Memorii, Vol. 6 1919-1922 (Constantin Argetoianu, 1996)

CONSTANTIN
ARGETOIANU
111,1
1
1,
,
r,
1 4 1
memoru
ED1TU RA
MACHIAVELLI
CONSTANTIN ARGETOIANU
MEMORII
vol. w
MEMORII
PENTRU CEI DE MAINE
Amintiri din vremea celor de ieri
Volumul al VI-lea
Partea a VI-a (1919-1922)
Edi(ie qi prefat5
de
STELIAN NEAGOE
EDITURA MACHIAVELLI
Bucumti, 1996
Colectia
ISTORIE & POLITICA
este coordonat5
de
STELIAN NEAGOE
Toate drepturile pentru tiparirea

acestei editii apailin in exclusivitate
EDITURII MACHIAVELLI
Bucureoi, Sectorul 1, B-dul Banu Manta nr. 22
ISBN 973-96599-9-5
STELIAN NEAGOE
ISTORIA POLITICA
DIN IZVOARE NARATIVE
N-AM PRETENTIA DE ISTORIC,
CI CONSTIINTA DE MARTOR
Ediam, in continuare, Memoriile lui Constantin Argetoianu. Ur-

meaza acum Partea a VI-a. Cronologic, ea cuprinde perioada ianuarie
1919-30 mai 1926. Initial, autorul a dorit sa duca ciclul respectiv pana
la rästumarea Guvernului Averescul, in iunie 1927. Insä materia s-a in-
tins, pe semne, prea mult i Argetoianu a trebuit &à se opreasca cu
amintirile" la sfar§itul lunii mai 1926, iar restul capitolelor constituie
de fapt inceputul Partii a VII-a (iunie 1926mai 1930).
Partea a VI-a insumeaza peste 1.000 de pagini dactilografiate, din
care pricina noi in§ine am fost nevoiti sa-i afectam doua tomuri; volu-
mul VI (cel de fata) insereaza memoriile" din anii 1919-1922, iar vo-
lumul VII va cuprinde pe cele urmatoare (din anii 1923-1926).
Sistematic, memorialistul a tinut sa insemne timpul cand a incre-
dintat hartiei spovedaniile sale. Astfel, capitolele volumului ce prezen-
tam acum au fost scrise in anii 1940-1942, date calendaristice repetate
direct sau aluziv de mai multe ori in textele manuscrise2. Era, prin ur-
mare, in vara patimirii noastre, cand tam fusese supusa unor silnice ce-
siuni teritoriale care mai de care imperialiste, in vremea cand regimul
nostru politic trecea din dictatura in dictatura, §i cand Romania a infrat
in razboiul reintregirii sale. Dezamagit, trist §i insingurat, septugenarul
scriitor politic se retrasese cu totul la masa de lucru, acaparat de trava-
liul insemnarilor zilnice" (de la ianuarie 1935 inainte) i de depanarea
firului din caierul amintirilor".
Constantin Argetoianu §i-a defmit singur opera sa memorialistica.
Recuno§tea, cu regret, di n-a tinut insenmari zilnice pentru acei ani
imediat postbelici: in lipsa unui fir conducator scris, sunt silit sä po-
vestesc din memorie... Destainuirile mele au valoarea unor marturii
acute-sub prestare de juramant juramant in fata cozWiintei mele";
Nu scriu Istorie ci amintiri personale..., din nefericire n-am luat note
zilnice in acele vremuri §i ar trebui sa rasfoiesc toate ziarele de atunci
ca sa-mi improspatez memoria, §i n-am timp. Voi atinge... numai fap-
I Vezi prezentul volum, p. 28.
2 Idem, p. 57, 140, 151, 236, 256 .a.
8 STELIAN NEAGOE
tele si evenimentele mai importante, care mi-au ramas in memorie si in

care am fost amestecat indeaproape, sau am ceva de spus ce nu s-a spus
/Ana acum".i
Constient de valoarea memorialisticii sale politice, Argetoianu si-a
permis sa cocheteze chiar si cu posteritatea, in maniera sa transanta in-
confundabila: Cititorul indulgent ma va ierta caci va fi inteles ca aces-
te marturii n-au pretentia unei metode cronologice. Scriu cand imi vine
si cum imi vine. N-am pretentia de istoric, ci constiinta de martor.
Spun adevarul, sau ce cred eu adevarul si atata tot. Sa se descurce cu
«metoda» cei care ma vor citi, daca aceste foi vor ajunge vreodata sub
ochii cuiva".2
Dupa cinci volume de Amintiri pe care le-am editat pana in prezent,
cititorii se vor fi familiarizat cu stilul boierului de la Breasta de Do lj.
Proza sa memorialistica originala nu conteneste sa surprinda si sa des-
fete, consacrand pe zi ce trece un mare scriitor roman. Acest lucru in
planul pur literar. Altminteri, scriitorul politic Argetoianu rezista des-
tul de bine coroborarilor cu alte izvoare narative, cum si cu documente-
le oficiale ale momentelor istorice evocate. Personal, noi am verificat
mai toate afinnatille memorialistului si marturisim Ca in cadrul lor ge-
neral nu platesc tribut exactitatilor faptice. Mici-marile deosebiri inter-
vin acolo unde opereaza inevitabilul subiectivism, inerenta patima po-
litica, partizanatul ideologic. Si totul drapat intr-un cinism argetoian
devenit proverbial.
DUEL ORATORIC INTRE PATETICUL IORGA

§I CINICUL ARGETOIANU
in volumul de fata, intre atatea zeci de pagini de-a dreptul memora-
bile, sunt si doug episoade consacrate unor incidente parlamentare pro-
vocate de ministrul de interne de atunci, Constantin Argetoianu cu doi
temuti deputati Nicolae Iorga si Virgil Madgearu. Memorialistul le
prezinta in felul sau sui generis. Noi ne-am permis sa mergem la sursa
arhivistica si sä redam acele dueluri oratorice de pomina, asa cum au
fost consemnate in stenogramele sedintelor Adunarii Deputatilor, care
stenograme erau redactate de stenografi la randul lor si ei oameni
1 Idem, p. 28, 117.
2 Idem, p. 103.
ISTORIA POLTTICA DIN IZVOARE NARATIVE 9
supu0 oboselii, subiectivismului *i de ad eventuale omisiuni sau apro-

ximatii acolo unde s-ar cAuta adevarul... absolut. TotuO, stenogramele
sunt izvoarele documentare cele mai apropiate de realitatea faptelor
desprinse din amintirile" lui Argetoianu.
In prima situatie este wirba de duelul oratoric dintre un cinic i un
patetic. III 'A:est caz devenit antologic, povestirile lui Argetoianu redau
esenta faptelor, detalierea lor ins5 este gi mai edificatoare. Totul s-a pe-
trecut intr-o zi de miercuri 10 decembrie 1920, in timpul unei edinte
de rutin5 a Adun5rii Deputatilor, desfawratà in incinta din Dealul Mi-
tropoliei. Pe cand pre§edintele Camerei, Duiliu Zamfirescu, indeplinea
formele procedurale curente, a cerut cuvantul deputatul Nicolae Iorga
spre a protesta impotriva masurilor de cenzur5 impuse de guvernanti.
Profesorul relata cum fusese cenzurat ziarul sàu Neatnul Romfinesc, in
octombrie 1920; i se ridicase cenzura la deschiderea Parlamentului (15
noiembrie 1920), pentru ca in urma declaratiilor §efului Partidului Na-
tionalist Democrat in legal-Ilia cu atentatul de la Senat (8 octombrie
1920), organizat de grupul comunist terorist condus de Max Goldstein,
cotidianul iorghist sA fie din nou cenzurat.
Este drept ea in Camera', N. Iorga vqtejise odioasele crime de la
Senat, numai ca el strecurase i o fraz5 usturätoare la adresa factorilor
r5spunz5tori de ordinea public5: D-lor deputati, facand aceastà decla-
ratie, ad5uga'm ca' noi intelegem libertatile publice cu o politie bunk nu
cu o politie proasta farà libertAtile publice".
Din Neamul Romemesc se cenzureal5 paragrafe intregi din articolul
de fond al lui Iorga, intre care aceasti fraz5: Cand un Guvern päeatos
incearc5 prin inFraciune sä r5peasc5 libertatea poporului, acum dup5
marea jertfa a r5zboiului, fapte ca acestea de la Senat sunt un semn care
trebuie sg trezeasc5 con§tiintele oneste". Aluzia era la Guvernul con-
dus de generalul Alexandru Averescu, in special la ministrul de interne
Constantin Argetoianu. In continuare, transcriem din stenograma *e-
dintei:
In timpul cuvantArii d-lui N. Iorga, dl. C. Argetoianu, ministrul de
interne, love§te cu pumnul in mas5 §i tipä «Da! Da!» (adicd bine a
fdcut cd I-a cenzurat). Urmeaz5 zgomot, vociferari, vacarm in incinta
Camerei.
Dl. C. Argetoianu, ministru de interne: D-lor deputati, oricat de ma-
re ar fi r5bdarea noastrk trebuie s5 marturisesc c5 cu greu imi sap&
nesc indignarea. La intrebarea d-lui Iorga, de ce nu am pus la cenzur5
10 STELIAN NEAGOE
Steagul d-lui Al. Marghiloman, r5spund: DI. Marghiloman nu are pre-

tentia sä vorbeascd in numele intelectualitAtii romfine§ti; dac5 d-ta, d-le
lorga, ai pretentia aceasta, atunci d5-mi voie s5 vin nu cu pretentia ci
cu realitatea pumnului meu i s5 vi-1 pun in gur5. (Exclamatii de «bra-
vo». Se nave tumult)".
N. Iorga a vrut sä ia cuvantul. S-a produs ins5 un zgomot infernal.
Prezidentul Duiliu Zamfirescu a suspendat edinta pentru zece minute.
La reluare, deputatul N. Iorga a replicat cinicului ministru: Sunteti
dintre cei care, pe baza a dou5 rinduri scrise, trimiteti pe cineva la
spfinzuraloare. Dac5 ai talentul acesta, natural, n-am ce-ti face...
Anumite calit5ti ale discursului domnului ministru de interne au
lipsit in ap fel, 'Inc& intr-o Camera din alt continent, unde culoarea fe-
tei e mai intunecata ca a noastrà, niciodat5 un ministru de interne n-a
vorbit in felul acesta.
La ce mi-ati spus dvs., eu nu am obiceiul de a r5spunde, fiindc5 la
astfel de cuvinte cu care ar trebui s5 ma deprind acum, §i la astfel de
idei ar trebui idei ca acelea pe care le-am dispretuit dintotdeauna..."
De pe banca ministeriala, C. Argetoianu a incercat sà-§i scuze im-
pulsivitatea, dar a r5mas in ofensiv5, cu noi atacuri la persoan5: Dom-
nilor, am inceput prin a vA spune c5 vorbeam sub impresia unei indig-
nari, de aci violenta de forma pe care acum o regret. Fara SA regret ni-
mic, insa, din fondul celor ce am zis. (Vociferdri). N-a vroi sd credeti,
domnilor, in tot cazul c5 acea violenta a putut fi produsa de un senti-
ment al meu fata de dl. Iorga. Era mai mult un sentiment care rezultà
din intreaga atmosferà a minorit5tii din Camera. Cáci, domnilor, pe dl.
lorga nu-1 luam drept un revolutionar serios... DI. Iorga se joac5 cu
ideile revolutionare cum se joac5 copiii cu lumânarea.
Dar putem noi crede câ poate fi o relatie oarecare intre o bomba sau
chiar numai un pistol de ap5 i dl. Iorga? Este de ajuns sä se uite autori-
tatea la dumnealui, ca sa intre sub pämint.
Crede dl. Iorga, fiindc5 ii curge din gur5 etern o panglic5 tricolora,
c5 este reprezentantul cotWiintei nationale?
Dar, domnilor, dl. Iorga n-a putut fi revolutionar nici macar in istorie,
unde s-a multumit sa fie protagonistul descrierilor celor mai banale...
Dar libert5tile noastre publice noi le vom ap5ra".1
l Monitorul Oficial, nr. 8 din 15 decembrie 1920, p. 173-179.

ISTORIA potrrlor DIN IZVOARE NARATIVE 11
Doi-trei deputati din minoritatea parlamentati au ripostat palid de

la tribuna Camerei impotriva atitudinii in fortà, plin5 de duritate §i de
sarcasm a ministrului Argetoianu. Iorga insu§i a fost fulminant in repli-
c5, insa, abia a doua zi. Cinismul brutal din prima zi al ministrului de
interne lovise in plin, pateticul Iorga fusese §ocat i acuzind lovitura a
articulat c5teva fraze dup5 care a amutit. Se demonstra o data in plus c5
in oratorie chiar patetismul cel mai pur i mai vibrant putea fi concurat
nu doar de maqtrii vorbelor de duh, ci §i de cinicii versatili.
Ultragiatul N. Iorga §i-a luat revanp asupra puncher"-ului C. Ar-
getoianu destul de curand, in aceea0 sesiune parlamentar5 dup5
cum insui memorialistul recuno§teal i dup5 cum vom sublinia i noi
intr-un alt loc al prefetei. Ceea ce nu inseamn5 ca cei doi nu au sfagit
prin a-§i da mâna in 1923, prin a fuziona politice§te in 1924, prin a for-
ma impreuna Guvernul din 1931-1932 §i, evident, prin a se certa qi im-
p5ca din nou dup5 toane i dup5 imprejurari.
REPLICA BUCLUCASA A MINISTRULUI ARGETOIANU

A GRABIT CADEREA GUVERNULUI AVERESCU
Incidentul cel mai gray s-a petrecut in edinta Adunarii Deputatilor
din 14 iulie 1921. Camera §i-a deschis luctirile la ora 15,30, sub prqe-
dintia viceprezidentului dr. Eusebiu Popovici. Erau de fat5 308 depu-
tati. Se afla in discutie proiectul de lege pentru nationalizarea (români-
zarea) Sociefatii ReOta". Deputatii care alcátuiau opozitia (minoritari)
din Camera protestau impotriva incerc5rii Guvernului Averescu de a
plasa cele mai multe pachete de actiuni Resita" partizanilor politici.
La un moment dat a urcat la tribun5 deputatul t5rAnist Virgil Madgearu
li a inceput sa rosteasca una din neobipuit de lungile sale cuvanfari.
Intre limp preqedintia Adun5rii a fost preluat5 de viceprezidentul Vla-
dimir Chiorascu §i acesta a dat cuvintul, in continuare, lui Madgearu.
Din p5cate in stenograma edintei nu apare textul celei de-a doua parti
a discursului lui Virgil Madgearu, motivandu-se stereotip: Aci urmea-
z5 discursul d-lui V. Madgearu, discurs care nu s-a trimis".2 Ce se in-
timplase de fapt ni se relev5 de care Argetoianu in chiar volumul de
' In prezentul volum, p. 249.

2 Monitorul Oficial, nr. 148 din 1 martie 1922, p. 3807-3865.
12 STELIAN NEAGOE
fatal, dup5 cum si premierul Averescu a dat unele explicatii intr-o se-
dint5 ulterioar5 a Camerei.
Stenograma sedintei s-a reluat cu redarea altor dezbateri pe margi-
nea articolelor din proiectul de lege cu nationalizarea Resitei", pentru
ca in final proiectul de lege sä fie votat de c5tre majoritatea guverna-
mental5 din Camera: 170 pentru si 15 contra. Deputatii din opozitie,
prin interventia lui N. lorga, cerusera votul nominal, dar vicepreziden-
tul Chiorascu n-a luat in seam5 propunerea si se pregatea sa ridice se-
dinta. Atunci s-au facut auzite strig5tele celor din opozitie: Stai aci,
nu poti s5 pleci! Stai la postul d-tale!"2 Vladimir Chior5scu s-a ridicat
din fotoliul prezidential si a parasit in graba incinta, marcand astfel in-
cheierea sedintei la ora 20,15.
La ora 21,30, Adunarea Deputatilor s-a intrunit in sedinta de noap-
te. Ace lasi VI. Chiorascu prezida si erau prezenti 301 deputati. Primul
a luat cuvântul Nicolae Iorga. El a repetat propunerea cu votul nomi-
nal, spre a o receptiona de data aceasta si Guvernul, intrucfit la fmele
sedintei precedente banca ministerial5 ram5sese goa15. in concluzie,
Iorga declara ea minoritatea parlamentarà respingea proiectul de lege
Resita", smuls la vot prin mijloace ilegale", valoarea moral5 a votu-
lui «Resita» spunand totul asupra valorii Parlamentului averescan".
Pe cand vorbea de la tribun5 un alt deputat din opozitie, Iorga s-a
apropiat de acesta si i-a cerut sa vorbeascâ orke, numai s5 fie lung".
Ministrul Argetoianu a surprins scena si i-a imputat-o public lui N. Ior-
ga, care a recunoscut manevra, socotind-o drept thzbunare fat5 de
cum se purta majoritatea parlamentarà cu el".3
Pe acest fond de usoare altercatii verbale, deputatul C. Schit5nescu-
Schiteanu solicita o scurta declaratie: Iau cuvantul la sumar ca sa v5 aduc
la cunostintA ea' dl. deputat Iorga in sedinta plenari rn-a injurat de mama".
Replica lui N. Iorga a fost fulgerkoare: Nu! Nu! Pentru aceasta ar
trebui s5 am apucAturile ministrului de interne Argetoianu. Eu 'am o
educatie care nu-mi permite sa tratez nici pe nebuni in acest fel".
Mai apoi, pe cfind N. Iorga vorbea la banca ministeriala cu minis-
trul de fmante Nicolae Titulescu, un deputat (M. Dobrescu) din majori-
tatea guvernamental5 aflat la tribun5 1-a apostrofat: D-le Iorga, cfind
dvs. vorbeati cereati sa" fiti ascultat". Enervat de-a binelea, lorga a facut
' In prezentul volum, p. 249.
2 Monitorul Oficial, p. 3807-3865.
3 lbidem.
ISDORIA POLITICX DIN IZVOARE NARATIVE 13
gestul fatal: Dar poti sa vorbesti, d-le, ce vrei si poti s5 votezi ce vrei
si d-ta si ceilalti; dac5 crezi c5 ne mai batem capul cu ceea ce se petrece
in Camera aceasta nu ne cunoasteti. (Protesta'ri pe bdncile majoritd(ii).
(Adresdndu-se deputatilor din rdndurile minoritatii). Va rog dom-
nilor, sä iesim.
(Deputatii din grupdrile parlamentare ininoritare, afard de cfitiva,
pardsesc incinta).
Voci din majoritate: La revedere!"1
Camera ramanand in numar regulamentar au continuat dezbaterile.
Si-a incheiat sedinta la ora 24,30.
Unnatoarea reuniune a Adunärii Deputatilor a avut loc a doua zi,
vineri 15 iulie 1921. Ora 15. Prezida tot VI. Chiorascu, iar pe banca
ministeriala se aflau prim-ministrul Al. Averescu, ministrii Petru Groza,
Dori Popovici, Nicolae Titulescu. Deputatii din opozitie n-au faspuns
la apelul nominal...
Inainte de a se infra in ordinea de zi propriu-zisa, s-a dat cuvantul
generalului Averescu: Domnilor deputati, va rog foarte mult sà-mi
faceti cinstea a ma asculta cfiteva minute in liniste si s5 nu ma intreru-
peti, sa nu-mi puneti intrebari, s5 nu faceti rezerve si observatii. S5 le
tinep toate acestea pentru sfarsitul cuvanthrii mele, and voi raspunde
la toate intrebarile care se vor pune si cand voi da explicatii la rezerve-
le si la observatiile pe care le yeti face.
Domnilor deputati, un incident foarte regretabil s-a petrecut in se-
dinta de ieri dupa-amiaza, catre sfdrsitul ei. Eu vä rog s5 aveti in consi-
deratie ca suntem de opt luni de zile in activitate necontenità si desigur
ca aceast5 activitate a incordat si obosit intrucatva nervii; o dovada de-
spre aceasta ne-o &à faptul c5 ieri am asistat la o scen5 care este foarte
simptomatic5 si anume: doi parlamentari vechi, dou5 persoane care
cunosc foarte bine uzantele parlamentare si tinuta care trebuie s5 o aib5
un parlamentar, in timpul sedintei au fost pe punctul de a ajunge, ca sa
zic asa, la fapte. Incidentul intre dl. Duca si dl. Pavel Brátasanu este o
prob6 a stArii in care se gasesc, din punct de vedere al nervilor, mem-
brii Parlamentului.
Prin urmare, fac aceasta constatare c5 e o stare psihologica genera-
15. Din cauza acestei sari psihologice s-a intamplat ieri ca ministrul de
interne sa dea la o apostrof5 a oratorului de la tribuna un raspuns care
1 Ibidem.
14 STELIAN NEAGOE
nu cadreaz5 nici cu uzurile parlamentare, nici cu prestigiul corpului

parlamentar, si pot s5 zic c5 nu cadreaz5 nici cu raporturile care trebuie
s5 fie intre oameni.
Ministrul de interne regret5 din adancul sufletului c5 a putut s5 spu-
n5 acele cuvinte i la regretul sal ma asociez §i eu, §i ministrul de
interne le retrage in intregime i far5 nici o rezerv5.
0 voce de pe bdncile socialistilor: $i amenint5ri1e, d-le presedinte
al Consiliului?
DI. general Al..Averescu, presedintele Consiliului: V-am rugat s5
nu in5 intrerupeti. Imi yeti pune pe urm5 intreb5ri si và voi räspunde.
Vorbesc de acele cuvinte care au fost pronuntate de ministrul de
interne si care au dat pe urm5 loc la tot ce s-a desprins din acea scen5.
Ace le cuvinte sunt regretate atat de acela care le-a pronuntat, cat §i
de colegii s5i, in capul lor cu mine. Le regretam si le retragem impreu-
n5, cu totii.
Daca acele cuvinte nu se scuzá decat prin declaratia care o fac, ele
nu mai putin pot s5 aib5 oarecare explicatie.
Am voit ca s5 am notele stenografice. Stenografii sunt si dansii
foarte obositi si nu au putut transcrie Inca notele lor, deci nu pot s5 v5
spun exact ceea ce s-a petrecut, insä la o fraz5 a oratorului nu stiu ce a
spus ministrul de interne de pe banca ministerial5 i atunci oratorul a
pronuntat aceste cuvinte: «Dumneata, cred, sà taci». Insà, sigur a spus:
«Prietenul lui Schuller». La care apostrofa, dl. ministru de interne a
r5spuns cu acele cuvinte regretabile. In urma, eu profitand de un mo-
ment de lin4te, am venit aci la dl. Madgearu i i-am spus: «D-le Ma-
dgearu, cred c5 d-ta esti vinovat». Si mi-a raspuns: «Pentru ce?»
«Se poate sà-i spui ministrului de interne prietenul lui Schuller?»
Si atunci dl. Madgearu mi-a dat explicatia, aceasta e pozitiv, chiar
de nu ar fi in stenograme, explicatia d-sale a fost: «Am zis in glumg».
Aceast5 explicatie pe care o d5 dl. Madgearu, ca ar fi vorbit in glutn5,
in orice caz explica si riposta regretabila a d-lui ministru de interne. Ea
nu a c5zut din sLnin, ci a fost provocatà de cele spuse de dl. Madgearu.
Dac5 in intentia d-lui Madgearu a fost sa" fac5 o glum5 sau o apostrof5
jignitoare, aceasta este de v5zut. Precum este de v5zut si dac5 raportu-
rile personale dintre dl. Madgearu si dl. ministru Argetoianu sunt de
asa naturä incat ssa indrept5teasc5 asemenea glume. Fapt pozitiv este c5
acele cuvinte pronuntate de dl. ministru Argetoianu nu au eazut din se-
ISTORIA POLITICA DIN TZVOARE NARATIVE 15
nm i ceea ce intereseaza Camera este ea' ele sunt regretate in mod sin-
cer i sunt retrase fara nici o rezerva.
Aceste explicatii le-am avut de dat. Daca cineva mai are de intrebat
ceva, sa intrebe. (Aplauze prelungite)."1
Dupg care s-a trecut la ordinea zilei, sedinta incheindu-se la ora 19.
Pentru vineri noaptea fusese convocata o nouà intrunire a Camerei.
La ora 22,05 presedintele Duiliu Zamfirescu a constatat cà erau pre-
zenti doar 151 deputati :Nefiind in numar, nu putem tine sedinta".
TARDIV GENERALUL A DENUNTAT

ARMISTITIUL CU OPOZITIA...
Sambata 16 iulie 1921 a fost ziva cea mare", cand opozitia s-a re-
tras in mod oficial din Parlament.
Camera si-a deschis lucrarile la ora 15,30, sub presedintia lui Duiliu
Zamfirescu, fiind prezenti 308 deputati. Intre cei absenti, totusi: N. Ior-
ga, dr. N. Lupu, Gh. Tatarescu. Pe cand erau pe punctul de a se incheia
formele protocolare obisnuite, si-a facut aparitia pe banca ministeriala
premierul Averescu, primit cu aplauze furtunoase din partea deputati-
lor majoritari i cu strigate de «Traiasca generalul Averescu!»"
Urma ca presedintele Camerei &à invite la tribuna pentru declaratii
pe sefii de grupari parlamentare. Dar a luat mai intai cuvantul primul
ministru, spre a prezenta declaratia Guvernului. El afirma ea a dorit sa
faca declaratia respectiva in sedinta din noaptea trecuta, dar n-a fost in
numar Camera". 0 facea acum. Amintea cum rugase la inceputul gu-
vernarii sà i se dea concursul pentru a depasi greutatile mostenite de la
Guvernele precedente. Ceruse ca luptele dintre particle sa se reia cand
linistea se va restabili i viata normala ii va relua cursul ei". Partidul
Poporului se tinuse in mod loial de angajament, chiar cu pretul scade-
rii popularitatii sale". Insa prin atitudinea membrilor Partidului Liberal
in Parlament, si mai ales prin tonul presei oficioase liberale, consider
acest armistitiu ca denuntat. Odata annistitiul denuntat accentua
generalul Averescu noi reintram in firul programului nostru, i unul
din firele principale ale programului nostru este stabilirea «Raspunde-
r "2
1 Idem, nr. 149 din 4 martie 1922, p. 3867-3973.

2 ldem, nr. 150 din 5 martie 1922, p. 3975-3981.
16 STELIAN NEAGOE
Liderul liberal I. G. Duca a intervenit, prin intreruperea oratorului,

afirmand c5 denuntarea armistitiului era tardiv5.
... Contestam acestui Parlament din care chiar in momentul aces-
ta toat5 opozitia se retrage si Guvernului Averescu autoritatea mom-
15 de a judeca faptele Guvemelor BrAtianu. Socoteal5 va da Guvemul
Averescu, pentru faptele pe care le sAvarseste".
Rand pe rand au venit la tribunA sefii grupArilor parlamentare din
opozitie, pentru a-si anunta retragerea formalà din Parlament. Iata, bu-
naoarà, cateva fragmente elocvente din declaratia sefului Partidului
National Roman, Iuliu Maniu: ...In descursul sedintei de ieri sirul
faptelor de violentare s-a complectat prin douà acte, care deleagA par-
tidul nostru la o reactiune care nu poate intarzia farà ca buna reputatie a
tArii s5 sufere o grea atingere.
Ministrul de interne a adresat de pe banca ministerial5 o grosolan5
injurie unui deputat, care se gasea la tribuna si imediat dupà aceea,
luand parte la votare deputatii majoritari interesati prin actiile ce posed,
s-a votat de majoritatea guvernamental5 uti proiect de lege care anga-
jeaz5 in cea mai mare masur5 superioarà interesele economice si poli-
tice ale Statului.
... Partidul National declinä de la sine orice easpundere moralà si
politica' pentru lucr5rile acestor Corpuri Legiuitoare...; intre astfel de
imprejurari nu putem lua parte la lucrarile Parlamentului"1.
Ion Inculet, vorbind in numele Partidului Wariesc Basarabean,
considera ca' in Parlamentul averescan deputatii se aresteaz5 si se
exclud impotriva legilor". Si fatà de un Parlament unde banca minis-
terialà, aruncand cele mai ordinare trivialit5ti, a coborAt atat de jos ni-
velul moral al vietii publice" deputatii basarabeni isi anuntau retra-
gerea de la lucrarile Corpurilor Legiuitoare.
Pentru Partidul Nationalist Democrat (Iorga) a vorbit deputatul Pa-
raschiv ChiritA. El a motivat retragerea oficial5 prin trivialele insulte
nemaipomenite in vreun Parlament, proferate de ministrul de interne
incurajat de colegii sal si de majoritatea parlamentar5".
Deputatul N. Ungureanu a f5cut o declaratie asemanAtoare de retra-
gere din Parlament a reprezentantilor Partidului Democrat al Unirii din
Bucovina.
Cum explica Ion Mihalache retragerea din Parlament a caranistilor:
... La protestele energice ridicate de opozitie impotriva tuturor abuzu-
1 Ibidem.
ISTORIA POLITICA' DIN IZVOARE NARATIVE 17
rilor, din partea Guvernului 0 a majorithtii a fost dezlantuith o adevAra-

fa orgie de insulte i brutalitäti, care au culminat cu trivia1it5ti1e arunca-
te de pe banca ministeria1 5 de c5tre ministrul de interne C. Argetoianu,
aruncate la tribun5 unui deputat al Partidului Taranesc in momentul
and demasca jefuirea Orli.
Aceast5 insult5 pune capät thbd5rii noastre gi creaz5 o atmosfer5
mora1 5 care face cu neputinth participarea noastth la lucthrile Parlamen-
tului care sprijinâ Guvernul din care face parte un astfel de ministru"I.
Ultima declaratie de retragere din Parlament a apartinut lui I. G.
Duca: ...De mult acest Parlament compromite prestigiul vietii noastre
publice. Cele ce s-au petrecut ins5 in gedinta de ieri intrec orke inchi-
puire. 0 lege a fost votat5 prin violenth 0 cu c5lcarea prescriptiunilor
regulamentare. Iar de pe banca ministerial5 s-au rostit rata protesthri
din partea majoritatii gi f5r5 sanctiuni din partea preqedintelui cu-
vinte care dezonoreaz5 Parlamentul i injosesc institutiile noastre de-
mocratice.
Simtul demnithtii Statului gi al onoarei nu ne ing5duie sá mai parti-
cip5m la luciarile unui Parlament a earui dizolvare se impune ca o da-
torie constitutiona15 qi moral5"2.
Imediat dup5 discursul liderului liberal, aproape intreaga opozitie
s-a retras din Adunarea Deputatilor.
Spunem aproape intreaga opozitie", fiindc5 a surprins qi a uimit
atitudinea gruparii deputatilor sociali0i-comun4ti. Ei n-au p5thsit Par-
lamentul, justificandu-0 pozitia prin urmaloarea declaratie: ...Depu-
tatii no0Ti sunt tinuti arestati de luni de zile fath ca Parlamentul s5 fi
dat autorizatia cuvenit5. Dup5 aceastä teroare alb5 gi incalcare a Con-
stitutiei, asisthm acum la jignirea demnithtii Parlamentului din partea
ministrului de interne...
Am 0iut cat este de grea situatia noastth in acest Parlament. De
aceea trebuie s5 rezist5m orice s-ar intampla. Partidele burgheze pot sA
se incaiere in actuala lor organizare social5 pentru succesiunea puterii
i portofoliile ministeriale"3.
edinta a continuat. Au luat cuvantul qi alti deputati. De pildä, A.
C. Cuza a fost cat se poate de impkiuitor in discursul s5u; vorbind de
gestul ministrului Argetoianu, constata c5 a izbucnit necazul in cuvin-
te mai drastice".
1 Ibidem.
2 lbidem.
3 lbidem.
18 STELIAN NEAGOE
GALERIA CU PORTRETE
ALE OAMENILOR POLITIC!
$i in acest volum de Memorii sunt o suitä de portrete ale protago-
ni§tilor lumii noastre politice, art5 scriitoriceascA in care Argetoianu
exceleaza. Pentru cititorul gràbit, ce s-ar multumi doar cu frunz5rirea
cärtii, ne 1u5m thspunderea unor exemplificAri, in speranta Ca m5car
aceste putine randuri introductive vor fi lecturate mai pe indelete
trezind in felul acesta interesul binemeritat pentru o opera de exceptie.
Scriind despre incidentul s5u neparlamentar cu Virgil Madgearu,
memorialistul a facut adversarului säu politic un medalion biografic de
o netag5duità obiectivitate §i cu o rafinath §tiinta portretistic5: In mijlo-
cul nulitatilor care se umflau ca s5 ocupe cat mai mult loc Madgearu
a fost una din personalit5tile conturate cu vigoare. Lipsit din na§tere de
orice insu§iri atr5g5toare, de§irat, usc5tiv, cu fata lui cacanie de armean
miop, cu ochelarii in§urubati pe nas, §i cu buzele muiate in fiere
acest om harnic dar incarcat cu electricitate negativ5 i§i pusese in cap sa
cucereasca inimile, sä ajung5 un indrumator de mase §i nu putea pricepe
pentru ce nu de§tepta in jurul lui decat sentimente de repulsie..."1
In ansamblu, am putea imp5rti §irurile de portrete politice zugravite
de Argetoianu, in patru categorii: portrete rele, relutdcioase in genul
celor inchinate in acest volum lui N. Iorga, dr. N. Lupu, Principelui
Mo§tenitor al Ronfiniei Carol, lui Barbu Stirbei, I. Atanasiu; portrete
subiective precum cele dedicate unor Iuliu Maniu, Take Ionescu,
Ion Mihalache, I. I. C. Br5tianu, I. G. Duca, Octavian T5s15uanu, Geor-
ge Enescu, Nicolae Titulescu, mare§alul Joffre; medalioane biografice
construite pe cloud tablouri (pozitiv fi negativ) consacrate unor Ale-
xandru Averescu, Teodor Mihali sau lui Iancu Flondor, Regelui Ferdi-
nand I, Reginei Maria; in fine portrete cinstite de care s-au bucurat
personalitati politice precum Constantin Stere, Matei Cantacuzino, Al.
Vaida Voievod, Octavian Goga, Virgil Madgearu, N. D. Cocea, bulga-
rul Stamboliiski.
Iat5 numai un detaliu din caracterizarea facutà de memorialist lui
Iuliu Maniu: Cine va incerca s5 scrie istoria vremurilor ce au urmat
Unirii cu Ardealul, va fi foarte nedurnerit fat5 de Iuliu Maniu §i cine nu
I-a cunoscut in piele §i oase nu va putea dezlega aceasta enigma pe
dou5 picioare. Influenta lui politic5 a fot covar§itoare in primele dou5 de-
cenii ale Romfiniei Intregite, de§i de pe urma lui n-a limas lucru mare.
1 Vezi prezemul volum, p. 244-246.

ISD9RL4 POLITICA DIN IZVOARE NARATIVE 19
... Am vázut nu mai stiu la cine o fotografie a tanarului Maniu din

vremea studiilor sale universitare la Budapesta, care-I infatisa cu «fa-
vorite» incadrfindu-i obrazul, cu o jacheta strans5 la talie si cu pan-
taloni largi «en pied d'elephant»; ar fi interesant de stabilit cand si-a ras
b5iatul «favoritele» si a cump5rat cipicii de lac, pantalonii discret var-
gati, vestonul negru, gulere standardizate in care ii st5 gâtul prins,
ghiozdanul in care-si tine «camesa» si izmenele de schimb tinufa si
accesorii pe care nu le-a mai parasit pentru a cunoaste si momentul
in care si-a inceput apostolaturl.
Pitorescului sef al t5ranistilor, invatatorului Ion Mihalache i-a sur-
prins dilema: ... La inceputul carierei sale, Mihalache a comis insa o
mare greseal5 care i-a acrit viata. Luat la repezeal5, cu silueta lui Tudor
Vladimirescu si a lui Caca Dobrescu [Arges] Inca in minte, s-a dus la
Palat s5 depun5 jurämantul de ministru [decembrie 1919] in cam* si
in itari si a f5cut astfel din costumul s5u un simbol de care nu s-a mai
putut scapa. Mai tarziu, dup5 ce s-a dat la frantuzeasca si la englezeas-
c5, dup5 ce a inghitit volumele de economie politic5 recomandate de
Madgearu si de Inducanu, dup5 ce 1-a plimbat Titulescu la Geneva si
la Cap Martin grozav ar fi vrut s5 se elibereze, fie si numai din and
in and din rolul de fenomen rural care-1 punea pe o treapta inferioar5
fat5 de interlocutorii sal... Dar fara c5mas5 afarà din itari, Mihalache
n-ar mai fi fost Mihalache asa incfit nu s-a mai putut desparti de ea.
Obligatia de a se plimba in costum de vicleim i-a inraut5tit sufletul,
bun din nastere, c5ci desi n-a marturisit-o niciodata isi inchipuia ca toti
cei imbräcati nernteste ii vorbeau cu condescendenta, cu indulgent5 si
cu prietenesc dispret"2.
Iar acum formidabila paralel5 Maniu-Mihalache txas5 cu mana si-
gura de artist: In arena politica, Maniu se prezenta ca un dandy Mi-
halache ca un salahor. Cand se urca ardeleanul la tribuna Camerei fra-
zele i se impleteau ca variatiuni banale pe o temä cunoscuta; toapa de
la Topoloveni vorbea in schimb ca si cum ar fi dat cu sapa ca s5 spin-
tece pamantul. Maniu era constient c5 rostea un discurs, pe cand Miha-
lache isi inchipuia c5 rastoarna o lume; logoreea celui dintai nu impre-
siona pe nimeni, pe and accentele calde ale celui de-al doilea incântau
pe cei care nu veniser5 in contact nici macar cu manualele si erau
multi in Camerele alese dup5 räzboi"3.
1 Idem, p. 214-216.
2 Idem, p. 217.
3 /dem, p. 216.
20 STELIAN NEAGOE
Scriitorului plin de har i-au fost suficiente douà fraze pentru a inf5tisa
figura primului titular al nou infiintatului Minister la Muncii [martie
19201: Grigore Trancu-Iasi era un armean de un fel special: intrunea in-
tr-adev5r dou5 insusiri care se intalnesc foarte rar la anneni era simpatic
totdeauna vesel. Rotund ca un balon umplut de foot-ball, gata s5 se rosto-
goleasc5 pe once panta, era incantat de oricine Ii sta in fact credea ca tot ce
zboará se martânca si in culmea fericirii sa impinga la once roat5"1.
Au fost si oameni politici sau bàrbati de Stat din strain5tate creio-
nati de memorialist. Unul dintre acestia, bulgarul Aleksandar Stambo-
liiski i-a inspirat lui Argetoianu urm5toarea compozitie: Stambolinski
era o namil5 de om, unsuros, cu parul v51voi, cu labele de urangutan,
cu unghii negre, imbracat in haine de confectiune infecte (o redingota
neagr5 uzat5 si pantaloni prea scurti). 0 aparenta mai bestialà, rar se
putea vedea. Manca cu degetele, 135ga cutitul in gur5, Ii apuca furculi-
ta cu pumnul inclestat, ca un pumnal. Nu vorbea deal bulgáreste, nu
pricepea macar o boac5 din alta limb5, i desi se aseza numai pe o buc5
trosneau scaunele sub el"2.
Desigur, memorialistica lui Argetoianu evoc5 la tot pasul figura
inegalabilului Ione! Br5tianu, cu luminile dar mai ales cu umbrele Sfin-
xului de la Florica de Arges. Din noianul de descrieri pro si contra Bra-
tianu, am ales, credem, pe cea mai inspirat rostita de cinicul castelan de
la Breasta de Dolj: Ione! Bratianu era un om plin de farmec; de depar-
te te puteai sup5ra pe el, de aproape niciodat5"3.
Vom incheia seria exemplificarilor portretistice cu dou5 cugetari politi-
ce referitoare la dou5personaje faimoase robite" de fermecatorul Bratianu.
Primul este generalul inving5tor la Mar5sti: Brätianu a putut s5 se
serveasca de dansul [de Averescu] cum a vrut si in 1920 si in 1926,
fiindca a avut la indem5n5 sacul cu gr5unte. Eu nu-1 aveam. Dac5 as fi
avut i eu in mán5 sforile care miscau paiata regard' [Ferdinand I], si as
fi putut face si desface Ministerele [Guvemele], m-a.s fi putut folosi si
eu de cealaltà paiara cu galoane [generalul Averescu] pe care un capri-
ciu al soartei, iar nu insusirile sale intelectuale sau sufletesti II ridicas-
era la o inaltime la care nu s-a putut mentine".
Al doilea este seful Partidului Conservator-Democrat: Primind s5
faca jocul lui Br5tianu [formarea Guvemului de 30 de zile din decem-
brie 1921-ianuarie 19221, Take lonescu s-a sinucis politiceste, si chiar
Idem, p. 168.
2 Idem,p. 192.
3 /dem, p. 318.
° Idem, p. 89-90.
ISTORIA POLITICA DIN IZVOARE NARATIVE 21
daca n-ar fi murit de tifos la Roma in primavara anului 1922, e putin

probabil c ar mai fi putut juca un rol important. Ar fi trecut si el in
magazinul de accesorii al lui Bratianu, utilizabil ca i Averescu pentru
scurte interimate"1.
POSTERITATEA VA JUDECA...
SUNT GATA SA PLATESC SI DUPA MOARTE"
Un capitol aparte in scrierile din acest volum a acordat Argetoianu
arestarii liderilor comunisti in mai 1921, cand cu congresul de infiinta-
re a Partidului Comunist din Romania si afilierea la Internationala a
III-a Comunista de la Moscova.
Cativa fruntasi comunisti-socialisti intre care si patru deputati
fusesera arestati (0 se aflau Inca in detentie) cu ocazia esuatei greve
generale din toamna lui 1920.
Intr-o sedint5 de noapte a Camerei, magi 17 mai 1921, ministrul
Argetoianu a dat raspuns deputatilor socialisti, care interpelasera asu-
pra arestarii conducatorilor comunisti. Argetoianu a tinut tribuna ate-
va ore bune, timp in care a facut cunoscute documente secrete ce ates-
tau activitatea antinational5 a liderilor socialisto-comunisti. In finalul
discursului a declarat: Nu exista astazi pericolul de bolsevism in tara
romfineasca, dar, ca sa putem afirma acest lucru si mai departe, sa ne
dati voie ca de cate ori vedem o incercare de indrumare in aceasta di-
rectie sa o curmam de la inceput.
... Pot s5 fie printre dvs. persoane care sa creada ca fericirea vine
de la Moscova, ca sistemul politic care de doi ani domneste acolo este
cel mai bun. Fie. Dar dac5 majoritatea din aceasta Camera crede Ca cu
toate relele ei, care se pot corecta, societatea romaneasc5 trebuie sa
continue pe calea pe care paseste astazi, pe calea evolutiva, nationalà,
atunci sä dati voie acestei societati sa se apere".2
In Parlamentul constituit sub auspiciile Guvernului Averescu din
1920-1921 se aleseser5 si 19 deputati socialisti. Cu ocazia grevei gene-
rale esuate din toamna lui 1920 si in timpul congresului comunist din
mai 1921, fuseser5 arestati, intre alti lideri, si noua deputati. Unul din-
tre deputatii socialisti ramasi in Camera, avocatul Toma Dragu, a inter-
pelat in sedinta din 29 mai 1921 pe ministrul de interne asupra
situatiei colegilor sai arestati. Cand deputatul Dragu a mentionat faptul
Idem, p. 281.
2 Monitond Oficial, nr. 93 din 28 iunie 1921, p. 2204.
22 STELIAN NEAGOE
ea' din 19 colegi ai sai, noua erau in inchisori, ministrul Argetoianu 1-a
intrerupt prompt: Daca te afiliezi §i d-ta la Internationala a III-a, se
vor face zece chiar asta-seara".
Opozitia parlamentara a reactionat violent la interventia intempes-
tiva a ministrului de interne. Deputatul dr. N. Lupu soma pe Toma Dra-
gu sa nu-§i continue interpelarea pada ce de pe banca ministeriala nu
erau retrase cuvintele de amenintare. Vociferarile opozitiei s-au intetit.
C. Argetoianu a incercat SA' dea o explicatie, fara sa se ridice de pe ban-
ca ministeriala. Va fi impiedicat &à vorbeasca. Enervat, deputatul Dra-
gu arunca foile declaratiei ce vroia sa o citeasca qi parase§te incinta".
In mijlocul tumultului §i inainte ca §edinta sa fie intrerupta, dr. N. Lupu
a apucat sa strige: In ce ma prive§te, d-le ministru, daca ar fi sa pri-
me§ti numai d-ta rasplata faptelor d-tale, eu n-a§ avea nici o grija (pro-
teste pe bacile majoritd(ii). Dar o primim totdeodata §i noi, cum a fost
cazul la Senat... Noi, domnilor, nu ne temem de pumnul parfumat al
d-lui Argetoianu".1
Rezumand, sa spunem ca in lupta sa impotriva comunismului, Con-
stantin Argetoianu a inregistrat in anii 1920-1921 o victorie. Dupa trei-
zeci de ani, comuni§tii aveau sa-§i ia revan§a in felul lor caracteristic.
In noaptea de 10/11 mai 1950 a fost arestat §i detinut apoi la inchisoa-
rea din Sighet fara judecata §i deci fag condamnare unde a ince-
tat din viata, la 6 februarie 1955, avand venerabila varsta de 84 de ani.
In perspectiva Majestatii Sale Timpului, lapidarele cuvinte scrise in
1942 de Argetoianu in Memorii, apar ca un tulburator testament politic:
Dumnezeu a fost milos cu mine §i mi-a ing5duit, in acest Minister
[Guvern Averescu] de deceptii, sa mantui tam de comunism, fara bru-
talitate §i thra varsare de sange... Tot a fost ceva.
... Posteritatea va judeca daca am thcut bine sau rail. In primul caz nu cer
nici o fasplata postuma. In al doilea, sunt gata sa platesc §i dup5 moarte".2
STELIAN NEAGOE
P. S. Textele Mernoridor se tiparesc in integralitatea lor dupa caietele-manuscrise.
Toate sublinierile, cele trei puncte de suspensie sau randurile cu puncte de suspensie,
precum si toate notele de subsol apartin lui Constantin Argetoianu. Cele patru Ane-
xe cu documente au fost intregite cu alte cateva originale descoperite de noi in arhive
varii, si al caror continut se regaseste integral (sau aproape integral) in volum si se
senmaleaza in marisetele paginilor respective. Transcrierea textelor s-a facut printr-un
procedeu de compromis intre normele vechi" si noi" ale ortografiei limbii romane.
1 Idem, p. 2212.
2 Volumul de fata, p. 112.
CONSTANTIN
ARGETOIANU
MEMORII
PENTRU CEI DE MAINE
Amintiri din vremea celor de ieri
Volumul al VI-lea
Partea a VI-a (1919-1922)
n
10U31SIHIN 30 3N1.131.1141
ova III 11 in %min uvinvi
->74a-V
arVir", 471
"L
v
CAPITOLUL I
Liga Poporului i alegerile zise constitutionale Divergence radi-

cale politice intre Averescu §i mine Dezamagirea mea Orga-
nizare 0 Weptare Anul ardelenilor Iancu Flondor §i Bucovina
Dori Popovici Contactul cu conservatorii §i cu Take Ionescu
Raporturile cu sociali§tii Averescu qi comploturile Populari-
tatea lui Averescu Indreptarea Organizare §i pregaitire Po-
litice Opozitia Unita" §i incelegerea cu Take Ionescu, Bratianu
§i noi Reforma agrara prin decretul Duca Pherekyde.
-o
Anul 1919 ni se infatisa ca un an de 15murire po1itic5 si de luptg.
Alegerile fixate pentru inceputul lui ianuarie fuseserg amanate cu doug
luni si urmau sg mai fie amanate din doug in doug luni pang in toamna
aceluiasi an, pang dupg semnarea Tratatului de pace de la Trianon. Ca
buni opozanti supusi unor moravuri politice impotriva cgrora protes-
tam de altminteri cat ne tinea gura, ne ridicasem si noi, cei din Liga
Poporului, impotriva acestei amangri pe care o calificam de anticonsti-
tutionalg, desi era cat se poate de justificatg. Dupg alipirea Ardealului
si a Bucovinei, alegeri generale limitate la Vechiul Regat si la Basara-
bia, ar fi fost mai mult deo& un nonsens, ar fi fost o gresealg po1itic5:
ar fi insemnat o mgrturisire de precaritate a noilor leggturi cu Bucovina
si cu Ardealul, mgrturisire cu totul stegirig de gandul nostru. In Ardeal
si in Bucovina nu se puteau face insg alegeri cat timp alipirea lor nu fu-
sese consacrata printr-un instrument international, cat timp nici mgcar
noile granite nu fuseserg fixate, inc.& stabilirea circumscriptiilor elec-
torale mgrginase ar fi putut provoca conflicte chiar cu mid din aliatii
nostri. Dar nici cu Basarabia chestiunea nu era atat de simplg. Se alipi-
se tinutul dintre Nistru si Prut cu Patria-Mamg in virtutea dreptului de
autodeterminare, nu numai recunoscut dar Inca proclamat de Rusia So-
26 CONSTANTIN ARGETOIANU
vietica totusi era mai cuminte sä astept5m si pentru aceasta provin-

cie reg5sit5 trecerea Europei ,Fi in drept, din starea de razboi in cea de
pace si pecetluirea tratatelor. Nimic nu subliniaza mai bine confuzia ce
domnea pe atunci in spirite, ca si lipsa de pregkire pentru inchegarea
unei Romanii Maril, decat aceastA invocare a prescriptiilor unei Con-
stitutii croit5 pe alt calapod si consimtita numai de una din ramurile po-
porului roman intregit, Constitutie ce nu se mai potrivea cerintelor unei
tari noi i n5zuintelor unui neam hot5rat s5-si primeneasc5 moravurile
politice si sociale2.
Desi atat Averescu cat si mine nu eram deloc nernultumiti de amana-
rea alegerilor, totusi, din pizm5 impotriva lui Brátianu, din lipsa unor
teluri incd bine ldmurite in actiunea noastrd comund, si mai ales ca s5
facem ca ceilalti, am protestat si noi, ca grupare politic5, impotriva
rnasurilor Guvernului. Nu eram oare o grupare popularà i prin urmare
esentialmente e1ectora15? Ca atare, trebuia s cerem numaidecat ale-
geri. Ca s5 nu le cerern, ar fi trebuit s5 ne dezvelim motivele. Dar cum
ale mele nu erau aceleasi ca ale lui Averescu n-am fi putut c5dea de
acord asupra lor. Am preferat sA nu ne cert5m, Med' si ne marturisim ca
aceasta era teama noastrà ascuns5, si am protestat mai mult de forma
dec.& din convingere.
F5r5 sà calc disciplina de partid, c5ci nu pierdusem Inca toat5 incre-
derea in posibilitátile lui Averescu, am cautat sà ajut indirect Guvernul,
in procedura lui de amanári succesive ale alegerilor, prin articole si
prin cuvantari asupra revizuirii Constitutiei, problem5 despre care s-a
scris i s-a vorbit mult in acea vreme. Am fost de altminteri primul pi
rnultd vreme singurul care a sustinut ea' nu putea fi vorba de o revizuire
a Constitutiei existente ci cd intregirea Neaniului creand o Rorniinie
Noud cerea i o Constitutie noud. Mai tarziu, in 1922, am mers mai de-
parte dup5 cum se va vedea in cursul acestor povestiri si am pre-
cizat indrumari cu totul noi pentru alc5tuirea acestui nou pact consti-
tutional. In 1919 In-am marginit ins5 la aceast5 idee: o Constitutie
nou5, nu revizuirea celei vechi. Br5tianu n-a vrut s5 se agate de scan-
dura pe care i-am intins-o poate fiindc5 i-o intindeam eu si a
gresit si era cat pe-aci s5 se inece. Dac5 nu s-a inecat si s-a m5rginit s5
Romania pe care am meritat-o prin jertfe i prin suferinte dar pe care n-am obti-
nut-o prin muncA si prin chibzuintà.
2 Cel putin asa speram unii din noi; in loc de primenire, Dumnezeu ne-a harazit
insA numai dezamAgiri!
MEMORII, 1919-1922 27
se b515baneasca catava vreme in mocir15, meritul n-a fost al lui, ci vina

lui Averescu care n-a avut nici in cap, nici in suflet ce trebuia ca sa
foloseasca imprejurarile si nemaipomenita lui putere.
Am spus ea motivele nemarturisite de multumire fata de amanarea
alegerilor, nu erau aceleasi, in mintea mea si in a lui Averescu. eful
Ligii Poporului nu vedea mai departe dee& lungul nasului si singurul
scop pe care-1 urmarea, era sa ajunga prim-ministru, sa stea la putere
cat mai mult si sa se intoarca cat mai des. Raspunderile, primenirea
moravurilor politice, amenintarile unei actiuni directe in gandul lui
numai amenintari erau literatur5, mijloace menite sa infrang5 cerbi-
cia lui Bratianu pe care-1 simtea profund ostil si sa infricoseze pe Rege,
ca sa-1 cheme la Guvem. i cum stia ca nici Regele nu-1 iubea, isi da
seama ca singura parghie in stare sa-1 impuna era puterea maselor; de
aci grija lui de a-si cultiva popularitatea. De aceasta popularitate, n5s-
cut5 pe front si pusa la incercare in Moldova, in alegerile lui Marghilo-
man, nu era insa cu totul sigur; nu stia lamurit daca se .intinsese si
asupra judetelor din Muntenia iar Ardealul si Basarabia reprezentau
Inca pentru darisuI dou5 necunoscute. Nu avusese Inca nici prilejul nici
timpul sa pipaie starea spiritelor in afar5 de Moldova. Chiar in cel mai
favorabil caz, in acela al intinderii popularitatii sale peste tot cuprinsul
Regatului, tacticos si meticulos cum era, voia sd .yi-o organizeze i sa
se prezinte in lupta electorala caci nu urmarea alt scop ca un bun
strateg, cu toate sansele de reusita asigurate. Pentru des5varsirea aces-
tei organizari, care in afara de Moldova nu era nici inceputa, ii trebuia
timp, si ragazul pe care i-1 da amanarea alegerilor era binevenit.
Eu unul, nu ma sinchiseam deloc de alegeri, si 0115 sa le vad supri-
mate ma multumeam sa le vad amfinate. Caci nu urmaream nici reche-
marea la Guvern, nici succese electorale ci cu totul altceva. Dede-
sem mana cu Averescu, o rndrturisesc ldmurit, in urmdrirea unui regim
de dictaturd. Cu mult timp inaintea lui Mussolini si a lui Hitler, pe
cand numele si doctrinele lor erau necunoscute, intr-o vreme in care
toati lumea astepta lumina de la rasarit si se inchina in fata asa-ziselor
idealuri democratice am indrdznit sd cred cd singura cale practicd
pentru atingerea felurilor pe care toti oamenii de bundvoingi le urmd-
reau, era dictatura. i am crezut ca numai Averescu, cu marele lui
prestigiu si cu imensa lui popularitate, era in stare sä o impuna. Asupra
acestui din unn5 punct m-am inselat. N-am reusit. Romania a ramas cu
democratia si a ajuns repede la faliment.
Toati gama raporturilor mele politice cu Averescu se 15.mureste

prin n5dejdea pe care o pusesem intr-insul si prin dezamdgirea pe care
mi-a dat-o. Eu am crezut intr-insul ca sdfacti ce trebuie dar el n-a
crezut in steaua" lui, decal ca s5-1 aducA la putere si nimic mai mult.
Despartirea noastrà era fatalà, din clipa in care nu mi-ar mai fi thmas
nici o raramitA de n5dejde pentru realizarea scopurilor mele. Mu lt5 lu-
me s-a mirat c5 desfacerea noastrà a venit atat de repede; in realitate ea
a intarziat si ar fi trebuit sä devin5 fapt indeplinit Inca din 1920, caci
deja atunci mi s-au pr5busit iluziile.
In partea aceasta a spovedaniilor mele, voi povesti ce-mi voi aduce

aminte din pregâtirea Partidului Poporului, din guvernarea noastrà in
anii 1920 si 1921 si din evenimentele politice in care am fost amestecat
pana la r5sturnarea celui de-al doilea Guvern Averescu, in iunie 1927.
in acest rastimp am fost amestecat in mai toate evenimentele poll-
tice si-mi pare r5u c'd am comis marea greseal5 s5 nu tin note zilnice.
Nimeni n-a cunoscut ca mine resorturile intime care au determinat mis-
carile politice in acesti opt ani de buimaceala generalà, in care s-au &à-
varsit atatea greseli , greseli pe care le-am plàtit apoi atat de scump. In
lipsa unui fir conducAtor scris, sunt silit sä povestesc din memorie. Am
uitat multe. Altele, le voi rasa la o parte de team5 s5 nu schimb ade-
varata inthtisare a lucrurilor si s5 nu nedreptatesc pe cineva fara s5
vreau. Toate ate le insir aci sunt ins5 trecute prin ciurul unui cinstit
control si n-am dat drumul decat celor pe care le-am socotit ca nein-
doielnice si menite sà l5mureasc5 cat de putin vremurile pe care le-am
trait. Desthinuirile mele au valoarea unor märturii acute sub prestare
de juramant juthmant in fata constiintei mele...
Anul 1919 a fost pentru Averescu si pentru mine, un an de organi-

zare si de asteptare. Man5 in maná am lucrat numai in aparen. in rea-
litate am pornit fiecare, din prima zi pe car5ri deosebite. Nu incape
indoialà ea' amandoi am urmarit acelasi scop: puterea numai ca
Averescu voia s6 ajunga oricum, cu orice pret, de dragostea panasului,
gata chiar s5 se umileasc5, numai s5 ajungà pe cand eu voiam sa ma
impun prin fortele noi pe care le organizam, in ciuda tuturor celor de
ieri impotriva arora se ridicaser5 faimoasele Raspunderi" ale popu-
larului general...
MEMORII, 1919-1922 29
Consecinta acestei deosebiri de vederi a fost a tot anul 1919 eu nu

rn-am ocupat cleat cu intemeierea si cu dezvoltarea organizatiilor
noastre judetene, cu sporirea si disciplinarea cadrelor Ligii Poporului,
cu alcatuirea programelor si regulamentelor noastre, cu un cuvant cu
canalizarea fenomenalei popularitati a generalului pe and popu-
larul general n-a cautat decat sa se inteleaga" cu epavele trecutului, cu
conducatorii formatiunilor politice rivale, cu toti vrajmasii sai, cu slu-
gile Palatului si pada si cu coconetul ce putea pune o vorba bunä pentru
el la Rege...
In ce priveste intelegerile" in afara de Liga, am facut totusi si eu
doul exceptii, dar amandoua au fost justificate prin imprejurarile in
care rn-am vazut silit s5 lucrez. De fapt eu nu aveam legaturi politice,
nu cunosteam oamenii si rosturile decfit in Vechiul Regat iar popu-
laritatea lui Averescu pornita de pe front, din randurile soldatilor, era
purtata si ea numai prin satele Vechiului Regat si dusa de demobilizati
din casa in casa, odata cu paduchii din transee. Aceasta popularitate
n-a patruns realmente niciodata in tinuturile alipite. Succesele noastre
electorale din 1920 au fost datorite in Ardeal reactiei impotriva Consi-
liului Dirigent care izbutise, cu Maniu in cap, sa se faca odios intr-un
singur an. Acolo, peste munti, lupta n-a fost data pe numele lui Averes-
cu ca dincoace de munti, ci impotriva Consiliului Dirigent, i majori-
tatea alegatorilor n-au votat cu Averescu, cu Goga sau cu Liga Poporu-
lui, ci contra lui Maniu si a domnilor" de la Cluj. In Banat, ura impo-
triva Consiliului Dirigent ajunsese la paroxism si prima cerere pe care
ne-au facut-o bánatenii a fost s5-i rupern de Cluj si sà-i contopim, din
punct de vedere administrativ, cu Vechiul Regat. in Bucovina nu puse-
sem piciorul, iar in Basarabia facusem o aparitie nenorocita si sub pre-
text cä aceast5 provincie ii apartine, fiindca era nascut la Ismail, Ave-
rescu isi dedese Steaua" pe mina unor caraghiosi, fara sa ma intrebe.
Ca sa faca fata viitoarelor alegeri, Liga Poporului trebuia sa fie insa

reprezentata in toate tinuturile. in Ardeal, Partidul National strans unit
in jurul Consiliului Dirigent si reprezentat prin Maniu se tinea la o par-
te si nu intra in contact cu partidele noastre decal cu sfiala. in primele
luni ale anului 1919 mai ales, Maniu a lucrat in bung intelegere cu Bra-
tianu, delegand pe Vaida si pe Caius Brediceanu la Paris pe ling el ca
reprezentanti ai Ardealului, cu mandat sa-lsprijine in tratativele sale cu
Mari le Puteri si sa-1 ajute sa rupa cat mai mult din Ungaria. Ca sa nu
supere pe Brätianu, Maniu si oamenii s5i evitau cat puteau s5 intre in

vorbA cu noi, adversarii cei mai temuti ai Partidului Liberal.
Se poate zice c5 in politica romineasc5, anul 1919 a fost anul arde-
lenilor. Toti am alergat dup5 ei. Nu-i cantarisem 'Inca de aproape, si de
departe ni se infatisau ca niste mironosite. Multi din noi asteptau de la
ei o purificare a moravurilor, o imbun5tatire a obiceiurilor administra-
tive, o reactie impotriva orientalei noastre venalitati. Cu totii credeam
Ca prin ardeleni urma s5 ne urcam in grad, si din balcanici sa devenim
europeni. Si mai era si sentimentul pentru fratii regásiti dup5 atita
amar de suferint5 si de umiliri...
Am alergat toti dup5 ei: imi aduc aminte c5 in tot cursul verii acelui
an '19, de cite ori venea la Sinaia, Maniu era chemat SA ia cafeaua di-
mineata cu Regele Ferdinand si intr-o audienta pe care acesta mi-a
acordat-o mi-a spus facind aluzie la ofertele de colaborare ce se faceau
ardelenilor: Maniu nu e al nim5nui, Maniu e al meu!". ase ani mai
tarziu, in 1925, intr-o altà audientà Regele care nu se jena cu mine, 1-a
trimis pe Maniu domnul prezident il exasperase cu pretentiile sale
in... portul Marsiliei. Cum n-am putut reprima un suras, Regele rn-a
intrebat de ce rid Sire" i-am spus imi aduc aminte de vremea
in care Majestatea Voastrà imi spunea: Maniu nu e al nimänui, Maniu
e al meu!". Plictisit, Regele a facut un gest cu mina ca si curn ar fi vrut
sä alunge o naluca, si cum era foarte ager de mina' a prins o musc5, pe
care a strivit-o intre degete...
Desi domnul Maniu era numai al Regelui, am vrut sa fie si putintel
al nostru si am alergat si noi dup5 el dar peine perdue", curn zice
francezul, n-am putut pune niciodat5 mina pe dansul. De cite ori am
batut la up lui, ba nu sosise, ba plecase niciodat5 n-am putut da de
el. Am fost cuprins de emotie intr-o zi din inceputul lui iulie, cand,
chemat la telefon am auzit searb5dul glas al domnului prezident din
Cluj salutindu-ma respectuos" si cerandu-mi favoarea" unei intreve-
deri. M-am oferit numaidecit s5 ma duc la dinsul, dar n-a fost chip, a
vrut cu tot dinadinsul sa vin5 el la mine, si a venit. Acest prim pas al
prudentului ardelean rn-a umplut de bucurie si de nadejde: mi-am croit
repede un plan ca s5-1 prind intr-o combinatie politic5 sau electora15.
Mare mi-a fost deceptia: dl. Iuliu Maniu a venit sa ma roage pe mine, si
prin mine si pe generalul Averescu si pe toti prietenii nostri si nu mai
combatem pe Brátianu si s5-i dam tot concursul in tali ca sA poata
reusi la Paris... N-am priceput, si i-am spus-o, aceastà neasteptat5 in-
MEMORII, 1919-1922 31
terventie. Presupun ca fusese hotarata la cafeaua cu lapte de la Pel4or,

§i ca Regele ne trimisese pe Maniu al lui", ca sa ajute pe Bratianu tot
al lui", care se cam incurcase la Paris i telegrafiase probabil un S.O.S.
disperat... Incercarile de a aduce pe Maniu pe calea dorintelor mele au
fost zadarnice. Sfmxul, dupà ce mi-a vorbit de straduintele domnului
prim-ministru, s-a retras discret, cum venise.
Cu Goga, ocupat in Ardeal mai intai cu rezortul" lui din Consiliul
Dirigent, apoi sa adune potcoave de cai morti, adica partizani per-
sonali aproape n-am putut veni in contact pana tarziu toamna.Am
fost astfel silit sä ma multumesc cu Teodor Mihali, purfatorul unui nu-
me cu vaza in luptele nationale de peste munti din ultimele decenii, dar
o minte foarte limitatä §i un om de o lacomie netarmurità.
Mihali a primit numaidecat sä reprezinte punctul de vedere al Ligii
Poporului" in Ardeal. Fara sa se inscrie formal politica interna s-a
facut Inca pe registre separate in 1919, in Ardeal §i in Vechiul Regat
Mihali ne-a cerut SA-1 consideram ca asociat, mai ales ca asociat de
Guvern, intr-o eventuala chemare a generalului.
A doua exceptie am facut-o pentru Bucovina i pentru lancu Flon-

dor. Bucovina era pentru noi o necunoscuta. Fiind mica, interesele
electorale o lasasera pe planul al doilea in preocuparile noastre politice.
Grija unei complecte organizari ma mana insa sa gasesc unul sau mai
multi reprezentanti ai Ligii gi pentru dulcea Bucovina. Din lumea poli-
tica bucovineana cuno§team pe fratii Hurmuzachi i pe I. Starcea di-
plomatull trei cretini iar la Viena frecventasem pe Braileanu2, un
tank sarguitor dar ofilit §i pe Isopescu-Grecul un escroc antipatic.
Niciunul din ei nu era omul ce-mi trebuia", cum zice Iorga. Vicisitudi-
nile politice m-au impins sa-rni indrept ochii spre Iancu Flondor, omul
cel mai cu vaza al Bucovinei. Nu-1 intalnisem niciodata, dar auzisem
mult despre el, despre butadele sale, despre intransigenta moralei sale
politice. Nu e locul sa fac aci istoricul vietii lui, cu atat mai mutt ca. §tiu
prea putin despre ce a facut i invartit inainte de Unire. Tot ce pot sa
spun, din cat 1-am frecventat, e ca a fost un om foarte cumsecade, un
patriot, un gentleman, un om cinstit, dar cel mai formidabil pisalog din
cati am cunoscut. Cum prezidase la actul unirii Bucovinei cu Patria-
Aehrenthal spunea: Am 122 de ministri plenipotentiari ca inteligentã Stfircea
e al 123-lea!"
2 Fost canceler la Legatia Romaniei.
Mama', Bratianu 1-a poftit in Ministerul salt, ca ministru lira portofoliu.

Caracterul sat' neinduplecat n-a putut insä sa se impace cu tertipurile
liberale, si a inceput s'a se certe cu Misu Pherekyde, pe care Bratianu
plecat la Paris il lasase prim-ministru interimar. Dupa scurta vreme
Flondor si-a dat demisia; eratn cel mai important partid de opozitie,
ideea de a culege pe nemultumitul ministru vrajmasit cu Guvemul s-a
impus de la sine.
Am plecat cu Duiliu Zamfirescu la Cemäuti, sa-1 cucerim pe tata
Flondor. Nu pusesem pana atunci piciorul in Bucovina unde am fost
mai atras de mult cantatul farmec al noului tinut, o spun pe fats& decat
de perspectiva pertractarilor cu saful" miscarii romanesti din partea
locului. Mai tarziu, rn-am plimbat pe la toate manastirile, am urcat dea-
lurile, am coborat Valle, am strabatut codrii dulcei Bucovini", dar
niciodata incfintarea mea n-a fost mai mare cleat de la fereastra
vagonului in acea dimineata in care trenul rn-a purtat de la Itcani pana
la Cernauti. Ce minunati priveliste! Ce delicioasa gradina! Bucovina
mi-a aparut de la primul contact, cum si e, cea mai civilizata regiune a
Romaniei intregite.
Cemäutii in schimb mi s-au infatisat ca o mare dezamagire, atat din
punctul de vedere edilitar-estetic, cat si din cel national. Oras de duzi-
na, catarat pe un deal, cu aspecte provinciale austriece la centru, cu
mahalale tot atat de spurcate ca ale noastre la perifierie Cernautiul
nu adapostea decal ovrei, ruteni si nemti. Romanii constituiau o mini-
ma minoritate si cei cativa popi care zbarndiau in jurul Mitropoliei, cei
cativa profesori de la Universitate, functionarii nostri nou numiti si
epavele catorva familii boieresti nu izbuteau sà schimbe fizionomia
unui oras mai inrudit cu Przemysl si cu Wiener-Neustadt decat cu Iasii,
cu Botosanii, cu Suceava sau alte orase moldovenesti.
Pe Flondor, cu care luasem intalnire in scris si care locuia la Storo-
jinet (11 kilometri de la Cernauti, spre miazazi), 1-am gasit la clubul lui
din Piata Mare vast apartament care adapostea Partidul National
Roman si gazeta acestui partid, Bucovina. Bucovina era redactata de...
Pamfil Seicaru, cules de Flondor pe trotuarele Bucurestiului si care
continua &à arunce jaratec pe toate gaurile, si la Cernauti. Bucovina era
in razboi de moarte cu Glasul Bucovinei, foaia lui Ion Nistor, concuren-
tul lui Flondor. Cat timp au mers lucrurile pe opozitie" (fata de stapa-
nirea austriaca) Flondor, cu numele lui, cu averea pe care o irosea, cu
mutra lui simpatica si cu logoreea lui nestavilita a dominat situatia.
MEMORII, 1919-1922 33
Cum s-a schimbat insa cursul politic si cum au ajuns romanii la st5pa-
nire, steaua lui Nistor a inceput s5 se ridice. Profesor de istorie stimat,
om harnic, modest fi Aid scrupule, Nistor era mult mai adaptabil inre-
gimenfarilor de la noi decat Flondor. Din primele zile ale Unirii, puse-
se deja mana pe el Alecu Constantinescu-Porcu si-1 infeudase interese-
lor liberale. Cand am sosit noi la Cern5uti, Glasistii", insemnati deja
cu crucea liberalà, se ridicaser5 impotriva lui Flondor si ambele tabere
se injurau... romaneste.
MAruntel cum era, ras la fatà, c5runt, cu ochii plini de fl5cari, Flon-
dor ne-a ap5rut ca un impulsiv à la Filipescu", gata s5 se arunce impo-
triva cuiva sau s5 facA o prostie ca s5-si linisteasc5 nervii. Dar vai, sub
acest aspect simpatic se ascundea un nemaipomenit pisalog... Iancu
Lahovari, omul care te apuca de un nasture si nu te mai 15sa era o gra.-
dina pe ling Iancu Flondor, care nu discut5 dee& enumerandu-si ar-
gumentele pro primo", pro secundo", si asa mai departe care nu te
15sa sa spui o vorb5 si te ineca in cataractele innàbusitoare ale unui dis-
curs rug sfarsit...
Cel care invartea toate in jurul lui Flondor era un anume Dori Po-
povici, o figura' antipatic5 dar un om destept, hotarat sa ajunga cat de sus
folosindu-se de popularitatea sefului s5u. La cutite cu Nistor, convins
c5 nu putea obtine lucru mare numai in limitele unei activit5ti politice
locale, Dori Popovici a priceput indata ca. Dumnezeu ne trimisese in
calea lui, si pan5 s5 nu spunem o vorb5 ne-am inteles cu el din ochi. Pe
cand Flondor perora, pe cand eu si Zamfirescu incercam zadarnic s5-1
intrerupem, el ne facea semne s5-115s5m pe el, c5ci avea el s5 invar-
teasc5 toate dupà placul nostru...
*i le-a invartit. Mai tarziu, sub guvernarea noasteä din 1920-1921,
trebuia s5 am de furc5 cu el. Flondor ne fasase dup5 o scud:5 colabo-
rare in opozitie dar Dori Popovici cu toti partizanii sefului" se in-
scrisese in Liga Poporului si voia cu tot pretul sa fie ministru. fn strà-
duintele sale obtinuse concursul intregii majoritäti, dar Averescu nu-1
simpatiza si 1-a sustinut foarte moale pe lang5 Regele Ferdinand. Intr-o
zi 1-au..plictisit atat reprezentantii majoritatilor, incat generalul mi-a
spus: Incearc5 si d-ta, poate vei avea mai mult noroc dee& mine!" Am
incercat. Regele Ferdinand avea foarte proaste informatii despre candi-
datul nostru: nu stiu cine ii spusese c5 fusese dat afarg din armata aus-
triac5 pentru acte de necinste. in realitate, nu f5cuse niciodata parte din
armata austriac5 pentru acte de necinste. In realitate, nu Meuse nicioda-

t5 parte din armata activa, si fusese intr-adevar exclus din cadrul ofite-
rilor de rezerva pentru activitatea sa politicd, subversiva fata de Mo-
narhia habsburgica: provocase in mai multe randuri scandal si batai in
luptele locale nationaliste indrurnate de Flondor. Avea el un alt cusur:
era betiv dar acest dar al betiei nu i I-am dovedit decat in 1922, dupa
plecarea noastra de la Guvern. Cu greu am convins pe Rege, dar 1-am
convins si 1-am facut astfel pe dl. Dori Popovici ministru, ceea ce nu
1-a impiedicat in 1923 sa fie printre cei dintai care sa se ridice impotri-
va mea... De atunci, a venit sa-mi ceara iertare, si 1-am iertat, cum 1-a
iertat si uitat si Dumnezeu...
Plictisit de logoreea lui Flondor 1-am 15sat pe searna lui Zamfirescu
si rn-am dus sa fac o vizita de politete mitropolitului Repta, un batran
aratos dar sfoegit si alta socialistului Grigorovici.
L-arn gasit pe Grigorovici la spital, unde sotia lui o rusoiaca
era doctorita si directoare. Ma dusesem la el rugat de Averescu, care in
dorinta lui de a da miscarii noastre un colorit de stanga, voia sa se im-
pace cu toti socialistii, cum voi arata mai la vale.
Am gasit pe batrarml utopist inecat in barba lui si am fost nurnaide-
cat cucerit, de (mu, nu de teoriile pe care mi le-a expus si pe care le cu-
nosteam pe de rost. Grigorovici e cel mai cumsecade socialist din 60
am cunoscut. Lipsit de patima, si in consecinta si de avant, era mai mult
un sociolog decat un socialist. Pricepator al vremurilor, am putut con-
stata ca s-ar multumi cu realizarea unei cat de mici pArticele a progra-
mului sau. Fara ambitii politice, se arata gata sa ajute pe oricine s-ar tru-
di sä faca putin bine celor multi si lipsiti de toate... Nu am conturat mai
precis caracterul vizitei mele, care de altminteri nu era decat o vizita
informativa, rn-am despartit de Grigorovici in bun5 prietenie priete-
nie pe care ulterioarele noastre raporturi politice n-au tulburat-o o clipa.
Am petrecut seara la un paharel de yin" cu Dori Popovici, cu Sei-
caru si cu cativa prieteni de-ai lor (Flondor se inapoiase la Storojinet)
care mi-au declarat toti ea' se inscriu in Liga Poporului; m-au rugat sa-i
consider deja ca inscrisi dar sa nu dau Inca publicitate adeziunii lor,
caci voiau sa capaciteze" si pe Flondor, de care le-ar veni greu sa se
despartà. Flondor thia insa fire de par in patru, ne oferea tot concursul
sal' in Bucovina, dar nu voia sd se inregimenteze. Trecuse prima punte,
peste celelalte ramanea sa fie impins de partizanii sai. Scopul calatoriei
noastre la Cernauti fusese atins: innodasem legaturi cu cea mai impor-
MEMORII, 1919-1922 35
tant5 grupare politic5 local5 si pusesem temelia organizarii Ligii Po-

porului in Bucovina.
Am mai stat o zi s5 vizit5m orasul, in care nu e nimic de vazut afar5
de oribilul Palat Mitropolitan; am fost primiti cu cinste la Universitate,
am luat dejunul cu vechiul meu prieten Alexandru Hurmuzachi si am
pornit inapoi la Bucuresti. Cat era inc5 de mare pe acele vremuri vaza
unui fost ministrul F5r5 s5 mai vorbesc de primirea de la Universitate,
la garà au venit s5 ne salute prefectul si primarul si cum un vagon mi-
nisterial se inapoia gol la Bucuresti, autoritatile C.F.R.-ului ni 1-au pus
la dispozitie, iar cele administrative ne-au dat un cos cu excelente me-
rinde, pentru drum.
In afara de Mihali, de Flondor si mai tarziu de Goga, eu n-am c5utat
sa ademenesc pe nimeni. Singura contopire pe care as fi dorit-o, conto-
pirea cu Partidul National din Ardeal nu era cu putint5, Maniu find
hoar& sa" nu cedeze sefia nim5nui. In schimb Averescu s-a ag5tat de
toaf5 lumea, cu rost si rarà rost.
De Take Ionescu 11 legau amintirile trecutului, o nem5rginit5 incre-

