba un alineat din aceste Statute farà sa ia asentimentul
tuturor senmatarilor de la Paris! In aceste Statute se prevedea, intre al-
tele, pentru viceguvernatorul Creditului, un strdinl, o leaf5 anual5 de
3 milioane lei! Si cam a§a erau toate...
In administratia interna deceptiile au fost tot a§a de mari. Mita, sa-
mavolnicia, afacerile de tot soiul erau la ordinea zilei, §i mai ales in-
fometatii no§tri milenari de peste munti puneau colac peste pupaza.
Opinia publica a inceput din nou s5 se intoarc5 spre Partidul Liberal,
care din toamna anului 1929 a inceput, s-a pus din nou pe pregatire pen-
I A fost numit unul Regard, o creaturà a Bancii FraMei, care a petrecut regulat cfite
3-4 s5p1drani pe an la Bucuresti !!!

MEMORII, 1926-1930 273
tru Guvern. Mi se dedese conducerea judetelor Caras si Severin (in Ba-

nat) si la centru prezidarea Comisiilor pentru Agricultura i pentru Ex-
terne, caci se constituisefa o serie de comisii pentru revizuirea i primeni-
rea programului". Aceste comisii au lucrat mai ales in cursul iernii
1929/1930 si in prim5vara anului 1930. In conducerea lucrarilor Comi-
siilor pe care le prezidam, e inutil &à mai spun ca n-am pus nici o vlaga,
nici zel. M5 consideram ca un functionar tinut sa-si indeplineasca sar-
cina ca sà-si cOstige salariul, si salariul meu era dinainte fixat sub for-
ma unui portofoliu, pe care Duca si Vintila mi-I desemnasera dinainte:
portofoliul Externelor, caci de and Titulescu se dedese cu Maniu si cu
Mihalache, Vintil5 nu mai voia s aud5 de dinsul, iar Duca nu-1 prea
mistuise niciodata. Lasind Doljul lui Neamtu, desi toat5 lumea (afara
de simbriasii Bancii Comertului) m5 cerea pe mine, si dfindu-mi sa
conduc dou5 judge departate i secundare in Banat, directia partidului
voise deja sá sublinieze ca nu vrea s5-mi dea o situatie electorala pre-
cumpanitoare, prin desemnarea mea la Exteme a voit sa se stabi-
leasca si mai lamurit ca nu era de dorit sa-mi bag nasul in politica in-
terna. Machiavellismele lui Vintila si ale lui Duca m-au lasat ins5 rece;
chestiunile de portofoliu nu rna interesau si nimic nu ma mai atragea in
luptele de partid. Când mi-a propus Duca &à rnd pregdtesc (!) pentru
Externe, n-am spus nici da nici ba, lasánd chiar pe sefii partidului sa
creada c5 m-as multurni si cu mai putin, adica cu nimic. Stiam c5 o ase-
menea solutie nu le-ar fi convenit deloc, caci toti nemulturnitii partidu-
lui s-ar fi strans in jurul meu, si condusi de mine le-ar fi putut face zile
fripte. Desi trecusera zece ani, amintirea Drapelismului" era Inca vie
in Partidul Liberal si teama de disidente, mare. Cunoscandu-le gandu-
rile, trecusem pe la nasul lui Vintila i lui Duca posibilitatea" unei ab-
tineri numai ca sà le platesc umilinta la care ma supuseser5 rapindu-mi
sefia Doljului, de care ma legau atfitea, la care aveam dreptul si pe care
a-ai fi dus-o cu siguranta mai bine decal Neamtu. Duca mi-a explicat ca
nu s-ar putea lua sefia lui Neamtu cleat, cladu-i-se mai mult, adic5 un
portofoliu in viitorul Minister, si ca ministru nu voiau sa-1 theft' cu nici
un pret, nici Bratienii, nici el, Duca. Explicatie de trei parale... In reali-
tate, eram foarte multmnit cu Externele, caci imi convenea din toate
punctele de vedere, fie si nurnai fiindca mi-ar fi permis sa ma abtin de
la o prea mare intimitate cu partidul si de la diferitele manifestari de
politica interna dupà vechiul tipic liberal de la Mazar-Pasa.
Munca dus5 de conduatorii Partidului Liberal, timp de mai bine de

un an, pentru primenirea si intinerirea organizatiilor judetene (cu rezul-
tate foarte limitate de altminteri) i pentru punerea doctrinei partidului
la punct intr-un program a c5rui aplicare sa garanteze pe capitole feri-
cirea natiei, a fost incoronat5 prin marele Congres ce s-a tinut in Bucu-
resti, in zilele de 1, 2 si 3 mai si prin marea intrunire national5 din grà-
dMa Societ5tii de Tir (in Izvor) cu care s-a incheiat Congresul. Am luat
parte si la Congres si la intrunire. La Congres ceva mai activ, in cali-
tatea mea de presedinte a douà sectii; la intrunire ca spectator cu loc
rezervat dar totusi numai spectator. Despre programul aprobat de
Congres, program ce a fost publicat prin ziare i prin brosuri nu.voi
spune nimic, fiindc5 despre neant nu e nimic de spus. 0 serie de banale
deziderate, f5r5 nici o indicatie asupra mijloacelor sau metodelor de
realizare o lips5 total5 de preciziuni si o spairn5 copitareasc5 de ori-
ce inovatie, nu puteau impresiona pe nimeni si nu e de mirat ea noul"
program liberal a I5sat lumea indiferent5. Sectiile mele le-am prezidat
mai mult cu numele, 15s5nd pe Cipalanu sà inscrie ce vrea in capitolul
prograrnului consacrat Agriculturii i pe Ghighi Djuvara sà inv5rteasc5
dup5 poft 5 pe al Externelor.
In ce privea Agricultura imi urm5ream programul meu personal in
afar5 de partid si de club, program intemeiat pe conversiunea datori-
ilor, pe standardizarea produselor si pe asociatia micilor cultivatori. In
programul partidului nu putusem introduce decdt standardizarea pro-
duselor, i Inca i aceasta de realizat cu prudent5. Asociatia micilor cul-
tivatori organizatà de Stat, n-a fost primità de Dinu Braltianu fiindca se
apropia prea mult de conceptia kolhozurilor sovietice (!!!) iar de
conversiunea datoriilor, si Dinu i Vintil5 au fugit ca dracul de 15maie,
iar Banca Ronfineasca a tunat si a fulgerat! Tot ce am putut obtine, a
fost sa bag in program o fraz5 in care se vorbea de desatusarea" agri-
culturii prin crearea de institutii de credit ieftin, i prin dezvoltarea ce-
lor existente... In redactarea paragrafului din program destinat rapor-
turilor cu strainatatea" (adic5 in al Externelor) n-am obtinut nimic,
fiindca nu am cerut nimic! Politica extern5 nu se face din opozitie, se
face la Guvern, i pin5 s5 ajungem la Guvern mai era!
Asupra opiniei publice, intrunirea de la Tir a f5cut mult mai mult

efect dec5t Congresul. Si era natural s5 fie asa, c5ci Congresul a fost o
manifestatie moarta, pe c5nd intrunirea a fost una pling de viatA. Pan5
MEMOR11,1926-1930 275
atunci si de atunci, Bucurestii n-au mai v5zut asa ceva. Vechea traditie
politica' care limita la populatia Capita lei manifestärile de partid, fusese
violat5 de Averescu care adusese la Arenele Romane 10 000 de t5rani
mobilizati, cu hran5 pe 3 zile". Ca sa" arate ce poate, Partidul Liberal a
adus in ziva de duminic5 4 mai 1930, peste 100 000 de oameni. Nu era
lucru mare: chestiune de trenuri, prin urmare de parale, c5ci oamenii
veneau voiosi sA petreacä o zidouà in Capita 16 nth' sä-si plAteasca
drumul. Aceast5 inovatie a mai aruncat o sarcin5 in spinarea contribna-
bililor, c5ci cele 2-3 milioane cat costa o asemenea manifestare erau
recuperate asupra fondurilor secrete, la venirea partidului la putere.
Dedesubturile find ins5 necunoscute rnarelui public, aceste manifes-
t5ri de mase au impresionat la inceput i Partidul Liberal. S-a folosit
cel dintai, in 1930, de noutatea lor. Partidul National-Pr5nesc a urmat
pilda Partidului Liberal, si sub Guvernul Vaida, a adus si el suta lui de
mii .de oameni, in 1932 si in 1933. Au fost dealtminteri ultimele mari
manifesfari far5 rost, sub Regele Carol al 11-lea.
Cred c manifestarea de la 4 mai 1930 a fost cea mai impunätoare
din manifest5rile populare ce s-au tinut la Bucuresti, nu numai prin
num5rul participantilor dar si prin ordinea si organizarea ei. Se dedese
intalnire oamenilor veniti din ajun ca i celor ce soseau inc5 in dimi-
neata zilei de 4 mai, la Sosea. Acolo, au fost toti incolonati pe judete,
la orele 10 au pornit, randuriranduri i palcuripalcuri, ca soldatii,
spre gfadina Tirului din Izvor. Dup5 douà ceasuri geadina se umpluse,
si coada coloanelor era4nc5 la Sosea... Trecerea prin oras s-a facut in
cea mai deplin5 ordine si... in t5cere. Nu se inventase 'Inca defilarea cu
cantece! in grádina Tirului, de pe dealul care se ridica la marginea de
sud a ogradei, privelistea era interesantà: o mare de capete, oameni
care veniserà de departe f5r5 s tie precis pentru ce urechi smerite
care ascultau f5r5 s5 le priceap5 panglicariile politicienilor care se pe-
rindau sus pe deal in fata microfonului, panglic5rii pe care opt mega-
foane le revársau peste toat5 intinderea campului... Prin fata micro-
fonului au trecut pe rand doftorul Angelescu, T5t5rescu, Duca, Vintil5
Br5tianu, Al. Lapedatu, Inculet, Nistor i Aurel Cosma (pentru ca nici
unul din tinuturile alipite s5 nu lipseasc5). Bine c5 n-a fost considerat5
si Oltenia ca tinut alipit, cAci rn-ar fi inscris poate si pe mine printre
trambitasi!
Prin aceasta mare manifestare populark Partidul Liberal a inteles sa
inceapa campania de ilsturnare" si sà-si puna candidatura la Guvern.
Dacd n-ar fi debarcat Printul Carol la 6 iunie, e probabil c5 pan5 in