dere in talentele lui politice i o mare desi nemarturisita afinitate sufle-
teasc5: erau am5ndoi din clasa reptilelor. De dragul lui Take, din sim-
patie pentru Maruca Cantacuzinol, pentru Greceanu, pentru Gràdistea-
nu, generalul vrea numaidecit fuziune cu Partidul Conservator cu
ce mai r5m5sese din el cu Partidul Conservator pe care Take Iones-
cu II abandonase de fapt de când fugise la Paris. Acolo, innoda si dez-
noda ice, hot5rit s5-si lepede pielea de valah si s5 devin5 mare euro-
pean". Cu Take personal, chestiunea n-ar ft putut sa fie pusä dec5t
dup5 inapoierea sa de la Paris, in toamna lui 1919, dup5 ce toate orga-
nizatiile Ligii Poporului ar fi fost alcátuite, ceea ce ar fi ingreunat foar-
te mult o fuziune. Cu partizanii lui Take, mi-am luat eu asupra mea tra-
tativele, si le-am dus in asa fel incit n-am ajuns la nimic. Ar fi fost si
greu sä ajungem la ceva, c5ci nici conservatorii nu prea vreau conto-
pirea kr in Liga Poporului. Erau toti plini de fumuri, i panI la sem-
narea tratatelor de pace de la Versailles si Trianon s-au bizuit toti pe
Take sà-i aduc5 iar la putere, fie ca in 1916 printr-o intelegere cu Bra-
tianu, fie prin succesiune impusa de Cabinetele din Paris si Londra.
Pentru ei Averescu era o valoare electora15, dar nu o valoare politica.
1 Sotia lui Miqu Cantacuzino.
Si Inca i electorali... imi aduc aminte ea' intalnind pe Misu Des liu,
inapoiat de la Paris, bitrinul ef electoral al Partidului Conservator rn-a
intrebat: E adev5rat ci Averescu se bucurà de o asa mare popularita-
te?" Se zice, nene Miwle!" ,,S tii, mi-a raspuns nenea
Miu ea in Dâmbovita, daci merge cu mine va reu0, altfel nu!"
Miu Cantacuzino i Mitici Greceanu, care conduceau partidul in lipsa
lui Take se aratau cam reci fati de o fuziune, i ei, asa incit mi-a fost
foarte gor sa tiraganesc negocierile.
Take Ionescu s-a inapoiat de la Paris ca specialist al problemelor in-
ternationale. Idealul lui ar fi fost si fie ministru de externe sub toate
Guvernele, ca om de incredere al Marilor ngtri Aliati" adici Fran-
ta §i Anglia. in scopul pe care-1 urmima, partidul plictisea pe Take qi
ar fi fost foarte bucuros si se scape de el. L-ar fi dat fira tocmeal5 lui
Averescu, dar Averescu nu pricepea Partidul Conservator fari Take §i
Take nu voia si se inregimenteze din nou, ca pe langi partid si mai
aiba i un ef peste capul lui. Pe de aka parte, eful epavelor conserva-
toare ii da seami c5, in cazul in care n-ar fi reuOt &à se agate de cora-
bia guvernamentala, oricare ar fi fost ea, risca sä fie aruncat de valuri
in viitoarele alegeri in care simtea tot mai limurit c vintul va sufla in
panzele lui Averescu. Ca si-§i menajeze toate ieiriIe §i si nu inliture
nici o posibili solutie, Take, dupá inapoierea sa de la Paris, s-a striduit
de la primul contact si cimenteze prietenia sa cu generalul, aminfind
totu0 solutia unei fuzioniri ca sa nu-si inchidi §i alte cal cel-ar fi putut
ispiti. Averescu era insi atit de ahtiat dupi o fuziune cu Take incit a
mers pini a propune prietenului sàu iubit §efia Ligii, dupd o primd
guvernare cu prezidarea cdreia s-ar fi multiunit!
Take nu umbla Insà dui:4 cai verzi pe pereti, qi, fie ci aceasti ade-
menitoare propunere nu 1-a ispitit, fie ea' n-a avut incredere in prie-
tenul" pe care-1 piscuse deja a eludat un rispuns definitiv pani la
chemarea lui Averescu la putere, propunind la rindul siu, in loc de
fuziune, colaborarea. Pozitiile celor doi pfi au rimas neschirnbate toa-
tà toamna anului 1919, qi in primele siptimini ale anului 1920. Când
ne-am apropiat insä de putere i a devenit sigur ci Averescu va fi che-
mat", pozitiile lor s-au schimbat. Take, vizindu-se deja ministru de ex-
terne in Cabinetul generalului, s-a gindit ci tot mai bine ar fi sa-si im-
pingi ridicinile in sinul partidului", qi a inceput si vorbeasci, el de
fuziune; dar Averescu care vizuse in fuziune o §ansi mai mult de a
ajunge prim-ministru, eliminand un posibil concurent, find acum sigur
MEMOR11,1919-1922 37
de putere, s-a infipt el in qaua colaborkii. A mers chiar pfisnA acolo in-
cat n-a luat pe Take in prima sa formatie ministeria15, menit5 SA faca
alegerile qi nu I-a b5gat in Guvern decat dup5 alegeri... Dar &à nu anti-
cip5m. Deocamdat5 suntem in toamna anului 1919. Take voia colabo-
rare, pentru planurile sale, §i eu §i mai mult deck dansul, pentru ale
mele; am facut tot ce am putut ca la colaborare SA r5mana intre noi, §i
ap a r5mas.
Take se instalase in casa bátfinilor Ghita Ioan, din Ca lea Victoriei
(aproape de strada Banului) pe care o moSenise, caci casa lui din stra-
da Atena era in reparatie. Nemtii, care au respectat cu atita scrupulozi-
tate proprietatea privat5 in timpul ocupatiei, facuser5 o exceptie pentru
locuinta lui Take Ionescu, qi o devastasera metodic. 0 mica r5zbunare
impotriva fostului amic, trecut la inamic cu arme qi bagaje. In aceste
bagaje se gasea i echivalentul sumelor agonisite pin5 in preajma r5z-
boiului cu conversia rentelor romane qi cu alte afaceri realizate la Ber-
1M cu concursul prietenului Kiderlen-Wachter qi consorti...
Ca s5-i ark pretuirea noastra, mergeam aproape zilnic la Take Io-
nescu, il puneam la curent cu activitatea Ligii, cu planurile lui Averes-
cu, qi pada' la o masura qi cu ale mele. V5d i acum biroul intunecos, cu
ferestrele ce dau pe curte i la care nu se putea ajunge cleat prin sala de
mancare, dosnic5 qi ea qi prin c5teva trepte. Acolo se strangeau in fie-
care dimineat5 epavele Partidului Conservator; fumau toti tigarete pes-
te tigarete, discutau avantajele §i dezavantajele unei fuziuni cu Averes-
cu qi puneau tara la cale. Salonul lui Take era astfel transformat intr-o
cafenea; prea putini dintre clienti" ajungeau ins5 la qef" §i cei mai
multi se multumeau cu ce le puteam spune eu, la dus i la intors din bi-
roul boierului".
In Partidul Conservator erau dou5 curente: fostii takiqti voiau fuziu-
nea cu noi caci ideologia lor era mai aproape de a averescanilor, iar
fostii filipescani preferau colaborarea, dar mureau de frica s5 nu fie 15-
sati la o parte pe listele noastre de candidaturi. Cum nu prea aveau le-
gaturi cu generalul qi nu prea puteau ajunge pada la el, imi faceau o
curte nebunä, s5 nu-i uit. Curte imi f5cea i Take Ionescu, c5ci 4i da
seam5 ea eu duceam tot greul in Liga Poporului qi c5 Averescu, afara
de fare n5zbatii, nu igea din cuvantul meu. Toafa mentalitatea lui Take
Ionescu se poate desprinde dintr-o butadä pe care mi-a aruncat-o intr-o
zi: Ce mare greqeala am f5cut la Ia.0 s5-1 fac pe Titulescu ministru, *i
nu pe d-ta!" Bietul om! iqi inchipuia cu buria credinta ci toat5 actiunea
mea politica fusese deterrninath de o deceptie" ministerialä i uitase

ea' imprejurarile din vara anului 1917 m-ar fi facut sa intampin cu cel
mai profund dispret o colaborare cu dansul, sub ordinele lui Bratianu
pe care-1 rasturnasem din scaun!
Pe Take Ionescu inapoiat de la Paris, 1-a intampinat in Ora o mare
deceptie. Luptase la Paris pentru fixarea unei linii de demarcatie in
Banat, intre sarbi qi noi, foarte avantajoasa i multumità bunelor sale
relatii cu Pasici i a trecerii pe care o avea mai ales printre membrii
englezi ai comisiei speciale insarcinata cu stabilirea granitelor noastre
in acea regiune, obtinuse aproape tot Torontalul, mai putin o mica zona
in fata Belgradului. In incapatanarea lui, Bratianu n-a vrut sa primeas-
ca tranzactia §i a preferat sa nu semneze tratatul, §i sa demisioneze,
decal sa cedeze o iota din frontierele fixate in conventia noastra cu
Franca, Anglia qi Rusia din 1916, conventie prin care ni se atribuise tot
Banatul'. Dar toate acestea sunt lucruri cunoscute. Ce vreau sa spun
aici, e ca Take s-a intors de la Paris ca omul Banatului", adica ca omul
de Stat roman care obtinuse maximum de Banat, fata de Bratianu care,
ca sd nu renunte la un colt de painont, a preferat sä primeasca un mini-
mum impus dar neconsimtit. Take Ionescu spera sa ajunga la populari-
tate pe temeiul activitatii sale la Paris i sa se impuna astfel fie sus in
sferele Palatului, fie jos in masele populare. Din nefericire pentru el,
n-a gasit kc vacant nici sus nici jos. Sus, Bratianu a lamas neclintit
omul de incredere ca i pada atunci iar jos popularitatea lui Averes-
cu, cu caracterul ei feti§ist, nu mai ingaduia nimanui o cat de marginith
concurenta. Take Ionescu a fost astfel osandit, cu toate meritele 0 cu
toath inteligenta sa, sa-i continue cariera de remorca, i s-a agatat de
Averescu, in calitate de colaborator.
In aceastä calitate, ne-a adus mari foloase i Ligii Poporului i lui
Averescu qi mie. Timp de doi ani qi mai bine, pana la srar§itul lui 1921
ne-am inteles i complectat de minune: eu m-am ocupat cu politica
interna a tovara§iei noastre, Take cu cea externa, iar Averescu a purtat
panawl firmei qi a cautat noduri in papura...
I Brtitianu a comis o mare gresealà: n-a supus si ratificarii Serbiei conventia din
1916. Serbia, in acel moment se afla intr-o situatie atfit de disperata incat ar fi primit
orice: ar fi aprobat desigur cererile noastre si nu ar mai fi putut sA se opunii la satisface-
rea lor in 1919. Megalomania lui Brfitianu care n-a vrut di nateze in 1916 declit cu Ma-
rile Puteri, ne-a costat un judet intreg in 1919.
MEMORII, 1919-1922 39
in afar5 de Take Ionescu, Averescu a mai avut o marot5, la incepu-

turile sale: sociali§tii. in Romania Mica, cu toate incerckile catorva
amatori bine inzestrati (Radovici, Dobrogeanu-Gherea, Nadejde, Stere,
etc.), socialismul n-a prins. Indat5 dup./ rkboi, sub influenta curentelor
de stanga care invadaser5 toate tkile Europei qi multumità §i grupkilor
vechi de aderenti pe care k-am mo§tenit odat5 cu Ardealul 0 cu Bana-
tul, in centrele industriale §i cele miniere o organizatie socialist5
mai temeinica a inceput s5 se injghebe qi la noi. Fara psihoza averes-
cank e chiar probabil ca dup5 incheierea pkii, Romania ar fi devenit o
tarà socialista. Cu sensibilele sale antene Averescu prinsese adierea
acestui curent de stanga §i de frica unei posibile concurente, cki murea
de fricä sa nu-§i piard5 popularitatea, a cktat sä canalizeze el rni§carea
ca 0 cum intre programul unui clasic social-democratism §i veleitAtile
de dictatur5 ale unui general s-ar fi putut stabili o legatur5. Pe de alt5
parte, in toate programele §i manifestarile noastre politice, Averescu s-a
strkuit sa pun5 o nota cat de apropiat5 de crezul socialist (0 mi-a tre-
buit de fiecare dat5 sa pun eu tot dinamismul meu in joc ca s6 opresc Li-
ga Poporului s5 alunece pe panta demagogiei §i a anarhiei) iar pe de
alta, a autat cat a putut &à se apropie de socialigti qi s5 fuzioneze cu ei.
Averescu era ins5 obi§nuit din aramt5 sä lucreze prin §eft de stat-
major, qi s6 se märgineascA in cele mai multe cazuri sa dea instructiuni
generale. Prefera s5 lase pe altul s5 munceasc5 §i el sa se inchid5 in
biroul sail s5 citeasc5 pe Riccardo sau alte bazaconii perimate, intre
douà §edinte de pelotage" rafinat pe divanul din camera sa de culcare.
Gkise in mine un §ef de stat-major politic dibaci §i-mi incredinta mie
de cele mai multe ori sarcina pertractkilor, rarà s5-0 dea seamá ca
eram uneori hothrat sà-i trag chiulul, in folosul Ligii, in al Tarii, §i
chiar in al lui.
Dup5 inapoierea noastr5 la Bucure§ti, m-a rugat &à iau contact cu
conduckorii sociali§ti. Dac5 i-a§ fi spus nu, ar fi luat el contact cu ei, §i
ar fi putut rezulta un dezastru. Am primit prin urmare cu pl5cere misiu-
nea incredintata §i am pornit la drum cu hotararea &á nu ajung la nimic.
Purtatorii de cuvant ai sociali§tilor, in Bucure§ti, pe vremea aceea, erau
Moscovici §i fratii Cerkez. M-am intalnit cu ei la fratii Cerkez care
locuiau un somptuos apartament in palatul societätii Imobiliara", de
pe Calea Victoriei. Fratii Cerkez, armeni harnici, unul cu barb5 0 altul
farà, erau mai mult oportuni§ti decat sociali§ti; erau in fruntea catorva
intreprinderi industriale (cel cu barb6 a ajuns chiar preqedinte al Came-
rei de Comert din Capita la) si ca s5 n-aibg tulburari" in fabrici, se de-

deser5 dup5 vant si se aruncaser5 in socialism. Socialistii puri ii primi-
sera', fiindc5 aveau parale si cheltuiau".
Cu totul altfel se infalisa Moscovici. Cu barb5 mare rosie, cu nasul
incarligat, soios, plin de m5treat5 pe gulerul si pe umerii vesnicei sale
redingote negre, omul intruchipa tipul jidanului de ghetto. Dar acest
ovrei scarbos era plin de bun simt, de moderatie si de carte; un cobora-
tor direct al intemeietorilor social-democratiei veacului trecut. Cam asa
b5nuiesc c5 trebuie s5 fi &Mat Karl Max... M-am intalnit de vreo trei
ori cu el in salonul de la Imobiliara" unde de fapt am discutat in doi,
c5ci fratii Cerkez erau mai mult spectatori muti si martori eventuali ai
celor ce urma s5 hotaram, Moscovici si cu mine. De hot5rat, am hotarat
foarte putin lucru; dup5 trei sedinte de discutii teoretice am cazut de
acord c5 cele douà curente pe care le reprezentam nu se puteau impleti,
dar puteau sä se miste paralel cu toat5 contradictia scopurilor urmArite:
noi voiam s5 punem individul in slujba Statului, iar social-democratii
Statul in slujba individului. Ne apropiam, dup5 cum se vede mai mult
de comunisti, decat de social-democrati, cel putin in metode! Am mar-
turisit lui Moscovici, ci atat timp cat ordinea publica n-ar fi fost ame-
nintat5 (greve, rebeliune etc.) n-as fi v5zut, in cazul in care Liga Po-
porului ar fi fost chematä s5 guverneze, nici un obstacol pentru a 15sa
Partidului Social-Democrat libertate de actiune si de propaganda. La
randul lui, Moscovici mi-a marturisit ca social-democratii erau oame-
nii unei perfecte legalit5ti, dar c5 la flancul lor sting incepuserà s5 se
dezvolte nuclee comuniste, in fruntea carora se agita intre altii pl5pu-
marul Cristescu, lichea dar bun de gur5, si c5 el, Moscovici, ar fi recu-
noscator orickui Guvern in stare s5 punA stavil5 acestei alunecari spre
extrema stanga a socialismului romanesc, Inca in fas5. El nu aspira
dee& la o educatie progresiva a muncitorimii noastre si se temea de
excesele bolsevismului" importat din Rusia, care nu putea dee& sa
compromita miscarea de emancipare progresivä a muncitorimii. Ne-am
despartit buni prieteni dar un an mai tarziu a trebuit sg ne certam: ca
ministru de interne eu r5m5sesem credincios ideilor mele, pe and el,
luat de curent, se vazuse silit sa propovaduiasc5 ataturi de Cristescii si
de alti tovaräsi" greva generala.
Averescu n-a fost decal pe jumatate multumit de perfracthrile mete
cu Moscovici si cu fratii Cerkez. Ademenit de unii trepgdusi din jurul
s5u (inginerul Gheorghiu si altii), de Pipi Negulescu si de generalul
MEMORII, 1919-1922 41
Gogu Valleanu (cel dintai probabil ca sa ma plictiseasca pe mine, cel

de-al doilea n-am putut niciodata pricepe pentru ce), domnul general s-a
hotarat sa intre personal in contact cu socialistii, dar de data asta nu nu-
mai cu cei din Bucuresti dar si cu reprezentantii socialismului de peste
munti. 0 serie de conferinte (vreo patru) au fost puse la cale de cate co-
lonelul Ghenciu (o cute& cu mare influenti pe langa Averescu) intr-un
cabinet particular () al restaurantului Enescu, in strada Sf. Ionica. La
aceste noi intalniri au fost delegati din partea socialistilor Flueras,
Jumanca si Moscovici. Din partea Ligii Poporului, in afara de Averes-
cu si de mine au mai luat parte la dezbateri si Pipi Negulescu si Gogu
Valleanu (!). A fost pentru mine o placere sa ascult pe generalul nostru
taind fire de par in patru. N-a fost lipsita de interes nici mutra lui
Moscovici ascultand incercarile lui Averescu de a adapta perimatele
teorii ale lui Riccardo la situatiile noastre. Pipi Negulescu a vorbit ca
de pe catedra, si ne-a facut, cu spiritul sat' filozofic, un curs asupra
deosebirii dintre analiza si sinteza: prin analiza teoriile socialiste izbu-
tesc &à puria in lumina multe adevaruri dar prin sinteza, actiunea lor
nu putea duce decat la utopie si la anarhie... Eu am tacut chitic, Va Ilea-
nu a spus prostii iar socialistii de ghincolo", Flueras si Jumanca,
oameni simpli si fara multa carte, au expus mizeriile muncitorimii de la
Petrosani si de la Resita si au intrebat pe Averescu prin ce masuri inte-
lege &à vindece aceste mizerii... Mirat de o asemenea intrebare indis-
creta, tata generalul a raspuns mangaindu-si ciocul: Prin intronarea
legalitatii..." Socialistii au fost vadit nemultumiti de acest raspuns;
intronarea legalitatii ar fi fost ceva, dar fagaduita in opozitie, ea se
schimba regulat la putere in cele mai cumplite abuzuri, si socialistii nu
mai voiau sa se multumeasca cu simple fagâcluieli de ordin general: li
se facusera destule!
Prima noastra sedinta a fost consacrata teoriei, a doua programelor
celor doted' gruparI, a treia posibilitatilor de fuzionare sau de colabo-
rare. Averescu a propus ca toti socialistii sa se inscrie in Liga Poporu-
lui, fara sa-si abandoneze teoriile si revendicarile lor (!) socialistii
au propus lui Averescu sa se inscrie in Partidul Social-Democrat, si sa
se puna in fruntea lui, ca si conducator...
Ideea fuziunii ajungand la un punct mort, s-a trecut la examinarea
posibilitatilor unei colaborari electorale. Socialistii au fost gata sa o
primeasca cu conditia ca lupta electoralä sa se dea pe programul lor.
Mosul a insistat ca dimpotriva lupta sa se dea pe programul lui (care?).
Bineinteles ca dupa doua ceasuri de discutie nu s-a ajuns la nimic, co-

laborarea s-a dovedit tot atat de imposibila ca si fuziunea. Ne-am des-
partit cu fagaduiala &à ne mai intalnim mai tarziu. Dar nici macar
aceasth f5gaduiala n-a fost tinuta: si unii si altii ne-am dat searna ca nu
era nimic de facut. Nu mai vorbesc de mine, care dinainte eram sigur
de rezultatul palabrelor" noastre... i astfel s-a naruit una din iluziile
si nadejdiile domnului general Pampon...
Alianta cu socialistii n-a fost singura maroth ridicola a lui Averescu

in inceputurile carierei sale politice. A mai avut una. Acest om ajuns
tarziu la cultura ramasese sub influenta prinielor sale lecturi, si cum nu
se intalnise cu cartea si cu istoria cleat dup5 ce intrase in coala de
razboi de la Torino, primele sale impresii au lasat urme indelebile in
creierul s5u. A stat insa prea putin in Italia ca sa se p5trunda metodic de
geniul italian si dupa cum alesese la intimplare pe d-na Clotilda, s-a
inapoiat in tara, in plus si tot din intamplare cu Riccardo si cu o patima
speciala pentru carbonarismul" romantic din epoca Risorgimentu-
lui". 0 slabiciune copilareasca pentru comploturi" 1-a urmarit pana la
moarte. Le combina in mintea lui, facea primii pasi dar lipsa lui de
incredere pana si in sine insusi, sfiala lui fata de autoritate, oportunis-
mul lui care-1 impingea la compromisuri nu i-au permis niciodata
(din fericire pentru el si pentru noi!) sa-si duca planurile pana la sfarsit,
in diferitele sale incercari. Le abandona de fiecare data si trecea la
combinatii" mai practice menite sa-lduca mai repede si mai sigur la o
cat de discutabili satisfactie a pripitei sale ambitii. A ratat astfel toate
prilejurile sa ajunga stapan el insusi, multumindu-se cu ce a putut ciupi
de la slabiciunea sau de la bunavointa stapanilor momentului. A corn-
plotat la Baca'', in timpul razboiului, si s-a multumit sa poarte o manta
de vrerne rea pe care i-a aruncat-o Bratianu in spinare. A complotat in
1919 si a preferat sa se inteleaga cu Regele Ferdinand prin mijlocirea
d-nei Aristita Dissescu si a lui GO Balaceanu. A complotat in 1927 si
a lasat totul balta cum s-a prezentat Costic5 Hiott cu tin decret de inlo-
cuire in fata lui. A complotat in 1931 si a renuntat la orice actiune cum
i-a trecut Regele Carol al II-lea sacul cu graunte pe la nas...
In 1919, o serie de ofiteri nemultumiti luasera obiceiul &à se adune in
casa lui Citta Davila' si sa discute, nu detronarea violenta a Regelui, ci
numai a lui Bratianu. Daca Regele s-ar fi solidarizat cu Bratianu, s-ar fi
1 Fiul lui Alexandru. Citta a ajuns succesiv prefect la Vlasca, deputat, ministru la
Varsovia si la Washington si in razboi cu Regele Carol.
MEMORII, 1919-1922 43
mers la urma urmelor si pana la Rege... S-au adunat astfel mai multe
saptamani de-a randul; foamfa de Arabellat le-a servit ceai si pesmeti
cu fastacuri", si au hotarat sa puna mana, cu armata (?), pe toate auto-
ritài1e si sä proclame pe Averescu... dictator! Sufletul complotului era
un bulgar, colonelul Ghenciu, scos la pensie si napastuit (zicea el)
un intrigant fara pereche si fara scrupule, dar inteligent, indraznet si
devotat trup si suflet generalului. Usuratec cum era, Davila zbarnSia,
facea prozeliti si cauta sa se compromità cat mai putin. Desi era omul
meu", desi ajunsese cu greu licentiat in drept la Iasi multumita priete-
niei mele cu A.C. Cuza, desi 11 bagasem eu in Liga Poporului ca sa-1
lansez in politica Citta Davila s-a ferit de mine ca de foc, si eu n-am
aflat despre cele ce s-au petrecut in casa lui deck dupa ce complotul a
cazut in ap5, si complotistii s-au risipit. Averescu insa a luat parte la
mai multe intruniri, a discutat cu cei prezenti modalitdtile executarii
planului, pan5 ce intr-o buna zi, tocmai and trebuia sa se :a contact cu
comandantii diferitori unitati din Bucuresti, a rugat pe conspiratori s5
renunte la planul lor si sa se imprastie caci gasise el o cale mai sigura
sà ajunga la putere... Era prin octombrie 1919, nu gasise nici o cale,
dar si de data asta nu avea curajul s riste o actiune care putea sä reu-
seasca, dar si s5 se termine räu pentru dansul. A fost o mare deceptie
printre caraghiosii care se vazusera un moment stapani pe tam roma-
neasca, si Citta Davila, furios, a venit s5-mi destainuiasc5 totul... Ce a
primit din partea mea, n-a mai impartit cu nimeni. M-am dus apoi drept
la Averescu si 1-am intrebat cum a putut sa se lase ademenit o clipa de
asemenea farsori si de asemenea proiecte. Ca la Iasi, dui:4 ce se intele-
sese cu trimisii mei la Bacau, a negat totul, fara rusine, §i cu o candoare
care mi-a inchis gura. Mi-am dat seam5 ca cel mai mare farsor era el, si
ca nu era nimic de temut de la dansul pentru savarsirea unei actiuni
care cerea inainte de toate curaj. Cateva saptarnani mai tarziu, trebuia
sà constat ca nu avea nici macar curajul sa se prezinte in alegeri, cu
toata popularitatea lui darmite sä infrunte puscaria si poate si mai
eau, in cazul unui complot nereusit.
in toamna anului 1919, popularitatea lui Averescu ajunsese la apo-

geul ei. In sate, oamenii 11 vedeau in vis, unii jurau c5-1 zarisera cobo-
Sotia lui Citta, fiica adoptivrt a lui Charles Yarca si a doamnei Yarca, oameni
bogati, in a caror cask la *osea (mai tarziu Palatul Principesei Elena) locuia perechea
Davila si se adunau complotioii.
randu-se dintr-un aeroplan in mijlocul lor, altii cei care facusera

razboiul povesteau c5 tr5iser5 cu el in transee1. Printre Omni, nume-
le lui Averescu era pe toate buzele; in el se cristalizau toate n5dejdii1e
numai de la el se astepta minunea unui trai lipsit de griji si de nevoi.
Popularitatea lui avea ceva mistic, ceva supranatural si tot felul de le-
gende incepuser5 sà-si fac5 drum in jurul acestui nou Messia al neamu-
lui romanesc. Popularitatea generalului Averescu a fost o psihoz5 a
frontului, qi demobilizatii au adus-o in sate cum ar fi adus mice alta
board'. Originea acestei psihoze trebuie c5utata in faptul ea de ate ori
se ivise o greutate pe un front, generalul Averescu fusese trimis sä des-
curce lucrurile, si izbutise mai totdeauna sä fac5 fat:a pan5 i situatiilor
disperate. S-au obisnuit astfel soldatii s5 vad5 in el salvatorul" si au
inceput incetul cu incetul sa invoce protectia lui nu numai pentru ne-
voile de pe front dar i pentru cele de acas5... Ca p5ianjenul in mijlo-
cul panzei sale, Averescu sta nemiscat i rasa mustele s5 vin5. El n-a
umblat dup5 popularitate si la inceputul r5zboiu1ui nici nu i-a trecut
prin cap ca' asa ceva ar fi posibil popularitatea, a alergat dup5 dansul
si and 1-a prins, cel mai mirat a fost dansul, atat de mirat *Inc& n-a stiut
in primul moment ce sä fac5 cu dansa... Am trait in intimitatea lui
Averescu pe tot timpul popularit5tii sale si pot sä aduc pretioasa mar-
turie, cà dup5 cum n-a alergat dup5 popularitate, tot astfel n-a facut
nimic ca sä o cultive sau sá o fereascg de loviturile adversarilor s5i. Cat
a purtat uniform5, nu s-a coborat in fransee, iar dup5 ce a scos-o si a
irnbrácat haina de partid, nu s-a cobordt in sate. A stat la Bucuresti sau
la Severin si a facut tot ce a putut ca s indeparteze lumea de el. Cu
greu am izbutit o singurà data s5-1 scot din oras, in tot cursul anului
1919, si s5-1 pun in contact cu ruralii. Primeam zilnic rapoarte despre
fanatismul satelor, dar voiam s5 fac o experient5, sa v5d cu ochii mei
reactia sufletelor simple care-si facusera dintr-o naluc5 un crez. Am
pornit-o prin Afumati la Urziceni, si de acolo prin Cosereni, Eliza-
Stoenesti si S5punari la Lehliu; de la Lehliu am luat-o spre C515rasi
prin Radu-Vod5, Mihai Viteazul si Independenta. Seara pe intuneric
am plecat din Cà1àrai, unde am luat masa, si prin Manastirea, Spantov
i Oltenita ne-am intors pe la ora 1 dimineata la Bucuresti. Pada la Ur-
ziceni am mers cu cosul mainii ridicat, fiindc5 nu voiam sä ne oprim.
De la C515rasi la Bucuresti am mers noaptea, prin sate pustiite, caci
I Averescu se arata foarte rar oftlerilor sai si n-avea contact decht cu seful sau de
Stat Major, sau cu un oilier favorit. tn transee, printre soldaji, nu se cobora niciodata...
MEMORII, 1919-1922 45
dormeau toti. Experienta fusese hot5rata numai intre Urziceni si C515-

rasi i alesesem aceasta regiune fiindc5 primisem din Ialomita rapoarte
relativ slabe: prietenii nostri din Calk* ne sf5tuiau s5 incheiem o
aliant5 cu Mist' Cantacuzinol, pentru alegeri, ca sä reusim. Nu preve-
nisem pe Buricescu, seful organizatiei noastre judetene deck in ajun,
ca sa nu poat5 preg5ti" nimic, si Buricescu intr-adevar n-a avut timp
decat sa vesteasca satele despre trecerea generalului i aceasta nu-
mai cu cateva ceasuri inainte, trecand si dansul prin ele ca sa vina de la
Cal5rasi la Urziceni intru intampinarea noastr5. in targuri si orase
popularitatea generalului era mult mai scazut5 decat in sate; profe-
sionistii politicii nu-si lasau cu una cu dou5 ghelirurile din mina' se
temeau ca dracul de t5maie de steaua" averescana, si ramaneau cre-
dinciosi partidelor lor, mai ales liberalii. Cu toate astea ne-am oprit la
Urziceni ca s pipaim si pulsul targovetilor. Desi Buricescu nu sosise
la Urziceni cleat cu douà ore inaintea noastra, am gasit in piata o mare
de capete care ne-au primit cu nesfarsite urale si chiote. Cred c5 se
adunase acolo aproape tot crawl. Entuziasm galagios desigur, dar mai
mult curiozitate decat fanatism. 0 intrunire de partid reusita, dar nimic
mai mult si mai ales nimic din st5rile aproape isterice pe care urma sà
le intalnim prin sate. A tinut Averescu o scurt5 cuvantare, am tinut si
eu una ne-a r5spuns un localnic, i cu Buricescu in masina noastra
recte a mea, i nu era decal un Ford! am pornit spre Calarasi in
aclamatiile multimii.
Si a inceput un drum pe care cat voi tfai nu-1 voi uita. Sunt sigur cS
cei care vor citi aceste randuri nu ma vor crede si-si vor inchipui ea' am
vrut sa-mi bat joc de ei. Si totusi, nici un cuvant nu-mi iese de sub con-
dei, care s5 nu corespund5 adevarului i zugravirea acestei inaint5ri fri-
umfale in mijlocul satenilor, pe care o incerc va ramane cu mult sub
icoana realitatilor si mult sub intensitatea impresiilor resimtite in parli-
tele de sate pe care prezenta omului legendei le-a transformat pentru
cateva clipe in focare de halucinatie...
in fiecare sat, Buricescu aruncase in treacat numai doua cuvinte:
vine generalul!" Atat fusese de ajuns pentru ca tot satul sa se adune si
s5 se alinieze pe doua randuri nesfarsite, de o parte si de alta a soselei.
Barbati batrani si tineri, femei, copii venisera toti. Se golisera toate
Sugestie interesanta: multi din prietenii nosti fuseserA partizani de-ai lui Misu
Cantacuzino. DupA cum s-a dovedit in alegeri, cantacuzinistii nu mai existau in Ialomi-
ta. ToatA lumea era cu Averescu.
casele, *i fiecare mai trimisese *i la camp, dupg ai hii, ca sa nu

lipseasca nimeni # sii-lvadd pe Sfeintul tot omul.
i parca ar fi fost oamenii inteIgi de mult intre ei: cum erau aliniati
qi a*ezati intr-un loc, a*a ii gasisem *i in celelalte; cum s-au desfaqurat
lucrurile in primul sat, a*a s-au desfasurat *i in fiecare din ate am sta.-
batut. Fara nici un ordin, *i numai din pornirea sufletului lor, in capul
liniei ne a*teptau autoritatile: popa cu patrafirul pe piept *i crucea in
mana, primarul, invatatorii, jandarmii... Averescu cobora din automo-
bil, imbracat in mantaua sa albastra fara galoane, din timpul razboiului
*i inainta spre emotionati, cu ochii zgaiti, cand primarul, cand popa,
cand un invatator, incercau &à ingane o cuvantare, dar li se opreau vor-
bele in gat... Generalul le strangea mana, nu le spunea nimic *i pornea
pe jos de-a lungul randurilor de oameni. i atunci incepea nemaipome-
nitul spectacol. Barbatii cadeau in genunchi, sarutau poalele mantalei
albaste, dau din cap, oflau adanc *i *opteau: Tine-I, Doamne, tine-I,
pentru mantuirea noastra!" sau alte formule asemanatoare, caci formu-
lele variau din sat in sat *i din om in om dar atitudinea a fost aceea*i
ca *i atmosfera, din preajma Urzicenilor qi pada' la Calk*. Femeile nu
indrazneau sa se apropie, dar phingeau toate, cu hohote, qi-qi impin-
geau copiii inainte sa se atinga ei de mantuitorul kr! Unde de misticism
pagan se ridicau din aceasta multime posternata, din suspinele *i din
toate framantarile suflete*ti ce izbucneau in cateva cuvinte, in unele
priviri, in unele gesturi de implorare. Unde nevazute, dar care ma fas-
coleau *i pe mine *i ma faceau sà pricep in fine taina misterelor antice,
in care sufletele simple, izolate in saracia kr morala, erau impinse prin
sugestia credintei pana in spasmele delirului!
De-a lungul drumului nostru nici arcuri de verde*" ofilita, nici dra-
pele tricolore, nici fanfare disonante, nici discursuri tampite ci nu-
mai avantul saracilor cu duhul *i cu trupul care cred *i se incred intr-o
naluca. Niciodatä, nicaieri, un conducator de mase n-a fost däruit, a*a
din senin, cu o asemenea putere asupra oamenilor, fará nici macar un
inceput de dovada despre ce ar putea infaptui. Napoleon Bonaparte a
cunoscut o popularitate militara fara precedent numai dupa ce *i-a dus
armatele victorioase peste tad *i mari. Un Mussolini, un Hitler, au
ajuns sa fie stapani peste suflete numai dupa ce au dat dovezi stralucite
despre destoinicia lor... Pentru Averescu, general capabil dar nu excep-
tional, general acrit *i pus la pensie, a fost destul sa se imbrace intr-o
manta albastra *i sa porneasca la drum pentru o destinatie necunoscuta,
MEMORII, 1919-1922 47
ca tot norodul, hipnotizat, s5-1 urmeze. Increderea i supunerea tdrdni-

mii romeme fatd de Averescu a fost atat de ademcd, de complectd 44 de
neconditionatd, Inc& generalul ar fi putut face dintr-insa ce ar fi vrut
ci atinge cu ajutorul ei orice scop fi-ar fi propus.
Averescu nu era ins5 s5mant5 de dictator si n-a avut nici incredere
in popularitatea sa,pe care o simtea instinctiv trecdtoare. Averescu n-a
fost decat un general ambitios, lacom de putere si de onoruri. Tacticos
si metodic, in cariera sa militara ca si in cea politick el a fost omul pla-
nurilor mig5los preg5tite. Tot ce nu se incadra in planurile sale, il tul-
bura si-lplictisea. ln planurile sale nu fusese prevd:utd popularitatea.
Ambitiile politice neconturate, ce se desteptaser5 in sufletul s5u odat5
cu chemarea la Ministerul de R5zboi dup5 r5scoalele din 1907, s-au
precizat la inceputul fazboiului, in 1916. El socotise c5 cu cat tara se
afunda mai adanc in dezastre, cu atat rolul s'au de general salvator cres-
tea. Toat5 atitudinea sa, la Bac5u, in decursul anului 1917 dovedeste c5
preg5tise o lovitura ca sa pun5 maim pe putere manu militari". La
popularitate nu s-a gandit un minut: si cand i-a c5zut in spinare 1-a sur-
prins neplacut. Nu era om care s5 maguleasca instinctele si poftele
multimii; temperamentul s5u ii pironea la masa de lucru si-1 indep5rta
de contactul cu prostimea. Mintea lui era minte de strateg nu de tribun.
Popularitatea, pe care n-a urm5rit-o, i s-a infatisat ca o sarcin5 supli-
mentar5 care i-a stricat toat5 conceptia de viata. Numai dup5 ce si-a dat
seam5 ca lovitura militarà nu ii va reusi si nu i-a reusit din cauza lasi-
fatii sale de fiu de G5gaut numai atunci s-a hotarat (in ianuarie 1918)
sà foloseasc5 neasteptata intors5tur5 pe care o luaser5 evenimentele ce
facuserà din el idolul unei clase pe care o dispretuise pang atunci.
Intre sufletul lui si al poporului era o adanca disonanta si aproape
nici o leg5tur5. Averescu n-a stiut niciodat5 s5 vorbeasc5 poporului,
nici sa-i deschid5 inima sa, nici s5 se apropie de a celor multi si obiditi.
Dup5 ce a ajuns la Guvern singurul scop pe care-1 urmarise s-a
crezut, in naivitatea lui (c5ci mai era si naiv...), inscaunat pe vecie si in
masura sa" disprettliasc5 concursul celor multi si prosti pe umerii c5rora
se ridicase printre cei putini i destepti. N-a fost om popular care sa-si
vad5 mai putin de popularitatea sa ca Averescu. Dup5 alegerile din
1920, n-a mai facut nimic ca s5 o intretina, si cum a venit asa a luat-o
vantul, in cateva luni. Oroarea lui de demagogie trebuie sà-i recu-
noastem aceasfa insusire 1-a impiedicat sà manuiascâ fag5duiala si
minciuna i s5 acopere prin ele goliciunea sufletului s5u.
indata ce multimea si-a dat seama ca lada era goalà", dezamagitk

a rupt toate legaturile care o robiser5...
In tot cursul anului 1919, canalizarea popularitatii lui Averescu si
organizarea Ligii Poporului ca grupare de guvernamfint au fost in sar-
cina mea. Averescu primea, de obicei pe oamenii care nu aveau nimic
s5-i spunk acoperea pagini intregi cu scriitura lui pitigaiata in cäutare
dupa formule banale (pe care el le credea originale) ce trebuiau sa ser-
veasca unui program incontinuu pl5m5dit si niciodata dospit. Dar inde-
letnicirile sale preferate erau anteproiectele, proiectele si contraproiec-
tele, sub forma de circulare pe care când din intfimplare ajungeau s5
fie redactate si trimise, nu le mai citea nimeni...
Noroc ca nu-mi pierdeam eu vremea. indat5 dup5 inapoierea noas-

tra la Bucuresti, prima mea gild a fost sa organizez Indreptarea i sa
fac din oficiosul nostru o gazeta care sa-si tins onorabil rangul in presa
postbelick Cu ajutorul credinciosului Gongopol, am reusit pe deplin.
Vremea pribegiei trecuse si odata cu incheierea pkii au inceput sa se
normalizeze mai mult sau mai putin toate. Acum aveam din belsug hat--
tie, cerneala si redactori. Am inchiriat pentru redactie si pentru admi-
nistratie un frumos apartament, mai la vale de Teatru, in strada Matei
Mil lo. Grigore Filipescu inchiriase pentru Epoca apartamentul de dea-
supra noastrà si cu toate ea' dl. Grigoras iesise (Inca de la Iasi) din Liga
Poporului, faceam ca sä zic asa, popota" impreunä. Actiunea foilor
noastre era paralelk si Filipescu, fata de importanta tot mai mare pe
care o lua miscarea averescank incepuse sa regrete gestul nesocotit pe
care-1 facuse in septembrie precedent si cäuta sa se apropie de noi. Per-
sonal, eram pe atunci in termeni buni; sufleteste, dânsul se legase din
nou de Take Ionescu (pe chestiunea externa) si cum Take Ionescu era
legat politiceste si sufleteste de Averescu, incepuse sa se fiarba la nr.10
din strada Matei Mil lo, o ciorba de suflete... Eu imi aranjasem un
birou alaturi de al lui Gongopol si-mi petreceam ziva acolo. Cobora si
Filipescu, si d5-i politick In fiecare zi imi aducea unul sau mai multi
partizani, epave conservatoare sau takiste si ma ruga &á le dau o intre-
buintare in Lig5 sau o paine la Indreptarea. Aqa mi-a adus intr-o zi un
individ a carui infatisare mi-a ramas intiparita in minte: era un om sla-
but si agitat, imbräcat intr-un fel de halat cenusiu, care-i batea gleznele,
si care ar fi putut fi o manta militareasc5 reformata sau un anteriu de
popa sterpelit in Basarabia. Omul da din maini ca sa-si salte manecile
MEMOR11,1919-1922 49
prea lungi, spre umeri, i tacea smerit: am avut astfel pentru prima data'
in fata mea pe D.R. Ioanitescu, destinat unei ilustre cariere politice i
unei frumoase averi... s5-i zicem tot politice. Dar pe vremea aceea
murea de foame 0 Filipescu mi-1 adusese ca s5-i dau o 1efsoar5 la
Indreptarea. A fost un agent devotat al lui Take, in Negru, vezi daca
poti face ceva pentru el; iti va fi foarte util in Culoare..." Aceasta a fost
recomandarea ce a servit de punct de plecare faimosului Dere. Dar tre-
buie sa marturisesc aci ca Ioanitescu mi-a fost foarte util, nu numai in
Culoarea de Negru, dar i in intreaga Capita la 0 in judetul Ilfov. In
cateva saptAmani a ajuns bratul meu drept in materie de organizare i
ca rasplata, cand s-a constituit Guvernul Averescu in martie 1920 1-am
numit secretar general la Ministerul Muncii...
Gazeta pus5 in picioare, rn-am pus pe organizatia Capita lei i a Orli

intregi. Am inchiriat alt apartament in strada Academiei, colt cu Bule-
vardul, la etajul intai, pentru clubul Ligii. Acolo am instalat secretaria-
tul general, propaganda §i serviciile anexe. Un excelent ofiter de Stat
Major, colonelul Badulescul (Savian) mi-a pus Liga pe fi§e i mi-a
f5cut planul de dislocare i de mobilizare, ca la armat5. Localul clubu-
lui mi-a fost de la inceput antipatic i nu calcarn intr-insul decAt cu
prilejul intrunirilor comitetelor, sau cand trebuia sa primesc o delegatie
din provincie. Averescu nu da nici pe la club, nici pe la gazeta; veneau
oamenii din fundul Ardealului sau al Basarabiei sa-1 vada, dar de obi-
cei nu-i primea i ii trimitea la mine. Mai uwr ajungea un simplu muri-
tor la Papa din Roma decat la dansul. Se instalase Mfg jena i far5 ru-
One in apartamentul prietenei" sale Eliza Sutu2 qi nu iqea din el;
petrecea toat5 ziva cu condeiul in mina' dar cu gandul la fuste. Se scula
tarziu i se culca tarziu primea doua-trei persoane privilegiate sau
un gazetar stain intre orele 11 §i 1, i alte cateva seara intre orele 5 0
I Care mi-a dat apoi ca prefect de Muscel maH deziluzii prin abuzurile sale.
2 Vaduva lui Grigoras C. Stitt'. Apartamentul ocupa parterul din dreapta, in Palatul
Sutu, peste drum de Spitalul Coltei, si se compunea dintr-un salon, un cabinet de lucru,
o camera de dormit si o sala de toaleta. Toate incaperile erau mari, ca pe vremurile
vechi si mobilate pentru uzul unei femei. Culorile dominante erau albul si albastrul.
Batrana Sutu cu balatul Elizei, Constantin, locuiau alta parte a palatului. Tot la parter,
in partea opusa locuia Eliza Sutti, nimfa Egerie si dame a peloter". Doamna Averescu,
cand venea in Bucuresti (sta mai tot timpul la vie, la Severin), trägea la Caminul din
str. Dionisie, pe care-I intemeiase...
7, dar cat mai rar. in intimitate si la orice ofa nu m5 primea decat pe

mine si pe Eliza Sutu, dar nu pentru aceleasi motive...
Cu Mitzi Fischer, pe care o carase cu el la Bacau, o terminase si o
maritase dup5 unul Metianu, om flea' scrupule.
Pe cfind Averescu se juca in Palatul Sutu, eu lucram. Nu voiam ca

chernarea la faspundere s5 ne g5seasc5 nepregaiti. Pe lang5 organiza-
tiile judetene ale Ligii carora hot5rasem s615s5m initiative locale destul
de intinse, un laborator central a trebuit sä fie creat la Bucuresti pentru
indrumarile politice de ordin general, pentru studiul problemelor socia-
le la ordinea zilei si pentru adunarea materialului indispensabil acestui
studiu. Un organism capabil s5 indrumeze o actiune ca a noastrà n-a
fost usor de pus pe picioare, mai ales cá pornisem de la nimic. Pan5 la
sfarsitul anului 1918, Liga Poponilui a fost Averescu si eu; la sfarsitul
anului 1919, nici vechiul si inst5ritul Partid Liberal nu era mai bine
organizat ca noi. Am putut duce la bun sfarsit aceast5 opera intr-adevar
covarsitoare mulfamita ajutorului pe care mil-a dat o man5 de b5ieti de
valoare diferità, dar toti plini de bun5vointa, printre care citez pe Al-
bert Popovici-Tasc5, Alexandru Oteteleseanu, Enric Oteteleseanu, Ra-
du Patrulius, Anton Bardescu, D.R. Ioanitescu, colonel Savian BR lu-
lescu etc. etc.
Pe lang5 punerea la punct a organelor centrale si periferice, din
toamna anului 1919 a trebuit sa ma mai ocup si cu pregatirea persona-
lului de guvernare, c5ci imprejurarile erau de asa fel Inc& puteam fi
chemati la putere dintr-un moment intr-altul. Dac5 Averescu n-ar fi fa-
cut il Gran Rifiutto" in alegerile prezidate de generalul Valtoianu, am
fi constituit noi Guvernul din inceputul lui decembrie, in locul lui Vai-
da. Mi-am alc5tuit astfel o list5 de prefecti si o list5 de candidati la
Camera si la Senat ca s5 nu fiu luat au dépourvu". 0 neglijent5, o lista
uitata pe biroul meu, a dat preocupkile mele in vileag si de atunci n-am
mai avut trai. Am fost zilnic asaltat de solicitatori care se vedeau deja
detinatorii unor demnitati ce nu erau Inca disponibile, si se certau pe
ele ca orbetii. Pada' i la ministere erau candidati, desi le dedesem cu-
vantul meu de onoare c5 nu se preg5tea Inca lista ministeria15!". G5-
sesc printre hartiile mele lista Guvernului pentru care a venit s5 st5ruie
cu incapatanare Ion Zelea Codreanu. 0 reproduc aci ca o curiozita-
te, caci Zelea Codreanu a devenit mai tarziu un erou national sau asa
ceva:
MEMORII, 1919-1922 51
Presedintie Gal Averescu

Interne A.C.Cuza
Externe Maniu (Iuliu)
R5zboi Gal Vditoianu
Finante Vintild Brdtianu
Domen ii I. Zelea Codreanu
Industrie Un averescan
Instructie Idem
Lucrari Publice Ciugureanu
Justitie Argetoianu
Pentru Basarabia Inculet
Pentru Transilvania Gh. Pop
Pentru Bucovina I. Nistor
Presedinte al Camerei Goldis
Presedinte al Senatului Matei Cantacuzino
Acest ghiveci national, intr-o perioada de lupta ca cea prin care tre-
ceam, dovedeste c5 in capul lui Zelea donmea deja oarecare confuzie.
Ca si cum n-as fi avut destul de lucni la Bucuresti, m5 rnai impinse-
se necuratul s5 scot o gazet5 zilnica la Craiova, Cuvântul-Olteniei pe
care, cat timp a aparut (1919 si 1920) am dus-o singur in spinare si i-am
asigurat o aparitie decenta nu nurnai cu punga dar si cu condeiul meu.
Inchiriasem un club si la Craiova, in strada Unirii, si instalasem acolo
ca administrator pe bietul colonel Nonu Olteanu, om cinstit, care a f5-
cut minuni si cu clubul si cu gazeta dar minunile lui se soldau totusi
la sfarsitul fiec5rui trirnestru cu cateva zeci de mii de lei pe care trebuia
s5 le dau... Cat rn-a costat si popularitatea generalului Averescu, rara
s5 rnai socotesc cauciucurile pentru masina Sefului si lemnele de foc
pentru Mitzi Fischer! El tr5ia ca un Pasà, si nu cheltuia nirnic: viata lui
particularà i-o asigura Eliza Sutu si pe cea politica eu!
Daca activitatea mea multumea pe Averescu si pe cei rnai multi din
Liga noastrà, erau si cativa nernultumiti, democrati ireductibili", care
nu se irnpacau cu procedeele mele dictatoriale, o marturisesc. Desi per-
sonal eram in termeni foarte buni cu fiecare din membrii acestui So-
viet" (dupa cum se intitula el insusi), am ajuns sä ne cert5m de cateva
ori, eaci sovieticii" nostri luaser5 obiceiul sa astearn5 memorii si &à le
trimita lui Averescu care, in loc sa le arunce la cos le discuta in ama-
nunte cu semnatarii lor si ma convoca si pe mine la aceste discutii
inutile caci oamenii, prost informati, plecau de la premise gresite si

n-aveau niciodata dreptate in reclamatiile sau in propunerile kr.
Organizarea centralä, indrumarea judetelor, conducerea gazetelor

cu Lin cuvant toata partea tehnica a meseriei nu constituia decat o
mica parte a preocuparilor mele, partea cea mai plicticoasä dar cea mai
lesne de indeplinit. Partea cea mai grea, care imi lua mai multä vreme
si imi cerea o incordare de spirit continua era politica propriu-zis. Ave-
rescu traia in luna, nu se misca de la biroul sat', §i n-ar fi fost la curent
cu nimic, daca nu m-a§ fi dus in fiecare zi la el sa-i povestesc tot ce se
intampla si sa-1 orientez. El traia cu Riccardo, si pentru dansul Roma-
nia era reprezentata prin Oto Dimitriu de la Tecuci (sfetnicul economic
al d-nei Averescu pentru operele ei sociale), prin inginerul Gheorghiu
din Tirchile§ti, prin colonelul Glienciu si prin Puiu Crainiceanu, o cutra
de intrigant si secretarul sail, unul din oamenii care a demonetizat mai
mult Guvernul nostru din 1920/1921 prin sperturile pe care le-a Inca-
sat. De luminile lui Petre Papacostea, generalul nu s-a bucurat decal
mai tarziu... Contactele utile cu lumea, cu adevaratii conducatori poli-
tici, cu corpul diplomatic, cu reprezentantii agriculturii, comertului si
industriei (trinitate clasica ce nu fusese rasturnata in acele vremuri)
le tineam eu si zi de zi trebuia sa restabilesc in constiinta sefului" sca-
ra valorilor omenesti si adevaratele raporturi poJitice, sociale si econo-
mice (alta trinitate!) in mijlocul carora ne zbateam. Aud si acum, dupà
atatia ani, intreruperile: Dar bine, Dimitriu mi-a spus..." sau da, dar
Ghenciu pretinde ca..." si cate altele de acelasi soi. Trebuia sa do-
vedesc pe rand, ea Dimitriu, Ghenciu, Gheorghiu sau Crainiceanu nu
erau bine informati sau ca se inselau in deductiile lor si nu era tot-
deauna lucru usor!
Tratativele pentru o colaborare politica cu conservatorii, duse in
lipsa lui Take Ionescu cu Miw Cantacuzino si cu Dim. Greceanu (Io-
na§ Gradisteanu se declarase independent si nu se mai amesteca in afa-
cerile Partidului Conservator) s-au terminat prin doua hotarari: admite-
rea unui cartel electoral §i reinfiintarea Opozitiei Unite de glorioasa dar
perimata amintire! Cartelul electoral era mai mult un project de cartel,
foarte vag, prin care organizatiile noastre judetene erau autorizate sa
alcatuiasca liste de candidaturi impreuna cu conservatorii, dupa conve-
nientele locale §i pentru ca intelegerea cu conservatorii sa nu poat5 fi
interpretata ca o orientare a Ligii spre dreapta, s-a ad5ugat la Partidul
MEMORII, 1919-1922 53
Conservator qi Partidul Muncii, inexistent. 0 sfant5 demagogie, nici

macar tirania ta n-a vrut s5 o infrang5 omul care vorbea de refacerea
moral5 a Statului roman" ! Averescu a redactat cu mana lui urm5toarea
circulark la care n-am schimbat nici o iota (a quoi bon?") §i care a
fost trimis5 tuturor organizatiilor noastre:
Comitetul Central al Ligii Poporului a decis in principiu, pentru viitoare-
le alegeri, colaborarea Ligii cu partidele ce urmaresc aceleasi scopuri in politi-
ca interna si care au urmat aceeasi cale in politica externa in timpul razboiului.
Liga a hotarat totusi sa lase fleck-6 organizatii din judet, deplina libertate
de a incheia sau nu cartele electorale cu formatiunile politice din categoria sus
indicata.
Un comunicat in acest sens a fost publicat in ziarul Indreptarea.
in consecinta, daca credeti ea' un cartel electoral cu Partidul Conservator
de sub sefia d-lui Take Ionescu, sau cu Partidul Muncii, ar fi avantajos pentru
rezultatul comun al alegerilor, va rog a lua contact cu conducatorii acelor
partide din localitatea dvs. si a va intelege asupra alcatuirii listei de candidati,
conform intelegerii stabilite la Centru (?).
Candidatii vor trebui si figureze pe lista Ligii Poporului sub presedintia
d-lui general Averescu, iar semnul pentru toata tara este steaua plind
Pentru orice informatii, vä rog a va adresa Comitetului electoral central, la
sediul Ligii Poporului, str. Academiei 8, in Bucuresti.
(ss) Gal Averescu"
Cum a fost pus5 in aplicare aceasta intelegere electora15, se va ve-
dea mai la vale.
Pentru reinflintarea Opozitiei Unite, dup5 tratative la care a luat
parte §i Iona§ Grádi§teanu s-a ajuns la inceputul anului 1919, la o
intelegere la care am impins cat am putut fiindcA astfel se rezolva in
fine, printr-o inmormantare de clasa I problema fuziunii taki§tilor cu
noi, fuziune pe care o socoteam inadmisibilà, dar de care ma temeam,
date find raporturile de prietenie dintre Take Ionescu §i Averescu §i
incontestabila putere de sugestie politica pe care Take o exercita
asupra generalului. S-a discutat zile intregi asupra formei" in care
va fi adusa intemeierea noii Opozitii Unite la cuno§tinta lumii.
Taki§tii care sperau, in noua combinatie, sa incalece pe Averescu"
(ca §i cum eu n-a§ fi existat !) §i multumita lui sà-§i refac5 un partid,
voiau o pornire cu surle §i trompete, cu o mare intrunire la Bucure§ti,
cu agitatie in toat5 tara. Averescu aproba toate propunerile, cu un
da" indiferent, dar eu le-am torpilat pe toate. in gfindul meu Opozi-
tia Unita n-avea decat un scop, s5 ne scape de pretentiile conservato-
rilor. Adevaratele noastre manifestari politice, vii, urmau s5 fie ca-

nalizate prin Lig5, iar Opozitia Unit5 s5 r5mana un simplu canal de
scurgere pentru ambitiile celor räsuflati si in realitate inutilizabili. In
cele din urm5 s-a hotarat redactarea unei simple declaratii" publi-
cat5 in ziare si comentatà, dup5 temperamente, de foile fiec5reia din
p5rti. Declaratia a fost redactat5 de Averescu, corectat5 (adica redus5
si simplificat5 de mine) si semnat5 de reprezentantii Ligii si ai Par-
tidului Conservator la care s-a asociat si independentul Ionas Gr5dis-
teanu pentru care titulatura de Opozitie Unitä avea farmecul patimi-
lor din tinerete...
Textul definitiv al declaratiei a fost urm5torul:
Pentru ca Parlamentul ce va iesi din viitoarele alegeri generale sa aiba
tarie constitutionalà, este necesar ca toti locuitorii tkii, cu drept de vot, sa-si
poata exercita acest drept, bucurandu-se de libertkile garantate de Constitutie,
ca: libertatea de a comunica ideile si opiniile lor prin grai sau prin scris (art.
24) si dreptul intrunirilor (art. 26).
Pe baza acestor drepturi, garantate explicit de Constitutie cerem:
1. Ridicarea starii de asediu si a cenzurii cu douà luni de zile inainte de
prima zi de alegeri;
2. Incredintarea eliberarii cartilor de alegator, cu prealabila verificare a lis-
telor electorale, instantelor judecatoresti;
3. Interzicerea amestecului autoritkilor administrative in propaganda elec-
toral à.'
Fara indeplinirea acestor conditii, Parlamentul viitor nu va avea tarie
constitutionalà, nefiind expresia libera a vointei natiunii.
In numele Opozitiei Unite,
Pentru Liga Poporului:
(ss) General Averescu
Pentru Partidul Conservator:
(ss) Mihail Cantacuzino, Ditnitrie Greceanu
§i Ion C. Grcieligeanu (independent)
' Averescu mai adaugase 0 un al patrulea punct in cuprinsul urmator:

4. Interzicerea oricdrui fel (sic) de intruniri in localurile autoritätilor publice;
$i incheiase astfel proza lui de vagmistru:
Farà indeplinirea acestor conditii, Parlamentul viitor nu ar fi expresia liberd, lu-
minata 0 nestânjenitä a vointei natiunii i deci intelesul lui constitutional nu va fi dife-
nit de acela al fostului Parlament suprimat §i considerat ca neexistent prin Decretul-Le-
ge din octombrie 1918."
Am tgiat punctul 4 si am inlocuit pelteaua fmala prin fraza care a ramas in textul
de finitiv.
MEMORII, 1919-1922 55
Dup5 ce declaratia a fost semnat5, Grädisteanu a obtinut s5 se adau-

ge la titulatura Partidului Conservator si epitetul de Nationalist.
Pe mine, aceastà searb5d5 declaratie m-a incântat, cki in locul unei
definitii a Opozitiei Unite de care ma terneam, in locul unor angaja-
mente de viitor care rn-ar fi putut incurca, conservatorii s-au multumit
cu cereri electorate formulate in comun. Incontinuu st5paniti de ambi-
tiile lor nejustificate, de n5dejdiile puse in actiunea lui Take Ionescu la
Paris si de grija ascuns5 de a nu se lega prea strans de revolutionarul
Averescu conservatorii n-au insistat nici ei pentru o adevarat5 clari-
ficare a situatiei lor fat:5 de noi, multumindu-se s5 aparà fat5 de corpul
electoral mana in man5 cu idolul taranirnii. Dar mie-mi tot era fric5 s5
nu vrea mai mult si iat5 de ce n-arn insistat pentru o redactare mai
inteligenta si rnai politica a unei declaratii" care in gandul catorva, dar
nu in al meu, trebuia s5 fie un punct de plecare pentru o nou5 orientare
in luptele noastre.
Marele nostru adversar, p5n5 dup5 alegerile lui Vaitoianu, a fost

Ionel Bralianu. Cu toata popularitatea lui Averescu, Br5tianu a fost
convins, pan5 la aceste alegeri, ea va putea s5-1 dea gata" pe general.
L-a infruntat dup5 pace, pe tot cuprinsul Regatului, curn il infruntase in
Moldova, inainte de pace. Obisnuit cu samavolnicia guvernamentala,
Bratianu a crezut c5 infrant in alegeri si stir's apoi in curele intr-o
nouà si lung5 guvernare liberala, Averescu va fi adus la aman si c5
popularitatea lui se va irosi si va dispare cum dispare roua de pe iarb5,
la razele soarelui. i doar soarele era el... Pe Ifinga rolul de inlocuitor
vrernelnic, V5itoianu primise misiunea de a curata" in alegeri pe Ave-
rescu. Nurnai dup5 infrangerea lui V5itoianu si inscaunarea anarhiei
tafaniste si-a dat Brätianu searna ea chestiunea" era mai serioasA dee&
crezuse si s-a v5zut nevoit sä intind5 provizoriu mfina lui Ave-
rescu ca s6 scape printr-insul de pericolul t5ranist...
Dar pada' Si ajung6 acolo, a facut in tot cursul anului 1919 tot ce a
putut ca s5 nimiceasca actiunea noastr5. La Paris, unde a petrecut mai
tot timpul pada' s-au incheiat negocierile de pace, Bratianu a zugr5vit
pe Averescu ca un general trad5tor care-si dAduse maim cu vrajmasul
Inca din 1916 (telegrama trimis5 lui Mackensen) si care la Buftea in-
cercase in ianuariue 1918 s5 Villa tam nemtilor... In tara làsase pe
Misu Pherekyde, pe Duca si pe Alecu Constantinescu s5 se r5zboiasca .
cu noi si s5 ne zadarniceasca orice actiune de propaganda. Noroc c5 de
propaganda n-aveam nevoie: ne-o Ikea Guvernul prin ins.* masurile

de silnicie ce le impunea la sate: cu cat impiedica mai brutal pe sateni
sa se apropie de Steaua" lui Averescu, cu atat ii lega mai strans de
generalul lor...
Resorturile mele find organizatia si legaturile politice, adica inde-
letniciri de oras, Averescu luase asupra lui cum era si natural pentru
intretinerea popularitatii sale raporturile noastre cu taranimea. Dar
in loc sa mearga prin sate, in loc sa ia contact direct cu nevoile oame-
nilor, sta la birou si trimitea biletele dupà biletele pe care serviciile
noastre le transformau in circulare inutile, caci satenii stiau de stea" si
rationamentele subtile, criticile si fagaduielile alunecau peste umerii
lor, ca ploaia de vara. Averescu avusese insa ideea geniala avea si el
cateodata idei geniale &Ali punä portretul pe orice manifest, pe
orice circulara, pe orice tract. Si pentru poza" Mantuitorului taranii se
bateau pe imprimatele Ligii. Jandarmii, vataseii, primarii se fdceau nu-
mai cä impiedica propaganda noastra, caci erau mai toti cu noil dar
totusi se nasteau deseori batai si scandaluri.
Ca sa ne taie iarba de sub picioare, Duca, ministrul agriculturii, a

promulgat in primavara anului 1919 faimosul sail decret-lege prin care
a reglementat exproprierea votata in principiu la Iasi in 1917. Alcatuit
in pripa de functionari nepregatiti, conceput in liniile sale generale de
un om manat numai de ura de clasa impotriva marilor proprietari, de-
cretul lui Duca n-a zdruncinat popularitatea lui Averescu, dar a zdrun-
cinat tam pe noile ei temelii.
Fiindca era bun de gura si vorbea cu facilitate, Bratianu-1 socotise
bun la toate si dupa ce-I tinuse patru ani la Ministerul Instructiei, il pu-
sese in noua sa guvemare ministru al agriculturii, sub cuvant ca inainte
de a intra in 'politica se ocupase cu cooperatia. Dar una e cooperatia si
alta e agricultura si mai ales una e patima politica si invidia personala
si alta intocmirea unei reforme ce trebuia &á transforme economia
noastra nationalà. Marea eroare a lui Duca, greseala sa de neiertat, as
putea zice crima pe care a comis-o e de a fi conceput reforma agra-
rd ca o reformd de ordin juridic iar nu ca o reformd de ordin econo-
mic. S-au creat drepturi de proprietate pentru tarani, pe categorii legate
de suferintele razboiului, iar nu mici gospodari si mici gospodarii, cum
' Mai ales jandarmii si soldatii. Primarii si impiegatii sthpanirii nu indiazneau sA se
opunA curentului", de fricS.
MEMORII, 1919-1922 57
ar fi trebuit s5 se faca, alegandu-se pentru improprietarire oamenii apti

pentru cultura p5mantului. S-au impartit pogoanele de p5mant cum s-ar
fi impartit pachete de tutun, fara nici o prevedere, rail s5 se pun5 la
dispozitia noilor improprietariti mijloacele cele mai elementare care s5
le permitä punerea in valoare a noii lor proprietati. S-a distrus marea
culturà tocmai in momentul in care Ora trebuia s5-0 panseze r5th1e i
s5-0 refac5 economia distrus5 de fazboi. S-a distrus marea culturd si
in locul ei nu s-a pus nimic. Noii impropriefariti s-au inglodat in dato-
rii, marii proprietari au fost ruinati, exportul t5rii a sc5zut catastrofal
tocmai in momentul in care prin preturile cerealelor pe pietele mondia-
le am fi putut Si ne imbogàtim 0 rezultatul a fost nemaipomenita
criz5 din anii 1928-1932 care a necesitat conversiunea datoriilor agri-
cole, cu alte pagube i alte nenorociri. Si toate fiindc5 Duca a fost omul
upratic i p5tima. care qi-a terminat cariera proste0e pe peronul Orli
din Sinaia, in 1933, räpus de gloantele unor dezaxati... Nenorocitul
i-a isp4it pkatele dar tara româneasc5 mai tanje§te i azit de pe urma
decretului lege pe care 1-a promulgat samavolnice0e in prim5vara
inflorita a anului 1919...
C5ci odat5 decretul promulgat, odata poftele celor chemati la poma-
n5 deschise, odat5 liniile man ale demagogicei reforme fixate, nu s-a
mai putut da inapoi. Tot ce am putut face, venit la putere in 1920, am
f5cut. Am numit pe Garoflid ministru al reformei (caci eu 1-am b5gat
pe g5t lui Averescu), pe Garoflid conservatorul i teoreticianul marii
propriefati, i 1-am sprijinit cat am putut dar n-am putut decit in-
dulci unele prevederi in afarà din cale de absurde ale decretului Duca:
in tras5turile ei generale, reforma agrar5 a famas cum fusese decretat5
in 1919. N-am putut invinge curentul" unei demagogii electorale pe
care nimic nu-1 mai putea 15g5zui.
Prin decretul din 1919, Duca i Guvernul liberal au urmarit dotia
scopuri: unul, s5 indrume reforma agrar5 spre folosul institutiilor i
politicii lor de partid altul, sä distrug5 popularitatea lui Averescu,
inamicul kr nr. 1. fn aparentd primul scop a fost atins, in ce privea pe
Averescu insa, nici m5car atit. Dup5 ce decretul a fost afipt la u§a tu-
turor prim5riilor, tàranii au binecuvântat pe tata Averescu", care le-a
dat p5mint, i s-au shins i mai tare in jurul lui. Pe Duca, pe Bfatianu,
pe liberali nu-i pomenea nimeni dec.& ca s5-i injure. 0 ingratitudine
omeneasca!
I Scriu in august 1940.

Tata Averescu nu se emotiona ins6 de nimic, declara decretul lui

Duca stupid si insuficient, si continua s5 trimità la tarä fitirici f5e5 rost
impodobite cu portretul sail de pe vremea cand, Inca general finar de
cavalerie, purta carare si o freca cu cosmetic. Sltenii aruncau proza
idolului dar ii puneau poza la icoana si asteptau alegerile, sau aero-
planul'... In fituicile sale, pe lfing5 criticile aduse decretului de expro-
priere si de impropriefarire, generalul mai improsca Guvernul cu tot
felul de invinuiri, din care unele inchipuite. Cum era si firesc, agentii
Guvernului si cenzura duceau un aprig rkboi impotriva fituicilor ave-
rescane, iar autorul lor protesta aproape zilnic impotiva acestui r5zboi
de distrugere, prin scrisori de data asta rarà pozà, adresate prirnului mi-
nistru ad-interim Misu Pherekyde.
La plecarea lui la Paris, Ionel Bratianu numise interimar la prese-

dintie, pe bâtranul sforar Misu Pherekyde, om de man5 tare si cline
credincios, insArcinat sa" fereasca c5ruta guvernamental5 de accidente,
si Pherekyde isi luase rolul in serios. Numirea lui avusese darul s5
exaspereze pe Iancu Flondor, ministru fara portofoliu, care sperase s5
fie ins5rcinat el cu interimatul presedintiei. Douà temperamente cas-
sante" ca al lui Flondor si al lui Pherekyde nu puteau merge impreurtà.
Flondor a demisionat, si scurt5 vreme dup5 demisia lui rn-am dus cu
Zamfirescu la Cern 5uti s5-1 clstig5m pentru actiunea noastrà, dup5
cum am povestit mai sus. G5sesc din intimplare printre hârtiile mele
una din numeroasele scrisori pe care Pherekyde le-a trimis lui Averes-
cu, ca r5spuns la continuele sale reclamatii. 0 reproduc aci, c5ci ea zu-
gr5veste bine darzenia palicarului, care nu stia multe:
Presedintia Consiliului de Ministri 16/29 martie 1919
Domnule General,
Fiindca supuneti judecatii mele taierea facuta de Cenzura in comunicarea
pentru fcirani, subscrisa de d-voastra, vä declar ca, dupa parerea mea, Cenzura
a avut dreptate.
Afirmarea ca s-ar putea ameninta o populatie de a fi lasata sa moara de
foame, nu este de natura a consolida ordinea in Stat. intr-altfel, nu este nevoie
de o mare doza de spirit critic pentru ca oricine sa-si dea seama de inanitatea ei.
In ce priveste amenintarea cu mobilizarea, ea este si mai stranie. Mobili-
zarea, cand se decreteaza, cheama la o datorie patriotica pe told fiii tarii, nici-
I in toate satele oamenii erau convinsi ca Averescu va sosi intr-o buna zi la ei, cu
aeroplanul...
MEMORII, 1919-1922 59
odatà insa ea nu poate fi prività ca o pedeapsä pentru unii din ei. Oricum, mo-
bilizarea nu poate fi lasata a fi un subiect de polemica. Cred dar ca Cenzura si-
a facut datoria and a suprimat acest pasagiu, mai cu seama ca el aparea sub
semnatura unui general, fost sef de Guvern, in momentul tocmai c5nd dus-
manul ameninta hotarele Orli.
Adaug ca, de vrcme ce nu avem in fata noastra articularea unor fapte pre-
cise, concrete, cu indicare de localitati si de persoane, nu este locul sa fie pus
in chestiune crezarnantul ce se cuvine afirmatiei personale a d-voastr5.
Primiti v5 rog, domnule general, incredintarea prea osebitei mele consideratii.
(ss) M Pherekyde (sic)"
Scrisoarea e scrish toath de mina baranului, cu slovh energich i
thioas5, ca 9 i firea lui. Chestiunea mobilizarii era unul din caii de 135taie
ai demagogiei lui Averescu. Dgi starea de rhzboi luase sfarit, armata
nu fusese trecuth pe picior de pace, i oamenii, deqi legal inch mobili-
zati, fuseser5 numai trimi§i in concediu pe la vetrele lor. Una din ame-
ninthrile Guvernului impotriva celor ce duceau pe la sate actiunea
noastrh era §i trimiterea la cazarm5. Protestand aproape zilnic impotri-
va sthrii de mobilizare, Averescu 4i ap5ra oamenii; dar data find firea
lui nu numai de general dar i de generalizator, dansul se ridica mai
intai impotriva principiului i numai in subsidiar impotriva aplicarii
acestuia. Campania lui impotriva rnentinerii armatei pe picior de rhzboi
s-a afatat gre§ith, chci n-a trecut mult i a trebuit sh facem fath cam-
paniei impotriva Ungariei bo4evizate. Politica i dreptatea sunt ins5
dou5 lucruri deosebite. Constanta cerere de demobilizare ce nu lipsea in
niciuna din fituicile sale a inthrit §i mai mult popularitatea lui Averescu,
considerat deja ca omul pdcii in ultima fail a razboiului. De fapt, anna-
ta n-a fost trecuti pe picior de pace decal sub guvernarea noastr5, i inch
nu imediat dup5 insc5unarea Ministerului din martie 1920.
In paginile care preced m.-am multumit s5 schitez cadrul in care s-a
desNurat activitatea noastr5 in cursul iernii, prim5verii qi verii anului
1919. N-am avut catu0 de putin intentia sh fac istoricul evenimentelor
din acea epoch de incordare international5, qi nici chiar a celor inthm-
plate la noi qi in care n-am fost amestecat. Am l5sat asemenea la o
parte tribulatiile noastre de partid, care ne-au pasionat qi fehmantat ata-
ta, dar care dup5 cativa ani i dup5 evenimentele de important5 capital5
care s-au desNurat, nu mai prezinth nici un interes. Am socotit ch atat
cat am scris era de ajuns pentru intelegerea celor ce am sh povestesc de
aci inainte.
CAPITOLUL AL II-LEA
Guvernul Vaitoianu Alegerile din toamna 1919 Conferintele

intre Take Ionescu, Flondor, Mihali, Averescu 0 mine Abtine-
re Nemultumirea prietenilor no0ri Partidul Taranesc Intre-
vederea cu Valtoianu Incercari de a zädarnici alegerile Re-
zultatul alegerilor Consecinte politice dezastruoase Cu Vaida
se instaleaza anarhia in Guvern Alegerea lui Iorga la Camerà
Constituirea Guvernului Vaida Averescu intri in Minister.
-o
P5n5 in toamna lui 1919, actiunea Ligii Poporului si prin urmare a
lui Averescu si a mea, a fost o actiune de pregAtire. in toamna anului
1919, am intrat si noi in scen5 si am luat o parte importanta, de uneori
covarsitoare, la determinarea politicii romanesti din anii urrnAtori.
Primul nostru act a fost provocat prin alegerile generale care s-au
efectuat sub efemerul Guvem VAitoianu. A fost un act negativ qi de
protestare, un act nepolitic pe care din nenorocire nu 1-am putut impie-
dica. Am pornit astfel cu piciorul stang si consecintele acestei gresite
porniri au fost incalculabile, nu numai pentru noi ca grupare politicä,
dar si pentru tali.
Ionel BrAtianu nu izbutise sA impunA la Paris granita Banatului asa
cum o voise el, si in conformitate cu Conventia noastrá din 1916. Eve-
nimentele trebuiau &á dovedeascA, 20 de ani mai tarziu, cA politica de a
ne intinde mai mult decal ne tine camasa, nu era cea buda. Ce ne-am fi
facut noi, in 1940, dacA si sarbii ne-ar fi cerut sA le &am inapoi Toron-
talul locuit mai mult de sarbi si de svabi decat de romani? Dar pe vre-
mea aceea, credeam cu totii cA tot ce zboarà se mAnancA si BrAtianu n-a
vrut s5 semneze un tratat care ciuntea din ce credeam noi drepturile
noastre si a preferat sA parAseascA Parisul ca protestator spre a mentine
intacte in viitor aceste faimoase drepturi care nu existau in realitate de-
cat in imaginatia cfitorva ambitiosi si pe un petec de hartie neconfirmat
MEMORII, 1919-1922 61
de principalul interesat. Bratianu n-a voit sa semneze, si a preferat sa

protesteze, dar si-a dat bine seama ca Romania nu putea lupta cu puter-
nicii sai aliati, multumita carora se infaptuise intregirea" si ca /Ana in
cele din urma o semndturd trebuia datd. i cum in mintea lui politica
interna nu-si pierdea niciodata drepturile, s-a gandit sa faca un Guvern
provizoriu cu o intreità misiune: sa semneze tratatul, s desfiinteze
electoraliceste pe Averescu si s5-i aleaga, lui, o majoritate care sa-1 im-
puna din nou la Guvern si pe vecie. Pentru aceasta multipla sarcina
Bratianu a ales pe generalul Arthur Vaitoianu. Ca rasplata, s-a fagaduit
lui Vaitoianu Ministerul de Interne in Guvernul pe care nenea loner&
urma sa-1 alcatuiasca dupa alegeri. Desi Vaitoianu a dat gres in ce pri-
yeste punctul al 3-lea al angajamentelor sale, Bratianu s-a tinut de
cuvant si 1-a numit ministru de interne in Guvernul pe care n-a putut
insa sa-1 injghebe dee& in 1922. De fapt, Vaitoianu n-a reusit decal sa
semneze tratatul de pace, ceea ce nu era greu de adus la indeplinire,
caci dupà cum a ratat" alegerile tot astfel a ratat" si pe Averescu, a
carui popularitate n-a f5cut cleat sa creasca sub scurta lui domnie. Väi-
toianu a fost un om de paie, in toata puterea cuvantului. Vrajmasia lui
fata de Averescu, ii pusese in evidenta in ochii lui Bratianu. Am aratat
in alta parte a acestor Amintiri", evolutia acestui general, care, dupa
ce fusese omul lui Averescu" ii luase nasul la purtare, devenise riva-
lul fostului sat' sef la inceputul lui 1918 si Ii inchipuise apoi ca. 1-ar
putea desfiinta si pe terenul popularitatii politice. Conformandu-se
instructiunilor lui Bratianu, Vaitoianu a format un Guvern compus nu-
mai din generali, un Guvern care a limas de pomina prin ridicolul s5u,
caci pana atunci ne ferise Dumnezeu de fanteziile regale pe care M.S.
Carol al II-lea le-a introdus in viata noastra constitutionala. Prin insti-
tuirea unui Guvern de generali, Bratianu voia sa sublinieze Ca semnatu-
ra Romaniei nu va fi data din liberul ei consimtamant ci din ordinul
superior al Aliatilor, care, dupa cum condusesera razboiul pada la iz-
banda, aveau si dreptul sa dispuna de pace, inabusind glasul dreptatii si
al celor mici.
Numirea lui Vaitoianu a fost o lovitura cruda pentru Averescu.
Dansul era convins cä succesiunea Guvernului Bratianu ii era asigura-
ta. De Marghiloman si de ramura lui de conservatori nu se vorbea cleat
Fetitele Stirbei, dintre care una atat de scumpfi mai tarziu marelui nostru om de
Stat, grasseileau" si in loc de lonel pronuntau, cu farmecul lor de alune necoapte,
Ionerr"!
cu dispret; tar5nistii nu se inchegasera Inca in partid, ardelenii se des-

fatau Inca in placerile Consiliului Dirigent si nu trecusera politiceste
Carpatii iar Take Ionescu nu numai Ca nu mai avea partid, dar se in-
telesese, chipul, cu noi. Toate avansurile, toate temenelile lui Averescu
fat5 de Take, nu avuseserà alt scop decdt inFaturarea singurei concu-
rente posibile la succesiunea Guvernului. Concurenta desigur posibil5
(ce nu era posibil, dacä vrea Brätianu) dar improbabil5 fiindc5 Take
reprezentase la Paris punctul de vedere diametral opus celui sustinut de
Brátianu. 0 inlocuire a acestuia prin Take Ionescu ar fi schimbat cu to-
tul semnificarea retragerii sale si ar fi insemnat pentru Bratianu si pen-
tru liberali o crudà infrângere. Previziunile lui Averescu erau impeca-
bile, numai c nu-si daduse seama de tot dispretul lui Bratianu, de toata
antipatia Regelui Ferdinand si nu se Ondise la eventualitatea unei for-
mule Väitoianu" intrupata de generalul Arthur, sau de oricare altul.
Deceptia lui Averescu a fost atát de mate incat a vrut cateva zile sa
atate o revolutie, s5 se pun5 in fruntea satelor i sä porneasca cu ele
spre Bucuresti. L-am convins c5 ar comite o greseal5 si cà o incercare
de miscare revolutionarà din partea lui ar insemna si sfarsitul actiunii
pe care o incepusem i sfarsitul lui personal, c5ci ar fi fost impuscat.
Popularitatea lui nu era o popularitate militark era o popularitate de
milogeal5; oarnenii credeau intr-insul fiindc5 asteptau sd le dea el, nu
sd le ceard. Daca in loc sa le dea pamânt si cdte altele, le-ar fi cerut sa"
se inarmeze i s5 porneascä spre Bucuresti, putini s-ar fi urnit. S5 le
cearà r5zboi fie si civil omul la care se inchinaser5 ca la ingerul
pacii, era de neconceput! Popularitatea lui Averescu era o popularitate
de blegi, dospit5 din tanguirile femeilor si din credulitatea si I5comia
bärbatilor nu era o popularitate purtat5 de avantul unor convingeri
ideologice. On numai acestea sunt in stare s5 provoace fanatism si acte
nes6buite. Taranimea plangea si se väita in calea lui Averescu; era gata
sà urle ceasuri intregi in jurul agentilor s5i i s5 voteze Steaua" la ale-
geri, dar sa-si jertfeased avutul i viata pentru aceeasi Stea" nu.
Aceasta era in tot cazul convingerea mea, si fat5 de argumentele
mele Averescu a renuntat sci-,si riste toatd situatia pe o carte. N-a cedat
insä dee& pe jum5tate, c5ci mi-am dat seam5 cateva s5pt5mani mai far-
ziu c5 in acel moment hot5rase in gandul lui o jum5tatel de revolutie:
sabotarea, si dac5 se putea zad5rnicirea alegerilor pe care V5itoianu
dup5 cum se aflase trebuia s5 le prezideze.
I Averescu a avut totdeauna o specialit predilectie pentm junidtatile de mäsuri.