toamn5 Partidul Liberal si-ar fi atins tinta. C5ci slàbiciunea Partidului
Nationa1-far5nesc si incapacitatea sa de a face fata greut5tilor, mai ales
celor economice se dovedise cu prisosintà in 18 luni de guvemare.
Toat5 lumea cerea un regim de autoritate i oameni de experient5, tin
regim pe care Maniu nu stiuse sau nu putuse s5-1 aleatuiasc5 si toti cei
nemultumiti si ingrijorati se indreptau din nou, in lipsa altuia, spre Par-
tidul Liberal, cu toate dezam5girile trecutului, ca spre forta politica mai
priceput5 in problemele gospod5resti si mai bine organizat5.
Situatia politic5 era intr-adevar din cele mai precare, si niciodatà,

de la proclamarea Independentei, România nu se mai g5sise intr-o ase-
menea stare de care* la carma Statului. Slab prin definitie, regimul
Regentei mai primise o lovitura grea prin moartea Regentului Buzdu-
gan, r5pus pe neasteptate in cateva zile, in toamna anului 1929. Scan-
daloasa alegere a lui C. S5r5teanu1, pus5 la cale de Maniu prin surprin-
dere spre mirarea si chiar indignarea, 0115 si a partizanilor sal
inthrise vremelnic Guvernul, dar nu si regimul. Buzdugan a fost singu-
rul Regent cu un pic de bun simt si de vointà. inlocuirea lui printr-un
om de paie al ardelenilor cu care se inrudea prin nevast5-sa, sor5 cu
Mihai Popovici a redus la zero autoritatea Regentei. Nicolae alerga
cu automobilul ca un nebun, calca oamenii, pàlmuia pe cei ce incercau
s5 reziste2, se pr5p5dea dupä Carla lui de Dolettin5 i facea carlism. Pa-
triarhul nu urm5rea decát &ma' scopuri: s5 pun5 bath la o parte si sà-si
procopseasc5 neamurile; de altminteri, chiar dac5 ar fi avut vreo ve-
leitate de a-si impune vointa ceea ce nu era cazul 1-ar fi domolit
Maniu cu dou5 vorbe, c5ci II avea la mina' cu nu stiu ce afaceri veroase
de pe vremea episcopatului s5u de la Caransebes. Iar noul Regent Sar5-
teanu, care fusese un excelent functionar in posturi secundare, pe lang5
supusenia sa faca de Maniu, nu avea insusirile cerute pentru un post de
conducere. Toatä ziva cu p5harutul in mfina", se dezinteresa de treburile
Statului, ca s5 se ocupe de ale lui si in special de constructia unui cas-
ter la rnosia lui S5rata. De cate ori rn-am dus la el, si i-am facut vreo
I Fost consilier la Curtea de Casatie, fost ministru de interne in Guvenr 1 Averescu

de la Iasi din 1918.
2 intre altele, cazul profesornlui universitar Nolica Antonescu, lovit pe Bulevardul
Elisabeta si palmuit fancied s-a gäsit in fata automobilului nebunului.
MEMOR11,1926-1930 277
3-4 vizite, mi-a aratat planurile clàdirii sale qi mi-a cerut sfaturi;
despre situatia politica sau despre intentiile Guvernului n-a qtiut nicio-
data nimic.
Cu o Regenta inexistenta, lucrurile ar fi putut 'Inca sà mearga dac5
eful Guvernului ar fi fost cel putin el un om de autoritate i care sa tie
ce vrea. Dar Maniu nu avea autoritate nici macar in partidul lui. Etern
pertractator" se tocmea de dimineata pfina seara cu minitrii, cu Ora-
nistii, cu ardelenii afamati, cu nepotii Boila lacomi de bani, cu Stere,
cu militarii, cu opozitia i cu reprezentantele feminismului. Singura lui
ambitie era sa-i duca cat mai multà vreme barca printre stanci, sa evite
coliziunile fatale §i sa' nu inchida nici o portita in urma lui. Tremura de
frica SA nu se intoarca Carol, §i-i trimitea emisari ca sa-lamageasca. Se
ternea de influenta lui Stere in partid i indemna rnilitarii1 sa-i intoarca
spatele cu orice prilej pentru a-i lua apoi apararea in Comitetele na-
tional-tafaniste. Nu putea suferi pe Madgearu §i punea pe Mihai Po-
povici sa-i saboteze proiectele, pentru a le sustine apoi dansul in fata
Camerei. Era numai vorb5 i ascunzi§uri. imi reamintesc cá trimis in-
tr-o delegatie de Creditul Funciar Rural, rn-a primit impreuna cu alti
3-4 i ne-a ametit un ceas cu vorba, fagaduindu-ne tot ce i-am cerut, ca
sà faca a doua zi tocmai contrariul, sau sa lase pe altii sa faca, caci el
nu indraznea nimic.
In primavara anului 1930 situatia nu mai era tenabil5. De§teptul
Meige, ornul Intelligence-Service-ului", intr-o vizita pe care mi-a fa-
cut-o mi-a spus textual: Ori inlocuiti Regenta, ori inlocuiti pe Maniu.
Ap nu poate sa mearga. Regenfa nu poate guverna deceit cu Partidul
Liberal, care cel putin qtie ce vrea. Dac5 doriti sà pastrati pe Maniu la
putere, dati-i un Regent, care sa qtie el ce vrea..."
De§i politica nu ma mai interesa prea mult, dandu-mi seama cà lu-
crurile se indreptau spre serioase tulburari interne, rn-am gandit sä in-
cerc ceva pe langa Printul Nicolae, fie qi numai ca sa-mi dau seama
daca era ceva de facut cu dansul. Am rugat pe Regina Elisabeta a Gre-
ciei sa-mi inlesneasca o intrevedere la dansa cu frate-sau. Regina ne-a
poftit impreuna la ceai, §i am pierdut douà ceasuri incercand sá urnesc
pe cine nu era de urnit. Printul Nicolae a recunoscut numaidecfit ca Re-
I Scenele nepläcute la Senat cu prilejul valorificarii drepturilor lui Stere ca senator

pe vialit, manifestatia lui Prezan la teatru, unde a paräsit sala dupg ce a constatat pre-
zenta lui Stere, i altele...
genta era incapabil5 sa domine situatia i ca ap nu mai mergea"

dar indat5 ce am incercat sa schitez ce trebuia f5cut", Printul a inlem-
nit §i n-am mai putut scoate nimic de la el... Tot repeta: Trebuie a-
teptat, trebuie a§teptat, se vor aranja toate!..." M5rturisesc era pe la
sfar0tul lui ianuarie ea n-am priceput atunci a n-avea dee& un
gand, intronarea lui frate-s5u Carol, §i ca, nevoind sa-1 nfarturiseasck
tacea §i m5 poftea sa a§tept...
Totul se pregatea incet dar sigur, pentru reintoarcerea lui Carol, mul-
tumita carentei celor care ar fi trebuit s5 o impiedice. Totu0 nimeni nu
credea c5 lucrurile vor merge a§a repede cum au mers. Singurul pentru
care intoarcerea lui Carol se contura cu o mare probabilitate, singurul
urm5rit de aceasta obsesie era Vintilä Beatianu; de0 lipsit de intuitie in
materie politick §eful Partidului Liberal a v5zut clar in aceastä afacere,
0 a fAcut tot ce a putut ca sa impiedice lovitura. Dar ce putea sa fac5 el
din opozitie, dezarmat cum era? S5 injure i sa faca propaganda cat mai
multi impotriva Printului... S-a dat 0 la una §i la alta.
A mers pe aceastä cale pada la odios §i la ridicol. A pus s'a se tipa-
reasca o broprà infarna in care a in0rat toate porcariile ce cu drept ori
cu nedrept se puneau in seama Printului §i a ins5rcinat frunta0 de a-i
partidului s5 o impart5 pe strada. V5d i acum pe generalul Mo§oiu, pe
Ghighi Djuvara, pe Dovlecel Dimitriu indeplinind aceast5 ru0noas5
ins5rcinare... Convocat acas5 la Vintil5 cateva zile dupà lansarea bro-
§urii, la o consfatuire, n-am putut sá-mi retin indignarea i am protestat
vehement impotriva batjocorei Printului. Nu uitati domnilor" 0 cu
aceste cuvinte am incheiat protestarea mea ca Printul Carol este
tafal Regelui Mihai i c5 orice ignominie aruncatà asupra Printului se
resfrange asupra Regelui. Eu pricep sa v5 opuneti la intoarcerea lui Ca-
rol, dar atunci impu.ycati-1, dar nud acoperiti cu ldturi..." Din tot ce
am spus eu, unii din cei prezenti n-au retinut deck cuvintele impq-
cati-l", i dup5 ce Carol s-a urcat pe Tron §i s-au impacat cu el, s-au dus
s5 m5 parasca c5 am vrut sà-1 omor. Cum se scrie Istoria! Denuntul a
reu0t intrucatva, caci Regele Carol in-a intrebat intr-o zi dac5 era ade-
vat-at c5 am voit sa-1 impu§c! Da, Sire, e adev5rat i-am raspuns
eu am vrut s5 te impu§c ca s6 te scap de infamiile pe care le colpor-
tau cei ce In-au denuntat Majest5tii Tale!"
Cu toate bro§urile 0 cu toate eforturile lui Vintilk cu toate dibaciile
lui Maniu, cu toate masurile de sigurant5 pe care le lua Ministerul de
Interne ideia unei Restaufári dinastice se concretiza din ce in ce.
MEMORII, 1926-1930 279
Dei eram in complecta necuno§tinta de tot ce se planuia la Paris, de§i

nu tiam nimic despre uneltirile Printului Nicolae, nu ma mai indoiam
prin aprilie ca mai devreme sau mai tarziu, Printul Carol 4i va relua
locul de la care fusese indepartat cu atata eleganta abilitate. Marturi-
sesc insa ca nici prin cap nu mi-a trecut cà lovitura era gata sä fie data,
ai in calculele mele cele mai optimiste caci doream i asteptam ina-
poierea Printului socoteam toamna anului 1930 ca sorocul cel mai
apropiat pentru realizarea ei.
Deqi am petrecut in februarie 15 zile la Paris, inapoindu-ma de la
Londra, de§i eram partizan al unei reinscaunari a Printului, nu m-am
dus sa-1 \fad fiindca dedesem lui Vintila cuvantul la plecarea din Bucu-
reSi, ca nu voi lua contact nici cu Carol, nici cu anturajul sau. i chiar
daca n-as fi dat cuvantul mi Vintila, acest anturaj al Printului ma dez-
gusta profund i ar fi fost suficient ca sà ma tie la distanta. Nu tiu daca
in februarie 1930 Carol ar fi avut destula incredere in mine ca sa-mi
destainuiasca proiectele sale, admitand ca ar fi fost deja fixate; secretul
ce a fost pastrat in organizarea loviturii din iunie ma face insa sá cred
ea' nu. In tot cazul m-am inapoiat la Bucure§ti fara nici o banuiala a
evenimentelor ce se pregateau. Dupà cum se va vedea, am fost cel din-
fai surprins prin coborarea Printului din avion, in ziva de 6 iunie.
Urmeazd volwmil al IX-lea (1930-1931)