MEMORII, 1919-1922 63
Pan5 la numirea Guvernului Vaitoianu, pot sa zic ea" politica lui

Averescu si a mea fusese mai mult sau mai putin obiectivä. Obiceiurile
de prudenta tatonare politicã erau inca prea infipte in noi, nu ne 15mu-
risem destul noi insine drumurile de urmat, in amanuntele lor si in
asteptarea hotararilor de la Paris, si increzatori in a doua zi" care tre-
buia sa fie ziva noastra, nu deschisesem zagazurile si ne multumisem s5
combatem Guvernul cu manusi. Cu neasteptata si provocatoarea numire
a lui Vaitoianu s-au schimbat insa toate. Caci ma exasperase si pe mine.
Pana atunci, sperasem ca vom putea sa ne atingem telurile in intele-

gere deplina cu Regele, care nu putea sa nesocoteasca navalitorul cu-
rent ce ne purta spre putere. Bunul simt ii dicta nu numai s5 incerce
singura forta politica organizata, in afara de Partidul Liberal, dar mai
ales sa o opuna propagandei comuniste ce se intindea din ce in ce, ca o
pecingine, in centrele urbane si in regiunile industriale propaganda
impotriva careia Partidul Liberal uzat, nu mai reprezenta un stavilar
suficient. Cu insarcinarea data lui Vaitoianu, am priceput ca nu mai
puteam conta pe bietul Rege Ferdinand, stapanit cu totul de Bratianu
mai ahtiat ca oricand de putere si convins ea Averescu era singurul
obstacol ce-i sta in cale. Am priceput ca trebuia s5 luam puterea cu
asalt, asalt electoral in gandul meu, sau sa asteptam pada' ce Erica de
miscari revolutionare de stanga va impinge pe Bratianu insusi sa ne
ceara ajutor. Pornit si eu pe lupta ca si Averescu, am socotit ca alege-
rile ce bateau la usa erau cel mai bun prilej pentru un asalt legal. Eram
sigur de izbanda si socotearn eft' un succes pozitiv era cu mult prefe-
rabil unui succes negativ, ,Fi cu mult mai usor de dobandit. M-am gasit
de la inceput, in acea nenorocita toamna a anului 1919, in divergenta
de opinie cu Averescu; eu mi-am dat pe fata parerea din primul
moment, el si-a ascuns gandul in primele saptamani si nu 1-a marturisit
decal in momentul hotarnrilor. Cred ea' daca as fi fost singur cu dansul
1-as fi convins si as fi cistigat batalia; din nefericire, cum voi arata mai
la vale, am avut impotriva mea si pe Take Ionescu si pe Flondor si pe
Mihali. Abtinerea Ligii Poporului de la alegeri a fost hotarata. Conse-
cintele acestei abtineri au fost fatale si pentru Liga, si pentru Averescu,
si pentru tar5.
Din abtinerea Ligii Poporului in alegerile din 1919 s-a nascut Parti-
dul Tdrdnesc, care pana atunci nu luase forma'. Ca ideologie, Taranis-
mul" nu s-a cristalizat imediat dui:4 razboi. $mecherii isi dedesera repe-
de seam-à de importanta acestor dou5 mari parghii politice: nemultu-

mirea general5 si puterea maselor gregare rurale investite cu dreptul de
vot obstesc. Prin nemaipomenita sa popularitate printre sateni, prin
Raspunderile" puse in fruntea programului sail, si prin Sanctiunile"
fagaduite, Averescu thiase insa tuturor iarba de sub picioare. Dac5 Liga
Poporului s-ar fi prezentat in primele alegeri ale Romaniei intregite,
T5r5nismu1" ar fi rámas mai departe un subiect pentru articole de re-
viste sociale si politice.
Fath de Steaua" lui Averescu, cu puterea ei covarsitoare de atrac-
tie, Secera" lui Mihalache nici nu s-ar fi aventurat in lupta, sau dac-ar
fi incercat, infrangerea ar fi fost atat de cruda Inca despre un Partid
Pranesc n-ar mai fi putut fi multa vreme vorba. Voi cauta &á justific
mai la vale dreptatea acestor afirmari.
Influenta lui Averescu asupra sufletelor taranesti era atat de covar-
sitoare, Inca, in 1918 ca si in 1919, cei cativa trubaduri razleti ai tara-
nismului" doctrinar incoltit deja inainte de razboi nu s-au infatisat
maselor rurale decat ca niste franc-tireuri" ai generalului, in numele
camia aveau grijä sä ia cuvantul de cite ori coborau la sate. Aceastà
confuzie voitd, cdutatd si realizatd in tot cursul verii 1919 a servit de
minune Oraiiistilor in alegerile din toamna aceluiasi an. Marturisesc ca
a fost si vina noastra, ca nu am reactionat cum trebuia impotriva acestei
imposturi si voi arata in doua cuvinte cauzele indiferentei noastre in
aceasth directie. Atat Averescu cat si eu, am avut incontinuu contact cu
mana de oameni care reprezentau taranismul" teoretic pe teren am
avut contact cu ei si la Iasi in 1918, si la Bucuresti in 1919, si am fost
convinsi ca pana in cele din urma se vor incadra in randurile noastre
formand cel milt flancul sting al Ligii Poporului.
Ion Mihalache, capitan demobilizat, invatator de duzina dar trepa-
dus ambitios, din care slabiciunea Regelui Ferdinand trebuia s5 faca un
ministru cu camasa afara din pantaloni si cu mintea inäuntrul lor Ion
Mihalache pornise din Iasi spre Muscel cu bilet la mina de la mine,
bilet pe care a venit sd-isolicite in strada Pdcurari bilet prin care-1
insarcinam sä intemeieze si sa organizeze Liga Poporului in judetul
sau. Timp de mai multe luni 1-am considerat sef" al Ligii la Campu-
lung si chiar dupà ce am constatat ea nu facea nimic, 1-am mai socotit
Inca catva timp printre membrii gruparii noastre. Numai dupa ce s-a in-
temeiat cenacolul" taranesc, mi-am dat seama c5 ne-a parasit, dar Inca
MEMORI1,1919-1922 65
qi atunci am crezut cA voia sA ne forteze mina sA carmim mai la stinga

si sa colorAm mai in row programul nostru.
Tot asa s-a intimplat cu Iunian, considerat multA vreme ca seful
nostru la Gorj; cu Madgearu, fost secretar general la Industrie in Mi-
nisterul Averescu din 1918, si cu alti citiva, cAci cu totii nu erau multi.
N-aveau nici un om cu vazA printre ei, si ca dovadà, au ales pe invAtA-
torul Mihalache conducAtor al miscärii, mai mult pentru costumul sail
simbolic decat pentru insusirile sale politice.
Lucrurile rAm5seserà incurcate intre noi pfinA dupa inscAunarea lui
Väitoianu. Intentiile lui Averescu de a se abtine la alegeri, desi nu fuse-
se date in vileag, caci nici o hotärfire nu fusese luata in aceast5 privintA,
au ajuns totusi pinä la urechile tArAnistilor, si au trezit imediat poftele
si didejdiile celor care nu stiau pe unde sA scoat5 c.ima§a vorbesc de
cei care nu o scoseserg incA din pantaloni ca sA se strecoare in noul
Parlament intre popularitatea generalului A. si sarnavolniciile genera-
lului V.
Ei isi aleseserA ca semn electoral Secera", i indatA ce si-au dat
seama cA ar mai putea specula si numele lui Averescu, absent din lupta,
s-au pus pe lucru. Rapoartele oamenilor nostri mi-au semnalat la ince-
putul lui octombrie, cA f5rA sA constituie un pericol serios pentru noi,
propaganda Secerei" pus5 mai pretutindeni Mei nici o rusine sub
ocrotirea generalului incepuse sA prindA. Am dat irnediat organiza-
tiilor noastre instructiunile necesare pentru denuntarea escrocheriei si
pentru dezmintirea oricarei leg5turi intre fetiwl nostru si SecerA"
iar pe de alt5 parte m-am gandit cA ar fi bine sA lAmurim definitiv ra-
porturile noastre cu amicul Mihalache, si Averescu rn-a aprobat. Bine-
inteles cA nici el nici eu nu puteam concepe o intelegere cu domnii
socotiti incA constituind o disidentA a grupArii noastre, decit sub forma
unei inscrieri definitive, din partea lor, in Lig.
Am luat contact cu Mihalache, dar de data asta n-am mai gasit pe
invAtatorul sfios si modest care refuza un scaun in cabinetul meu din
strada PAcurari, ci pe un semi-cult artAgos, care mA omora cu teoria, cu
democratia si cu drepturile imprescriptibile ale celor multi". Foarte
frumos, i n-a., fi avut nimic de zis, clacA wmpionul drepturilor impre-
scriptibile nu s-ar fi coborit in mijlocul poporului cu panasul generalu-
lui in manA. in douA sedinte consecutive, am examinat cu cll. Jean Mi-
halache toate posibilit5ti1e unui acord, dar dinsul n-a vrut sA primeascA
inscrierea in Lig5 si mi-a oferit in schimb o colaborare in alegeri pe
bazd de egalitate! Am rupt-o scurt, declarând purt5torului de itari c5

nici nu indr5zneam sà transmit generalului o asemenea propunere.
Pentru a lua o hotarare definitiv5 in chestiunea alegerilor, Averescu
a convocat pentru ziva de 2 octombrie o consfatuire a tuturor sefilor
nostri de organizatii. Siguri de izbandâ, dar ing-ijorati de zvonurile de
abtinere ce incepuser5 s5 circule, oamenii au venit in par, afar5 de Ma-
tei Cantacuzino (conducatorul organizatiei noastre din Iasi) care ghici-
se ca si mine intentiile lui Averescu, si supárat, a preferat s5 se abtin5
dec.& sa vin5 si s5 blameze in fata tuturor atitudinea sefului.
Averescu ne-a pregatit o lovitura pe care marturisesc aci ca n-am

Fanuit-o nici eu. Cu c5teva zile inainte de intrunirea sefilor de organi-
zatii, generalul a convocat pe Take lonescu, pe Flondor, pe Mihali si pe
mine la o consf5tuire intima, la el in palatul Sutu. Inainte de a-si da
ansul p5rerea, a cerut pe a noastr5. Si astfel a inceput o nesfarsita dis-
cutie care a tinut trei sedinte, in trei zile consecutive. N-am asistat nici-
odat5 la asa ceva. Fiecare din cei trei domni venise cu hotärfirea s5 tra-
g5 maximul de folos personal din popularitatea generalului iar aces-
ta era decis s5 nu le dea nimic. Si Take Ionescu, si Flondor si Mihali
intrevedeau posibilitatea sä ajung5 prim-ministri, in locul lui Vaitoia-
nu, fie si numai intr-un Guvern de alegeri, amenintand pe Rege cu
popularitatea" lui Averescu. Niciunul din ei nu vedea cu simpatie pe
Averescu aruncandu-se in lupta electorala, fiindc5 o asemenea hotarare
ar fi rezolvat dinainte problema succesiunii lui V5itoianu dup5 alegeri,
caci nimeni nu se indoia de succesul nostru in fata urnelor. Averescu s-a
multumit sa puna problema, a ascultat si a täcut tot timpul celor trei
sedinte, si a dat la sfarsit sentinta, f5ra ca sä ia parte la discutii. Am rä-
mas s5 apar singur teza participarii la alegeri...
Cu spiritul sail practic, Take Ionescu, dup5 ce a blamat in treac5t
constituirea Guvernului de generali si calcarea libert5tilor constitutio-
nale, a vorbit un ceas asupra interesului de a nu se irosi popularitatea
generalului Averescu, expunind-o unui insucces intr-o lupt5 inegall
Era el vulpe b5tran5, cunostea el luptele noastre electorale, stia el cum
se falsific5 voturile mai v5zuse el popularit5ti topindu-se ca untul in
foc in fata atotputerniciei guvernamentale. Si adres5ndu-se lui Averes-
cu: Dragâ domnule general, nu te supara, dar esti d-ta asa de sigur de
popularitatea d-tale? Fost-a ea supusa la incercare? Se intinde ea la sate
pretutindeni? Esti sigur c5 oamenii care te aclama te vor vota pe d-ta,
MEMORII, 1919-1922 67
iar nu pe cei pe care ii vor pov5ttli interesele lor locale?" Din conversa-
tiile lui cu Averescu, Take prinsese Ca de multe ori chiar acesta se in-
doia de popularitatea sa, si acum voia s5-1 conving5 c5 era mai bine s5
speculeze prestigiul unui capital despre care se vorbea, decat s5-1 dea
pe fata, f.rà sà-lctmoasc5 exact.
Arita fatamicie rn-a scarbit, si 15ind lui Take cuvantul, i-am dat
drumul eu. Am spus ca nu ma interesa nimic din cele spuse de el; por-
nisem doar la lupfa ca sà rasturn5m un sistem de guvemare ale carui
deterrninari vremelnice ne erau indiferente. Aveam acum prilejul s5
dam lupta si sa. invingem nu puteam sá ne dam la o parte. In ce pri-
vea instrumentul de lupta, eram singur in másurà s5-1 cunosc, fiindca
singur fusesem in contact cu fiecare judet si singur stiam ce se petrece
in fiecare sat si in fiecare suflet românesc. Popularitatea generalului, o
cunosteam mai bine cleat dansul i garantam succesul cu capul meu.
Un ceas si mai bine m-am luat de harta cu Take. Averescu asculta si
135tea toba cu degetele pe birou ceilalti rulau" tigarete si ascultau.
Am srarsit prin a propune lui Take Ionescu sa 1u5m un automobil si sa
mergem in trei sate alese de el, rnai aproape sau mai departe de Bucu-
resti, cum va voi, si dacä nu se va convinge de dreptatea mea, ma dam
&aut. A refuzat speriat nu pusese in viata lui piciorul la tar5 si se te-
mea de t5rani ca de dracu... Dar zdruncinat de vehementa mea rn-a intre-
bat: Crezi c5, in alegeri, ai obtine 40% din voturi?" Ce 40% dom-
nule! Nici cu 80% nu ma multumesc!" si inealzindu-m6 din vehement
am devenit violent. Take o cam sfeclise. Ma cuno§tea de la Iasi; evitase
pericolul unei coborari printre sateni, dar putea sa o patà cu mine. S-a
uitat la ceasornic, a invocat o intalnire urgenta erau de altminteri orele
8 si a rugat pe Averescu sa amine pe a doua zi dezbaterile si con-
cluziile lor, cu atfit mai vartos c5 aveau si Flondor si Mihali sa-si expun5
punctul lor de vedere". Smecherul stia c5 vor bate in struna
A doua sedinta a fost sinistr5. Take n-a mai cuvântat" i s-a margi-
nit s5 intrerupa sau sä complecteze pe Flondor si pe Mihali. Am täcut si
eu. M5 ambalasem in ajun, si-mi paruse r5u. Ce ma interesau pe mine
pärerile acestor clantai? Ma interesa hot5rarea pe care o va lua Averes-
cu si nu ma indoiam cA aceasth hotarare era deja conturata in mintea
lui, independent de argumentele noastre. in realitate, violenta mea im-
potriva lui Take, fusese inconstient indreptata impotriva acestei hota-
rani a lui Averescu pe care o ghicisem, i balusem saua ca sá priceapà
iapa...
Flondor a talat un ceas i jum5tate §i el, fire in patru. Läsand ins5 la

o parte problema electoralà care in calitatea lui de bucovinean nu-1 in-
teresa, ne-a facut un curs de drept constitutional ca s5 ne explice a un
Guvern neutru de alegeri trebuia sA prezideze alegerea unei Consti-
tuante, care s5 dea carii etc. etc. tot ce tiam, ce scrisesem, ce spuse-
sem luni de zile dar care nu corespundea cu realitatea, qi noi n-aveam
s5 hot5r5m asupra unor puncte de doctrin5 ci asupra realit5tilor. Nesu-
ferita i banala prolixitate a conului Iancu om atit de simpatic de
altminteri and nu vorbea politic5 ne scosese pe toti din pepeni, afa-
r5 de Averescu a arui r5bdare era A toutes epreuves". Pe Take mai
ales il exasperase numindu-1 incontinuu domnul lonescu" i domnul
Dimitrie Ionescu" apelatiuni de care titularul avea oroare... Con-
cluzia lui: nu abtinere de la alegeri ci nu alegeri sub Guvernul V5i-
toianu. Trebuia s5 intervenim cu totii la Rege sl obtinem un Guvern
neutru, un Guvern sub prqedintia unui alipit" de preferint5 (e singura
aluzie pe care a f5cut-o la candidatura lui) un Guvern in care s5 fie
reprezentate toate curentele vii i toate partidele care au facut Uni-
rea", inclusiv liberalii. Acest Guvern neutru s5 fac5 alegeri pentru o
adunare nationald, care s5 voteze o nou5 Constitutie i s5 se dizolve.
Apoi, pe baza noii Constitutii, s5 se aleagä un Parlament i sa se consti-
tuie un Guvern dup5 indicatiile corpului electoral. Aprobativ, Averescu
da din cap; impacientat, Take Ionescu 4i balansa un picior aruncat
peste celdlalt ili gddila mustata. Mihali t5cea, rumega, qi auta dupà o
foità sà-§i räsuceasa o tigaret5. Cum nu era nici o pns5 ca Flondor,
care n-ajunsese deck la un pro tertio", sä sfarFasc5, 1-am intrerupt §i
dup5 ce i-am reamintit a de un an de zile ne straduiam tocmai, dar
in zadar, sa impunem un asemenea program i-am atras atentia c5 in
momentul in care ne aflam era inainte de toate vorba s5 fix5m atitu-
dinea Ligii in alegerile ce fuseser5, de bine, de eau, hotatite. Strans cu
up aci a intervenit §i Take in sensul men s-a declarat i Flondor
pentru abtinere.
Dup5 dinsul a luat cuvantul Mihali. A vorbit greoi, §i prost, cautân-
duli vorbele, ca s5 ajung5 la singura concluzie care-1 inetersa: un Gu-
vern neutru, de alegeri, constitutionale sau neconstitutionale, dar prezi-
date de un ardelean §i a sfar§it prin a se oferi pentru aceastA neplacut5
sarcinâ (zicea el...) sigur a numele s5u ar fi primit cu indulgentr de
o parte i alta a Carpatilor.
MEMORII, 1919-1922 69
E o foarte buns idee", a observat Averescu, s a. punem tot ce

vom putea in miscare pentru alc5tuirea unui Guvern Mihali. Eu unul
sunt gata sà-i dau tot concursul..."
Desigur, desigur..." au inginat f5r5 nici o convingere si Take
Ionescu si Flondor, gata si ei s5 se sacrifice" pentru binele patriei si
care nu pricepeau de ce Mihali si nu fiecare din ei...
Dintre toti luptatorii" cu vaz5 de peste Carpati, Teodor Mihali era
cu sigurant5 cel mai sters. Lucrase mai mult in culisele Partidului Na-
tional, se indeletnicise cu manuirea fondurilor" pentru care astigase
o deosebitä simpatie si-si rotunjise averea. Supus, cu multi ani inaintea
r5zboiului, unui lung tratament in Bucuresti, se incurcase cu sora de
caritate pe care Institutul Regina Elisabeta" i-o trimisese ca sa-1 ingri-
jeasc5, si dupà ce se vindecase o luase de nevastä. Miscat5 de aceasta
idi15, Regina Elisabeta 1-a cununat si smecherul de ardelean s-a servit
de aceast5 august5 nasie ca sa-si acopere matrapazlicurile. In fiecare
an, cump5ra cite un petec de pämânt", sau ate o cash, binecuvintand
in fata prietenilor darnicia Reginei, care trimitea regulat finei sale",
dar peste dar. Biata Regina Elisabeta! Trebuia sa fie cineva de peste
munti ca s5 creada ca avea de unde s5 trimita gologani finei sale"
dansa care de multe ori nu avea doi poli s5-i dea de pomanal Regele
Carol era strans cu toate, dar mai ales in ce privea cheltuielile Reginei,
pe care o stia man5 sparta. In realitate, d-na Mihali nu primea de la Re-
gina Elisabeta dec5t cal-0 postale ilustrate, de Anul Nou si de Pasti, sem-
nate Carrnen-Sylva" iar banii, badea Tudor ii lua pur si simplu din
casa Partidului, dijmuind" toate subventiile secrete pe care le primea
din Bucuresti si pe care el, si numai el, le contabiliza. Pe cand ceilalti
luptatori ardeleni urmareau realizarea Idealului National", Mihali isi
realiza pe al lui: s5 ajung5 proprietar mare si boer" in tam lui. Si a
ajuns. Facandu-i mai tarziu o vizitä la mosia sa Ileanda si intreband
plutasii care ma treceau Somesul pe un pod umblátor daca domnul
Mihali" era acasa sau plecat, bietii oameni mi-au raspuns ca Maria
So" ma astepta! Si intr-adevar câ ma astepta cu masa mare, in frumosul
sat' conac. M-a plimbat pretutindeni, si mi-a aratat si mausoleul pe
care-I ridicase in parc primei si neuitatei sale sotii. Deasupra boltii era
o frumoasa inscriptie, pe care o redactase Goga, dup5 o masa copioas5
inscriptie din cuprinsul careia nu-mi reamintesc dec5t numele sap&
nului Teodor de Mihali, scris cu litere groase. Banuit de arghirofilie si
suspectat, maria sa Teodor de Mihali a fost incontinuu dat la o parte de
ai lui dup5 alipirea Ardealului, asa Inc& n-a putut sa ajunga ministru ca
atatia frati de ghincolo" si a trebuit s5 se multumeasc5 cu demnitatea
de primar al Clujului, Inca si aia foarte vremelnic5 si tarzie.
Dar pe vremea lui Valtoianu, in 1919, a cunoscut qi el o clipa de
glorie. Pang in preziva alegerilor a fost candidatul nostru, al opozitiei,
la presedintia Consiliului. Era chiar cat pe-aci, cu cateva zile inainte de
alegeri, sä ia locul lui Vaitoianu dupa cum voi at-Ma numaidecat.
Dup5 ce a srarsit Mihali destäinuirile lui, dupi ce a dat cu Ardealul

nesocotit in sus si in jos, Averescu a rezumat in cateva cuvinte dezba-
terile si marturisindu-se de acord cu Take Ionescu si cu Flondor, ne-a
declarat ca hotararea sa era luata si cd nu se va prezenta in alegeri, ca
semn de protestare impotriva regimului inconstitutional impus tarii. Va
cere alegatorilor sd-si anuleze voturile si va dovedi prin inajoritatea
abtinerilor cd corpul electoral e cu dansul!!
Ma asteptam la aceast5 hotarare, dar tot mai nadajduiam c5 0115 in
cele din urma voi putea para lovitura si nadajduiam chiar ca Take lo-
nescu, atat de versatil, va sfarsi prin a trece de partea mea. M-am inse-
lat si cu Take Ionescu, si cu Flondor si cu Averescu. Fat:a de hotararea
generalului am avut intuitia clara a dezastrului. Am incercat sa-i dove-
desc ca se insela, ca, daca putea contapentru el pe toate voturile Otani-
mii, nu putea conta tot astfel pe anuldri de voturi. Spiritele simple nu
se impac5 cu subtilitatile; cum puteam noi convinge si Inv* intr-un
timp atit de scurt pe sateni s5 puna peceteape alb, pe ei care nu voiau
decat un lucru: sd voteze pe Averescu. Vor cauta Steaua" si negasind-o
vor pune pecetea oriunde, si mai ales pe Secera", c5 doar tot a lor era
si li se batuse destul capul c5 Secera" era tot a lui Averescu... Va iesi
din alegeri o confuzie nemaipomenita, si in Wei un caz o inajoritate de
anuldri. Am vorbit, am vorbit, am argumentat, am rugat... Toate au
fost in zadar. Averescu strangea din buze, si n-a vrut &à stie de nimic...
M-am sculat atunci, si foarte abatut, dar hotarat si eu, am incheiat:
Domnule general, fata de hot5rarea pe care ati luat-o si pe care o so-
cotesc o nenorocire pentru noi si pentru tara, vg rog s5 primiti demisia
mea din Liga Poporului". Am salutat, si firá s5 intind mana nimanui,
am párasit biroul lui Averescu, am strabätut fara sa ma opresc salonul
alaturat in care asteptau mai multe persoane, si am plecat. In curte, in-a
ajuns Take Ionescu, rn-a oprit de brat si a vrut cu tot dinadinsul sa ma
aduc5 inapoi. Dansul pretindea c5-I trimisese Averescu; se putea, dar
MEMORII, 1919-1922 71
n-am crezut-o. L-am rugat s5 ma lase si i-am spus: Porti si d-ta o mare
vin5 la tot ce se intampla, si ai s-o plátesti intr-o zi..." M-am smucit
din mána lui si mi-am vazut de drum...
Am spus mai sus c5 Averescu ne pregatise o loviturd pe care 7114 0

bdnuisem. S5 nu cread5 cititorii c5 lovitura aceasta a fost abtinerea de
la alegeri, cu care s-au terminat dezbaterile conferintei noastre in patru.
Nu, propunerea de abtinere a Ligii o b5nuisem ceea ce nu bänuisem,
a fost lovitura pe care ne-a dat-o a doua zi, caci a mai fost o a treia
sedint5 a conferintei noastre...
Dup5 ce am parasit palatul Sutu, n-am mai vrut s5 v5d pe nimeni
am renuntat si la masa' si rn-am dus acas5 s5 ma sfatuiesc cu mine
insumi. M-am sirntit grozav de descurajat. Toat5 munca mea de aproa-
pe doi ani de zile pe punctul s5 se prábuseasc5. imi dedesem dernisia
din Lig5, dar stiam foarte bine c5 vor veni toti pe capul rneu sa mi-o
retrag, si a probabil chiar si Averescu va interveni in acest scop, asa
Inc& chestiunea retragerii mele din Lig5 nu se va pune serios cleat a
doua zi si in zilele urmátoare. Contrariu firii mele, nu vedeam limpede
ce trebuia sa fac. Dac5 nu repurtam o des5v5rsit5 victorie electoral5
care s5 ne impunk soarta noastra ca grupare politic5 reformatoare, era
pecetluit5, cadeam si noi in jocul de echilibristic5 politica manevrat din
culise de mfiini mai puternice si mai iscusite ca ale noastre. Nu ne vom
mai putea impune, vom fi, in cazul cel mai bun, adu.yi §i noi la putere,
ca altii. In asemenea conditii ins5, programul nostru de primenire mo-
rala, de schimbare a rosturilor noastre politice si sociale, n-ar putea fi
niciodata adus la indeplinire. Logic ar fi fost s5 plec din Lig5 s5-1 las pe
Averescu sa alunece in mocirla si s5 renunt la toate. Pe de aka parte ma
simteam incapabil s5 reincep altceva"; niciunul din partidele existente
nu ma atragea iar ca s5 intemeiez unul nou, nu vedeam cum. Sacrifi-
casem lui Averescu si convingerile si leg5turile mele conservatoare;
curentele de stanga erau atat de puternice Inc& nu puteau fi combdtute
decdt dinduntrul fonnariunilor democratice; traditiile conservatoare se
dizolvaser5 in takism nici o nklejde nu mi se contura in minte. S5
r5man mai departe in Lig5 si al5turi de Averescu, fara nici o incredere
in viitor, sâ devin si eu un simplu num5r in turma lui imi p5rea o ho-
tarare si mai greu de luat, cu pretul abdicarii demniatii mele. Enervat,
am adormit far5 s5 decid nimic si am amanat totul pe a doua zi. La
nuit porte conseil" si se putea intampla ca noaptea cazutA peste iesirea
mea la care cu siguranta c5 nu se asteptase, s5 aduc5 si lui Averescu un

sfat bun si s5-1 fac5 sà revin5 asupra inc5p5tanatei sale hotarfiri...
A doua zi dimineata pan5 s5 ies dup5 treburile mele, rn-am pomenit
cu Eliza Sutu, Egeria noastrl comunk Mi-a dat cu totul dreptate, dar a
adangat c5 Averescu trebuia luat cum e, cu inc5p5tanarea, cu defectele
si cu caiitile lui. Venise sa-mi propun5 din partea lui o tranzactie; el
s5 declare cá nu va participa la alegeri, dar sa lase Liga s5 hotarasca
cum va voi, in ce privea participarea ei. Era o copilärie; cum se putea
prezenta Liga in alegeri fara animatorul ei, fara numele in jurul c5ruia
se adunase toat5 lumea satelor? faranii toti cunosteau pe Averescu;
rara dansul in frunte Liga Poporului nu insemna nimic. Eram ins:5 s5tul
de toate, si-mi lipsea curajul s5 mai incep altceva. Neavand solutie la
indemank rn-am 15sat convins. Eliza Sutu s-a inapoiat incantat5 la
Averescu, iar acesta a convocat o nou5 conferinta in patru pentru dupa-
amiaz5 (1 octombrie) pentru o intelegere definitiv5.
Aceast5 ultima" sedint5 a fost scuitä. i Take, si Flondor si Mihali
au venit cu capete de inmormantare. Eu n-am spus nimic. Nici o expli-
catie. Generalul a mormalt cateva cuvinte de multumire pentru reve-
nirea" mea asupra celor spuse in ajun, intr-un moment de enervare"
(zicea el...) si ne-a declarat c5 persistand in abtinerea de la alegeri in-
trucat priveapersoana lid, rasa deplina libertate Ligii Poporului s5 par-
ticipe sau nu la alegeri fr dansul... i ne-a dat citire urm5toarei de-
claratii menita sã fie cititä in consfauirea reprezentantilor Ligii convo-
cat5 pentru a doua zi, 2 octombrie:
Primul punct din pactul constituirii Ligii Poporului este respectarea sin-
cell a Constitutiei.
Pentru a ma retine in cadrul acestei idei fundamentale a pactului nostru,
am pus toata staruinta §i am obtinut promisiunea Regeluil ca viitoarele alegeri
vor fi libere. Vid azi ca s-a constituit un Guvern §i s-au luat masuri care ies
din prevederile explicite ale Constitutiei.
In asemenea conditii, consider cä a participa la alegeri ar insemna a recu-
noa§te legitimitatea acestei stari de lucruri §i de aceea m-am hotarfit a-i declara,
dimpotrivi, explicit, nelegitimitatea ei, protestand prin abtinere de la alegeri.
Nu ma voi prezenta deci la alegeri.
Am luat aceastä hotarare, nu pentru ca m-a§ indoi de atitudinea alegato-
rilor, dar pentru ca nu voiesc sa ma fac parta§ la falsificarea primei aplicatii a
votului universal al carui rost nu se mai intelege daci sunt §tirbite libertatile
garantate de Constitutie.
Intr-o audienta avuta la inceputul lui septembrie.

MEMORII, 1919-1922 73
Acestea sunt insi vederile mele personale §i nu le impun deloc nici mem-
brilor Ligii Poporului, luati individual, nici organizatiei noastre luati in intre-
gul ei.
Las depling libertate reprezentantilor autorizati ai Ligii Poporului a hotari
daca Liga trebuie sau nu sä participe la alegeri, §i in caz negativ, dad membrii
Ligii Poporului pot sa puna candidaturi independente, Era ca prin aceasta sa
piarda calitatea de membri ai Ligii.
Doresc numai ca numele meu sit* milk amestecal in alegeri, pentru ca &à
rátnfina in Ora cel putin un glas care sil se ridice in aceste solemne §i grave
imprejurari impotriva nesocotirii Constitutiei.
In afara de aceasta restrictie curat personaldi, orice hotarare a reprezen-
tantilor Ligii, va fi bine luata.
Dintr-un alt punct de vedere, o distinctie intre persoana mea §i Liga Po-
porului pare a fi nu numai justificati dar chiar indicafi, pentru urmatoarea
consideratie: toata inver§unarea celor care dispun rail nici un frau legal de
tali, este indreptata in contra Ligii pentru motivul ca se gase§te in capul ei
persoana mea.
Nu este o lupta de principiu, ci o simpla §i josnici ura §i prigonire personalà.
De aceea socot ca este bine ca, cel putin in situatia de fata, sa scot per-
soana mea din actiunea Ligii, dandu-i acesteia din urma intreaga libertate de a
hotari cum va crede..."
Cu aere de mironosita, generalul isi da pe fat5 in searb5da sa proz5,
toat5 perfidia. C5ci interzicand membrilor Ligii sa foloseasc5 numele
lui, pe care se fdcuse toatd propaganda noastrd, le interzicea de fapt &A
se prezinte in alegeri, desi ii lasa liberi s5 hotarasc5 cum voiau...
Dup5 ce generalul si-a terminat pelteaua, a urmat un moment de t5-
cere, ca pentru morti. Take si Flondor asteptau reactia mea, dar eu am
ticut, si n-am acut nici o observatie. Flondor a luat in fine el cuvantul si,
nedumerit, a intrebat pentru ce generalul nu invocase ca argument ho-
t5ritor pentru abtinere, necesitatea unei Constituante care s'a voteze un
nou pact fundamental pentru Rom5nia intregit5, argument mult mai
important dup5 dinsul decfit starea de asediu si cenzura, singurele luate
in consideratie de Averescu. Cu atat mai mult c5 acest argument al nece-
sit5tii unei Constituante, ca prim pas pe calea legislativ5, fusese adoptat
de Liga si sustinut in mod atat de stralucit de dl. Argetoianu..."
Poate de aia...", am intrerupt eu...
Take isi räsucea nervos mustata, iar Averescu si-a incmntat sprin-
cenele, si a fasat s5 cad5: Mai bine, asa..."
74 CONSTANTIN ARGETOIANIJ
Mai bine", nu dar farà nici o important5, cáci ceea ce era im-
portant (si dezastruos) era concluzia, nu argumentele.
A spus si Take ceva, dar nu imi mai aduc aminte ce, si ca o conclu-
zie Averescu rn-a rugat sä prezint eu scrisoarea sa in consfatuirea de la
2 octombrie, la care el nu va asista, ca s5 nu influenteze pfin prezenta
lui hotathrile" (!!!) domnilor membri ai Ligii. Am primit insárcinarea.
De vretne ce ma supusesem inevitabilului, din lene ca s5 nu zic din la-
sitate, mai bine era s5 infatisez eu prietenilor nostri hotararea generalu-
lui, ca cel putin in ochii lor s5 nu ias5 la iveal5 profunda sp5rtur5 ce se
facuse in directiunea Ligii...
Intrunirea Ligii care a avut loc in ziva de 2 octombrie a fost foarte
agitatà. Oamenii aflasera despre ce era vorba toate se afl5 si erau
furiosi. Munciser5, se stráduiser5, in vederea alegerilor, erau toti siguri
de o izband5 cum nu se mai v5zuse, oricare ar fi fost tndsurile de sa-
mavolnicie guvernamentald, 0 cand &a-0 vada visul cu ochii, li se ce-
rea sa renunte nu numai la izbfinda lor local5 dar si la toate bun5t5tile
pe care aceast5 izband5 trebuia s5 le aduc5 in urma ei....
C5nd am sosit la Club, i-am g5sit pe toti in fierbere; am simtit c5
ultima lor n5dejde era in mine. Cand si-au dat seama c5 m5 supusesem
si eu, a fost o consternare. Dar oamenii erau disciplinati si, constienti
c5 politiceste nu existau decât in functie de Averescu, revolta s-a do-
molit si de unde inainte de sedint5 amenintau cu totii cu razvratire pe
fat5, dup5 ce s-a deschis sedinta n-a mai fost decât mardialä in loc de
izbucniri violente.
Averescu chemase pe cutra de Pipi Negulescu, il convinsese si-1 in-
sárcinase s5 apere cu argumente filozofice punctul s5u de vedere. Se-
dinta a fost deschis5 de zisul Pipi, care a prezidat in calitatea sa de pre-
sedinte al Clubului si care dup5 cateva l5muriri privitoare la rostul con-
voc5rii, mi-a dat cuvintul ca sa citesc o scrisoare a domnului general
Averescu". Am citit declaratiile mai sus reproduse, farà nici un cornen-
tariu, si m-am asezat. S-a ridicat dup5 mine Negulescu, si intr-o nesfar-
sit5 conferint5 a facut istoricul evenimentelor din ultimele luni, a arátat
cum opinia public5 fusese succesiv inselat5 de Guvernul Brätianu si de
Guvernul Väitoianu, cum ngaduielile unor alegeri libere nu fuseser5
tinute si a conchis c5 nu ne puteam prezenta intr-o lupt5 in care starea
de asediu, cenzura si agentura liberal5 mentinut5 in functiune ar fi fal-
sificat toate rezultatele.
Dup5 dânsul a vorbit Duiliu Zamfirescu, care a declarat c5 regret5
hotardrea generalului dar cà din spirit de disciplina se supune iar
MEMORII, 1919-1922 75
dupa Zamfirescu rn-am sculat din nou eu. in cateva cuvinte nu era
cazul sä ma intind am at-Mat ca am fost impotriva abtinerii, ca n-am
putut convinge pe dl. general ci cif voi vota pentru abtinere. Consterna-
re... Au mai vorbit i aIii, cei mai multi au fost cu vehementa impotri-
va abtinerii cel mai violent a fost Petre Zamfirescu, prqedintele
organizatiei din Buzau. Fara Averescu, au recunoscut insa toti Ca nu se
putea concepe o lupta electorala, i in cele din urma s-a aclamat" fara
nici un entuziasm urmatoarea motiune ticluità de Averescu in colabo-
rare cu Negulescu, i la redactarea careia n-am contribuit cu nirnic:
Subsemnatii, preFdinti ai comitetelor judetene ale Ligii Poporului, intru-
nindu-ne astazi 2 octombrie 1919 spre a ne consulta asupra situatiei politice,
constatam cu aclanca mahnire §i cu patriotica ingrijire, ea Guvernul militar ce
ni s-a impus constituie cea mai greoaie din toate atingerile ce s-au adus pand
acum regimului nostru constitutional.
Caci un asemenea Guvem descopera §i mai mult Coroana, pe care lipsa
Parlamentului o la* de un an incoace, farà acoperire constitutionala §i pe
cand Cabinetul de pang acum al d-lui LI.C. Bratianu era, cel putin, un Minis-
ter politic, care putea guverna prin el insu§i, actualul Cabinet militar, compus
din generali in activitate de serviciu, nu poate deck s urmeze ordinele §efului
puterii executive care este in ace14 timp i comandantul suprem al Armatei.
Este, intr-adevar, pretutindeni, in toate State le cu o viata publica bine a§ezatä,
o dogma indiseutabila, ca militarii nu pot sa aiba pareri politice i nu trebuie
sa ia atitudine fat:a de luptele dintre partide.
Din nefericire sub aceasta aparenta, atat de nelini§titoare prin ea insa§i, se
ascunde o realitate qi mai ingrijoratoare intrucat Guvernul d-lui general Val-
toianu nu este cleat o emanatie a Partidului Liberal. E un fapt neindoios ca
acest Guvern a fost pus la cale in casa unui fost ministru al d-lui Bratianul §i a
fost anuntat, inainte de a se constitui, de agentii liberali care tineau sä dove-
deasca astfel opiniei publice atotputernicia partidului lor. E de asemenea cert
cá decretele-legi pentru amanarea alegerilor i pentru modificarea masurilor
exceptionale2, precum i listele noilor prefecti se pregatesc de fo.,;tii minitri
din Cabinetul demisionat. Iar unii din noii min4tri se declara pe fatalegati su-
fleteqte de predecesorii lor i afirma fara sfiala ca le vor continua cu credinta
opera.
Cum ar putea sa fie altfel cand §eful insu§i al noului Guvern, de§i general
in activitate, e prqedintele de onoare al unui club liberal din provincie? Si
eine mai poate crede in neutralitatea" d-lui general Vaitoianu cand se §tie Ca,
find ministru de razboi in Cabinetul d-lui Bratianu, mobiliza sistematic pe toti
I Alecu Constantinescu-Potcul.
2 hl legatura cu alegerile.
advcrsarii Partidului Liberal, lasand la vatra pe toti partizanii lui, pentru ca

sa-si poata face in voie propaganda electoralfi7
Pc deasupra Coroanei, asadar, Guvemul militar al d-lui general Vaitoianu
isi trage fiinta si-si primeste ordinele de la Partidul Liberal. Ne aflam cu alte
cuvinte in fata unei indraznete si primejdioase incercari de a introna in Ora, pe
deasupra factorului constitutional suprem, tirania unui partid politic care devi-
ne prin aceasta o factiune anticonstitutionalà.
Intr-adevar prin nesocotirea sistematica a drepturilor Parlamentului, cand
1-a avut, din 1914 pana in 1918, prin refuzul indaratnic de a face alegeri noi
din 1918 incoace, prin guvernarea arbitrara cu decrete-legi, cu cenzura si cu
stare de asediu Paridul Liberal a dovedit pe deplin ca nu este decal o factiu-
ne anticonstitutionala. Aruncandu-si acum cu totul masca, pe care o purta si
'Ana acum destul de ran (sic), aceasta factiune nu se mai multumeste sa guver-
neze numai, chiar si din opozitie ci vrea &à si domneasca, uzurpand atribu-
tul suprem al Coroanei care este dreptul de a-si alege rninistrii.
Niciodata de la 1866 incoace, tara n-a trecut printr-o primejdie lanntrica
mai mare. Introducerea in viata politica a generalilor in activitate de serviciu
inoculeaza armatei veninul politicianismului si ameninta gray unitatea si dis-
ciplina acestui admirabil instrument al apararii nationale.
A-1 tari in luptele noastre de partid, acest scump instrument care trebuie sa
ramana pururea stralucitor de curatenie, ca o sabie totdeauna ascutita pentru
dusmani (sic!), e o gresealfi plinfi de urmari funeste pentru ordinea interna,
mai ales cand ies la ivealä, in chip atat de neindoios, tendinte anticonsti-
tutionale ca acelea ale Partidului Liberal.'
Pe de aka' parte ne aflam in ajunul celei dintfii consultari a Orli cu ajutorul
(sic!) sufragiului universal.
Acceasta consultare e menitä sä ne dea Parlamentul chemat sa aseze pe
temelii largi si solide, de libertate si dreptate, edificiul politic si social al
Romaniei Mari. E o trista prevestire pentru viitorul nostru, ca acest prim pas
in viata publica a neamului romanesc intregit se face sub un Guvern neconsti-
tutional si care ascunde sub neutralitatea-i fatamica de Guvern nepolitic tira-
nia odioasa a unei factiuni politice.
Credinciosi primului punct din programul pe baza caruia s-a constituit
partidul2 nostru si care cere «reintrarea in Constitutie», subsemnatii reprezen-
tanti ai organizatiilor judetene ale Ligii Poporului, declaram eh, in semn de
protestare si spre a ne declina orice raspundere fata de tara (!), nu vom lua
parte la viitoarele alegeri. Ar fi sa ne tiigaduim noi insine ratiunea de a fi, din
punct de vedere politic, daca am reintra in Constitutie calcand-o in picioare
(sic!), in tovarfisia Guvernului militar al d-lui general Vaitoianu. Si credem ci
1 SW Averescu pur! Ce tendinte anticonstitutionale, cand noi sustineam ea Consti-

tutia veche nu mai existA si cA trebuie intocmitA alta, pe mAsura Romeiniei intregite?
2 Pentru prima mut se intrebuinteazA calificarea de partid pentru Liga Poporului!
MEMORII, 1919-1922 77
e in interesul tarii si al Coroanei sã nu consfmtim prin participarea noastri

legalitatea unor alegeri ce urmeaza a se face in conditii atfit de putin consti-
tutionale".
Semnata de intreaga turrn5, aceast5 nesrarsit5 peltea, in care n-am
cerut s5 se schimbe o liter5 sau s5 se taie o fraz5, a fost remis5 genera-
lului printr-o delegatie care 1-a rugat sa o semneze si dansul ca s5 fie
apoi rnultip1icat5 si impãrsit5 prin sate.
Aceste dou5 acte, scrisoarea lui Averescu si Motiunea" de mai sus,
pot fi considerate ca (icicle de deces a Ligii Poporului, cu toate sem-
nele de viat5 aparent5 pe care aceasta le-a mai dat in cei doi ani urm5-
tori. Pr5busirea lui Averescu, in decembrie 1921 n-a insemnat decal
inmormantarea unui cadavru ce astepta de doi ani s5 fie ingropat...
Dup5 ce generalul a luat cu satisfactie cunostinta de hot5rarea
oamenilor s5i", i-a convocat pentru a doua zi la Club, intr-o sedintä
confidentia15 ca s5 le dea instructiuni in vederea propagandei pentru
abtinerea de la vot. Aceast5 sedint5 a prezidat-o el. Intr-o atmosfer5 de
inmormantare, bietii nostri sefi de judete au ascultat ineptiile Pampo-
natului, al c5ror efect in-am pkit sa-1 stric printr-o cat de mic5 obser-
vatie. Eram sigur de un insucces complect, ca si toti cei prezenti, si nu
voiam 55 iau nici o faspundere. Cateva timide observatii, indraznite de
unul si altul, au dovedit cat5 deceptie si cat pesimism se strecurasera in
sufietele acestor oameni devotati si pan5 atunci entuziasti. Toti au ple-
cat acasS cu convingerea c5 un mare capital politic se irosise...
Pentru judecata efectului produs de nes5buita hotarare a generalului

asupra spiritelor mai independente din Lig5, reproduc aci dou5 scrisori
primite de la Matei Cantacuzino, care nu putuse s5 vin5 la Bucuresti,
scrisori gasite din intamplare printre hartiile mele:
Iassi, ce 6 octobre 1919
Mon cher Monsieur Argetoiano,
Vous avez ete avec le general et moi un des membres fondateurs de la
ligue et malgre vos fortes attache conservatices, j'ai toujours vu en vous un
esprit assez large et un coeur assez génereux pour comprendre et sentir les
besoins nouveaux au service des quels nous pensions collaborer. A ce corn-
pagnon et ami de la premiere heure, de l'heure des illusions , je dois un
mot d'explication au sujet de ma retake', qui n'est et ne veut Etre ni une dissi-
' A doua zi dupd hotArarea de abtinere, Matei Cantacuzino 0-a dat demisia din
§efia judetului Ia.0, lAsand in oarecare echivoc i situatia sa in Liga.
78 CONSTANTIN ARGETOLkNU
dence, ni une desertion. Ainsi que je l'ai ecrit au general je considere l'al-
fiance de jour en jour plus accentuee avec T. Ionesco et les siens comme une
cause de dissolution certaine de la ligue dans son essence propre, ou, ce qui
revient au meme, comme un signe certain de son absorbtion dans le politician-
isme universal. Je crois que nous faisons fausse route en faisant cause com-
mune avec les conservateurs pour combattre les libéraux, alors que les uns
comme les autres, et ceux-lA plus encore que ceux-ci, sont les adversaires que
nous devons combattre; car si les libéraux représentent une force qui a été
utile et qui le sera encore, les conservateurs, comme grupement politique
n'ont et ne doivent avoir aucune signification propre et distincte, et rien ne
saurait mieux affermir l'action du Parti Liberal qu'une opposition qui s'ap-
puie sur les anciens conservateurs. Pour les combattre efficacement, il faut
une force reellement populaire, qui se suffit A elle méme et qui dedaigne toute
attache avec les anciennes organisations. Cette force populaire dont le general
dispose risque de se perdre si on ne l'alimente pas en lui donnant l'occasion
de se manifester, et A ce point de vue je crois que l'on a commis une grave
faute en décidant l'abstention. Dire que nous ne pouvons pas participer aux
elections parce-que nous nous refusons A reconnaitre la legitimité du regime
qui les preside, est une subtilité de politicien que le bon sens de nos paysans se
refusera A comprendre, et il en résultera une désillusion, un décourgement et
pourtant une cause d'affaiblissement. Les mouvements populaires n'aiment
pas A chômer et plus l'exasperation est grande, plus elle demande A se mani-
fester, et comme nous n'avons pas le droit d'exposer le peuple A des manifes-
tations revolutionnaires, nous n'avions qu'un moyen d'agir et nous y renon-
cons, A la remorque des conservateurs qui, eux n'ont rien a perdre en s'abs-
tenant. Ces idees etant les miennes et n'étant pas celles qui decident notre ori-
entation, je ne puis plus remplir le role de chef local, lequel rale suppose
nécessairement une entière communion d'idees avec la direction centrale.
Voila pourquoi je rentre melancoliquement dans l'ombre, non sans conserver
A mes collaborateurs toute l'estime et toute l'amitie qui nous a uni.
En vous serrant la main bien cordialement
(ss) MB. Cantacuzino"
De departe, Cantacuzino nu era in curent cu cele intimplate. Nu-i
putuse da in minte c5 Averescu, omul popularit54ii 8 i generalul rar5
teamg din timpul razboiului s5 fi fost promotorul derobadei in lupta ce
urma sa se deschid5, i pusese hotararea luata in sarcina lui Take Iones-
cu, care a aprobat desigur abtinerea dar n-a provocat-o. De aci toata
partea scrisorii consacrat5 card4iei cu tak4tii, de4i in cazul avut in ve-
dere raspunderea kr era nulä. Mi-am f5cut o deosebita placere s5 citesc
lui Averescu scrisoarea conului Matei. Conul Matei era unchiul Elizei
MEMORII, 1919-1922 79
Sutu, era Cantacuzin si mai era §i o personalitate de o exemplarà mora-

litate trei insusiri pentru care Averescu avea o deosebitä stim5. Pe
când citeam, generalul i§i freca barbisonul singurul semn de enerva-
re pe care-1 da in ocaziile mari 0 inghitea noduri. Dup5 ce am srar-
sit, a stat un moment pe g5nduri, apoi a Mat s5 cad5: Cantacuzino e
de bun5 credint5, dar se insea15. I-am respins demisia. Fii bun si scrie-i
d-ta si exp1ic5-i. Eu voi cäuta s5-I 15muresc cand va veni la Bucuresti.
ii scriu §i eu in acest sens..."
Bineinteles c5 n-asteptam autorizarea lui Averescu ca &A ráspund
lui conul Matei. I-am scris lung, cum rn-am priceput mai bine, ca s5-i
spun c5 de acord cu el asupra inconvenientelor unei intimitati politice
prea strinse cu takistii, trebuia s5 restabilesc adevärul cu privire la abti-
nerea de la alegeri, pe care o blamam ca si dfinsul, dar care nu se datora
lui Take ci exclusiv inc5p5t5n5rii generalului. Ad5ugam c5 viata e o
lungs serie de deziluzii, ca binele inainteaz5 cu doi pasi inainte si unul
inapoi, ca oricat de putin bine am putea face s5 ne multumim si cu atát.
Mai bine o firimitur5 dec5t nimic. Incheiam printr-o calda rug5minte s5
nu ne lase in drum si 15 ne ajute sa dregem ce altii stric5...
Se vede c5 n-am fost destul de elocvent, caci am primit de la ansul
dup5 o lun5 si dup5 alegeri urmätoarele ránduri:
Iassi, ce 11 novembre 1919
Mon cher Monsieur Argetoianu,
Je vous remercie de tout coeur des accents si chaudement affectueux que
vous avez trouvés A mon adresse et qui me sont une nouvelle preuve des liens
que la poursuite commune d'un but éléve a établis entre nous, et A l'encontre
desquels les inévitables divergences de vues qui nous séparent ne sauraient
prevaloir. Je vous aurais répondu plus tOt, mais tout compte fait j'ai préféré
que les événiments, dont je n'ai pas doute, se chargent de faire la preuve de la
grave et irreparable faute qu'on a commise en s'abstenant. Et aujourd'hui que
la preuve est faite et elle est éclatante il ne reste plus qu'à en chercher la
cause profonde, et A voir ce qui reste A faire si toute fois il y a encore
quelque chose A faire pour amoindrir les desastreuses consequences. La
cause est facile A constater: c'est la meme conception vieux-jeu, commune A
tout nos politiciens, qui fait d'un groupement politique un troupeau soumis
aux ordres d'un chef, lequel fort de l'appui d'allies compromettants, dédaigne
de prendre l'avis de ses compagnons de lutte, et qui met de mesquines combi-
naisons de coulisse qui se croient habiles, au dessus de la confiance dans les
forces populaires. La consequence ets que d'une part, nous avons irrémédia-
blement decourage le courant populaire qui nous etait favorable, et qui infail-
liblement cherchera une direction plus sure et plus courageuse;... C'est

d'autre part, que au lieu d'une solution nette et definitive qui se serait imposee
par notre participation au vote, le pays reste, par note trés grande faute,
expose a la nouvelles combinaissons incertaines et equivoques aux quelles
nous devrons assiter sans avoir le droit de nous plaindre, et sans y avoir
d'autre role que celui d'appuyer indirectement les groupements qui en luttant
ont pris le pas sur nous. Nous n'avons aucune titre et aucun moyen pour
demander un houvel appel aux forces populaires que nous avons deconsid-
erées et decouragees: nous nous sommes anihiles. C'est vous dire que mon
decouragement este tellement profond, que le sort de la Ligue ne m'interesse
plus, et que, si elle doit sombrer, je dirai qu'elle n'a que ce qu'elle merite. Que
de vaines espérances! Que de desillusions!
Au revoir mon cher monsieur Argetoiano. Je vous serve la main bien ami-
calement et vous prie de croire a mes sentiments les meilleurs et les plus dis-
tingues.
(ss) M.B. Cantacuzino"
Conul Matei n-a parasit Liga dar a stat la o parte, in echivoc, si n-a
iesit din umbra dec.& cu greu, ca s preia Ministerul de Justitie in 1920.
Valurile de nemultumire ce se ridicasera din adâncul Ligii din cau-
za abtinerii de la alegeri au ajuns s impresioneze /Ana si pe Averescu,
dar nu 1-au clintit din hotaiirea lui. i pusese obrazul in aceasta ches-
tiune, sica sa-si justifice hotararea a facut tot ce i-a stat in putinta, pana
in ajunul alegerilor, ca sa ajunga la un succes. Cel mai mare ar fi fost, se
intelege de la sine, daca-ar fi izbutit sà obtina o schimbare de Guvern.
A incerdat tot ce a putut. A trimis succesiv pe Mihali, pe Flondor, pe
Take Ionescu, la Rege a avut lungi intrevederi cu Barbu $tirbei, s-a
sträduit sa puna chiar pe Regina in miscare. Ar fi fost asa de frumos sa
poata spune partizanilor: A fost de ajuns sä amenint cu abtinerea de la
alegeri, si Guvernul a cazut..." Dar Ionel Bratianu sta de veghe, era in
apogeul influentei sale asupra Regelui, si nimic nu s-a clintit. In acelasi
timp s-a straduit sà obtina de la Vaitoianu ridicarea starii de asediu, a
cenzurii si a tuturor greutatilor puse in calea alegerilor, lasfind sa se in-
teleaga ea in cazul in care s-ar fi reintrat astfel in legalitate cel putin in
ce privea tehnica alegerilor, ar fi putut si el revizui atitudinea sa farä
sa fagaduiasca totusi nimic. i cum era en froid" de la Iasi cu Vaito-
ianu, rn-a rugat pe mine sa iau contact cu el. Fiindca tot mai speram ca
pana in ultimul moment Averescu va reveni asupra tampitei hotarfiri de
abtinere, am primit cu placere misiunea pe care mi-a incredintat-o. A
fost chiar singura mea indeletnicire politica panä dupà alegeri, caci
MEMORII, 1919-1922 81
convins ca si Matei Cantacuzino despre greseala comis5, ma tineam si

eu, ca i dansul la o parte, asteptand ca evenimentele s5-mi dea drep-
tate si sa pun5 pe incäpatanat cu botul pe labe.
M-am dus la Vaitoianu acas5 si am intrat la dansul cu o adanc5

ernotie, caci sta in casa in care imi petrecusem cei mai duiosi ani ai co-
pil5riei, in fosta cas5 Marg5ritescu pe lang5 biserica Alba (calea Doro-
bantilor, devenit5 apoi strada Alexandru Lahovari la nr. 4). Fara s5 fie
modificata in planul ei, cladirea fusese radical reparata, dar curtea si
gradina in care ma jucasem erau aproape neschirnbate si amintiri vechi
de aproape 40 de ani rn-au asaltat din toate partile... Vaitoianu m-a pri-
mit in camera (pe vremuri iatacul p5rinti1or mei) in care intindeam
taraba cu obiectele castigate de muma-mea pe la tombole si cotilioane,
prin balurile protipendadei de atunci, at& de ahtiat5 de petreceri... Am
inceput s5 vorbesc primului ministru, dar cu gandul aiurea, si ochii mei
cautau sa restituie de-a lungul zidurilor goale si reci icoanele trecutu-
lui. N-am putut s5 ascund lui Valtoianu gandurile mele, i le-am destai-
nuit si am inceput sä evocarn amandoi arnintiri...
Am vorbit eu, dar a vorbit si el, si astfel a ajuns s5-mi povesteasc5
intimele sale relatii cu Averescu in timpul r52boiului, si sà-mi spuna
cat 1-a costat si cat il cost5 racirea acestor relatii, dupa razboi. Venisem
sä vorbesc de alegeri, dar asa cum se aranjase conversatia m-am v5zut
nevoit si-i amintesc neinteleasa, sau prea inteleasa sa atitudine de la
Iasi, in ianuarie 1918... Te-ai f5cut coad5 de topor in mana vr5jrnasi-
lor fostului d-tale sef, domnule general, si n-a fost frumos..." Mi-a ju-
rat pe copiii lui ca n-a fost instrumentul nimanui, c5 poate a gresit, dar
asa a fost convingerea sa, c5 Averescu &arise dincolo de cal i era gata
s5 ne dea cu totul pe mana nemtilor... L-am intrerupt: Noroc c5 a ve-
nit dup5 noi Marghiloman, care ne-a sc5pat de nemti!" $i aducandu-mi
aminte pentru ce venisem, am pus chestiunea alegerilor in discutie.
Vaitoianu irni declarase c5 ar fi gata sa fac5 orice ca sa se impace cu
Averescu, pe care il iubea §i a c5rui suparare impotriva lui il ap5sa ca o
piatrà grea pe piept. L-am 15murit c5 piatra ar fi foarte usor de ridicat,
si prietenia lui Averescu foarte usor de rec4tigat: ar fi de ajuns s5 ridi-
ce starea de asediu, cenzura etc. in vederea alegerilor. Daca s-ar hot5ri
la un asemenea gest, nu numai ca si-ar c5p5ta linistea sufleteasc5 in
raporturile sale cu fostul sal comandant din vremuri marl, dar ar mai
face si politica bunk cáci fatà de un nou aspect legal al alegerilor, nu
era exclus ca si Averescu sà-si revizuiasc5 politica si sa ia parte la ale-

geri. V5itoianu a inceput s5 se jure c5 starea de asediu si cenzura nu
erau indreptate impotriva lui Averescu si a noastfa, ci impotriva curen-
telor subversive de stânga, ce incepeau s5 devin5 amenintaloare si fata
de care nu exista deat o politic5: mina tare. Te rog exp1ic5 lui Ave-
rescu cá nimeni mai mult ca mine n-ar dori s5-1 vad5 la Guvern si pe
d-ta la Interne s5 ne sc5pati de comunisti. Spune-i te rog &à se prezinte
in alegeri, c voi da ordinele cele mai drastice, ca nimeni s5 nu v5 stan-
jeneasc5 propaganda sau s5 v impiedice de la vot..."!
Si pe aceastä tem5 i-a dat inainte. Mintea far5 rusine. N-avea in rea-
litate cleat un gând: s5 scoat5 pe liberali, si din acest punct de vedere
special era incantat c5 Averescu nu se prezenta in alegeri, cáci numai
de Averescu ii era team5. Eu rn-am facut ins5 c5-1 cred si am cäutat sa-1
conving ca alegerile erau singura canalizare pe cdi legate a enormului
curent rural reprezentat de Averescu; ea acest curent nu putea fi st5pfi-
nit prea mult5 vreme si c5 odat5 iesit din caile legale va tãsni pe cele
nelegale ale fazveatirii si nimeni nu poate sti unde se va opri. Cat eram
pe c5ile legale, st5pânea Averescu curentul rat5cit insa pe cal nele-
gale, n-ar mai fi stapanit Averescu curentul ci 1-ar fi stapanit curentul
pe el. Era prin urrnare politic s5 fie silit Averescu sa participe la ale-
geri, si era in m5inile Guvernului s5-1 aduca in fata urnelor, punfindu-1
in masura s5 revin5 asupra hot5rarii luate, prin ridicarea st5rii de asediu,
cenzurii etc. V5itoianu Ii da seama ca aveam dreptate, dar nu putea s5
iasa probabil din instructiunile primite si s5 compromitä alegerea unei
majorit5ti liberale; alegerea ca si asigurata prin lipsa concurentei ave-
rescane. Ca s5 parâ conciliant, mi-a facut ins5 o propunere f5r5 nici un
risc pentru el, caci cunostea ca si mine de bine pe Averescu si stia
dinainte c5 acesta n-o s-o primeascä. SA' revinâ Averescu asupra hotä-
rfirii sale de abtinere, si dupà aceastä revenire, ma angajez sd propun
Consiliului de Ministri ridicarea complect5 a mäsurilor exceptiona-
le..." Sdpropun in schimbul unui act pozitiv cu importante conse-
cinte, era o formula plinA de savoare, pe care am apreciat-o si subliniat-o
cu toat5 deferenta... Am mai dat eu in sus si in jos, dar toate au fost de-
geaba smecherul n-a iesit din formula lui. Intrevederea mea cu V5i-
toianu a fost singurul contact pe care Liga si Averescu I-au luat cu Gu-
vernul, singura incercare de impacare intre puncte de vedere atat de
deosebite.
MEMORII, 1919-1922 83
Pe langa incercarile lui de a obtine o schimbare de Guvern sau cel

putin o schimbare de atitudine a Guvernului, Averescu a mai facut tot
ce a putut pentni a zad5rnici alegerile. A luat in acest scop contact cu
Partidul National din Ardeal i cu sociali§tii ca sa-i determine sa se
abtina §i ei de la alegeri.
Daca ar fi izbutit cu ardelenii, lovitura data Guvernului i lui Bra-
tianu ar fi fost mare. Prime le alegeri dupa Unire" nu puteau fi acute
!Ira participarea Partidului National de peste munti, care reprezenta In-
ca atunci toate nazuintele romane§ti. Nici chiar Bratianu n-ar fi indraz-
nit. Din nefericire pentru Averescu, ardelenii n-au vrut nici macar sa
intre in vorba pe aceasta chestiune. In Transilvania, Maniu §i toti ai lui
erau Guvern (Consiliul Dirigent era in floare!) §i masurile de restran-
gere a libertatilor departe de a-i supara le conveneau de minune, ba Ii
alcatuisera chiar o lege electorala locala multumita careia alegerile nu
mai erau decal un simulacru de alegeri, §i cu totul in rnânile lor. Ce sa
renunte ei la alegeri, sau sa se abtina de la ele: abia le ateptau, in spe-
ranta sa-§i intinda afacerile" §i dincoace de munti...
Daca din paitea ardelenilor refuzul a fost prompt §i categoric, cu
sociali§tii, Averescu a reu§it mai bine. Inutil sä mai adaug, ca atat in
pertractarile" cu ardelenii cat §i in cele cu sociali§tii nu rn-am arneste-
cat deloc. In afara de intrevederea cu Vaitoianu, disperata incercare de
a readuce indirect pe Averescu la o schimbare de atitudine, am stat,
cum am spus-o deja, la o parte §i am urmarit f5ra nici o placere activi-
tatea generalului care punea pe rand picioarele in toate strachinile.
Situatia sociaWilor era cu totul alta decat a noastra. Inexistenti
electoralice§te pana la rázboi, ca§tigasera dup5 alipirea provinciilor noi
nuclee destul de puternice §i de bine organizate in Banat, pe Valea Jiu-
lui, in Basarabia i la Cernauti. Sub influenta vfintului de rasarit se dq-
teptase i lumea muncitoreasca din Bucure§ti, mai ales in cercurile
intreprinderilor de Stat ca Atelierele C.F.R., fabrica de tutun de la Bel-
vedere, fabrica de chibrituri de la Filaret. Oricat de zgomotoase erau
aceste nuclee, ele tiau bine ca constituie o infima minoritate in corpul
electoral al tarii intregi, §i ca prin urmare posibilitatea lor de succes in
alegeri era dinainte limitata la cateva circumscriptii. Manifestarile de
strada, grevele, steagurile ro§ii falfaite sub nasul autoritatilor conve-
neau mult mai bine propagandei social4tilor, i mai ales comuni§tilor
care incepusera sa ridice capul cleat o sterila compromitere in fata
urnelor. Daca toate partidele s-ar fi prezentat in alegeri, n-ar fi avut
incotro i s-ar fi prezentat i ei. Dar abtinerea Ligii Poporului i a popu-

larului ei §ef a fost un prilej binevenit pentru conducatorii social-de-
mocratiei", cum se intitula inca partidul ca sä decreteze qi ei abtinerea
de la alegeri.
Dupa mai multe intrevederi secrete" cu Averescu, Partidul Socia-
list a publicat un comunicat prin care se aducea la cunotinta publica ca
nu va participa la alegeri cleat sub urmatoarele conditii:
1. Ridicai ea starii de asediu.
2. Ridicarea Cenzurii i in provinciile noi.
3. Demobilizarea contingentelor vechi i tinerea numai a 2-3 con-
tingente de complecta§i sau votul pe front.
4. Amnistia sau suspendarea oricarei urmariri pada va hotari Par la-
mentul.
5. Amanarea alegerilor cu mai mult de 45 zile pentru a putea sa fie
inscri§i in listele electorale i cei omi§i sau sa se reduca termenul
de inscriere in liste.
6. Reprezentarea proportionala i in provinciile alipite.
Departe de a folosi liii Averescu, solidarizarea sociali§tilor cu dan-
sul, pe chestiunea abtinerii de la alegeri, i-a facut mare rau in mintea
oamenilor cu scaun la cap, care au inceput sa se intrebe pana unde are
sa-i duca Steaua" generalului pe povarniwl concesiilor spre stanga...
Toate opintirile generalului (land grq, alegerile s-au savapit la data

sorocita, fara truda i fara lupta mare. Rezultatul lor, cel putin in Ve-
chiul Regat a fost neateptat pentru toti. Pentru unii dincoace de
nadejdiile lor, pentru a1ii dincolo, i 'Inca cat. Cei mai ofiliti au iqit
liberalii. Socotelile de acasa nu se potrivisera pentru ei cu cele din
piata. Toata speranta lor sta in majoritati compacte in Vechiul Regat cu
care sa poata sustine un Guvern de colaborare cu ardelenii, stapani pe
locurile de peste munti cu ardelenii lui Maniu pe care lone! Bratianu
nu se indoia ca-1 va duce cu uwrinta de nas. Fata de micul numar de
ale0 liberali, toate planurile lui Ionel Bratianu s-au naruit pe loc. Data
fiind abtinerea lui Averescu, liberalii sperau sA dobandeasca nu majori-
LSO, ci aproape unanimitati.
Au t4nit insa din umbra taranismul §i árni$ii. Alegatorii rurali
care n-au voit sa-si spurce primul lor vot, sau care n-au qtiut cum sa-I
anuleze, au cautat Steaua" i negasind-o, au pus pecetea pe Secere.
MEMOR11,1919-1922 85
Dac5 Averescu s-ar fi prezentat la alegeri n-ar fi iesit probabil nici

un *artist; in lipsa lui ins5 majoritatea voturilor neanulate au mers la
lista cea mai apropiat5 de tär5nime si pe care cei mai multi au crezut-o
chiar recomandat5 de general, cki pe acest echivoc isi duseser5 toat5
propaganda candidatii Secerei". Tin minte Ca prin ianuarie, duc5ndu-m5
intr-o zi la Camera s5 v5d si eu harababura unei sedinte prezidat5 de
Iorga, Madgearu si Mirto au venit la loja meal sa-mi multumeasca
ironic, spunându-mi: Noi suntem sinceri si marturisim: suntem alesii
dvs. N-ar fi chip sä ne intelegem?" Partidul Tafanesc a debutat astfel in
viata noastr5 politica printr-o escrocherie politica, in asteptarea escro-
cheriilor simple si f5r5 nici un calificativ din folosirea c5rora membrii
sai trebuiau sà-si fac5 mai t5rziu o indeletnicire zilnic5. Pentru Ora-
nisti, rezultatul scrutinului a fost neasteptat; socoteau ei c5 multe voturi
averescane se vor ratki pe listele lor, dar in asa masura n-au crezut nici
dânsii.
Pentru noi rezultatul alegerilor a fost un dezastru. Las la o parte
deocamdat5 latura politic5, asupra careia voi reveni numaidecdt. Dar
dezastruos a fost chiar rezultatul cifrelor electorale, cki z5d5rnicirea
alegerilor prin abtinere s-a dovedit in practic5 o metoda gresita, ce nu
putea duce la nimic. Eu until ma asteptam la si mai räu decat a fost. Era
atat de greu s5 bagi in capul taranului in fine chemat la vot, sa renunte
la dreptul lui de alegere si sa-si anuleze votul. Si chiar daca s-ar fi ajuns
la aceasta, trebuia inv5tat cum sa-si anuleze votul. Luni de zile se f5cu-
se satenilor scoala ca s5 li se arate cum s5 voteze si en' nu greseasca
trebuise acum f5cuta scoala de-a-ndoaselea, si r5gazul fusese atat de
scurt Inc& nu se putuse ajunge 1)5115 la oamenii din c5tunele si din sa-
tele departate. Se distribuiser5 ce e drept cu nemiliuita fituici cu portre-
tul lui Averescu si cu indemnarea la anularea votului. Am una din aces-
te fituici sub ochi. Portetul e de pe vremea cand generalul avea 'Inca
par, par ondulat si cosmeticat, desp5rtit in douà printr-o eleganta ea-
rare; t5c5lia e frumos tuns5 si uniforma, desi e de general de cavalerie,
dä portetului un ifos de vagmistru pornit sá cucereasc5 mahalalele.
Deasupra portetului e scris: Presedintele Ligii Poporului", la dreapta
lui Párintele Poporului" iar la stanga Salvatorul Patriei". Sub portret,
si sub numele generalului, textul urmator:
I Sala Camerei ftind in reparatie, sedintele s-au linut in 1920, pana in toanma la
Ateneu.
Ceicifeni,
Daa voiti sa infierati Dinastia Brfitienilor care traie§te in aceasta Ora ca o
caracatita;1
Dad voiti sà pedepsiti pe negustorul Vintili Bratianu, care a imbogatit
bancile sale din spolierea suferintelor mulUmii (!!!) §i s-a ocupat numai de
banci i afaceri, in timpul and tara int:maga' era in agonie;
Dna voiti sa aveti libertatea pentru care s-a varsat atâta singe §i s-au
indurat atatea suferinte;
Atunci,
Faceti Cruce2 la listele de pc buletinul de vot i aplicati §tampila V 0 T A
T pe ochiul alb. Atunci vor vedea toti, de la Vladica pada la opinca, pe cine
vrea tara!
Liga Poporului"
i totusi, atSt de mare era puterea de sugestie a acestui binecuvfintat
nume de Averescu, incdt, prin aceastà sarácie de apel s-a obtinut anu-
larea a zeci si zeci de mii de voturi!
Desi scopul nu fusese atins, c5ci scopul fusese z5d5rnicirea alegeri-
lor, Averescu a facut cum zice francezul bonne mine a mauvais jeu" si
ca s5 nu m5rturiseasc5 infiingerea s-a declarat incintat si opt zile de-a
iindul, el si oamenii lui, au f5cut tot felul de socoteli ca sS puns in va-
loare num5i-ul intr-adevar impresionant de voturi anulate i s5 dove-
deasc5 c5 in realitate noi intrunisem majoritatea sufragiilor. Din neferi-
cire era o majoritate negativS, si reprezentantii minoritStii r5m5seser5
beneficiarii luptei...
Gazetele si cafeneaua politic5 nu se mai ocupau de noi. Evenimen-
tul zilei era infifingerea liberalilor i ridicarea 5rnitiior. Afarà de
ipoteza putin probabil5 a unor noi alegeri, situatia" era in mfina cSrS-
nistilor si a Partidului National de peste munti. Averescu alunecase de
pe primul plan pe al doilea sau al treilea, c5ci liberalii farn5seser5 cu
leg5turile lor, sus. Ca s5 nu fie cu totul scos din lupe& si s5 arate ,,Sus"
ca existau si alte c5i de agitatie, generalul a dispus s5 se tufa intruniri in
toate judetele si a trimis presedintilor comitetelor judetene ale Ligii ur-
mätoarea circulark care, spunea darisul, trebuia sa constituie primul
pas pe calea violentelor:
I Frurnos, nu? Presupun cà textul a fost redactat de colonelul Ghenciu, sau alt
inthn al generalului.
2 Crucea era semnul electoral al Partidului Liberal.
MEMOR11,1919-1922 87
La intrunirea care se va tine duminicii 16 curent va rog sii exprimati din
partea mea cele mai calduroase multumiri:
Alegatorilor care s-au abtinut de la vot, alegatorilor care qi-au anulatI vo-
turile §i alegatorilor care au votat diferite liste, in credinta ca voteaza lista
noastra.
Aratati alegatorilor cil increderea ce au pus in noi, ne da curaj sä ducem
lupta mai departe §i si speram ca in curand sa fie din nou chemati la urni.
Veti incheia intrunirea printr-o motiune de protestare in contra rezultatului
alegerilor, facand sa rezulte numarul voturilor exprimate fata cu numarul in-
scrieri lor pe listele electorale2.
Motiunea dvs. o yeti aduce telegrafic la cunotinta Regelui.
In cazul ea' protestarea noastra legitima §i sprijinita de marea majoritate a
alegatorilor din tara, nu va fi luata in consideratie, atunci sunteti rugati ca du-
pa a dvs. chibzuintfi, dupi conditiile locale 0 in marginile posibilitatii sa repe-
tati intrunirile de protestare, pentru ca opinia publica, mai cu osebire cea de la
sate, 'And la care nu pdtrund ziarele, sd fie finutti necontenit la curent cu ile-
galitatea in care trdim.
Este pe de altà parte de cea mai mare importanta de a complecta organi-
zarea comitelor de la sate §i a convoca consiliul judetean cat mai des.
Am intrat intr-o fazd, in care dacd se va menfine, act iunea Ligii trebuie sd
devind din ce in ce mai activd, pad' ce glasul nostru va fi ascultat.
(ss) General Averescu"
Averescu pierduse trenul o prima data, neprezentandu-se in alegeri.
Dup5 alegeri 1-a pierdut a doua oarà renuntand la o actiune violenta i
extralegala, pe care putea sa o incerce, cu foarte multi sorti de izbind5.
Dar fire sucit5, el cauta totdeauna midi a quatorze heures" i nu se ho-
tara niciodata pentru calea cea simplà §i dreapta. Acest veleitar reputat
ca om de actiune, era in realitate un ov5itor *i un Frpuitor. Se pierdea
in prepararea actiunilor secundare rnenite sd sprijine actiunea princi-
pald, la care nu ajungea niciodatd. Brätianu-1 cant5rise i nu se temea
de el. tia c5 dac5 ii va pune in drum un simplu pai, il va indeparta de
la scopul urm5rit. Acest revolutionar verbal, acest general aclamat de
I Averescu voise int:di sA propovAduiascA ablinerea de la alegeri, dar a schimbat
apoi propaganda de ablinere in propagandA de anulare. DacA alegAtorii ar fi fost ftinte
intcligente si obisnuite cu manipularea pecetei de votare, s-ar ft putut intr-adevar face
astfel unplebiscit negatir pe numele lui Averescu. Acesta a fost si scopul pe care gene-
ralul 1-a urmarit, dar a dat gres.
2 Cea mai mare parte a alegatorilor ascultase mai mult de propaganda de ablinere
decit de cea de anulare.
popor avea respectul ierarhiei si o nelimitat5 rezerva de slugArnicie in

suflet. Cu o acadea ar5tat5 de departe, Regele-1 putea duce unde vrea
si o stia si Regele si Beatianu, si s-au servit de dansul ca de un pres
de sters picioarele...
N-am regretat un singur moment c5 Averescu nu s-a aventurat pe

calea violentelor, dup5 alegeri. N-am fire de revolutionar, si dac5 Ave-
rescu s-ar fi rOzvr5tit, e mai mult decal probabil c5 1-as fi p5r5sit de
atunci. Din acest punct de vedere imi pare r5u c5 nu s-a aruncat in
aventur5, c5ci n-as mai fi avut de inregistrat multiplele dezam5giri din
cei trei ani care au urmat. Am insemnat aci numai in treac5t, posibilità-
tile lui de cucerire a puterii, chiar dupà alegeri, ca s5 ar5t inconsecventa
omului care n-a vrut sä foloseasc5 nici c5ile legale, nici pe cele nelega-
le in lupta pe care o intreprinsese impotriva regimului calificat de el
insusi, ca cel mai imoral si mai d5un5tor pentru tara lui. Dou5 porti
mari i-au stat deschise la sfarsitul anului 1919 ca s5 ajung5 in fruntea
Guvernului si sii-si poat5 aplica programul de primenire politics, multu-
mitä c5ruia castigase increderea poporului. Generalul a refuzat s5 p5-
seasc5 prin ele si a preferat s5 se strecoare trei luni mai tarziu, pe porti-
ta mica, prin care n-a mai putut trece si calabalacul &au ideologic, si 1-a
lasat prad5 altora.
Pe cat sunt de convins c5 abtinerea lui Averescu de la o actiune vio-
lent5 dup5 alegerile din 1919 a fost spre binele t5rii, pe atdt stint de -
convins c5 abtinerea sa de la aceste alegeri a fost fatala evolutiei noas-
tre politice ulterioare. Dac5 Averescu si Liga Poporului s-ar fi prezen-
tat la alegerile lui Vaitoianu, nu incape indoial5 c5 ar fi obtinut imensa
majoritate a voturilor, cum s-a dovedit cu prisosint5 in alegerile partia-
le de la inceputul lui 1920, si nici un tafanist nu s-ar fi ales, caci ei n-au
fost dee& cOptuseala noastr5, iar dintre liberali n-ar fi iesit nici un sfert
din cOti au putut s5 se strecoare in Parlament din lipsa Ligii. S-ar fi for-
mat in acest caz tin Guvern Averescu-Maniu, sau Averescu-Vaida in
care, in loc sa conduc5 ardelenii neexperimentati, am fi condus noi.
Impus prin vointa Orii si disciplinat, c5ci cei de peste munti nu voiau
s5 se supun5 unui politician din Vechiul Regat, dar s-ar fi supus fail
murmur singurului nostru general victorios --- acest Guvern ar fi durat
si ar fi putut impune un program de inf5ptuiri rationale si de asanare a
gästii de politicieni care se invarteau in jurul Palatului. Distrusi in ale-
geri, urm5riti si sanctionati pe baza R5spunderilor" devenite o realita-
MEMORII, 1919-1922 89
te, liberalii n-ar mai fi putut ridica capul mult5 vreme *i o adevarat5 in-
cercare de primenire moral5 i politica' ar fi putut fi puss la cale. Roma-
nia ar fi p4it pe o cale nou5 i regeneratoare i toate ar fi fost altfel.
Neprezentandu-se in alegeri, Averescu, a provocat in schimb o in-
curcatur5 genera15, care a avut drept rezultat afundarea t5rii in fagawl
turpitudinilor traditionale pe care imprejurárile le-au infarit i mai
mult. Din rezultatul alegerilor n-a putut iqi deck un Guvern bazat pe o
colaborare tar'Snist5-ardelean5 *i prima violins a fost incredintat5 de
nevoie lui Vaida, om cumsecade §i bine intentionat dar lipsit i de ex-
perient5 politics qi de cunoa§terea imprejurarilor noastre din Vechiul
Regat. 1ncredinorea ordinii publice unui caraghios ca doctorul Lupu,
care, ca ministru de interne, &area pe mese in intrunirile publice i se
infawra in cutele unui drapel row §i ridicarea iorilor lui Mihalache
pfin5 la contactul unui fotoliu ministerial au fost rezultatul dibuirilor i
solutiilor de expedient pe care anarhicul deznod5mant al alegerilor 1-a
impus. Fata de destr5b5larea crescand5 qi de incapacitatea de a-i face
fat5 a Guvernului, autoritatea lui Bfatianu i a liberalilor, care fuseserd
inrin.yi dar nu desfiintati in alegeri, a crescut i Coroana departe de a se
dep5rta de ei, i-a luat tot mai star's in brate. Pe de altS parte, Averescu,
elirninat singur din Parlament, a fost nevoit, ca sä ajunga la putere, s5
ca§tige bunele gratii ale celor rarna0 atotputernici in culise i sa treac5
prin furcile caudine liberale...
Pe aceast5 cale, a trebuit s5 zic5 ins5 adio pentru totdeauna §i Ras-
punderilor" §i programului de primenire i intregii ideologii ce-i crease
popularitatea i s5 se alinieze i el in fagawl trecutului §i sa se multu-
rneasea cu rolul de dublurS" a lui Br5tianu §i a Partidului Liberal. Nu
e de mirare ea in asemenea conditii s5-§i fi pierdut repede prestigiul §i
sa-§i fi macinat popularitatea...
Niciodat5 Averescu n-a priceput, ca abtinandu-se de la alegeri din
vrajm4ie impotriva liberalilor, i-a intarit tocmai prin acest gest i i-a
pus in masur5 s5-1 trateze cum 1-au tratat la aducerea ca i la izgonirea
lui de la putere. Eu rn-am c5znit cat am putut sa-i deschid capul dar n-am
izbutit. Din acel moment insa, mi-am dat seama c5 nu era nimic de
acut cu dansul, cel putin pentru mine. Bratianu a putut &à se serveasca
de dansul cum a vrut i in 1920 §i in 1926, fiindc5 a avut la indemana
sacul cu graunte. Eu nu-1 aveam. Daca-a fi avut i eu in man5 sforile
care miwau paiata regard', i a fi putut face i desface Ministerele, m-a.
fi putut folosi i eu de cealalta paiata cu galoane pe care un capriciu al
soartei, iar nu insusirile sale intelectuale sau sufletesti il ridicase la o

inStime la care nu s-a putut mentine.
Cu constituirea Parlamentului ales sub Vgitoianu si cu alcStuirea