ANEXE - FACSIMILE
ANEXA I
Raportul nr. 110 din 10 martie 1930 al
lnspectoratului II General de Armatti
catre Ministerul Annatei, cabinetul Mi-
nistrului.
Secret
Am onoare a aduce la cuno0inta ca, cu ocazia inspectiilor pe care le-am
facut trupelor din Basarabia in zilele de 4-9 martie a.c.:
1) Mi s-a raportat de catre comandantii de regimente i comandantii de
cercuri de recrutare Ca o parte din recrutii basarabeni s-au prezentat la cercu-
rile de recrutare cu panglici ro0i la §epci, cantand internationalajos Romania
sus Rusia" i vociferand ca au fost in§elati cand ii s-a promis cu ocazia Mogi,
rilor Ca nu vor mai face armata. Se dovede0e Ca propaganda subversiva ajun-
ge pana la portile cazarmilor noastre.
2) Comandantii de regimente mi-au raportat ca, in unele straturi ale popu-
latiei comunismul este atat de avansat i nemultumirile in contra administra-
tiei noastre atat de mari, incat, intr-un eventual fazboi contra Sovietelor, nu
vom putea conta pe toate trupele recrutate din Basarabia, indiferent de natio-
nalitate.
Ofiterii care traiesc in Basarabia in mijlocul trupelor 0 al populatiei atri-
buie aceasta stare de spirit urmatoarelor cauze:
1) Propaganda comunistci manifestati prin:
a) Vaste organizdri comuniste, descoperite aproape lunar in ora§ele gi
satele din Basarabia;
b) intretinerea propagandei cu bani frimici de cdtre Soviete;
c)Manifeste comuniste impartite foarte des populatiei i chiar trupelor;
d) Teatru. Din luna octombrie 1929 0 pani astazi au cutreerat Basara-
bia urmatoarele trupe: grupul Praga al Teatrului artistic din Moscova,
trupa ucrainiana Leonidov, corul cazacilor Orel, trupa evreiascfi Sy-
dital 0 Dora Weissmann etc. etc.
ANEXE FACSIMILE 281
e) Cinematograf In Basarabia se prezinta filme straine multe cu su-

biecte tendentioase, de exemplu: Furtuna, Ultimul Ordin, Produsul
Intunericului, Uraganul, Ultimii Tari etc., toate cu subiecte din viata
ruseasca.
Radio. Sovietele fac prin radio o mare propaganda comunista. In ul-
timul timp s-a transmis de la Odessa prin, radio urmatoarea informa-
tie: In luna aprilie comuni§tii vor trece Nistrul i vor ocupa Basara-
bia pe care armata romana n-o va mai apara. Nici chiar locuitorii care
au fost favorabili conducerii romane§ti, nu vor avea permisiunea sal
teach' la vest de Prut.
2) Organele noastre administrative se dezintereseazd de aceastd propa-
gandd iar in unele pdrti o incurajeazd i o sustin, asa de exenzplu:
a) Locuitorii din Tatar-Bunar au ridicat o cruce mare la mormantul co-
muni§tilor morti cu ocazia rebeliunii din 1924. La ziva Eroilor au dus
preotul sä slujeasca la acea cruce, pentru a arata Ca ace§ti comuni§ti
sunt eroii bor.
Jandarmii au raportat autoritatilor dar nu s-a luat nici o masura.
b) Barcagii romani se pot intalni zilnic cu barcagii ucrainieni pe
Nistrului, din cauza ca nu s-au luat masuri sa se traseze o linie de de-
marcatie prin geamanduri i nu se aloca combustibilul necesar pen-
tru vasele marinei i granicerilor spre a se putea face politia Limanu-
lui.
c) Propagandi§tii prit* nu sunt pedepsiti. Astfel s-a constatat ca locui-
tonil Stefan Soroceanu din Tatar-Bunar, cunoscut ca periculos din
anul 1924, a fost descoperit citind un manifest comunist in carciuma
lui Vetrogan, in noaptea de 23-24 ianuarie a.c.; contra acestui propa-
gandist nu s-a luat insa nici o masura, iar jandarmul denuntator este
anchetat pe motiv ca a tras o palma unui comunist care nu vrea sä de-
clare adevarul.
d) Prefectul de la Cetatea Alba, cand i s-a spus de calre un ofiter ca re-
crutii au venit cu panglici ro§ii, a raspuns ca acesta este un obicei ru-
sesc i a observat ofiterului ca §i el poarta panglici roqii la decorati,i.
e) La o intrunire politica de la Atachi (pe malul Nistrului), prefectul
Hritcu al judetului Balti a vorbit populatiei In limba rusa. La aceasta
intrunire alti oratori au adus grave insulte poporului roman. Prefectul
a luat din nou cuvantul i faral sa dezaprobe insultele ce ni s-au adus,
a continuat sa vorbeasca in limba rusä, ovationat de public.
0 La o intrunire politica din Chi§inau, politicianul Stere a spus evreilor:
. i-a scapat de dictatura generalului Prezan ti cu toate acestea ei nu
i-au dat voturile".
282 ANEXE - FACSIMILE
3) Ac(iuni de dezagregare sociaki neimpiedicate ci uneori chiar sprijinite

de autoritdtile noastre administrative, de exemplu:
a) Bulgarii din Basarabia sunt in curs de a se organiza ca minoritate et-
nick in legatura cu bulgarii din Dobrogea;
b) Rusii din Basarabia lucreaza de un an pentru organizarea lor ca mi-
noritate etnica;
c) S-au alcatuit i s-au depus la tribunal statutele unei societati de cul-
tura rusä. Statutele sunt semnate de functionari superiori, profesori,
preoti etc.;
d) Bulgarii i rusii care au cerut infiintarea de scoli romanesti, cer acum
.scoli in limbile bulgara i rush";
e) Aproape toata populatia din Basarabia tine sarbatorile dui:4 calen-
daml vechi, iar numairul sectantilor progreseaza nesuparati de autori-
tap. Colportorii autorizati de Ministerul de Interne (cazul evreului
Wolf Tohan) circula prin sate si vand carti Baptiste, tiparite in limba
romana, rusa i germana.
4) Prestigiul autoritdlli de Stat sabeste continuu:
a) Jandarmii sunt umiliti i cu greu Ii mai pot face serviciul;
b) Primarii sunt fictiuni. Nimeni nu-i mai asculta in cele mai multe co-
mune;
c) In schimb cunoscutul agitator Zipstein este respectat i ascultat de
populatie. Taranii II saluta cu respect si-lnumesc conducatorul kr.
In darea de seama asupra pregatiHi de razboi a trupelor din Inspectoratul
General II de Armata, pe anul 1929, inaintata Ministerului Armatei, am aratat
pericolul ce apreciam ca ne va ameninta armata intr-un viitor apropiat dacà nu
vom pune stavila propagandei comuniste.
Ultima inspectie facuth trupelor din Basarabia care a coincidat cu prezen-
tarea recrutilor la corpuri, mi-a dovedit ca propaganda comunista, lasata sa se
dezvolte in mod liber, a inceput sa-si produca efectele urmarite de dusmanii
Orli si in randurile o§tirii.
Armata este amenintata sa primeasca recruti bolsevizati, a caror educatie
sa nu o mai poata indrepta in timpul serviciului activ.
intr-un viitor razboi cu Sovietele, nu vom mai putea conta pe trupa recru-
tata din Basarabia si mai mult chiar, spatele trupelor care vor lupta pe Nistru
va fi amenintat de populatia ostila care va sta gata sa foloseasca spionajul
chiar armele in contra armatei noastre.
Pentru a stavili acest pericol, si de se va mai putea pentru a-I inlatura, fac
urmatoarele propuneri:
a) In Basarabia sa nu se mai faca nici o propaganda politica i nici un fel
de alegeri, timp de cel putin 5 ani; de asemenea sa se interzica orice propagan-
da comunista.
ANEXE FACSIMILE 283
b) SA se declare stare de asediu in toate orasele din Basarabia elate pe

frontierä.
c) SA se ridice toate armele aflate asupra populatiei. Acei care vor fi do-
vediti cá ascund armele sA fie aspru pedepsiti.
d) SA se ridice aparatele de radio de la persoanele suspecte.
e) SA se cenzureze toate filmele de cinematograf i toate piesele de teatru
si sA nu se permitä reprezentarea cleat a acelor care nu sunt tendentioase.
0 SA se sporeascA numarul grAnicerilor pe frontierà i numArul jandarmi-
lor din interiorul Basarabiei.
g) SA se construiascA cazarmi pentru trupe i sä se scoatà toate trupele din
casele locuitorilor.
h) sa se faca o puternica propaganda româneascA prin toate mijloacele: ci-
nematografe, teatre, posturi de radio la comune, conferinte in care sA se arate
situatia din Republica Sovietelor, folosindu-se in acest scop i declaratiile re-
fugiatilor din Ucraina etc.
Inspector General de ArmatA
General de Divizie
(indescifrabil)
ANEXA 2
Raportul Inspectoratului II General de
Armatd cdtre Domnul Ministru al Ar-
matei (din 10 martie 1930).
Secret
in darea de seamA asupra pregAtirii de rAzboi a trupelor din Inspectoratul II
General Armata pe anul 1929, inaintafa Ministerului Armatei cu nr. ... am
aratat pericolul ce apreciam ca ne putea ameninta armata, intr-un viitor apro-
piat, dacA nu vom pune stavilà propagandei comuniste.
Recenta inspectie facuta unitatilor din Basarabia cu prilejul prezentarii re-
crutilor la corpuri, mi-a dovedit cA rani este mai mare decAt 11 credeam i cA
ceea ce consideram cu putine sApramâni inainte ca o primejdie eventualk de-
venise o amenintare imediatà pentru moralul trupelor noastre cat i pentru Ii-
nitea i ordinea intregii provincii.
Actiunea lentà de dezagregare, urmarità de propaganda sovieticA in Basa-
rabia, ii culegea primele roade. FArà a fi schimbat nimic din starea de drept a
acestui tinut romanesc si fat-A a fi recurs la acte vadite de violentà, ea rAsturna
echilibrul moral intre Prut i Nistru i punea majoritatea populatiei in fata unei
crize de neincredere".
Analizand situatia asa cum am valzut-o si cum o simt ofiterii de sub ordi-
nele mele, prima constatare este ca nici un element politic sau militar nou nu
ar putea indreptati ingrijorarea care a patruns in orase si la sate si care se ma-
nifesteaza sub diferite aspecte. Pericolul din afara, desigur nu este azi mai
mare decat era ieri, dupa cum forta noastra de aparare nu este cu nimic scazutä
nici moralmente i nici materialmente.
Si totusi sunt simptome ingrijoratoare de disolutie, de teamd fi de dezor-
dine, in fata carora trebuie sa reactionam energic i repede. Aceste trei de-
mente dealtfel se inlantuiesc i constituie insasi esenta i elul actiunii bolsevi-
ce inguntrul hotarelor noastre, a carei primejdie este poate mai mare decat ace-
ea a unui atac armat
0 propaganda sistematica sprijinità pe tot ceea ce banul i tehnica moder-
na pot oferi, s-a desfasurat in ultimul timp in Basarabia rara a gasi din partea
noastra o stavila hotarata. Din contra unele slabiciuni au dat o temeritate net:4-
nu'Ith agentilor sovietici ca reincepand cu zilnicele comunicate prin radio ale
Moscovei i urcand intreaga gama a mijloacelor de lupta manifeste, intru-
niri secrete, incerchri de atentate pana la constituirea efectiva de organizatii
comuniste pe.teritoriul nostru, au rasturnat, cum am spus mai sus, echilibrul
moral al populatiei.
Puterea armatei ro§ii", succesele actiunii politice i militare a Soviete-
lor", hotararea lor de a libera Basarabia de teroarea romana" repetate §i
anuntate zi de zi, ora de oil, la ora§e ca §.1 la sate, din gura in gni* prin radio,
prin pamflete, au creat o stare de spirit morbida care zdruncina autoritatea §i
siguranta noastra. Este din partea propagandei comuniste o incercare dibace
de sugestie colectiva" a unor mase u§or impresionabile, cu un nivel cultural
scazut, cu o educatie nationala §i cetateneasca foarte limitata, §i care pastreaza
Inca obsesia puterii ruse§ti.
in fata acestei ofensive sovietice, autoritatea noastra de multe ori §ovai-
toare §i timida, nu a vazut §i nu a oprit la timp primejdia. Rezultatul este criza
de incredere", atmosfera de defetism, ingrijorarea" care pe alocuri ia acces de
panica, elemente pe care ma simt dator a le semnala ci in fata chrora trupele
din Basarabia, ofiteri ca §i grade inferioare, reprezinta o bariera putemica §i
neclintith. Este nevoie insd a se da chiar acestor trupe increderea cd actiunea
lor nu este izolatd, intregul aparat de Stat conlucreazd in mod coordonat la
restabilirea ci mentinerea echilibrului moral si eh nu se va cruta nici o sforta-
re, nici ojertt i nici o sanctiune spre a se atinge acest tel.
Daca ràui Ii are azi expresia numai intr-o criza morale i intr-o slake
a autoritatii, el ar putea degenera usor mai tarziu intr-o stare de anarhie si de
dezagregare impotriva careia remediile vor fi si mai grele si mai dureroase.
Acum pe calea chiar pe care rani s-a produs putem reactiona inca 'icor printr-un
ANEXE - FACSIMILE 285
gest de autoritate i apoi printr-o actiune unitara energica i neintrerupta. Re-

stabilirea integrald a autoritcilii in Basarabia va aduce de la sine reprimarea
oricarei propagande anarhice pe viitor §i consolidarea disciplinei maselor de
care avem nevoie pentru a garanta disciplina i siguranta trupelor. Ace lea§i
mase, sugestionate azi de temeritatea actiunii sovietice 0 de unele slabiciuni 0
defectiuni ale noastre, in fata unei atitudini hotarate a autoritatii romane§ti i§i
vor recapata increderea in noi §i in puterea noastra. Simtindu-se apoi la ada-
postul oricarei primejdii din afara sau dinanntru, vor inclina din nou balanta
fortelor morale 0 materiale de partea cea buna.
A rasa mai departe starea de lucruri de azi inseamna a fi obligati mai tarziu
a uza de forta pe teritoriul Basarabiei. 0 asemenea eventualitate ar slabi pe de
o parte in fata lumii prestigiul i dreptul nostru la acest pamant romanesc, iar
pe de alta ar lasa urine adanci in sufletele populatiei i ar putea procura Sovie-
telor pretextul dorit al unei interventii armate.
Reactionand insa la timp vom evita nu numai un pericol real ci chiar un
dureros proces de con§tiinta.
Inspector General de Armata
General de Divizie
(indescifrabil)
ANEXA 3
Un exemplar din manifestele comuniste
impaitite cu miile in Basarabia in anii
1929, 1930 .yi 1931 (primdvara) fdrd
opunerea autoritdtilor.
Tdrani muncitori!
Frali proletari ((Irani de la sate .yi mosii!
Partidul Comunist i Uniunea Tineretului Comunist este singurul partid
care lupta pentru muncitorii subjugati i exploatati de la sate 0 ora§e i VA
cheama la lupta contra mizeriei, contra §omajului, contra impozitelor, 0 con-
tra cametei bancilor.
Frati ((Irani!
Burghezia stapanitoare, fabricantii, bancherii, moierii, cu politica lor ban-
diteasca baga in cea mai mare mizerie 0 in datorie pe taranii saraci numai
pentru a sta ca trantorii care traiesc pe spinarea muncitorilor sa poata stoarce
cat mai multe milioane si din aceste milioane stoarse de la taranii saraci sa
facA gaze otrdvitoare, mitraliere, tunuri, tancuri si vase de razboi, ca si in anul
191,4 cand fabricantii, mosierii i bancherii au pornit inspre transee la moarte
sikurà pe muncitorii de la sate si orase. Burghezia stapanitoare pregateste ace-
Iasi macel contra Rusiei Sovietice care este prima si singura patrie a muncito-
rilor si a taranilor.
Pentru asta mareste impozitele i toate darile, ca sA poata cheltui cat mai
multe miliarde pentru aceste instrumente criminale. NumArul po1iiti1or si al
jandarmilor se inmulteste pe spinarea voastrà. Si pentru asta daca voi taranii
saraci nu mai puteti plAti impozitele si cametele la banci, atunci va forteaza cu
jandarmii, cu baionetele platite de voi !!
Frati muncitori Omni!
In contra frontului comun al fabricantilor, bancherilor si al mosierilor tre-
buie sä organizAm ifrontu1 nostru comun, frontul muncitorilor de la fabrici,
de la uzine, de la mosii si de la sate.
S5 luptam dar sub conducerea Partidului Comunist si al Uniunii Tineretu-
lui Comunist contra exploatArii, contra mizeriei, contra impozitelor, contra te-
roarei jandarmeresti, contra stapanirii fabricantilor, bancherilor si a mosierilor,
pentru Guvernul muncitoresc si taranesc,
Frati ((Irani!
Burghezia putredà cu comentarii josnice, acuzári, §i cu minciuni vrea sa
vä umple capul si toate ziarele vá inward' ca de asta graul nu mai are pret, pen-
tru asta esafAcie asa de mare, pentru ca. Rusia Sovietich a umplut toafa lumea
cu igau. In sate, primarul, notarul i invAtAtorul vä insalä spunand ea comu-
nistii sunt vinovati!!! pentru somaj i pentru mizerie i cu minciuna asta vrea
sh vä insele ca sA nu vedeti adevaratul vostru dusman, vinovat de mizeria
voastra. Comunistii sunt fratii vostri de lupth si de asta au frich boierii, ca yeti
afla odatä ca insasi boierii sunt dusmanii vostri, care nu muncesc si se ingrasa
din munca voastra si ca numai aceia care muncesc sunt fratii vostri i ea nu-
mai Partidul Comunist si Uniunea Tineretului Comunist sunt acei care organi-
zeazA i conduc lupta voastrA. Lupta cranceng contra acelora care trhiesc pe
spinarea muncitorilor, lupta pentru interesul muncitoresc si thranesc, contra
mizeriei, contra exploathrii, contra pregAtirii noului macel al muncitorilor. Lup-
tam pentru apArarea revolutionará a patriei muncitorilor si täranilor, intrati si
intAriti-va in singurul partid revolutionar cu lupta de clasà, in Partidul Comu-
nist si Uniunea Tineretului Comunist.
Tovarcisi tarani!
SA ne organizam Ca sa putem lupta contra aranjamentului boieresc, contra
slugilor platiti (sic) ai boierilor, contra bandelor ofiteresti, contra popilor, con-
ANEXE FACSIMILE 287
tra notarilor; ca sa putem lupta contra lor trebuie sa infiintdm comitete iirà-
neti numai astfel putem castiga pamant fara plata, imprumut de la Stat far-á
dobanda, samanta pentru semanat, impartirea uneltelor de plugarie fara bani 5i
pentru (sic) stergerea datoriilor i impozitelor. Orice sat trebuie sa organizeze
comitetul lui de lupta, care comitet sub conducerea Partidului Comunist tre-
buie sä organizeze lupta taranilor, sa infiinteze blocul comun cu muncitorimea
de la fabrici i uzine, lupta pentru rasturnarea stapanirii boierilor pentru Gu-
vernul muncitoresc i aranesc. Traiascal frontul comun al muncitorilor i tara-
nilor de la sate!
ANEXA 4
Copie
De pe rapoartele autoritafilor in-
clusiv jandanneria din judeml Ciuc,
ccitre DI. prefect al judepdui yi Inspec-
toratul IV Jandarmi, Cluj.
Nr. 50 din 19 ianuarie 1931
Avem onoare a va raporta urmatoarele:

Activitatea si propaganda ce dezvolta Partidul Maghiar in acest judet, atilt
la sate cat si la orase nu este o propaganda pasnica de partid, ci o agitatie iri-
denta care tinde la subminarea temeliilor Statului roman.
0 adevarata politica hortysta, care cauta pe toate &dile posibile a infiltra in
populatia minoritara de la sate si orase ura contra elementului romaneSc, con-
tra intereselor natiunii si contra ordinei de Stat. Cauta a contribui la greaua si-
tuatie economica i fmanciara in care se zbate astazi Statul roman, pentru a
putea dovedi in fata Puterilor straine incapacitatea de conducere a elementului
dominant.
Intentia lor este de a pregati populatia minoritara de la sate si orase in asa
fel, ca la un moment dat la care ei se asteapta sa poatà da o lovitura deci-
siva contra Statului roman.
Ei incearca a provoca ura neimpacata intre rornanii din Vechiul Regat §i
cei din Transilvania, ca astfel scopul urmarit de ei sfi fie mai usor de realizat.
In slujba lor perfida, stau toti preotii i invatatorii confesionali i toti intelectu-
alii din provincie, asemenea comerciantii i meseriasii minoritari.
288 ANEXE FACSIMILE
Pe armenii i evreii din judet care nu adera la politica lor hortysta si care
indraznesc a se numi ca atari, ii persecuta cu diferite ocazii i acestia, mare par-
te fiind meseriasi i comercianti, decat sa fie boicotati de elementul secuiesc,
prefera sa-si exprime sentimentele de a fi i ei de origina unguri (sic).
Toate intreprinderile forestiere, comerciale i industriale din judet sunt in
mana ungurilor, evreilor si armenilor maghiarizati.
Functionarii de sub era maghiara, care din ura ce-i predomina fata de ro-
mani, nu au depus la timp jurämantul de fidelitate Statului roman, ocupg dife-
rite functii pe la intreprinderile din judet.
Cand s-a resimtit criza financiara, in urma propagandei Partidului Maghiar
si a agitatorilor lor, mare parte din comercianti au cerut moratorii, farä a fi ca-
zul (sic).
Meseriasii i industriasii au depus brevetele i acum continua a lucra pe
sub ascuns, spre a fi scutiti de plata impozitelor calm Stat.
Fabricile de cherestea au incetat lucrul si au dat drumul muncitorilor §i
suntem bine informati ca uncle intreprinderi cu mai multà bunavointa ar fi pu-
tut continua lucrul daca nu ar fi atinse de politica dusmanoasä a iredentistilor
maghiari, dar au dat drumul muncitorilor ramanand pe loc functionarii, cre-
zand ca acum activitatea si propaganda conducatorilor comunisti Ii va avea
efectul si Statul roman va cadea in ghiarele comunistilor de peste Nistru. Ac-
centuam ca putini functionari romani de la aceste intreprinderi au fost si ei
concediati rara motiv.
In orasul Gheorghieni au infiintat o asociatie numità Kis gazda Kör"
(Cercul micilor gospodari) al carui numar de membri creste in continuu si care
are de scop gruparea elementelor de la sate pentru a fi mai usor conduse si sub
pretextul cä fac adunari din sfera lor economica, sa poata dezvolta si mai mult
ideile iredentismului.
Acest raport ar fi prea lung dach am trece la detalii. Credem ea' este sufi-
cient a arata numai uncle evenimente i miscari iredentiste, care pot invedera
cele raportate de noi mai sus.
Adunarile, conferintele i consfatuirile conducatorilor iredentistilor ma-
ghiari se tin lant. Pe la casinourile maghiare, la mese comune, nunti, serate
etc. din orasul Miercurea Ciuc nu se poate observa nici un roman, sau daca
intamplator se abate vreun roman pe acolo, a incetat orice discutie, se fac ges-
turi de desconsiderare, se sfideaza romanul dandu-i-se a intelege ea localul nu
este si pentru el si facandu-1 sh plece cat mai repede.
La un bal din comuna Sánt-inbru, preotul romano-catolic numit Kovacs
Balasz a palmuit i dat afara din localul petrecerii doi tineri romani, care ur-
mand a fi incorporati, crezand cà sosise momentul de a-si putea exprima i ei
sentimentele lor de romani, au spus muzicantilor sa le cante un cantec roma-
nese; Flora Unirii".
ANEXE FACSIMILE 289
Actele diesate au fost trimise parchetului tribunalului Miercurea Ciuc.
Agentul de Sig-drain-à Petcu Iosif a fast dat afarà din casinoul maghiar din
localitatea Miercurea Ciuc, i legitimat cu concursul unui judechtor de origing
maghiarg chiar in prezenta publicului minoritar de§i era cunoscut de unii ma-
ghiari din localitate, descoperindu-1 din calitatea de agent acoperit al politiei
ora§ului (sic!).
Notarului Lascu din comuna Ditrhu, de fel tot din acest judet dar de' origi-
ne roman, i s-a spus in Ng ca nu va putea niciodath sh fie ales notar defmitiv
al comunei Ditrhu, din cauzh eh' este roman, iar ei, ungurii, vor cu orice pret un
ungur.
Unui invatitor de Stat din comuna Tome§ti, 'de origine ungur, care a avut
curajul sh declare adevhrul in fata organelor anchetatoare, ca fostul profesor
de la liceul de Stat din Miercurea Ciuc numit Tama§, cu ocazia unei adunhri
§colare a vorbit populatiei din comunä chestiuni care erau in contrazicere (sic)
cu interesul national romanesc i s-a dat numele de ungur renegat i numele
lui a fost trecut in toate ziarele minoritare din judet pentru a fi cunoscut de toti
secuii.
in comunele Sculeni i Toplita, fostul notar Sapoloi loan informeaifi Ca
cei scoqi la pensie n-au primit nimic de la ianuarie 1930. Locuitorii nu au nici
un ban in cash, painea este inlocuith cu cartofi dach sunt poveste§te fostul
notar i mai adaugh ch Guvemul conduce fau administratia in tarh, ch impo-
zitele sunt mari, ch cei ce au ceva de vandut primesc preturi derizorii.
Se prevede o revolutie in primivara anului 1931 luna aprilie sau luna
mai.
Am vorbit mai sus de ura ce incearch a infiltra cei de la conducerea ireden-
tismului intre fratii romani i pentru a dovedi §i aceasth afirmatiune a noastrh
cram un mic extras din ziarul Székeli Szo nr. 46/1930, ce apare la Gheorghieni:
in loc de munch solidh a venit infectul din Regat i lupta inverqunath a
imoralitatii Orientului cu Ardealul apusean liber, moral, qi cu toath forta sa bru-
tala voeqte sa invingh. Toath murdhria Orientului nhvfilgte asupra Ardealului
qi a poporului shu care sth sentinelh neclintith la portile Apusului. Rezultatul
nu poate sh fie altul: falimentul complect moral, economic §i cultural."
Subsemnatul ca qef al autorithtii menith a veghea la ordinea i siguranta de
Stat, reprezentand interesele natiunii in acest judet, cuib de iredentiqti §i co-
muni§ti periculo§i, tin de a mea sranth datorie a va semnala aceste cazuri, care
mergand progresand vor duce Statul roman intr-o situatie la care nu se a§-
teapth (sic).
Inspectorul Sigurantei
(indescifrabil)
290 ANEXE FACSIMILE
1---, rfo rviirniiil 4 f -7,;:- 1..1,1,,

ct.le T , ..
1?
-ft .TYYY
..,
1
t
II rrrrtl
.i-W)-7,7m, An. ,177 74C)-.ele7 17. -7frirY
'or
-4 71. "F7-ty.-- r12.00 ;WroWk
.
;;-y-z...,
'LI 9
11.k -111 IO !
1-9
?12.-9-v? br-a
a .
.41 1, -;
tiih, 1::1 i 1
I ' - ;
. !....
1. , , i- "'l-ksi
lise
1::<1 -.
I'l e- :
" lii.
: ....'St .i ' al.14
i
:
.
1!>,
Y' ' I ,
I ,' T.. . 1 t.1 ,..6.1

.
i ?
I
........
Anexa V
ANEXE FACSIMILE 291
......-
ir 12'2f
.ss!
,ii,,44 10 elm...4 7
Zoo e&S. le 12&ag,4 ila1J4

r
r `f
) 'ne 1""': jr.44.ing4;, 4044.eitssio, 444 740-
3141.4 44.1a7-164,.
ay.- ital Aus,444/ o frizArzel"-Aterle
leitteuce, ritaa4 cez4;ie 42,1e.iydidil_
et
zla , 9-ineek; e,, / e-4.--4 4 4,
4 ,t,4 Aza,
e t144.4-:
lett md<-0or-40riesie4,
G0,4-
, 04411'r4,
1
la et ooze At KI.ft; eal.fe,(171a1- 4-10/e47
1/11eq-ne.te,r Mogi .
art
nod imed, -14g
...V; 'Ad '041/24-,
a,44. .,44, dzg -
aja: 4szete4 048 .42 ifutanzifix-1-(
'Tadp:446
gatiti t:Ikite moat- aimAynoae, 4:1204
0 fl( , a .:.'ist' cute/ , eati .0.-44.-te-
Rt.,.-ii ,dat.2.2-
ops-e-ou.
wad bz:44-Lialfil;-i, Ortelek."gr -07,1aLia-61;

eau- g-d_k , Ozei;te great ZgAtaitzetseh- Attu zat,
.
e4bynai"4 4.,;(1)-71 00
I
X ,;
ea -amid, 0-sdit glee 41f
.,
e4 . iltek;z .fia'a- ~4 aFut "4*

4re. Alota- gaup,4.4674o1
@ow( ktaPe
fleirmadj Ail e d 44_ 9-04/107,4
1Pf g4-4T der. al foh
da." ezt, .atua,- tki"44-
, , she 4,1In liZ4411.4Zi
l'._
7'
, eau°,
- 1,6 /6: &al/ amAk, ta. 0,V Ag,
0-kg-zet aeed qa, kg
/ /wt., /ge 4/* W9.)1(4- t&', ,,
Itt,fre.*"1,1) /tea ati, i4 Adet." Oe
L .44:g-if
elfri.3g-/Ifv.--(4 hilt.;
hit'47- h- /1/i4-44, .4414- eozc,..eAci
cr.ut e died; et, AZ t'; ilya:ak,44, "41:04/e7
IC
/al 44tra4, co ae4- dlehtift, ealc9z:e .Rbaf-esurocagY.
tryilla; 44444, 0,11.44: cz a 4a, egirep -
4.4.4 /ril4 7; 474 co;e4aa-;_ d pizzzeiliff24,7014";14.
,
14 Lt 9 97,44e4;0,
071;ua1 1117,hrua tox-A aaA 0,44,92.1
4ce t 0_14 ata oaø (v44;',.au t.z..th-nted,
/41* 143 nu /44 fem. I-x44 27-0;,2,
Kait-e4 gt Ore , ed,ze ste yhedge, 7 _Awe,
44 AILlAL 41 ow, 444,4. /4a4; kap, Afteier_
wa "now ,a6 ini4iu4 14440 .1-A' a",le ,eivegr;,
1-0-" eil oz. la j,LiPeh JJ'aeao&--
litt4 azeto.d
- te4;i4Int
att ekafraori atip.6? eyn,k orZalaice./4,-1,742e