Guvernului Vaida, s-a inscgunat si in Romania intregit5 anarhia politi-
c5 si minciuna. In Parlament, anarhia s-a dovedit de la inceput prin ale-
gerea lui lorga ca presedinte al Camerei. Reamintesc aci c5 dupg con-
stituirea Camerelor, Vgitoianu si-a dat demisia, ca sA fac5 loc unui Gu-
vern parlamentar si cg dup5 nesfgrsite negocieril, dupg refuzul lui
Maniu care, pretextand ocupa'rile sale in Ardeal unde prezida Consiliul
Dirigent, a impins inainte pe fratele Alexandre, s-a aleatuit Guvernul
Vaida. Prin numirea lui Vaida la presedintia Consiliului, a devenit va-
cant5 presedintia Camerei. Locul a fost oferit lui lorga, care 1-a refuzat.
Guvemul a hotSrfit atunci candidatura lui Goldis, care a fost aclamat ca
candidat oficial al majoritStii. In ziva alegerii insä, paranoicul, care
refuzase candidatura oficialg, s-a ridicat si a cerut sg fie ales impotriva
Guvemului, in aplauzele Camerei, aplauze din care o bung parte era
datorità labelor majoritarilor. Guvemul a ing5nat citeva declaratii din
care reiesea dreptul adunárii de a alege pe cine vrea pe sub man5
ins5 a facut tot ce-a putut ca sä scoata pe Goldis. Toate strgduintele au
fost insa zadarnice: lorga a fost ales cu o bung majoritate. Acest debut
al Guvernului Vaida printr-o infiingere, a fost simbolic pentru autori-
tatea lui.
La constituirea Guvernului Vaida, am fost amestecat si eu. indatg
ce a fost insgrcinat cu formarea Guvernului, fratele Vaida a venit la
Averescu sg-i propun5 o colaborare. A fost insg nedibaci, si din prima
clips a indispus pe Mos Taca lie, subliniind starea de inferioritate a Ligii
Poporului nereprezentat5 in Parlament. Averescu era insS atgt le ahtiat
de putere, incit in loc sä dea pe Vaida afarS, a stat de vorbg cu el si a
inceput sg se tocrneasc5. Prim-ministrul desemnat a oferit generalului
Ministerul de Interne si Inca citeva portofolii, dar numai pentru mem-
brii Ligii, ca nu cumva generalul s5 scoata pe Take Ionescu din cutie.
Dar Averescu socotea tocmai ea' Take lonescu era indispensabil la
I Un Guvem Ramniceanu-Manolescu a fost gata sit depund juriimAntul (viitorii
ministri imbracaserd chiar fracul), Guvem compus din oarneni neutri sub conducerca
primului presedinte al Curtii de Casatie. Ministerul Manolescu-Rfimniceanu a fost Mgt
numai o gogoritá inventatti pentru a se face presiune asupra politicienilor si a-i aduce
si se inteleaga.
MEMORII, 1919-1922 91
Externe, §i I-a propus numaidec5t. L-a propus in treacat i far5 s5

insiste, cáci chestiunea portofoliilor spunea dansul il interesa mai putin
dec5t chestiunea Parlamentului a ckui imediatà dizolvare o cerea. Ori-
cat ar fi fost de stângaci in politick Averescu i-a dat bine seama ca
MI5 nici o priz5 asupra Parlamentului, colaborarea sa cu Blocul De-
mocratic", care se arka deja atit de anevoioasA din toate punctele de
vedere, nu putea duce departe. Vaida nu putea ins6 vorbi despre o di-
zolvare pe care Regele nu i-o aduse, i chiar dac5 i-ar fi dat-o, n-avea
nici o poft5 s5 fac5 jocul lui Averescu. Burghez din fire §i om de or-
dine, prefera sa" se sprijine pe Averescu §i pe mine si s5 lase pe taran4ti,
care se colorau pe fiecare zi mai in ro§u, la o parte. El intelegea ins5 s5
se serveasc5 de Averescu, nu s5 intre slug5 la dánsul, cum ar fi fost ca-
zul dac5 noi alegeri ar fi dat un num5r insemnat de parlamentari
poate majoritatea generalului. Pentru Averescu nu era numai un cal-
cul politic, era §i o chestiune de amor propriu. Ducea in spinare fata de
partidul s5u ponosul abtinerii de la alegeri §i scoaterii noastre din tan-
zactiile zilei. Voia sa" demonstreze tuturor ca avusese dreptate §i c5 ges-
tul s5u dusese la noi alegeri sub un Guvem mai compatibil cu principii-
le constitutionale §i democratice. Vaida propusese lui Averescu, ca
tranzactie, un numar de locuri in Camera i in Senat chiar toate lo-
curile devenite vacante prin optki i prin numiri in functii publice. Era
gata s5 inmulteasc5 aceste locuri, prin numiri masive de functionari din
s5nul Adunkilor Legislative. Averescu nici n-a vrut s5 stea de vorbk
§i bine a f5cut.
Centrul de operatii al ardelenilor era la doctorul Popovici gal,
nas i urechi acas5. Frate cu Andrei, cu Nicu, cu Mihai *I cu toti Po-
povici §i Popovicioaiele de la Bra§ov, care umpluser5 Bucure§tii
doctorul Mitic5 cumparase in strada Biserica Amzei casa lui Lascar
Catargiul, care dupà cum se vede fusese predestinat5 politicii. Docto-
rul avea avere, c5§tiga bine dar era lipsit de cultur5 §i de gust a§a incat
transformase locuinta sa intr-un adevkat muzeu de orori moarte, pe
care sur5sul simpaticei sale sotii, divot-0th de arhitectul Socoloescu, nu
izbutea s5 le invie. Mihai Popovici §i Vaida (cas5torit cu fiica d-nei Sa-
frano, o sor5 a Popovicilor) locuiau provizoriu la dánsul in doted man-
sarde, iar mai toti ardelenii cu vaz5 mâncau aproape in toate zilele la el.
1 Din care cauzi strada Biserica Amzei a purtat ani de-a randul numele lui Lascfir
Catargiu. Dupä ce s-a creat Bulevardul Lascfir Catargiu, s-a revenit pentru strada cu
acelasi nume la vechea ei denumire.
Acolo, la doctorul Popovici s-a constituit Ministerul Vaida in 1919, si

tot acolo c5ci acolo tragea in primii ani si Maniu cand venea la Bucu-
resti, s-au pl5m5dit toate intelegerile si neintelegerile cu ardelenii, pana
prin 1923, cand Maniu s-a instalat pe cont propriu si s-a spart t5rgul.
De când cu caskoria surorii lor Olga cu varul meu M5ld5rescui
r5m5sesem prieten cu fratii Popovici, mai ales cu Mihai, cu care ma
tutuiam. Desi prostanac, sau poate tocmai de aceea, Mihai Popovici
avea o incontestabila influent5 asupra lui Maniu si mai ales asupra lui
Vaida. Ardelenii erau convinsi in 1919 de marea lor superioritate asu-
pra noastra, dar ca toti oamenii noi se cam speriau de raspundere. Con-
versatia lui Vaida cu Averescu neand nici un rezultat, Mihai a venit la
mine s5 ma roage sa nu-i lasam singuri in incurcatura in care se aflau,
ca ei tot cu Averescu si noi voiau s5 se inteleaga. Bineinteles ca Vaida
si ai lui nu se marginiser5 s5 negocieze numai cu Averescu. Inainte de
a ajunge la noi, luase, curn era si natural, contact cu reprezentantii gru-
p5rilor infatisate in Parlament, ca s5 constituie un bloc democratic,
denumit mai tarziu Federatia Democraticr, si sä formeze un Minister
sprijinit pe d5nsul. Cu acest prilej s-a intrebuintat pentru prima data in
mod curent ardelenismul pertractari", care a Camas in limba noastra.
Pertractarile cu taranistii, cu Iorga, cu A.C. Cuza rnergeau insa greu si
ardelenii având mai multe afinitati cu noi averescanii decal cu neo-de-
mocratii iesiti din alegerile Vaitoianu, s-au intors din nou spre noi, si
au incercat sa ajung5 la Averescu prin mine.
Mihai Popovici m-a dus aproape cu sila la Vaida, pe care 1-am gasit
bolnav de gripa in pat. In consideratie pentru noua lui inaltare neam
din neamul ardelenilor nu cunoscuse o Excelent5 iesit5 din sanul lor
doctorul cobor5se pe fratele Alexandru din mansard5 si-1 instalase in
propriul sari pat, pe perine imbrobodite si sub plapuma de matase. i a
asa am fost si eu amestecat in constituirea Guvernului Vaida.
Nu vorbisem dee& un ceas cu Vaida, cand a venit si Maniu. Cu toa-
ta deosebirea lor sufleteasca, fundamentalà, intre Maniu si Averescu
erau multe puncte de contact. IncapatSnati si despotici amandoi, deo-
potrivä st5p5ni pe nervii lor si pe exteriorizarea sentimentelor ce-i ani-
mau, si Maniu si Averescu erau mari nuritori de planuri si se speriau
1 Olga Popovici a fost cdsátoritä cu cApitanul N. Mäldarescu. Acesta a murit titniir,
iar in timpul rEtzboiului, Olga Mãld'arescu s-a recilsatorit cu C. Siirasteanu de la Casatie,
ajuns la srarsitul vietii sale Regent. Cu Máldarescu, Olga Popovici a avut doi bdieli, iar
cu Sliräteanu un al treilea.
MEMORII, 1919-1922 93
de aplicarea lor si de raspunderi. $ireti si unul si altul, Maniu era mai

experimentat in 1919 in sfor5riile politice, in care Averescu nu s-a per-
fectionat dee& mai tarziu.
In nesrarsita conversatie pe care am avut-o cu cei doi fruntasi ai
Partidului National si care ne-a dus pfirià la ora mesei, n-am putut nici
eu sà-i conving, desi le-am prezis toate nepfacerile ce le stau in cale in-
tr-o colaborare de guvernare cu oameni refractari celor mai elementare
principii de guvern5mant. Am c5utat s5 le 15muresc c5 centrul de gravi-
tate al guvernärii României intregite rAmfinea tot la Bucuresti si in Ve-
chiul Regat, c5 o colaborare cu noi pe baza unor alegeri noi putea s5
inchege intre partidele noastre raporturi care s5 asigure de o parte si de
alta a Carpatilor linistea si increderea. Le-am ar5tat c5 pe mine ma inte-
resa mai mult o contopire sau o fuziune a ambelor partide decal o gu-
vernare injghebafa in pripa si c5 o asemenea contopire sau fuziune nu
era posibila cleat dup5 o lupt5 electoral5 dus6 in comun. Alegeri noi,
duse de Liga Poporului alaturi de Paridul National din Ardeal, ar fi dat
in Parlament majorit5ti compacte si omogene, singure in masura s5
consolideze un Guvern menit s5 lupte si cu greut5tile vremurilor si cu
perfidia liberal5 incurajata de Coroan5. N-am putut sà-i conving pe
chestiunea dizolv5rii Parlamentului. i Maniu si Vaida mi-au declarat
c5 ar fi doritori de o fuziune cu noi, mai tarzia, dar câ pentru moment
Vaida era obligat s5 incerce o guvernare cu Parlamentul existent: se
angajase faci de Rege. in realitate, ei voiau sa aib5 pe Averescu pe
ieftin si la cheremul lor, si in ambitia lor rar5 margini si-au inchipuit
probabil c5 pot stramuta centrul de gravitate al tarii peste Carpati. Ca
sa ma ademeneasca, si prin mine sä ajung5 sa capaciteze"1 pe Averes-
cu, Vaida mi-a propus mie Ministerul de Interne, r5manand ca genera-
lul s5 ia Razboiul si P.P. Negulescu Instructia Public5... Am refuzat, si
rn-am dus la Averescu sà-i povestesc tot.
La Averescu am g5sit pe Take Ionescu. Cum era tdrziu, n-am stat
mult si dupa ce mi-am srarsit raportul rn-am sculat &I plec. Take s-a
sculat si el, a plecat cu mine si mi-a propus s5 ma duc5 acasà. Era foar-
te nervos si simteam c5 avea ceva sà-mi spunä. Desi pornite din inte-
rese deosebite, punctele nostre de vedere, al lui Take si al meu, fata de
propunerile de participare la Guvern, acute lui Averescu, se conjugau.
Eu eram contra, fiindca nu voiam ca generalul s5 compromit5 si ultima
1 Alt ardelenisin pus la moda in 19191
pkticic5 de autoritate ce-i mai r5m5sese, intr-o colaborare in subordine

si intr-un Guvern menit sA se pr5buseascA in neputint5 iar Take era
contra, si cu mai multi patim5, fiinda simtea c5 ar r5mane de carut5,
c5ci stia bine a noua democratie" nu voia cu nici un pret de dansul...
Abia ne-am urcat in automobil, Take in-a strans de brat si repede, dup5
obiceiul lui, mi-a susurat in ureche: SA sti c5 merge prost. Generalul a
vazut din nou, inaintea d-tale, pe Vaida, si nu mai e atat de rezistent ca
inainte. L-am simtit. Trebuie s5-1 supraveghem, s5 nu-1 lasam din man5
un moment. Maine dimineat5 s5 mergi d-ta la el dup5-amiaz5 voi mer-
ge eu. S5 nu-1 slabim, c5 ne face o boroboata, asculta-ma pe mine...!"
Pentru Take, intrarea lui Averescu in Ministerul Vaidafdrd tfrinsul
(la Externe) se desena ca o catastrof5 personalà pentru mine, fie cu
el fie Mfg el, un dezastru pentru nenorocita noastr5 de Lig5 si pentru
ultimele mele nklejdi pe care le nkuia definitiv. Mkturisesc c5 n-am
crezut pe Take, pe care-1 stiam pr5p5stios, c5ci prea se pronuntase cate-
goric generalul, impotriva orickei participari la Guvernfdrddizolvare,
Inca' in dimineata acelei zile. Am dormit totusi prost si a doua zi, prima
mea cursa a fost la palatul Sutu. Averescu mi-a marturisit c5 v5zuse si
el pe Vaida in ajun, la amiaz5, dar cA nu putuse s5 mi-o spun5 cu prile-
jul ultimei mele vizite, din cauza prezentei lui Take Ionescu. Vaida ii
propusese din nou Ministerul de Interne, cateva portofolii si locuri in
Parlament vechiul cantec dar el nici nu intrase in discutie. Dom-
nule Argetoianu, eu nu sunt om s5-mi schimb pkerea dintr-o zi pe alta,
ma cunosti..." II cunosteam intr-adevk, il stiam catir, dar mai stiam c5
cu dansul ma puteam astepta la ()rice. Totusi 1-am parasit rassure",
c5ci aflasem ca Ministerul Vaida trebuia s5 se complecteze pana seara
si nu-mi inchipuiam cg generalul meu putea SA se mai schimbe in ate-
va ceasuri.
Pe la ceasurile 4 a venit Popovici-Tasca, emotionat, sà-mi spuna ca

Averescu e la Vaida si intr5 in Guvern. Nu se poate, domnule, am vor-
bit cu el azi-dimineatà!" Domnule Argetoianu, va garantez, o stiu
de la Cräiniceanu', depune juramantul...!" Mi se parea c5 visez. Mi-am
luat palaria, am skit intr-o birj5, si am zburat la palatul Sutu. Acolo am
gasit pe Take lonescu, palid si deprimat. Deambula ca o fiara in cusca,
si-si rásucea cu maim stang5 mustata gestul &Au de mare enervare...
Cum m-a vazut mi-a aruncat: Ne-a facut figura. Mi-a dat intfilnire la
1 Puiu Critiniceanu, fiul generalului CrEnniceanu si secretarul lui Averescu.
MEMORII, 1919-1922 95
ora 3. Am sosit la ora 3 punct. Mi s-a spus c5 a plecat de la ora 2 si c5

nu s-a inapoiat 'Inca. il Wept de mai bine de un ceas, dar stiu, a primit
ti-o spun eu! Ti-am spus deja ieri, cA face porearia...!" Pe când
vorbea, in5 uitam la el: prezenta mea il incuraja, si-si revenea omul in
fire. De la deprimare a trecut la o stare de excitare, si a inceput s5
injure pe Averescu, far5 cuvinte grele nu era obiceiul lui dar cu
atat mai aspru, ca fond. Am sfarsit-o cu dansul, il Wept sä i-o
spun..." Am asteptat impreunk Cu cat se monta el, cu atat m5 depri-
mam eu. A trecut ceasul 5, a trecut ceasul 5 si 1/2, Averescu tot nu mai
venea..." M5 duc", mi-a spus Take, voi veni disearà sau maine dimi-
neat5, s5 ma explic cu el, si s5 o nip... Prefer sà-i vorbesc a tete repo-
see..." i a plecat. Eu am rätnas. Pe la ora 6 1/2 a sosit Averescu, sura-
z5tor si triumfator... Am primit Ministerul de Interne, ca o incercare.
i fiindc5 este o incercare, intru nurnai eu. Dac5 reusesc s5 obtin dizol-
varea de la Rege, faman. i atunci yeti intra si dvs. cativa in Minister...
Dac5 nu reusesc imi dau demisia..." Ce s5 reusesti, domnule gene-
ral", am intampinat eu, tampit de atata inconstient5 nu vezi c5 te-au
cur5tat? Prin abtinerea de la alegeri ai dat gata Liga, acum te sinucizi
singur!" Eram furios. Hot 5rat, cu omul 5sta nu era nimic de f5cut... A
inceput cu searbedele lui rationamente, ca s5 m5 conving5 c5 tactica sa
era cea bunk c5 deoarece n-a putut impiedica formarea Guvernului
Vaida, il va tranti prin demisia lui, si nemaifiind aka solutie, Regele va
fi silit sä fac5 apel la dansul! Aiura... Tot nu pricepuse c5 Regele nu-1
vreal, ca va recurge la ofice formula, dac5 Vaida n-ar putea s5 se men-
OA dar nu la el! Era un caz disperat, ne afundam din ce in ce mai r5u.
$i ne mai faceam si de ras! Omul Rdspunderilor ajuns randas la to-
cari, iat5 pan5 unde ne coboraser5m. Nu mai era nimic de amt. Nu-mi
mai r5manea decat s5 joc pe tabloul norocului! Am plecat dar inain-
te de a-1 p5r5si m-a rugat s5 vin la el a doua zi ca sä regl5m situatia
Ligii pe timpul cat va fi in Guvern..."
Cu Take lonescu nu stiu cum s-o fi explicat, c5ci n-am asistat la in-
trevedere. Take mi-a povestit ea i-a spus tot ce avea de spus: si-a golit
sufletul. Cred ea' dac5 Averescu ar fi r5mas in Cabinetul lui Vaida, to-
tul s-ar fi sfarsit intre ei. Dup5 demisia generalului insk Take socotind
ea' mingea putea fi reprinsk a reintrat in joc si s-a apropiat din nou de
prietenul sal.' Averescu..."
I Ca sA-1 vrea a trebuit sA se deseneze un pericol mai mare de combAtut. Un mal
chasse l'autre" zice francezul...
In cele 11 zile cat a stat 1 in Guvernul Vaida, am vAzut pe Averescu

numai cateva minute pe zi, timpul exact necesar ca s5-1 pun in curent
cu buc5taria noastrA de partid si s5-i rezum rapoartele pe care le pri-
meam de la organizatiile noastre din provincie, adanc nemultumite de
intrarea lui in Guvern. Oamenii nu pricepeau cum se facea c5 presedin-
tele Ligii s5 fie ministru de interne si Liga s5 n-aib5 nic5ieri un prefect
m5car, al ei. Autorizat de Averescu, am convocat pe presedintii organi-
zatiilor la Bucuresti, s5-i 15muresc (!) dar n-am avut ce sä mai lainu-
resc, cAci in ziva in care au sosit la Bucuresti, generalul Ii dedese de-
misia, i s-au 15murit astfel lucrurile de la sine.
Averescu a par5sit Ministerul Vaida alandala, cum alandala i intra-
se in el. Intrase ca sa obtina de la Rege dizolvarea Parlamentului, n5-
dejde f5r5 sorti de izband5, dar care, la urma urmelor, putea fi o justifi-
care pentru gestul neasteptat pe care nimeni nu-1 pricepuse. i f5r5 s5
incerce m5car s5-si ating5 scopul c5ci n-a ajuns, dup5 propriile sale
m5rturisiri, sä discute serios chestiunea cu Regele a plecat intr-o
1311115 dimineat5, trantind usa, dezgustat de tot ce v5zuse in jurul s5u.
Imi aduc aminte ca a doua zi dup5 intrarea sa in Minister, mi-a spus ca
nu poate lucra cu oamenii 5stia" i c5-si va da demisia, renuntand la
planul" (! !) pe care-1 intocmise. Mai intai fusese primit foarte r5u la
Camera de c5tre dl. presedinte Iorga, care nu s-a jenat s5-si bat5 joc de
el, de pe fotoliul presedintial, far5 ca prim-ministrul Vaida, terorizat si
el de bArbosul paranoic, s5 fi scos un cuvant ca s5-1 apere. Aceastä sce-
n5 nepl5cut5, cu atat mai nepläcut5 cu cat Averescu nu avea nici un
reprezentant in Camera care s5-i sar5 in ajutor, a afectat foarte mult in
amorul s5u propriu pe cel mai proasp5t colaborator al democratiei inte-
grale. Cum Iorga injura pe rand pe toti minitrii, s-ar mai fi imp5cat ge-
neralul cu mizera" lui situatie din Camera, dar mai erau i Consiliile
de M in istri
M5 aflam din intamplare la el cand s-a inapoiat de la prima sedint5.
Trecuse prin trei ceasuri de suferint5, i mi s-a infatisat ca un om bol-
nav. $tii despre ce au discutat, timp de trei ceasuri? Despre diurnele
deputatilor si senatorilor, i n-au ajuns la nici o solutie... Luau pe
rand, sau deodat5 cuvantul, sub hipnoza Camerei de la Budapesta,
fiecare invoca un precedent din Parlamentul unguresc ca s5 justifice fie
principiul diurnei, fie pe-al unei lefi fixe lunare, fie pe-al gratuitAtii
. I Numit ministru de interne la 5 decembrie a demisionat in ziva de 16 decembrie.
MEMORII, 1919-1922 97
fie *i numai propunerea unei sensibile sporiri a indemnizatiei zilnice...

N-am putut sa ma resin, i le-am atras atentia ca nu suntem in Ungaria
ci in Romania, ca precedentele ungure§ti nu ne intereseaza qi ca avem
i noi traditiile noastre. Si am adaugat apasat, ca mai erau *i alte pro-
bleme de cercetat, mult mai importante decal chestiunea diurnelor par-
lamentarilor... S-au uitat toti la mine lung, ca qi cand aq fi spus o necu-
viinta, i au continuat mai departe... M-am sculat qi eu i am plecat..."
N-am putut niciodata afla daca Averescu a atins, in ora lui de lucru
cu Regele, chestiunea dizolvarii. N-a vrut sa-mi destainuiasca nimic in
aceasta privinta. Daca a atins-o, e probabil ea' Regele i-a dat sa inte-
leaga cal nu putea dizolva primul Parlament ales prin sufragiul univer-
sal dui:4 cateva zile de existenta, §i numai ca sa-i faca placere lui. Fie
ca Regele i-a taiat ofice nadejde in aceasta privinta, fie ca n-a mai putut
suporta atmosfera guvernamentala i ostilitatea colegilor sai aproape
marturisita, Averescu i-a dat demisia dupà 11 zile de Minister, invo-
cand totala diverge* de pared care-1 izola in sanul Guvernului, ca pe
un ostatec, sau un prizonier.
In aceste 11 zile, am cautat &à ma amestec cat de putin in tarata din
jurul lui Averescu, aa 'Inca pot afirma ca am lamas cu totul strain de
aceasta scurta dar sinistra aventura, despre peripetiile careia n-am ni-
mic de povestit. Si nici nu e nimic de povestit, caci trecerea lui Averes-
cu prin Ministerul Vaida n-a lasat nici o (lath' dupg ea. 0 numire ridico-
la *i o demisie ridicola, iata intreg bilantul unei aventuri care a decep-
tionat pe multi, dar pe care nimeni nu s-a straduit sa o explice. Toata
lumea a pus-o in socoteala inexperientei politice a generalului, i spre
marea noastra mirare, dar i spre marea noastra multumire, multimea
satelor i-a ramas credincioasa. La sate, aproape nici nu se qtiuse ca
Averescu fusese 11 zile ministru. Iar cei care aflasera repetau: Sara-
cul, a fost dat afara de ciocoi, fiindca era prietenul §i aparatorul nostru!"
Si se strangeau tot mai tare in jurul lui...
CAPITOLUL AL III-LEA
Conjunctura politica' la 1 ianuarie 1920 Interimatul lui Cicio

Pop: anarhie guvernamentala Activitatea Parlamentului §i
Guvernului Federatiei Democratice" Valul ro§u ameninta sa
mature tot Doctorul Lupu Ovreii Alegerile partiale din fe-
bruarie Gre§elile lui Averescu Canalele Oculte" intrevede-
rea mea cu Vintila Bratianu §i cu Duca Averescu vine la putere
pe poarta mica in loc sa intre pe poarta mare Demiterea Gu-
vernului Vaida Constituirea Ministerului Averescu Sunt silit
si primesc Finantele Goga, Mocsoniy, Starcea, Goldi§ §i Incu-
let Trancu-Ia§i Garoflid impus de mine Haosul de la Finan-
te Alegerile generale Take §i Titulescu Sovietele §i Basara-
bia Adina Take Ionescu Vizita lui Joffre Banca Natiunii.
Dupa toate prostiile pe care le facuse in noiembrie si in decembrie,

steaua lui Averescu ar fi trebuit sa apuna. Conjunctura politica genera-
là a readus insa vantul cel bun in panzele sale, in primele douà luni ale
anului 1920. Anarhia tot mai mare ce ameninta sa copleseasca tara sub
carmuirea unui Guvern incapabil si demagogic, cerea o imediata schim-
bare si o mana de fier la franele Statului iar nemaipomenitul succes
al Ligii Poporului in alegerile partiale ce au avut loc in 7 si 8 februarie
au al-Mat ea' omul chemat &à ia aceste frane in mana, era tot Averescu.
Guvernul Vaida din decembrie 1919 a fost parca alcatuit si condus
dintr-adins ca sa lase anarhia sa se intinda peste tot. Chiar daca ar fi
fost tot timpul la locul lui, la postul de comanda, Vaida nu avea nici in-
susirile cerute, nici experienta necesara de conducere ca sa faca fata
furtunii ce sufla din rasarit si valurilor ce se ridicau tot mai puternice
de jos. Dar nici n-a incercat macar, caci in loc sa stea la post a plecat in
strainatate sa ne aduca de la Paris si de la Londra garantia Aliatilor
pentru alipirea Basarabiei, pe care de fapt ne-o dadusera nemtii, fara ca
MEMORII, 1919-1922 99
Rusia sä fi fost intrebala sau sá fi consfintit actul de Berl dispozitiu-

ne" s5varsit ulterior, sub Marghiloman, de Sfatul Tarii din Chisin5u.
Vaida a plecat si a l5sat in locul s5u pe Stefan Cicio Pop, om cum-
secade, dar lipsit si dansul si de voint5 si de autoritate, si de experienta.
Cu Stefan Cicio Pop in frunte, cu doctorul Lupu' la Interne si cu Miha-
lache in earn** si in itari la Agricultur5 cu Iorga la presedintia Ca-
merei si cu profesorul Bujor (cel cu lumina ne vine de la rasarit") la
presedintia Senatului, Guvemul a r5mas prad5 celei mai nerusinate
demagogii din cate a cunoscut vreodat5 tara romaneascá. Singura preo-
cupare a acestui Guvern de pomin5, a fost sä fure voturile generalului
Averescu si s5-i distrug5 popularitatea in favoarea Blocului Democra-
tic" format din Partidul National ardelean, taranisti, iorghisti si cuzisti.
Mai tarziu, dup5 ce se certase cu ei si se imprietenise cu mine, Iorga
mi-a povestit despre acest Guvem, care guverna de altminteri sub aus-
piciile lui, c5ci el se considera un fel de spiritus rector al intregului
regim, amänunte pe care nu-mi venea s5 le cred. Petreceau nopti in-
tregi golind pahare de bere in jurul numirii unui prefect sau unui notar
public in Ardeal. Dup5 ceasuri de discutii hot5rau sa" facA un lucru,
apoi fata de o cat de neinsemnat5 obiectie a unuia din cei prezenti, re-
luau discutia de la inceput si ajungeau in zorii zilei la pArearea ca era
mai conzult" s'a nu fac5 nimic... Sedintele Consiliului de Ministri
erau astfel transformate in parlote" unde se dau suete", dar de unde
nu iesea nici o hotarare.
intr-o noapte, Iorga s-a dus peste ei, i-a scuturat, i-a injurat, si le-a
spus raspicat: Pentru Dumnezeu, domnilor,facefi vd rog o prostie, dar
faceti ceva!" No, poi ma rog frumos, domnule profesor" a fas-
puns cu demnitate Cicio Pop câ dor noi facem, noi deliberdm..."
Desperat, Iorga a fugit, iar domnii ministri au cerut bere proaspata
au examinat mai departe situatiunea"...
Pe cand Guvemul da dovada de o totala carenta in indrumarea ad-
ministratiei publice si a curentelor ce-si faceau drum in strad6, dl. pro-
fesor la Camera cadea in excesul contrar si-si asuma nu numai toate
rolurile parlamentare dar trecea dincolo de limitele atributiilor sale, si
in cabinetul sau, hot5ra m5suri si numiri, in numele Guvernului, m5suri
si numiri pe care bineinteles nu le executa nimeni, dar care incurcau si
mai mult lucrurile. Prezida toate sedintele, de la inceput pada' la sfarsit,
1 Numit in locul lui Averescu.

1 00 CONSTANTIN ARGETOIANU
intrerupea pe oratori, judeca performantele" lor, interpela Guvemul qi

raspundea tot el in numele lui... Nu tiu cine a definit acest prim Parla-
ment al sufragiului universal, un Parlament in care Iorga vorbea incon-
tinuu i era intrerupt din cand in cand prin ate un orator indthznet!"
Cineli mai aduce aminte de Camera lui Iorga de la Ateneu, din
acea iarna a anului 1920! i totui, cata patima s-a revarsat in acele
memorabile edinte, care s-au succedat timp de doua luni de zile, in
care nu s-a lucrat nimic qi in care oamenii mari qi mici s-au rafuit nu-
mai intre ei, pe spezele Statului! Carentei Guvemului nu-i putea cores-
punde decal o sterilitate absoluth a Parlamentului, i asa a i fost. Pri-
mul Parlament al Romaniei intregite n-a gdsit nimic de fdcut, cad to-
tul era de fdcut...
Senatul Federatiei Democratice" s-a semnalat printr-o modestie ca
de fata mare, pe care nimeni nu i-o cerea; ca strutul, i-a ascuns capul
in nisip i nu s-a sinchisit de tot ce clocotea in jurul lui. Camera in
schimb, a facut galägie qi si-a infatipt cu ostentatie neputinta ei. Caci
galagia nu s-a facut in jurul unor probleme de interes general, ci in
jurul unor chestiuni personale, ap Inc& valul greu al uithrii s-a intins
asupra ei. Scriu din memorie, qi nu-mi aduc aminte decal de trei §edin-
te, din ate au pasionat atunci cititorii editiilor speciale. Una a fost §e-
dinta in care a fost päcalit Gold4 i ales Iorga, alta, cea in care Ion I.C.
Bratianu a fost huiduit gi Alexandru Marghiloman aclamat (cu gestul
parintelui Lucaci care a parasit indignat sala) i cea de-a treia cea
din urm5 in care Averescu a citit dizolvarea Parlamentului.
Nefiind ales, din cauza abtinerii noastre de la alegeri, n-am asistat
la cele doua dintai dar am luat parte activa la cea de-a treia i voi da
aci cateva lamuriri asupra celor intamplate in culisele ei, ca sa ramana
in istorie. incredintandu-i Guvemul, Regele acordase bineinteles lui
Averescu i dizolvarea Camerelor in care generalul nu avea nici un re-
prezentant, dar i-o acordase numai cu indeplinirea oarecaror formali-
tati. Spre marea mirare a opiniei publice prima deceptie Averes-
cu n-a putut astfel proceda la dizolvare din prima zi a guvernarii sale
fiindca nu putuse obtine de la Rege nici macar acest semn de incredere:
dizolvarea fara conditii... S-a hoar& prin urmare sä ne prezentam Par-
lamentului f5r1 sa-1 dizolvam pe loc. Ne-am infatipt chiar in ziva con-
stituirii Guvernului, pe rand, la Camera qi la Senat, in fata carora Ave-
rescu a citit o scurta declaratie i a cerut un rägaz de cateva zile pentru
ca Guvemul sä se poata orienta". Cererea a fost bineinteles primita, de
MEMORII, 1919-1922 101
cei ce se a*teptau sl fie trimi*i acas5 qi nu pricepeau ce se intampla

cu ei. Sedinta urm5toare, la Camera qi la Senat, a fost fixata pentru 26
martiet.
in realitate Averescu n-avea nevoie s5 se orienteze", dar ceruse
acest zAgaz ca sa provoace reactia partidelor reprezentate in Parlament
qi sA justifice chiar in ochii adversarilor sài, dizolvarea. A.ya ceruse Re-
gele... Caci Regele se zbâtuse mult pana sa se hotarasca la dizolvarea
primului Parlament ales prin sufragiul universal. De fapt, constituirea
Guvernului Averescu fusese hotarata indat5 dup5 copleqitoarele noas-
tre succese in alegerile partiale din februarie, qi tot fusese ainfinat5, din
sapt5m5n5 in sapt5m5na, din cauza eziarilor Regelui cu privire la di-
zolvare...
in ziva de 26 martie ne-am dus cu totii la Camera, caci Senatul i*i
amânase *edinta. La 13 martie, Iorga, convins ea' primul act al lui Ave-
rescu va fi citirea decretului de dizolvare, se urcase la fotoliul prezi-
dential in *Noni *i cu mantaua pe el, in semn de dispret *i sg arate c6
qtia" c5 qedinta nu va tine dee& cateva minute. La *edinta din 26 mar-
tie, ne-a fAcut insä cinstea s5 se prezinte in redingot5, cum se c5dea,
c5ci ii mai trecuse necazul *i nu mai credea in dizolvare. intr-adevar,
faptul c5 ne prezentam pentru a doua oar5 inaintea lor, cA ne infatiqam
intr-o atitudine aproape smerit5, ea nu publicasem pur *i simplu in Mo-
nitor decretul de dizolvare dedese curaj majoritátilor qi le-a facut sA
spere c5 Regele nu ne acordase dizolvarea. Ca sa-mi bat joc de ei, ras-
pundeam in doi peri deputatilor care veneau s5 ma intrebe la ureche, *i
oamenii ma paraseau nedumeriti...
Discutia declaratiei Guvernului a inceput omene*te, dar repede ora-
torii Federatiei" au ridicat diapazonul qi s-au aruncat unul dupa altul
. asupra Guvernului, sub ocrotirea binevoitoare a domnului prezident al
Adunarii. Caraghio*i in fond dar violenti in forma*, n-au omis s5 supu-
na pe Averescu la nici o umilire. Generalul, nemi*cat, ca de piatra,
asculta fail sa faca o observatie... Politia Adunarii ar fi trebuit sa' o fac5
Iorga care prezida, dar Iorga bea lapte *i era incantat de umilirea lui
Averescu. Nu-i ierta demiterea regimului. Nu-i p5sa de demiterea Mi-
nisterului Vaida pentru care n-avea *i dansul decfit dispret dar nu se
consola de demiterea regimului fdrd sd se fi Incercat incd o formatiune
ministeriald sub presedinfla sa. El socotea Parlamentul farA vina,
1 Guvemul se constituise in ziva de 13 martie.
fiindca il prezida el, §i socotea ca vechiul sistem de dizolvari i de ale-

geri determinate de schimb5ri1e de prim-mini0ri nu mai era combatibil
cu noul rost al vremurilor. Nu era el gata sa formeze Guvernul pe care-1
dorea tam fara sa dizolve Parlamentul? Iorga uita un singur lucru 0
anume ca nu era vorba de o criza politica obimuita. Era vorba sa fie
salvata tara de pericolul comunist, qi era vorba sa se dea satisfactie in-
tregii suflari romanqti care vrea 0 cerea pe Averescu, §i nu pe altul.
Numai o popularitate ca a lui Averescu putea infrunta i invinge curen-
tul rop pornit de dincolo de Nistru. Dar pentru lorga totul se reducea
intotdeauna la m5gulirea sau la jignirea personalitatii sale...
Pe and Averescu inghitea injuraturi in incinta Ateneului, eu ma
plimbam intr-o sala alaturi qi inghiteam noduri. Venisem la Ateneu cu
Averescu §i-1 intrebasem pe drum daca avea dizolvarea in buzunar,
intrebare la care generalul a r5spuns afirmativ. Pe and imi muKam
fraul in culise, §i ma miram de ce primul ministru nu curma searbosul
spectacol, mi-a venit in gand cd n-avea dizolvare si cd md rninfise §i
era sa-mi vina rau! Nu m-ar fi mintit pentru prima oara! Stia ca pentru
nimic pe lume nu 1-a fi lasat sa faca Guvernul fara dizolvare, §i cum
nu tinea cleat s5 ajunga din nou prim-ministru fie i pentru zece zile,
ma mintise, da ma mintise ca sa scape de opunerea mea! Simteam
ea innebunesc! Ne facusem de rds! in acel moment a aparut i Averes-
cu cu cuvintele: Te rog du-te pe banca ministeriala pana ma intorc.
Ma duc sa-mi semneze Regele dizolvarea nu mai merge!" Cum,
nu o ai?" Ba o am in buzunar, dar nu e semnata. M-a rugat Regele
sa incerc, dar daca nu va merge, o semneaza numaidecat..." Si a ple-
cat... Am intrat in incinta, in mijlocul urletelor, intrebandu-ma daca
cumva Regele nu slabise in ultima clipa i nu refuza lui Averescu
dizolvarea figaduita...
Am intrat in incinta in mijlocul vociferarilor, i am izbutit sa le
ascult fara sa spun o vorba. Mini0iii, agitati i ei de ganduri asemana-
toare cu ale mele, se infati§au ca ni0e capete de morti... in fine, dup5 o
destul de lunga Weptare, care mi-a parut mie nesfar0t5, a aparut Ave-
rescu cu surasul pe buze... M-am uitat la el i mi-a venit inima la loc!
Dupa cateva minute, decretul de dizolvare a fost citit, in tipetele 0 in
urletele deputatilor Federatiei" pe care parea Ca succesele noastre din
februarie nu-i descurajasera. lorga 0-a pus caciula in cap, i in mijlocul
vacarmului ne-a tras o injuratura, pe care cei din sali n-au auzit-o, dar
MEMORII, 1919-1922 103
pe care am auzit-o eu latnurit... Saracul isi varsa focul! Trebuia sa mai

astepte 11 ani ca sa ajunga in fine prim-ministru si sa se curete defmitiv!
Constat ca rn-a furat condeiul o data mai mult si ca m-a dus sa po-
vestesc dizolvarea Parlamentului Federatiei", inainte de a fi lamurit
dupa vederile mele situatia politica care a precedat chemarea lui Ave-
rescu la putere. Cititorul indulgent ma va ierta caci va fi inteles ea' aces-
te marturisin n-au pretentia unei metode cronologice. Scriu and imi
vine si cum imi vine. N-am pretentie de istoric, ci constiinta de manor.
Spun adevarul, sau ce cred eu adevarul qi atata tot. Sä se descurce cu
metoda" cei care ma vor citi, daca aceste foi vor ajunge vreodata sub
ochii cuiva...
Si acum, sa o luam mai dinapoi. Gravitatea situatiei nu sta atat in

activitatea nula sau negativa a Guvernului si a Parlamentului ci in fe-
nomenele de descompunere sociala ce se inmulteau. Pe cand Guvernul
neputincios si neindrumat delibera fara sa fie in stare sa ia o hotarare,
pe cand Parlamentul discuta fara nici un scop probleme de principiu §i
chestiuni personale, razmerita se intindea, in orase si la Ora.
La Ora, reforma agrara Inca nedesavarsita alcatuia un ferment pe
care agentii demagogiei taraniste il exploatau farà rusine si Ara scrupu-
le. Mihalache, lucra pe facute in Ministerul sau, pe acute si cu ura de
clasa in san ura ce trebuia sa-1 duca la proiectul de lege care a deter-
minat la inceputul lui martie, prabusirea intregului Guvern din care fa-
cea parte.
Dar la tara situatia nu era Inca atat de incordata ca la ora.e. Mi§ca-
rea la sate era hotarata nurnai pentru primavara, si deocamdata, pescui-
torii in api tulbure se multumeau cu pregatirea unui plan de mobilizare
a ravnitorilor de pamant, care sa scoata taranimea de sub influenta lui
Averescu si sa o dea defmitiv de partea lor. La orase insa, miscarea re-
volutionara, cu caracter comunist, era in plina desfasurare mai ales
la Bucure0i si in centrele industriale sub ochii nepasatori ai Guyer-
nului. Ba chiar cu complicitatea ministrului de interne.
Aproape in toate fabricile nu se mai lucra. Muncitorii se adunau
palcuri-palcuri, prin carciumi, prin case de sfat", pe la unii si pe la
altii, 0-0 fonnulau revendicarile lor, de ordin mai mult politic decat
profesional. Pretutindeni se cerea infiintarea de comitete muncito-
resti", adevarate soviete, cu atributii de control si de indrumare pentru
fiecare fabrica sau uzina. Pana i in intreprinderile Statului, la fabrica
de tutun de la Belvedere si la cea de chibrituri de la Filaret, patrunsese

anarhia. Zilnic, enorme cortegii de muncitori si de muncitoare cutreie-
rau ulitele Bucurestiului, cantand litanii bolsevice si falfaind steaguri
rosii tocmai ca in Rusia lui Lenin.
Am asistat si eu la asemenea defilari, ca toata lumea, si-mi aduc
arninte de impresia pe care mi-au facut-o: m-am crezut la Odessa.
Oamenii defilau cu aceleasi steaguri, cu aceleasi lozinci tiparite cu
litere mari pe paned' alba' (nurnai ca erau scrise pe romfineste), cu ace-
lasi pas obosit si cu aceleasi cantece invatate in pripa si urlate fara vla-
O... Au fost zile in care manifestatia pasnica de altminteri se
intindea pe toata Ca lea Victoriei: capul ei la Sosea si coada la Posta...
Doctorul Lupu, ministrul de interne, nu numai ca nu se opunea unor

asemenea destrabMate initiative dar simpatiza chiar cu ele. Numirea
lui in fruntea Departamentului Ordinii Pub lice, ceruta de un burghez
suta in suta ca Vaida si consimtita de Regele Ferdinand care ca Rege
putea fi orice dar numai bolsevic nu mirase toata lumea. Dupg ate-
va saptamini toata lumea era speriata: se aflase intr-adevar, Ca doctorul
Lupu pactizase cu inamicul" si &á intr-o intrunire publica comunista,
se suise pe o masa, se infasurase intr-un steag rosu si tinuse un discurs
incendiar impotriva burgheziei, cerand proletariatului sa aiba incredere
in el! Pornise pe calea lui Kerenski! Nunuca Protopopescu rn-a poftit o
data cu el la mass, in trei, si mi-am fScut cruce auzindu-1 vorbind!
innebunise de-a binelea. Se vedea dictatorul tarii romanesti, ne trimitea
pe toti la spanzuratoare si pe Rege peste granita! Ma poftise Nunuca la
masa ca sa-1 castig pe Lupu pentru Guvernul Averescu, pe care toata
lumea il simtea in aer si stia si el pentru ce venisem. De politete, si
ca &à nu-1 injur, i-am oferit portofoliul Muncii, pe care eram hoar&
sa-1 creem, in nadejdea ca ma va refuza. Dar de unde! Era si a ramas in
el un amestec de nebunie si de lasitate, de dezinteresare si de lacornie,
de independenta si de oportunism ce intreceau orice asteptare. Se
certa zilnic cu colegii sal, care nu faceau nimic, pe cand el voia sa faca
revolutia si socotea ea' gasise in Averescu si in mine oamenii cu care
sa agite steagul razvratirii impotriva Regelui, pe care-1 ura de moarte
si-1 injura de mama! Numai faptul ca ne-a putut lua, pe Averescu si pe
mine, drept agitatori de extrema stanga dovedeste cä n-avea nimic in
cap. Dar avea in gunk 0 gura ii turuia toata ziva!
MEMORII, 1919-1922 105
Pe doctorul Lupu nu 1-a luat niciodata nimeni in serios, nici macar

atunci in 1920, muncitorii si comunistii, cu tot prestigiul ski de mi-
nistru infasurat in zdrente rosii. In desfasurarea miscarii bolsevice din
ianuarie si februarie 1920, el nu poarta cleat vina de a nu se fi opus
dezordinei, in calitatea sa de ministru de interne si de a nu fi pus zaga-
zul necesar unor porniri care au amenintat la un moment Statul pada' in
temeliile lui. Marii vinovati ai actiunii comuniste au fost ovreii, i se
poate zice ca ei singuri au pus la cale tot ce s-a intamplat in anii 1919,
1920 si 1921, 'Yana am curmat eu miscarea. Aproape fiecare ovrei a
fost in acei ani un agent al Moscovei. Ademeniti de faptul ca Guvernul
Sovietelor era aproape exclusiv in mana coreligionarilor lor, ovreii din
Romania au vazut in comunism posibilitatea de a se instapani si asupra
Ora noastre. Si s-au pus pe lucru. Muncitorii, calfele, micii corner-
cianti, pana si copii de prin licee si scolile profesionale au fost ade-
meniti cu parale si dusi pe la intruniri comuniste. Plateau, si plateau
scump, ca sa convinga... Mai ales in 1920, aproape toti ovreii s-au de-
dat la propaganda' comunistd, de la cel de pe uring tartan pada' la ban-
cherii milionari, ca Ciprut si Aristid Blank. Pe acestia doi i-am prins,
pe ceilalti n-am putut sa-i dovedesc, desi sunt si azi convins de culpa-
bilitatea lor. Faceau propaganda cu banii lor, dar si cu bani rusesti, caci
toti proletarii" pe care rn-am vazut silit sa-i arestez dupà numirea mea
la Ministerul de Interne erau plini de garboave moscovite, mai totdea-
una in taieturi de 5 C...
Lumea vedea ingrozità cum alunecam spre comunism, cum Guyer-
nul nu facea nimic ca &A impiedice aceasta alunecare si cerea cu nerab-
dare o schimbare de regim...
Cu toate prostiile pe care le facuse, omul in care isi punea fiecare

nadejdea era tot Averescu, mai intai fiindca era general, si ea toata
lumea se incredea in sabia lui. Dar ceea ce a determinat un curent
unanim, in sferele diriguitoare, in favoarea lui Averescu, a fost formi-
dabilul sail succes electoral din zilele de 7 si 8 februarie, caci pe acea
vreme urnele stau deschise doua zile. Guvernul fixase pentru acele date
alegerile pentru scaunele vacante in Senatt, pentru toate judetele afara
de Ilfov, unde alegerea fusese sorocita la 1 si 2 aprilie. Bucurestiul, mai
greu de cucerit era lasat pentru mai tarziu, dupa ce s-ar fi pipait pulsul
1 La Camera vacantele se complectau prin numirea deputatilor supleanji.
alegatorilor in provincie... Erau trei locuri vacante de complectat in

Prahova si eke unul in Braila, Putna, Ramnicu-Skat, Botosani, Doro-
hoi, Cetatea Alba, Cernanti si Ilfov.
Averescu era cat pe-aci sa se abtinA si de la aceste alegeri. Logica ar
fi cerut intr-adevar o noua abtinere, caci o prezentare la alegeri pentru
implinirea golurilor unui Parlament declarat neconstitutional si prin
urmare nelegal nu prea avea sens. Si-a dat insa seama c daca ne-ar fi
refuzat si acum placerea luptei si a izbandei, 1-am fi ucis. Sub pretext
ea' se prezinta in aceste alegeri rug sa le dea nici o importanta legalal si
numai pentru a face dovada de forta sa electoralä, Averescu a primit in
fme sa ne prezentam in fata urnelor, si a consimtit chiar SA' candideze la
Ramnicu-Sarat. Pe mine, rn-a rugat sa ma rezerv pentru Ilfov si Bucu-
resti, si cum Parlamentul a fost dizolvat inainte de 1 aprilie, nu s-a mai
ajuns la alegerea mea, asa inc.& am ramas cu o legislatura mai putin
si just cu 10 pani la abrogarea Constitutiei lui Brkianu, in februarie
1938, dupa care nu s-au rnai admis senatori de drept...
Am pus candidati pretutindeni afara de Cernauti, din deferentA pen-
tru nationalistul Iona§ Gradisteanu, trantit de ardelenii lui in alegerile
generale2 si propus acum alegatorilor bucovineni de care Iancu Flon-
dor. Nu numai cà toll candidatii nostri au fost alei, dar Inca cu un nu-
mar de voturi impresionant. Toti cei1ali candidati la un loc, au avut
mai putin de o treime din voturile noastre! De and se faceau alegeri in
Romania, nu se vazuse ca un partid sà ia toate locurile; impresia in
opinia publica a fost forrnidabila. Pentru a da o idee de popularitate
Stelei" lui Averescu, va fi de ajuns sa spun ea' porumbelul incaltat",
impopularul Pipi Negulescu, care nu s-a coborat o data intre alegkori,
a fost ales in Ploiesti, cetatea demagogiei, cu 13.865 de voturi, pe cand
cel mai favorizat liberal n-a avut deck 3.867, iar cel mai favorizat na-
tional-taranist (lista Guvernului) 3.130. La Dorohoi a fost si rnai latA;
pusesem acolo candidatura lui Matei Cantacuzino, dar conul Matei nu
s-a dus la Dorohoi, si inca bosumflat, fi-a retras candidatura in ulti-
mul moment, rata sa ne intrebe. Noroc cà scrisoarea lui a fost data pre-
sedintelui prea tarziu, dupa termenul legal, asa hick numele lui Canta-
1 S-a hotarat astfel ca, candidatii nostri, eventual alesi, sift nu participe la lucrarile
Senatului.
2 A fost un act de nemaipomenita ingratitudine. Ionas Gradisteanu a trait pentru
ardeleni, si-a irosit averea pentru ei si la prima ocazie simpaticii lui trocari i-au tras
chiulul...
MEMORII, 1919-1922 107
cuzino a ramas pe lista altfel pierdeam locul, caci nu mai eram in

termen pentru propunerea altei candidaturi. Conul Matei a anuntat insa
prin foile locale ea nu mai era candidat, iar concurentii lui au trambitat
pretutindeni retragerea candidatului averescan... Am crezut si eu si toti
ai nostri ca vom pierde alegerea in asemenea conditii, cu atit mai mult
cu cat prefect era Butureanu, care transformase in ultimii ani judeptl
intr-un adevarat fief electoral al lui. Cu toate acestea, cu toata campa-
nia lui contra propriei sale candidaturi (ceruse printr-o scrisoare adre-
sala alegatorilor sai sa nu fie votat), Matei Cantacuzino a fost ales cu
4.527 voturi, contra 2.529 luate de candidatul lui Butureanu si de 639
de catre liberali! E singurul judet in care adversarii nostri, gratie con-
fuziei provocate de conul Matei, au putut ajunge si depasi chiar usor,
jumatate din voturile noastre. La Ramnicu-Sarat, Averescu a intrunit
11.070 de voturi, contra 409 pentru ceilalti! La Botosani, P. Irimescu a
luat 10.397 voturi, contra 547; pana si la Putna, impopularul Duiliu
Zamfirescu a putut aduna 8.596 voturi, pe cand candidatul Guvernului
n-a putut fura decal 2.393.
Anarhia sus si dezordinea jos pecetluisera soatta Guvernului Vaida.
Mai ramasese de rezolvat in cercurile diriguitoare" pe cine sa aduca la
putere care sa fie in stare sa puna capat haoticei situatii in care alegerile
lui Vaitoianu, abtinerea lui Averescu si inexperienta lui Vaida, präbu-
sisera tara. in cercurile diriguitoare", adica in jurul Regelui, Bratianu
isi mentinuse atotputernicia si prin Barbu tirbei invartea lucrurile dupà
placul lui. Alegerile lui Vaitoianu dovedisera insa ca tara era satula de
liberali; faimoasa sedinta a Camerei in care Marghiloman fusese acla-
mat iar el huiduit mai dovedise lui Bratianu ca si personalitatea sa mai
avea nevoie de putina aerisire inainte de a lua contact cu Romania in-
tregita" si cu democratia integrala". Dar mai presus de toate, alegerile
partiale din 7 si 8 februarie dovedisera marilor electori liberali ca o ma-
joritate de guvernamant nu putea ft alcatuita impotriva formidabilului
curent averescan care cotropise satele si orasele. De unde, in cercurile
diriguitoare", pana la februarie, o solutie Averescu se examina ca una
din mai multe realizabile de la februarie inainte, formula Averescu
s-a impus ca singura posibila, singura care sa poata face fata greutatilor
momentului ri sd netezeascd calea pentru combinaiiile viitorului.
in asemenea imprejurari, care faceau din el stapanul situatiei, Ave-
rescu a calcat ca de obicei in strachini. Dotia cai ii stateau inainte: una,
eroica, sa proclame un program de masuri radicale care sa schimbe pa.
nd in fund regimul, s5 taie orice raporturi cu Palatul si cu sferele in-

fluente" si s5 astepte sd-1 impund poporul alta, practic5, sl stea
mandru si izolat si sa astepte propunerile celor de Sus", impunandu-le,
el, conditiile lui. Averescu a ales insä o a treia cale ca s5 ajung5 cat mai
iute la putere, ca si cum si-ar fi num5rat viitorul pe zile sau pe ceasuri.
A ales calea umilirii .yi a milogelii. S-a umilit fiindc5 s-a milogit, si s-a
milogit si la Rege si la BrAtianu, si s-a cur5tat avant la lettre". Ca sa se
vadà pan6 unde s-a coborfit in acele zile de februarie 1920, zile ce ar fi
trebuit sa fie pentru dansul zile de imbarb5tare si chiar de trufie, voi
cita aci dou5 din canalele prin care scursorile lasit54ii sale au ajuns pa-
n5 la Rege. Guti 13516ceanu, o sec5tur5 si un imbecil, ce nu se semnala-
se pan5 atunci deck prin imperecherile sale cu dame balrane si bogate,
ajunsese nu stiu cum in intimitatea Regelui Ferdinand. 0 intimitate
servil5 si de mana a doua care-1 ridicase la irtalta favoare de a plimba in
fiecare dimineat5 cockerii" Regelui si Reginei, niste javre 15toase care
muscau oamenii de pantaloni prin culoarele Palatului. Nu se stie pentru
ce, Guti mai era si averescan clandestin, si venea pe innoptate la pala-
tul Sutu s5 povesteascA generalului cancanurile Curtii, pe care le afla
de la lachei. Pe Guti il Osise Averescu ca sä asigure pe Rege de tot de-
votamentul s5u si s5-1 conjure s5-1 cheme la putere &gal nu va avea
prim-ministru mai disciplinat, mai docil, mai supus deck pe dansul!
Hingherul regal, ridicat la rang de mijlocitor politic", transmitea lui
Nando, intre doug vanturi ale cockerilor",petifia generalului si garanta,
el, Suveranului, cumintenia" omului purtat de valurile unei popularit54i
de care toti strigoii Palatului se temeau...
Un alt canal ocult"1 i I-a oferit in acea vreme d-na Aristita Disses-
cu, nsascut5 Peretz, sotia del5sata a erotomanului Costic5 Dissescu.
Aristita nu era averescan5, dar era amorezata de Rege, cu care avusese
o aventur5 trecaloare; Regele o evita cat putea, eaci il plictisea si rup-
sese de mult cu dansa, dar ca &à evite scandalul o mai primea din cand
in cand. In cäutare de pretexte ca s5 ajung5 mai des la Rege, Aristita a
propus lui Averescu si-i duc5 Sus, r5vase. Averescu a primit cu recu-
nostint5 si toga luna care a precedat chemarea sa la Guvern a intre-
buintat pe d-na Dissescu, Cada rebegita, ca factor postal.
Probabil c5 a mai intrebuintat si alte persoane si alte c5i, si c5 le-a
intrebuintat si fat5 de Rege si faca de Beatianu dup5 cum am avut dova-
1 Averescu avea oroare de lumina zilei, si sta si ziva cu perdelele lilsate. Ii places
s6 triliascil prin beciuri, sau in camere dosnice si inconfortabile...
MEMOR11,1919-1922 109
da in intrevederea mea decisivd cu Vinti1 Bratianu §i cu Duca, despre

care voi vorbi mai la vale. Toate aceste demersuri mi-au fost bineinte-
les necunoscute, caci generalul se ascundea de mine ca s5 le fack ca de
dracu. N-am aflat rolurile jucate de Guti Balkeanu §i de Aristita Dis-
sescu decal mai tarziu, pentru Guti ca ministru de interne, cand a venit
si-mi ceara räsplata serviciilor aduse, dandu-mi astfel prilejul sA-1 dau
pe u§5 afarà iar pentru Aristita din gura Regelui Ferdinand insu§i, in
toamna anului 1923 la Sinaia, cand ne-am 15murit reciproc asupra in-
su§irilor suflete§ti ale lui Averescu...
in cursul lui februarie actiunile lui Averescu au mers tot crescand,
iar Guvernul se prabu§ea pe fiecare zi mai mult. Vaida dejuna in smo-
king la Londra, tinea toasturi, §i nu se sinchisea de cele ce se petreceau
la Bucure§ti. Anarhia cre§tea din zi in zi in lumea muncitoreasck Mi-
halache pregalea o lovitufa agrara toata lumea era ingrijorat5 qi ce-
rea pe Averescu cat mai repede la Guvern...
Pe cat era de ner5bdAtor Averescu pe atat eram eu de rabator. N-am
vrut sA iau contact cu nimeni, n-am mi§cat un deget, eu, de obicei atat
de dinamic in politica: eram a§a de sigur cá incoltisem soarta, eram a§a
de convins ca nu trebuia sJ solicitdm noi, ci dimpotrivd sd fim solici-
tati, Meat n-am alergat dupà nimeni, incredintat ca vor alerga toti dupa
noi §i ca. vom putea in fine prezenta tArii un Guvern §i un program de
cuceritori, nu de miluiti, cum fusese cazul tuturor Guvernelor de pang
atunci... Prietenii mei liberali, mai ales I.G. Duca, pe care-1 intalneam
regulat in casa Boambk imi dau tarcoale in nadejdea c5 le voi cere
sprijinul, dar eu ma faceam ca nu pricepeam, §i vorbeam cu ei de toate,
numai politica nu...
Daca ar fi avut §i Averescu putin simt politic, ce Guvem bun §i du-
rabil am fi putut face, §i toat5 soarta tarii romane§ti, scapatA de sub ju-
gul Camarilei, ar fi fost alta... Dar Averescu n-a avut in viata lui pic de
simt politic, 0 mai era §i zorit, asa incest marele sdu Guvern din 1920 a
insemnat in realitate .yi prdbusirea lui...
Pe la inceputul lui martie, la un dejun la Boambk Duca m-a intrebat

daca n-a§ consimti la o intrevedere cu Vintila Bratianu §i cu el, ca sa
vorbim despre situatia politick care pe dan§ii liberali, ii ingrijea foarte
mult. Mergem la catastrora, Argetoianu, sA gam putin de vorbk sa
chibzuim, s5 vedem clack' nu e ceva de facut..." Nu aveam nici un mo-
tiv sa refuz, §i am primit sa ma intalnesc cu Vintila, la Duca acask a
doua zi... Aceasta intrevedere a fost decisiva pentru formarea Guyer-

nului Averescu, care s-a qi constituit dupg cateva zile.
Deqi raporturile mele cu Vinti1 erau mai mult decat reci, de pe ur-
ma actiunii mele de la Iaqi, imputernicitul lui Ionel eaci ca atare ve-
nise sa vorbeasca cu mine mi s-a infat4at cu surasul pe buze (sue&
sul lui Vinti15!) gi cu o man5 prieteneasca intinsä. Inainte sa spun5 o
vorb5, mi-am dat seama ca liberalii se simteau la stramtoare i ca hotà-
rarea lor era luat.5...
Vintila a inceput prin a-mi zugravi situatia Tarrrei" in culori negre
dar veridice, gi apoi MI5 tranzitie mi-a spus: Ionel e gata s5 dea con-
cursul sau formarii unui Guvern Averescu, dar..."
L-am oprit numaidecat:
Sunt de acord cu d-ta asupra gravitatii situatiei; sunt convins ea nu-
mai un Guvern Averescu poate scoate tara din incurcatura dar mai
sunt §i convins cà un Guvern Averescu va fi impus de catre patura sa-
natoas5 a poporului nostru, qi te asigur cci n-avem nevoie de concursul
ninanui ca th constituim Guvernul de maine".
Se poate" mi-a raspuns Vintila dar generalul a cerut in-
direct concursul lui Ionel, i voiam sa-ti dau raspunsul lui..."
M-am simtit cam jenat. Deqi nu eram atunci in curent cu demer-
surile oculte ale efului meu, simtisem eu ceva, i banuisem ca politica
lui, spre deosebire de a mea, parasise calea unei intransigente absolute,
care singura ne-ar fi putut duce la o complecta izbanda. Pentru mine iz-
banda era aplicarea unui program integral qi radical; din nenorocire,
pentru Averescu, izbanda era numai chemarea la Putere, oricum...
Dqi nu mai eram pe terenul meu, am facut cum zice francezul
bonne figure a mauvais jeu", i am replicat:
Nu qtiu ce a putut cere generalul lui Ione!, in tot cazul n-am nici o
calitate, nici o imputernicire sa stau de vorb5 pe asemenea chestiuni...
Daca n-ai altceva sa-mi spui..." i sculandu-ma de pe scaun, rn-am
pregatit sa plec...
Stai omule!" a intervenit Duca. Situatia e prea serioasi ca
s5 ne incurcam in vorbe. Ne dam cu totii seama ca numai voi puteti
scoate caruta din namol! E acum randul lui Averescu. Ce vrem noi? Sa
va spunem cà avem toata increderea in voi..."
M-am wzat din nou. Liberalii ma considerau ca un spiritus rector
al generalului, ca omul care le invartea toate in Liga Poporului §i ducea
pe Averescu de nas. Nu-1 cumWeau pe tata Averescu, naivii! Oricum,
MEMORII, 1919-1922 111
fata de certitudinea formarii unui Guvern Averescu, Ionel Bratianu i

ai lui voiau sd,,si ia garantii, qi socoteau ca mai ales pentru chestiunile
care-i interesau, era mai bine sa se inteleag5 cu mine dec.& cu genera-
lul. A§a cum se wzasera lucrurile, sau mai bine zis cum le wzase
Averescu, in aparentd, noi eram adu0 la putere de Rege cu voia, .,s1
chiar cu sfatul lui Brdtianu. Abia in conferinta mea cu Vintila qi cu
Duca mi s-au deschis ochii asupra gogomaniilor Mo§ului, i mi-am dat
seama cd totul era iremediabil pierdut... Atingeam in fine telul puterii,
dar nu prin noi inqine, cum am fi putut-o face uqor, ci prin bunavointa
Coroanei §i prin ingaduinta Bratianului, mai stapan pe Rege ca ori-
cand... Inconqtienta lui Averescu de puterea sa, milogeala lui pe cai
piezi§e sau laturalnice, dup5 Guvern, potolise de tot temerile Regelui qi
ale lui Bratianu; amandoi n-au putut niciodata sa-1 sufere, amandoi
n-au avut niciodat5 incredere in el §i s-au sfiit totdeauna de intentiile
lui. Dupa succesul din 7-8 februarie, i Regele qi Bratianu s-au crezut o
clipa pierduti; cand 1-au vazut staruind totgi in mijloace nedemne pen-
tru ali valorifica qansele", a priceput 0 unul §i altul cu cine aveau a
face §i au hotarfit s5 se serveasc5 de dansul ca de o unealta, ca s5 in-
franga geutatile momentului, i sä-1 arunce la mormanul de fier vechi,
indata ce-§i va fi indeplinit datoria qi ar fi inlesnit lui Bratianu sa ridice
din nou capul...
Pe cand analizam in gandul meu cat de totala §i de defmitiva, de
data asta era catastrofa, de pe buzele mele cadeau cuvinte pe care
aproape nici nu le mai urmaream... Am expus celor doi exponenti ai
Partidului Liberal ca Averescu nu va trece in reforma agrara dincolo de
limitele decretului Duca, §i ca intrucat ma privea, ca om de dreapta ga-
sisem chiar ca se mersese prea departe. Am adaugat, in aceast5 privin-
ta, c5 aveam intentia sa obtin de la general sä creeze un Minister special
pentru refonna agrarà i sa-1 incredinteze lui Garoflid. Acest proiect i-a
incantat. Mai departe, i-am lini§tit asupra soartei institutiilor lor ban-
care qi economice, qi i-am asigurat dand pe fata gandurile care ma
unnareau ca n-aveau sä se teama intru nimic de Averescu, care
n-avea decat o pretentie: s5 fie jandarmul Regelui qi Prim-Mi-nis-tru
cat se va putea mai mult... In ce privea R5spunderile", faimoasele
R5spunderi" de la Ia0, sa doarmä cu totii lini§titi...
Au fost incantati, qi Vintila qi Duca, de tot ce le-am spus. Beau
amandoi lapte iar eu inghiteam venin gandindu-ma la ce ar fi putut
sa fie daca Averescu ar fi fost un om... Dar in toata cariera lui politica
n-a fost decat o zdreanta pretentioasa...
Cei doi corifei liberali au fost atat de multmniti incat, ca sa-mi faca
placere au parasit aerele lor protectoare i la plecare, in loc sa-mi spuna
Ca ne investeau cu Putere, s-au multumit sa declare: Regele n-are aka'
solutie decat un Guvern Averescu, qi repede. Cu intreaga tara-1 dorim
toti..."
Am plecat din strada Romana cu picioarele taiate. M-am gandit sa
ma duc la Averescu sa ma rafuiesc cu el... Dar mi-am zis la ce bun?
Raul era facut qi nu mai puteam schimba o paiata intr-un erou... Ma
coborasem de mult de pe culmile iluziilor, rn-am hotarat sä las lucrurile
sa mearga in voia Domnului, sä fiu i eu un ministru ca toti altii, poate
ceva mai bun, ceva mai corWiincios i in tot cazul cinstit. Dumnezeu a
fos milos cu mine qi mi-a ingaduit, in acel Minister de deceptie, sa
mantuiesc tara de comunism, fara brutalitate i fara sa %ars singe...
Tot a fost ceva.
Dupà intrevederea mea cu Vintila i cu Duca, a doua zi, am anuntat
lui Averescu ca primisem investitura Bratienilor, i ca, dupà formula
cutioscuta, evenimentele se vor precipita". S-au i precipitat: dupà
doua zile generalul a primit vizita lui Miqu, a fost apoi chemat la Rege,
i in ziva de 12 martie Vaida a fost demisionat la distanta (era la Lon-
dra i facea chef) iar in ziva de 13 am depus juramantul.
Nu-mi mai aduc aminte toate amanuntele care au insotit acea
schimbare de Guvern, nu scriu aci o cronica a vremurilor, qi toate acele
amanunte nici nu mai prezinta interes. Le vor fi notat altii... Vreau sa
insemnez numai, ca de0 Guvernul Averescu era Weptat qi pregatit de
mai multe zile, schimbarea a avut toate aparentele unei bruscari inutile,
i ca Regele s-a purtat utast cu Vaida. Dar orn bun cum e, Vaida 1-a ier-
tat spre folosul lui de altminteri.
Pretextul demiterii Guvernului a fost gasit in lovitura pe care a in-

cercat sa o dea Mihalache, cu legea agrara. Simtind ca Guvernul era pe
duck Mihalache a vrut si se prezinte in alegerile ce urmau sä villa cu
un proiect de larga demagogie in traista, i sa poata sa spuna la tara ea'
ciocoii nu 1-au lasat sali desavaueasca opera". Carna§arul a vrut sa-0
creeze astfel o platforma, ca sä poata lupta cu popularitatea lui Averes-
cu, tali sali dea seama ea' oamenii de la tali nu citeau proiectele de
legi 0 pe vremea aceea nici macar gazetele 0 ca intre articole-
MEMORII, 1919-1922 113
le" unui proiect torpilat si Steaua generalului" nici o concurenta nu era

posibila. Ziva de 12 martie a fost o zi de tevatura... Regele a refuzat s5
semneze Mesajul pentru legea lui Mihalache, cu toate insistentele puse
de cei interesati. Regele era slab, dar tirbei veghea din ordinul lui
Bratianu, si toate insistentele au fost inutile. Exasperat, Mihalache a
ezitat intre prezentarea legii far5 Mesaj si depunerea proiectului pe
biroul Camerei din initiativa particular5. Procedura era indiferent5,
caci ceea ce urmarea Mihalache era numai manifestarea" de indepli-
nit. Stia el bine c5 la vot nu se va ajunge, si c5, un vot tali discutie, la
repezeala, nu era posibil fara complicitatea opozitiei pe care nu o avea.
Pe cand Mihalache se zbatea cu proiectul s5u, Regele a chemat pe
Cicio Pop si i-a cerut demisia Guvernului. Baciul a rezistat, a intimpi-
nat c5 era numai interimar si ca demisia trebuia sä fie cerut5 lui Vaida.
Regele a insistat, declarand ca situatia nu ing5duia nici o intarziere, si
in cele din urma dl. Titei si-a iscalit demisia. Vaida a aflat la Londra,
pe and pertracta" cu Guvernul englez si Ikea planuri de viitor in au-
zul strainilor, ca nu mai era ministru si sef de Guvern. Pentru prestigiul
nostru de Stat civilizat, a fost o lovitura mita, si presa din Londra si
Paris ne-a judecat fara indu1gent:5...
Si ca sa inchei acest capitol inca ateva cuvinte cu privire la alc5-
tuirea Ministerului din 13 martie. Chemarea noastra la Guvern find
aproape sigura dupa alegerile din februarie, Averescu si cu mine am
cautat sa alcatuim o lista de ministri prezentabili. Trebuie sa recunosc
c5 in aceast5 alcatuire, Averescu nu s-a incapatanat, ca de obicei, asu-
pra candidatilor sal si a primit sugestiile mele cu multi bunavointa. Am
lucrat amandoi, prieteneste, si numai noi doi, la compunerea Guvernu-
lui. Cea dintai problema pe care am rezolvat-o a fost cea privitoare la
colaborarea cu Take Ionescu. Averescu se considera angajat fata de el;
pe mine colaborarea cu takistii nu ma incanta deloc iar toti partizanii
nostri ne declarau ca prezenta lui Take si a oamenilor sal in Guvern
putea compromite alegerile. Takistii erau odiosi tuturor. Din punct de
vedere al politicii interne, impartaseam si eu sentimentele prietenilor
nostri. Antipatia mea de vechi conservator impotriva lui Take nu ador-
mise niciodata si tradarea lui de la Iasi ma indepartase §i mai mult de
dansul. Ne mai impacasem noi de atunci, dar polita pe care o tea'sesem
asupra lui in 1917 ránigsese neplatita. Pe de alta parte, prezenta mare-
lui european" in fruntea Ministerului nostru de Externe, putea sá fie de
mare folos guverngrii noastre: nici Averescu, nici eu, nu eram printre
persoanele foarte agreate la Paris si la Londra treceam, prosteste,

din cauza negocierilor de la Buftea, drept bowfin". Ca sa impac lu-
crurile, am propus ca Take sa nu intre in Guvern decat dupd alegeri, §i
sa ne prezent5m alegatorilor cu un Guvern pur averescan. in alegeri, nu
vorn vorbi despre o colaborare cu Partdiul Conservator, dar vom primi
un numar de takisti, de fixat ulterior, pe listele noastre. Averescu a pri-
mit propunerea mea, famanand sa convinga el pe Take de oportunitatea
acestei combinatii. L-a convins greu, dar 1-a convins. Take n-avea nici
o ambitie electorala, dar voia cu tot pretul sa fie ministru de externe, si
cunoscand pe Averescu se temea de un chiul. Generalul, in dorinta lui
de alegeri triumfale, a fost insa intransigent si Take a trebuit sa i se
supuna. Dupa curn se stie, Averescu nu i-a tras chiulul, caci avea prea
multa nevoie de el la Externe, si dupa alegeri, in iunie, seful conserva-
torilor a intrat in Guvernul nostru impreuna cu Titulescu (la Finante) si
cu Dim. Greceanu (la Justitie). Deocamdata am hotarat sa punem pe
Duiliu Zamfirescu la Externe, si sa-i dam apoi presedintia Camerei, ca
sa facem loc lui Take. Toata aceasta combinatie trebuia sa rarnanä
secreta, intre Averescu, Take si mine si a ramas caci chiar numai
vestea unei viitoare colaborari cu takistii putea s5 ne dauneze fata de
alegatori. Nici macar Duiliu Zamfirescu n-a stiut ca era ministru de
externe provizoriu. Dup5 alegeri, ziarele anuntand ca Take va fi numit
in locul sau, rn-am pomenit cu el, disperat. I-am confirmat stirea, dar
i-am spus in acelasi timp ca generalul ii va propune presedintia Came-
rei: venit la mine disperat, a plecat incantat...
Fiindca generalul primise propunerea mea de amanare a colaborarii

cu Take, amanare pe care o consideram ca esentiala din punctul de
vedere al prezentarii noastre electorale m-am vazut si eu nevoit sa
primesc propunerea pe care mi-a facut-o, sa-i cedez Ministerul de In-
terne pe timpul alegerilor si sa iau in acest rastimp Finantele, urmand
sa trec la Interne dupà alegeri, odata cu remanierea necesitata de intra-
rea hotarata a takistilor in Guvern.
Am ezitat foarte mult s5 primesc dintr-un scrupul de constiinta: nu
aveam nici o pregatire pentru Ministerul de Pinar*, a carui organizare
nici nu o cunosteam. in materie economica si financiarà rn-am speciali-
zat numai de la 1922 inainte, silit de imprejurari care au asezat proble-
mele economice, fmanciare si monetare in fruntea preocuparilor politi-
ce. Dar in 1920 ma aflam in fata Ministerului de Finante ca vitelul la
MEMORII, 1919-1922 1 15
poarta noua. Doi ani de zile ma pregatisem pentru Ministerul de Inter-

ne, studiasem dreptul administrativ, ma pusesem la curent cu toate
problemele de rezolvat dependente de acest Departament §i ma vedeam
deodata aruncat in haosul de la Finante! Dar ce era SA fac? Intrasem la
ham fara nici o vlaga, intr-un Guvern injghebat impotriva vederilor
mele, ca miluit iar nu ca invingator. Miluit la Finante, ori miluit la In-
terne la urma urmei succesiunea unui Aurel Vlad tot ma simteam in
stare sa o iau, §i rara preg5tire speciala!
Un cusur al partidului nostru era ca aveam mai mult oameni de ac-
tiune electorala decat tehnicieni. Un altul, ca nu aveam ardeleni. Un
Guvern gra ardeleni era cu atat mai greu de conceput dup5 intregirea
neamului, cu cat eram hotarati sa desfiintam Consiliul Dirigent §i sà
unificam administratia rii. Averescan habotnic printre ardeleni nu
aveam pe vremea aceea cleat pe Octavian Thslauanu, element de o
rara inteligenta, cu frumoasa cultur5 §i care nu dedese Inca nici un
semn de scadere moralà: 1-am facut ministru. Cu Goga cochetam: intr-o
zi primea s5 fie ministru, in alta mai cerea un ragaz ca sa-§i laniureasca
situatia in Partidul National. Ca sa-§i explice ezitarile pretindea ca vrea
sa-i aduca pe toti in realitate n-a venit cleat cu cativa prieteni per-
sonali §i obscuri, vreo zece zile dup5 constituirea Ministerului. in a§-
teptarea lui Goga, ne-am gandit la Goldi§, care a primit, caci era supa-
rat pe ai lui de cand 11 pacalisera cu pre§edintia Camerei 0 am toc-
mit §i pe Inculet ca reprezentant al Basarabiei. Si Goldi§ §i Inculet nu
s-au inscris insa in Liga Poporului, §i in ultimul moment au ezitat1.
Vorbind in ajunul depunerii juramantului, cu Averescu, §i cautand im-
preun5 in urma acestei defectiuni alipiti" pentru echipa noastra,
am spus in glum5: Sa luam barem oameni eleganti, bine imbracati, ca
figuranti", §i am propus pe Mocsonyi §i pe Starcea (fost ministru ple-
nipotentiar in Austria). Era o glum5, repet. A doua zi dimineata ne
dedesem toti intalnire la palatul Sutu ca de acolo sa mergem in corpore
sa depunem jutimantul am gasit pe toti viitorii mini§tri in jurul ge-
Au intrat apoi in Guvem, dar n-au ramas decAt foarte putin. lini aduc aminte de
sedinta Consiliului de Ministri in care Goldis ne-a anuntat cri partidul sAu nu-1 mai
autoriza sti ramAnA in Guvern din cauza desfUntdrii Consiliului Dirigent: Matei Canta-
cuzino a luat cuvantul si a adresat lui Goldis o rugaminte de a trece peste consideratiile
de partid si de a ramane in mijlocul nostru. NiciodatA Matei Cantacuzino n-a pronuntat
cuvinte de o asemenea elocintA: a fost cel mai mare discurs al sAu. PAcat cA n-a fost
stenografiat!
neralului, *i printre ei pe Mocsonyi *i pe Starcea, in toaleta impecabila.