07ualpe144 eage a da4 ja i,?-meal4;
r .7 e,
Agazatg.r..af42" 1-;;;* litexes.47zar1
12,4, ge
vitiof; 44,4; oye-Sa.ik "wg,th,,e ed/tel,z4,34'utj-

i7?"
0
, /
raid. 444;tAi , oq4tie-c4. jogot.Axag-40.
100147. atiou-itS,creocz& Atazaa, au; 00-4U-60144L 44flisejL.
.46 ge AM Y. F-IdatiteuirlirdotaL.alh.uzeord_
a- ,;4..-. tieltodi,; 1,04,e1 lr cw."Ne -a(
44
414 evil -
lint- le lid) A67)44;h4-1114;.-4 OLIV(4-
tuadt4 , a 4: Avou f/ 1
..,-
04101-0.g.
. aujit
Act Le4,4_
ArZat.4..eaxi.2-7- Aifile°4''
. 44'4. etiotpt /141442:-.1)f.11 tat(;lir, if 044.,.,1 e?'-4
I.. 1.17
ANEXE - FACSIMILE 293
Laerdtela 9.;,
e .uaal lice /44.- 7,44-.?7,
vatia00 44 it,
Ma* "44P-04-e- ,
(*al: Yiee.cit l'eal 9-zix /Jan 4. %;inz-,4os4 4,1 C-,4'
044,w/0144f 72.r4-
ez,q/a
44.44,-
ice449,e7A --
-Au, .1417;dtiee-,-
04 "az,- tv. ee/2.-4
Lvia-e-ctel ./Zi4 ethem;ve,./.1.2#- 9/..hureze,lui
--kga. /7;4 044 Ifia'auila fit A140
flag 4c oatea/u;
to-7,1ili,4c
Mslairsie
rt61.
ru'
grit. oatatnaf.4..,- aet-4(.2(
44 01;414). Atc Avacri`42 -
-
,411,7 ify .1.1, oit,00;d.e/ ef,Jah, ..--
via44.44-1,4, avez,...- Patio
9-,44 Ais kAjoieweizi4 ;
. Jgamfil istuaL.* X))117(.4.,D /nig oe arikili.4..-
vey-i4ar ge nio ! p 47;( iv7 fro dim: A.ertgA
"ft 4,4444t 4,14.6:LU: iLd a, ,a,4- /alai
fl141 trEzile.idA,
ketr ie &cut k. Akvyz, . Au.
Jive- ',aid <
woo...
04)(71 at
a)101;(4)11tna. 9il,
1i07,771,.,,4k (4,4earenoza
ofiumitie4 - id:4=ati
MOnaatalfAs2,4: chit
, ewe- rif, ,riir Adz-
-volt/ -iv
-/ja 4r.a,J4iit; 4/44,- e4. (4 fri"441/#44t

, v
41,4f/f.fok few.. tzwyz4,6e,t;),2- 17. ozyr

ifek, 4a
a-e-gee4a? le Boyle si!e,e igiAra ifiza; .1-cle.4',i2
294 ANEXE FACSIMILE
fit k'41° 6 6 4724d, Ar AzaLrig,Aw... tret (7.

ua:',;4/, aih, I . 5-(1.(4' &14,4,4,,z fro- .,Zet Ai/ d,ed
retV.e. Ati .zizeic.., yew,/ &mead' I. suit; fie.
4ttureraii ined .,.. ,./3,
.
xea
.
A1401 , 4; :.Z.11(fta
A At 46: efr, 9z;, cza a 4 trbovi ria/7_,7
t1Hzr-adni;,a11471ie4r-;',./jaie ik x4A-4.-
at .
, c&t:4-670=1.--,
.576 ct-ald AilaPktfr/
y-e-a-A4,1" Gda-141.1gA4-
-It kaa n./learA, Are,- OZ.
X72 4ZI, Azi
t--
a! Z t if of,e f 4164.,41..
AS .1 itlektuce Fre_solvezetv daziee,
A ki.44: 1- 0 i-vdA;ze
' lati-greke
awiae Miea -aft 67 di
a (ka,e1.4 ' A daezt,za hr
.fte ' rpm A-
ett- 41}- r_1e,14.9,
.4;44
_. Lit, .45.744(4.; r;ligizit,
Lea; en/. nr1i--047" , 4 .441;1444ZZA idt; .1404 -hit47re,eit.4" 1
Itoea4 41.4 . 47"111 47 IZ C4aPefie ja ArLi.LIZ

a la:24. paw.sele,4-dy ,zwe "Aide/474
-
444 AZ" prA u,A,44/4;.!-ii-tai,... 4

,
4.:11 all
dae; as idi A ifetiou, 4, ad4* 1;u4
a al-al . ...
.I.1.4 h"îblill,71
'Maud ./kuzi ?), Ai .ilfait.42-e.(.
/41chau..=-4
Pat
044,e4 pelf
av,id 44 aa, 4,Lead,-;4 a anoeste at-0
.,
or%
' OuciA 91f 1440 , O1es04-
Z lati Pop/ lecraz il - t:
4xeuifLeal iizi /ip .iti./.4/ X

(fn.
igi- 44d( ocadize-
f t,
1 rbo,e4a4r, ----4-
-- ,t
Anexa VI
ANEXE FACSIMILE 295
"ga W., to: Jet -4i 4,

1 011
ft*
& .01% ,0.01.....cck , .c e .
;..4a7 4, cc ,na e a .04 .4a,a.4 a.a.. fa 6,.zr,ari;
.21;1,cZ .1,0.4.2 te wri-?,-;4° _

.
Q.A0t.e...f.: co..... 42 t4.4. 04. ;04.4.0.-..4 a CULt:. OLut.t.
At Isr.f-r 4,14..Q.a. ica 'Aiwa
.o CALaaataZ ana-rnart.a, o .41,0.4f fvuolokat:d .41 4.,ft; La, ;... fJOL
AL...., tot. 1/, d .1*. 004.4;044; 44 . ,
. 44-444.4444 S.14.11,17;f44400.4. co, AA...2 .448..4TO
e Ada. 410.40;t4.c.4:44, In. 0 e0.4.44,1:0,otc: ." ua.

AA1,12, trbs. 441,0. -ea f....v.07 11,* ctvron-a.to. o 1 I. 4 CAV-.011(.1.
.14 4.;.1., t.71,4.2

4.9 4...A.;.....e...t A-- 4....i ,........." ,ado.e eat EL.; y,E:
_A2.;;(...011.fruem.44 41 0 Cfre....."446 CO1.. .....4.04.e. At ____
vo;e, 4 4*(1...... 4;rue...re ; Arrueetcle044. .0110,...-e ...La: 4,14.'47 AItt.

r
.4...........e...e. te Th- ct4. OA dcxfq Ole./ 1024 /are.... An....ott ",,e acp..et
Olf.J40A ecnn; e......L, C/C.C2..". ..,-- e.-:, ... G. r ci ...feA le ,e4 oe.: t 4lAue. 4:Se. et...Ma
A "Iter.....44". 7.41 , Watt 4 0: al 6-.1.v,1 Acj 0 ,:,, tvl-v,a... ;m.6'4, 4 Q.......aeoe ;_0........ ...7.. a......,1
.41.4.a.at cl;i.....o.f.; AA 4 fiat. f . . . . .
...e ' An. ............o.,;t ..t. a.. .e.......c.o.t ...A. .... 4%4...4 ..,;(,....... -RA .1t...41..... ,it.ir.
Al& 4;4..
l 044.41.....:44 2,1, ,T. :ALL, ...; e:41a. . e..; .....ec4.......4-, 4. ..... t.4".1.1.1:1.:0007e,
.1.2 0.441E . 4414,4f Z..4 et. es .... ttn tOn 414 eq.' ,11;14. 71, ev; Itrtf7.: aa.c/wa.act-r: a: .6-1.....rer..7
"01.... 0,4;4." es 0 /11 alern...; 1.; ,Ktlern..a.;,A Ma At an.le-0,,O, .e. La," ..4:,......1,
061.4.4 ;;011; IN. Oh 4:424e-t, am IL...2 4,. 1:,, 4.; OA.; 4 Eaf at rm. e _ -
44-.-,? 4.11.4 4:fioi ax.e.a,..;(1:See SI zoi.erlat.

Iirlir.
-"cc, t4.4 L 00,0-A.4. L t/ 4.1c," ano4... j,kA4 Lk -4 E.L. Clik Vt04.A.N.L. 110...cfuo,./...1./
..t.4.4,4,1, ; emu,. aI,..: 4?........ 40. 1,04,11. 0...4441.A.4., cf...,f74...z. e.... f..-, eu..ne. '&4. CI t
'Ns greZ 1,41,0 t 4.1.41.40,....,:p &Lk I". ',I...6Z .0.1. ?CAA a'CI e..g. 4.41, t
t. 4. 4. 5f.:21,;:e0-... e 4 !IA: f at 0,--cl........;. c....4,.........:,......ota P ch ,e f 01. 4......;.; : cat
296 ANEXE FACSIMILE
. .
. :114 3 .4,, 1, ik e ..irt,o-oaP.," iv n :e.' cx...,e.cv. La. air.,:,..-ct ,, 0..4 EM''

,
en ,... oi.
r,', imq P. le20/.......ck. .18.- 1/1 i 1,0: 01 d. ., ..............: et ...e., :4 Oft r
wAtawa q. *44 t (..f iv., ca. c a 4.4. et 1.,W; 0...v-e 4 , ..e-faLc.c.:c<4 ..... A. p eta.: ern c in.., an .1-.;
It 1,10.; vy; tee. Cl rrt unaAL ___.-- 1 . '
. 11,..q.to 40.,7VV. et 44;n C. fine A=4.......o. .4 471, ceevat
....
ol 1 to 4 ...re tangle. t :
Arad e4 44 shroc.v..n.t. 4.g tt. :., . :

:
. .
.
J. 4 .
4 TAA,,,,t;Iyam -kniv-1 /61. a4 4A ty.A4.-...4.<44f;,47
°A,P.sa.4t;ot.21, 4.3 (21.1r,,; c. cg, -e.:"Yei' .4. 07.-.4-04-47s- t-.0Acjie .1" ".;-de";'*
:Yitc f t 4A.A.a.4. d.A.4.44-.A.V.AAAA 4 01 n.o4 f.4:44 411.:.CW1:
A 4C Otkoa-ke,_ al. 9 c44.4-A:c_ AJA Fttalri. - 4...;

0,--r-.1 <-47 At- tr..3,,,ucLck -v-trr ruca-Ozt.cr...a.., 1; Ito 'NW AtV14,c.fe .0 4
-A411-,..42-ol.,4 ',141411.CLitt 4, 4.- Z-te.l. uw.a., AetM244.4:et ..(14:0-011, ;#0
/44:171 f 14. :,...jii-a-1.4./Lf 0 n-mc4,; --44.4..44,4ck et A..; ev,-; eA. ace 44.A., ;e9L:ft..11164...k
/114 e l'oLe-; et ew _r-4^; n.4.4,..44. 0-44 .0";
4* r-anuDV at tu.a -ea ot44.4cLte. 4.: ,-,,,<Ivitt ft. CLIA.:4, leAlt.; air
lice ifr-tTne . 4-11:41q."0-ci &kat.. f.,..77 vt..11 C1 eh. es,- 4.4.d..., C et!i-.1.;4;4%-;)-
a4 4A4 t419' f-;4 o7U. ..-- . A6 , .4-4:z., 'me-5 2,, 41,;Ar;CAA,-.4-114: ot-t1/
A.4.0-11 e f....b:L.; -nreu-111-1- 46 0 Q-4"..4" --444.4.cr ote. -144' & e..4.2
-
4.4hteinii4
9.11-+
8pA4A""-Q "4. da.-4