Am luat pe Averescu intr-un colt *i 1-am intrebat: Dar cu 5*tia ce e?"
Apoi, n-ai spus d-ta ieri si-i b5gam in Guvern?". Generalul luase
gluma mea drept bung... Si a*a a inceput cariera lui Starcea qi a lui
Mocsonyi, *i dintr-o glum5 a mea au ajuns *i mari demnitari la Palat,
caci Averescu, ca sa se scape de ei, i-a colat" Regelui! In scurta lui
trecere prin Guvern a avut *i Mocsonyi ziva lui: ramas intr-o *edinta a
Camerei singur pe banca ministerialà, a fugit, *i a silit astfel pe pre*e-
dinte sa ridice sedinta, din lipsa unui reprezentant al stapanirii pe banca
de rnartiraj!
Pe Garoflid, Averescu I-a primit rail greutate *i chiar cu placere: il
cunoscuse in Moldova 0-1 vazuse la treab5 ca consilier agricol. Cu
Trancu-Ia*i, epava a Partidului Muncii, care mai tarziu a devenit cel
mai fidel partizan al generalului, lucrurile s-au petrecut asa: il propuse-
sem ca viitor ministru al muncii, nu *tiu pentru ce, probabil fiindca era
ultimul partizan al partidului cu acela*i mime; in seara de 12 martie
Averescu imi spune: nu uita s5 telegrafiezi lui Tomescu s5 fie maine
aici!" Care Tomescu?" intreb eu. Poi, Tomescu, ala, de la Ga-
lati, de care mi-ai vorbit pentru Ministerul Muncii!" Nu Tomescu,
domnule general, Trancu-Ia*i, Tran-cu Tali!" Bine, Trancu, To-
mescu, cum i-o zice..." Am telegrafiat lui Trancu-Tomescu sa vina
chiar in noaptea aceea la Bucure*ti qi sä se prezinte la mine la ora 9
dimineata. Se aflase pang la Galati despre schimbarea de Guvern, *i
cum a intrat la mine Trancu rn-a luat de la u*a: Drag5, daca vrei sa ma
faci prefect, eu prefer deputat..." I-am taiat vorba: Du-te qi-ti pune
fracul, qi la ora 11 la generalul Averescu, la palatul Sutii; e*ti ministru,
ministru al muncii..." Mi...mi...ministru al munqei?" a ing5nat
omul qi s-a prabu*it pe un jet. Dup5 ce *i-a revenit in fire a vrut sa ma
sárute. L-am oprit la distanta, nu-mi plac sarutarile de armeni, qi i-am
spus 'Inca o data: Du-te qi te imbrac5 sau poate nu prime*ti?"
Cum &A nu primesc, vai di mini, *i la munca, visul meu!". A plecat, *i
mi s-a povestit mai tarziu c5 primul sau drum a fost la o biserica, sa
multumeasc5 lui Dumnezeu... Ce Trancou-Galatz, quel type merveil-
leux!" spunea conul Matei scandand fiecare silab5...
Ministerul Averescu a fost primit cu adanca multumire; toat5 lumea

a fasuflat. Din momentul in care am depus juramantul, nici o manifes-
MEMORII, 1919-1922 117
tatie n-a mai avut loc pe strada. Comunismul a trecut de la propaganda

atio *i zgomotoasA la propaganda clandestin5 si la pregAtirea actelor
de terorism; nutnai in fabrici si ateliere a mai continuat r5zmerita. Voi
arAta mai la vale cum am potolit-o.
Un singur om n-a putut sA se consoleze de cAderea regimului Fede-
ratiei Democratice": paranoicul presedinte al Camerei, apostolul Aiure-
lei, tata Iorga, s-a agitat ca o moara de vant, a facut spume la gurA si a
injurat opt zile pe toat5 lumea, de la Rege panA la fostii sAi tovarAsi de
idei... politici, care dusesera la faliment n5dejdiile" democratiei...
Ardelenii au trecut muntii s5 lucreze" la ei acask iar tarAnistii s-au
imprastiat in Vechiul Regat, ca 15custele, s5 ne-o ia inainte cu propa-
ganda electora15. SAracii!...
Nu voi face aci istoricul Ministerului Averescu din 1920-1921, mai
intai fiindc5 nu scriu istorie ci amintiri personale apoi fiindcA din
nefericire n-am luat note zilnice in acele vremuri *i ar trebui s5 r5sfo-
iesc toate ziarele de atunci ca sA-mi improspAtez memoria, si n-am
timp.
Voi atinge in cateva capitole, succesiv, numai faptele si evenimen-
tele mai importante, care mi-au lamas in memorie *i in care am fost
amestecat de aproape, sau am ceva de spus ce nu s-a spus pada acum...
Am depus juramantul samb5la in 13 martie. Luni 15 martie m-am dus

sA-mi iau Ministerul in primire. Nu se amenajase incA iesirea direct5 in
Calea Victoriei colt cu Grivita, si am intrat la fmante ca toat5 lumea
prin usa care d5 in curte. Cand a cotit rabla de automobil a Ministerului
ca s5 apuce pe poarea mi s-a strans inima: am avut impresia CA ma bagA
in plinA eascoali... Curtea era plina de oameni, barbati, femei, copilan-
drii care gesticulau si strigau. De-a lungul zidurilor un nesfarsit monom
de indivizi, civili .yi militari, cu ghiozdane la subtioark aliniati doi ate
doi, ca o coada la brularii pe timp de foamete sau la casa unui teatru
subventionat in zi de reprezentatie gratuitA. Pe cat erau de gAlAgiosi cei
din curte, pe atat erau acestia de facuti. Capul cozii p5trunsese in Mi-
nister si prin anticamera de jos se pierdea in negura culoarelor ce du-
ceau spre caserie... Am coborat din masink am intrat si am urcat sca-
ra, farA s5 m5 ameninte sau sA mg insulte nimeni am conchis c5 nu
c5zusem in mijlocul revolutiei, dar m-am intrebat ce o fi... Ajuns in
cabinetul meu am chemat pe I. Angelescu, directorul general al con-
tabilitatii ca sa ma limureascA. MA intriga mai ales coada" facut5 *i
posomorfit5 a celor ce p5trunseser5 in Minister... Ce s5 fie?" a r5s-

puns Angelescu la intrebarea mea sunt casieri de pe la diferitele
administratii si de la regimente, care asteapt5 s5 le d5m bani..." Si
cei din curte?" Sunt muncitori de la fabrica de tutun, cer sä fie pri-
miti, o delegatie, s5 v5 expun5 doleantele si cererile lor..." O voi
primi, dar intai s5 vedem ce facem cu casierii..."
Sumele totale cerute de domnii care faceau coad5 se urcau in ziva
aceea la 35 de milioane, si in cas5 aveam 400.000 lei... Casierii civili,
care f5ceau coad5 de zile intregi pretindeau c5 nu se mai pot intoarce
cu maim goal5 la institutiile lor, unde functionarii familisti ii asteptau
cu copii nemancati si unde mai erau de satisf5cut atfitea alte nevoi ur-
gente. Dar mai amenint5tori erau casierii militari: toti declarau c5 nu
mai au cu ce da hran5 soldatilor, c5 erau datori vanduti la toti furnizo-
rii, c5 acestia le refuzau orke credit mai departe si oamenii dezertau pe
capete sau se duceau s5 pr5deze prin mahalale... .
Am rugat pe Angelescu s5 se suie in automobilul meu si s5 mearg5

din banc5 in baited', la cele mari, si s5 ia cu imprumut ce putea: formele
urmau s5 se indep1ineasc5 ulterior. Dup5 o or5, Angelescu s-a inapoiat
cu 7 milioane de lei pe care le-am impärtit in cea mai mare parte mili-
tarilor.
intre timp am primit delegatia muncitorilor. Au venit in cabinetul
meu vastele proportii ale cabinetului ministerial de la Finante sunt
cunoscute vreo 30-40 barbati si femei. Veniserà de nenumarate ran-
duri, si nu-i primise niciodat5 predecesorul meu, nici secretarul gene-
ral, sau altcineva. Simplul fapt c5 i-am primit i-a linistit. Le-am cerut
s5 spun5 ce vor. Veniser5 mai mult pregaiti s5 manifesteze, impinsi de
agentii comunisti ad5postiti printre ei, decat s5 vorbeasc5. in fine unul
din ei s-a hot5rat, dar nu prea stia ce s5 spunä. invätase pe de rost s5
cearà sporire de salariu si comitet de muncitori" al5turi de directia ma-
nufacturii. Dup5 ce a sfarsit, le-am vorbit frumos, am glumit, au ince-
put s5 1.1:15 si ei si le-am fa'g5duit ea indat5 ce m5 voi fi rostuit in Mi-
nister m5 voi ocupa personal de doleantele lor si voi veni la Belvedere
s5 le fac judecatà dreaptà. Am mers apoi din om in om, am vorbit cu
mai toti intrebandu-i pe fiecare de p5sul lor, si am sfarsit prin fraza ba-
nalà, dar pan5 atunci f5c5toare de minuni: Numele generalului Ave-
rescu inseanin5 dreptate pentru toti; aveti incredere in el si in noi, si nu
va 15sati ispititi de cei care v5 imping la rele pentru singurul lor fo-
los..." Au plecat multtimiti, si dup5 cateva minute i-am auzit cum se
MEMORII, 1919-1922 119
scurgeau cantand (din nenorocire o Internationale r5gusit5), pe Gri-

vita spre Belvedere.
MCI conditiile in care am preluat eu Ministerul de Finante in 1920,
si in trei luni am schimbat cu totul fata lucrurilor... S-au g6sit totusi
oameni care sä ma injure, si s'a cearà sä fiu dat in judecata fiindc5
imprumutasem bani de la b5nci far5 s5 fiu autorizat printr-o lege, dup5
cum cerea legea contabilitatii publice...
Legea!
Cand am intrat eu in Ministerul de Finante, de toate putea fi vorba
numai de lege si de legalitate strict5, nu! Dezordinea si destr5b6larea
domneau nu numai la Ministerul de Finante, dar si in toat5 adminis-
tratia t5rii. Ardealul cu cele 22 de judete ale lui era Stat in Stat, condus
dupà bunul plac al Consiliului Dirigent. Fratii nostri de peste munti, io-
bàgiti de sute de ani si eliminati de sovinismul maghiar de la manuirea
treburilor publice, nu dedeserä in ultimul veac decal preoti si invätà-
tori. Preluarea imperiului de la unguri g5sise Ardealul farà cadre, si ad-
ministratia romaneasca injghebatà in prip5 incurcase toate. Pana n-am
trimis noi de la Finante administratori fmanciari in fiecare judet, impo-
zitele aproape nu se incasau. Consiliul Dirigent trimitea intr-una dup5
bani la Bucuresti, si multumit5 prezentei fratelui Aurel Vlad in fruntea
Visteriei, banii se dau farà nici o socoteala. Tin minte ea la o saptarna-
n5 dup5 insc5unarea mea, a venit un domn de la Cluj sa cear5 50 de mi-
lioane. Pentru ce?" 1-am intrebat eu. Apoi, domnule ministru,
pentru cheltuielile curente..." intrebandu-1 mai departe pe baza carui
articol bugetar sau pe baza carei dispozitii legale cerea banii, sau daca
avea cel putin acte justificative pentru sumele cerute, s-a uitat tampit la
mine, ca si cum ar fi avut de-a face cu un nebun. M-a lamurit ins5 An-
gelescu; capitol bugetar nu exista, se dau banii sub forma de credite
extraordinare, de multe ori nu erau nici macar contabilizati, iar actele
justificative pentru banii cheltuiti urmau s5 fie trimise mai tarziu, dar
pan5 atunci nu sosise niciunul...
In Basarabia si in Bucovia, unde Guvernul central din Bucuresti
preluase administratia, mai era putina regula, dar lucrurile mergeau
anapoda si acolo, caci nimic, dar mai ales resorturile fmanciare nu se
organizasera Inca. Nici noi in Vechiul Regat nu aveam rezerve de ca-
dre, asa Inca, ca sa garnisim cele dou5 provincii de la nord si de la est,
trebuise s5 prelu5m asupra functionarilor nostri si s5 dezorganiz5m si
serviciile noastre, al caror randament slàbise si el mult. Cu Basarabia
mai ales era o pacoste: acolo, nu g5sisem nici un element local de intre-
buintat, trebuia s5 furniz5m noi intreg personalul administrativ, judec5-

toresc i fmanciar, i nimeni de la noi nu voia s5 mearg5. Numirea sau
mutarea, chiar cu avansare, in Basarabia, era considerat5 ca o pedeap-
sà, i la urma urmelor nu se hot&au s5 se duc5 acolo decal elementele
rele atrase de perspectiva unor beneficii ilicite, mai uqor de realizat de-
parte de ochiul centrului, sau functionarii cu musca push pe cáciu15
amenintati &a-0 piardà slujba pe care o ocupau. In Bucovina, starea lu-
crurilor era mai putin disperatà, cOci austriecii duseserà o politicA cu
totul diferit5 de unguri, qi administratia local5 Ii putuse recruta o buns
parte din functionari, qi de la Unire, din elementele locale romaneSi.
Cele trei luni pe care le-am inchinat in 1920 Final* lot.' au fost pen-
tru mine un adevarat calvar. Far5 a ma läsa in amanunte al caror interes
e perimat, nu pot ins5 s5 nu scot din intuneric dou5 fapte, care sublinia-
z5 incuria Guvernelor noastre din decembrie 1918 i pida in martie
1920. E vorba pe de o parte de schimbul coroanelor din Ardeal i Bu-
covina, de al rublelor din Basarabia qi in leg5tur5 cu acest schimb de
imprimarea bancnotelor romineqti iar pe de alta parte de emiterea si
de contabilizarea bonurilor de tezaur räspfindite pe tot intinsul Europei
qi Americii, raid' nici un rost.
Coroanele i rublele ar fi trebuit sä fie inlocuite qi r5scump5rate in
lei in cel mai scurt termen posibil dup5 ocuparea tinuturilor alipite, ca
s5 se impiedice introducerea frauduloas52 in tar5 a acestor monede
avariate, in vederea unui schimb ulterior avantajos.
Dup5 razboi, rubla nu mai valora nimic in Rusia, iar coroana aus-
tro-ungar5 c5zuse vertiginos. Un schimb imediat nu era posibil, fiindc5
nu aveam instrumentele" necesare, adic5 bancnotele romaneqti dispo-
nibile, qi nici nu le puteam imprima la Bucureqti, cáci nici Banca Na-
tionalä nu era utilata la noi pentru asemenea fabricatie. Nu e vorba, s-ar
fi putut gOsi mijlocul de efectuare al schimbului dac5 s-ar fi vrut nu e
locul s5 expun aci cum dar nu s-a vrut. Din informatiile pe care le-am
putut culege in Minister, a rezultat c5 acela care s-a opus la efectuarea
schimbului a fost Maniu cu Consiliul lui Dirigent. Motivul? Convin-
gerea offprin Tratatul de pace vom fi scutifi sd schirnbdm coroanele,
cd in aceastd nddejde si asteptare, nu trebuie ad ne grabitn! Aceasth
convingere" dovedeqte nu numai cä dl. prezident Maniu n-avea nici o
1 Martie-iunie. In iunie am trecut la Interne, si am rAsuflat.
2 Ministrul Vlad a mers pita acolo cu inconstienta incat a autorizat chiar Banat
Albina din Sibiu sa introduca in tali 20 milioane coroane, din Ungaria!!
MEMORII, 1919-1922 121
orientare in materie monetar5 i fmanciarg, dar inc5, cA era cu totul lip-

sit de sims politic. C5ci nu era vorba sA pl5tim coroanele Statului ma-
ghiar, ci detentorilor romani, legitimilor detentori romani din Ardeal
pe care nu-i puteam ruina anulfindu-le moneda in care iqi stranseser5
economiile lor. Lipsit de simt politic, poate ca dl. Maniu fi mai ales an-
turajul d-sale nu era lipsit i de simtul afacerilor *i cA a prevs5zut im-
portantele beneficii pe care pretenii" puteau s5 le realizeze, qi le-au i
realizat, printr-o lung5 amanare a operatiei ce trebuia sAvaqita, in inte-
resul obSesc, cat de grabnic.
Nu s-au schimbat coroanele, dar s-a fixat valoarea lor la 50 de cen-
time. Cu cat c5dea cursul coroanei la Viena i la Budapesta, cu atat au
intrat pe ascuns mai multe coroane in Romania. In momentul ocuparii
Ardealului de Care trupele noastre, se aflau in circulatie in5untrul gra-
nitelor noastre circa un miliard si jutneltate coroane; cand s-a putut
efectua schimbul, sub noi, a trebuit s5 plAtim unsprezece miliarde si ju-
mdtate de coroane!!! 0 paguba pentru Stat de cinci miliarde lei! Cinci
miliarde de lei, care s-au dus in buzunarele pretenilor", misitilor §i
mai ales in ale agentilor bancilor din Budapesta!
Cu rublele, afacerea" a fost mult mai putin fructuoasà, qi prin ur-
mare paguba Statului mai mica'. In Basarabia, contrabanda de ruble a
fost neinsemnatA, granita dinspre Rusia find ermetic inchis5. Cand s-a
efectuat ins5 schimbul, in iulie 1920, sub interimatul lui Take Ionescu
la Finantel s-au comis indiscretii in jurul lui i s-a aflat ca rublele vor fi
schimbate pe un curs superior cu 20 de centime fata de valoarea lor in
Vargul liber aqa incat, cativa amici ai casei i relatiile lor, au putut
c4tiga parale bune in dauna detentorilor naivi care n-au avut fAbdarea
sAli p5streze garboavele. Au fost qi cativa contrabandiSi, care au
izbutit SA aduc5 ceva ruble din Rusia, cu toe...5 strajnicia pazei de la
Nistru. Printre ei, imi aduc aminte de amicul Topciu, pe care 1-am scA-
pat eu de puFkie, i care a facut de atunci o str5lucita carierA de pa-
triot nationalist2.
Dar se vede c5 in acele vremuri de prefacere nimeni n-avea capul
pe umeri. Ce s5 mai zicem de Maniu i de Topciu, cand un om ca Os-
car Kiriacescu a facut una tot atat de lafa. Abia m5 instalasem la Finan-
te and am aflat c5 o misiune româng cu pictorul Costin Petrescu in
frunte se afla in Statele Unite ca s5 supravegheze o comandA de banc-
1 Titulescu se afla in snainAtate.
2 A ajuns chiar subsecretar de Stat!
note, in valoare de 4 miliarde de lei, facuta de Ministerul de Finance pe

timpul ministeriatului lui Kiriacescu, in primgvara precedentA.
Comanda era gata, bancnotele expediate sosiserá deja in parte la
Bucure0i i misiunea cerea bani de drum ca s5 se inapoieze in tali. Am
cerut sA v5d i eu o bancnot5, qi spre stupefactia mea am constatat c5 era
pur §i simplu hiirtie-monedd eniisci de Ministerul de Finante in numele
Statului roman! Nu puteam sà-mi inchipui Ca un ministru de finante,
viceguvernator al Bancii Nationale i de douàzeci de ani in cele mai
inalte functii in Institutul nostru de Emisiune ignora ca articolul 1 al le-
gii de organizare al b5ncii sale interzicea Statului emiterea sub orice
forind a hartiei-moneda! Si totu0, Kiriacescu f5cuse comanda. L-am che-
mat, §i cand 1-am pus in fata faptului a ramas tamp& Vezi, nu mi-am
adus aminte de acel articol buc1uca0" Nu, domnule" am repli-
cat eu nu e vorba de articol, e vorba de principiul insu0 al existen-
tei unui Institut de Emisiune. Statul nu poate face concurent5 institutu-
lui pe care 1-a creat tocmai pentru ca bancnota, bazatà pe aur, sà" nu fie
sub influenta vicisitudinilor politice i nevoilor Tezaurului! E o chestiu-
ne de principiu, nu de aducere sau neaducere aminte a unui articol..."
Kiriacescu tacea, buim5cit. Avea mari nepläceri de familie, un copil
bolnav dus cu nevast5-sa in Elvetia 0 nu prea mergea nici cu dansa.
Ii vedeam cum ii porniser5 gandurile, departe de bancnote i de raspun-
defile lui... Si tacea. La toate chestiunile mele, da din umeri, i nu räs-
pundea nimic. Imprimarea bancnotelor inutile costase 60 milioane de
lei, de lei din 1920 care valorau Inca fiecare 25 de centime de aur...
L-am rugat sä propun6 Bancii Nationale sà preia dansa biletele, sa
0ampileze i sa" se serveasea de ele pentru noile emisiuni.
Banca Nationala era autonoma. Si pe vremea aceea nu s-ar fi putut
gandi nimeni la m5suri dictatoriale, adic5 de constrangere. Am inter-
venit cu toat5 insistenta pe lang5 Guvernator, tr5ia Inca incapätanatul
de Bibicescu, pe langa toti directorii... A fost in zadar; biletele au fost
depuse in beciurile Ministerului de Finante, unde mai sunt i azi, iar
Statul a rámas p5guba. de 60 de milioane lei...
Banca Nationala ar fi putut cu atat mai u§or consimti s5 ia biletele
lui Kiriacescu i sä gaseasca o modalitate pentru punerea lor in circu-
latie, cu cat situatia ei nu mai corespundea statutelor, sau mai exact cir-
culatia ei nu mai corespundea conditiilor statutare de emisiune. intr-a-
dev5r, tot aurul BAncii fusese trimis in timpul razboiului la Moscova, si
Sovietele se instapaniserä asupra lui, in a0eptarea regrarii chestiunii
MEMORII, 1919-1922 123
Basarabiei i a armamentului, pe care dupg dezertarea trupelor ruseqti

de pe frontul Moldovei, ni-1 insuOsem noi. in locul aurului, nu se afla
in tezaurul B5ncii ca garantie pentru biletele in circulatie, decat o po1it5
reinnoit5 din 6 in 6 luni de calre Ministerul de Finance, polita in valoare
de 5 miliarde lei aur (!!!). intampl5tor aceast5 po1it5 a ajuns la scadent:5
sub ministeriatul meu: e cea mai fonnidabil5 polka pe care am g5sit-o in
viata mea, qi nu cred ca Rotschilzii sau Rockfellerii s5 fi semnat vreo-
dat5 sub o asemenea sum5! Eu, bun pentru 5 miliarde aur, imi venea s5
rad! Ca act de colectie reproduc aci in facsimile acest document' rug
pereche!
Desigur c5 aq fi putut forta mina Balla Nationale cu bancnotele,
amenintand-o c5 nu-i mai reinnoiesc polita de 5 miliarde, sau obligand-o
la convertibilitatea leului in aur; inainte de a ruina Banca ar fi insemnat
insA s5 ruinez Statul i s'a dAram ce mai fam'asese din edificiul nostru
economic. Smecherii de la Banc5 qi-ar fi dat seams ea amenintarea mea
nu era serioas5. Am incercat cu binele n-am vrut s5 incerc cu raul;
s5-mi arunce piatra cine vrea. Am mai primit eu atatea, pe nedrept!
Cu bonurile de Tezaur, haosul, pe care 1-am g5sit, qi neregulile, tre-
ceau orice inchipuire. Nu exista nici o contabilitate a acestor bonuri, si
nici un act de evidenfd in care valoarea lor sd fie trecutd. Fiecare bon
de Tezaur reprezenta o datorie a Statului roman, §i Statul roman rec-
te Ministerul de Finante nu tia ce datora. in timpul fazboiului se
trimiseser5 misiuni prin diferite fait pang in America, §i fiec5rei mi-
siuni se incredintaser5 carnete de bonuri de Tezaur cu care pl5tea, bine-
inteles cu preturi enorm sporite, marfa pe care o cump5ra, fara si mai
cear5 autorizatia Guvernului roman, sau s5 atepte r5spunsul acestuia
in rarele cazuri in care o ceruse. Afacerea cu icrele din Japonia, cumpà-
rate ca s5 alimenteze Iapl pribegiei noastre gi care s-au stricat pe loc, e
binecunoscuta dar nimeni n-a qtiut vreodat5 cate milioane au costat
acele icre... Ceea ce se mai poate ierta in timp de r5zboi, e insa inadmi-
sibil in timp de pace si totusi s-a continuat .yi dupd incheierea pdcii
cu remiterea carnetelor de bonuri de Tezaur celor care plecau peste
graniki, sub cuvant c5 nu aveam acoperiri in str5inàtate qi c5 nu pu-
team face plati in alt5 form5. Pang qi c615toriile diplomatice se faceau
tot cu bonuri de Tezaur. Angelescu mi-a marturisit ea' i Vaida plecase
cu un carnet, ce fusese incredintat insotitorului säu Caius Brediceanu.
I Anexa I.
Am aflat mai tarziu, de Caius al nostru a plätise nu *tiu unde, o mask

cu un bon de Tezaur... Ministerul nu putea contabiliza sumele astfel
cheltuite, fiinda carnetele fuseser5 date in alb, adica numai formulare
de bonuri, semnate insA in regul5 de cei ce aveau semnAtura Statului, i
detinatorii le umpleau cu cifrele ce vreau,fiiiii a fie mdcar obligati sd
raporteze Ministerului de Finante surnele astfel angajate! Ministerul
de Finante nu putea in consecint5 §ti de ce sume era raspunzátor; o
neglijenta de neiertat a fost Inca cd nu s-a inscris nici mdcar numele
celor cdrora se incredintaserd carnetele, nici numdrul bonurilor date!
Am oprit bineinteles toate aceste operatii, am anulat carnetele in
mainile detentorilor lor, oricare ar fi fost ei, prin telegrarne date la toate
oficiile noastre din strAin5tate, i am inceput s5 fac demersuri pentru
inventarierea bonurilor in circulatie. Au trebuit doi ani de zile p5nA s5
se fac5 inventarul bonurilor noastre de Tezaur aflate in circulatie in
lurnea intreag5. Am inceput operatia, dar in trei luni ce am putut face
eu! Succesorul meu Titulescu a muncit din greu un an i jum5tate, fara
sa poatA da de rostul tuturor bonurilor existente. Cand socoteala se con-
sidera srapitk iqeau altele la ivea15. Un tablou exact de toate angaja-
mentele de plata ale Statului din cursul anilor 1917-1920 n-a putut fi
desAvar§ith decal sub Vintil5 Bratianu. Cu acest prilej reaua credinta
politicA a izbucnit Inca o data. Dqi, in afara de cele 3 luni ale lui Vaida
(decembrie 1919 martie 1920), toate bonurile de Tezaur fusesera
emise sub regim liberal sau liberaloid1, fratele Vintil5 a tipat ca din
gura de arpe, i a invinuit pe predecesorii sai imediati de neregulile sà-
vdrOte de prietenii sAi...
Cu bonurile de Tezaur am avut i eu o istorie, dar cu totul pe alt
plan; situatia dezastruoasä a incasarilor Statului rn-a silit i pe mine sA
incerc o operatie anormal5 ca sA-mi procur pRinea de toate zilele. De ce
oare opozitia national45r5nist5 (care se vede cã uitase de mesele lui
Vaida platite de Caius Brediceanu cu bonuri de Tezaur) a facut un tar5-
boi nemaipomenit in Camera pe aceasta chestiune, voi spune douà vor-
be qi despre ea, far5 sa ma intind prea mult. Afacerea a fost lainurita in
toate amanuntele ei prin raspunsul documentat pe care 1-am dat in Ca-
mera veninosului Madgearu. Cine caut5 amanunte asupra moravurilor
noastre politice din leatul 1920, le poate gAsi in Dezbaterile Parlamen-
tare...
I Sub Marghiloman, la Iaqi nu s-au emis asemenea bonuri, raporturile Romaniei cu
;kite furnizoare fiind tEdate.
MEMORII, 1919-1922 125
Averescu imi spusese a daca am nevoie de un om sigur, ca sa ma

descurc la Finante, sa mA adresez unui domn Schuler, om de o cinste
absolutA si foarte bogat, pentru care garanta el; puteam sA am toatA in-
crederea. Generalul cunoscuse pe Schuler la Bacau pe timpul razboiu-
lui si se legase cu prietenie de dansul. Foarte bogat pe acea vreme,
Schuler da fara sa numere la toate optrele sociale si de binefacere or-
ganizate de d-na Averescu. Cum s-a imbogatit Schuler nu stiu dupa
cum nu stiu si pentru ce a pierdut cativa ani dupa razboi tot ce avea.
Multi 1-au considerat pana la sfarsit ca un om cinstit dar nenorocos fi
prea increzdtor in cei din fund lui altii 1-au tinut si 1-au calificat
drept un escroc. Averescu ar fi pus maim in foc pentru el. Modul cum
s-a purtat in afacerea bonurilor mele de Tezaur ar pleda in favoarea
cinstei sale. Nu-1 cunosteam, nu-1 vazusem in viata mea, si chiar dui:A
ce Averescu mi 1-a recomandat atat de calduros n-am facut apel la dan-
sul. Dar a venit el la mine.
intr-o zi, Averescu mi-a cerut la telefon sa primesc pe prietenul sau,
cA6 are o propunere interesanta sA-mi faca. Averescu stia la ce anan-
ghie de bani ma aflam, si se vede cA vorbise cu Schuler despre nevoile
Tezaurului. Am primit pe frimisul primului ministru, care mi-a facut
impresia unui om cumsecade, cu tot tipul sau ovreiesc foarte pronuntat.
L-am vazut atunci pentru prima data. Schuler mi-a propus sa-i dau bo-
nuri de Tezaur in valoare de 20 milioane lei pe care el se facea forte &A
le plaseze in Anglia si sa ma acrediteze cu suma respectiva la o bailed'
din Londra.
Mi-a declarat ca era sigur de reusita operatiei, dar ca in cazul de
neprevazut in care n-ar reusi, imi va aduce bonurile inapoi, si le vom
anula. Operatia era cu totul neregulata din punctul de vedere al legii
contabilitatii era Inca o incercare de imprumut, de expedient, fail
baza legala. Dar cu casa goala cum eram, si fara nici o posibilitate de
imprumut rapid pe caile legale, am avut slabiciunea sau Cada &A pri-
mesc propunerea ce mi se facea. Nu riscam nimic: aveam taloanele bo-
nurilor si daca cumva Schuler n-ar fi realizat operatia in termenul de o
luna convenit, puteam anula titlurile pe care i le incredintasem. Am
vrut sa-mi iau garantii suplimentare si sa nu-mi iau singur raspunderea
unei tentative pe o cale atat de anormala si pe care riumai situatia dis-
perata a Visteriei Pub lice rn-a impins sa o primesc. M-am dus la Ave-
rescu si 1-am intrebat daca puteam sa ma incred in Schuler. Da" a
fost raspunsul generalului pe garantia mea". Nu m-am multumit cu
eat. Am cerut lui Averescu ca imputernicirea data lui Schuler pentru a

plasa bonurile sd fie semnatd de diinsul si de mine, pe baza unui jurnal
al Consiliului de Ministri. Averescu a primit numaideat, si asa s-a f5-
cut. Jurnalul Consiliului de Ministri era, in lipsa Parlamentului, ma-
xim-ul de legalizare" pe care puteam sA-1 dau operatiei. Scurt: Schuler
a plecat cu bonurile in Anglia, n-a putut sA le plaseze, s-a inapoiat cu
ele si mi le-a restituit, cu opt zile int5rziere peste termenul convenit.
Din aceast5 operatie avortatA, si recunosc 'Inca o data, neortodoxa, Sta-
tul nu a pägubit o centima. i Doamne, ce muzica s-a fcut cu afacerea
Schuler! Despre miliardele irosite cu bonurile de Tezaur pe timul rAz-
boiului si indat5 dupA nu s-a spus o vorbA. Dar despre bonurile in-
credintate lui Schuler, si restituite de el fará nici o pagubA pentru Stat,
s-au cutremurat peretii! S5pfamani de zile bestiile indrumate de Ma-
dgearu rn-au primit in CamerA cu urlete de Schuler, Schuler!" Ce le
pAsa lor de bonuri si de Tezaur, trebuia doborât Argetoianu, cel mai
puternic stfilp al Guvernului, ca sA se prabuseascA tot edificiul! Reputa-
tia mea de cinste si fabdarea mea au fost insA mai solide cleat au crezut
adversarii mei. Cu incetul toate s-au potolit. Cine-si mai aduce aminte
de afacerea Schuler! Dac5 am pomenit-o aci, pe scurt, e ca s5 nu trec
cu t5cere unul din cele mai dezagreabile incidente ale carierei mele
politice si ca sA dau dovadA de nepArtinire: de vreme ce vorbesc de
greselile altora, trebuie sA mArturisesc si pe ale mele...
In aceste trei luni de ministeriat la Finante, am avut si primul con-
tact cu comunismul, pe care 1-am intilnit in intreprinderile dependente
de Departamentul meu: la fabrica de tutun de la Belvedere, la fabrica
de chibrituri, la Imprimeria Statului... FarA sA intru in prea multe amA-
nunte, voi raporta aci cfiteva intamplari.
Am povestit deja cA in ziva instalrii mele la Finante, am g5sit curtea
Ministerului plinA de muncitori de la Belvedere, si ca. i-am impAcat cu
vorbe bune. Tutungii s-au linistit pentru citeva sAptAm5ni, dar au ridi-
cat capul cei de la chibrituri si dupA ei, apoi, s-au luat si cei de la tu-
tun, si au inceput iar sA se agite. in fruntea Regiei Monopolurilor Statu-
lui se afla Nicu Teodorescul, omul cel mai bun si mai cumsecade, dar
slab de ingeri si prin urmare cam fricos. in toate diminetile venea la
mine, si intra in cabinetul meu cu vorbele: Nu merge, domnule minis-
1 Ajuns mai tarziu director general al Cailor Ferate si ministru la Industrie.
MEMORII, 1919-1922 127
tru, nu merge..." iar eu ii raspundeam regulat: Las5 domnule Teo-

dorescu, ea' o &à mearg5!"
Principala revendicare a muncitorilor era infiintarea unui soviet de
lucr5tori in fiecare fabricä sub numele de comitet de control si indru-
mare al muncii". La inceput, impinsi de agentii comunisti, muncitorii
ceruser5 ca acest comitet s5 aib5 sub controlul s5u toate chestiunile
legate de contractul de munc5: salariile, orele de lucru, primirea sau
concedierea luceatorilor. Mai tirziu o 15saser5 mai moale, si admisese-
rà o colaborare" intre comitetul pe care-1 propuneau si directia intre-
prinderii. Eu ii I5sasem s5 cear5, si nu ma grábeam cu ráspunsul; ca sd
pun ordine, trebuia sd am si un inceput de dezordine...
Cei de la fabrica de chibrituri, mai putini dar mai isteti, nu s-au
multumit sà-mi trimita numai mie doleantele lor, si le-au inaintat si lui
Averescu. Averescu si-a pus picioarele in ap5 calc15, a meditat douà
zile si mi-a telefonat: Am gasit solutia, ca s5 linisim pe cei de la fa-
brica de chibrituri... hi trimnit pe Crainiceanul s5 ti-o spunà..." i a
venit Cr5iniceanu cu solutia; era delicioasà, si zugräveste pe Averescu
mai bine deck zece pagini de analiz5 psihologic5. Generalul imi pro-
punea s5 nu primesc sovietul de lucr5tori, dar s5 numesc unul de lucrd-
toare, deoarece femeile sunt bune gospodine, in mdsurd sd propunci re-
forme utile in legdturd cu problonele igienice a cdror solutie se impu-
nea... Crainiceanu mi-a adus si o fituic5 cu o schema" de comitet fe-
minin, scrisa de mfina generalului, in care nu se omisese nici o atributie
de gospodarie", nici chiar controlul closetelor!! Am rugat pe Cr5ini-
ceanu s5 multumeasc5 din partea mea generalului pentru pretioasa sa
colaborare, si 1-am asigurat c5 ma" voi gandi serios la concretizarea su-
gestiilor sale. Nu rn-am multumit ins5 cu atit; am luat telefonul si am
multumit si direct lui Averescu, felicitandu-1 pentru ingenioasa sa idee.
Nu-i asa?" mi-a faspuns, incSntat, dictatorul, din ce151alt capat al firu-
lui. L-am rugat insa sa ma lase sa solutionez eu singur problemele de-
pendente de Departamentul meu, c5ci altfel ne puteam incurca. Multu-
mit ca-i aprobasem ideea", Averescu mi-a fagaduit tot ce am vrut, si
s-a tinut de cuvint: ',Ana la srarsitul guvernarii noastre nu s-a mai
amestecat in actiunea mea impotriva comunistilor, mai intai la Finante,
apoi la Interne.
1 Fiul generalului. $eful de cabinet al lui Averescu.
Bineinteles câ am aruncat fituica lui Averescu la cos, si ea n-am

admis nici un fel de soviet, nici de dame nici de domni, atat la fabrica
de chibrituri cat si la cea de tutun. Razveatirea mocnea insa, si lucra-
torii impinsi de instigatorii lor, au hotarat sa treaca la manifestatii de
violenta ca sa obtina satisfacerea doleantelor lor. Pe langa cererea in-
fiintarii sovietelor, mai erau si altele, printre care unele drepte, dar pe
care nu le rezolvasem in asteptarea unei solutii generale a intregului
diferend.
intr-o dimineata, pe la sfarsitul lui aprilie, s-a spart in fine buba, si s-a
spart asa cum o doream eu. Abia sosisem la Minister, si Nicu Teodores-
cu a intrat ca de obicei in cabinetul meu, dar de data asta era verde si
insotit de Alexandrescu, directorul fabricii de la Belvedere. Domnule
ministru, situatia e extrem de grava: lucratorii de la Belvedere s-au pus
in greva si ameninta sa navaleasca in birouri... Am inchis portile si nu
stiu cfita vreme functionarii nostri vor putea sa reziste... Trebuie nu-
maidecat trimisa armata..." La Belvedere, cladirea administratiei da pe
o curte despartita prin zid si grilaj de restul fabricii; doua porti marl si
solide de fier inchideau aceasta curte. Portile fiind inchise mi-am dat
seama Ca functionarii nu riscau deocamdata nimic, si am raspuns linistit
iepurilor mei de subordonati: Sa incercam intai altfel; daca va fi nevoie
de armata vom chema-o mai tarziu. Hai la fata locului &à vedem cum
stau lucrurile..." Cum, domnule ministru, vreti sa mergeti acolo?"
Des igur..."
Am ghicit ca dansii nici nu indraznisera &à se duca acolo, i ea' tot
prapadul pe care mi-1 povestisera le fusese comunicat la telefon de
functionarii blocati in birouri, si tot atat de fricosi si de inspaimantati
ca si dansii. M-am urcat in automobilul meu cu Teodorescu; Alexan-
drescu ne urma in masina Regiei. inainte de a paräsi Ministerul am pus
sa se telefoneze la Belvedere Ca vine ministrul sd stea de vorbd cu lu-
crdtorii. Eram convins ca aceasta stire va linisti deocamdata chiar pe
cei mai agitati; autoritatea unui ministru era inca mare pe vremea aceea
si functia de sfetnic al Tronului nu fusese Inca terfelita printr-o conti-
nua devalorizare a titularilor Departamentelor, chiar a celor mai impor-
tante. Pe drum, Teodorescu ofta intr-una; facea cruci si ma intreba ca
un copil: De ce mergem, domnule ministru? Sä n-o patim!" Dom-
nule Teodorescu, eu ma duc, si n-am nici o teama, crede-ma; dar daca
d-ta te temi, eu nu te silesc. Vrei sa oprim sa te cobori?" Nu, nu se
MEMORII, 1919-1922 129
poate, nu v5 las, merg cu dvs!" Bietului om ii cl5ntaneau dintii in gurà.

De atunci s-a mai ob4nuit el cu multe...
Am ajuns in fine la Belvedere. Poarta curtii Economatului dinspre
ora, de0 inchis5 i ea, era liber5. Masa muncitorilor se gasea dincolo
de poarta a doua care da, in fata celei dintai, spre curtile Manufacturii.
Poarta dintdi a fost deschis5 la sosirea noasträ, §i repede inchis5 dup5
noi: erau speriati, de la functionari pang la portar! Am coborfit din ma-
0n5, i m-am indreptat spre poarta cealalta. Toti muncitorii erau acolo:
sute de capete stau lipite de gratii, ca fiarele de la rnenajerii in cu0ile
bor. Pe and ma apropiarn de ei, toate marfiielile au incetat, pe ici pe
colo tamea câte un glas, dar f5r5 ecou; toll s-au descoperit la apropie-
rea ?flea: am priceput intr-o clip5 situatia nu aveam a face cu revolu-
tia, ci cu o masa de nenorociti manati de ativa agitatori. Ace§tia eli-
minati, cu restul ma intelegeam eu u§or... Am dat ordin SA se deschidä
poarta; a trebuit s5 repet ordinul, c5ci cei care o pazeau se vedeau deja
sf4iati de fiarele cu palaria in mfiná. In fine poarta s-a deschis i am
patruns singur in mijlocul revolutiei" cu un Buna ziva, copii!" la
care, mai toti cei dimprejur au ráspuns prin S5 tralti, domnule minis-
tru!" Au facut cerc in jurul meu 0 am inceput sä vorbim. Am inceput
prin a le spune ca venisem in mijlocul lor s5 le ascult plangerile i si le
fac dreptate dar am adaugat c5 ceea ce faceau nu era frumos. Cum
s5 stau eu de vorb5 cu oameni care amenintau 0 nuli vedeau de trea-
&V Cum s5 stau de vorb5 cu sute de in0 deodatà? Mi se ceruse sä aduc
armata; a4 fi putut sa o fac §i sA-i cur* cu mitralierele, dar n-am vrut,
fiindc5 ca reprezentant al generalului Averescu, omul poporului (!!!)
eram prietenul lor i sigur ea ma puteam intelege cu ei prietene§te. Pe
and vorbeam, auzearn din toate p5rtile: Aa e, ap e!" Vadit, oamenii
nu erau r5i, nici rau intentionati; ii scoseserà din fire agentii comuni0i,
0 nu 0iau nici ei pe unde sa scoatä cámap. indat5 ce am sirntit partida
c4tigat5, rn-am dedat la cfiteva glume: oamenii au inceput sa rfida, §i
din acel moment am fost stapan pe situatie... M-am inteles repede cu
cei din jurul meu, s5 numeasea o delegatie care sa vie la Minister s5
stea de vorb5 cu mine i am incheiat cerand tuturor s5 mearga la ate-
liere sä reia lucrul. Mergem, mergem, s'a VI dea Dumnezeu bine!"
Dup5 cinci minute nu mai era unul in fata gratiilor. Am pus s5 se
deschid5 definitiv portile, i am intrat in biroul directorului s5 a0ept ca
reluarea lucrului sa fie fapt indeplinit. Dupä zece minute mi s-a rapor-
tat ea' fiecare lucrätor i0 reluase lucrul, afarà de vreo zece-dou5zeci
probabil agentii provocatori care, persistand s5 fac5 grev5, p5r5sise-

r5 fabrica. Am dispus sa fie imediat eliminati §i s5 li se interzic5 intra-
rea in Manufactur5, iar pentru m5suri1e care urmau sa fie luate, am ru-
gat pe Teodorescu si pe Alexandrescu s5 vie calre searà la mine, dup5
ce vor fi constituit o lista a tuturor elementelor nesupuse si provoca-
toare, fie b5rbati, fie femei... ImbArb5tati, cei doi directori nu mai stiau
cum s5 se scuze in fata mea de pusilanimitatea pe care o ar5taser5 si s5
ma felicite de repezeala cu care descurcasem o situatie ce, lor li se pa-
ruse tragica. I-am rugat sä nu fac5 zel; sa nu puna pe list5, pentru
exemplul de dat, oameni 135nuiti numai si susceptibili de indreptare.
Mi-au fagaduit...
Pan5 a doua zi totul a intrat in ordine Am eliminat vreo 20 de lucra-
tori si lucr5toare care au fost evacuati pe data din locuintele fabricii, pe
care le ocupau, si aceasta eliminare si evacuare fulgeratoare a vindecat
pe toti ceilalti de once veleitate de razvratire. Am primit si delegatia
lucfatorilor si dupa ce le-am acordat o serie de imbunatatiri justificate,
i-am l5murit c5 fuseser5 victimele agentilor bolsevici, ca asa-zisele co-
mitete cenite nu erau decal niste soviete deghizate si c5 niciodat5, sub
nici o form5 si sub nici un pretext, nu le voi tolera. Am incheiat decla-
rindu-le c5 (Nice luceator va fi dovedit ca afiliat unui comitet clandes-
tin, sau se va pune in grev5, va fi imediat eliminat din fabric5 si nu va
mai fi reprimit niciodat5. Elimin5rile si evacuarile f5cute s5 serveasca
de dovad5 c5 pe aceste chestiuni nu glumim si nu exista iertare...
Am procedat la celeasi eliminari si la fabrica de chibrituri. Provoca-
torii indepartati, turma s-a linistit, si toate s-au sfarsit cu bine. S-au
sill:sit cu bine in fabricile Regiei, caci comunismul nu s-a dat asa de
usor invins; si-a mutat numai activitatea pe alt teren.
Colaborarea noastra cu takistii a fost hotarat5 prin angajamentele

luate de generalul Averescu fath de Take Ionescu. Eu unul, cum am
spus-o deja, nu simteam nici o nevoie de asa ceva; nici un fel de cola-
borare cu alte grup5ri politice nu intra in planurile mele si m-a§ fi lipsit
foarte bine de o tovarasie care mai mult ne incurca decfit ne ajuta. Desi-
gur ca" prezenta lui Take Ionescu la Externe infatisa pentru noi o cheza-
sie fat5 de democratiile occidentale atotputernice dar turma lui poli-
tica alchtuia o povara electoral5 greu de dus in spinare, chiar pentru o
popularitate ca a lui Averescu. Pentru generalul nostru, Take Ionescu
era ins5 Tabu" si mi-am dat searna ea nu era de clintit in hotararea lui.
MEM01211, 1919-1922 131
Voia omul s5-si pl5teasca datoria contractatA cu prilejul tentativei de

asasinat moral savfir0t de Br5tianu in 1909 clip5 tragica in viata
generalului, clipà in care Take Ionescu singur nu 1-a abandonat. Pe ta-
kisti, nu-i prea iubea nici Averescu, dar n-a avut ce face, c5ci Take n-a
vrut sau n-a putut s5 se desfac5 de ciracii sal. Mkturisesc cA nici eu
n-am insistat in cele din urrnA qi am lasat pe See` sá-si facä de cap. Se
stinsese in mine orice vlagà, nu mai aveam nici o incredere in posibili-
tali politice mai inalte si Guvernul nostru mi se infatisa ca un sfarsit"
searb5c1 al unui vis frumos, ce se n5ruise. Cu sau rarà Take, cu sau grä
takisti, tot o ciorb5 de peste era... Am ar5tat ca.' la Afacerile Str 'dine,
prezenta lui Take lonescu imi convenea si dintr-un punct de vedere
personal, c5ci ma descarca de orice gild' i de orice nevoie de control
in compartimentul extern al guvernarii noastre. Imi ajungea cel in-
tern... Ca un cal de tramvai Take era minunat si avându-lcu noi in Gu-
vern mai sc5pam si de intrig5Hile lui impotriva Guvernului, in tar5 si in
strAinátate. N-am mai gent nici o opozitie la planul lui Averescu de
colaborare si m-am marginit s5 impiedic, dup5 puterile mele, pe taki0i
sa ne copleseasca. Toate au mers pe roate. Exista inc5 in acel moment,
in toata Ora, o adevarata repulsie pentru oamenii fostelor particle ce
tarnserà tara in dezastrele din 1916-1918, dar din toti, cei mai antipatici
erau takistii, mult mai mult dee& liberalii. Organizatiile noastre nu vo-
iau sa aud5 de prietenii conului Take pe listelelor lor de candidatur5, si
ddrza lor opozitie mi-a inlesnit mult sarcina.
Desi exilat la Finante, dar ca majordom" al partidului, generalul
ma 15sase pe mine sa tratez cu seful conservatorilor chestiunea locuri-
lor in Camera i in Senat. Take comisese imprudenta sa se inteleagà cu
Averescu numai pe locurile din GuvernI, dupi alegeri, gra s5 se ocupe
de problema electoralâ, ca s5 nu se iveascA greutati in calea portofoliu-
lui s5u de la Afacerile Stthine. Pentru dfinsul era ultima ocazie sa" ajun-
g5 la atfit de rdvnitul Minister de Externe si s5-si incununeze astfel ca-
riera de mare european. Sa se poticneasca la srarsitul drumului pe bolo-
vanii unei meschine contabilit5ti electorale? Nici nu s-a gindit sau
mai bine zis, dup5 maturi gandire a inlaturat din calea sa greut5ti care,
Doamne fereste, ar fi putut s5 duc5 la o rupturà, cu pierderea afit de
doritului portofoliu, drept consecing.
1 Se convenise ca dupit alegeri Take va primi Externele, Titulescu Finantele, si un
conservator din ai lui Nicu Filipescu un al 3-lea portofoliu.
Cum ne-am insc5unat, am intrat in vorb5 cu Take si i-am propus s5

nu ne punem pe terenul unui num5r determinat de locuri, ci s51u5m ju-
det cu judet i sà vedem unde putem caza partizani de-ai lui, fie la Ca-
mer5, fie la Senat. Take, care avea si el oroare de dificulfati a primit
numaidecat. Nu 1-a impins s5 primeasc5 numai oroarea de dificult5ti,
ci inc5 un alt motiv. Bizuit pe relaii1e lui din toate t5rile Europei, Take
era convins c5 odat5 ministru de externe va scrie in istoria Romaniei o
pagin5 atat de glorioas5 incat se va impune ca ministru permanent al
afacerilor str5ine; sub toate Guvernele. Intr-o asemenea ipotez5, par-
tidul" (si vai de el ce mai ram5sese) devenea un lest de care ar fi fost
incfintat sá se scape. Asa stand lucnirile, p5rea c5 ne vom intelege de
minune. Si ne-am fi inteles, dacA Take n-ar fi fost Take, adic5 un om
slab incapabil sà reziste la o ratoial5 sau o rug5minte. Ii asaltau de di-
mineata 1)&15 seara toti r5suflatii lui, si el, luat de scurt fag5duia la toti.
F5g5duia s5 intervin5, caci atat putea, i singura lui n5dejde de salvare
eram eu. Planuisem sá-i dau in tot vreo 20 de locuri i ma munceam sä
i le g5sesc, c5ci nu era usor.
In s5pt5mana Pastelor, am lipsit trei zile din Bucuresti; m-am dus la
Breasta s5 ma odihnesc i s5 nu mai aud de nevoile de la Finante si de
alegeri. A doua zi dup5 sosirea mea la tali, Averescu care trecea prin
Craiova in drum spre Severin, m-a rugat prin telefon sä yin la gara,
caci avea s5-mi cornunice ceva: Stii cä am terminat cu Take, i-am dat
90 de locuri..." Parc5 rn-a traznit Dumnezeu. Am replicat imediat: Nu
se poate. Mai 'filth este o imposibilitate de fapt; de o lun5 m5 c5znesc
sa-i gäsesc 20 de locuri si nu ajung; niciuna din organizatiile noastre nu
primeste takisti pe Iistá. Al doilea ar fi o prostie, eaci am da lui Take o
baza parlamentar5 impotriva noastr5 si ne-am crea dificult5ti mari in
Camera si in Senat. Al treilea constat o adanc5 jignire pentru mine:
rn-ai insarcinat cu aceste tratative si in mijlocul lor, peste capul meu,
transezi chestiunea in cinci minute, rata sä asculti in prealabil si 15mu-
ririle mele te rog sa primesti demisia mea..." Averescu a intarziat
trenul ca sá ma impace; a facut pe naivul, mi-a spus cä Take-1 asigurase
c5 tot cam acesta era num5rul mandatelor acordat si de mine, ea b5tuse
palma numai cu rezerva consimcimantului meu si a incheiat: D-ta so-
sesti la Bucuresti inaintea mea, vezi pe Take ci aranjeazci lucrurile cum
vrei d-ta..." M-arn luminat pe loc: c5zusem in curs5. Siretenia lui Ave-
rescu era insondabilà. Ca s5 scape de Take si s5 para prietenos fat5 de
MEMORII, 1919-1922 133
dansul, ii acordase numaidecat numarul de locuri cerut, hear& Si ma

asmuta asupra lui si sa pung ponosul refuzului in spinarea mea. Intal-
nirea din gara Craiova n-a avut alt scop. Fusese o lupta intre doi sireti:
Take profitase de absenta mea ca &à pacaleasca pe general, dar genera-
lul, si mai siret dee& dansul, il pacalise el.
Fata de mine insa, purtarea lui Take nu putea fi calif-ice:a deck cu o
vorba urata. Ce sä ma cert cu el; am hotarat sa-lpedepsesc si sa-i reduc
locurile la jumatate. Abia inapoiat la Bucuresti m-am dus la dansul, si
cu surasul pe buze, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, i-am facut ur-
matoarea expunere: Iubite coane Take, Averescu mi-a comunicat li-
mita superioard a locurilor ce-ti revin in Parlament. Am examinat si-
tuatia toata noaptea, pe baza raporturilor primite din toate judetele si nu
gasesc pentru d-ta dec.& 11 locuri, unul pentru d-ta si 10 pentru priete-
nii d-tale..." Cum? Cum? Zece locuri, dar iti bati joc de mine... Eu
rn-am inteles cu Averescu..." i eu rn-am inteles cu Averescu, si
mai temeinic, te rog sa crezi...", a fost raspunsul meu.
Nervos, Take cutreiera cabinetul sail de lucru, se tragea de must*
si repeta intr-una: Zece locuri, zece locuri dar asta nu se poate, e o
rusine pentru mine..." Nu, coane Take, nu e o rusine, e o liberare.
D-ta vezi-ti de Ministerul de Externe, fi partizanii, lasa-i in voia lui
Dumnezeu si pe maim mea..." Evocarea Ministerului de Externe I-a
linistit, si din 90, a ramas cu 10 locuri, plus al lui...
A doua zi mi-a dat lista candidatilor sai pentru cele 10 locuri, si din
acestia zece, rn-am incurcat cu doi, spre norocul lor. Convinsesem pe
Take sa-i plasez unde voi putea, cu conditia sd-i scot pe toti. Teodor
Emandi, fostul meu coleg de lupta de la Iasi si Bibi Negulescu, un im-
becil, dar profesor universitar in calitatea lor de mari ambitiosi poli-
tici n-au vrut sa candideze decat, cel dintai la Barlad si cel de-al doilea
la Tulcea, fiefurile" lor electorale. Din intamplare in fruntea acestor
douà judete aveam doi nebuni, la Tutova pe Georgescu-Barlad, si la
Tulcea pe Jenica Atanasiu, doi artagosi care turbau cum dau cu ochii
de un takist. N-a fost posibil sä obtinem de la dansii inscrierea celor doi
takisti pe liste. A intervenit Averescu, degeaba. Oamenii au declarat ca
prefera sa demisioneze dee& sa se supung. Ne era cu neputinta sä
dezorganizam doua judete in ajun de alegeri, si am oferit orice alt loc,
si lui Negulescu si lui Emandi. Dar si ei s-au incapatanat, asa incat au
lamas pe dinafara, si in locul lor, Take ne-a dat pe Mimi Plesnilä si nu
mai Siu pe cine. Cum a fost numit insl in fruntea Ministerului de

Externe, a crezut c5 datora o compensatie credincioSlor sai prieteni: pe
Teodor Emandi 1-a numit ministru la Belgrad, qi pe Bibi Negulescu
judeckor la Curtea Permanentà de Arbitraj de la Haga, cu 7 1/2 milioa-
ne lei leafa, pe an! Dacg nu s-ar fi incapatanat Georgescu-Barlad i
Atanasiu, cei doi domni ar fi fost deputati cat a tinut Guvernul Averes-
cu, qi nimeni n-ar mai fi vorbit de ei. Aw s-au infruptat" douà decenii
din bugetul tarn romfineSi, qi din al Societ5tii Natiunilor gi au devenit
personalitati internationale!" Norocul lor!
Bietul Take! Filip Lahovari pe care-1 numisem secretar al delegatiei
noastre la Geneva mi-a povestit cum a fost ales in septembrie onora-
bilul Bibi. Ministrul nostru de externe ii pusese candidatura, se soco-
tise chit" prin aceast5 propunere qi plecase la Aix-les-Bains, eaci sesi-
unea se terminase la S.D.N. qi nu mai fam5seser5 dec.& voturile, care,
pe Take nu-1 interesau. Dup5 inchidere, Filip Lahovari s-a dus la Aix
s5 raporteze efului s'au cele intamplate. Când i-a spus c5 Bibi fusese
ales, Take a sarit de pe scaun: Cum se poate! Dar nu e posibil!"
Bine", a replicat Lahovari, dar n-ati pus dvs. candidatura lui?"
Am pus-o, desigur, dar nu ca sa lie ales, e un dobitoc, ne va face de
ruSne! Vai! Vai!" Take intreg, in aceast5 replica!
Pe Mimi Plesnila I-am pus s5 candideze la... Orwva, cu o condi-
tie: sa nu pun5 piciorul in circumscriptia sa electoral5! Mimi Plesnil5
nu era prost, nu era nici antipatic, dar era ap de urit Inc& speria
femeile, i imi era frica s5 nu-1 ia banatenii drept piaz5 rea! Take a ras,
Plesnil5 s-a ofensat, dar a fost ales... Mai tarziu, dup5 insistentele
coanei Adina, Take 1-a numit ministru la Helsingfors. Plesni15 avea o
reputatie bine stabilita de secatura, qi cfind ni 1-a propus, in Consiliul
de MiniSri, pentru postul nou creat, Titulescu s-a pus pe ris, cu hoho-
te, qi Take s-a facut row ca un rac, de ruSne. Nimeni n-a zis nimic
cunoSeam noi toti dedesubturile gi Siam ca Adina voise s5 plaseze
un om de cas5" i s5 scape totodata de el, caci o speria, cand se in-
torcea pe innoptate de la vizite. Take inghitise ruSnea, dar nu o mis-
tuise, c5ci in public impresia numirii fusese deplorabilà. Cateva luni
mai tarziu, Take venea aproape in fiecare s5ptaman5 la Consiliu cu un
raport al lui Plesnil5: Stiti, c5 nu e ap prost cum cred unii, ascultati
ce Ski interesante ne trimite despre Moscova!". Si ne citea patru fete
pline de potenurile" ce circulau prin cancelariile Legatiilor din Hel-
s ingfors ...
MEMORII, 1919-1922 135
Bietul Take!
0 fi facut el multe boac5ne si multe prostii in viata lui, dar le-a pla-
tit toate prin ate 1-a facut s5 sufere Titulescu in acel Minister Averes-
cu. Pe Titulescu, Take-1 considera ca un fiu sufletesc, si cum Dumne-
zeu nu-i dedese copii, isi revarsase asupra lui toat5 dragostea parinteas-
ca. il manca din ochi, ii admira toate insusirile si nu vedea nici un de-
fect. Take punea mai presus de tot inteligenta si talentul oratoric si so-
cotea pe Titulescu ca cel mai inteligent si mai eloquent roman. Desi
avea marl insusiri morale, printre care budatatea si fidelitatea fata de
prieteni, Take nu punea pret pe ele, si de altminteri, pada" in 1920, Titu-
lescu nu-i dedese nici o dezam5gire pe aceasta latur5.
Desigur c5, cu talentele sale, cu abilitatea sa si cu totala sa lips5 de
scrupule, Titulescu ar fi ajuns §i far5 sprijin dar nu e mai putin adev5rat
c5 Take i-a inlesnit calea si 1-a impins de umeri, in cariera lui politic5.
Cea mai elementarà pudoare sufleteasca ar fi cerut de la Titulescu cel
putin recunostint5 pentru nem5rginita dragoste pe care protectorul sal
i-o ar5tase pan5 atunci, in clipele in care incepuse s5 se zbat5 sub calca-
iul nemilos al tan5rului parvenit. Dar Titulescu nu era nurnai un om fa-
fa' coaie dar si un om rar5 inim5. L-am v5zut rar5 o lacrim5 la moartea
mamei sale, refuzand s5 o vad5 in ultimele ei ceasuri si dup5 ce ince-
tase din viat5, sub pretext c5 boala si moartea erau cele dou6 lucruri cu
care nu se putea imp5ca, si desi venisem la el sà-i aduc un cuvant de
mfingiiere, rn-a rugat s5 vorbim de altceva. De notat c5 nu era certat cu
r5posata, cum s-ar putea crede si c5-mi spusese in mai multe randuri c5
mum5-sa era singura fiint5 pe p5mant, pe care o iubea...
Mi-am dat seama indat5 dup5 intrarea lui Titulescu in Ministerul
Averescu, in iulie, de schimbarea sentimentelor sale fat5 de Take. L5-
murirea complect5 a avut loc in casa lui de la osea, cu prilejul unei
lungi si excelente mese pe care am luat-o impreuna, numai in doi. Du-
pa o zi nàbusitoare, cum sunt zilele de varà in Bucuresti, convenisem
s5 cin5m impreun5 la r5coare, ca s5 st5m de vorb5". A venit s5 ma ia
la Minister pe la ora 8 1/2 si sub pretext c5 nicaleri nu puteatn fi mai in
liniste (nevast5-sa era plecatà nu stiu unde), m-a dus la el acasà. Acolo
pretindea el, pe lângà alte bun5t5ti ne astepta un Bourgogne de der-
riere les fagots", o Fine-Champagne cum nu mai gustasem si o sucu-
lent5 Havana. i asa a si fost. In timpul mesei am vorbit de multe, iar la
cafea (un filtru dumnezeiesc, pricepea omul sä tfaiasc5) a adus-o de-
spre Take Ionescu. Un ceas si jum5tate a tinut sa-mi explice, cu o for-
midabilà verv5, trebuie sa o recunosc, cat iubea el pe Take §i cat il
admira. Dupa ce mi-a enumerat fara mild, toate insusirile pe care seful
ski nu le avea atribuindu-i-le insä cu insistenta pe toate, mi-a insirat
prilejurile pe care Take le avusese in lunga lui carier5 de a se installs&
ni pe situatie" si la care renuntase numai din bunatate, ca sa nu supere
sau sa jigneasca pe altii... M5, nu sti cum il iubesc eu pe omul 5sta, e
de zahar, dar cine 1-a cunoscut numai in tarà n-a cunoscut nimic. Pe
Take trebuie sa-1 vezi in strainatate acolo e la largul lui. S5-1 vezi,
ma, la o masa mare, la Paris, de pilda la o masa, stii, cu vedete maxi,
cu un maresal la dreapta stapanei casei, cu ambasadori, cu cardinali, cu
Madame de Noailles. In asa o sindrofie, lui bietul Take ii vine rândul,
natural, cam pe la coada mesei. Ei bine, crezi cà vorbeste maresalul,
ambasadorul, cardinalul sau doamna de Noailles? Doamne fereste! Ii
turuie gura numai lui Take, nu mai lasa pe nimeni sa puna o vorba, si ii
da inainte cu melodiosul accent pe care-1 cunosti... II est epatant, mon
cher! ... Toata lumea intreaba cine e, si fiindca nimeni nu stie, tot felul
de legende se nasc in jurul lui... M5, tu nu-ti dai seama cat il iubesc eu
pe Take, ma, asta e om! Dar la Londra sa-1 vezi! S5-1 vezi in mijlocul
oamenilor din City: ma, el nu pricepe nimic din treburile lor; ei nu pri-
cep nimic din ce spune el, in englezeasca lui speciala. Nu e nimic: toti
bancherii din Londra sunt convinsi c5 au a face cu un mare financiar
care nu se explic5 bine! Ma, ii face mart pe toti!"... Si dupa doua mi-
nute de facere: Ma, nimeni nu stie cat il iubesc eu pe Take fi nu o gie
nici el! "...
Mi-a mai povestit si altele, si dupa ce mi-a dovedit astfel cat il
iubea pe Take a inceput sa vorbeasca de sotia sefului si sa-mi explice
pentru ce nu o putea suferi. Fiindc5 era proasta si parvenita, fiindca isi
batea joc de barbatu-sau si de prietenii lui, fiindca se amesteca in toate
si le incurca pe toate intr-un cuvant fiindca era nenorocirea iubitului
sau Take... Si da-i, si d5-i. Am aflat astfel ea' d-na Titulescu si d-na Ta-
ke Ionescu erau la cutite, ca ajunsesera sa nu se mai vad5, si ca nu se
mai injurau deck prin telefon...
Cadeam din pod! Crezusem pang atunci ca Take Ionescu si Titules-
cu erau ca dou5 degete ale aceleiasi maini, si-mi dam deodata seama ca
rosturile dintre ei se stricasera rau. Cat am mai stat cu dansii in Guvern
mi s-a parut totusi ca prapastia era mai mult o crapatura de suprafata,
provocata de rivalitatea cucoanelor. Mult mai tarziu mi-am lamurit re-
sortul adanc si ascuns care a impins pe Titulescu ca intr-o vrajmasie
fara crutare impotriva tatalui sau spiritual. N-au fost cucoanele; a fost
MEMORII, 1919-1922 137
ambitia lui Titulescu de a juca un rol european, de a fi exponentul

autorizat, fi singurul exponent al Romaniei peste granit5. Prinsese gust
de po1itic5 externä pe vremea pribegiei sale in Paris (1918-1919) ai
toate str5duintele sale tindeau sA mute hipertrofiata sa personalitate de
pe modesta scen5 balcanick pe care debutase, pe scenele cele mari din
Apus. Temperament qi suflet de vedet5", nu se imp5ca cu o activitate
de subordine i se muncea deja in 1920 sä ajung5 la rolurile internatio-
nale qi s5 se amestece in politica mondiala. Romania trebuia sä-i ser-
veasc5 numai de trambulin5 qi s5-1 arunce in sferele superioare in care
se hofarau destinele lumii... In realizarea planului sAu, Take Ionescu
era ins5 un mare obstacol, caci in cercurile diriguitoare din Occident,
omul reprezentativ al Romfiniei era Take, fi nu era loc pentru doi. Tre-
buia s5 curete" pe Take, ca sA ajung5 el. Dac5 ar fi qtiut cA rivalul s5u
trebuia s5 moarà atat de repede, e probabil câ 1-ar fi asat in pace, ba
s-ar fi mentinut chiar pada' la sraqit, in relatiile sale cu fostul s5u pro-
tector, pe linia pe care o urmase pan5 in 1918, linie caracterizat5 prin
adevdratd dragoste gi supunere...
in qedintele Consiliului de Miniqtri, raporturile dintre Titulescu qi
Take au mers tot acrindu-se, ca s5 ajung5 repede la explozii care mirau
pe cei neinitiati. Orice spunea Take, Titulescu lua imediat cuvantul si-I
contrazicea, qi uneori o facea intr-un mod atat de artAgos incat trebuia
ssa intervida Averescu ca s5 impace lucrurile. Cearta incepea chiar
inainte sa se deschid5 qedinta, cum intra nebunul in sari. Deqi eram in
iulie, de0 era cald de asudam cu toii, Titulescu venea cu blana pe el, ai
tremurand se wza la gura sobei, stranganduli genunchii in brate. Ne
uitam la el ca la o bazaconie, dar Take se enerva, eaci se socotea fas-
punz5tor moralmente de ciracul" lui, qi-1 lua de brat ca s5-1 indeparte-
ze de soba rece. Titulescu se zburluia, se punea s5 tipe qi sa protesteze,
cearta astfel inceputa tinea pada' la sfarqitul qedintei. Take suferea
adanc de atitudinea lui Titulicä" al lui, dar nu riposta niciodat5 la
obrAzniciile sale. 0 scen5 a fost penibil5 intre toate, in primavara anu-
lui '21, in toiul discutiei amendamentelor reformei agrare, la Camera.
Cu prilejul nu mai tiu cárui articol, Take venise la Camera i sustinuse
un amendament in favoarea proprietarilor stráini, ca sa-i pun5 pe picior
de egalitate cu romanii. Camera primise f5r5 simpatie amendamentul;
democratii" 11 combatuserk i majoritatea nu-1 votasera decal dup5 o
avantat5 cuvantare a ministrului nostru de externe, care pledase cu cal-
dur5 qi cu abundenta de argumente juridice. Titulescu nu fusese pre-
zent la edirità, dar a doua zi in Consiliul de Min4tri a cerut cuvantul i

a comlAtut amendamentul lui Take cu o violent:a' care ne-a inmarmurit.
V5zand ca intreg Consiliul ii era ostil, s-a infuriat din ce in ce, si a
incheiat rastindu-se catre p5rintele &au sufletesc si acuzandu-1 cd luase
pat-ale ca sa" propuna amendamentul... In fata insultei, Take a ingalbe-
nit, a inceput s5 tremure din buze, si a lasat sa" =15 nutnai aceste cuvin-
te: N-am nimic de raspuns domnului Titulescu. Cfind se va potoli, ii
va fi sigur rusine de vorbele pe care le-a rostit..." Eram toti indignati.
Stiam toti ca Take nu luase nici o para si a-1 pisasera ministrii straini
sa treaca amendamentul. Ma pisaser5 si pe mine. Pana si Cudalbu, care
nu putea suferi pe Take, a luat cuvântul, a aparat amendamentul si a
blamat cu severitate atitudinea lui Titulescu. Nimeni a spus minis-
trul agriculturii n-are dreptul s5 banuiasc5 pe dl. Take Ionescu, si dl.
Titulescu mai putin decat oricare din noi..." Averescu a cerut scuze lui
Take pentru cele intamplate... Din acea zi s-a rupt si ultimul fir care
mai lega pe Take de Titulescu.
Cu Titulescu, cat a tinut Ministerul Averescu, n-am avut nici o fre-
catura. Am dus-o chiar atat de bine, Inca dupa aderea Guvernului
nostru am scris si semnat in lndreptarea un vibrant si elogios articol
asupra lui. Articol care 1-a incantat, dar pentru care nu mi-a trimis sau
spus nici dou5 vorbe de multumire...
Imi aduc aminte ca in toamna lui 1920 1-am scos dintr-un greu bu-
clue, in care se incurcase la Senat, si care era sa ne provoace o criz5 mi-
nisteriala Legile lui fmanciare, destul de indraznete si pe baza carora
urma sa-si echilibreze bugetul pe anul urmator, trecuser5 cu greu prin
Camera, dar trecusera, in urma unui formidabil discurs de trei ceasuri.
Trei ceasuri tinuse Titulescu Camera sub farmecul incontestabilului
sari talent, cu toata ariditatea subiectului si cu toata plictiseala cifre-
lor... Peroratia mai ales impresionase adanc, cu culmile pe care se
inaltaser5 dupa razboi nazuintele sufletelor noastre, pe cand patimile si
egoismul interesat al catorva nu lasau omenirea sa se ridice din mlas-
tini!" Adanc studiata in fata oglinzii, zile intregi, frumoasa bucata de
bravura" a tasnit ca o irnprovizatie a momentului si a ars ca o flacara
inimile celor neobisnuiti cu tainele meseriei... Dupa memorabila cu-
vantare, dupa ce Titulescu fusese pupat" pana si de fruntasii opozitiei,
am parasit Camera cu Duca, pe care I-am luat in masina mea, cu Duca
Inca tampit de virtuozitatea tipului, desi auzise zbarnaind o strun5 ce
era si a lui, desi cunostea si el ca nimeni altul toate trucurile" mese-
MEMORII, 1919-1922 139
riei. Lucru nostim: nici Duca, nici eu, cu toate ca nu trecuse mai mult
de un sfert de ceas, n-am putut sa ne reamintim nimic din faimoasa
peroratie, care impresionase atat... Numai spuma, a fost concluzia
lui Duca dar ce spuma...!" Spuma e tot spurna.", am raspuns
eu, adica nimic..."
La Senat treaba a mers insa mai greu. Problemele aduse cu atata
verva in fata Camerei au ajuns r5suflate in fata maturului corp. Con-
vinsi c5 nu va intalni marl greutati in calea lui, noi, ceilalti membri ai
Guvernului, 1-am lasat pe Titulescu s5 se zbata singur cu senatorii, si
ne-am vazut de rosturile noastre. Paranoicul socotise insä ca discursul
ski de la Camera, cu rasunatorul lui succes, trebuise sa convinga si
Senatul, cu atat mai mult cu cat majoritatea senatorilor venisera sä-1
asculte, si nu si-a mai dat osteneala sa castige" si simpatia maturului
corp. Jignit in amorul sari propriu, zisul matur corp s-a razveatit impo-
triva globalului" si a cedulelor" si a hotarat sa tranteasca legea, si
prin urmare si pe ministrul de finante. Presedintele Senatului dandu-si
seam5 de catastrofa a suspendat sedinta si a venit repede cu Titulescu
la Camera, la mine... Scapa-ne...!"
. M-am urcat cu ei in masina, si adunandu-rni oamenii la Senat gru-
puri-grupuri, cu mult5 greutate i-am convins sa voteze proiectele mi-

nistrului de fmante. Mi-a trebuit mai bine de trei ore ca sa scap pe Titu-
lescu de rusine si Guvernul de o criza. Bietul Titulica era fiert sa-i
plangi de mila. Rar am vazut atata neputinta si atata lasitate...
Titulescu nu putea infrunta nici o opozitie si cea mai mica impotri-
vire-1 dezgusta sa lupte mai departe. La Camera', atat printre membrii
opozitiei cat si printre ai majoritatii, izbutise sa-si fac5 oarecare popu-
laritate si se misca cu usurinta. Primirea rece, aproape glacialâ pe care
i-a facut-o Senatul, de la inceput, i-a paralizat mijloacele, si infran-
gerea fata de care s-a aflat in momentul votului scumpelor sale legi, 1-a
indepartat definitiv de politica interna. Cred ca nu ma insel afirmand ca
in acel moment precis s-a hotarat sa renunte pentru totdeauna la dansa
si sa ia pe cea externa in brate...
Dupa frecaturile din timpul alegerilor, carora de altminteri Take Io-

nescu, hotarat sa paraseasca Romania pentru Europa, nu le-a dat mare
importanta, raporturile mele cu fostul sef al conservatorilor au fost cat
se poate de bune, pita aproape de srarsitul Guvernului Averescu. Pri-
ma ciocnire am avut-o in toamna anului 1921, pe la sfarsitul lui sep-
tembrie sau inceputul lui octombrie. Take era in stfainkate qi interima-

tul Externelor Ii luase Averescu. Cu cateva zile inainte de inapoierea lui
Take, Ministerul de Externe a primit o comunicare radiofonic5 din par-
tea Sovietelor, prin care ni se propunea o intelegere pe chestiunea Basa-
rabiei. Moscova se declara gata s5 ne recunoasc5 alipirea tinutului din-
tre Nistru qi Prut dac5 la randul nostru recuno0eam 0i plate= Sovie-
telor sumele datorate drept cota-parte a Basarabiei i Datoria Public5 a
Imperiului rusesc, ca i sumele ce reprezentau valoarea armamentului
rusesc prehiat de noi i a bunurilor domeniale din provincia anexatà,
bunuri intrate in patrimoniul Statului roman. Averescu rn-a chemat nu-
maidecat gi mi-a cerut pkerea mea. Ca qi dansul am fost pentru primi-
rea propunerilor sovietice, i am socotit c5 puteam face un mare pas
inainte in raporturile noastre cu puternicul vecin din räskit. Din defe-
rent5 pentru Take Ionescu, Averescu n-a vrut ins5 s5 dea el r5spunsu1
cuvenit Moscovei, i 1-a amanat pentru dou5-trei zile ca s5-1 dea minis-
trul de externe. Nici Averescu nici eu nu ne puteam inchipui c5 Take
va refuza s stea de vorb5 cu rusii... Din nefericire aqa a fost. Take a
skit ca ars i a declarat c5 ar fi un act de trädare fat5 de Franca i de
Anglia s5 1u5m contact cu bo4evicii; cu Moscova nu puteam trata de-
cat prin Paris i Londra... Averescu, sustinut de mine, s-a opus din r5s-
puteri acestui punct de vedere: a fost prima spartur5 in prietenia gene-
ralului pentru Take qi primul semn al crizei" pe care acesta, de data
asta in intelegere cu Brkianu §i cu Regele, ne-o pregkea... Sigur de
sprijinul st5panilor sal, Take a mers pang la dernisie; ca sa evite pr5bu-
girea imediatal a Guvemului, Averescu a primit sugestia Regelui de a
supune cazul la arbitrajul lui Brkianu, coborand astfel prima treapt5 de
la inaltimile pe care se socotea st5pan... Bineinteles Brkianu a dat
dreptate lui Take Ionescu, convins i el cá Basarabia ne era mai bine
asigurata prin omnipotenta franco-britanic5 decat prin consimt5mantu1
Sovietelor revolutionare i nerecunoscute de Manic Puteri dar mai
ales ca s loveasc5 in Averescu a ckui succesiune se pregkea sä o ia. Nu
qtiu ce s-ar fi intamplat in 1940 dac5 Rusia ar fi consfintit in 1921 alipi-
rea Basarabiei la patria-mamä, dar in tot cazul situatia noastrà inter-
I La constituirca Guvernului Averescu, Regele a primit cu o strambdtura din nas
propunerea unei colaboräri cu Take Ionescu; dupA un an i jumätate de guvernare 0 de
lucratura bratienistä, Regele socotea prezenia lui Take in Guvernul Averescu ca indis-
pensabilii.
MEMORII, 1919-1922 141
nationala ar fi fost alta in 1940 daca n-am fi refuzat in 1921 mana ce ni

s-a intins...
Numai cei initiati in secretele culiselor noastre politice au cunoscut
acest demers sovietic. Take lonescu a murit dupg cateva luni, iar Bra-
tianu qi Regele Ferdinand au facut tot ce au putut, mai tarziu, ca sä
tearga din pasivul lor marea grepala de care s-au facut vinovati.
Dar repet, frecaturi personale cu Take Ionescu n-am avut in cursul
colaborarii noastre din 1920/1921, pana la criza finalá a guvernarii
noastre. Chiar pe chestiunea Basarabiei, neintelegerea a fost intre Ave-
rescu qi el; in aceasta chestiune eu am lucrat fara succes de altmin-
teri mai mult indirect. Frecaturi, daca pot intrebuinta aceasta expre-
sie, am avut insa in mai multe randuri cu gratioasa sa sotie Adina, caci
prea se vara unde nu-i fierbea oala i prea era botoasa.
Sarmanul Take o iubea ca un prost, era sub papuc, qi suferea adanc
toate nazbatiile ei. De cfite ori o puneam cu botul pe labe printr-un cu-
Vint mai taios, de cite ori ma certam cu ea, ma impacam repede de
mila lid. Se supara dansa qi varsa Mead, dar cu toate cusururile pe care
le infatip, era fata buna i vechea noastra prietenie din 1917 tot mai là-
sase urme in raporturile dintre noi. Scena cea mai grava a avut loc intre
noi, cu prilejul vizitei mareplului Joffre, in 1920 daca nu ma in§el.
Aceasta vizita nu mi-a lasat de altminteri nici o =inure glorioasà.

Cele cateva zile pe care le-am petrecut cu paqnicul invingator de pe
Marna mi-au dovedit o data mai mult cat de oarba e soarta qi cat de
precara e gloria militara. Mi-au revenit atunci in memorie cuvintele lui
Take Ionescu de la Ia0: A trebuit sa vie razboiul asta ca sa ne dam
seama cat de pro0i sunt generalii... toti!"
Cu opt zile inainte de a sosi marealul am fost preveniti ca va merge
la Mar4e0i sd decoreze armele cetdrii cu Legiunea de Onoare", in
amintirea eroicei rezistente din 1917. Guvernul francez confunda Ma-
ramtii cu Verdunul... Biata urbe" Maramti nu era insa o cetate ci o
simpla comuna ruralâ fail sterna de decorat gi nu contribuise prin ea
insdyi intru nimic la glorioasele zile din 1917. Atentia Guvernului fran-
cez era totu0 magulitoare i a trebuit sa fac in putinele zile ce-mi stau
inainte toaleta" glorioasei cetdfi. Printr-un decret-lege am ridicat co-
muna rurala Inca pe jumatate ruinata la rangul de comuna urbana, i-am
alcatuit o sterna (Sfantul Gheorghe cu piciorul pe balaurul invins, dui:4
cate-mi reamintesc) brodata pe o perinal de catifea ro0e 0 am alca-
tuit programul serb5rii, cu Uri drum pe cat de scurt posibil prin urbe, si
mai prelungit prin vechile transee dimprejur, aproape Inca intacte... Ca
s5 fac placere Elizei Sutu, Egeria lui Averescu, am numit primar, adic5
presedinte al comisiei interimare pe Georges Negroponte, proprietarul
local, care si-a petrecut cu acest prilej cea mai frumoasa zi a vietii sale.
Negroponte, om cumsecade si b5iat bun, era certat cu cuvantul si nu
era in stare s5 citeascI un discurs, darmite s5-1 compun5. Din fericire
pentru el, nici Joffre nu era un orator. Au inganat si unul si altul cateva
cuvinte, Negroponte s-a rosit ca un rac, Joffre a eascat de i s-a rupt
gura si totul a fost gata. Adica n-a fost totul gata, c5ci a mai urmat de-
corarea lui Negroponte, dupa o lunk tot cu Legiunea de Onoare...
Pe tata Joffre 1-am skb5torit la Bucuresti printr-o receptie solemnä
la Parlament si printr-un banchet monstru in sala Teatrului National.
Un banchet la care au luat parte peste o mie de persoane, din toate par-
tidele politice. Mese le erau asezate jos in sa15, iar jur imprejur din loje
coconetul regimului si alt5 serie de invitati, priveau si s-au delectat
apoi cu discursurile. Receptia parlamentarà a avut loc in sala Camerei,
uncle s-au adunat deputatii si senatorii. S-a vorbit in numele Parlamen-
tului, in numele Guvemului, si a vorbit si Joffre. Vai!
Din desfasurarea acestor receptii voi insemna aci dou5 anecdote,
dou5 intampläri de care s-a f5cut mult haz atunci. La banchet m5 aflam
asezat in fata Ducelui de Amalfi, ministrul Spaniei si lang5 dansul sta
Cudalbu, ministrul domeniilor. Amalfi, Duce recent, c5satorit cu o fe-
meie desteapt5, de mare familie, dar o gur5 spurcat5 cum n-am mai v5-
zut Amalfi era un natarau si vorbea intr-una. Se lansase intr-o con-
ferint5 ca sa ne dovedeasc5 ca Romania si Spania erau douä t5ri iden-
tice, ba aproape ca Romania era mai interesantà decal Spania, din
punct de vedere istoric. Nimic nu ma plictiseste mai mult decat plati-
tudinea si prostia. Ca sa o tai scurt, 1-am intrerupt: La similitude des
deux pays va en effet trés loin" si uitandu-m6 la Cudalbu vous
avez le duc d'Albe et nous avons le Cudalb (cul d'Albe...)!" 0 for-
mulä precis5 care m5sura toate raporturile... estetice, intre cele douà
tari! Formula mea a avut un succes nebun! A doua intamplare a fost
prilejuità de cuvantarea presedintelui Senatului in sedinta de la Came-
ra. Bietul general Coanda; un orator in genul lui Negroponte si el; desi
Eyi citea fituica, de cate ori urma sa citeasca Marechal Joffre" il lua
gura pe dinainte si zicea Marechal Foch". Eram in spatele lui. La a
doua gresea15, i-am dat un pumn in spate: Ah, pardon, le Marechal
MEMOR11,1919-1922 143
Joffre!" A gre§it de 4 ori, §i de fiecare data a prirnit un purnn in spate.