1, :Xat'ai
i. t 4114
c..e..4-cd.4.- A.:4e nc4.1.
4' 41;4 e tr; -I? 4 je4;14 t4 ...
;A.' (L.. te
'A-A4.(
eA trci
4,11 4444, ,
Zet. 4.Cte.4141.1t niei41A;L...,4'

H,-AAL2Z ell". 4'4: e' ."A4,7:16.'"..:;- 4 (h. d
."uct+ Q4..; 4e. -4A-4 ,nut...412.- 4A..4:QA; q e.4.4.4A.C1 OA: 4,.
. ;
.1 a .1.- 41 3,..! " itj t 4°.1)...4."'..,;_ _'"" J. A
Anexa VII
INDICE
nume de persoane
ANGELESCU, C. dr. - 16, 139, 145, BRATIANU, VINTILA I. C.- 16, 30,
165, 275 87, 98, 102, 128, 137, 141, 144,
146, 155, 159, 163, 169, 177,
ANGELESCU, PAUL - 71, 115, 122, 191, 200, 211, 218, 224, 244,
145, 162 250, 261, 271, 278, 279
ANTONESCU, EMANOIL -9, 106 BUZDUGAN, GH. - 26, 156, 225, 255,
276
ANTONESCU, ION - 187
BUSLA, C. - 22
ANTONESCU, PETRE- 194
ANTONESCU, VICTOR,- 149, 161
AVERESCU, ALEXANDRU - 9, 68, CAMARASESCU, ION - 198
71, 88, 91, 100, 110, 113, 119,
122, 125, 224, 274
CALLIMACHI - 121, 268
CANTACUZINO, MARUCA - 19
CANTACUZINO, MIHAI - 33
BLUMENFELD, CLEMENT - 89, 140

CANTACUZINO, SABINA - 171
CAPITANEANU, N. 115, 138
BOCU, SEVER - 32 CAROL I, Rege al Romfmiei - 67, 103
BRATASANU, PAVLICA - 90 CAROL, Principe Mostenitor, apoi Rege
al Romaniei - 27, 36, 62, 85,
BRATIANU, CONSTANTIN (DINU) 98, 109, 123, 126, 160, 170, 219,
- 141, 158, 173, 264 232, 240, 247, 278
BRATIANU, ELIZA - 98, 124, 138, 166 CARADA, EUGENIU - 144, 219
BRATIANU, GH. - 172, 173 CARP, P. P. - 88, 186
-
BRATIANU, ION I. C. 24, 27, 31, 33,
CATARGI, HENRY - 234, 238
45, 56, 58, 64, 71, 73, 79, 83, 86, CESIANU, DINU - 62, 70, 75
90, 93, 98, 105, 108, 111, 116, CHRISSOVELONI, JEAN - 269
118, 123, 131, 133, 136, 139, CICIO-POP, $TEFAN - 14
143, 151, 157, 162, 169, 180, CIHODARIU:D. - 56
224, 229, 250, 261 CIPAIANU, GH. - 274
298 IND ICE nurne de persoane
COANDA, C. - 16, 101, Ill FRANASOVICL RICHARD - 142, 271

CONSTANTINESCU, ATTA 78
CONSTANTINESCU, AL.
154, 199
- 16, 21, 77,
GAROFLID, C. 16, 21, 176
CONSTANTINESCU, TANCRED
141, 181
- 31, GARLE*TEANU, I.- 246
GHICA, DIMITRIE - 130
COSTINESCU, EMIL - 167 GOGA, OCTAVIAN - 16, 22, 38, 76,
COSTACHESCU, NICOLAE - 257 88, 97
CUZA, A. C. 103
HALIPPA, PANTELIMON 15, 34,

DAVILA, CITTA - 10, 18, 63, 134 81, 258
DERUSSI, G. - 213
HIOTT, CONSTANTIN
116
25, 60, 108,
DIMITRIU, C. 145, 147

HITLER, ADOLF 270
DJUVARA, ALEXANDRU - 69
DJUVARA, MIRCEA 205, 211
DOBRESCU, AUREL - 9, 258 IOANID, TILICA 76
DRAGOMIRESCU, PETRE 10, 45 IOANITESCU, D. R. - 10, 39, 52, 258
DUCA, I. G. - 35, 57, 89, 102, 112,
128, 139, 148, 162, 202, 211,
IOANITESCU, POMPILIU
ILIESCU, DUMITRU - 137
- 15
224, 230, 244, 254, 263, 273

DUMITRESCU, PUIU - 241
IONESCU, BARBU - 244, 252
INCULET, ION - 275
IONESCU, TAKE- 57, 69, 218, 257
ENESCU, GEORGE 19 IONESCU-SISE5TI, G. - 181, 187
ELENA, Principesä a Romaniei 76, IORGA, NICOLAE - 9, 25, 38, 42, 51,
183, 249 56, 68, 76, 83, 92, 103, 227, 261
IUCA, DIMITRIE - 258
FAGETEL-SABAN - 33
IUNIAN, GRIGORE 45, 129
FERDINAND I, Rege al României

26, 58, 63, 71, 88, 97, 101, 109, JUVARA, ERNEST 61
115, 117, 122, 143, 224, 251
FILIPESCU, GRIGORE - 9, 23, 106
FILIPESCU, NICOLAE 69 KALINDERU, ION - 68
INDICE flume de persoane 299
LAHOVARI, SIMKY 25, 60 MOSOIU, TRAIAN - 277
LAPEDATU, ALEXANDRU- 145, 248 MRAZK, LUDOVIC - 112, 124, 169
LAPEDATU, ION - 16 MUSSOLINI, BENITO 32
LUCASIEVICI, G. - 14, 34, 106
LUGOSIANU, ION
258
- 35, 51, 106,
NEAMTU, C. - 10, 150, 273
LUPESCU, ELENA
240
- 72, 98, 109, 232, NEGULESCU, P. P. - 104
NICOLAE, Principe al Romaniei 26,
LUPU, NICOLAE dr.- 28, 89, 145, 191 156, 219, 250, 254, 276, 278
NISTOR, ION - 145, 275
MADGEARU, VIRGIL
47, 258, 262
- 29, 32, 46,
NITESCU, VOICU 21, 258
MAMULEA, ION - 70
MANIU, IULIU - 11, 13, 22, 28, 31,
OROMOLU, MIHAI - 152
OTETELESANU, ALEXANDRU 104
40, 42, 46, 50, 54, 74, 83, 103,
105, 125, 153, 202, 224, 228,
011ESCU, NICOLAE
OTULESCU, ALEXANDRU
- 5,1, 80
200
246, 254, 257, 266, 273, 276
MANOILESCU, MIHAIL - 161, 163
MARGHILOMAN, ALEXANDRU -
149, 168
PANGAL, JEAN - 53
PELIVAN, ION - 14, 81
MARIA, Regina a Romaniei - 26, 59,
64, 107, 143, 249 PERIETEANU, ALEXANDRU - 82,
135, 153
MIHAL Principe MoVenitor al Romaniei
PILSUDSKI, JOZEF - 215, 217
- 242, 278
MIHALACHE, ION - 15, 22, 25, 28, POPESCU, STELIAN
178, 188
- 41, 145, 161,
31, 43, 46, 54, 81, 126, 197, 257,
273 POPESCU, $TEFAN - 166
MINCU, ION - 195 POPOVICI, MIHAI - 9, 29, 65, 81,
MIRCESCU, LUDOVIC - 121
MIRON CRISTEA, patriarh - 26, 130,
129, 176
POPOVICI-TASCA, G. - 10
225 POTARCA, VIRGIL - 15
MIRONESCU, G. G.
219, 227
- 39, 45, 202, PRAGER, EMIL
PREZAN, CONSTANTIN
- - 195
107, 112,
MIRTO, EDUARD - 15, 258 116, 120, 145, 277
MITIL1NEU, ION - 112, 132 RADUCANU, ION 15, 34, 258
300 INDICE - nume de persoane
ROMALO dr. - 61, 71, 78 TATARESCU, GHEORGHE - 31, 142,

148, 248, 252
SARATEANU, CONSTANTIN - 276

TITULESCU, NICOLAE - 37, 115,
132, 147, 159, 202, 205, 210,
SAVEANU, N. N. - 141, 149 212, 218, 221, 256, 265
SEVER, DAN - 14, 258
STERE, CONSTANTIN
277
- 28, 57, 64,
VA1DA-VOIEVOD, AL. - 9, 14, 31, 39,
227, 275
VACARESCU, ELENA - 203
SEICARU, PAMFIL - 78 VALLEANU, GH. - 88
$11RBEI, BARBU - 20, 25, 60, 78,
114, 116, 119, 123, 127, 130,
139, 151, 251 XENI, CONSTANTIN 41
CUPRINS
Nota asupra editiei (de Stelian Neagoe) 5
MEMORI1,1926-1930
CAPITOLUL I 9
Situatia in Partidul National Calatorie in Olanda §i in Belgia
Reiau jugul in tara Agitatia din parade Viata la Sinaia Ma-
niu-mi comunica propunerea lui Mihalache de fuziune Ma duc
la Bucure§ti: intrevederi i pertractari Alegerile partiale i ra-
portul de forte intre particle impartirea parerilor in Partidul Na-
tional Intrevedere cu Duca Se vorbe§te de sanatatea Regelui
CAPITOLUL AL II-LEA 37
Savarqirea fuziunii intre Partidul National i cel Tiiranesc Ma
despart de partidul fuzionat Atitudinea lui Iorga Adevarul
asupra bolii Regelui Calatoria Reginei in America Merg la
Britianu Destäinuirile dr.-ului Romalo Proiectele Printului
Carol tntalnire cu Stere Yncerc o intelegere intre Bratianu gi
Maniu in vederea readucerii lui Carol Operatia Regelui, starea
lui fizich §.1 morala
CAPITOLUL AL III-LEA 75
Tot chestiunea Carol Goga propune sh numim pe Regina, Re-

gind de-a binelea Moartea lui Alecu Constantinescu Dorinta
national-taraniVilor de intelegere cu Bratianu Raspunsul lui
Bratianu Bratianu ma pofteqte in Partidul Liberal, aman hota-
rarea mea intelegerea intre Bratianu §i nationa'l-tarani§ti nu s-a
putut face Atitudinea mea §i a prietenilor mei Sdptdmdna Po-
liticd Ghiveciul national Ma lamuresc cu Bratianu si-I asigur
de tot concursul meu Situatia politica in ianuarie 1927
302 CUPRINS
CAPITOLUL AL IV-LEA 93
Vizità la Florica intelegere cu Bratianu pentru rasturnarea lui
Averescu Semicentenarul Independentei i triumful generalu-
lui Tratativele lui Averescu cu Partidul National-Taranesc tor-
pilate de Bratianu Actiunea de fasturnare push' la cale prin cere-
rea unui Guvern national Doborarea lui Averescu Caramida
Formatiunea ministerului 8tirbei Primul juramant la Scrovi--
te Guvemul de 15 zile
CAPITOLUL AL V-LEA 138