Cand a venit pentru a 5-a oara nurnele lui Joffre, s-a intors &are mine
ca sa evite pumnul §i mi-a strigat in fata: Monsieur le Maréchal Jof-
fre!" Capul celor care ascultau, nu-1 voi uita niciodatal Numai Joffre
n-a bagat nimic de seama: inchisese ochii de la inceputul cuvantarii lui
Coanda §i n-a auzit nimic, fiindca dormea in picioare precurn caii.
Dar sa revenim la prietena mea Adina. Pe langa mesele oficiale,
Averescu a oferit §i un dejun intim lui Joffre, la Capp, sus intr-un sa-
lon. Eram vreo 12 persoane. Din Guvern, era insa numai Take cu sotia
0 eu. Nu §tiu ce rn-a apucat, eram in toane, §i tot timpul mesei mi-am
batut joc de Adina, cu duh §i rautate. Lipsita de replica, biata fata n-a
spus nimic, dar la cafea s-a pus pe plans... Parra seara ne-am impacat,
0 cum peste cateva zile a plecat in strainatate, rn-am gandit sa ma duc
la gara cu o cutie de bomboane, sa ne impacarn de tot. Vad §i acum sce-
na: pe peron, Take, Mimi Plesnila §i cativa oameni de casa. Adina, ru-
rnenä, eleganta si glorioasa se urcase deja in vagon, §i de la fereastra i§i
imbärbata sclavii franti de durere. Ajunsesem la timp. Dup5 dou5 mi-
nute trenul a plecat, §i cand Take i§i mai agita palaria, Adina a lasat sa
cada, amenintanduli sotul cu degetul: Et surtout, Take, n'oubliez pas
de telegraphier a Beneg ma redaction, n'est-ce pas?" Oui,
oui..." a inganat bietul Take, iar ecoul repeta tot mai salb, pe urma
trenului care se indeparta: ... ma redaction, n'este-ce pas?" Take mi-a
steam mina jenat. lar Iancovici, cu care am plecat, mi-a povestit ca la
Paris, pe vremea pribegiei, Take il insarcinase sa se Oita ca scaiul dupa
ea, sa nu spuna prostii!
Biata Adina! Nu era proasta, dar era ceea ce francezul nume§te
sotte", qi avea formule minunate, de te intrebai cum le gasea. 1mi
reamintesc dou5, §i le dau aci, caci prea sunt frumoase. Dupa ce pusese
la cale Mica Intelegere, Take s-a dus pentru 24 de ore la Belgrad sa
semneze pactul. Pe vremea aceea mini§trii de externe nu zburau Inca,
§i cal5toria cu trenul de la Bucure§ti la Belgrad era nesfar§ita §i obosi-
toare. Adina nu s-a lasat insà, si s-a agatat de sotul eil. Modesta §i atat
de curnpanita d-n5 Averescu intreband-o la inapoiere cum de s-a hotà-
rat la atata tevatura pentru o atat de scurta petrecere pe malul Savei,
Egeria noastra i-a dat urmatorul raspuns, demn sa fie sapat in piatra:
J'ai accompagne Take dans toutes les capitales de l'Europe je ne
I Asa s-a inaugurat tristut obicei al ministrilor de externe din Mica Intelegere sä-si
care nevestele cu ei in vizitele tor oficiale.
pouvais mettre Belgrade en état d'infériorite". Cativa ani mai tarziu,

murise Take, Jouvenel trecand prin Bucuresti a omis sa-i depunA o car-
t5. Adina s-a plans ministrului Frantei cu aceste cuvinte: Que voulez
vous, monsieur de Jouvenel ignore les usages. Pour tous les &rangers
de marque passent par Bucarest, c'est la couronne forcee au Soldat
Inconnu et la carte a madame Take Ionesco!..."
Avea de altminteri si Take formulele lui, dar ale lui erau formule de
om destept. Cand s-a pr5busit Banca NatiuniiI, Nicu Ghica-Cománesti
a venit la mine disperat s5-1 scap. L-am incredintat ca voi face tot ce
voi putea, dar c5 cheia situatiei era in mana ministrului de finante. Ti-
tulescu era in strainatate, qi la Finante era interimar Take Ionescu. Nicu
Ghica fink certat cu el, rn-a rugat sa-i vorbesc eu. M-arn dus la Take qi
i-am expus chestiunea. Cine e jidanul lui?" Cum nu pricepeam, mi-a
lärnurit c5 in fiecare banc5 e un ovrei care conduce institutia. La randul
meu i-am 15murit c5 la Banca Natiunii nu erau ovrei, qi ea' banca era
condus5 de genialul Stoian zis b5ncuta" (fiindc5 inainte de razboi ple-
da la Judecatorie pentru 50 de bani) si mai zis si stropitoare" (fiindea
i§i scuipa cand vorbea interlocutorii). Cum?" a exclamat Take
lin boier mare ca Ghica vrea siffacci banc5 si n-are un jidan? E pier-
dut...!"
Ce a mai fost §i cu Ghica si cu Banca Natiunii! Ghica era inc5p5ta-
nat qi prost si-1 incalecase cu totul Stoian. Profitand de dezechilibrul
postbelic, escrocul nimerise cateva afeceri si actiunile Bäncii Natiunii
se urcaser5 vertiginos. Dou5-trei afaceri proaste au determinat insa tot
atat de repede peabusirea. Ghica, cocotat de Stoian presedinte al consi-
liului de administratie, fusese convins c5 tot ce zboar5 se mananca, si
ademenit de catre aventurier srarsise prin a se crede chiar un cap finan-
ciar. Cat am fost ministru de finante, in 1920, a venit in fiecare dimi-
neata sà-mi dea sfaturi... Pentru bietul om, desteptarea a fost brusc5.
Nu a fost at5t de afectat de banii pe care-i pierdea in afacere cat atins in
megalomania si in snobismul lui si prâbusirea prestigiului sail 1-a
determinat desigur la actul tragic pe care 1-a sávarsit. Se infatisa peste
granita ca mare financiar si determinase pe mai multi igofi si printi
intre care pe Sixt de Bourbon si pe Conte le de Beam s5 cumpere
' hi toamna anului 1921.
MEMOR11,1919-1922 145
pachete serioase de actiuni de-ale 135ncii, si nu mai indraznea sä dea

ochi cu ei.
Take s-a purtat in aceast5 afacere ca om de inim5. Desi nu putea
suferi pe Ghica-Comänesti, edecul lui Marghiloman, a convocat ime-
diat pe conduc5torii B5ncii Nationale si le-a cerut tot concursul. Banca
National5 a studiat vreo &ma' säpfamani situatia si s-a declarat gata sA
salveze Banca Natiunii cu conditia ca Ghica-Comeinesti sei-i remitd
polite personale in valoare de 30 milioane lei. Era o solutie nesperat5
pentru prietenul meu, a c5rui avere enorm5 nu s-ar fi resimtit de acest
sacrificiu. Asa a judecat si dansul si a venit la mine sa-mi multumeas-
ca, cu vie emotie. Ne-am str5ns m5na, si am socotit drama incheiatà.
Spre stupefactia mea, prefectul politiei Nicoleanu a venit a doua zi la
amiaza sa-mi anunte ea Ghica s-a sinucis, in casa cumnatului sail gene-
ralul Leon Mavrocordat, tragandu-si un glonte in gur5... Ce s-a int5m-
plat, n-am putut niciodat5 bine 16muri. Mi s-a spus ca ar fi fost o scen5
penibil5 intre el si tatal s5u, care 1-a invinuit c5-si ruineaza copiiiI, si
i-a cerut s5 nu dea politele... Cat era de absurd5 aceast5 hot5rare, o do-
vedeste faptul c5 dupà moartea lui, acesti copii au trebuit sa pl5teasc5,
nu 30 de milioane ci 562, ca taxe succesorale... Sinuciderea era in fa-
milie: tat51 mare al lui Nicu Ghica s-a sinucis pe vremuri fiindcd se
credea ruinat, iar tat51 &au s-a sinucis si el mai tarziu si s-au mai si-
nucis si altii... Sinuciderea lui Ghica a zdruncinat adanc societatea
bucuresteana, dar s-au intamplat atatea de atunci, ca nimeni nu-si mai
aduce aminte de ea...
---
I Trei la numar: doi bdieti idioti 0 o fatal tuberculoasti.

2 Marturisire facutd rule de Cancicov, avocatul familiei.
CAPITOLUL AL IV-LEA
Lupta contra cornunistilor Organizarea celulelor comuniste

Greve partiale Incercare de greva generala Teroristii Aten-
tatul contra mea si atentatul de la Senat Afilierea la Moscova
Despartirea dintre comunisti si socialisti Congresul din 8 mai
Arestarea conducatorilor comunisti Reactia in Camera.
o
Lupta contra comuni§tilor a fost principala mea preocupare la Mi-

nisterul de Interne, in anii 1920 §i 1921. Pericolul row luase proportii
ingrijor5toare la inceputul anului 1920 §i schimbarea brusc5 de Guvern
§i chemarea lui Averescu fusese determinat5 de spaima Regelui §i a lui
Br5tianu fata de carenta Guvernului Vaida §i de fanteziile ministrului
s5u de interne, Lupu. Regele i§i pusese, ca §i Beatianu, toata increderea
in energia mea pentru curmarea r5ului. Planul celor doi cotoi era sirn-
plu §i urrnarea un indoit scop: s5 uzeze pe Averescu la Guvern, s5-i n5-
ruie popularitatea 0 s5 se serveasc5 de mine pentru restabilirea or-
dinei. Pentru mine planul lor era clar; 1-am primit, fiindc5 pe de o parte
popularitatea lui Averescu imi devenise indiferentà, iar pe de alta am
socotit ca o datorie de con§tihn5 Si opresc tara pe marginea pr5pastiei.
Nu am intentia s5 fac aci istoricul arnanuntit al luptei cu comunis-
mul. Ar cere un volurn, §i n-am nici rágazul nici poft5 sa lungesc aces-
te märturisiri deja prea lungi. Voi atinge in treacal numai principalele
puncte, pentru a evoca cateva amintiri personale menite s5 arunce puti-
n5 lumin5 asupra evenimentelor qi s5 dest5inuiasea unele dedesubturi.
Dup5 ce rn-am desprtit de Averescu, generalul n-a ezitat SA-0 asume
meritele starpirii comunismului. Adev5rul este cu totul altul. in aceast5
lupt5, Averescu n-a avut nici o initiativd si nici un rol. $iret cum era, §i
ne§tiind cum se vor intoarce lucrurile, m-a lásat pe mine singur in fata
räspunderii. S5 nu se uite simpatiile lui fata de mi§c5rile de stinga pre-
cum §i preocuparea de a nu-§i §tirbi popularitatea, picare o credea p5-
MEMOR11, 1919-1922 147
tuna *i in p5turile muncitoresti de la oraqe de*i, in realitate, era exclu-

siv ruralA. Trebuie ins5 s5 recunosc c5 n-a I-Scut nimic ca s5 mA stanje-
neasc5; l5sandu-mi libertate *i initiativA complect5 mi-a pennis sA-mi
duc sarcina la bun scapit. Posteritatea va judeca daca am I-Scut bine sau
r5u. in primul caz nu cer nici o rAsplat5 postumA. in al doilea, sunt gata
s5 plAtesc *i dup5 moarte...
inscaunarea popularului general a fost primit5 de intreg poporul ro-
mânesc cu atat entuziasm incSt curentul comunist a sc5zut de la sine in
primele luni ale guvem5rii noastre. Nu mai era loc decat pentru curen-
tul averescan, *i pan5 dup5 alegeri nici o alt5 mi*care n-a mai putut ri-
dica capul. Sociali*tii *i comuni*tii, speriati de autoritatea omului cu
sabia, au amutit *i nu *i-au revenit in fire decat dupa cfiteva luni, dup5
ce au putut constata CA sabia era de carton. Adic5 tocmai in vremea
cand am preluat eu Ministerul de Interne.
La inceput comuni*tii au stat in umbra', au impins inainte pe ap-zi-
*ii social-democrati" in frunte cu Moscovici, *i au incercat s5 se stre-
coare in public *i pe lâng5 autorit5ti sub firma partidului caruia se recu-
noscuse o existent5 legal'. In alegerile generale, comuni*tii *i socialiq-
tii candidaserS pe o singur5 listA social-democrate, careia, fatA de co-
v5r*itorul curent averescan *i de prefacuta adormire a activitAtii comu-
niste, nu i s-a dat destuld atenfie. i astfel, multumit5 reprezent5rii pro-
portionale, s-au ales câtiva deputati pe listele social-democrate, care nu
numai a nu fuseser5 prigonite dar fuseser5 chiar favorizate, in limitele
posibilului, tocmai in vederea combaterii comunismului. Social-demo-
cratii se ar5taser5 intr-adev5r pana atunci adversari ireductibili ai idei-
lor comuniste. Se va pune intrebarea: cum au putut admite social-de-
mocratii, pe listele lor, candidati comuni*ti? Raspunsul nu poilte fi dat
cu precizie fiindc5 nu s-a putut niciodat5 stabili dacA conduc5torul
social-democratilor, Moscovici a fost sincer sau a jucat teatru in opozi-
Oa lui fata de comunism. Din experienta mea, a* trage mai mult con-
cluzia cA a jucat teatru. Au fost ins5 printre frunta*ii social-democrati-
lor qi adversari sinceri *i hot5rSti ai comunismului, *i au fAmas ca atare.
Astfel au fost Flueraq, Jumanca, Gherman etc. in Ardeal qi Grigorovici
in Bucovina. Peste Carpati, patima secular-A desp5rtea pe romani de
unguri, *i ungurii din centrele muncitoresti find toti inscri*i la comu-
ni*ti, un zid puternic a apArat pe romanii inscri*i in Partidul Social-De-
mocrat de once contaminare comunistA. Ei n-au admis pe listele lor
nici un comunist bag fiindcA ii cuno*teau dar pe ele s-au stercurat
comunisti din Vechiul Regat, pe care ardelenii crezându-i pe cuvant, i-au

luat drept social-democrati. Si astfel s-au putut alege un Cristescu, un
Stoiculescu, un Stanev etc.
De altminteri, in anii 1919, 1920 si 1921 chiar, in Vechiul Regat
delimitarea nu era foarte neteda intre socialisti i comunisti. Teoretic
despartiti (ba chiar invrajbiti dupa cate pretindeau ei), in practica fieca-
re grup avea interes sa lase oarecare confuzie sa domneasca. Comunis-
tii stiau bine ca sub firma kr erau expusi la toate rigorile legii, si ca nu
puteau scoate capul decat sub firma social-democrata. Iar social-demo-
cratii Ii dau seama la randul lor de forta de iradaiere a focarului de la
Moscova, de dinamismul si de mijloacele de propaganda proprii comu-
nismului i nadajduiau sa se poata servi intr-o zi de ele. Moscovici,
increzut in capacitätile sale de intelectual, socotea pe Cristescu si con-
sortii ca simple elemente de lupta pe care sa le manuiasca dupa plac.
De fapt, 1-au incalecat Cristescu i ai lui, i cand s-a trezit a fost prea
tarziu, caci s-a trezit in puscarie...
Am spus cà inlocuirea lui Averescu la Interne prin mine a coincis
cu redesteptarea activitatii comuniste, adormita de la venirea noastra la
Guvem. In realitate n-a fost o simpla coincidenta, ci o hotarare serios
chibzuita de catre smecheri, ca o consecinta a remanierii ministeriale.
Plecarea lui Averescu din fruntea Internelor ii s-a parut ca le deschide
un drum nou. In cele 3 luni cat am stat la Ministerul de Finante, eu le
ap5rusem ca un om blajin, pasnic si de inteles. Rezolvasem conflictele
de la Tutun si de la Chibrituri pe cale diplomatica" si cu toate c ne-
clintit in fond, ma aratasem conciliant in formal Apoi eu nu eram gene-
ral, si nu dispuneam de armata, ca Averescu. Si mai era Inca ceva: il
stiau pe Averescu influentabil, ii stiau preocupat de popularitatea lui si
inclinat prin fire spre utopiile de stanga in gandul kr un conflict in-
tre mine si primul ministru n-ar fi fot prea greu de pus la cale, in folo-
sul lor.
In primele trei luni ale guvemarii noastre, agentii Moscovei incer-
casera sa saboteze,.intreprinderile Statului i sa creeze celule sovietice
pe unde putusera. Incercarile de sovietizare a atelierelor Cailor Ferate,
ale fabricilor de la Belvedere si de la Filaret dedesera gres. Fata de ati-
tudinea noastra darza care zadarnicise eforturile unor actiuni izolate,
conducatorii comunismului au schimbat metodele lor, odata cu pleca-
rea generalului Averescu de la Interne, socotind probabil ca urmasul
lui nu va fi in stare sa se opuna unei miscari mai generalizate.
MEMOR11,1919-1922 149
-
Conducatorii comunisti locali i agentii veniti din Rusia au decis
astfel sa treaca de la revendicari" solicitate prin delegatii, la greve, in-
sotite pe unde s-ar fi putut si de sabotaje. In 1920 mijloacele de rezis-
tenta legale puse la dispozitia Guvernului, in luptele sociale, emu foar-
te reduse. Legi exceptionale pentru mentinerea ordinei publice nu exis-
tau; mobilizarea i trimiterea pe front nu mai puteau fi intrebuintate, ca
pe vremea liberalilor, deoarece noi trecusem armata pe picior de pace
si Averescu protestase destul (si prosteste) impotriva mentinerii ei pe
picior de razboi. Ne ramanea starea de asediu, care ne-ar fi permis sa
trimitem delictele impotriva ordinei publice in fata instantelor militare
§i sa le judecarn astfel repede si cu severitate dar nici Averescu nici
eu nu voiam sa inauguram guvernarea noastra prin proclamarea starii
de asediu, cu atat mai putin cu cat nu se trecuse Inca nicaieri de la pro-
paganda la fapte. N-am proclamat starea de asediu deck dupa cateva
luni, dui:a ce comunistii savarsisera numeroase acte de sabotaj si delic-
te impotriva libertatii muncii.
Dupa textele legilor, dreptul la greva exista Inca, desi marginit la
intreprinderile particulare. Averescu trambitase atat respectul sau fata
de legalitate incat comunistii erau convinsi ca prepusul generalului la
Interne nu va indrazni sa se abata de la una din cele mai exploatate lo-
zinci ale partidului nostru, pe vremea opozitiei.
Pentru ca miscarea grevistä s duca la o tulburare sociala serioasa,
agentii Moscovei si-au dat seama ca trebuia sa procedeze treptat, data
fiind inexperienta muncitorimii romanesti in astfel de indeletniciri. S-a
hotarfit sa se inceapa cu greve locale, pe unde se va putea, mai ales in
intreprinderile particulare, lasandu-se ale Statului la urma. Aceste greve
izolate trebuiau sa serveasca de scoalà, de manevre, pentru pregatirea
unei greve generale proiectata pentru toarnna si instructiunile ce-
lulelor recomandau sa fie insotite pe cat posibil si de acte de sabotaj.
Odata cu greva generala sau in preajma ei urmau &á se savarseasca §i
acte de teroare, pentru a influenta opinia publica si a o face &à reactio-
neze impotriva Guvernului.
Trei luni cat a stat in fruntea Ministerului de Interne generalul Ave-
rescu nu s-a preocupat de comunisi, convins cum era ea popularitatea
lui era o pavaza suficienta impotriva oricarui pericol. Cand Ii raportam
cele intamplate la Belvedere, la Chibrituri sau aiurea, ma intampina cu
un suras sceptic si am povestit cum voise sa instaleze la Filaret un so-
viet de dame". Sub lipsa lui de supraveghere, celulele comuniste se
intinseser5 pe tot cuprinsul rii, dar mai ales in centrele mari muncito-
re*ti, in Bucure*ti, pe valea Jiului *i in Banat Si se mai implantase pro-
paganda cu succes in regiunile unde ungurii, bulgarii, rutenii *i ru*ii se
aflau ins mase compacte adic5 la Cluj, in Cadrilater, in Bucovina *i
in Basarabia. Cand am sosit eu la Ministerul de Interne, miwarea era
pe roate *i a pornit.
Mi-am dat seama de sarcina ce a/Asa pe umerii mei, *i am pornit *i
eu la lupt5. Lupta a tinut un an, dar a fost incununat5 de un deplin suc-
ces. M5 m5gulesc cu acest succes, c5ci 1-am dobandit rar5 excese de
brutalitate. Tara a fost curátat5 de comunism, care n-a mai ap5rut cleat
20 de ani mai tfirziu, importat din nou de la Moscova sub c5m4i1e
verzi ale mi*c5rii legionare. Mareplul Antonescu a fost silit s5-1 inece
in sange, *i n-a izbutit s5-1 distrug5 complect. In actiunea mea contra
comunismului am gasit in Romulus Voinescu, directorul general al Si-
gurantei, in inspectorul Vintila Ionescu, in generalul Nicoleanu (pre-
fect de politie), in generalul Margineanu (comandantul Corpului II Ar-
mata) qi in maiorul Cernat comisar regal, cei mai devotati qi iscusiti
co laboratori.
Greve le n-au inceput indat5. Cat mai ramasese din iunie *i Jima lui
iulie au fost folosite pentru lucfarile pregatitoare. Agenti comuni*ti se
strecurau din fabric5 in fabric5, din atelier in atelier *i cautau sà putia la
cale mai ales acte de sabotaj. De multe ori prost primii, erau dati afar5
sau pe mana politiei uneori ins5 reu*eau. Cloncanii de la centru pre-
gateau pe de alta parte greva genera15, *i in acest scop c5utau colabo-
rarea detnocratilor. Nu s-a tratat de la partid la partid, dar s-au luat con-
tacte locale cu t5r5ni*tii, contacte ce n-au dus la nici un rezultat. Numai
la Ploie*ti era s5 se fac5 intelegerea, dar 1)&15 in cele din urm5 nici aco-
lo nu s-a facut...
Prin august au inceput primele greve. Unele au dat loc la agitatii
premerg5toare, dar n-au izbutit. Astfel a fost la Atelierele C5ilor Ferate
din Bucure*ti, unde luctitorii au ezitat 55 intre la lucru din cauzA c5 Ii
s-a impus munca cu acord". Partial, s-au pus ins5 in grevg mecanicii
de la C.F.R. Greva lor a fost repede potolig. Scurte greve au mai avut
loc in august, septembrie *i octombrie prin unele ateliere din provincie,
pe la exploat5rile societ5tilor de petrol (in aceasta categorie, cea mai
serioas5 a fost greva mai*trilor-sondori de la Ochiuri Razvad, in Dam-
bovita), prin diferite fabrici. S-au pus in grev5 i chelnerii de la Bac Su
qi bkbierii din Brapv...
MEMORII, 1919-1922 151
Fabricile fiind bine pazite, acte de sabotaj n-au putut fi comise in

aceasta perioad5 initialà; lucr5torii nu erau inc5 destul de mustruluiti si
nu indr5zneau sa se compromit5 prea mult. La C5ile Ferate, unde mis-
carea gcuse adepti mai demult, si unde liniile nu puteau fi suprave-
gheate pe intreg parcursul lor, s-au incercat si s-au reusit cdteva acte de
sabotaj: sine au fost ridicate in diferite locuri dar din fericire stric5-
ciunile au fost descoperite la timp, si n-am avut accidente de deplorat.
Intre timp, comitete clandestine hogrfiser5 o grev5 general5 pentru
octombrie. Se conta mai ales pe greva transporturilor, cea mai eficace,
c5ci intreruperea comunicatiilor trebuia s5 tulbure adânc toata viata
economic5 a t5rii. La C5ile Ferate si la Tramvaiele din Bucuresti, co-
munistii p5trunseser5 mai addnc si izbutiseed sa creeze celule bine or-
ganizate.
La Ministerul de Interne eram in curent cu aproape toate uneltirile
agentilor comunisti si cu proiectele ce se puneau la cale. Dou5 c5i ne
erau deschise: s5 arest5m pe capete, s5 c5ut5m s5 z5d5rnicim incerca-
rea de grev5 general5 inainte de izbucnirea ei sau s5 l5s5m miscarea
sä meargá inainte, supraveghind-o i sa intervenim numai in momentul
izbucnirii grevei sau dup5 faptul indeplinit si pe baza lui s5 1u5m m5-
suri radicale pentru starpirea thului. M-am hoar& pentru a doua cale,
fiindc5 faptul indeplinit al proclarnarii grevei generale mg autoriza ssa
cer proclamarea st5rii de asediu, gra' de care nu puteam face nimic. De
la 1920 s-au intimplat atatea, s-au votat atitea legi exceptionale pentru
mentinerea ordinei publice, s-a recurs la atatea acte samavolnice, pada
si la ucideri gra' cea mai mica acoperire legal5, incdt cititorii care au
trait aceste vremuri tulburi se vor mira de scrupulele mele. Dar in 1920
nu eram in 1942 (cand scriu aceste rdnduri) si opinia publicA n-ar fi pri-
ceput m5suri drastice in vederea unor intentii pe care interesatii le-ar fi
negat si pe care nu le-as fi putut dovedi. Traiam Inca intr-o epoca de
perfect5 legalitate, si nou5 celor din Partidul Poporului ne era mai putin
permis decdt oricui sä calcam legile.
Am läsat deci pe conducatorii celulelor comuniste s5-si vadà de
treaba lor, si eu cu ai mei ne-am vazut de a noastri. Fata de propaganda
lor am pus o contrapropaganda la cale si am cautat sA desfac pe ascuns
cdte se injghebau tot pe ascuns, rezervandu-mi dreptul sa apar pe fata
in lupta in momentul in care comunistii vor trece de la intentii la fapte.
Bineinteles c5 prin agentii Sigurantei eram zilnic tinut la curent de toa-
te miscarile inamicului si aflasem astfel ca greva generalä fusese soro-

cità pentru mijlocul lui octombrie.
Pe la inceputul acelei luni, domniile lor domnii Moscovici si Cris-
tescul mi s-au infatisat la Minister si mi-au prezentat un memoriu con-
tinând revendicarile muncitorimii", rugandu-m5 s5-1 supun examin5-
rii Consiliului de Ministri, si dup5 examinare sa le dau räspunsul Gu-
vernului. Domnii delegati ai muncitorimii imi vorbeau de sus politi-
cos, cu deferent& dar de sus ca niste oameni constienti de impor-
tanta kr, si rn-au prevenit ca. in cazul in care raspunsul Guvernului nu
va fi satisfacator, muncitorimea se va vedea silita s proclame greva
generala. Pentru raspuns, mi-au dat chiar un termen scurt zece zile.
Cu aceiasi calm am rugat pe onorabilii delegati sa-mi lase memoriul 5i
le-am fagaduit ca-1 voi citi indatd ce voi avea vreme, yi cd voi vedea
dacd este cazul sd-1 supun deliberdrilor Consiliului de Mblistri
Moscovici si Cristescu au fost mirati de indiferenta mea fata de
amenintarea lor cu greva generala; se asteptasera cu totul la altceva, la
o interventie de impaciuire, sau chiar si la amenintari dar la indife-
rent& nu. *mecherii au iesit de la mine cam buimaciti, caci destepti
cum erau si-au dat seam5 primeam (aproape cu placere!) perspecti-
va unei greve generale...
Adevarul era ca o doream. tiam ca propaganda comunista nu izbu-
tise sa organizeze celule decal la Calle Ferate, c5 restul muncitorimii
era mai mult sau mai putin recalcitrant& cà greva general5 nu va rezis-
ta de va fi proclamat5 primelor masuri de autoritate. Cu un cu-
vânt eram sigur de victorie...
Memoriul Moscovici-Cristescu continea unele deziderate legitime,
dar partea lui esentialá o constituiau revendicarile de control munci-
toresc in toate intreprinderile particulare ca si in ale statului. Am dat o
copie lui Averescu, care dup5 ce a citit-o a fost de acord cu mine sa nu-i
dam nici o urnmre i sa ne pregatim in vederea dezlantuirii grevei.
A fost i parerea lui cá trebuia sa lasam buba sa crape ca sa putem lua
apoi toate masurile de vindecare. Informatiile mele, documentate asu-
pra posibilitatilor" bandei ii linistisera complect.
La termenul fixat (era daca nu ma insel in ziva de 16 octombrie),

domniile lor domnii Moscovici si Cristescu au venit la raspuns. tirile
Cristescu intrerupt o cAlAtorie de studii"(!) ce facea la Viena, ca sA vinA sA-mi
remità acest memoriu i sA asiste la proclamarea grevei generale...
MEMOR11,1919-1922 153
din ultirnele zile erau dezastruoase pentru razvfatiti. Aflasem c5 in afa-

r5 de Calle Ferate (si Inca si acolo!), ideea grevei nu prinsese nic5ieri si
c5, de va fi decisa, nu i se va supune nimeni cu entuziasm. Pentru cei
de la Calle Ferate, aveam eu ac de cojocul lor: militarizarea iar pen-
tru ceilalti eram sigur ca la aparitia primei baionete, se vor supune. Se
vede c5 informatiile lui Moscovici si ale lui Cristescu corespundeau cu
ale mele, caci de data asta n-au mai vorbit de sus: erau plouati! La in-
trebarea lor despre raspunsul Guvernului, am intampinat: Ah, da me-
moriul dvs., s5 ma iertati, dar am fost atat de ocupat, Inca n-am avut
vrerne s5-1 citesc!" Ca si curn ar fi fost vorba de o afacere de nimic, r5-
facit5 printre altele, 1-am c5utat printre hartiile de pe biroul meu (unde-1
vfir5sem cu cateva momente inainte) si dup5 ce 1-am gasit, am adau-
gat: V5 promit ca-1 voi citi disear5..." Interlocutorii mei au facut un
cap; veniser5 la tocmeala, si nu se asteptau s5 plece de la mine cu mal-
nile goale... I-am rugat s5 vina a doua zi. V5 rugàrn domnule minis-
tru, s'..i ne dati maine un räspuns definitiv, c5ci de nu, sau dac5 raspun-
sul nu va fi satisf5cator, nu VOW putea opii greva general5 s5 izbuc-
neasca poimaine 18..." I-am asigurat ca le voi da un faspuns a doua zi
si i-am rugat sd nu se ocupe de grevd, cdci ma' ocupam eu de ea! Din
uit5turile lor am priceput Ca cistigasem partida...
A doua zi intre cei doi smecheri si mine conversatia a fost scurta
dar savuroas5; rn-am jucat cu ei ca pisica cu soarecii. Cei doi musche-
tari au sosit la Minister cu totul deprimati; nu se mai vorbea in oras de-
cat de grev5, sau mai bine zis de m5surile pregkite de Guvern impotri-
va grevistilor, de mitraliere, de tunuri, qi de cite alte bazaconii! Efectul
fusese ins5 cel dorit de noi: adeziunile la grev5 se retiageau pe capete!
Moscovici si Cristescu isi dau seamA c5 infrângerea va fi sigur5 si c5
reprimarea nu va fi nici macar sangeroasa ca s5 poata fi exploatata si
eautau s5 iasä din incurcatufa amaiind greva. Pentru o amfinare insa,
ca s5 nu-si piardà influenta asupra maselor, le tebuia dui:A toata g5-
15gia pe care o f5cuser5 o cat de mic5 satisfactie din partea Guvernu-
lui pe tema revendicarilor sociale"...
Cum au intrat in cabinetul meu le-am spus: Domnilor, am citit me-
moriul dvs.; e inadmisibil in fond si forma' nu-1 pot supune primului
ministru si Guvernului... Nu va r5mane cleat sa faceti greva generala..."
Domnule ministru, dar noi suntem gata sä discutam...
Nu discut...
Domnule ministru, dar noi ne-am multumi cu un minimum de

revendicari...
Nu discut..."
Douà minute tacere...
Moscovici: Domnule ministru, atunci ce e de facut?
Greva, greva generala... Faceti greva!
Dar domnule ministru, e o mare raspundere...
Mi-o iau eu!
Dar domnule ministru, noi ne-am multumi daca ne-ati promite ca.
Guvernul va examina cu atentie doleantele noastre, i am amana greva...
Nu promit nimic!"
Alta tacere ...
Domnule ministru, promiteti-ne cel putin ca yeti examina dvs.
revendicarile memoriului i cá le yeti discuta cu noi...
Nu promit nimic. Nu voi discuta nimic! Faceti greva!"
S-au sculat bietii oameni de pe scaune, i consternati s-au indreptat
spre u0, declarand inainte de ali lua ziva buna: D-voastra ati voit-o!
Va ramane toata raspunderear
Ca am voit-o, nu! Ca azi o voiesc, da! in ce priveSe raspunderi-
le, ne vom socoti noi, dar nu aici..."
Si i-am lásat sä piece, pe ganduri, i amarati...
in ziva de luni 18 octombrie s-a declarat greva, dar n-a izbutit sa fie
generala. Cei care au aratat mai multi solidaritate au fost mecanicii i
fochiSii de la Calle Ferate. Erau toti afiliati la asociatia lor profesionala
Locomotiva" a carei conducere se subordona curentelor comuniste,
Inca din primavara. Greva mecanicilor a intrerupt circulatia trenurilor
producand astfel oarecare tulburari in aprovizionarea ora4elor, mai ales
in Bucurqti. In afara de calea ferata, greva n-a avut consecinte palpa-
bile, caci in mai toate intreprinderile, atat industriale cat qi comerciale,
abtinerea de la munca sau de la servicii a fost cu totul partiala... A
mers caruta mai greu, dar a mers.
Daca n-ar fi fost intreruperea circulatiei trenurilor, am fi putut läsa
greva sa cada de la sine, i sa procedam dupa falimentul ei la sanctiu-
nile legale. Dar greva mecanicilor cefer4ti ne-a obligat sa intervenim.
Chiar in ziva de 18 octombrie, unnatoarea Ordonantcr a fost semna-
ta de generalul Averescu, ca *ef al Guvernului i de generalul R4canu,
ca sef de resort:
MEMORII, 1919-1922 155
Pentru asigurarea circulatiei trenurilor, care a fost intrerupti prin pi-nisi-

rea serviciului de cgtre controlorii de tractiune, mecanici si fochisti, compro-
mitindu-se astfel aprovizionarea populatiei, serviciul de tractiune se va execu-
ta cu incepere chiar de azi, de cite regimentele de cgi ferate.
in acest scop se vor lua urmgtoarele mgsuri:
1. TO controlorii de tractiune, mecanicii si fochistii din serviciul ciiilor
ferate, care apartin contingentelor mobilizabile, indiferent de corpurile cgrora
apartin, se vor prezenta conform art. 86 din regulamentul transporturilor mili-
tare combinat cu art. 186 din regulamentul asupra mobilizgrii armatei, in ter-
men de 24 de ore, adicg ping marti 19 octombrie, ora 18, cei din Bucuresti la
Regimentul 2 cgi ferate, cazarma Geniului, Cotroceni, iar cei din alte gami-
zoane la cercul de recrutare.
2. Toti controlorii de tractiune, mecanicii si fochistii, ping la etatea de 65
ani, adici acei care conform art. 6 din legea rechizitiei sunt rechizitionati ca
specialisti, se vor prezenta Regimentului 2 cal ferate cazarma Geniului, Cotro-
ceni, ping marti 19 curent, ora 18.
3. Acei care nu se vor prezenta in termenul aritat la nr. 1 si 2 vor fi ridicati
cu forts publicfi si vor avea a-si da seams in fata instantelor Justitiei Militare
de neexecutarea Ordonantei de fatfi.
4. Directia generalfi a C.F.R. va dispune a se face, in unire cu reprezentan-
tii Justitiei, o cercertare amanuntiti pentru a se constata, prin procese-verbale,
striciciunile eventual fgcute de acei care au pirisit serviciul. Se va constata in
acelasi timp care au fost instigatorii acestei misciri contra legii.
5. Mgsurile din aceastg ordonanta nu se vor aplica acelora care ping maine
magi 19 octombrie, ora 10 dimineata, se vor prezenta de bung voie la serviciul
lor.
6. Autorititile politienesti vor lua cu ajutorul armatei mgsurile de ordine
pentru a se evita orice act de agresiune din partea celor care au pirisit lucrul si
vor persists in aceastg atitudine".
Oda fa cu aceastS ordonant:a s-a afipt pe toate zidurile urmatoarea
Proclamatie:
Cetiffeni,
0 ming de oameni lipsiti de constiintg, profitind cu intentii criminale de
conditiile gele in care trgieste toatg lumea, imping din rgsputeri si pe toate
cgile pe muncitori la greseli nesocotite.
Acesti nerispunzatori au izbutit acum, rarg cauzg binecuvintati si ademe-
neascg pe mecanicii si pe fochistii de la Cid le Ferate ca si inceteze lucrul si si
pgraseasca posturile.
Uneltirea aceasta criminalg are ca scop si tulbure vials noastril economicg
deja atilt de grea.
156 CONSTANTIN ARGETO IANII
Se intelege cii prin incetarea circulgrii trenurilor s-ar stanjeni nu numai

transportul cglatorilor, dar si acela al proviziilor de hrang ceea ce inseamng o
ingreunare si mai mare a conditiilor de trai ale populatiei.
Aducand la cunostinta generalg acest fapt vinovat, pentru ca opinia publi-
ea sà-1 infiereze astfel cum merits, se recomandi in acelasi timp a se pastra
toatg linistea si increderea cid Guvernul va dispune, pe de o parte ca activi-
tatea Callor Ferate sg nu inceteze si in putine zile sa fie readusfi la intensitatea
de pang acum, iar pe de alta va lua masurile care se cuvin in contra acelora
care vor sg lipseascg populatia de cele necesare existentei si sa produca dezor-
dinea in tug.
Presedintele Consiliului de Ministri,
General Averescu"
Cea mai mare parte a grevistilor de la Caile Ferate si-au luat servi-
ciul in ziva de 19 octombrie, la ora 10 dimineata si mai devreme. C5ti-
va inc5p5t5nati si mai excitati au asteptat pinä la ora 18 si s-au confor-
mat ordinului de mobilizare si de rechizitie. In ziva de 20 octombrie,
toate trenurile au circulat. La intreprinderile particulare, pe la birturi si
prin práválii, grevistii s-au inapoiat, cu botul pe labe, la posturile lor.
Greva ratase. 0 nouà incercare trebuia ins5 sä fie prevenit5 prin
sanctiuni aplicate sefilor de miscare (les meneurs), mai ales celor de
la C5ile Ferate, c5ci acolo se infiltrase mai adanc propaganda comu-
nistä, si greva serviciilor publice nefiind tolerat5 de lege, urmarile judi-
ciare erau mai lesnicioase.
Sanctiunile trebuiau Irma s5 fie aplicate repede si cu autoritate, dou5
scopuri ce nu puteau fi atinse pe calea procedurilor civile. Am convins
pe Averescu s5 proclame starea de asediu in Bucurecti, ca sa pot sesiza
Curtea Martiala cu reprimarea delictelor. Curtea Martiala la Bucuresti,
si cenzura in toat5 tara, pentru ca cele ce trebuiau sä urmeze sa nu
poata fi rastalmacite si comentate in ziare ad-hoc tiparite in provincie.
Averescu s-a Mat greu la inceput (tot chestiunea popu1arit5tii sale, pe
care o mancasera deja porcii!), si a trebuit sä rog si pe Rege sä intervi-
n5. Regele era de perfect acord cu mine, ba voia chiar starea de asediu
intinsa peste toat5 tam, dar nu indraznea sa discute cu Averescu. In ti-
miditatea lui, generalul ii zbirlea pielea si ii ingheta glasul... S-a hot5-
rat totusi! Capacitarea" Mosului a tinut douà zile, astfel Inc& decretul
n-a apärut cleat la 21. octombrie. In Expunerea de motive, generalul a
tinut sa' se insiste asupra faptului c5 starea de asediu avea mai mult un
caracter preventiv, pentru impiedicarea unor eventuale si viitoare tul-
burari cleat unul retroactiv destinat s5 treac5 in competenta Justitiei
MEMORII, 1919-1922 15 7
Militare delictele s5varsite. Multumit cA semnase esentialul, am admis

far5 greutate aceast5 fis5 de consolatie...
Un num5r de agitatori comunisti si pseudo-socialisti au fost imediat
arestati si dati in judecata Curtii Martiale. In fruntea lor se &eau Ilie
Moscovici si Socor, de la Adevdrul. Procesul a fost judecat in cursul
lunii noimebrie, si in ziva de 9 decembrie Curtea Superioarà de Justitie
Militark prezidat5 de generalul Brosteanu, a confirmat sentinta de con-
damnare a Sectiei a III-a a Curtii Martiale a Corpului II de Armat5.
Condamnarile au fost intre 6 luni si 5 ani inchisoare. Prietenul meu
Cristescu trecuse granita in ajunul proclam5rii grevei, si a sc5pat de
ast5 dat5. A plätit el mai tarziu...
Prima incercare de grev5 general5 dedese gres, si propaganda co-
munist5 pierduse prima b5talie pe care o indr5znise pe fat5. Nu era mai
putin adevarat, c5 oamenii iesiser5 din transee, c5 lupta incepuse si c5
ziva de 18 octombrie insemna o data. Lupta incepuse, nu se sfarsise
prin inflingerea grevei, acesta era adevarul, si zile din ce in ce mai
grele ne asteptau o stiam cu totii, la Interne. Conduc5torii comunisti
explicau insuccesul lor prin inexperienta inceputurilor si nu se gindeau
o clip5 s5 se dea b5tuti. Ca sà-si intareasc5 celulele s-au hotar5t pe de o
parte s5 gr5beasc5 afilierea lor la Internationala a III-a de la Moscova
gest fat5 de care ezitaser5 pan5 atunci si s5 dea drumul teroristi-
lor la c5teva atentate, ca sâ-i ia lumea in serios...
Pierzand prilejul de tulbufari ce le-ar fi dat o grevA general5 reusità,

si in asteptarea incuraj5rilor si intaririlor pe care le asteptau de la Mos-
cova si pe care le negociau la Viena si la Varsovia cu agentii Komin-
ternului.', agitatorii comunisti in special ovreii, bulgarii si rusnacii
s-au hot5r5t sa" ia deocamdat5 calea atentatelor. Siguranta a putut sä
dea de urma celor mai multe din ele (mai toate impotriva liniilor fera-
te), s5 le impiedice si s5 aresteze pe militantii b5nuiti. Printre agentii
cei mai periculosi ne-a sc5pat totusi unul, un ovrei Goldstein, un ciung
ce-si pierduse o mân5 probabil tot in manipularea explozivelor un
om foarte periculos pe care mult5 vreme nu-1 putusem identifica, desi ii
cunosteam ispr5vile. In lumea politiei era cunoscut ca omul cu carlig"
fiindc5 in locul manii care-i lipsea adaptase un carlig de fier de care se
servea cu o dib5cie nemaipomenit5. De dou5-trei ori, Siguranta a fost
1 0 delegatie plecase cu Cristescu in frunte din septembrie la Viena. Cristescu se
inapoiase la Bucurqti i replecase in ajunul lui 18 octombrie...
158 CONSTANTIN ARGEMIANU
gata sa puna mana pe omul-carlig", dar de fiecare data i-a alunecat

printre degete... Dupa atentatul de la Senat, n-a fost la politie decal un
glas: Omul cu carlig"!
inainte de a da lovitura de la Senat, Goldstein (cum am izbutit sa o
stabilim mai tarziu) a incercat una impotriva... mea. Plecasem sa pe-
trec ziva de 5 noimebrie cu muma-mea la Breasta, caci era ziva ei de
naqtere. Plecasem din Bucuresti, insotit de qeful meu de cabinet Marcel
Romanescu, cu trenul de ora 11 seara. Ne instalasem intr-un vechi va-
gon ministerial, cu o juniatate de ceas inainte de plecarea trenului, §i ne
dezbracasem i ne culcasem, caci eram arnfindoi obositi de alergaturile
zilei. Abia pornisem din Chitila, nici nu ieqisem bine din gala, *i am
fost deOeptat printr-o formidabila explozie i trenul s-a oprit brusc...
Vagonul meu fusese legat direct de locomotiva i o bomba facuse ex-
plozie intre tender i vagon distrugfind complect partea de dinainte a
acestuia. Compartimentul meu, la celalalt cap al vagonului, ca i salo-
nul din mijloc nu suferise. Romanescu se culcase tocmai in cabina de
la capul vagonului dinspre locomotiva, qi adormise *i el dar cu toata
puterea detunaturii, cu toate ca peretele cabinei sale din partea opusa
patului se prabuOse, nu se desteptase, i de unde ma gandeam sa-1 ga-
sesc mort, I-am gasit dortnind!!! A trebuit sa-1 zudui ca sa-1 de§tept.
Speriat, rn-a ihtrebat: Ce e?" A explodat o bomba sub vagonul
nostru, i ai fost omorfit!" i-am raspuns rfizand. Explozia, din ferici-
re, n-a facut nici o victima i singurul ei rezultat a fost o intarziere de
doua ore, cat a trebuit ca sa se refaca trenul. Am trecut cu Romanescu
intr-un vagon de clasä i am dormit mai departe pana la Craiova...
Telefonic, am cerut la Bucuresti sa nu se dea nici o publicitate aten-
tatului de la Chitila, a§a inc.& mai nimeni n-a §tiut de el. Am impus
aceasta tacere pentru mai multe motive, intre altele fiindea nu voiam sä
pun persoana mea inainte, dar mai ales in interesul urmaririlor. Nu vo-
iam sa inscriu un succes zgomotos in bilantul teroriqtilor, care sa-i in-
demne la o recidiva cu once risc §i nu voiam nici ca presa sa-mi
incurce firele cercetarilor prin indiscretiile gazetareqti obipuite.
indata ce rn-am inapoiat la Bucuresti, colaboratorii mei de la Sigu-
ranta mi-au desemnat fara nici o ovaire pe omul cu carlig" ca autorul
incercarii de la Chitila. Lovitura fusese bine chibzuita *i dovedea, pe
langa complicitati sigure in lumea ceferista pentru aflarea zilei §i orei
calatoriei melei precum *i a locului vagonului in compunerea trenului
1 Vagonul se comandase la Directia Ciiilor Ferate, tocmai din motive de sigurantri,
abia in dimineala zilei plearii. Atentatorul meu a fost, cum se vede, repede prevenit.
MEMORII, 1919-1922 159
dar §i o competenta tehnic5 speciala pentru reglarea unei bombe cu

intarziere, peste care s5 treac5 rotile locomotivei nevatamate §i sa nu
explodeze cleat sub vagonul meu. Din cercetarile facute s-a putut de-
termina c5 trenul nostru ie§ise din gara Chitila cu o vitez5 ceva mai re-
dusk din cauza tonajului mai greu din acea seark ca cel obipuit. Daca
ar fi mers cu viteza normala, explozia s-ar fi produs exact wide trebu-
ia, sub mijlocul vagonului meu, iar nu la capatul dinainte, i pe juma-
tate intre vagon i tender... Siguranta nu se indoia c numai omul cu
carlig", al carui nume nu-1 putuse inca identifica, era in stare sa con-
struiasca §i sá a§eze o asemenea bomb5 §i sä obtin5 prin legaturile ce-
lulelor comuniste informatiile necesare pentru executarea atentatului.
Pe omul cu carlig", nimeni de la Siguranta nu-1 intalnise nici nu-1 va-
zuse vreodata. Nu-1 tiau pe nume, §i nu-1 cuno§teau nici tovar4ii sal
de idei, care toti, cati trecusera prin mainile politiei Ii desemnau prin
porecle: ciungul", omul cu carlig", roFovanul" etc. §i nu Siau ni-
mic despre existenta lui §i despre locurile unde se ascundea. Nu se ara-
ta mai niciodata, lucra prin interpu0 i toti se temeau de el...
Ne-am dat seama cu totii cà atentatul de la Chitila era numai un
prim gest al fiorosului terorist, §i c va mai incerca qi altele. Ne-am
deschis ochii in patru, reteaua agentilor noWi s-a strans in jurul punc-
telor pe care cea mai upara banuiala le indica dar supravegherea
cea mai incordata nu ne-a permis sa descoperim urma cea buna. Tot ce
am putut afla, a fost ca omul cu carlig" nu era roman i ca, daca nu ve-
nise din Rusia avea in tot cazul cele mai stranse legaturi cu Moscova.
Pe cand Siguranta dibuia astfel pe intuneric i se mangaia cu nadej-

dea cá prin masurile ce luase alte atentate nu mai erau de temut, a iz-
bucnit bomba de la Senat...
Acest atentat a fost organizat cu §i mai multa dibacie ca cel de la
Chitila. Localul Camerei i al Senatului ca i localurile Ministerelor
si ale marilor administratii, erau zilnic i migalos cercetate de echipe
speciale compuse din oameni de incredere. La Camera *i la Senat se
mai facea o inspectie inainte de edinte i posturi de paz5 erau wzate
la toate intrarile. Cu toate acestea omul cu carlig" a izbutit sa se intro-
duca in sala Senatului i s ascundal o bomba in dosul fotoliului prezi-
dential, intr-o fereastra astupata qi acoperita printr-un covor...
1 A se vedea dares de semi a procesului lui Goldstein.
Atentatul de la Senat a facut dupa cum se stie trei victime: episco-

pul Radu al Oradei (unit), ministrul Dimitrie Greceanu si senatorul
Spirescu. Bietul Greceanu a fost victima unui concurs de circumstance
care a dovedit ghina" lui speciala. Minitrii erau randuici in fiecare zi
la Camera si la Senat, pentru deschiderea sedincei (caci sedincele Par la-
mentului nu se puteau deschide fara prezenta unui ministru) si in acea
fatala zi Greceanu era de serviciu la Camera ci eu la Senat. Dejunasem
impreuna la Athenee Palace, si dupa cafea plecasem amandoi in masi-
na lui; Greceanu urma sa ma lase la Senat si sa mearga la Camera. Pe
drum, m-a intrebat daca nu vreau sa schimbam, sa-1 las pe el la Senat,
caci avea un proiect de lege in seccii, si voia sa-1 treaca. Am primit cu
placere, caci nimic nu ma chema in special intr-una sau in alta din
Adunari. Am lasat pe Greceanu la Senat i rn-am dus la Camera... Fara
aceasta nenorocita schimbare, pote ca a fi pierit eu, dar Greceanu de-
sigur ar mai fi trait si azi. Cel insemnat de Dumnezeu nu poate sa scape
insa de soarta sa... La doi psi de Greceanu, in momentul exploziei, se
afla Gogu Valleanu, ministrul comunicatiilor si a scapat neatins: o co-
loana de zid, in fata lui a f5cut pavaza schijele au trecut la dreapta si
la stanga si niciuna nu I-a nimerit...
Ma aflam la Camera in sala ministrilor, nu se deschisese Inca sedin-
ca, cand telefonul mi-a anuntat oribilul atentat. in cateva minute am
fost la Senat unde am gasit lumea Inca tampita de cele intamplate...
Aspectul hemiciclului era impresionant: fotelul prezidential in tandari,
biroul, tribuna, banca ministeriala i bancile prelatilor ciuruite de
gloante, pe jos, zob cazut din tavan... Generalul Coanda (prezidentul),
Greceanu si Spirescu, ranici fusesera ridicaci si dusi la spitale. in dreap-
ta tribunei prezidenCiale, lungit, cadavraul episcopului Radu ucis pe
loc. Dintr-o rana mare deschisä la gat, sub falca, curgea sange mult si
se inchegase o balta rosie sub dansul... Pete de sange si pe locurile un-
de cazusera Greceanu si Spirescu. De Coanda mi s-a spus ca fusese
mai usor rand_
Dupa o scurta conferinta cu Parchetul si cu Siguranta, m-am dus la
Spitalul Colcei. Acolo am gasit pe Greceanu intr-un pat, galben ca cea-
ra. Un scaun acoperit cu perine fusese culcat in spatele lui, ca sã poata
sta ridicat si razemat, caci altfel nu putea respira. Gafaia, si vorbea cu
greutate, sacadat... Ce sont les risques du métier..." mi-a suierat el cu
greu, si respiratia lui facea un zgomot ca de foale. Chirurgii Ii spalasera
rana, facusera cateva ligaturi, dar n-aveau mare incredere in ce facuse-
MEMORII, 1919-1922 161
rà nici mare n5dejde in a doua zi. Inima nu fusese atinsà, dar plámanul
fusese rupt... S-a mai c5znit bietul om 24 de ore, nu si-a pierdut un
moment cunostinta, nici curajul si a murit ca un erou. Acest om rarà
mari insusiri, dar de o impecabilâ tinuta, si-a tinut rangul" pang la
sidrsit si a inchis ochii cu mare demnitate, cum a trait...
De la patul lui Greceanu am trecut la al lui Spirescu. Desi greu ranit
in piept si in abdomen, poate cg Spirescu ar fi sc5pat cu viat5 dac5 n-ar
fi fost diabetic, dar asa cum era, a mai suferit c5teva zile (vreo opt dac5
nu m5 insel) si a murit si el...
Dup5 vizita la Coltea m-am dus la Sanatoriul Gerota s5 v5d pe
Coanda. Mi se spusese cä ranile lui erau usoare (fusese intrucitva apà-
rat de spatele fotoliului s5u), cä putuse chiar pleca pe picioarele lui,
sustinut numai de o parte si de alta. L-am gasit la Sanatoriu Inca pe ma-
sa de operatie. N-avea nici o ran5 mare, dar fusese ciuruit de 58 de
schije mici, care-i f5cuserà 58 de r5ni, nu prea adânci, afarà de una care
pátrunsese in abdomen si ii retezase varful unui rinichi... Cu toat5
v5rsta lui inaintat5, cu toate cele 58 de r5ni pe care le primise Coand5 a
rezistat perfect, si dui:a 6 sâpt5mani a iesit vindecat din Sanatoriu si a
mai trait ani multi, in pline puteri, pinA I-a dobordt un cancer. Gerota I-a
ingrij it admirabil, si n-a vrut sá primeasca nici o para, nici macar pen-
tru intretinerea pacientului in Sanatoriu atitea s5ptAmini de zile. Gu-
vernul hotarase s5 ia asupra sa toate spezele pentru cäutarea ranitilor.
La Spitalul Coltea, când s-a aflat ca. Statul pl5teste" s-au sporit socote-
lile, pe care de altminteri le-am achitat farà &A ma tocmesc. La Gerota,
mi s-a opus un refuz absolut, si profesorul mi-a declarat ca socotise de
datoria sa s5 ingrijeasc5 si s5 vindece MI5 nici o remunerare pe una
din victimele talharilor care se ridicaser5 impotriva tuturor".
Generalul Coanda r5m5sese ins5 adanc recunoscator lui Gerota si
indata ce a putut iesi si umbla s-a dus la Regele Ferdinand si i-a cerut o
decoratie pentru salvatorul s5u. Desi Regele si Regina fusesera gray
ofensati la Iasi, in Camera lui Marghiloman, de doctorul Gerota, bun si
uitator cum era, Ferdinand i-a acordat rug greutate placa Coroanei Ro-
maniei (Mare ofiter). Regelui nu-i placeau vrajmásiile si era pentru
dfinsul un prilej de imp5care cu un om cam träznit si art5gos, dar cinstit
si cu mare vaz5 prin tineretul universitar. lincantat, Coanda s-a dus cu
cutiuta la Gerota, dar acesta 1-a primit räu de tot, a declarat ca nu vrea
sa primeasca nimic de la Rege si ca-i va trimite decoratia, pe care n-o
ceruse, inapoi. Coanda, omul Regelui", care scapase de moarte sub
cele 58 de schije ale bombei, era s5 moarg pe loc, la ideea acestui sacri-
legiu. Dup5 lungi suplicatii, dup5 penibile discutii, generalul a obtinut
de la incOp5tanatul adversar al Dinastiei &á nu inapoieze decoratia, sä o
arunce intr-un sertar 5i sa" o uite... Bietul Coand5 mi-a povestit inci-
dentul cu lacr5mile in ochi. Cum poate politica s5 orbeasc5 intru atat,
un om a5a de cumsecade?" m5 intreba el. De5i batran, era nou in
politic5, 5i nu pOtrunsese inca in tainele sufletelor pátima5e. in anii care
au urmat, a mai vazut el 5i altele in materie de patim5...
Camera a votat lui Greceanu 5i episcopului Radu' funeralii nationa-
le, 51 cu acest prilej s-a adaptat pentru prima oarä rotonda de jos a
Ateneului pentru astfel de ceremonii. Acolo s-au desf55urat de la acea
data inainte toate funeraliile nationale. Acolo s-a slujit prohodul 5i pen-
tru Take Ionescu, 5i pentru Ionel Bratianu, 5i pentru Duca, i pentru
Cálinescu... Pentru Greceanu 5i pentru Radu s-a facut o singurá slujb5,
in fata celor dou5 sicrie, deqi unul continea r5m55itele unui ortodox 5i
celalalt pe ale unui catolic-unit. Intr-un semicerc, in fata sicrielor, stau
unul lang5 altul, mitropolitul nostru 5i mitropolitul de la Blaj 5i la
dreapta unuia 5i la stanga celuilalt se in5iraser5 episcopii ambelor con-
fesiuni. in fata mortii §i in spaima anarhiei se facuse unirea celor dou5
biserici romane5ti...
Cateva zile dup5 atentatul de la Senat, Siguranta a putut in fine
identifica pe omul cu cfirlig" in persoana ovreiului Goldstein, unul din
cei mai periculo5i agenti comuni5ti ai Moscovei. Dar odat5 cu identifi-
carea lui s-a aflat c5 trecuse Dun5rea pe la Giurgiu 5i se refugiase in
Bulgaria. Primul gand a fost s5 cerem la Sofia urmarirea, arestarea i
extr5darea lui. Dar Romulus Voinescu a fost de aka' parere cOci se temea
de greut54ile extràdarii, date find raporturile noastre cu Bulgaria 5i po-
sibilitatea calificarii crimei ca delict politic. Voinescu ne-a propus sä
t5inuim descoperirea criminalului, mai exact descoperirea identitOtii
sale, find convins CA Goldstein se va inapoia in Romania sd hicreze
mai departe, indat5 ce va fi convins c5 politia noastrà nu este pe urma
lui. Am primit propunerea lui Voinescu i am dat prin presä informatii
false care tindeau 55 lini5teascS pe criminal 5i s5-1 fac5 sS cread5 CS
cercetarile fuseseri indrumate pe o cale ce se indepOrta de dansul. In
secret eram numai cativa; nu numai in Guvern, dar 5i la Ministerul de
' Senatorul Spirescu, cea de-a treia victimA a atentatului de la Senat a murit cAteva
zile mai tarziu si inmormantarea lui modes* a avut toe tot pe socoteala Statului
la biserica Sf. Gheorghe, unde am fost sortit eu sA tin cuvantarea in numele Guvemului.
MEMOR11,1919-1922 163
Interne nimeni n-a fost pus in confident& Numele lui Goldstein n-a
fost pronuntat nici in fata generalului Averescu, nici in fata colaborato-
rilor mei obisnuiti din Minister. Am cerut tuturor ragaz, si am garantat
primului ministru si colegilor mei c5 voi prinde pe asasin.
Rabdarea noastra a fost pusa la grea incercare; Voinescu incepuse
sa nu mai spere inapoierea lui Goldstein dar dui:4 vreo trei luni, du-
pa ce valva atentatului se potolise si opinia publica se agatase de alte
chestiuni, intr-o bung zi Ciungul" a fost inhatat tot la Giurgiu, nu pe
cale de pocainta, dar pe cale de intoarcere la campul lui de operatii... A
fost o zi frumoasa pentru Voinescu. indata dupa arestarea sa, Goldstein
a facut marturisiri complecte, a fost dat in judecata si dupa cum se stie
a fost condamnat la munca silnica pe viata. Pe vremea aceea nu aveam
Inca pedeapsa cu moarte...
Goldstein a murit dui:4 cativa ani in puscaria de la Doftana, de
pneumonie. Cel putin asa s-a zis. Nici eu, nici Voinescu, care nu mai
era in acel moment in fruntea Sigurantei, nu ducem r5spunderea mortii
sale. Si la urma urmei nu e nici un p5cat daca mana omului a contribuit
sa curme zilele unui astfel de päcatos care nu sovaise, el, sa ucida fiinte
nevinovate, jertfindu-le unor eresuri utopice si stupide.
Nazuinta de primenire morala si de schimbare a regimului nostru

politic care insufletise lumea intreaga la Iasi dupa dezastrele din 1916
se irosise si se naruise definitiv dup5 neasteptata intorsatura a eve-
nimentelor din sfarsitul anului 1918 si rechemarea lui Bratianu si a li-
beralilor la putere. Lozinca de la Iasi: ceea ce a fost nu poate sa mai
fie" dedese faliment, si oamenii de bun sims se multumeau, in 1920, sa
ingane zicatoarea romaneasca: fereste-ne, Doamne, de mai rau!". De-
magogia cea mai desantata domnea in toate partidele si gruparile
politice si in otravita noastra atmosfera de lupta toate armele erau bune
pentru opozitie ca sa loveasca in Guvern. Partidul National din Ardeal
si Partidul Taranesc voiau numaidecfit sa-si reia locul, pe care pretin-
deau ca-I uzurpasem cu complicitatea Regelui si a lui Bratianu iar
liberalii ne combateau cu si mai multa perfidie, caci pe fata ne lasau in
pace sä distrugem comunismul iar pe dindos ne sapau cat puteau. Toate
atacurile erau indreptate in special contra mea, caci toti ma socoteau ca
cel mai puternic stalp al Guvernului. Toate masurile mele erau trecute
prin ciurul patimei si aspru criticate. Caraghiosi si inconstienti ca Co-
cea, Dobrogeanu-Gherea si Dragu, desi nu erau comunisti ma zugra-
veau in Camera drept calaul democratiei" si toti taranistii cu d-rul
Lupu si Madgearu in frunte, ca si oamenii lui Maniu le tineau isonul.

Aceastä g515gioas5 opozitie, pe mine unul nu ma prea tulbura, dar neli-
nistea pe democratul" Averescu si-1 f5cea s5 ezite in aprobarea másu-
rilor ce-i propuneam si lucru mai gray, impresiona pe cei ce lucrau
in subordine cu mine si le t5ia de multe ori curajul.
Atentatul de la Senat a zguduit adânc opinia public5 si pan5 si opo-
zitia si-a dat seam5 ca nu era de glumit. Din acest punct de vedere,
odiosul atentat mi-a venit in ajutor si mi-a procurat 'In r5gaz de câteva
hmi, in care m5surile mele de politie n-au mai fost discutate. Guristii din
Camera au lasat-o moale de tot, si pentru gazete aveam cenzura asa incat
oamenii mei n-au mai fost descurajati in munca pe care le-o ceream, iar
Averescu s-a obisnuit sa spun5 peki"1 la toate propunerile mele.
Prin arestarea lui Goldstein si a cãtorva complici ai lui, terorismul
in stil mare a primit o loviturà de moarte la noi, c5ci Moscova n-a mai
putut sau n-a mai socotit de folos s5 trimita un inlocuitor al omului cu
carlig si comunistii indigeni nu erau de talie s5 organizeze atentate in
stil mare. De fapt, ei s-au multumit, pana la lichidarea partidului lor in
mai 1921, cu atentate si sabotaje marunte la Calle Ferate si prin fabrici,
atentate si sabotaje de ordin aproape neglijabil, care n-au f5cut victime
omenesti si pe care nici nu le-am dat in vileag. Aceste atentate au mers
de altminteri tot descrescand, multumità pazei incordate a atelierelor, a
lucrarilor de art5 pe calea ferat5 si pe sosele si mai ales a controlului
foarte strict pe care 1-am acut la toate granitele noastre spre a impiedi-
ca comunisti si teroristi straini sa patrunda in tara.
Fata de supravegherea la care erau supusi, si fata de lipsa lor de
capacitate tehnic5 in materie de terorism, comunistii nostri s-au limitat
in lunile care au urmat atentatului din decembrie la sporirea celulelor
lor, cautand s5 infiinteze clandestin cate una in fiecare uzina sau atelier
si la innodarea unor raporturi cat mai strfinse cu Moscova, lasand
atentatele pe planul al doilea. Propaganda cea mai eficace se fAcea de la
gur5 la ureche, prin ademeniri de tot soiul si astfel se recrutau elemen-
tele de nadejde menite s5 intemeieze celulele in intreprinderile in care
lucrau. 0 alt5 propaganda, pentru otr5virea sufletelor, se facea prin trac-
te sau manifeste tipárite in imprimerii clandestine si imprástiate noap-
tea pe unde nu te asteptai. Abia descopeream o tipografie si o distru-
geam alta ii lua locul. in aceast5 indeletnicire a tip5ririi si a impr5--
1 Peki" cuvant turcesc echivalent cu bine". Era cuvfintul prin care Sultanul apro-
ba propunerile ce i se supuneau.
MEMOR11,1919-1922 165
tierii manifestelor s-au distins in special ovreii care izbuteau sa patrun-

da pretutindeni nevazuti. Cele mai multe din aceste manifeste erau
semnate de comitetele comuniste sau de comitetele social-democratice
dar de multe ori se tipareau i se distribuiau i manifeste apocrife
semnate de oameni politici care nu aveau nimic comun cu bolrvismul,
ca sa in§ele pe pro0 sau pe creduli. Cum e putin probabil ca o aseme-
nea literatura sa fi fost colectionata reproduc aci doua specimene, ca sä
se afle mai tarziu metodele de lucru ale oamenilor ce voiau sa fericeas-
ea' omenirea in anul Domnului 1920, pe baza principiilor lui Lenin. Pri-
mul din aceste manifeste, mai logic, vorbete in numele idealului co-
munist; prin cel de-al doilea se incearca ademenirea prostimii prin
autoritatea numelui lui Averescu!
lath' primul specimen:
Muncitori si muncitoare,
Teirani si soldafi!
Pentru a putea continua in voie 0 lini0e cu exploatarea §i imbogatirea
capita1i0ii din toate Wile reprezentati prin politicienii de pretutindeni au
dezlantuit razboiul peste aceasta lume, in vara anului 1914. Acest razboi a ucis
30 treizeci milioane de muncitori, au (sic) ras de pe suprafata pgmantului
sate 0 ora§e, au (sic) rascolit maruntaiele pamantului umplandu-le cu ghiulele
de tun, gloante de mitraliera 0 bombe de aeroplan. Rázboiul a macelarit, a
imbolnivit, a infometat pana ce poporul rus, muncitorul 0 taranul rus, s-a raz-
vratit, a aruncat jugul, au (sic) cucerit libertatea, pamant 0 pacea. Din acea cli-
pa nici stapanii din celelalte OH in razboi nu s-au mai bucurat de atfita increde-
re din partea soldatilor pu0 sa se ucida intre ei cat 0 din partea noroadelor din
dosul frontului. Razboiul dintre acelea0 clase muncitoare a trebuit sa inceteze.
Mizeria rázboiului continua insa §i acum. Cei intor0 de pe front, schilozi,
bolnavi, imbatraniti inainte de vreme, au gasit parintii, sotiile, copiii pe dru-
muri, goi 0 flamanzi. Mantaua ciuruita a viteazului soldat n-a putut astupa
gura ce cerea paine.
Stäpfinii insh au 0iut sa imblanzeasca pe cei insalbaticiti de razboi.
Toti dumanii, toti vfindutii 0 toti tradatorii intereselor clasei muncitoare
strigau: Lumea trebuie reficuta, Romania trebuie refacuth, munciti baieti!
Iar noi am muncit, muncitorii de pretutindeni am muncit. Doi ani 0 jurna-
tate de la terminarea macelului european,prin munca noastrii" de zi si de noap-
te am dat milioane fi miliarde unora, iar noi ne-an: ales cu lipsd, foamea si
mizeria si mai mare inceil.
Iatii ce este Romania Mare! Lux 0 desfrau de o parte, de partea acelora ce
stilpanesc tara aceasta. Partea de care ne bucuram este scumpetea, lipsa, scar-
latina, anghina, tifos, lipsh de §coli 0 de spitale, ciocniri de trenuri, bitaie de
1 Pasajele subliniate sunt irnprimate in manifeste cu caractere groase sou italice.
joc din partea oftterilor si a autoritatilor, lipsa de liberfati, curti martiale, inchi-
sori i ocne. Si aceeasi stare de lucruri pretutindeni. n celelalte tari din Euro-
pa si din America si la noi, dupi ce muncitorii au muncit cu sudoarea si au
umplut hambarele din lume cu marfuri, fabricile sunt inchise i lucratorii
aruncati pe drumuri, prada foamei i a frigului. in Anglia ca si in America, in
Franta ca i in Belgia, in Germania ca i in Italia, milioane de muncitori vor si
nu pot sä munceasca pentru c marfurile lucrate de ei sunt prea scumpe, iar
lefurile lor prea mici pentru ca sa le poata cumpari.
Bancile au incetat plale, falimentele se tin lant, criza cea mare se apropie.
in Romania lucrurile nu stau altfel: i aici scumpete, lipsä, muncitori fara lucru.
Razboiul ne-a ucis i saracit; munca de dupli razboi ne ucide i ne saraceste.
Ce-i de facut?
Si ne intoarcem privirea cite Republica Comunisti din Rusia!
Mizeria milioanelor de muncitori Era de lucru se va mari din ce in ce mai
mult; i ne va sili la rizboiul civil, la revolutie!
Muncitori, Tdrani i Soldafi!
Ganditi-va i pregatiti-vg pentru ziva de maine! Traiasca revolutia! numai
ea ne poate scapa de scumpete i lipsa! Numai munca intr-o lume noua rara
stapanitori i stipaniti poate fi o munci in folosul tuturor.
Pentru o astfel de schimbare sociala, e nevoie de Partid Comunist. De jur im-
prejurul nostru avem partide comuniste putemice: in Bulgaria, in Serbia, in Rusia.
in lumea intreaga sunt partide comuniste. Fara un Partid Comunist, munci-
torimea (sic) si tafanimea din Romania va avea soarta din 1907. Partidul Comu-
nist din Romania va trebui sá aiba organizatii in orase, orasele, sate si armati.
Fratii nostri din armata nu pot fi decal i ei contra stapanilor, ei trebuie sa manu-
iasci armele alaturi de noi, pentru:
Dezrobirea noroadelor muncitoare!
Dictatura proletariatului!
Guvernul Sfaturilor de muncitori, soldafi ci fdrani sdraci!
Revolufia mondiald!
Internafionala Comunistd!
Muncitori!
Fifi de veghe! Guvernul roman concentreath trupe la granifa Basarabiei,
in timp ce Guvernul comunist al Rusiei vrea pace. Ciocoimea româneascd vrea
sd declare rdzboi Rusiei socialiste, vrea sd vd facd sugrumdtorii libertdfilor
poporului muncitor rus.
Refitzafi sd ucidefi pe soldafii nqi, Iefuzafi sdfifi ucifi de dan.sii. Cerefi pace
cu poporul nal Pace cu Republica socialistafederativd a sovietelor din Rusia!
Comitetul Central
al Grupurilor
Comuniste din Romania
Räspanditi manifestul
din mina in mina".
MEMORII, 1919-1922 167
i iatA 0 o mostr5 de literaturà apocrifa:

Ciftre soldatii qi demobilizalii Romiiniei Mari
Fratilor,
Am luptat si v-am indemnat si luptati penlru infaptuirea Romaniei Mari,
asigurfindu-vá cà acesta este ultimul razboi ce-1 duce poporul muncitor; 6 ae
aci incolo acest popor nu se va mai razboi cu noroadele muncitoare de dincolo
de hotarele Orii; ca acest popor ca si toate celelalte, nu va mai avea sa se jert-
feasca luptand unii contra altora in transee, cu tunuri si cu mitraliere, cu aero-
plane si cu aruncatoare de Mari.
Fratilor,
Vi s-a spus ca de aci incolo, se va incepe desfiintarea armatei, cfici toati
lumea si eu in primul rand, rn-am convins ci armata este o nenorocire pe capul
OM, ea inghite averea Statului stransh din biruri ce sunt stoarse din saracia
taranului si a muncitorului; armata räpeste fiii poporului de la munca rodnicil
dându-i pe mana ofiterilor idioti si brutali ca sa-i invete scoala crimei; armata
face din sateanul si muncitorul pasnic o fiara setoasa de sange, lenes si nefolo-
sitor (sic); armata asa cum este asfazi inseamnä batjocorirea si schingiuirea
voastra din partea ofiterilor ciocoi si ciocoiti.
Fratilor,
De la terminarea razboiului si mai ales de cand conduc carma Orli, am
cäutat si pun capNt acestui fail, armatei, am avut insä impotriva mea pe toti
ciocoii in frunte cu rninistrii Take Ionescu si Argetoianu. Am cautat SA demo-
bilizez demult contingentele vechi, rn-am izbit Irish' de setea de sange a celor-
lalti din Guvem care vor s5 atrag a. intr-un nou fazboi, fie contra Rusiei care nu
nutreste nici o ura contra noastra, fie contra Bulgariei, Serbiei, Ungariei.
Acesti ciocoi nu pot uita di in timp de razboi si sub dictatura militara ei se pot
irnbogiti mai mult si mai lesne. Pe de altä parte ciocoii nu vor &à desfiinteze
armata pentru cal le este frici ca taranii si luceatorii adusi de ei la mpg de lemn
sa. nu se riscoale. Armata care este compusa din fiii poporului le serveste la
uciderea acelora din popor care indraznesc sii ceari dreptate. V-am spus ca. VA
dau pimant, nu ma pot tine de cuvant, sunt prizonierul burgheziei si al ciocoi-
lor si tocmai pentru ca voi s5 nu VA revoltati, sa nu VA luati singuri pgmantul
care de drept este al tuturor, ei tin armata mobilizata, echipata, gata &á atace,
sä impuste pe acei ce vor incerca sa tulbure viata trandava a acestor ciocoi.
Fratilor,
V-am ffigaduit ca' starea de asediu se va ridica pe tot cuprinsul Romfiniei
noi, ca se vor desfiinta Curtile Martiale, ca libertatea deplinli vi se va da; nu
s-a putut indeplini ffigaduinta mea, din cauza ciocoilor ce-mi stau in cale sit
peste care n-am destula vointil si putere sfi trec.
Trebuie sil vit ajutati singuri!
Dna vreti sii desfiintati armata, refuzati de a vd supune operilor, servi-

tori ai ciocoilor; plecafi din cazdrmi, duceti-vd la casele voastre.
Dad: vreti pamint, luati-1, alungafi pe ciocoi si slugile sale, munciti pdmán-
tul in devcilmdsie (sic) spre fericirea voastrd, a familiei voastre si a intreg popo-
rului muncitor.
Dacà vreti libertate, uniti-vd, muncitori de la sate cu cei de la orase, pu-
nefi mina pe arrnd; alungati pe docoi de la dirma fdrii, alungati pe Rege
care este sluga lor, punefi fiii poporului in conducerea fdrii.
Luati exemplu de la vecinii nostri rusi, puneti infirm pe putere, intronati dic-
tatura (stápinirea) sfaturilor de muncitori si tarani skaci, proclamati republica
muncitoreascd/
Numai voi singuri puteti sá va creati o soarta mai buni.
Al vostru
General Alexandru Averescu
Bucuresti
10 aprilie 1921."
Agentii Moscovei raspandeau manifeste, irnpingeau la greve, orga-
nizau celule pe unde puteau iar agentii Sigurantei alergau dup5 ei zi
si noapte. Cum prindeau unul, il b5gau la V5caresti ori la Jilava, si
cand se adunau mai multi ii dam in judecata Curtii Martiale. Izbutisem
astfel s5 tin miscarea pe loc, dar nu s5 o desfiintez. In armat5, bineinte-
les n-a putut p5trunde propaganda; in atelierele Statului, un control se-
ver si amenintarea militarizarii, mi-au permis s5 le scutesc de greve si
de sabotaj. Era totusi s5 se declare o grev5 unde m-as fi asteptat mai
putin: la Imprimeria Statului, care pe acea vreme depindea de Minis-
terul de Interne. Cu acest prilej era cat pe-aci s5 ma cert cu prietenul
meu Trancu-Iasi, ministrul muncii! Trancu-lasi era un armean de un fel
special: intrunea intr-adev5r dou5 insusiri care se intalnesc foarte rar la
armeni era simpatic si totdeauna vesel. Rotund ca un balon umplut
de foot-ball, gata s5 se rostogoleasc5 pe ofice panta, era incantat de
oricine ii sta in fata, credea c5 tot ce zboar5 se mananc5 si in culmea
fericirii s5 imping5 la orice roat5. Desi cu un ceas inainte de a depune
jurämantul habar n-avea de o posibil5 infiintare a unui Minister al
Muncii de cand fusese numit titular al acestui Departament isi in-
chipuia de-a binelea c5 Ministerul sau era buricul, dac5 nu al lumii, cel
putin al Romaniei Mari. innebunit de secaturile din jurul lui, lua atitu-
dini de Napoleon in varful Piramidei. Poftit intr-o zi la Imprimeria
Statului de smecherii care infiintasera acolo cateva celule comuniste
clandestine, si care ii cunosteau temperamentul Trancu s-a plimbat
MEMORII, 1919-1922 169
o dimineath intreag5 prin ateliere, a notat toate doleantele lucthtorilor,

a aprobat far5 nici o rezerv5 revendicArile lor, si i-a sfatuit, in cazul in
care nu li s-ar da dreptate, sti se pund in grevd!!! Directonil Imprime-
riilor, Falcoianui, a venit nebun la Minister sà-mi raporteze cele Intâm-
plate, pe cand Trancu p5r5sea palatul Monitorului, cu surasul pe buze,
cu un buchet de flori in brate si in mijlocul aclamatiilor...
Am trimis numaidecat pe Romulus Voinescu la popularul ministru
al muncii s5-1 previe cà dac5 va mai indräzni s5 se amestece unde hu-i
fierbe oala i s5 mai prop5v5duiasc5 greva, i/ voi aresta imediat, ca pe
un simplu agent provocator iar la Imprimeria Statului am delegat pe
comisarul regal Cernat s mearg5 si ia doleantele lucrätorilor, pentru a
mi le transmite, si sd le explice ce s-ar intampla in cazul in care s-ar
pune in grev5... Oamenii au priceput, si s-au linistit!
Cu toath amenintarea mea, insolitã, o recunosc, intre colegi, Trancu
nu s-a suparat si a venit sd-mi explice, §i el, cä n-a vrut sä faca r5u, dar
cs... contractul colectiv, dreptul de grev5 etc. etc. existau in legi in vi-
goare, si c5 n-ar fi bine, si c5 n-ar fi r5u si... nu mai stia cum s5 o dreag5!
L-am oprit scurt si 1-am rugat s5 nu mai inceap5; mi-a thg5duit si s-a
tinut de vorb5. Era el zevzec, dar era o gràdin5 de om!
Pe cand cei mici" din miscarea comunisth se stthduiau sä inteme-
ieze celule si sä provoace greve pe unde puteau far5 sä prea poatà,
c5ci c5deau mai totdeauna in cursele ce le preg5tea Siguranta, cei
mari" pertractau cu Moscova si puneau la cale afilierea Partidului
Comunist Roman la Internationala a III-a. Cel care a lucrat mai cu
temei la aceastä afiliere a fost Boris tefanov; cel care a zbarnait mai
mult a fost Gheorghe Cristescu.
Boris Stefanov era un bulgar din Cadrilater, cu infatisare de mace-
lar, cu un cap patrat de bruth fanatic5 ce nu pricepea nici gluma nici
compromisurile. Cu el nu se putea sta de vorb5, nu numai fiindc5 vor-
bea prost romaneste dar i fiindc5 nu era nimic de scos din el. Actiunea
clandestin5 era specialitatea lui, si nu ap5rea niciodath nicaieri. N-am
putut s5-1 prindem cu mata in sac si n-am putut s5-1 insfac5m deck
odath cu tot congresul, in mai 1921. Era om s5 omoare si pe tath-s5u si
pe mum5-sa, farà ezitare, dac5 Moscova i-ar fi cerut-o.
Cu totul altfel se prezenta Cristescu, un farsor rath convingeri, care
se servea de curentul comunist ca s5 ajunga din pl5pumar om politic.
I Falcoianu a fost un foarte bun funclionar; din nefericire era mare jucator de carti
si a srarsit-o au...
Cum ajunsese plapumar nu *tiu, probabil prin mo*tenire de la tata-säu.