Demisia Guvernului 8tirbei Constituirea Ministerului Bratia-
nu pentru alegeri Cearta liberalilor Al doilea juramant la
Scrovi§te La Regina Maria Pertractari cu perechea Prezan
Paul Angelescu Al. Perieteanu subsecretar de Stat Alegerile
Neamtu Convin cu Ionel i cu Vintila Bratianu despre inap-
tuirea stabilizarii monetare Cum a fost infaptuita stabilizarea
Padurile basarabene Rist §i portofoliul putred Masoneria
Americana i imprumutul
CAPITOLUL AL VI-LEA 157 .
Bratienii i Partidul Liberal Lipsa de coordonare in Guvern

Consiliile de MiniVri Vintila i Titulescu Incidentul Ma-
noilescu Moartea lui Ionel Bfatianu Vintila prim-ministru qi
§ef Ma inscriu la liberali Atmosfera in Guvem dui:4 moartea
lui Ionel Bratianu Parastas la Florica Testamentul lui Ionel
Eliza §i Gheorghe Bratianu Calatorie la Viena Seipel
CAPITOLUL AL VII-LEA 176

Activitatea mea la Ministerul Agriculturii Procesul Budaki ai
Alexandru Otulescu Reactia lui Vintila
CAPITOLUL AL VIII-LEA 202

Preiau interimatul Externelor la 4 august 1928, dui:4 plecarea ai
demisia lui Titulescu Politica noastra extema Proiectele lui
Titulescu de raspuns la Nota ungurilor ce propuneau negocieri
directe in chestiunea optantilor gi la Nota franceza prin care ni
se cerea adeziunea la Pactul Kellog Noi i ungurii Pilsudski
CUPRINS 303
in Romania Strangerea raporturilor cu Polonia Primul scan-

dal al Printului Nicolae Titulescu i presa straina Ma apara li-
beralii Afacerea Carol in legatura cu Partidul National-Tara-
nist intrunirea de la Alba Iulia Incoerenta Familiei Regale
CAPITOLUL AL IX-LEA 253

intrunirile Opozitiei i prezenta mea la Interne ceruta de Duca
Vintila i Buzdugan pun la cale un Minister Maniu ca sa evite
inrolarea definitivä a acestuia in carlism Guvernul Maniu Ale-
gerile din decembrie 1928 Cad la Vlasca §i la Cara 9 i sunt
ales senator la Dolj Raporturile mele cu Partidul Liberal in
opozitie Iau atitudine in chestiunea stabilizarii monetare Pro-
blema lichidärii pasivelor (Conversiunea) Problema legaturi-
lor economice cu Germania Gutmann Societatea Bancara Ro-
mang Politica interna: pregatirea Congresului liberal din luna
mai 1930 Congresul i marea intrunire de la Tir Carenta la
carma Statului §i perspective tulburi
ANEXE FACSIMILE
I Raport al Inspectoratului II General de Armatd, inaintat Ministe-
rului Armatei la 10 martie 1930 280
II Raport al Inspectoratului II General de Armatd inaintat ministru-
lui armatei la 10 martie 1930 283
Ill Textul unui exemplar din manifestele comuniste rdspeindite in Ba-
sarabia (1929, 1930 1931) 285
IV Copie de pe unul din rapoartele autoritafilorjudefului auc, adre-
sat prefectului judefului ci Inspectoratului IV Jandarmi Cluj, la 19 ia-
nuarie 1931 287
V 1927. Facsimil de pe telegrama de felicitare a lui C. Argetoianu
expediata de savantul Gh. Marinescu la Breasta-Dolj 290
VI Scrisoarea in facsimil adresath din Sigmaringen lui C. Argetoianu,
la 18 septembrie 1928, de catre Al. Isaceanu 291
VII Scrisoarea in facsimil adresata lui C. Argetoianu, la 14 noiembrie
1928, de catre liderul liberal aradean M. Miclo 293
INDICE nume de persoane 297

Apgrut: februarie 1997
Tiraj: 1 000 exemplare
Procesare computerizata
ADISAN
La.7.4 Departamentul editorial
ADISAN COMPUIER SRL
Tiparul a fost executat la tipografia editurii
1F
.../~0111/1
Bueuresti
M111
Str. Lizennu nr..15A, sect.
Ratelf UM LI IV( clic ynt ra 4 Ccishan gutiltsint

ISTORIE &POLITICA
DOCUMENTE s-,4 /
IZVOARE
OFICIALE y NARATIVE
/ ,1 3 RI -
ISBN 97V96599-99

Memorii, Vol. 8 1926-1930 (Constantin Argetoianu, 1997)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Memorii, Vol. 8 1926-1930 (Constantin Argetoianu, 1997)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

or

Toate drepturile pentru tipkirea

Volumul al VIII-lea din Amintirile" lui Constantin Argeto-

national-taranista, alternante ale puterii asupra carora plana...

Sat,cc /N. 44-. 2i

fra.7- 14.4,a1:::4, cp,erfc, 2.11-c-A,A:a0

.ka..<;,<. 4-11,-e,A... t `f-

fri-ist,(.. eVi-.1,4,..__ clfr..1.-4-1- A,- az-isk4--tAk

rr-1_ 7 aL Cd-4 -ICC gix_ yt--c-k- /72;c72L-A.

C4,---. a-i'we"2-4..t 471,--P"... 4.-- It-`rir?"2"

k/(14-c,e 9,-eA.,.,...c.L....e.... fAr....4..<4.4-c...1....- -/---c/1 .-c"),

C-dLe.411--.;t-e, - fr A /.' kjt7jb I-- 4 _ A

Situatia in Partidul National Calátorie in Olanda §i in Bel-

Inapoiat de la Breasta §i de la alegeri, am gäsit partidul nostru in

inainte de toate sefia unicif in persoana sa, i urla dup5 un Congres.

am cerut si eu, ca si Iorga dar cu totul in alt scop, o kimurire a situatiei.

Am inceput printr-o curà la Marienbad unde am ajuns in ziva de 7

zgomotoase i pline de miFare, Of-He sunt lipsite de viat5 sufleteasc5

I Numele canalurilor ce strabat tot orasul.

Scris in plin razboi cu Olanda ocupatA i bombardatA!

ajuns decat rareori la o asemenea perfectie. Biserica in ea ins.* e un

La Sinaia ma a§teaptau Citta Davila *i Popovici-TaF5, care rn-au

tar5nistii o intelegere pentru alegerile partiale ce urmau s aiba loc in

tant grajd de curse! Si astfel a ajuns i Nedelea coconas", om cu frac

In Guvern, dou5 luni dup5 alegeri, situatia departe de a se consoli-

Conjunctura politic5 nu mi-a parut de natur5 s5 cearà prezenta mea

Avea o fat5 märitatà dupä un francez foarte bogat, Hébert.

Mimi. Se constituise o asociatie pe care zisul Mimi o prezida zgomo-

Fiul lui Alexandru Ghica, Eforul.

Ca omul nth' treab5, ma plimbam peste tot. Colindam dimineMa

inainte ca Zogu s5 se c5s5toreasc5 cu contesa Apponyi. Pe vremea un-

I Alecu Constantinescu a pretins cä Mikes 1-a acuzat de sperfarie, si ca sg-i &Ate

gent despre posibilit5ti1e de imp5care intre elementele maghiare din

Hot5r5sern s prelungesc sederea mea la Sinaia unde nu rn5 plicti-

I Cumnatul sdu, marele om de la Budapesta, nu omonimul sau din Ardeal cucutat

1 FrurnoasA fuziune in care se prevedeau deja antagonismele!

in str5in5tate, eu cer partidului o lthnurire a situatiei. Oricare din aceste

nea program de fuziune cu Partidul Taranesc, si daca conditie esen-

figurantilor de la Patriarhie si de la Casatie sä descomplecteze inalta In-

I Lovitura nu a fost incercat5 flindc5 Averescu odatä inscAunat a schimbat macazul

Regele n-a murit Inca am replicat eu si Print-ill Carol nu

inainte de a pleca, am avut ins5 vizita finului meu, gazetarul Geor-

Abia sosit la Bucuresti, Maniu si Mihai Popovici rn-au chemat la

plu spectator, ca s5 pot judeca in toat5 libertatea actului la care yeti

I In strada SE Ionicä, restaurantul la mocIA pe vrernea aceea.

(Doi oameni care trebuie sd se impace, Brdtianu i Maniu), al lui Se-

si a doua zi mi-a sosit alta de la Severin cu doctorii Gruescu c i Tr5iles-

Alegerile partiale care au avut loc la inceputul lui septembrie n-au

in timpul scurtei mele petreceri in Bucuresti, a venit sa' ma vad5

Din spusele lui Duca am tras concluzia ca Regele nu avea endocar-

Savarsirea fuziunii intre Partidul National si cel Taranesc

In ziva de 17 septembrie rn-am inapoiat la Breasta, in Weptarea

Bucuresti jai seara 23 septembrie. In tren, am citit in ziare buletinul me-

ving5, afatandu-mi c5 limitele de 100, 250 si 500 hectare la care se va

I in program, proprietatea arendatd nu era cuprins5 fiindcd dupd lege nu putea fi

raportate de Ioanitescu, nu mai aveam nici un motiv s5-1 menajez, si

Ca s5 nu fiu tentat s5 fac atmosfer5", am sosit la orele 11 precis.

nici o edint5 §i se dezinteresa de forurile" §i de formele" partidului.

de o parte c5 statutele partidului au fost aprobate chiar de dânsul Iorga,

in acelasi sens, au spus ateva cuvinte, insistand asupra disciplinei,

1 Afara de unul, acela de §ef al partidului!

leg5tur5 intre diferitele clase sociale, si de o afirmatie hot5rat5 a prin-

cu a dat drumul elocintei sale speciale Davila ins5 a t5cut (multu-