Blond, cu ochi alba*tri, zvelt *i simpatic, ager la minte ca un ga-
vroche" al Parisului, infatip perfect la fizic *i la moral tipul lui Figaro,
nemuritorul barbier. Figaro-si, Figaro-la", Cristescu era pretutindeni,
i*i Vara nasul in toate, rezolva dificultatile printr-o piruetg *i-ti inchidea
gura printr-o glumg. De ate ori nu rn-a dezarmat printr-un las-o dra-
cului, coane Costica, ca le potrivim noi cum trebuie!" Cfind il cgutai la
Bucure*ti, era la Viena cand il credeai la Viena, era la Moscova, *i
dai a doua zi iar de el pe culoarele Ministerului. Cki spre deosebire de
tovara*ii" sgi, Cristescu ne frecventa, *i Inca' des! Pe langa ai lui, voia
sa treacg om cu trecere la noi *i pe langa noi om cu trecere printe ai
sal.. De*i i*i bggase nasul in toate *i era compromis pang in gat, 1-am
lasat in libertare cki speram sg aflam lucruri interesante de la dansul.
De fapt, n-am aflat lucru mare, cki pe langg alelalte toate mai era *i
*iret... In mai 1921 s-a sfar*it *i rolul lui, *i lumea n-a mai vorbit de
dansul pang la uciderea frumoasei sale fete Tita, *i la procesul lui Ciu-
lei proces in care a facut trista figura de tata-peqte...
Reproduc aci un referat al Sigurantei din aprilie 1921 din care se va
vedea mai lamurit cum pertractau" comuni*tii no*tri *i cum zbarnaia
Cristescu:
,,Dl. deputat Gh. Cristescu a plecat in ziva de 22 august 1920 im-
preunä cu alti patru membri ai Partidului Socialist din Romania spre a
se duce in Rusia ca delegati pentru Congresul al II-lea al Internationalei
Cornuniste.
Plecat din tara s-a oprit la Viena, unde din primul moment a luat
contact cu reprezentantul Rusiei Sovietice, Warschavsky-Bronsky, cu
organizatia comunista localg *i cu romanii aflati in Viena, interesandu-se
de cazul lui Heinrich Cohn, evreu supus roman, originar din Dorohoi,
care in timpul regimului comunist din Ungaria, in calitatea lui de co-
mandant al companiei de romani, a fugit cu banii aflati in casa.
Cristescu a indemnat pe romanii ce se adaposteau in Viena sg se or-
ganizeze *i sa activeze in mi*carea comunista, cki in curand urma sg
se dea o noug amnistie *i cu aceastg ocazie, inapoindu-se ei in Romania
vor putea fi folositori acolo revolutiei sociale. Unul din comuni*ti ce-
rand sa i se procure literaturg rusa pentru a o traduce in limba romang,
Cristescu i-a raspuns ca toata aceastg literaturg este deja tadusg *i as-
pandita in targ.
MEMOR11,1919-1922 171
In ziva de 23 august 1920, a avut loc la Viena o conferinta a dele-

gatiei romane compusa din Gheorghe Cristescu, Flueras', Constantin
Popovici, David Finkelstein zis Fabian cu comunistii romani: Vrabie,
GhitS Moscu, fratii Hoppe, Laurian. La conferinta a asistat si Diatlov,
reprezentantul celei de a 111-a Internationale din Moscova la Viena.
Conferinta a fost prezidata de Warschavsky-Bronsky, reprezentan-
tul Guvernului sovietic in Viena, asistat de Livschitz, seful propagan-
dei grupurilor din centrul si sud-estul Europei. Discutia a fost violenta
deoarece Warschavsky-Bronsky a adus acuzatii romanilor care au
cheltuit sute de mii de lei fara sà poata provoca nici o miscare serioasa.
Deputatul Cristescu si Constantin Popovici, raspunzand acestei acuza-
tii au facut bi1anul sutelor de greve izbucnite in tara, sustinand ca banii
ce Ii s-au incredintat au fost cheltuiti cu intretinerea actiunii greviste.
Livschitz a obiectat insS ca in Romania nu s-a facut «educatie comu-
nista» spre a se provoca greva generals si de lunga durata, la Calle Fera-
te spre pada, in locul gevelor partiale repede si cu asprime reprimate.
In ziva de 30 august 1920, delegatia romanS in frunte cu Gheorghe
Cristescu ia parte la o demonstratie comunista de strada, iar in aceeasi
seara, intr-un local public (cafe Si Iler), Cristescu a facut propaganda
anti-militaristt, afirmand ca si dl. ministru de razboi, general Rascanu
este cfistigat pentru cauza socialista.
In ziva de 1 septembrie 1920 delegatia romana condusa de Cristes-
cu a avut o consfatuire de 3 ore cu Warschavsky-Bronsky, asupra tacti-
cii ce trebuie sà o adopte miscarea comunista din Bucuresti spre a ajun-
ge la rezultatul dorit de rusi, iar dupa aceasta a vizitat sediul comitetu-
lui terorist rus, uncle s-a intretinut cu conducatorii lui.
La 10 septembrie, Cristescu hotaraste pe dezertorii aflati la Viena
sa lupte serios pentru cauza comunisa din tali si lanseaza liste de sub-
scriptie pentru strangerea fondurilor necesare propagandei si actiunii,
la care numai dezertorii romani subscriu suma de 30.000 coroane, iar
comunistii unguri au donat separat alte 19.000 coroane, promitand ca
acest ajutor se va da lunar. Au decis apoi cu totii imprimarea unei gaze-
te comuniste in limba romana, ce urmeaza sä fie introdusa clandestin in
tara prin Ardeal. Hartia necesara va fi procurata de administratia ziaru-
lui comunist Die Rothe Fahne. Tipografia va fi montatS de comunistii
romani. Listele de subscriptie, in acest scop, au fost incredintate comu-
I MiFarile comuniste se confundau incA pe atunci cu cele socialiste, pentru ade-
menirea a cator mai multi partizani.
n4tilor Valeriu Marcu, Laurian i Ion Vrabie, care au §i dat caracterele

latine necesare imprimarii gazetei.
Dup5 o lung5 absent5 de ateva luni din Viena, in care rästimp de-
legatia a fost in Rusial, s-au inapoiat cu totii in acest ora la 12 ianuarie
1921. Deputatul Gheorghe Cristescu i alti membri ai delegatiei au fost
ins5rcinati s predea la Belgrad i la Sofia ultimele ordine confidentia-
le cu privire la m5surile necesare pentru inf5ptuirea Republicii Sovieti-
ce Balcanice(!!).
La 16 ianuarie Gheorghe Cristescu i Constantin Popovici au avut o
conferint5 la hotel Stephanie cu Warschavsky-Bronsky i la care au
mai luat parte: Diatlov, §eful agitatorilor terori§ti ru§i, Livschitz, Fful
comunistilor ucraineni i al grupurilor de propaganda din centrul §i
sud-estul Europei, Thoman eful comunistilor austrieci, Erna Land ler
§eful comunistilor maghiari.
La aceastä consf5tuire s-au discutat noile m5suri ce urmeaz5 s5 le ia
cornuni§tii romani in miscarea ce o vor intreprinde, felul cum trebuie
organizat5 miscarea ilegal5 ajutat i de elementele str5ine ce vor sosi
in Romfinia in special cu aceast5 ins5rcinare. S-a stabilit ca numai la
punctele limitrofe s5 se formeze centre de actiune comunist5 ilegale,
pentru care deputatul Cristescu §i Constantin Popovici au fost ins5rci-
nati sà ia contact cu efii comunistilor din Belgrad i Sofia, cu prilejul
c515toriei lor prin aceste ora§e.
Dup5 intoarcearea delegatiei romfine din Rusia la Bucurqti, a fost
convocat5 Conferinta Consiliului General al Paridului Socialist spre a
se discuta chestiuni de organizare i a se decide asupra datei când tre-
buia s5 se tin5 congresul Partidului Socialist, care urma s5 15mureasc5
tactica viitoare a partidului. De0 aceasta conferint5 nu avea dreptul s5
hot5rasc5 tactica partidului, membrii delegatiei in frunte cu Cristescu
Gh., care primise anume instructiuni de la conducátorii sovietici, au fa-
cut tot posibilul s produc5 ruptura in partid i s5 actioneze indepen-
dent §i rar5 controlul membrilor cu alte vederi.
Ruptura produs5 la 3 februarie a avut drept efect cA ziarul Socialis-
mul, organul Partidului Socialist s5 treacsa sub conducerea direct5 a lui
Gheorghe Cristescu, avand ca principali colaboratori pe David Finkel-
stein zis Fabian, cunoscut pentru activitatea sa comunista §i detinut la
penitenciarul Jilava i pe numita Elena Filipovici, dovedit5 in stranse
I Cristescu a venit si in Bucureoi, in vederea izbucnirii gxevei generale...
MEMORII, 1919-1922 173
legaturi cu condamnatul Mihail Gheorghiu Bujor, cu care era in cores-

pondenta regulata la Ocnele-Mari i acum in urma la inchisoarea Dof-
tana. in ziva de 24 martie 1921, facandu-se o perchezitie la biroul nu-
mitei Elena Filipovici, in redactia ziarului Socialisniul, strada Acade-
miei 37, printre alte hârtii s-a gasit i un caiet cu versuri datat 30 ianua-
rie 1920 i semnat «de la Est», pseudonimul locotenentului D. Negrip-
nu, condamnat la 5 ani munca si1nic i degradare pentru legaturi clan-
destine cu comuni0i i evadat in ziva de 22 martie 1921.
In afara de ace§tia, deputatul Gheorghe Cristescu se servea la libra-
ria socialista de functionarul Gheorghe Vasilescu-Vasia, detinut in pre-
zent la inchisoarea militara Jilava. Acesta este de asemenea cunoscut in
mi§carea comunisth. 0 alta functionara de sub ordinele lui Cristescu
este numita Paula Kanton, sora lui Kanton Dicescu-Dick, unul dintre
principalii conducatori ai mi§carii revolutionare romane din Rusia §i al
batalionului revolutionar roman de la Odessa, care a luptat in ianuarie
1918 la Tighina impotriva armatelor romane ce ocupasera Basarabia.
Paula Kanton se gäsgte depusä §i ea la penitenciarul Vacareqti de
dl. comisar regal al Corpului II Armatä, pentru legaturile ce avea cu
comun4tii qi actiune clandesting.
La perchezitia efectuata la clubul socialist din Bar lad, s-a gasit o
scrisoare semnata de deputatul Gheorghe Cristescu i datata din 10
martie 1920, prin care arata ca se va ocupa, printr-un avocat, de banii
comunistului Rabinovici I. fost in batalionul revolutionar roman, ares-
tat in iunie 1920 pentru legaturile sale cu grupurile comuniste clandes-
tine din Romania, depus la inchisoarea militara Jilava, de unde a eva-
dat la 2 decembrie 1920, i in martie 1921 condamnat la moarte in con-
tumacie.
In ziva de 19 martie a.c. infra in tara in mod clandestin, venind de la
Harkov, unul anume Gogu Grigorescu, de fel din comuna Baldovinqti,
judetul Romanati, ce a fost trimis de condamnatul la moarte in contuma-
cie Cristu Stancov Racovski cu doua scrisori, una are deputatul Ale-
xandru Dobrogeanu-Ghereal §i alta care deputatul Gheorghe Cristescu.
Grigorescu executa insarcinarea ce i s-a dat, dar impins de curiozi-
tatea de a cunoWe continutul scrisorilor, se oprqte o zi in Galati, des-
face ambele scrisori i citindu-le cuprinsul a putut vedea c Racovski
roaga in mod sthruitor pe deputatii Dobrogeanu-Gherea i Gheorghe
1Fiul cunoscutului critic si scriitor cu ace1asi nume, autorul Neo-Iobagismului"...
Cristescu de a face tot posibilul s5 inlesneasa evadarea condamnatului

Mihail Gheorghiu Bujor, cheltuind in acest scop orice sume de bani, ce
li se vor trimite imediat de Racovski.
Racovski le-a mai cerut s5 aib5 gata si un automobil spre a trans-
porta pe evadat la Nistru, ca de acolo s5 ias5 fraudulos din Basarabia.
At& in scrisoarea adresat5 deputatului Dobrogeanu-Gherea cat si in
aceea a deputatului Cristescu li se facea cunoscut sosirea unui nou
transport de manifeste revolutionare, care va avea loc in zilele de 26-27
martie 1921.
Ambii deputati au primit scrisorile aduse de Grigorescu dup5 ce
mai intai au dat parola, si s-au inteles apoi ca dup5 citeva zile s5 se
clued pentru a lua faspunsul.
Gogu Grigorescu, ducandu-se dup5 r5spuns la deputatul Cristescu,
acesta i-a pus in vedere cum cu o zi inainte au plecat curieri la Harkov
si c5 a trimis prin ei ce avea de trimis.
La 12 martie a.c. curierul comunist Iosub Cahane s-a dus la Roman,
unde a propus lacatusului Ilie Moscovicil s5 primeasc5 manifeste, care
vor fi tip5rite clandestin si s5 le distribuie in oras. Cu aceasta ocazie
numitul Ilie Moscovici a intrebat pe Cahane losub asupra persoanelor
ce compun comitetul ce tipAreste aceste manifeste si i s-a rAspuns ca
sunt tiparite de deputatul Gheorghe Cristescu si altii. Tot atunci Caha-
ne i-a incredintat si parola «BaltA-Brad», iar dupl cateva zile Mosco-
vici a primit dou5 scrisori semnate «Comitetul Comunist» si in urmA a
venit un altul care a adus un pachet cu manifeste intitulate «Tovarasii
imbr5cati in haine militare», lasandu-le numitului spre distribuire.
Din cele de mai sus rezultà c5 deputatul Gheorghe Cristescu are le-
gAturi cu diferiti comunisti care lucreazA in grupurile clandestine si ile-
gale, dintre care unii au fost deja condamnati pentru crima impotriva si-
gurantei Statului, iar altii sunt depusi in interesul instructiunii ce se face.
Cu ocazia arestArii unora din mentionatele grupuri, la perchezitia
facutA acestora, s-au g5sit instructiuni pentru organizarea si activitatea
grupurilor, scrise la masink trimise tuturor organizatiilor comuniste din
tarA, sub titulatura «Directive pentru organizarea grupurilor comuniste»:
Din aceste directive extragem urmAtoarele:
«Propaganda trebuie dusd legal i ilegal. Aceasta nu inseamnd sd
facem lux cu tovardsii nostri, adicd sd ddm preu multe jertfe pentru le-
galizarea miscdrii si odatd izbutit (sic), tot ne va rdmime camp intins
de activitate ilegalth).
1 A nu se confunda cu fruntasul socialist din Bucuresti cu a^elasi mune.
MEMORII, 1919-1922 175
Aceste directive s-au trimis gruparilor din tali conform instructiu-

nilor primite de Cristescu Gheorghe de la Moscova pentru intensificarea
actiunii ilegale, lucru de asemenea prevazut si in conditiile impuse si
acceptate de comunistii romani pentru afilierea la Intemationala a III-a".
Pertractarile de la Viena qi vizita delegatiei cornunistilor romani la
Moscova au avut intr-adevar drept rezultat afilierea oficiala a Partidu-
lui Comunist Roman la Internationala a III-a. De la sfarsitul anului
1920, cornunistii romani au intrat astfel sub ordinele directe ale Kom-
intemului de la Moscova...
Cu ocazia perchezitiei domiciliare facuta la deputatul socialist Dumi-
tru Stoiculescu, s-a gasit printre alte hartii i o copie de pe actul incheiat
la Moscova, in ziva de 3 decembrie 1920, intre delegatii comunisti ro-
mani i imputemicitii Komintemului in cuprinderea urthatoare:
I.) Dec lafam cA personal noi suntem in acord cu tezele congresului al
doilea al Internationalei Comuniste si ne obligAm a face toate sfortarile pentru
a obtine admiterea lor de care comitetul central al partidului.
2.) Ne obligAin a lupta din toate fortele noastre pentru a obtine ca aceste teze
conditii si fie complect admise de cAtre viitorul congres al partidului nostru.
3.) Ne obligam a proclama necesitatea excluderii din partid a lui Grigoro-
vici, Jumanca, Flueras' i compania, si a cere (pretinde) aceastA excludere prin
pres5 i prin cuvintari imediat dupà inapoierea noastrà in Romfinia.
4.) Ne obligAm a participa intr-un mod foarte activ la Federatia Balcanici
comunisti si a ne supune tuturor hotarArilor ei.
5.) Ne obligam a propune i sustine prin toate mijloacele lista urmAtoare
pentru membrii comitetului central al partidului:
1. Popovici C.
2. Cristescu Gh.
3. Moscovici Ilie
4. Bartha Karl
5. 8tefanov Boris
6. Iliescu Iancu
7. Gheorghe Tanase
8. Rosvany Ien6
9. BAlineanu2.
' Flueras, dupA ce fusese ademenit sA meargä la Viena cu delegatia socialistA, o

pArasise si se inapoiase in tara indat ce si-a dat seama ca nu era vorba de socialism, ci
de comunism terorist.
2 De subliniat faptul 0 Komintemul fixa de la Moscova comitetul de directie al
Partidului Comunist din Romfinia. Din 9 membri, 5 erau de origine etnica strata...
6.) Ne obligam a schimba imediat dupg inapoierea noastra in Romania

redactia organului partidului nostru, in a§a fel ca acest ziar sa devina cu adeva-
rat comunist §i in prirnul sat' numar de dupa inapoierea noastra sa fie inscrat
un articol-program, proclamand ruptura cu vechea tactic-à greita §i intrarea
partidului pe calea comunismului revolutionar.
Facut la 3 decembrie 1920, in Moscova.
Delegatii Partidului Comunist Roman:
(ss) Gh. Cristescu
C. Popovici
Rosvany lend
Al. Dobrogeanu
Comisia Comitetului Executiv
al Internationalei comuniste (Kominternul):
(ss) N. $oblin
E. Varga
A. Rudniansky"
inthriti prin afilierea cu Moscova, incurajati prin complicitatea ne-

marturisith dar pe care o simteau in fiecare gest al opozitiei democrati-
ce pentru care orice lovitura dath Guvernului era binevenith comu-
nistii ridicau capul si nu se mai sfiau sä-si desfasoare steagul. De la in-
ceputul anului 1921, dedesera la o parte mantaua social-democratismu-
lui si in februarie se despartisera zgomotos de teoreticienii evolutio-
nisti si pusesera mfina pe ziarul lor Socialismul. Ie§ind din umbra, re-
zervasera metodele clandestine pentru sectia kr teroristä si pentru pre-
gatirea grevelor, afisau un program teoretic ca orice partid constituit, si
cautau sa ademeneasca straturile muncitoresti printr-o propaganda ne-
rusinath care punea toate neajunsurile vremurilor in sarcina samavolni-
ciei burgheze si fagaduiau marea cu sarea in raiul sovietic.
Facandu-mi bilantul unui an de lupth zilnica am fost nevoit sa con-
stat ea' nu izbutisem &á distrug raul, cu toatA straduinta mea si a colabo-
ratorilor mei. Reusisem !Ana la un punct sa reduc miscarea grevista si
sa impiedic actele de terorism. Dar miscarea comunista, amfinand si ea
actiunea directa" pâria la faurirea unui instrument mai puternic de lup-
ta, se inthrise prin inmultirea celulelor si prin disciplinarea conducato-
rilor lor. Desi in aparenth loviturile slabisera, organizatia cornunistd
era mai puternicd in primdvara anului 1921 decdt in a anului 1920. in-
cercarile de organizare a asa-ziselor Sindicate galbene" in fabrici si in
ateliere, o idee genialâ a prietenului Trancu-Iasi munsitorul", idee im-
MEMOR11,1919-1922 177
bratisata cu entuziasm de Romulus Voinescu, dedese gres. Era vorba

sa se opun5 in fiecare atelier, in fiecare fabrica, in regiunile miniere
comitetelor organizate de comunisti, asa-ziselor sindicate rose, alte
comitete social-democrate, conduse de socialistii necomunizati si pe
care, in disprettil lor, afiliatii Kominternului moscovit le botezaser5
Sindicate galbene". La inceput (in 1920), Moscovici a fost in contra
Moscovei, pana ce I-au inc51ecat comunistii si pe Moscovici... Incer-
carea n-a reusit mai intai fiindc5 nu era curent socialist in muncitorime,
ci numai curent comunist, apoi fiindc5 prea si-a b5gat nasul politia in
sindicatele galbene, si politia e totdeauna odioas5 maselor in fine
fiindc5 desi foarte slabe, aceste sindicate erau foarte pretentioase si sub
alta firma cereau tot atat, si de multe ori mai mult, ca sindicatele rosii
asa incat nu li se puteau satisface cererile, de unde nemultumiri si de-
zertiuni.
Daca in-as fi marginit la simpla constrangere politist5 in actiunea
mea contra comunisrnului, as fi comis o mare greseala. N-am savfirsit-o.
Pe Ianga m5surile de siguranta necesitate de imprejur5ri, am cautat s5
conving, s5 indrept ce era de indreptat si s5 satisfac farà sà-mi fie ceru-
te nevoile legitirne a caror solutionare agita cu drept cuvant muncitori-
mea. M-am inteles cu Trancu-Iasi sa legiferam si s5 aplicam imediat o
serie de m5suri privitoare la munca in ateliere si fabrici, la asigurarile
sociale, la investitiile impuse in fiecare intreprindere capitalului in fa-
voarea muncitorilor. Salariile au fost sporite si ele, in proportie cu sca-
derea leului. Trancu, jovialul munsitor, a sat-it dupa obiceiul romanesc
dincolo de cal si a transformat in legi, si le-a aplicat, pan5 si simplele
deziderate Inca in studiu in fata Comisiei Muncii" de la Geneva. Dup5
cum visul lui Take Ionescu si al lui Titulescu era s5 se transforme din
valahi in europeni, al simpaticului nostru armean era sa eclipseze glo-
ria lui Albert Thomas si s5 ajunga si el o roata la caruta Genevei. Pe mi-
ne unul nu ma interesa decat c5ruta romaneasc5, a carei osie mornentan
eram si In-am invartit cum am putut intre buceaua patent international"
Trancu si buceaua patent moscovit" Cristescu... Au pleoscait rotile
carutei noastre cum au putut, fiecare in fagasul ei din fericire osia era
solidà si nu s-a rupt, si caruta a sfarsit prin a iesi din glod...
Cu toat5 generozitatea legilor rnuncitoresti pe care le-am votat si
aplicat, cu toat5 reforma agrar5 pe care am defmitivat-o si aplicat-o, cu
toate sporurile de salarii, cu tot democratismul" guvernarii noastre
si adaug : cu toat5 supravegherea politiei nu izbutisem, repet, s5 dis-
trug comunismul. Mi-am dat seams cá ar fi fost de ajuns sa fiu inlocuit

la Interne de un ministru mai putin a poigne" pentru ca actele de tero-
rism, grevele ki tulburarile de tot soiul sa reinceapa iar ki sa determine
cine ktie ce nenorociri...
Trebuia terminat cu comunismul pe o cale mai directa ki printr-un
atac mai drastic. Rapoartele Sigurantei ki ale Jandarmeriei erau unani-
me asupra faptului ca, comunismul nu izbucnise ki nu se intindea la noi
printr-un proces de generatie spontana in masele muncitorekti: rezulta-
tele obtinute se aratau pretutindeni mai mult ca efectul ademenirilor
unor agenti ki conducatori abili, speculatori nerukinati ai greutatilor
vremurilor, care izbutisera sa atraga ki sa mentina in disciplini neinte-
lese sau grekit pricepute, sufletele amorfe, necajite ki deznadajduite ce
se incredeau orbekte in agaduielile noii mistice venite de la Rasarit. De
un an de când ma frecam cu miFarea comunista pricepusem i eu ca
kafii" erau pericolul, ca. katii" trebuiau 1ovii, ki ca o data kafii" su-
primati, toata agitatia se va präbuki, ca tin edificiu cladit pe nisip. Sti-
blata causa, tolitur efectutn. Toata problema era cum sa pun mána pe
kefi. Nu aveam motive legale sa urmaresc pe cea mai mare parte din ei
ki n-ak fi putut nici sa-i arestez in masa, oricat a fi intins pretextul
ordinei publice fiindca nu-i cunokteam pe toti, ki chiar daca i-ak fi cu-
noscut, nu puteam sa-i arestez pe toti, individual, intr-o singura zi. Era
de ajuns sa-mi scape i sa se ascunda jumatate din ei ki chiar mai putini,
pentru ca celulele decapitate sa fie reorganizate la loc de calm Of-1i"
ramaki in libertate. Excitata de opozitie, opinia publica n-ar fi admis
decapitari partiale ki samavolnice, fara interes practic. Decapitarea tu-
turor celulelor ki destlintarea partidului putea fi in schimb o lovitura
care sa sidereze opinia publica, mai ales daca putea fi abil inscenata...
Convins ca trebuia sà ajung la aceasta decapitare generala ca sa o

sfarkesc cu intreaga mikcare ki s readuc oile la tare, ma straduiam sa
gasesc o cale, ki ma disperam ca nu o &earn. Solutia mi-a adus-o intr-o
buna zi, prietenul meu Cristescu: a venit sa-mi ceara autorizatia sa tina
in ziva de 8 mail un congres la Bucurekti, congres la care urmau sa
asiste toti kefii organizatiilor comuniste. Cristescu mi-a explicat ca era
vorba &à se lamureasca definitiv raporturile dintre ei ki socialikti ki sa
se redacteze un program care sä dovedeasca burgheziei cà intentiile co-
11921.
MEMORII, 1919-1922 179
muniste nu erau atAt de amenintatoare, cum se spunea. Ai s5 vezi d-ta

coane CosticA, ai s5 fi multumit de mine; ne intelegem noi asupra tutu-
ror punctelor... Ce vreau eu? S5 impac capra cu varza, sA canalizez o
miscare, care..." 11 ascultam nig s5-1 ascult; intr-o clip5 mi s-a cristali-
zat in minte tot planul pe care 1-am executat apoi punct cu punct...
Sobolanii imi procurau ei insisi capcana in care trebuia s5-i prind...
Vazandu-m5 pe gfinduri, Cristescu si-a inchipuit cä ezitam si i-a
tras inainte pe ton conciliant" ca din ezitarea mea sä scoat5 o aproba-
re... Hotarfirea mea era luat5, trebuia insA &A joc teatru, ca nu cumva
machiavellicele" mele intentii s5 fie descoperite. Cea mai mica b5nu-
ial5 ar fi impiedicat pe conduatorii comunisti mai destepti s5 vin5 la
congres si lovitura ar fi dat gres. M-am hoar& ea' joc rol de ministru
slab, care n-a putut rezista cererilor si curentului... si am inceput s5 ma
tocmesc cu interlocutorul meu. Am cerut mai intAi congresul sà fie inti-
tulat socialist" iar nu comunist" , apoi sii mi se dea ordinea de zi, ca
sä v5d ce se discut5... In realitate imi erau indiferente si ordinea de zi
si titulatura congresului, c5ci ceea ce era sä urmeze trebuia sä pun5 toa-
te lucrurile la punct dar voiam sa conving pe Cristescu de buna mea
voint5 si de sinceritatea mea... Cristescu a fost incantat; se asteptase la
un refuz darz si a plecat convins c5 ma pusese cu botul pe labe. Am
r5mas intelesi s5-mi aduca a doua zi o hartie semnat5 de delegatii par-
tidului in sensul conditiilor puse de mine.
0 or5 dup5 ce a iesit din cabinetul meu, toata lumea stia ca in fata
lui capitulasem, comunismul ingenunchiase pe cel mai darz adversar al
&Su, cA se sfarsise cu toate. Marincu, secretarul general al Ministerului
a dat navala la mine cu lacrimile in ochi: dup5 el au venit Romulus
Voinescu si generalul Margineanu amândoi consternati. Si reprosu-
rile au inceput... Citeam dezam5girea in ochii credinciosilor mei cola-
boratori; in ai lui Voinescu era si un dram de dispret...
Printre cei care au luptat al5turi de mine impotriva comunismului,
Romulus Voinescu merit5 o citatie speciala, dup5 cum o merità de alt-
minteri in lungul sir al sefilor Sigurantei noastre. Acest om avea voca-
tia meseriei sale pentru care nutrea o adevarat5 pasiune. Citise tot ce se
poate citi asupra politiei si politiilor, cunostea pe de rost organizarea
tuturor serviciilor de Sigurantà, adunase o colectie important5 de
instrumente si de obiecte politienesti si se uita cu evlavie la o pereche
de catuse. Pe dinafara ca si pe dinguntru, acest politist pasionat c5ruia
s-a datorat descoperirea si prinderea lui Goldstein ca si a atator alti
criminali, n-avea nirnic sinistru si nu se infatisa cu o muträ de Torque-

mada dimpotrivA ca cel mai simpatic, ca cel mai elegant, ca cel rnai
spilcuit gentleman. Ina lt, zvelt, cu o fatà rumen5 de copil la 015, radea
vesnic din toti dintii si-si aducea p5rul alb, des si ondulat de o parte si
de alta a unei c5r6ri impecabile. Asa cum se prezenta semAna mai mult
a actor imb5trânit cleat a politist. i de fapt avea si un compartiment
rezervat teatrului in sufletul s5u. C'etait son violon d'Ingres": scria
piese proaste si se v5ita de insuccesul lor dar nici un insucces nu-1
descuraja. Urm5rea triumful pe scen5 cu aceeasi tenacitate cu care se
lua pe urmele unui ucigas sau unui terorist dar in ce priveste scena a
r5mas pan5 la sfarsit un urm5ritor nefericit... Multi 1-au socotit lipsit
de :aracter, i totusi n-a fost; pentru ca n-a vrut s5 se infeudeze unei
anumite politici, si-a pierdut locul si a murit de initn5 rea dupa mazi-
lirea lui.
Marincul si M5rgineanu imi erau simpatici dar rn-a costat mai
putin s5-i dezam5gesc, ca pe Voinescu, colaboratonil rneu de fiecare
clipa in lupta pe care o intreprinsesent Dar nu puteam face altfel, tre-
buia sa creez o atmosfer5 de capitulare in jurul rneu, ca s5 momesc rnai
bine pe domnii congresisti, si-mi dam pe de altà parte searrià cà cea rnai
mica indiscretie mi-ar fi compromis tot planul. Asa se juca piesa, si nu
m5 indoiam cà Voinescu, ca autor dramatic, ma va ierta dupa c5derea
cortinei, in fata aplauzelor publicului... N-am spus o vorba nimanui,
nici unui ministru si n-am impärtasit planul meu, pfin5 in ceasul exe-
cut5rii, nici macar lui Averescu.
efii mei de cabinet mi-au povestit dupti evenimente, ca iesind de la
mine, Romulus Voinescu si generalul Margineanu erau fierti, si CA gene-
ralul ar fi spus lui Voinescu, ei, draga, ne-am inselat, nici 5sta nu e om!"
A doua zi, Cristescu si Misu Macavei2 au venit si mi-au adus urma-
toarea cerere oficialà:
I Pe Ghita Marincu, inteligent, cultivat. o gradina de om", dar un incorigibil

boem. 1-am ridicat brusc ca sd-1 fac om; n-am reusit, caci dupa ce am parasit amandoi
Ministerul, dupa ce s-a casatorit cu o delicioasa femeie, a cazut din nou in straturile
anarhiei", si din ce in ce mai jos, OM a murit...
2 Fost deputat liberal si unul din fondatorii Partidului Muncii, la Iasi. Desi prieten
intirn cu Tilica Ioanid i frate dupa mama cu D. Burileanu, viitorul guvernator al Ban-
cii Nalionale, desi om bogat, se inscrisese la socialisti, dupa dizolvarea Partidului
Muncii, si trecuse la comunisti. A facut inchisoare, si a srarsit rd.
MEMORII, 1919-1922 181
Dotnnule Ministru,
Subsemnatii delegati ai Partidului Socialist din Romania, ne luam angaja-
mentul, in vederea congresului general, sa *tram cea mai desavar§ità ordine,
in sala partidului din strada Sf. Ionica nr. 12, mentinand discutiile in cadrul
doctrinar qi qtiintific, fara sfi organizam nici manifestatii nici intruniri.
(ss) D. Stoiculescu,
Ev. Stanev,
C. 1. Stoev,
Mih. Macavei,
M. Cruceanu,
T. lordcichescu"
Cei trei dint5i erau si deputati...
Cristescu si Macavei mi-au inf5tisat totdeodat5 si ordinea de zi.
Erau vreo 12 puncte: probleme de doctrink raTuial5 intre socialisti si
comunisti (comunistii puseser5 mâna pe gazetk in februarie, dar socia-
listii r5rn5seser5 cu clubul inchiriat pe numele lor) si in fine ratificarea
afilierii la Internationala a III-a, de la Moscova. Am f5cut, pro forma,
c5teva observatii cu privire la punctele de doctrink si am suprimat pe
cele relative la r5fuiala cu socialistii si la afilierea cu Moscova. in reali-
tate congresul era convocat tocmai in vederea acestor dou5 puncte si a
le suprima realmente ar fi insemnat z5d5rnicirea congresului. Eu ins5
trebuia s5 le interzic, si farà &à am aerul, s5-i las s5 cread5 ca-i voi 15sa
s5 le discute, f5r5 sa figureze ins5 pe ordinea de zi realabilá... Am
manevrat asa incât oamenii &à cread5 ea rn-au p5c5lit: nu si-au dat deloc
seama cà tocmai afilierea la intreprinderile subversive indreptate de
un Stat strain impotriva Statului roman, era s5 fie motivul aresthrii lor
in masa in acel moment hot5r5t5. Au sfarsit prin a primi stergerea celor
dou5 puncte de pe ordinea de zi, dar rn-au prevenit c'd le va fi greu s5
impiedice discutia asupra lor. Am ridicat din umeri, si am 15sat s5 cad5:
Treaba dvs.; eu mi-am facut datoria suprimandu-le de pe ordinea de
zi..." Cum speram, m-au inteles pe dos, s-au sculat, mi-au shins mâna
si ne-am despktit in tandreta". Data congresului a fost fixata pentru
duminic5 8 mai...
Am chemat pe Voinescu, pe Margineanu si pe Nicoleanu ca sá le
dau instructiunile necesare... A fost o jale! Tustrei rn-au rugat s5 revin
asupra autorizatiei date, demonstrându-mi c5 invoirea comunistilor de
a-si tine congresul constituia un act de slàbiciune si o dare inapoi care
ne facea s.1 pierdem tot terenul ca*tigat intr-un an intreg de aprig5 ur-
marire...
Imi venea greu sa-mi tin rfisul; am facut *i eu o mutia de un cot *i
m-am infundat in dispretul lor, declarandu-le: Ce vreti, domnilor, am
*i eu easpunderile mele, nu pot calca prescriptiile constitutionale; cere-
rea imi e Mouth' de Partidul Socialist, nu-1 pot scoate *i pe acesta din
lege. Am urmarit mi*carea comunista in toate manifestarile ei nelegale;
cat timp oamenii acqtia raman in legalitate, n-am ce le face... Nu pot,
nu pot!..." Se uitau toti trei la mine cu milk *i generalul Margineanu a
obiectat: Foarte bine, domnule mMistru, dar daca banditii ace*tia se
dedau la dezordine, ce facem?" Domnule general, atunci vom ve-
dea..."
Au plecat dezgustati, *i timp de opt zile, pan5 la deschiderea con-
gresului, au evitat cat au putut toti trei sa mai vita in contact cu mine.
8i eu cu ei... dar pentru alte motive: ma temeam sa nu ma tadez, *i-rni
era sag sa joc teatru cu colaboratorii mei incercati.
Marincu *i Voinescu au mai facut o incercare in ajunul congresului.
Autorizasem doua *edinte, una duminica 8 mai, a doua luni 9. Voines-
cu rn-a rugat s5 suprim cel putin ziva de luni, o zi find suficient5 pen-
tru desfa*urarea ordinei de zi propuse *i aprobate... Am refuzat, *i
*tiam eu pentru ce. Voinescu a plecat de la mine timpit nu mai pri-
cepea nimic!
Congresul s-a deschis conform programului, *i ce s-a discutat in el
duminica *i luni nu mai prezint5 nici un interes. S-a discutat cu vivaci-
tate, s-au certat rnoderatii cu apelpisitii, a cautat Cristescu *i ai lui sä
pescuiasc5 in ap5 tulbure dar in afar5 de localul din strada Sf. Ionica
nici un scandal n-a avut loc. in ce privea ordinea publica, oamenii s-au
tinut de cuvant dar conform a*teptarilor *i dorintelor mele au neso-
cotit angajamentul luat fata de mine s5 nu discute afilierea la Intema-
tionala din Moscova... Am trait zile de intens5 emotie, caci trebuia sa
aleg eu momentul loviturii *i sa-mi iau nwnai eu raspunderea ei...
Luni la amiazA a venit Cristescu sa-mi ceara o prelungire a congre-
sului pada' marti seara, fiindcd nu sosiserd toti delegatii... L-am intre-
bat: Cum de n-au venit? Lipsesc multi?" Lipsesc aproape jumá-
tate; congresul a fost adunat in prip5, *i tovara*ii de pe valea Jiului *i
din Banat sunt cam greoi..." Bine. Dar vor veni?" Vin la si-
gur!..." Domnule Cristescu, e ultima concesie pe care ti-o fac,
fiindca am incredere in d-ta! Dar imi voi aprinde paie in cap, cu Voi-
MEMOR11, 1919-1922 183
nescu *i cu generalul M5rgineanu!" Lasati-i sal zick domnule mi-

nistru, ei nu inteleg, dvs. sunteti om de inteles!"
Stirea adus5 de Cristescu ma tulburase. Pentru ca lovitura sâ fie ce
trebuia", trebuia sä prind in plas5 pe toti sau aproape pe toti conducà-
torii micarii. Numai cu jum5tate din ei, n-a* fi fkut nimic... Sub pre-
text s5-mi aduc5*tiri despre cele discutate in congres, am pus agenti de
la Siguranta sa-mi numere din douà ceasuri in dou5 ceasuri pe noii sositi...
Dar nu se adunaserä toti nici marti, p5nä la amia15. Sefii miqcarii voiau
sa voteze la sf5r*itul congresului afilierea la Moscova *i pentru acest
vot aveau nevoie de toti conduc5torii din provincie, c5ci stapanii de la
Moscova nu s-ar fi multumit cu un vot ce n-ar fi insumat dec.& minori-
tatea partidului. Cristescu a venit s5 ma roage s5 le mai dau o zi, c5ci
trimisese pretutindeni oamenii lui sá ridice" pe recalcitranti *i pe le-
ne*i *i s5-i aduca la Bucure*ti... Si dorinta mea era s5-i am pe toti: am
trecut peste protestArile lui Voinescu *i ale lui Margineanu, speriati de
votarea afilierii, qi din slabiciune in slibiciune (a*a calificau colabora-
torii mei termenele suplimentare pe care le tot acordam lui Cristescu)
am ajuns 0115 joi dupa-amiaz5. Voinescu era atat de disperat inat in-
tervenise prin generalul Márgineanu la Averescu *i Averescu ma che-
mase sa-mi spunâ c votarea afilierii la Moscova ar face un efect foarte
prost, *i cä nu pricepea de ce ma aratasem atit de moale" fat5 de con-
gresul comunist. Am rugat pe Averescu sa aib5 incredere in mine, c5
va fi p5n5 in cele din urm5 multumit 0 I-am asigurat cd congresul nu
va vota nimic. Generalul mi-a acordat creditul cerut *i a incheiat: FA
cum *ti, dar vezi s5 le intorci cum e mai bine..." cuvinte care nu-1
angajau la nimic...
Joi dimineata mi s-a raportat c5 congresi*tii erau in p5r qi c5 la
sfarqitul dupa-amiezii trebuiau s5 aib5 loc vot5rile. Sosise in fme mo-
mentul meu! Pe la orele 1 1 am chemat la Minister pe Voinescu, pe
Márgineanu *i pe Nicoleanu *i le-am dest5inuit planul meu: la orele 3
p.m. tot congresul trebuia ridicat ci transportat la Vdcdresti si la Jila-
va. Acolo urma s5 se fac5 triajul: tot ce era comunist, retinut ce era
numai socialist *i impotriva afilierii la Internationala a II1-a, pus in li-
beratate. Acum pricepeti, domnilor, pentru ce am autorizat congresul
*i pentru ce am acordat *edinte suplimentare, pang i-am prins pe toti in
capcan5? Va atrag atentia asupra unui punct de important5 capitala:
nimeni n-a cunoscut planul meu, nici chiar primul ministru, pe care-1
voi pune in curent abia acum suntefi primele trei persoane cu care
vorbesc. De discretia dvs. depinde reusita loviturii: cea mai mica indis-
cretie, colportat5, va ajunge la urechea celor interesati, si vor seapa cu
totii. Trebuie s5 prevedem ins5 toate posibilitatile: s-ar putea intarnpla
ca oamenii sa reziste si sa lupte. D-ta, domnule general Márgineanu sa
ai armata necesara ascuns5 prin curtile din jun11 localului din strada Sf.
Ionica. D-ta, domnule general Nicoleanu, vei patrunde la ora 3 fix in
club, cu politia d-tale, si vei declara toat5 lumea arestatáfiindcd con-
gresul a depdyit ordinea de zi si a pus in discutie afilierea la Interna-
tionala a III-a si hotdrlise sd o voteze. Dac5 congresistii nu se opun, ii
yeti transporta, palcuri-palcuri, cu dubele i cu atutomobilele la inchi-
sori. Daca se opun, va interveni armata, i arest5rile se vor face rnanu
militari. La nevoie yeti face uz de arme, daca rezistenta va fi si ea inar-
mata. Veti preveni pe comisarul regal Cernat in ultimul minut, ca sa fie
prev5zut... Veti explica dislocarile fortei armate si concentrarea poli-
tiei, 15rnurind tuturor ca era vorba de masuri de sigurant5 in vederea
dezordinelor ce ar putea insoti un vot agitat... D-ta, domnule Voinescu,
vei supraveghea intreaga operatie si ma vei tine telefonic in curent cu
toate fazele ei... Inchideti-va toti trei in cabinetul de al5turi si hotdrati
cum yeti proceda. Ma incred in experienta si in vigoarea dvs. i va las
liberi sà decideti procedurile de executie. Dar inca o data: nici o vorb5,
nim5nui eaci altfel ne facem toti de ras..."
Pe cand vorbeam, fetele colaboratorilor mei se luminau; de unde in-
traser5 la mine pleostiti 8 i plini de aniaraciune, vinele kr se incordau
ascultand cuvintele mele. Li s-au muiat ochii de emotie, si Voinescu,
luand cuvantul in numele cator-trei: Domnule ministru v5 rugam s5
ne iertati... Cum am putut noi s5 ne indoim de dvs.? Cum n-am ghicit
planul dvs.? Cum nu ne-am dat searna de ce le pregateati?... Suntem
niste prosti! Dar acum, c5 am reg5sit pe ministrul nostru, sa nu va
indoiti de noi: v5 dam cuvantul nostru cà nimic nu va iesi din buzele
noastre, si v5 asigur5m c5 lovitura va reusi..." Si Margineanu si Nico-
leanu au repetat: V5 dam cuvantul nostru, si v asiguram ca toate vor
merge struna..."
Cei trei muschetari au trecut voiosi alaturi s5-si croiasc5 planul, iar
eu rn-am urcat in automobil i rn-am dus la Averescu. L-am pus in
curent cu intregul meu plan si i-am explicat pentru ce nu pusesem pe
nimeni in curent, addugand cd pe diinsul nu-I prevenisem ca sd-1 pun
in afard de oHce rdspundere, in caz de nereusitd. Sosind insa momen-
tul executarii, nu puteam proceda mai departe far5 aprobarea sefului
MEMORII, 1919-1922 185
Guvernului, i i-o ceream. Argumentul cu scoaterea lui din r5spun-

dere" 1-a satisfácut, c5ci era iepure de douà hotare. A stat putin pe gin-
duri, apoi, c5utandu-si fiecare cuvânt: Bine. Angajezi raspunderea d-tale,
si in caz de insucces, vei trage natural consecintele... Dar cred Ca vei
reusi, i doresc s'à reusesti. Trebuie s5 o srarsim odatà cu domnii
acestia... Afilierea la Moscova e o crim5 contra Sigurantei Statului...
Ai luat toate m5surile?" Da". Si i le-am 15murit i pe acestea.
Toate bune, a replicat Averescu. Dar suntem un Guvern constitutio-
nal; trebuie s5 avem si aprobarea Consiliului de Ministri..." In
acest caz partida e pierdut5. Dac5 discutam in Consiliu, va tine ceasuri,
se va afla in afarà, i vfinatul nostru se va face nev5zut. Farà s'a mai
adaug ca toti ministrii, niste fricosi, vor fi contra..." Iar s-a mai gindit
ateva minute tata Averescu, si a replicat: La cite ceasuri ai hotarat
sa-i arestezi?" La trei..." Bine. Convochm Consiliul tot la ora
3; ii voi ruga sä fie exacti. Voi pune eu chestiunea, si o voi pune asa,
incat nimeni nu se va opune. D-ta incepi operatiile d-tale la ora conve-
nita; pe carld se va discuta in Consiliu dacA discutii vor fi opera-
tiunile vor fi in curs. Te vei aranja s5 ti se telefoneze indata ce vor fi
fost executate, si vei pune pe toti in fata faptului indeplinit..." G5sise
vulpoiul formula constitutionala, si o eventuala acoperire mai mult, in
caz de insucces... Asa merge..." am incheiat eu, si I-am rugat s5 con-
voace imediat Consiliul: era ora 12. Si s5 nu spun5 o vorba nim5nui
recomandatie inutiI5, c5ci era din fire ornul cel mai discret. M-a intre-
bat dac5 aveam nevoie de el; i-am multumit, i-am spus ea* nu, si am
plecat. Eram ata de enervat 'Inc& mi-a mers dejunul noduri...
La ora 3 far5 cateva minute m-am inapoiat la Presedintia Consiliu-

lui, in strada Polon5. Toti ministrii erau in par, cu Take lonescu in frun-
te. Niciunul nu stia nimic despre cele ce urmau s5 se int5mple si ma
intrebau pentru ce fuseser5 convocati cu atata pripà. Veti vedea nu-
maidecat, o nidsura de politie de luat, pentru care vreau sa am avizul
Consiliului. Eu am rugat pe general s5 v5 convoace..."
Sedinta s-a deschis la ora 3 si 10 minute. Averescu a 15murit moti-
vul convocArii: Trebuie sá o srarsim cu comunistii..." si a explicat ce
aveam de gand s5 fac. Titulescu, care c5sca intruna, plictisit, i tremura
de frig, a incetat s5 deschid5 gura, s-a incàlzit brusc, s-a rosit, a vrut s5
ia cuvantul dar i-a luat-o Take inainte cu trei vorbe faioase: Nu se
poate!" Se facuse galben ca ceara; fiecare ii exprim5 emotia dup5
reflexele sale arteriale unii rosesc, altii ingalbenesc... si pe fetele

din jurul mesei in afara de a lui Averescu si de a mea, linistite
aparuse toga gama nuantelor celor douà culori fiziologice. Nu se
poate!" au strigat si Trancu-1asi si Cudalbu; o unanimitate dezaproba-
toare se ridica contra mea... Take ne-a explicat Ca propunerea" ce se
facea Consiliului echivala cu inceputul revolutiei. Comunistii se vor
apara armata va trage. Va curge sangele siroi... lupta va continua in
strada; opozitia, in ura ei impotriva Guvernului va da ajutor rascu-
latilor... Se va da foc caselor; ministrii vor fi ucisi departe de a fi
infrant, comunismul va iesi stapan pe strada, din luptä: era oribil! Si
apoi, ce se va zice la Paris si la Londra, chiar daca lovitura ar reusi pe
jumatate? Ne aflam intr-o dilemä: revolutie in caz de insucces, opro-
biul aliatilor" in caz de succes!... Nu, nu, o asernenea masura nu poa-
te fi aprobata si nu trebuia incercata! Dupà Take, Titulescu s-a declarat
si el impotriva unor masuri care pun Statul in pericol, oricare ar fi
rezultatul operatiunilor... S-a sculat si Trancu-Iasi, sali spuna punc-
tul de vedere"... Comunismul este... munsitorimea vrea... Geneva
prevede etc. etc." Pe cand prietenul Grigore trancanea, ochiul meu ur-
marea acele orologiului; se facuse ora 3 si 1/2 si telefonul era tot mut.
incepusem si eu sa ma ingrijorez: sa nu fi reusit oamenii mei? Situatia
ar fi devenit cu atat mai tragica, cu cat simteam ea' afara de generalul
Rascanu si de Garoflid, toti ministrii erau sa fie hotarat contra mea
si a propunerilor mele" (cum le numeau ei, in ignoranta celor ce se pe-
treceau in acel moment). Averescu a incercat sA ingane ceva, si asa si
asa, incepuse sa o scalde... In acel moment precis, a zbarnait telefo-
nul... Am luat receptorul: de partea cealalta a firului generalul Nico-
leanu ma vestea Ca totul se terminase... Au rezistat?" Nici o re-
zistenta..." A fost ranit cineva?" Nimeni, nu s-a tras un glont.
Cum le-am spus ea' sunt arestati, s-au supus toti..." Si acum?"
Ii transportam pe rand unde trebuie..." Bravo! incepeti cu cei mai
cunoscuti!" Asa am si facut..."
M-am inapoiat la masa verde. Pada atunci, nu deschisesem gura.
Domnilor si cu un zambet m-am uitat la Averescu domnilor,
discutiile dvs. sunt inutile, totul s-a terminat. Toti conducatorii comu-
nisti si teroristi sunt la Vacaresti sau la Jilava! S-au supus ca niste miei!
Nici o picatura de sange nu s-a varsat! Pot sa va dau plAcuta asigurare
ca s-a terminat cu comunismul in Romania!" Take lonescu si Titulescu
inlemniserä, ceilalti ministri rasuflau usurati si se pregateau sa faca pe
MEMORII, 1919-1922 187
voinico*ii dupa ce tremurasera de frica revolutiei... Averescu parea

incantat, *i a ridicat *edinta caci ordinea zilei fusese epuizatr.
Take *i Titulescu *i-au revenit incetul cu incetul in fire. Telefonul
imi da necontenit ve*tile cele mai lini*titoare, qi le comunicarn celor
prezenti pe masura ce-mi soseau. Take rn-a felicitat, mi-a spus ca
aveam noroc, qi Ca' de vreme ce nu se varsase singe *tia el cum sa co-
menteze evenimentul in strainatate ca sa nu fim excomunicati de catre
marile democratii occidentale. L-am asigurat ca ce gande*te Parisul,
Londra sau Valparaiso, imi era cu totul indiferent... Cat am stat la
Preqedintie, Take *i Titulescu tot imi dadeau tarcoale, vedeam ca voiau
sa-mi spun5 ceva *i nu indrazneau in fata celorlalti mini*tri. Cand sa
plec, Take s-a luat dupa mine *i in anticamera rn-a rugat sa iau masuri
speciale de paza pentru casa lui gi pentru a lui Titulescu: Vezi Arge-
toianu, toate merg bine acum, dar poate deseara, sa se iveasca o reac-
tie... *i, pricepi draga, eu *i Titulescu, conservatori, am fi cei dintai vi-
zati, pricepi d-ta..." I se cam inecau vorbele in gura, caci i*i da proba-
bil seama cat era de ridicol, dar frica era la dansul, totdeauna, senti-
mentul dominant. Ca *i la Titulescu. Nici o grija s5 n-ai, draga nene
Take, cad am luat deja masuri speciale pentru paza d-tale *i a lui Titu-
lescu. Nici o grija, nu va las din ochi *i s5 *titi de la mine, nu va fi
nici o reactie din partea comuni*tilor, cdci nu mai are cine sci o pund la
cale..."
Am lini*tit *i pe Titulescu qi rn-am dus la Ministerul de Interne un-
de pana seara mi-au venit toti cu rapoartele bor. Au venit qi gazetarii *i
oameni politici din toate partidele. Arestarea comuni*tilor se aflase *i
facuse mare valva in tot orapl. Lumea era incantata, *i toti se minunau
de dibacia cu care izbutisem sa pun mina pe toti terori*tii *i comuni*tii
fara sa van o picatura de sange. Liberalii erau mai incântati ca toti, qi
Duca a venit sa ma felicite. Pentru mine a fost o zi de mare succes, *i
am devenit pe loc un om popular. Actele de autoritate plac, cand reu-
*esc, *i burgheziei *i poporului.
Amuzanta a fost atitudinea opozitiei democratice din Camera. Pe
ace*ti politicieni nepocaiti succesul Guvernului i-a irmebunit. Fat5 de
unanimitatea opiniei publice, nici nationalii ardeleni nici taraniqtii re-
gateni nu puteau sä se solidarizeze cu comuni*tii odic*, dar au gasit
altceva. S-au facut aparatorii legalitatii": in fruntea celor arestati in
strada Sf. Ionica se aflau cei 5 deputati ai comuni*tilor *i dupa regu-
lamentul Camerei, un deputat nu putea fi arestat in timpul sesiunii decat
cu autorizatia Adunarii, iar in timpul vacantelor parlamentare sau in

caz de vina vadita" dosarul afacerii trebuia inaintat adunarii respec-
tive care hotam asupra situatiei inculpatului. In ziva arestarilor se aflau
in vacano Ward' de 10 mai. Indata ce s-au intrunit din nou, in ziva de 16
mai am aparut pe banca ministeriala, gata sa faspund interpelarilor.
Dar in acea zi nu s-a ridicat nimeni se vede ea nu se.puseser5 cu totii
de acord. Abia a doua zi au cerut cuvântul pe rand Cocea si Dun5reanu,
deputati socialisti si doctorul Lupu care nu era inca inscris la Oranisti
dar pe punctul de a fi. Cocea si Dunareanu au fost mai linistiti, dar
Lupu a urlat si a provocat scandal. Taranistii si oamenii lui Maniu, fara
sa se compromita in discutie au sustinut din rasputeri pe Lupu prin
intreruperi, prin strigate impotriva me; prin zgomotul obisnuit in cer-
turile noastre parlamentare. Liberalii au avut decenta sa se tina la o
parte, multumiti cä le faceau jocul t5ranistii si nationalii. Ei aprobasera
fara rezerve actiunea me; dar nu voiau ca succesul dob5ndit s5 inta-
reasca Guvernul, caci incepuser5 deja sa lucreze la inlocuirea lui. Re-
gulamentul Camerei, intocmit in prip5 si trecut prin influeno lui lorga
aproape fara discutie, se afla in contradictie cu Constitutia care autori-
za Guvernul sa aresteze un deputat sau un senator, in caz de vina vadi-
t5", far5 nici o conditie. In raspunsul dat interpelatorilor, m-am pus pe
terenul constitutional si am destainuit documente secrete ce au facut
impresie pentru a dovedi vina vadita" a inculpatilor. Cu toat5 violeno
dezbaterilor, am inregistrat un frumos succes parlamentar, si astfel s-au
adaugat cateva ramuri la cununa de lauri pe care o dob5ndisem in cali-
tate de politist.
Procesul comunistilor a inceput astfel in Camera inainte de a veni
in fata Justitiei. Documentarea mea a convins si pe cei mai recalcitranti
si sunt convins ca 0115 si cei care rn-au atacat in Camera rn-au aprobat
in sufletul lor.
Ce e rnai nostim, e c5 din acea zi am ramas pentru liberali ministrul
de interne ideal... Ionel Bratianu si-a adus aminte in 1927 de talentele
mele, intr-un moment in care pericolul nu mai ameninta din partea co-
munistilor, ci din partea lui Averescu.
CAPITOLUL AL V-LEA
Raporturile mele cu Familia Regan: in anii 1920-1921 Regina

si Nando Dejun cu Stamboliiski Boyle redivivus Carol si
Zizi CaTatoria si ca'skoria Printului Carol Cosenz Regina
Maria si refugiatii rusi Falsa Anastasia Imparatul Carol al
Austriei trece prin România.
-o
Astern aci amintirile mele dup5 cum imi vin, dup5 indemnul zilei,
dup5 cum e soare sau plou5. Trec de la una la alta, ma intorc cateodat5
pe potecile pe care am ealcat uit s5 o apuc pe unele si insir ce-mi
vine sub condei. i fiindea mi-am plictisit cititorii cu un plicticos capi-
tol asupra daraverilor mele cu comunistii, ma voi incerca in acesta s5
evoc prin cdteva träs5turi figurile celor de sus, sau cel putin sa distrez
pe urmasii mei cu istorioare, uneori destul de piperate...
Ca si inexistente pdrià la Iasi, raporturile mele cu Familia Regal5
luaser5 aproape un caracter de vrajmasie in timpul pribegiei. Inffacara-
ta mea patima politica, ultim5 liearire a tineretelor mele, n5dejdea unei
soarte mai bune pentni biata noastra tarà, oroarea mea pentru tot ce mi-
rosea a Carnarila, luptele mele de fiecare zi cu Barbu tirbei si cu Ionel
Br5tianu, m5 inddrjiser5 rau de tot. Iar ei, socotindu-m5 (poate cu drept
cuvdnt) capul rdutdtilor, nu ma puteau suferi. Tensiunea dintre mine si
toti cei ce se invarteau in jurul Regelui si Reginei se oglindeste in
Amintirile mele de pe vremea fazboiului.
In 1920 atmosfera se schimbase. Patima, ca si n5dejdiile mele poli-
tice se stinseserá. Intrasem si eu ca toat5 lumea in randul oportunistilor
si nu mai aveam decal ambitie: sä scriu un capitol final in cariera mea
politica, si s5 mai aduc t5rii cdteva servicii de ordin secundar, compati-
bile cu mediocritatea celor in mijlocul c5rora ma zbátusem si cu vitre-
gia vrernurilor, ca sä adopt si eu o formula consacrat5.
Dar qi judecata celor de sus faa de mine se imblfinzise. Nu mai

eram socotit ca razvrOtitul ireductibil,L 'empêcheur de danser en
rand" de la Iasi. Experienta" Averescu se aräta inevitabilk anarhia
social5 isi facea drum in toate directiile. in asernenea imprejurari, de-
venisem pentru Brätianu, pentru Stirbei, i prin urmare, pentru Rege,
omul aproape providential care sä tina in frau pe Averescu, capabil sO o
apuce razna. Pe de ela parte energia mea reactionar5 devenea o cheza-
§ie pentru o rapid5 restabilire a ordinei. Far5 mine, probabil c5 Regele
§i Camarila nu s-ar fi hoarfit s5 se dea pe mina generalului i cine §tie
unde am fi ajuns.
Am notat deja cä chemarea generalului a fost hotOrfita intre liberali
si mine. Ca intotdeuna in politica' imponderabilele" §i-au exercitat ac-
tiunea lor, i de la primele mele sedinte de lucru" cu Regele, gheata s-a
rupt. Atitudinea Regelui *i a Reginei faa de mine s-a schimbat §i am
ajuns chiar cu timpul soarta isi are ironiiie ei s5 devin un om de
incredere al Suveranilor, mai ales al Reginei Maria, care, pana la moar-
tea ei, s-a indreptat in nenum5rate randuri spre mine, ca spre un salva-
tor al Dinastiei...
Noile noastre raporturi s-au stabilit mai ales in cursul verii anului
1920, pe timpul petrecerii Familiei Regale la Sinaia. 0 data sau de
dou5 ori pe sapamfin5 lucram cu Regele la Peligor i eram de fiecare
data retinut la dejun, a§a era obiceiul. Dup5 dejun, luam cu totii ca-
feaua pe iarbA verde, IfingO Castel, in familie". Printul Carol trOgea
picioare in posterior Printului Nicolae, care chifaia ca din gurO de arpe
era ca s5 zic a§a un rit", la care viitorul Print fazvratit n-ar fi renun-
tat pentru nimic in lume. Printesa Elisabeta Ii plimba ochii pe cer,
Mignon era tinta tachirarilor" fi-atilor ei iar Regele, Regina, M4u1
§i cu mine depOnam fel de fel de subiecte in care neprev5zutele mele
butade sau concluzii Ii incfintau. In aceste sedinte familiare, oamenii isi
revizuiau judecata asupra mea, eu insa nu asupra lor. Regele i Regina
au inceput s5 ma considere, nu ca pada' atunci drept un politician ne-
poc5it, ci ca tovar5§ placut §i cu scaun la cap. Un sentiment de priete-
nie a inlocuit progresiv sentimentul de agresivä neincredere ce se Ina-
acinase in sufletul lor de pe urma freckurilor ji cuvintelor mele
aioase de la Ia§i... in cursul Amintirilor mele voi avea prilejul sa sem-
nalez cfiteva confidence nea§teptate pe care mi le-au f5cut i Regele §i
Regina, c5ci incetul cu incetul, raporturile noastre au intrat §i in faza
confidentelor...
Ministrul Casei Regale.
MEMOR11,1919-1922 191
Imi pare rau ca n-am tinut un ,jurnal" pe timpul Ministerului Ave-

rescu. Din lungile mele conversatii de atunci fie cu Regele, fie cu Regi-
na, prea putine mi-au r5mas in minte qi pentru mica noastr5 istorie, e
p5cat. Voi insemna aci, in aceste pagini, din putinul ce se mai contu-
reaza pe panza amintirilor mele.
Regele Ferdinand s-a bucurat cat a trait de reputatia unui prost, din
cauza nemaipomenitei sale timiditati care-1facea sa balbaie o serie de
da, da, da" ca r5spuns la orice i se spunea. In notele mele de la Iasi am
incercat sä schitez insusirile morale qi intelectuale ale acestui abulic
incoronat, §i nu voi mai reveni asupra kr. Trebuie si marturisesc insa
aci, c5 orele de lucru cu dansul imi erau foarte placute. in doi, vorba lui
era plin5 de miez; isi deschidea inima i mintea i dupa ce terminam cu
decretele qi cu politica, dep5nam para la ora mesei fel de fel de subiec-
te, aduse printr-o aluzie sau printr-o neprevazuta legatur5 in actualita-
tea conversatiei. Un nume aruncat, un fapt istoric evocat, o intamplare
sau o gluma erau pretextele obipuite ce deschideau Regelui cal pe ca-
re un nebanuit bun simt i o vastA eruditie mai ales in domeniul
Artei i al Istoriei ne duceau la cele mai surprinzatoare concluzii.
Vorba Regelui devenea curgatoare, obi§nuitul salt dadaism" dispärea
i de nenumarate ori m-am gasit cu dansul lucru de necrezut in
complecta comunitate de simtaminte 4i de idei...
Mi-am dat seam5 c5 omul acesta era un mare refulat" (dup5 formu-
la lui Freud) i mi-am schimbat intrucatva p5rerea asupra lui. Mi-am dat
seam5 ca citise mult, c5 retinuse esentialul din lecturile sale, dar ca nu
era in stare sa-qi valorifice insu*ile qi cuncWintele decal intre patru
ochi ceea ce pentru un Rege era o nenorocire. Prezenta a dou5 sau
trei persoane il paralizau complect, qi nu mai indraznea s5 zica dec.&
da, da, da". Am avut impresia ca Regina Maria facea tot ce putea ca
sa-1 mentina in aceast5 stare de impotenta sufieteasca, i am trait chiar
momente penibile in aceast5 privinta. Imi aduc aminte de un dejun
cram ca de obicei vreo 12 persoane in care Regina 1-a umilit pe bie-
tul Nando cum nu cred c5 ar fi indraznit sa o faca nici o nevastA de co-
jocar. Regele cam abuzase de tuici i de pelinuri, qi medicii ii interzise-
sera pana i vinul la masa. I se dedese un potir" frumos cizelat din
care bea cu resemnare apa, ap5 curata i numai apa. Stam lang5 dansul,
i urmaream cu un surds cum bietul om 10 inghitea portia de H20; Re-
gina mi-a surprins privirea, i in gura mare: Le pauvre Nando, tout le
nionde le traite d 'ivrogne, et il ne bolt que de l'eau!..." 0 tacere gene-
ral5 a urmat acestei groso15nii, tkere pe care n-a intrerupt-o decfit tot
bietul Nando cu tin da, da, da" plin de apropont" ! Era un mare cu-
nosc5tor de oameni si ii judeca crunt, and vorbea despre ei intre patru
ochi, dar numai intre patru ochi. Avea antipatii pentru unii, si se temea
de altii, si o spunea. De cite ori nu s-a deschis cu mine asupra lui Ave-
rescu si a lui Take Ionescu, farà sä tin5 seam5 ca eram cu ei in Guvern.
Pe Take nu-1 putea suferi, si o spunea cu pläcere. De Averescu ii era
team5: Quand je le vois entrer, j'ai froid dans le dos..." si pin5 la
sfarsit nu s-a impacat cu el, desi 1-a adus din nou la putere in 1926 din
ordinul lui Bratianu. Dintre copiii hii, iubea pe Carol si pe Elisabeta,
singurii de care era sigur &à erau ai lui.
Despre Britianu nu vorbea niciodat5, dar cind cineva aducea vorba
despre marele potentat, i se ascutea privirea si ii luceau ocldi de urci.
Am constatat-o de fiecare data, din 1920 si 0115 a murit... Ura nepu-
tinciosului la gandul vràjitorului ce-1 st5panea.
Din dejunurile de la Pe lisor, cel mai cu haz a fost dejunul la care a

luat parte si Stamboliiski, atotputernicul prim-ministru bulgar din acele
vremuri. Stamboliiski era o namil5 de om, unsuros, cu parul valvoi, cu
labe de urangutang, cu unghii negre, imbricat in haine de confectii in-
fecte (o redingoth neagrà uzat5 si pantaloni prea scurti). 0 aparenth mai
bestiala, rar se putea vedea. Minca cu degetele, b5ga cutitul in gurii, isi
apuca furculita cu pumnul inclestat, ca un pumnal. Nu vorbea decit
bulgareste, nu pricepea macar o boach din alth lirnb5, si desi se aseza
numai pe o buch trosneau scaunele sub el. Trecea mai departe, spre
Paris, si se oprise &à ne fach o vizit5 la Bucuresti. Aceastà brutal, era
insotit5 de o delicioash aparitie, d-ra Stanciov, ce-i servea de secretard.
Blond5, zveltd, eleganth, frumoash, d-ra Stanciov era fiica fostului mi-
nistru al Bulgariei la Paris, iar marnd-sa era n5scut5 de Grenaud (Con-
tele de Grenaud, tat51, fusese ani indelungati maresalul Curtii Regelui
Ferdinand). Familia sir5cise, si d-ra Stanciov, fini si cultivat5, fusese
silita sa primeasci postul pe care-1 ocupa, ca sa-si cistige o paine. Mai
tirziu, multumitä farmecului s5u, s-a c5satorit cu un englez bogat.
La mas5 la Pelisor, bestia vorbea pe bu1g5reste, cu gura plink din
care ii mai chdeau si bueati din macinisul maselelor, si ii mai curgea si
sos de p5t15gele pe barbie... Era o sc5.rb5, dar si un spectacol. Regele
i Cand s-au hotarit bulgarii s5-1 ucid5. au tras in el o serie de gloante, 1ar5 0-1 poa-
15 fapune. De-abia au putut sa-1 abata, cu pistoale, cu cutite, cu securi...
MEMORII, 1919-1922 193
da din cap, Regina nu-1 pierdea din ochi, noi toti petreceam ca la Mosi
iar d-ra Stanciov schimba fete-fete. Vorbea pe bulgareste, si Misu
traducea pe fruntuzeste apoi din nou bulgäreste raspunsurile Suve-
ranilor... La un moment dat, pe cand rumega, namila a scfirtfiit din
scaun, s-a intors spre Regina Maria, si a spus ceva o loviturg directa.
Qu'est-ce qu'il dit? Qu'est-ce qu'il dit?" a intrebat cu ner5bdare,
Regina. Madame, a precizat Mist' Son Excellence admire la
bonne mine de la Princesse Mignon et félicite Vous Majeste d'avoir de
si beaux enfants..." II est tres gentile, tres gentil, dites le lui..." a
r5spuns Regina. Misu nu-si putea tine thsul, dar s-a executat, cel putin
asa ni s-a parut noug.
Dup6 dejun rn-a luat la o parte si mi-a dat versiunea exacta a intre-
b5rii bulgarului si a thspunsului. Ma! a gothit Stamboliiski ia
intreab5 pe baba (asta era Regina) dac5 ar vrea s5 dea pe umflata (asta
era Mignon) de nevasth Regelui nostru... imi place, ai ce curpinde in
palme!..." Iar thspunsul Reginei, Misu 1-a interpretat asa: Baba soco-
teste c5 umflata nu e de nasul vostru!" Cel putin asa mi-a afinnat Misu.
Dar baba" si umflata" n-au fost niciodath in curent cu sentimentele si
cu epitetele premierului bulgar. Cine stie, poate ca. cu Boris umflata"
ar fi avut mai mult noroc decit a avut cu Alexandru Karagheorghevici...
in aceasth mic5 scen5 de familie, Regina Maria a jucat un rol sters,

dar scriindu-i numele, mintea mea evoc5 o alta amintire din vara anului
1920, si amintirea e atat de vie 'Inc& imi impinge condeiul si ma in-
deamna sa scriu... Scena pe care vreau sa o evoc aci nu e citusi de
putin de familie, dar Regina a jucat intransa rolul principal, si dacfi n-a
fost un rol foarte moral, a fost cel putin un rol plastic. Pentru intelege-
rea celor ce voi povesti, trebuie s'a scot pentru o clip5 din umbra pe fai-
mosul colonel Boyle, pe care 1-am lasat pe pridvorul de la Cotof5nesti
luptand cu damblaua care-I lovise in Moldova, in 1918, sub domnia lui
Marghiloman-Vod5.
Colonelul $tirbei sperase c5, dac5 nu Dumnezeu, cel putin darn-
blaua, il sc5pase de concurenta amenint5toare a colonelului Boyle. Dar
te pui cu dracul? Colonelul Boyle a invins toate hemoragiile, inclusiv
pe a lui din creier si s-a ridicat, Odd nu s-a implinit anul, mai zvelt,
mai in puteri, mai vijelios ca inainte... La Iasi, ni se infatisase ca erou
la Bucuresti, ca simplu samsar. Dar tot in uniformk tot colonel, tot
si Inca mai f5r5 socoteal5 iubit. La Iasi, impresionat prin salvarea
romfinilor din Odessa, ii ridicasem qi eu osanale, la inceput. Mi-am dat

ins5 repede seam5 c5 sub masca eroului se ascundea altceva, i am
amutit. La BucureOi, in 1919 i 1920, omul si-a dat arama pe fata i a
deschis pr5vMie. S-a inteles de minune, i dintr-o uit5tur5 cu Alecu-
Porcu, care Oiindu-1 favoritul Reginei, i-a inlesnit toate, numai s5-1
pun5 in jocul s5u. Dac5 Boyle s-ar fi multumit s5 fac5 afaceri cu mi-
nistrii, ar Ii putut lucra multa vreme i cu folos la noi, c5ci din nenoro-
cire in toate Guvernele se g5sesc miniOri dispuO s5 vorbeasc5 ruse*.
te". In sufletul lui Boyle plutea ins5 un ciudat amestec de materialism
si de idealism. Nu s-a multumit numai cu afacerile menite si-i umple
punga O a vrut s5 se arnestece qi in treburile politice §i s5 contribuie la
organizarea Romaniei intregite, qi s-a ars. La inceput a lucrat" prin
Regina; miniorii se pomeneau chemati la Cotroceni i spre marea lor
mirare Dama-cu-crinul-in mina le dicta programe intregi... Minitrii
ascultau, se mirau de interesul subit manifestat de Regina pentru pro-
blemele cele mai aride puneau sfaturile regale in naftalin5 si-si ve-
deau de treab5. Fat5 de lipsa de eficacitate a acestei metode indirecte,
Boyle a intervenit direct, §i a inceput s5 dea ordine prin Ministere si
chiar la prefecti. Aceste interventii directe au inceput prin august 1920,
si indatà ce mi-au fost raportate, rn-am dus la Rege §i 1-am rugat sà
curme scandalul. Imi aduc foarte bine aminte c5 interventia mea a avut
loc dup5 niOe ordine fantastice, date prin telefon, prefectului de Con-
stanta, c5,ruia Boyle ii cerea s5 mobilizeze Folile din judet in vederea
unor lucfari edilitare pe care va veni sa le indrume... Regele s-a infu-
riat de incalcarile lui Boyle asupra drepturilor lui Stirbei, §i o data in
viata lui a pus piciorul in prag. Sprijinit pe colonelul roman, Regele a
executat pe colonelul canadian i 1-a somat s5 paraseasc5 tara in 24 de
ore... Regina a urlat, a plans, a leOnat i s-a certat de moarte cu Stirbei.
Lui Nando s-a multumit s5-i scuipe in obraz dispretul ei, faca de tirbei
a fost ins5 de o cruzirne de femeie i i-a aruncat in fata hardaie de
ur5... Vreme indelungat5 frumosul Barbu a fost omul cel mai nenoro-
cit din lurne; rät5cea ca o umbra printre oameni §i pe culoarele Palatu-
lui, gata s5 se sinucid5... Venea pe la prietenele lui §i plangea... Una
din ele mi-a povestit cà i-ar fi spus: Ultimele ei cuvinte au fost teribi-
le. S-a uitat in ochii mei i mi-a taint& nu poti sd-fi irnaginezi ce volup-
tate poate fi pentru o femeie sd se afle in fata omului care a fost tot
pentru dânsa, ci sd nu mai resimtd decal indiferentd pentru el! Fag de
d-ta care m-ai stdpiinit md simt eliberatd, oh ce fericire, libera, liberal"
MEMORII, 1919-1922 195
Regina n-a iertat pe $tirbei decat dui:a moartea mamei sale, cand a avut
nevoie de dansul pentru impartirea averii intre surari. L-a iertat, dar
atat. Ce fusese intre ei n-a mai inviat, i $tirbei n-a mai fost 0115 a
parasit tara deck omul de afaceri" al Majestatii Sale...
Boyle a plecat cu coada intre picioare S n-a mai calcat in Romania.
A deschis un birou de comision la Londra, in care trata afaceri veroase
in fata portretelor cu dedicatie oferite de Regina gi a murit dupa ca-
tava vreme. Regina a ramas insa cu aripile frante, caci marele amor al
vietii sale n-a fost $tirbei, ci Boyle. Mai tarziu, cand plangea pe Nando,
cand plingea pe Carol, cand plangea asupra soartei ce-i croise Restau-
ratia" IS varsa in realitate lacrimile pe amintirea lui Boyle...
Scena plastic5 pe care am fagaduit-o cititorilor mei, s-a petrecut in-
sä inainte de evenirnentele pe care le-am inSrat in ultimele randuri. Era
Inca pe vremea cand Boyle se multumea cu afacerile" i nu calcase
Inca pe terenul politic. Era pe la inceputul lui iulie (1920) daca nu ma
iwl. Regina trebuia sa plece in strainatate, pentru o scurta catatorie.
Era intr-o duminica, i era cald foc... Trenul regal urma sä plece la ora
5 dupa-amiaza; era ora 2, dejunasemn usw, imi scosesem haina i gu-
lerul i ma intinsesem putin. Familia Regard' era la Sinaia, Averescu era
la Severin imi cadea mie placuta sarcina sa insotesc pe Regina la
tren. Deodat5 telefonul: Majestatea Sa ma ruga sa vin imediat la &An-
sa._ M-am intrebat ce sa fie: sä fi renuntat la plecare? Stiam ca Boyle
ramanea la BucureSi pentru o afacere de petrol in curs S ma
temeam ca nu cumva sa nu se poata desparti de el. M-am imbracat i
am plecat la Cotroceni...
Acolo, sub arSta de vara, totul era liniSe qi tacere. Nici un aghio-
tant, numai portarul i un lacheu care m-a poftit sus pe scara la budoa-
nil Reginei. Castelul parea gol, dar sus pe coridorul cel mare un om se
plimba de la un capat la altul, i ofta... Cum m-a vazut, s-a repezit la
mine: Te-a chemat?" Da" Dar $i pentru ce? Nu mai pleaca?"
Nu Siu..." De azi-dimineata sunt aci S o rog sä ma primeasca
qi nu vrea... A luat ceaiul cu Boyle, a ieSt apoi calare cu Boyle, s-a
inchis dupa asta cu Boyle gi e S acurn cu Boyle... Pe mine nu vrea sä
ma vada..." Bietul $tirbei facea un cap de imi era mila de el, dar imi
venea §i putin sa rad... Ma apucase de maneca 0 nu ma lasa; pierduse
orice mandrie, orice stapanire de sine... Feciorul bat:use la 110: Lasa-
ma te rog, ca ma aseapta Regina; vom mai vorbi cand voi igi..."
Da, da, da" mi-a raspuns pe infundate colonelul: vorbea ca Ferdinand!
Am intrat in salona*ul cel mic al Reginei, *i o mie de ani de a* tr5i,

nu voi uita priveli*tea ce mi s-a infatipt. Cu p5rul despletit, cu fata
imbujorat5 in alduri, abia acoperita cu un thee-gown" de malase g51-
buie, frumoas5 ca in pove*ti, Regina Maria se rupsese vádit din bratele
arnorului *i bacantä imbätata de fericire, a inaintat spre mine toute
baletante" pe and up din fund, prin care fugise arnorul se inchidea
nu ins5 destul de repede ca ochii mei ageri sá nu fi prins silueta canadi-
anului... incurcat5, zdrobitä, extaziata, Regina a \rt. 't spre mine, prop-
tindu-se din scaun in scaun si rn-a rugat s5 *ed pe divanul pe care azu-
se *i ansa, *i nu mi-a spus deat atSt: Voilal..." I7am Prutat mina, *i
cu tonul cel mai ceremonios, ca *i and n-a* fi vazut nirnic, nici macar
dezordinea toaletei sale, i-am spus: Je suis aux ordres de Votre Ma-
jcste..." Biata femeie! Ce frurnoasà*i ce incordata era! 0 mai vazusem
eu la Viena, intr-o gal* cu parul despletit dar nu o surprinsesem
Inca scapata din bratele cuiva... Incetul cu incetul s-a lini*tit, *i a
inceput sa-mi povesteasa. Era dezolatd a trebuia sa" piece... *i ma
chemase sä o iert ea s5 ma roage s5 iau sub ocrotirea mea pe...
Boyle! Incheiase omul o afacere de petrol cu precedentul Guvern, *i nu
mai izbutea s5 o lichideze... Pe 15110 Rege, ea n-avea nici o trecere,
n-avusese niciodata, era destul ca Regele sa *tie a ea vrea ceva ca s5
faca contrariul... In trecut, ca s5 ajungá la scopurile ei, intrebuinta
influenta lui tirbei... Acum tirbei era un neimpacat duman (vorbea
cu ur5 de el!), nu mai are pe nimeni, nu ma- mai avea decea pe mine, i
ma ruga sà-i dau eu o mina de ajutor, *i s5 iau pe Boyle in brate *i s5-1
indrumez! Mi-a luat máinile, mi le-a strans, s-a uitat in ochii mei, *i din
buze tot ingfina: te rog, te rog!..." La toate ma aSeptam, dar la asta
nu! C5deam ca din nori! Pe masura ce vorbea, se lini*tra *i v5paia de
pe fata ei se stingea: incetul cu incetul, femeia i*i revenea in fire. i-a
steam halatul pe piept sali ascund5 sanii, dintr-o zvácnire de cap, *i-a
aruncat parul pe spate *i deodata am simtit a se simtea *i ea... jena-
ta de starea in care se afla. I-am fagaduit; am rugat-o sa piece lini*tita,
cdci in lipsa ei nu se va intiimpla nimic, pe rdspunderea mea... N'est-
ce pas? N'est-ce pas..." *i iar mi-a luat mAinile... Am rugat-o s5
spun5 lui Boyle s5 villa s5 ma vad5 *i ca &à pun capat acestei scene
din care vedeam a nu putea s5 se descurce, rn-am sculat qi mi-am luat
ziva buna... A tout a l'heure!" mi-a fluturat ea, *i a fugit pe up pe care
disparuse canadianul... Afarà pe sa15, tirbei era tot de veghe... Ce ti-a
spus?" Fleacuri, mi-a dat ateva insarcinari privitoare la copii, pe
MEMOR11,1919-1922 197
timpul absentei sale..." Era singurà?" Desigur, cu cine sa fie?

La revedere, draga, ea sunt grabit..." Si am lásat pe Pompaduro de odi-
nioara in prada durerii sale...
Aproape cat a tinut Ministerul Averescu, am avut s ne distram cu

afacerea Carol-Zizi Lambrino, chiar i dupg ce Printul s-a logodit §i
apoi casatorit cu Principesa Elena, caci a trebuit sa mai impacam legi-
timele pretentii ale sotiei abandonate... Desi eram un factotum" al re-
gimului, din fericire n-am avut loc sa ma ocup personal de aceasta
scabroasä afacere: o luase Averescu asupra lui qi toate cate s-au petre-
cut intre el qi Rege i Regina pe deoparte, intre el i Zizi Lambrino pe
de alta (caci cu Carol aproape nu a avut contact), s-au petrecut flu nu-
mai in afara de mine, dar de cele mai multe ori fara sa *tiu nimic. Toata
aventura ma dezgusta, i am fost incantat sä raman strain de ea. N-am
intrebat niciodat:a nimic pe Averescu, §i putinul cat am mi 1-au povestit
Nicoleanu, prefectul de politie, i Citta Davila fara sa le-o cer. Pe
Citta Davila, Averescu 1-a intrebuintat pe langa Zizi Lambrino, cu care
omul nostru era legat prin veche prietenie...
Regele §i Regina au considerat totdeauna nula casatoria de la Odes-
sa i s-au sta.:tuft in cursul anilor 1919 i 1920 sa desparta pe Carol de
Zizi, incercand intai cu persuasiunea. Dar cu cat il docaneau mai mult
cu atat Carol se incapatana in stupida aventura in care se incurcase.
Vazand ca nu se ajungea la nimic cu vorba, Regele qi Regina sfatuiti de
Stirbei au hotarat sa desparta fizicgte pe Romeo de Julieta, cel putin
pentru catva timp, in nadejdea ca zicatoarea franceza loin des yeux,
loin du coeur" se va dovedi o data mai mult adevarata. Carol a fost
confinat" in conacul moqiei Manastirea, pe malul Dunarii, dincolo de
Spantov pe wseaua ce duce de la Oltenita la Ca1arai. Mc*a Mana-
stirea fusese lasata de Regele Carol I Printului Carol qi era loc cam
pustiu i lipsit de farmec. Singura resursa era vanatul la baltà, distractie
cam monotona pentru un tanar amorezat. Mai era cititul... dar tot ci-
tind poetii exaltati i vanand rate, modemul nostru Werther s-a infun-
dat i mai mult in patima lui, desi orice contact cu obiectul flacarii sale
ii era interzis. Mai ales din acest timp de izolare la Manastirea dateaza
faimoasele scrisori in care Carol jura dragoste i credinta eterna sotiei
sale", recunwea drept fiul sau legitim pe copilul ce trebuia &à se nasca
§i tata de curva" pe mama-sa Regina scrisori de care d-ra Lambri-
no s-a servit mai tarziu in toate qantajele ei qi in toate scandalurile pe
care le-a provocat. Averescu, qi dupà el Brätianu au c5utat s5 cumpere

aceste scrisori *i au oferit bani multi. Zizi a refuzat ins5 s5 le dea, ceea
ce dovede*te c5 nu tinea la parale c5ci n-avea dec.& s5 le fotografie-
ze *i apoi sA le vand5 scump.
Constatand c5 izolarea de la M5n5stirea nu ducea la nici un rezultat,
Regele s-a hot5r5t s5 exileze pe Mo*tenitorul Tronului in loc mai inde-
partat de Bucuresti *i s5-i dea in acela*i timp o ocupatie, mai constanta
*i mai interesant5 ca van5toarea de rate. L-a tritnis la Bistrita (in Ar-
deal) la Vadatorii de Munte, dar de data asta insotit qi de o dam5, o fa-
nati croitoreas5 careia Carol d5ruise pe rand doi copal, inainte de a se
incurca cu Zizi. Comandantul Van5torilor primise ordin s5 nu lase pe
nimeni din afara sI se apropie de Carol *i sa" intercepteze toate scriso-
rile. Carol, cu temperamentul sat exuberant suferise mult la Maxasti-
rea de regimul claustral ce i se impusese, ap Inc& la Bistrita s-a aruncat
cu frenezie pe exercitiile de incarc5tur5 de la regiment *i de descarc5-
tur5 in fustele croitoresei. Depärtarea *i desc5rcáturile in chestiune au
inceput sl mai náruie icoana iubitei qi valurile combinate ale uit5rii *i
ale remuqc5rii s5 se a*tearn5 asupra trecutului. Ceea ce nu-1 impiedic5
s5 mai scrie lui Zizi scrisori disperate, sâ-i vorbeasc5 de copilul lor *i
sá-i strige: Scap5-m5 de aici s5 yin la tine *i la fiul meu!..." Zizi s-a
inteles cu Bob Narnav, o ruda" a ei, locotenent de VanAtori. Bob a ple-
cat cu un automobil, qi find in unifonn5 a putut sâ se strecoare pang
aproape de Bistrita. i-a ascuns ma*ina intr-o pädure lang5 ora*. De*i
Printul era bine pazit, Varnav, gratie uniformei lui a putut ajunge 0115
la el qi sa-i spuna intre patru ochi: Am venit sa te iau..." In loc sa fie
primit cu entuziasm, Carol i-a r5spuns in doi peri, cu reticente, c5 era
greu s5 infrang5 ordinele primite", etc. etc. in realitate nu se mai inf5-
tip deja ca omul scrisorilor... Pe cind Varnav vorbea cu Carol, s-a des-
chis up *i a ap5rut colonelul insarcinat cu paza Printului... Carol a pus
capul in jos (gestul s5u obipuit cand nu *tia ce sa fac5) qi la cuvintele
scap5-mg acum pe mine..." susurate de Varnav n-a r5spuns nimic2.
Dui:4 c5tva timp, rapoartele de la Bistrita find favorabile, Regele a
socotit ci sosise momentul pentru o incercare de vindecare complect5
printr-o cAl5torie mai lung5 in tari depth-tate. Carol fu adus la Bucuresti
*i o cM5torie in jurul lumii fu hot5r5t5. Dar Zizi veghea, et elle ne
15chait pas le morceau". Prin biletele izbuti s5 aminteascA junelui
I Decedati tineri.
2 Varnav a fost arestat si apoi pus in liberatate dupa cateva zile.
MEMORII, 1919-1922 199
sov5itor ca era sotia lui, ca recunoscuse copilul lor, cii-1 avea la !nand
prin scrisorile ce-i adresase. Regina mi-a trarturisit mai tárziu c5 ne-
norocirea Mietilor ei era spiritul lor de onoare familial5, atat de dez-
voltat inc.& se credeau obligati s5-si tin5 cuvântul dat oric5rei patachi-
ne. Carol si-a adus aminte de scrisori, si-a adus aminte de f5gaduielile
de etern5 fidelitate, si si-a mai adus aminte si de epitetele cu care ono-
rase pe scumpa lui mamitica. Zizi era in stare sä dea publicit5tii confi-
dentele lui, si in acest caz cum ramanea cu el? Patima lui se stinsese
aproape dar ramasese cuvântul dat, si scrisorile... S5 ram5n5 cu
Zizi in brate, cu orke risc trist5 perspectiv5, c5ci omul mai era si
ambitios. S5 plece si s5 fac5 ocolul p5m5ntului, renuntAnd la femeie si
la copil cum ramanea cu cuvântul dat? Dilema era dureroasa si ca sä
scape din incurcatura Printul nostru a hoar& SA se sinucid5. S-a incuiat
in odaie si §i-a tras o lovitur5 de revolver in pulp5 dar nu prea adanc
ca sa nu s5ngereze si SS pateze covorul.
La zgomotul detunaturii, tot Palatul a alergat; au gasit oamenii up
incuiat5 si cum Printul in dosul ei tacea chitic, I-au crezut mort. A venit
Regina, a venit Regele in fine au fortat up si au gasit pe Werther le-
sinat... Scene duioase... A fost chemat si Stirbei si bineinteles Ro-
malo si Mamulea, medicii familiari si cu totii impreuna au convins
pe Print ca trebuia s5 traiasca pentru fericirea Orli si s5 plece departe
pentru atva timp si s5 uite tot ce rasa in urma lui. Regina i-a dat s5
inteleag5 ca stia despre scrisori, Mip i-a garantat c5 Zizi nu va publica
nimic in fine toate s-au imp5cat si indat5 ce rana (un seton f5r5 im-
portant5) s-a inchis, Printul a plecat s5 fac5 turul pamantului...
A plecat insotit de Filodor, de Radu Djuvara, de Nicu Arlon, de co-
lonelul Condiescul si de un fotograf. Au pornit prin Constantinopol,
prin Egipt, prin litchi spre Japonia si de acolo s-au inapoiat in Europa
prin Statele Unite. Debarcat in Europa, Printul s-a oprit la Lucerna s5
fac5 o vizit5 Familiei Regale grecesti vizit5 push' la cale de Regina
Maria in scop de vedere" caci fetele Regelui Tino erau una mai fru-
moas5 ca alta, si asa de bine crescute, si asa de bine inrudite cu toate
casele domnitoare. St:gut cum era, Carol s-a aruncat pe Elena, si dupâ
trei zile a carambolat-o" ! Pe Zizi o uitase de tot; in tot timpul c5lAto-
riei nu-i trimisese nici macar o carta postala ilustrata! Si-a adus aminte
de ea la Lucerna ca s5-i scrie o scrisoare de adio in care-i spunea: In-
torc o pagin5 nou5 in cartea vietii mele!..."2 Pagina intoars5 la Lucerna
10m devotat, care a descris cAlAtoria intr-un volum plAcut de citit.
2 CAsAtoria de la Odessa fusese declaratA nulA de catre tribunalul Ilfov, in 1919.
200 CONSTANTIN ARGETOLkNU
a avut drept urmare invitatia intregii Familii grece*ti la Sinaia, unde au

petrecut cu totii de minune...
inapoiat in tug, vindecat, I'Enfant prodigue" a fost primit cu bra-
tele deschise de poporul s5u *i de Guvern. in ziva de 7 octombrie 1920
*i-a facut intrarea trimfal5 in Bucure*ti. Prigonitul de pang atunci, pri-
zonierul de la PangArati, de la Manastirea *i de la Bistrita, sinuciga*ul
din amor expediat cu tin an inainte s5 fac5 ocolul lumii a fost primit
cu un alai deosebit, ca *i cum s-ar fi inapoiat de la o mare b5t5lie pe ca-
re o cá*tigase, deqi, o victorie nu o repurtase decat la Lucerna, pe o ca-
napea...
Un ordin circular al Pre*edintiei Consiliului ne-a facut cunoscut c5
Alteta Sa RegalA va sosi in Gara de Nord la orele 4,50; c5 in aceea*i zi,
la orele 6,30 vor sosi MajestAtile Lor cu Principesele Marioara *i Ileana
*i c5 se vor inapoia cu totii la Sinaia la orele 12 din noapte. Ni se cerea
s5 fim cu totii la gar5, civilii in redingota *i militarii in tinut5 de cere-
monie. Pe piata garii *i pe tot drumul pan5 la Palatul Regal, politia adu-
nase derbedeii qi casc5-guri1e din Bucure*ti cu consemnul sä r5cneasc5
ura!" cat ii vor tine bojocii. La orele 8 1/2 a avut loc o mas5 mare in
Sala Tronului, la care au fost poftiti toti marii demnitari civili *i mili-
tari. Cu acest prilej, Averescu a rostit o cuvantare prin care, rail sa fac5
nici o aluzie la trecut, saluta reintoarcerea Printului in lard, §i hot:Ai-a-
rea sa de a lua parte activ5 la viata publicA, indeplinindu-O cu sarguinta
datoriile sale militare *i civile. A ráspuns prin cateva cuvinte Printul
marturisind iubirea lui de tarà qi hotararea nestrAmutata de ali indepli-
ni cu sfmtenie datoriile sale constitutionale. ... 0 parafrazA a discursu-
lui lui Averescu. Regele *it Regina erau incantati Regina mai ales ,
Averescu uitase cá se pronuntase la Iasi in 1918 pentru mazilirea Prin-
tului, qi Carol cA-la*tepta Zizi Lambrino cu un copil in brate...
Regina era convins5 c5 drama care zguduise Familia Regal5 se
sfar*ise qi a*tepta cu ner5bdare casatoria cu Principesa Elena ca sA in-
coroneze strAduintele sale *i s5 o räspláteasc5 de necazurile pe care le
infruntase timp de doi ani. Nu *tia s5raca ce-i cocea iubitul ei porfiro-
genet *i cA drama trebuia sa reinceap5 la sfar*itul lui 1925, mai violen-
t:A *i mai neplacuta...
in tot cazul, dup5 casatoria lui, Printul Carol a avut cativa ani buni,
in care a dat mart nadejdi de viitor celor care au trait in preajma lui. In
acqti ani, de la 1921 la 1925 s-au nascut cateva devotamente solide in
jurul s5u, care i-au ramas credincioase qi mai tarziu. Au fost anii in
MEMOR11,1919-1922 201
care m-am apropiat si eu de dlinsul, sau mai exact s-a apropiat el de

mine, c5ci la inceput am fost cat se poate de rezervat fath de dansul...
Dar despre acestea, mai la vale.
Cu Zizi Lambrino, lucrurile s-au terminat printr-o rent5 de 100.000
franci francezi pe an, servitti de Stat (!), cu conditia s5 se fixeze in
sträin5tate impreun5 cu copilul ei. Chestiunea n-a fost usor de transat,
c5ci la inceput smechera moldoveanc6 nu voia sa renunte la sotul ei...
Si mai era si chestiunea scrisorilor... din care a sfarsit prin a restitui o
parte, contra sumei de 100.000 franci francezi. Dar a p5strat pe cele
mai compromithtoare, pe care le-a dosit si le-a scos la lumina in 1926
cu prilejul procesului pe care 1-a intentat la Paris fostului ei sot... Dar
pe Carol nu 1-a mai vazut.
Cu dansa a tratat Averescu, prin Citta Davila. Eu n-am fost ameste-
cat in aceste thrate spurcate, si n-am dat niciodath cu ochii de ea.
Sub domnia Regelui Ferdinand, fath de totala lui lips5 de vointh, de
influenta nefasth a lui Stirbei si de insthpanirea lui Bratianu asupra
Coroanei, multi au socotit c5 tam ar fi fost mai bine guvernat5 dac5
Regina Maria ar fi fost in fruntea ei. Si Regina Maria ar fi dorit mult si
joace rolul unei Regine Victoria, mai ales de cand Romania devenise
Mare. Cat a trait Regele Ferdinand n-a putut insa face nimic, caci
Curti le pierduseth reteta prin care Regele Danemarcei, tatäl lui Hamlet
fusese cuthtat pe cand dormea printr-o simplà potiune varsath in ure-
che. Ureche avea destulà, bietul Nando, dar a lipsit potiunea. Regina
Maria si-a demascat ambitiile abia la moartea Regelui, cand a impus pe
Stirbei in fruntea Guvernului in nidejdea ca acesta s5-i fac5 loc in
Regenth. Stirbei a preferat insa &à asculte de Bratianu...
Eu unul cred totusi ca Regina Maria in fruntea Statului ar fi fost un
dezastru. Ferdinand cel putin a ascultat de Stirbei si de Bratianu
chic stie de cine ar fi ascultat Regina Maria? Am facut o trist5 expe-
rienth in aceastä privint5, experienth despre care vreau s5 spun cateva
cuvinte pentru lâmurirea celor ce vor veni dupa noi. Ferdinand era abu-
lic, dar a fost un om curat, 0 in toath domnia lui nu si-a manjit mainile
in nici o afacere. Am relatat mai sus amestecul Reginei Maria in aface-
rile lui Boyle. In acel caz s-ar putea invoca ins5 presiunea unui alt sen-
timent decat al lacomiei din nefericire am fost amestecat intr-o ches-
tiune in care amorul nu juca nici un rol si in care singurul resort care a
impins pe Regina a fost goana ei dupg parale. Nu ca era arghirofil5 sau
iubitoare de avere dar ii trebuiau bath, bani multi ca th-i arunce in
toate partile si sA-si pl5teasc5 toate fanteziile. De la dansa a rnostenit

Regele Carol al 1I-lea inconvienta care 1-a caracterizat in manuirea ba-
nilor si in bM5cirea lui in toate afacerile veroase. 0 domnie a Reginei
Maria ar fi fost sub multe laturi, o domnie avant la lettre" a Regelui
Carol...
Desi n-au trecut decSt 20 de ani, cine isi mai aduce aminte de engle-
zul Cosenz, de Mr. Cosenz-Hardy M.P.1, b5rbat chipes imbeacat ca si
Cavalerul de Mod5, om de o rar5 inteligent5 si cu mult farmec? Cosenz
debarcase la Bucuresti in 1919, cu ceva franci cati trebuiau ca s5 arun-
ce praf in ochii oamenilor si cu scrisori de recomandatii pentru toata
lumea. DI. Cosenz-Hardy se interesa in particular de exploatarea sub-
solului românesc, dar era gata s5 se sacrifice pentru fericirea Romaniei
si s5 se ocupe mai de aproape si de toate problemele fmanciare si eco-
nomice pe care le aveam de rezolvat. Ne oferea un imprumut de un mi-
lion de livre si credite de 3-4 milioane; era gata s5 ne refac5 c5ile ferate
si sä ne construiasc5 porturi, s5 ne reformeze administratia si s5 ne or-
ganizeze punerea in valoare a tuturor bog5tiilor noastre naturale o
formula scump5 vremurilor dinainte si de dup5 razboiul din 1916.
In r5stimpul dintre cele dou5 mari r5zboaie (1914 si 1939) straina-
tatea ne-a trimis doi mari chevaliers d'industrie", doi mari srnecheri,
cu alura intr-adev5r impresionanta: pe Cosenz-Hardy si mai tarziu pe
Drumond Wolf. Mi-a fost dat ca eu sa le rup salele si unuia si celuilalt;
hii Cosenz in 1921 lui Drumond Wolf exact zece ani mai tarziu. Cel
dintai cfistigase in jocul lui pe Regina Maria, cel de-al doilea pe Printul
Nicolae... Cosenz-Hardy tratase afacerile lui succesiv cu Constanti-
nescu-Porcu prepusul lui Bratianu la departamentul ghesefturilor
cu Vaitoianu, cu ardelenii, dar nu ajunsese la nimic. Sub liberali, find-
c5 in calea Porcului iesise Vintila Bralianu, cu V5itoianu si cu ardelenii
fiindc5 statusera prea putin la Guvern si n-avusese timp s5 se inteleaga
cu ei. 0 lung dup5 ce s-a format Guvernul Averescu s-a infiintat si pri-
etenul Cosenz la Bucuresti si irnediat rn-a chemat Regina sA ma roage
s5 fac tot ce voi putea pentru a pune ceva la cale cu Cosenz. Cererea
Reginei a fost atit de insistent5 Inc& rn-a nedumerit. Abia ne insc5u-
nasem si nu voiam sa ma pun rau de la inceput cu Regina dar nici nu
puteam pentru hathrul ei s5-mi bat joc de avutul Statului. Cosenz avea
1 Membru al Parlamentului.
MEMOR11,1919-1922 203
in spatele lui firma Bewick, Moreing & Co. din Londra si propunea in-
fiintarea unei societati pentru exploatarea pgdurilor Statului din Ardeal,
a tuturor minelor de aur existente (!), a celor de bauxit5 ce s-ar des-
coperi, a gazului metan. Societatea urma sg fie indrumat5 de dornniile
lor domnii Bewick si Moreing sau de prepusii lor (adicg de dl. Cosenz)
si Statului i se acorda jumgtate din consiliul de administratie...
Doug zile dupg ce rn-a chemat Regina, rn-a luat si Averescu intr-un
colt ca sg mg roage SA fac ceva pentru Cosenz, c5ci se intereseaza
Regina de afacerea lui..." Ca sa castig timp si s5 nu mg stric cu Regina
am convenit cu Averescu sg numim doi experti care sg studieze propu-
nerile englezului. i ca sa nu fim banuiti noi ca vrem sà facem un
gheseft, am desemnat pe Rgducanu de la cargnisti si pe Ion Lapedatu,
financiarul ardelean. Am prezidat eu o prima sedintg, si am lasat apoi
pe expertii nostri sa lucreze cu Cosenz. Raducanu mi-a spus numaide-
cat ca asa cum o prezentau smecherii de la Londra, afacerea nu prezen-
ta interes decal pentru ei si pentru... intermediari. Prin mai, dl. More-
ing a venit si el la Bucuresti sä impingg la roatä, si Regina rn-a poftit cu
el la un ceai, in trei. Ca sa nu supär pe nimeni, am declarat c5 eram prea
ocupati cu alegerile i cu constituirea Parlamentului, si am amanat rás-
punsul Guvernului. Moreing a plecat, si dupg cateva saptamani de evo-
lutii elegante in saloanele Bucurestilor si la ceaiurile Reginei a plecat si
Cosenz, caci murise tatg-sgu, si din Camera Comunelor omul nostru
trecuse in a Lorzilor si a trebuit sa meargg la Londra sa-si ia succe-
siunea in primire. Regina insa nu mi-a dat pace un an de zile pana a pri-
ceput si ea ea n'était pas a faire". Abia in septembrie 1921 am putut
scgpa de insistentele lui Cosenz, care ne-a pargsit ca sa nu mai vina...
Cu Regina Maria am mai avut o mica frecatura in vara anului 1921,
al cgrei substrat a fost tot goana ei dupg parale. Pe vremea aceea Jean
Chrissoveloni era in paroxismul fanteziilor sale fmanciare si economi-
ce, crease sucursale la Paris si la New York' si invartea afaceri dezas-
truoase dar formidabile in aparentg, pe cele dou5 continente. hi timpul
rgzboiului fmantase ambulantele automobile Regina Maria", si contri-
buia de la rgzboi incoace, din larg, la toate nazbatiile Reginei. Pe langa
prietenia ei cu bancherul Jean, Regina Maria mai intretinea raporturi
intime si cu sotia acestuia Sybil, cu care putea vorbi englezeste si leg&
turile acestea mai erau cimentate si prin influenta lui Simki Lahovari,
In fruntea sucursalei de la New York numise pe Irimescu, mai tarziu ministru
favorit al Regelui Carol al U-lea.
confidenta de incredere a Reginei si prietena din copilArie a familiei

Chrissoveloni. Mergfind la Paris, Regina a tras la Chrissoveloni in fai-
mosul hotel istoric"1 pe care grecul il inchiriase in rue de Varennes.
Snobismul lui Chrissoveloni a fost satisfacut, dar opinia public5 a fost
mirat5 la Paris si indignat5 la Bucuresti, c5ci in 1921 Familia noastr5
Regal5 nu se compromisese inc5 in ochii lumii. Guvernul, ca de obicei,
nu fusese prevenit. Indat5 ce am aflat lucrul, am scris o scrisoare lui
Simki in care ii ar5tam inconvenientele unei promiscuitali prea afisat5
intre Regina Romaniei si un om de afaceri, desigur inteligent si simpa-
tic, dar totusi orn de afaceri jusqu'au bout des angles"... Scrisoarea
mea a fost aratat5 Reginei, care s-a facut foc dar s-a mutat la Ritz...
8i dup5 ce s-a inapoie in tar5 ne-am explicat si ne-am impacat.
In afar5 de aceste fleacuri, am dus-o perfect cu Familia Regal5 in-
treagA, pe tot timpul Guvernului Averescu. Ba in vara anului 1921 am
ajuns chiar popular printre tinerele vl5stare ale Dinastiei. Erau la Sina-
ia si Principesele grecesti si toti se incantaser5 de iesirea mea contra lui
Madgearu in Camera. Mignon si Elisabeta traduseser5 cuvintele mele
in englezeste. Principesele grece le traduseser5 din englezeste in gre-
ceste si toti acesti pierde-varA nu se mai salutau dimineata decal cu cu-
vintele mele in limba lui Homer...
DIte f-id raporturile mele de la Iasi cu Regele si Regina, c515toria
pe care au f5cut-o in Bucovina intre 15 si 18 mai 1920, mi-a fost un
bun prilej sA topesc gheata" intre noi. I-am insotit intr-adeVar si la
Putna si la Cerdauti, si in conversatiile pe care le-am avut nu mi-a fost
greu sä ins5ilez o nou5 cale in relatiile noastre, cale de la care nu m-am
mai abaut pan5 la moartea lor. LangA biserica de la Putna, la umbra lui
8tefan cel Mare, mi-am uitat de necazurile pe care mi le pricinuiser5 si
El si Ea, si dezamägit cum eram, de toti si de toate, rn-am hotarat sa ra-
man credincios Dinastiei legate de WA, cu toate lipsurile si srabiciunile
de care dedese dovad5. 8i m-am tinut de cu*ant. I-am ajutat, pe toti, cat
am putut si am facut tot ce mi-a stat in putinta si-i impiedic, pe ei, s5
faca prostii. Dac5 n-am reusit, n-a fost vina mea...
Sub Ministerul Averescu au avut loc casätoriile grecesti: Carol cu
Elena si Elisabeta cu diadohul George. Cea dintai a fost celebrata la
Atena cea de-a doua la Bucuresti, la Mitropolie. Cam acelasi cere-
monial a fost adoptat pentru amandou5 cas5toriile, numai cA pentru Ca-
Illotelul de Montgermont, rue de Varennes.

MEMORII, 1919-1922 205
rol si Elena in loc s5 se celebreze la Mitropolie o cununie s-a cfintat un

Te-Deum, la care noii c5sâtoriti, Regele, Regina si tot Guvernul au
asistat. De fiecare data s-au expus darurile cateva zile inainte in Sala
Tronului. Au fost multe: au dat cu generozitate orarle, judetele, regi-
mentele, asociatiile si cine a vrut, si au vrut multi. Intrebata cu cateva
sapt5mani inainte despre preferintele sale, Principesa Elisabeta nu s-a
sfiit sa r5spund5: scule si pietre pretioase manifestand astfel faco-
mia caracteristich a familiei sale. S-a sangerat lumea si a dat scule. A
oferit si Guvernul un splendid giuvaer, plätit scump si a creat astfel o
traditie care s-a urmat si de Guvemele urmätoare cu prilejul eas5torii-
lor Principesei Marioara cu Regele Alexandrul si Principesei Ileana cu
Arhiducele Anton2. Soarta rn-a nimerit pe mine s5 achit din fondurile
secrete ale Ministerului de Interne trei din aceste patru daruri, si era s5
dau de bucluc in ce priveste darul Ilenei, fat5 de Comisia de ancheta
instituita de Antonescu. Noroc ea s-au mai g5sit judecatori si in Roma-
nia legionarilor si c5 am fost desearcat de orice villa'. Chiar dac5 vin6 ar
fi fost, dup5 conceptia revolutionard, nu era a mea: eu nu facusem de-
cat s5 execut hot5rarea intregului Guvem...
Am ar5tat mai sus cum a fost baclatA" c5satoria lui Carol cu Elena.
A Pricipesei Elisabeta in schimb ceruse ani ca sä se realizeze. Pe vre-
mea lui Carol I, Carmen Sylva adusese pe Printul George al Greciei la
Bucuresti ca sa-1 logodeasc5. A venit, a vazut, i-a pläcut, dar n-a in-
vins. Dup5 cateva sapt5mani Elisabeta a refuzat... Dupá ce a trecut
razboiul, Elisabeta s-a fazgandit fie ca-i iesiser5 din cap Orgaunii, fie
ea simtea c5 se coace farà parte de dragoste in viat5. Mat bun, refuza-
tul de odinioarà a primit, farà mare entuziasm de altminteri s5 incus-
crease5 Grecia Mica cu Romania Mare. Si astfel s-a injghebat, dup5
multa asteptare, o easnicie care s-a sfarsit prost...
Fiindc5 evoc aci raporturile mele cu Familia Regal5 in anii 1920 si

1921 voi mai ad5uga douà cuvinte despre demersurile pe care le-am fa-
cut ca ministru de interne, dup5 cererea Reginei, pentru a aduna infor-
matii privitoare la nenorocita Familie Imperial5 ruseasc5, decimat5 de
gloantele bolsevicilor. Cu toate straduintele Sigurantei noastre n-am
putut afla lucru mare. Nu aveam nici o legatur5 cu Rusia Sovietica, dar
tot mai trecea granita din cand in and, ate un fugar sau cate un spion
1 Sub Take Ionescu, in ianuarie 1922.
2 Sub Iorga, in iulie 1931.
din serviciul nostru de contraspionaj. Am putut avea astfel confirmarea

mai multor asasinate, intre altele pe al Marelui Duce Nicolae Mihailo-
vici, pe al Marelui Duce Mihail Alexandrovici si pe al Marelui Duce
Serghie Mihailovici. Nu se stia nimic despre ei, si prin noi s-a putut
afla unde, cand si cum au fost ucisi...
Una din Mari le Ducese a putut trece granita noastra si sc5pa cu via-
tä, impreun5 cu sottll ei. Era frumoasa Mare Duces5 Maria, fiica Mare-
lui Duce Paul, cas5torit5 cu Printul Putiatin. Cu ei putuse seapa si b5-
tranul Print Putiatin. Pe Marea Duces5, o v5zusem la Petersburg, in
1908; era logodità cu flu! Printului Mostenitor al Suediei. C5s5toria s-a
facut dup5 plecarea mea din Petersburg si n-a fost fericit5. Dup5 cativa
ani, Marea Duces5 a divortat si a luat pe Putiatin, ofiter de gard5 dra-
gut, inzestrat si el cu talente artistice, dar flecket. Mai tarziu, neastam-
p5rata Mare Duces51-a fasat si pe Putiatin si a deschis, mai intdi la Pa-
ris si apoi in New York un atelier de croitorie pentru dame si a scris
si un volum de arnintiri far5 mare interes. Marea Duces5 Maria era
neastampárat5, dar era si frumusic5 de pica. M5runt5 de talie, dar gra-
tioas5, cu ochii galesi si cu surasul plin de mister se inrudea cu al
Monei Lisa lui Vinci, cucerea de la primul contact pe cine intalnea. Re-
gina Maria o iubea mult si a retinut-o la Bucuresti cat a putut. inchiria-
se un atelier la mahala in care baltinul Putiatin ajutat de fail s5u maz-
g51ea de dimineata partà seara decoruri pentru teatrele din Bucuresti.
Traiau toti, si tfaiau din larg pe spezele Reginei. Dar neastamparatei i
s-a urat cu binele si intr-o zi si-a luat zborul spre Paris, cu barbat si
socru dup5 ea.
Regina rn-a poftit de mai multe ori la Cotroceni dupa-amiezi la
muzica en petit comité". Erau acolo pe tang Putiatini, Printul Nicolae
si Printesa Elena ai Greciei, poftiti si ei la Bucuresti caci Familia noastia
Regal5 intrase in greci para in gat. Principesa Elena era sora Marilor
Duci Kiril si Boris, prin urmare var5 buns cu Regina noastr5. Femeie
frumoas5 dar rece, de o inalta distinctie, cam sem5na cu Regina noastia
si putea it luat5 drept replica ei in oaches. Regina o invitase probabil
mai mult ca sà-si aduc5 aminte de vremurile lui Boris si fiindcl si
dansa si Printul Nicolae trägeau pe dracu de coada", cum spun france-
zii. Printul Nicolae, voinic si blond, impresiona prin infatisarea lui sà-
natoasa si vestea mortii sale, cativa ani mai tarziu, ne-a mirat pe toti. Se
legase cu simpatie de mine si am avut impreuna mai multe lungi con-
versatii: era incontestabil cel mai destept poate singurul destept
ACEINIOR11, 1919-1922 207
din Familia Regal5 greceasc5. Ciudata familie mai era §i familia asta in
care toti bArbatii erau pro§ti i toate fetele de o rara frumusete. Cea mai
frumoas5 dintre ele era Principesa Marina', fiica lui Nicolae pe care
n-am cunoscut-o ins5 cleat in 1938 cu prilejul inmormint5rii Reginei
noastre.
In aceste edinte muzicale de la Cotroceni am auzit pentru prima
data pe Enescu la pian. Ca toat5 lumea 11 auzisem cfintand la vioar5 §i
nu m5 emotionase mai mult ca altul. La pian, cu toat5 mediocritatea
insu§irilor mele muzicale, il m'a pris a la gorge". Fara s5 fie un vir-
tuos", scotea din coardele de otel armonii divine; nu se incurca in
bucsati de bravura §i se mArginea la Wagner §i la Beethoven pe care ii
interpreta ca nimeni altul ye lume. Pianul a fost vocatia lui, nu vioara
p5cat c5 n-a urmat-o. Inainte de a parasi sala de muzic5 a Reginei,
una %mina care va pune in lumina' mentalitatea §i educatia Printeselor
noastre. Intr-una din aceste §edinte in care cfinta Enescu §i ne transpor-
ta in lumea visurilor, vad pe Printesa Mignon care §edea 15110 mine c5
apuca pe Ade la Cantemir2, vecina ei, de sfinuri i ii spune: E§ti o vack
hai s te mulg!" ... Era tot ce-i inspira Die Götterdfimening" din care
Enescu scotea in accente vibrante o titanic5 sinteza! Ceea ce n-a impie-
dicat-o sá facä dupà cfiteva luni fericirea Regelui Alexandru al Sfirbiei!
Regina Maria a ajutat cu o discretie gi cu o generozitate de toata
lauda pe toti refugiatii ruO sc5pati de iadul bo4evic. Informatorul ei
era prietenul nostru Poklevski, fostul ministru al Tamlui, rämas printre
noi 0115 a murit. Poklevski i Regina se adresau foarte des §i la mine si
am thcut §i eu ce am putut. Imi aduc aminte c5 pe un Conte Keller, co-
lonel din Garda Imperia15, care mfinuia creionul cu talent, 1-am plasat
ca desenator... la Institutul de Anatomie; pe kneazul Vladimir Canta-
cuzino, general de divizie, 1-am numit agent acoperit, pe un Conte
Scerbacev, p5zitor de cimitir! Erau ins5 rusoaice care cu toate nenoro-
cirile nu se dezv5taser5 de n5ravurile lor. 0 Printesa raid' franc, careia
Regina ii dedese 10.000 de lei, a cumpárat pe loc flori pentru 5.000 de
lei §i le-a trimis cu o ma§ina la Cotroceni, in semn de recuno§tintà!
Capul Reginei!
Ca ministru de interne am avut sâ ma ocup cfiteva luni i de falsa
Mare Duces5 Anastasia, care se da drept fiica Tamlui, dar pretindea ca
de pe vremea suferintelor indurate 4i pierduse o parte din memorie:
I asatorita mai tinziu cu Duce le de Kent, fratele Regelui George al VI-lea al Angliei.
2 Domni§oarit de onoare a Reginei.

nuli mai aducea aminte cleat de un lucru, ea' era fata impáratului! Un
soldat sarb o ridicase dup5 masacru, jumaate moart5, ciuruita de
gloante, i o sc6pase. Aa pretindeau ei i povesteau nemaipomenitele
greut5ti prin care trecuserà ca s5 ajung5 din ascunz4 in ascunz4, pan5
la granita ronfineasc5. Trei ani de mizerie o schimbaser5 la fizic gi la
moral, pretindea soldatul sarb, cki ea vorbea foarte putin i auzea
prost: se tampise, sau f5cea pe tâmpita. Poklevski n-a recunoscut-o, si
n-a recunoscut-o nici Amiraloneasai! Toti acgtia nu v5zusera ins5 pe
Marea Duces5 Anastasia, drept care tanara fat5 se da, de mai multi ani,
si s-ar fi putut ca suferintele s5-i altereze tr5s5turile. Intrebari intime
puse de Printese, r5maneau far5 easpuns, sau r5spunsul se ineca in la-
crimi i suspine... Dup5 cateva luni de examinare i de repaus in Bucu-
re0i, falsa sau adev5rata Mare Duces5 Anastasia a plecat mai departe
in Europa s5-0 justifice filiatiunea i sä reclame mo0enire Tarului
Nicolae o sumä insemnat5 depus5 la Londra. N-a putut ins6 s5-0
stabileasc5 nic5ieri identitatea. Dac5 nu ma-nFl a sfar0t prin a se c5s5-
tori cu sfirbul care o democratizase, 0 a murit intr-un spital din
Germania.
Tot in calitate de ministru de interne am fost amestecat in ultimul

act al tragediei Imp5ratului Carol al Austriei. Amestecat de departe...
dar fiindc5 am consacrat aceste citeva pagini Familiei Regale vreau sá
consemnez aci un gest al Regelui Ferdinand care-i face cinste. Carol de
Habsburg incercase in octombrie 1921 cunoscuta lovitur5 menit5 s5-1
punA pe Tronul Ungariei. Primit in triumf la granita Orli, fusese dus la
Budapesta insotit de partizani infocati i de indiferenta popular5. La
Budapesta ins5, tr5dat de grofi, fusese arestat de oamenii lui Horthy si
incredintat spuneau telegramele ofiterilor englezi care-I imbar-
caser5 pe un vas britanic pe Dunare, ca s5-I duc5 la insula Madeira".
Nu 0iu pe ce-1 vor fi imbarcat englezii la Budapesta, dar tiu cA ne-a
sosit la Chitila cu un tren special, päzit de trupe engleze. Fuseser5m
preveniti cu cfiteva ore inainte c trenul trecuse granita i ni s-a cerut
s5-I indrum5m la Galati, unde s ajung5 in zorii zilei pentru ca fostul
imparat §i Rege s5 fie imbarcat pe un vas de razboi englez rarà ca
1 Principesa Maria a Greciei, fiica unica a Regelui George I, niiscutA in 1876, Casa-
toritä cu Mare le Duce George Mihailovici, iar dupli uciderea acestuia de catre bo1se-
vici, cu amiralul grec Pericles Joannides --- in 1922. In Familia greacA i se zicea Ami-
raloneasa", flindcA pe greceste, amiralul e Amiralon".
MEMORII, 1919-1922 209
aceast5 imbarcare s5 atrag5 atentia lumii. Englezilor le era fric5 de ma-
nifestatii ostile. C5ile ferate stabiliser5 un itinerar in care, ca sà" se ajun-
g5 dis-de-dimineata la Galati, se prev5zuser5 eiteva ore de oprire in
Chitila. Am luat bineinteles toate masurile de paz5, far5 s5 destainuiesc
identitatea personajului care se odihnea, impreun5 cu doi prieteni, in
vagonul-salon pus la dispozitia bor. Am crezut ins5 de datoria mea s5
previn pe Rege despre aceast5 senzational5 trecere spre exil i nu o
puteam prevede atunci spre moarte. Regele a fost adfinc emotionat
*i primele lui cuvinte au fost: ,,Argetoianu, s-a purtat foarte bine fat5 de
mine in 1918; vreau s5 ma duc s5-I vád, sa-i string maim acum când e
atfit de nenorocit". Regele f5cea aluzie la misiunea lui Randa in ianua-
rie 1918, la I*. Cu greu am convins pe Rege s5 nu tulbure c5l5toria
tristului proscris. I-am explicat ca politicqte o asemenea vizit5 ar in-
dispune *i pe Aliati care au hotarat s5 nu tolereze o restaurare habsbur-
gica, *i pe ardeleni care n-ar pricepe marinimia sentimentului regesc,
i Guvernul maghiar cu care träiam in pace. $i apoi ce ar zice Take
Ionescu *i 13r5tianu? Am adáugat c5 alungatul pretendent nu trebuia
umilit in nenorocirea lui; era probabil ea vizita Regelui Romaniei
triumf5toare departe de a máguli sau de a face pläcere, ar fi provocat in
vagonul-inchisoare de la Chitila sentimente de orgoliu infrint *i de
jena... Acest argument, mai mult dee& cele politice au convins pe Re-
ge, care a renuntat la vizita proiectat5 dar rn-a rugat sa iau in persoan5
toate m5surile ca nimic nept5cut sa nu se int5mple i s5-1 tin la curent
telefonic, seara 135.115 la ora 12 i a doua zi dimineata despre mersul lu-
crurilor. Toate masurile au fost luate. Impáratul cu tovar4ii sai de
drum au ajuns la ora 4 dimineata la Galati, unde au fost primiti cu toat5
discretia dar i cu toat5 deferenta de prefectul Dan S5rateanu i insotiti
la vedeta engleza pe care au fost imbarcati. S5rateanu a putut sa foto-
grafieze chiar scena imbarc5rii, dar fotografia, pe care mi-a adus-o nu
reu§ise foarte bine, lumina find spalacita deqi se f5cuser5 orele 7. C5ci
fostul Imparat dormea somnul celor far5 de griji, and a sosit trenul in
Galati §i a trebuit sa se aOepte p5n5 0-a f5cut toaleta i a inghitit un
copios fiiihstück" ... Fat5 de Sar54eanu s-a arátat vesel i incantat
ea pleac5 intr-o clima cald5! $i eu care ma prapadisem cu firea! Poate
c5 i-ar ft facut plkere sa" vada i pe Regele Ferdinand *i si-i strang5
mana?
CAPITOLUL AL VI-LEA
Conjunctura politica in momentul instalarii Guvemului Averes-

cu Dificultatile in fata carora ne gaseam Raporturile cu
vechile cadre Pertractarile cu noile partide Maniu si Partidul
National Mihalache si Partidul Taranesc Incercarile de fuziu-
ne si de intelegere Intelegere cu Goga si cu prietenii lui Bon-
tescu, Aurel Vlad, doctorul Lupu.
Ma agatasem la Ia§i, in 1918, de pamponul ha Averescu i inteme-

iasem Liga Poporului in urmarirea unei radicale schimbari a regimului
ce dusese de-a lungul dornniei hii Carol I la demoralizarea poporului,
la falimentul material al tarii i la dezastrele militare i de tot soiul din
1916.
Aceasta nazuinta de a pune capät dictaturii cainuflate .yi iresponsa-
bile a primilor min4tri et-i de partide, dictatura mentinuta i camuflata
cu ajutorul Suveranului i realizata multumitä elasticitatii Constitutiei,
prin siluirea corpului electoral aparuse deja in lupta data impotriva
lui Brätianu in primavara anului 1917, cu prilejul votarii reformelor
constitutionale i in incercarea concomitenta de a taia nodul gordian cu
sabia lui Averescu. Dupa infrangerea datorita tradarii lui Take lonescu
i fata de carenta generalului, incercasem sa pun in picioare la Odessa
impreuna cu P. P. Negulescu u i cu Iona Grad4teanu un partid consti-
tutional. Scopul urmarit la I* prin sabia lui Averescu i la Odessa prin
pana lui Negulescu era ace14: distrugerea definitiva a regimului de
minciung, pe care evenimentele il prabu§isera deja pe trei sferturi.
Ordine fi sinceritate in memuirea afacerilor publice, era telul pe care
voiam sa-1 atingem, fie prin intronarea unui regim constitutional real,
fie prin instalarea unei dictaturi pe fag cu toate rdspunderile persona-
le legate de un asemenea regirn. Am relatat, povestind amintirile mele
MEMORII, 1919-1922 211
din Ia0, cum evenimentele m-au indepktat de planul unui partid con-
stitutional, cum m-au apropiat iar5§i de Averescu §i cum am ajuns la
intemeierea Ligii Poporului. Eu unul (§i au fost multi ca mine), n-am
v5zut in Liga Poporului dee& un instrument menit s5 aqeze populari-
tatea generalului pe baze solide care s5-1 puna in rdasur5 s5 fac5 fats
unei guvern5ri autoritare dar intemeiat5 pe dreptate, pe legalitate, pe
competenta factorilor in subordine i pe sinceritatea celor din fruntea
piramidei. Am socotit in cele din urmá ca intr-o tar5 in formatiune ca a
noastrà, Ara' opinie pub1ic5 in masele sale amorfe, cu tin corp electoral
supus i venal, singurul regim folositor nu putea fi decfit un regim dic-
tatorial, regim pe care conjunctura po1itic5 il §i impusese de fapt, cu tot
votul Constitutiei liberale din 1866 qi cu tot curentul democratic ce
copleOse lumea in a doua jumState a secolului al XIX-lea. Voiam ins5
o dictatur5 pe fat5, cu rdspunderi, in locul dictaturii ascunse sub min-
ciuna constitutional5 i democratick la ada'postul ca'reia toti abuzau de
putere, unii fugind de faspundere, altii alergfind dupS gheliruri si imbo-
g5tiri nelegiuite.
Am ar5tat in capitolele precedente cum rechemarea liberalilor i a
lui Br5tianu la sfar§itul anului 1918 n5ruise orice n5dejde de schimbare
radical5 pe cale pwic5 a regimului nostru politic, cum victoria Aliati-
lor i faurirea Romaniei intregite consolidase putregaiul i infarise era.-
direa gata s5 se pr5bueasc5. Am aratat de asemenea c5 Averescu, cu
ambiguilatile caracterului eau, cu eterna lui pv5ia15, cu absenta unei
linii determinate pe care s5 se m4te cu orice risc nu era omul unor
eforturi i incercari extra-legale. A§a 'Inc& in cele din urm5 m-am ales
la sfarqitul anului 1919 cu un partid de procopseala i cu un $ef mai
mult pe arena vechiului nostru circ politic.
maselor i prin de§teptarea cotWiintei puterii lor .

La toate relele regimului nostru antebelic, fazboiul, prin inarmarea
a mai adàugat Inca
unul: primatul demagogiei. Astfel, nu numai regimul nostru de fals5
dictatura dinainte de razboi nu s-a imbutfatatit, dar dimpotriva s-a in-
fautatit. Csaci la toate minciunile, la toate fatarniciile, la toate scaderile
vietii politice dinainte de 1916, s-a adaugat i cea mai deOntat5 dema-
gogie pentru acapararea celor multi i cu mfina intins5, de care depin-
dea in forma' soarta Guvernelor, de cand se intronase sufragiul univer-
sal. Peste toate acestea mai sufla i vantul de distrugere al comunismu-
lui de dincolo de Nistru. De unde socotisem la Ia§i in primavara anului
1917, c5 suferintele razboiului trebuiau s5 purifice atmosfera in care
ft-51am, ajunsesem din dezarnägire in dezamágire, la inceputul anului

1920 in plin5 anarhie politica' si in cea mai ingrijor5toare conjuncturà
moral5.
In aceste imprejuthri tragice, Averescu s-a jucat nu numai cu
Steaua" lui dar si cu focul cu prilejul alegerilor lui Valtoianu ca si
cu prilejul constituirii Guvernului Vaida care a insemnat o alunecare
brusc5 pe panta falimentului prin numirea unui demagog tfaznit ca
doctorul Lupu la Interne si cocotarea nAdragilor lui Mihalache in frun-
tea celui mai important Minister, c5ci avea s5 rezolve problema agrara.
Desi mi-am dat seam5 c5 nu mai era nimic de sperat de la popularul
general in vederea realiz5rii programului pentru indeplinirea c5ruia
intrasem in politica' si luptasem cu atata vlag5 pan5 in 1919, nu 1-am
p5r5sit cum m5 tthgea inima s-o fac in n5dejdea c5 tot mai pu-
team fi de folos t5rii mele lang5 el, fie si numai ca s5-1 impiedic s5 theft.'
eau._
Prin sporirea Romaniei cu tinuturile alipite si prin introducerea
sufragiului universal se schimbase n-as indthzni s5 spun c5 se pri-
menise si personalul nostru politic. Oameni noi au iesit la fiecare
thscruce si s-au f5cut cunoscuti peste noapte. Din Romania Mick din
Romania Veche, nu mai thmäsese in picioare decal Partidul Liberal,
reprezentantul permanent al burgheziei si al intereselor bancare. Parti-
dul Conservator,dispäruse dupä ultimele sale lic5riri de viata din tim-
pul neutralithtii. II injunghiase Marghiloman in 1914 prin adeziunea sa
la expropriere, Mfg s5 priceap5 c5 singura ratiune de existentd a unui
Partid Conservator in Romania era apdrarea marii proprietdti. Mat
in douà in 1915 pe chestiunea intthrii in fazboi alaturi de Aliati ra-
mura condus5 de Nicu Filipescu s-a uscat odath cu moartea acestuia,
dup5 intrarea Romaniei in thzboi si in fata dezastrelor din 1916, iar
gruparea lui Marghiloman, artificial reinviat5 pentru cateva luni prin
chemarea la Guvernul de trist5 memorie din 1918, se pthbusise defini-
tiv impreun5 cu sefu1 ei dup5 victoria Aliatilor. Take lonescu isi dis-
trusese Partidul Conservator-Democrat alergand dup5 rfaluca unui Par-
tid Conservator unificat si punandu-se din propria lui autoritate in frun-
tea unor oameni care nu 1-au primit dee& tocmai fiindc5 isi adeau sea-
ma ea' partidul lor nu mai exista...
In fata Partidului Liberal, singur reprezentant al Romaniei Vechi, si
al personalitatilor rázlete, epave ale Partidului Conservator, s-au ridicat
in 1919 fortele noi ale democratiei romanesti". Lásand la o parte Liga
MEMORII, 1919-1922 213
Poporului care s-a nascut la Iasi din framantarea räzboiului insusi, anul
1919 a adus pe scena noastra politica doua formatiuni foarte diferite in
originea si in alcatuirea lor: Partidul National din Ardeal i Partidul
pranesc din Vechiul Regat. Partidul National era un partid vechi, care
timp de decenii insumase intr-insul toate aspiratiile si revendicarile
neamului romanesc de dincolo de Carpati. Partid oligarhic, partid de
luptä revolutionara, fara nici o experienta de guvernare, partid condus
de carturarimea adica de burghezia din Ardeal, el se considera totusi ca
ultrademocratic fiindca tot poporul, dus de nas de preotii lui, participa
prin aclamatiile sale pasive, la hotararile forurilor diriguitoare". Acest
fals democratism nu mergea insa ',dna la demagogie, cel putin sub or-
dinele lui Maniu.
Partidul faranesc din Vechiul Regat, nascut in 1919, se prezenta
sub culori cu totul deosebite. Ideea constituirii lui n-a pornit din randu-
rile taranimii ci din capul catorva smecheri care si-au dat seama de im-
portanta numarului voturilor taranilor in noul regim electoral. Cel mai
smecher dintre smecheri, invatatorul Ion Mihalache si-a scos catnap
din itari si a facut din ea steagul revendicarilor taranesti. Ca sa creeze
un curent in multime si ca s smulga taranimea din jurul lui Averescu,
Partidul Taranesc s-a aruncat din prima clipa a existentei sale in cea
mai desantata demagogie. Pe brazdele trase de Mihalache si-au aruncat
semintele toti tinerii intelectuali cu ambitii politice, si buni si rai, ma-
nati mai toti de dorinta de a parveni cat mai iute si de a ajunge ministri.
Caci experientele Coroanei din 1919 dovedisera ca in aceasta materie
orice nadejde era permisä, in noul rost al lucrurilor.
Noi, cei care mai ramaseseram din lumea veche, trebuia sa facem
scoalä nouà ca sa intampinam temperamente, metode si violente cu ca-
re nu eram obisnuiti. Cat a tinut Romania Mica, politica s-a gent aproa-
pe exclusiv in culise; era o lupta de finete, de intriga si de trecere"
mostenita din vremea fanariotilor, lupta ce nu se manifesta decat prin
simulacre de violente, necesitate de nevoile piesei care se juca intre
patru ziduri. Nu zic ca era mai bine, dar era asa. In Romania Mare, prin
chemarea maselor la viata publica, prin sensibila sporire a personalului
politic datoria finuturilor alipite in bora' politica de dibacie si de
culise Idea sa dispara, a cazut pe un plan secundar, cel putin in ce pri-
vea partidele noi, caci liberalii au ramas credinciosi vechilor metode si
dupa infaptuirea Romaniei Intregite si introducerea sufragiului universal.
fn cei cinci ani de cand intrasem in politics ma obisnuisem cu sfora-

riile vechiului sistem odata cu venirea la putere in martie 1920 a tre-
buit sa m5 adaptez si noilor metode zise democratice", ca sa pot face
fata oamenilor noi. Cu cei vechi ne aranjasem noi cum putusem. Cu
Bratianu si ai lui eram in armistitiu ba chiar contribuisera ei sa ne
aduca la Guvern... Pe Take lonescu i pe Titulescu ii bagasem la iesle;
cu ce mai ramasese din conservatori ne intelesesem mai mult sau mai
putin. Marghiloman si clientii lui nu indrazneau sa ridice capul, si bo-
sofilii rusinati" se ascundeau in gaura de sarpe. De altminteri Marghi-
loman nu se arata fauvoitor fat5 de Averescu si de mine (la Jockey-
Club...) si nu ura decal pe Bratianu si pe Take Ionescu. Prin mai 1920,
Averescu a vrut chiar sa-1 numeasca guvernator al Bancii Nationale si
m-a ins5rcinat sa-1 sondez". Desi-1 vedeam des la Jockey-Club, mi-a
fost sil5 sa-i vorbesc politica si am ins5rcinat la randul meu pe Gogori
Carp cu comisionul. Margiloman a cerut cateva zile de reflectie dupa
care a declinat propunerea, dar cu multe multumiri la adresa lui Ave-
rescul.
Dintre oamenii noi, am avut mai mult sa ma frec cu ardelenii, si de
la taranisti cu Mihalache, cu Madgearu si cu doctorul Lupu. $eful in-
contestat al ardelenilor, al tuturor ardelenilor, era pe acea vreme Ma-
niu. Nu-1 parasise nici Goga, i pentru cei care nu-I cunosteau cleat de
departe autoritatea liii era mare. Cine va incerca sa scrie istoria vre-
murilor ce au urmat unirii cu Ardealul, va fi foarte nedumerit fata de
Iuliu Maniu si cine nu I-a cunoscut in piele si oase nu va putea dezlega
aceast5 enigma pe doua picioare. Influenta lui politica a fost covarsitoa-
re in primele doua decenii ale Romaniei Intregite, desi de pe urma lui
n-a limas lucru mare. Inteligentä mediocra, n-a fost in stare sa creeze,
dar temperament negativ exceptional, a stiut sa reziste proptindu-se in
principiile pe care si le alesese, fara sa sovaie si sa se clinteasca de la
ele. In politica, insusirile reprezentative sunt mai pretioase cleat cele
creatoare, i un steag, care la urma urmei nu e decat o carpa in varful
unui bat, a strans totdeauna mai multa lume in jurul sãu decal o teorie,
Ce ciudata e politica! Averescu uitase usturittoarea interpelare a lui Marghiloman
din 1908, de pe unna cAreia fusese dat afarA din Guvern, si uitase lovitura mai recentA
pe care i-o dedese la Iasi in 1918, inlocuindu-1 in fruntea Guvemului. Marghiloman a
fost atAt de mAgulit de propunerea lui Averescu, luck s-a apropiat de dansul, a vrut mai
tarziu in 1922-1923 sA fuzioneze cu Partidul Poporului Si murind a lasat pe partizanii
säi ca mostenire generalului.
MEMORII, 1919-1922 215
fie chiar genia15. in politic5, inteligenta e o pacoste. Dac5 marii con-

duc5tori de popoare care au räscolit wzarile omenirii i au creat ros-
turi noi de viat5 ar fi posedat cel mai mic simt critic, niciunul din ei n-ar
fi indräznit s5 fac5 un pas inainte... E probabil insa cA Maniu s-a n5s-
cut inteligent dar c5 inteligenta sa a fost sterilizat5 in p1in5 dezvoltare,
inainte de a ajunge la maturitate. 4i &I cineva seam5 de ce poate deve-
ni o minte de adolescent, comprimat5 in copilárie la Blaj i pus5 in
contact cu lumea... la Budapesta? S5 nu te poti apropia de Dante, de
Shakespeare, de Goethe, decat in traduceri maghiare, sa nu poti urmäri
minunata dezvoltare a omenirii deck in manuale ungure§ti? Mai bine
nimic *i Maniu e scuzabil ca s-a ales cu nimic... Dealul de peste
Dunare incununat cu castelul de la Buda i-a inchis orizontul pe vecie.
In mijlocul unei societäti care nu-1 primea i pe care nu o pricepea,
os5ndit prin imprejurari la exercitii de onanism sufletesc care i-au
secat orice rdvn5 de evadare din inchisoarea lui moral5 tinárul jurist
izolat §i-a alcaluit din ce avea la indeman5 un plan de viata intemeiat
pe cele dou5 insu§iri capitale cu care simtea ca-I inzestrase Dumnezeu:
o forta de stapanire §i de disimulare neintrecute i o tenacitate in exe-
cutarea unei hot:arid mai presus de orice ispit5. Lásand la o parte ca
fara interes pentru d5nsul, tot ce era in afarà de lumea lui, tan5rul Ma-
niu a hot5rit s5 ajung5 primus interpares la Blaj §i de acolo in fruntea
poporului sat' in Ardeal, ca s5-1 reprezinte la Budapesta i sa" discute cu
Tissa de la egal la egal. Acest jesuit innascut, crescut in respectul tutu-
ror traditiilor §i dospit in albia canonicilor eminentisimi, a ales c5teva
principii democratice din manualele pe care le räsfoise la Universitate
si care formau in acea vrerne crezul celor tineri, a inchis pentru totdea-
una cartea i a pornit la drum. De o incultur5 impresionantà, i-a creat
astfel o ideologie limitata i banal5 pe care a scrobit-o ca sA se Oda' mai
bine in picioare i n-a mai schirnbat-o... Goga a scris in Tara Noastrd
un articol nostim in care compara pe Maniu cu o lad5 goala. In realita-
te, lada lui Maniu era plink dar era §i a rámas plin5 ca i lazile in ca-
re-i tin ardelencele zestrea, cu altite, cu bibiluri §i cu zorzoane demo-
date *i inutilizabile.
Am v5zut nu mai tiu la cine o fotografie a tadarului Maniu din vre-
mea studiilor sale universitare la Budapesta, care-1 infatip cu fulgi de
favorite" incadrându-i obrazul, cu o jachetá strâns5 la talie i cu pan-
taloni largi en pied d'ólephant"; ar fi interesant de stabilit cand i-a ras
baiatul favoritele" §i a cumparat cipicii de lac, pantalonii discret var.-
gati, vestonul negru, gulerele standardizate in care ii sth gfitul prins,

ghiozdanul in careli tine amp" *i izmenele de schimb tinuth *i
accesorii pe care nu le-a mai phrhsit pentru a cunoa*te *i momentul
in care *i-a inceput apostolatul politic. Din acel moment Maniu a inla-
turat din calea lui tot ce sta impotriva atitudinii" sale. Oamenii s-au
multumit cu aparentele *i n-au mai zgandhrit sh vadà ce era in dosul lor.
Path de oameni *i fath de imprejufari, Maniu n-a mai fost dee& purr&
torul principiilor sale scrobite *i nimic n-a mai existat pentru el in afarh
de scopul urmarit nici cash, nici mash, nici femei, nici petreceri. lar
scopul urmsarit, aprig, incontinuu, rara rágaz *i farà abatere in dreapta
sau stfinga era intronarea sfintelor *i scrobitelor principii, adich a lui,
cáci se identificase cu ele. Orice om, orice eveniment, orice impreju-
rare erau judecate de dânsul prin prizma principiilor. ilia toath ziva
fire in patru ca sh dovedeasch excelenta *i legitimitatea lor. Incetul cu
incetul a fhcut din aceste abstractii de ordin secundar realitali materiale
de ordin esential *i a nesocotit toate celelalte contingente ale vietii. In
Partidul National romSnesc din Ardeal, mai tarziu in fruntea Consiliu-
lui Dirigent la Cluj sau a Guvemului in Bucure*ti, socotea sarcina sa
indeplinith indath ce formula o rezolutie conformh cu principiile scro-
bite gra' sh se mai ocupe de executare *i läsand solutiile practice in
voia intamplhrii sau a mecherilor ce misunau in jurul lui. Ma se ex-
plich falimentul shu politic. Dar la 1920, dezastrul Consiliului Dirigent
nu fusese inch dat in vileag, Maniu nu prezidase inch nici un Guvezn la
Bucure*ti, Regele il socotea tot ca omul au i autoritatea lui politica'
era ne*tirbita. Era omul care intrupa Ardealul...
Alta fire de om, cu totul, era Mihalache, Mihalachele inceputurilor.

In arena politica, Maniu se prezenta ca un dandy Mihalache ca un
salahor. Child se urca ardeleanul la tribuna Camerei frazele i se imple-
teau ca variatiuni banale pe o tema cunoscuth; toapa de la Topoloveni
vorbea in schimb ca *i cum ar fi dat cu sapa ca sh spintece phinfintul.
Maniu era con*tient ch rostea un discurs pe cand Mihalache i*i inchi-
puia ch rástoarng o lume; logoreea celui dintai nu impresiona pe ni-
meni, pe child accentele calde ale celui de-al doilea incantau pe cei care
nu veniserä in contact nici macar cu manualele *i erau multi in
Camerele alese dupa razboi. Dach n-ar fi fost rhzboiul, dach n-ar fi fost
introdus sufragiul universal, Mihalache ar fi rámas parish la sfar*it sim-
plu invhfhtor, inchntat sh cfirmuiasch cooperativa din satul sau, sa ajun-
MEMORII, 1919-1922 217
g5 pre*edinte al Asociatiei Inv5t5torilor *i sl Ong o cuvantare la tin
congres sau la o inmormfintare pe and Maniu n-a mai tr5it deck
pentru po1itic5 de cum a sapat de pe báncile Universitatii. Dac5 Ar-
dealul nu s-ar fi unit cu Patria-Mam5, Maniu n-ar fi ajuns desigur prim-
ministru dar deputat al românilor la Budapesta tot era s5 fie *i poate
*i ministru unguresc, in ipoteza unei imp5cari a maghiarilor cu mino-
rit5tile...
Sufragiul universal a impins ins5 pe Mihalache de umeri. Steagul
(5r5iiismului nu putea fi purtat decal de un c5m5*ar *i pre*edintele
Asociatiei Inv5t5tori1or, decorat i cu Mihai Viteazul *i bun de gurà era
indicat s5-1 ia in man5. Cocotarea sa la Ministerul Agriculturii 1-a con-
sacrat imediat om de Stat, iar c5rturarii arivi*ti care s-au steins in jurul
ideii tar5nismu1ui *i care se gelozeau *i se mâncau intre ei au fost in-
cantati s5 a*eze un Oran cu care nu aveau nimic de impartit in fruntea
partidului lor.
La inceputul carierei sale, Mihalache a comis ins5 o mare gre*eal5
care i-a acrit viata. Luat la repezea15, cu silueta lui Tudor Vladimirescu
*i a lui Caca Dobrescul Inca in minte s-a dus la Pa lat sa depun5 jurá-
mantul de ministru in c5ma*ä *i in itari qi a facut astfel din costumul
&au un simbol de care nu s-a mai putut sc5pa. Mai tarziu, dup5 ce s-a
dat la frantuzeasca *i la englezeasc5, dup5 ce a inghitit volumele de
economie politica recomandate de Madgeani *i de R5ducanu, dup5 ce
1-a plimbat Titulescu la Geneva *i la Cap Martin grozav ar fi vrut sa
se elibereze, fie *i numai din and in and din rolul de fenomen rural
care-1 punea pe o treapta inferioar5 fat5 de interlocutorii sai... Dar fara
Om* afara din itari, Mihalache n-ar mai fi fost Mihalache aa 'In-
c& nu s-a mai putut desparti de ea. Obligatia de a se plimba in costum
de vicleim i-a inräut5tit sufletul, bun din na*tere, c5ci de*i n-a marturi-
sit-o niciodat5 ii inchipuia c5 toti cei imbracati nemte*te ii vorbeau cu
condescendent5, cu indulgenca' *i cu un prietenesc dispret.
In 1920, Mihalache nu ajunsese ins5 la aceast5 faz5 de mizantropie;
umflat de gloria ascensiunii sale, furios de nea*teptata lovitura primit5
in martie, vorbea de sus *i cu artag. Discutiile cu dansul nu erau p15-
cute, ca mai pe urm5, dup5 ce se mai domolise *i se sfia de camaq5...
Multi din prietenii no*tri politici ne-au invinuit pe Averescu *i pe
mine ca nu ne-am inteles cu Maniu *it cu Mihalache, intre octombrie
l Prirnul agitator al tarnimii, i deputat al friranilor inainte de razboi si de sufragiul
universal.
1919 i martie 1920, pentru a forma un mare partid democratic care s5

poat5 tine piept Partidului Liberal qi lui Br5tianu. M-au invinuit mai
ales pe mine, caci eu eram, dup5 dan0i, acela care tr5gea toate sfori-
le... Ca atat de des in politick aceste invinuiri au fost neintemeiate,
mai intfii fiindc5 o fuziune intre noi, th-r5ni0i i nationali nu era posibi-
15, i in al doilea, fiindel o contrazicere! am f5cut tot ce ne-a stat
in putint5 pentru realizarea ei!
De0 Averescu sustinea ch toate puterile vin de la Natiune", de0 se
de0epta, tfaia i adormea cu cele mai democratice formule pe buze
democratismul s5u trebuia inteles in sensul unei procuri date de popor
exclusiv lui; el confunda democratia" cu popularitatea" i era gata s5
guverneze innnumele poporului dar numai cu conditia s5 fie I5sat sà
fac5 ce vrea. In realitate, partidul nostru era un partid de dictaturk ap-1
vedeam §i ap-1 vream eu pe fatd a.a ii vrea i Averescu, dar camu-
flat sub culorile unei false democratii... Sub un unghi de privire sau
altul, concluzia era aceea0: conducerea nestanjenitä in mffinile genera-
lului. Era tocmai concluzia pe care nu o putea primi nici Maniu, care
abia 1'0 vazuse visul cu ochii, nici Mihalache care se credea investit cu
misiunea de a ridica t5r5nimea la guvernarea Orli prin triumful celor
mai radicale principii democratice.
Cu toate acestea am tratat luni de-a rindul o fitziune i cu Maniu i
cu Mihalache 0 cu mai toti frunta0i partidelor lor.
Cu Partidul National din Ardeal am avut chiar un moment iluzia
cà se face". Si poate cä s-ar fi facut, dac5 n-ar fi fost Maniu. Partidul
National era m5rginit in granitele Ardealului i Banatului, Era nici o
leg5tur5 cu Vechiul Regat. Consiliul Dirigent, format din cadrele lui se
dovedise incapabil s5 guverneze, in mai putin de un an, qi Ii pusese lu-
mea in cap. Toat5 lumea cerea desfiintarea regimului provizoriu inte-
meiat in prip5 la Cluj dup5 incheierea pkii. Era evident c5 aparatul
administrativ al Vechiului Regat se va intinde §i peste munti, §i Parti-
dul National, farà nici o leg5tur5 dincoace de Carpati se simtea in vfint.
0 fuziune sau cel putin o alianta cu una din organizatiile din Vechiul
Regat se impunea; o pricepuse 1)&15 i Maniu, i facea tot ce putea ca
s5 nu scape carma din mank intr-o prima faz5 a ap5rat cat a putut auto-
nomia administrativ5 a Ardealului, i reogionalismul" sàu, cu care i s-a
dat atit la cap, n-a avut alt temei cleat str5duintele de a p5stra intact
istoricul partid in fruntea c5ruia ajunsese. In 1919 pada' la inceputul lui
MEMORII, 1919-1922 219
1920 nu existau dee& dou5 formatiuni politice in Vechiul Regat in pli-
n5 ftmctionare: Partidul Liberal *i Liga Poporului. Partidul Dranesc nu
se constituise 'Inca *i diferitele grupari conservatoare, dezorganizate *i
perimate nu puteau fi luate in consideratie, atfit din motive de ordin
intern cat gi din motive de ordin extern. 0 fuziune cu Partidul Liberal
sau cu Liga Poporului nu putea ins5 intra in planurile lui Maniu, caci
nici Brátianu nici Averescu nu erau oameni care sa-i cedeze lui qefia
*i pentru Maniu totul era chestiunea *efiei: era inainte de toate ho-
tarfit s5 nu o piarda pe a lui. Sub pretext c5 fiecare voia s5 se inte1eag5
cu Partidul National, in realitate fiindca propaganda lor nu avea sorti
de izbanda nici Partidul Liberal, nici Liga Poporului nu trecusera
Carpatii *i n-aveau nici o leg5tura politic5 cu Ardealul, de*i numele lui
Averescu qi al lui Br5tianu ar fi constituit un cheag suficient ca s5
atraga nemultumitii Prtidului National, care incepuser5 sa scoata capul,
in urma exactiunilor Consiliului Dirigent. Ace*ti nemultumiti erau ins5
prea putini, a*a incat *i noi *i liberalii preferam o intelegere cu Partidul
National in intregul lui *i eram gata sa 15s5m conducerea Ardealului in
subordine tot lui Maniu. in subordine insà, Maniu nu se mai multumea
cu conducerea Ardealului, *i astfel se explic5 pentru ce a torpilat toate
incercarile de intelegere pfin5 a gasit un partid in Vechiul Regat care s5
primeasca *efia lui1.
Maniu sta insa la Cluj gi nu prea venea in contact cu noi, a*a Inc& nu
putusem 'Inca descurca pana in primele luni ale anului 1920 toate itele
pe care el le incurca *i le descurca dup5 interesele lui personale. Trata-
tivele Ligii Poporului cu ardelenii le-am dus eu, *i le-am inceput in
toamna lui 1919 pe mai multe fire. Unul cu Goga *i Taslauanu, altul cu
Imbroane *i cu banatenii, un al treilea cu Mihai Popovici qi cu Brani*te
(banatean *i el), un al patrulea cu Victor Bontescu *i cu Aurel Vlad...
Cu oamenii, se schimbaserà *i metodele poltice. Cu un Br5tianu, cu
un Take Ionescu, cu un Marghiloman sau cu un Filipescu te intelegeai
sau nu te intelegeai in dou5 cuvinte. CAteodat5 nici nu aveai nevoie de
cuvinte *i te intelegeai din ochi in schimb, uneori ajungeai *i la
ceartA. Cu oamenii noi, mai ales cu ardelenii, negocierile erau nesralite,
qi pentru a le caracteriza s-a adoptat chiar cuvântul de pertractare". Cu
ei, nu ajungeai niciodat5 la ceart5, dar nici la intelegere. Mi-aduc aminte
de nenum5ratele mese pe care le-am luat cu popa Man, cu Aurel Do-
1Partidul rarrtnesc, in 1926.
brescu, cu Ilie Lazar, cu fratii Hatieganu, cu Sever Bocu, cu popa Col-

tor, cu Stefan Cicio Pop, cu Ghita Pop si cu atatia altii caci in noua
stare de lucruri nu mai era de ajuns sa vorbesti cu sefii, trebuia sa mai
convingi si pe toti partizanii lor, caci asa cereau principiile unei de-
mocratii bine intelese. In special ardelenilor le placea sa pertracteze"
la un pahar de vin sau la masa'. Mai conzult la masa" afirmau ei.
Ceasuri intregi mancau si beau pe spezele tale si vorbeau fara sfarsit.
Cand credeai ca ai ajuns in preajma unei concluzii, o luau iarási de la
inceput si la ore inaintate, in momentul despartirii, iti strangeau maim
cu efuzie si cu un sa mai stain de vorbe!
Numai cu Mihai Popovici si cu Vaida, pertractarile erau rag spe-
ze" caci de obicei te invitau ei la doctorul Popovici (nos, gat si urechi)
unde locuiau. La doctorul Popovici, am avut si cele cateva intalniri cu
Maniu, care trebuiau sa lamureasca situatia si n-au lamurit, bineinteles,
nimic. in fruntea Partidului National, pe o treapta rezervata stau Ma-
niu, Vaida si Popovici. Maniu era seful incontestat, Casatia" care da
dreptate in discutie si unuia si altuia, dar hotara la sfarsit singur, rata
apel sau recurs. Vaida povestea snoave, sustinea pe rand pared contra-
dictorii si ajungea totdeauna la concluzii imprecise. Popovici era la
bonne a tout faire" al triumviratului. Desi se inrudea cu Vaida si dor-
mea cu el intr-o odaie, era omul lui Maniu in geniul caruia credea. Mi-
hai Popovici, burtalau prost si incult desi citit, se valise sub pielea lui
Maniu si prin serviciile zilnice ce-i aducea, prin relatiile lui cu toate
vedetele regatene caci da navala la oameni farä nici o jena deve-
nise indispensabil Sefului. Fratele Mihai n-avea nici o situatie in Ar-
deal, unde era dispretuit, chiar in Brasovul lui, si-I ducea Maniu in spi-
nare dar la Bucuresti facea toate comisioanele politice si devenise
omul de incredere" al partidului. Fratele Alexandru era dimpotriva
foarte popular peste Carpati, atitudinea sa in Parlamentul de la Buda-
pesta si in timpul razboiului placuse, si in consideratie pentru serviciile
aduse si pentru cele ce trebuia sa mai aduca, i se tolerau butadele vie-
neze" (Witz-urile") pe care cauta sä le aclimatizeze la Bucuresti, cu
riscul de a pune uneori picioarele in strachini.
Politiceste, si fratele Iuliu si fratele Alexandru erau ardeleni suta la
suta; crescut la Bucuresti, spurcat in cafenelele de la Viena, fecior de
bani gata, suflet dezradacinat si instrainat de patimirile Ardealului, fra-
tele Mihai era aproape suta in suta regatean. Ambitios, dar incapabil sa
se ridice prin el insusi, cum o dovedise pana la razboi, Popovici a pon-
MEMOR11,1919-1922 221
tat dup5 Unire pe tabloul Ardealului s5u natal, s-a legat de Vaida si de
Maniu si p5ianjene politic cu sase maini hr5parete in locul picioarelor,
si-a tesut panza. DepAnkor de silogisme timpite era singurul s5u
talent Mihai Popovici impresiona pe Maniu mai mult deck Vaida,
al c5rui bun simt zdruncina echilibrul schelelor de principii prin care
domnul Prezident" isi sprijinea subreda personalitate. Mihai Popovici
isi dedese seam5 CA regionalismul ardelenesc nu putea duce la nimic,
cA Partidul National de dincolo de munti nu putea pretinde sä guver-
neze intreaga tara, ca o intelegere prin urmare cu un partid din Vechiul
Regat era necesarà. Straduintele lui erau insA s5 pAstreze lui Maniu kc
de frunte in combinatia" la care s-ar ajunge, ba chiar locul de frunte,
ca sA-si mentinA situatia pe care, Mfg sefia fratelui Maniu ar fi mancat-o
porcii. Mihai Popovici a impins astfel la math' cat a putut, pentru o in-
telegere cu noi, cAci pe liberali nu-i putea suferi si stia bine ca Brkianu
n-ar fi impartit niciodat5 puterea cu Maniu. A impins pará la consti-
tuirea Parlamentului V5itoianu, and, ajuns ministru in Cabinetul Vaida
al5turi de Mihalache si fat5 de Blocul Democratic ce s-a constituit, i s-au
deschis alte perspective mai ademenitoare cu privire la situatia viitoare
a lui Maniu. Ajunsese Vaida sef de Guvem, de ce n-ar fi ajuns Maniu
sef de partid? Din acel moment, Popovici s-a pus de-a curmezisul ori-
c5rei intelegeri intre Partidul National si Liga Poporului.
Dac5 unirea dintre cele dou5 grupari nu s-a facut pan5 la alegerile
lui Vaitoianu, cauza a fost numai sovgiala lui Maniu si poate si inc5pA-
tinarea lui Averescu. Maniu, si pan5 la un punct si Vaida, erau singurii
ardeleni care nu urau pe BrAtianu si pe liberali. Maniu pasta BrAtieni-
lor o natural5 recunostintä pentru politica lor nationalistä si pentru aju-
torul dat Partidului National sub dominatia ungureasc5 iar Vaida fu-
sese siderat la Paris, in timpul negocierilor Pacii, de inteligenta lui Ionel
si de intransigenta lui in chestiunea Banatului. Pe de alt5 parte, Maniu
bAnuia intentiile dictatoriale pe care Averescu le ascundea cu atka gri-
Id" si scrobitul sAu dernocratism nu se impAca usor cu ideea unei cola-
boräri politice cu un general. Etern tergiversator, lulius Manius Cunc-
tator era pornit pe amanare si prin temperament. Averescu declarAnd
rituos c5 nu admitea deck o fuziune, dansul s-a pronuntat pentru o in-
telegere, ambele partide pAstrandu-si organizatia, unul in Ardeal si ce-
Walt in Vechiul Rept si Basarabia. Pe aceast5 alternativa, fuziune"
sau intelegere", au tinut pertractarile panA la srarsit, si n-au ajuns la
nimic, desi marea majoritate, aproape unanimitatea Partidului National
a vrut o contopire cu Liga noastrà. Ardelenii voiau s5 se uneasc5 cu noi

de frica liberalilor; aceast5 fric5 neexistand, in 1919 in Liga Poporului,
membrii ei s-au afatat mai putin ahtiati de o fuziune a carei realizare ar
fi inchis calea multor ambiii marunte de la noi.
Printre ardelenii care au lucrat mai mult pentru o fuziune sau o inte-
legere cu noi averescanii, au fost in afar5 de Mihai Popovici Go-
ga, Imbroane, Thsläuanu, Bontescu, Aurel Vlad i Brani0e. Cu mutra
lui de broscoi simpatic i fantezist ce scuipa formule literare in loc de
venin, Goga, de0 inregimentat in Partidul National ca toti romanii de
dincolo de Carpati, nu se imp5ca cu coreligionarii s5i politici, pe care,
cu Maniu in cap, ii dispretuia. Firea lui de poet il indep5rta de dom-
nii" preoti, protoierei, canonici qi doctori in jurr care, cu sufle-
tele lor iob5gite dar imbrácate in gheroc, nu urmareau dup5 Unire dee&
interese meschine sub vorbe man i lipsite de temei. Tr 5it la Bucure0i,
unde coborfise cu zece ani inainte de razboi, frecat cu lumea noastrà,
smuls din contingentele lui locale, Goga era un ardelean eliberat si
ca atare nu se mai potrivea cu fratii lui de dincolo", care la rfindul lor
judecau ca un fel de tr5d5tor vandut reg5tenilor i nu-1 iubeau. In Par-
tidul National nu putuse ajunge decal la primele trepte ale ierarhiei, qi
cu multi greutate, qi cu intfirziere izbutise s5 pun5 mana pe un rezort"
in Consiliul Dirigent. Imbátat de valva facuth in jurul talentului s5u de
poet, inzestrat cu un foarte ascutit spirit de analiza i de ironie, Goga
cantarise pe Maniu inaintea noastrà, ii dedese seams de lamentabila
lui mediocritate intelectual5 qi nu-1 putea ierta c i-o luase inainte. in
judecata lui, Goga era nedrept c5ci nu tinuse seam5 de insuOrile mora-
le pe care se intemeia primatul lui Maniu, insuOri ce covarqesc in poli-
tica de turm5 pe cele intelectuale. Dar pe drept ori pe nedrept, fratele
Tavi ura pe fratele Iuliu 0 era chiar singura lui ur5. De cum s-a f5cut
Unirea, Goga s-a ridicat impotriva lui Maniu qi a b5gat razmerita in par-
tid, rug mult succes la inceput, cu mai mult rasunet cu cat num5rul ce-
lor nemultumiti de guvernarea Consiliului Dirigent sporea. Pricepand
c5 nu va putea clinti din fruntea partidului pe Maniu, care tinea toate
itele politicii ardelene in man5, Goga s-a pus pe lucru pentru dizolvarea
partidului insu0 prin contopirea lui cu un partid din Vechiul Regat. In
aceast5 str5duint5 gasise un temei mai uqor de marturisit, c5ci intra in
logica lucrurilor ca intr-o Romanie intregita partidele regionale s5-0
incheie activitatea i prin urmare existenta.
MEMOR11,1919-1922 223
Goga a fost in consecinta, de la primul moment al Unirii pentru o

fuziune, nu pentru o intelegere sau colaborare ce ar fi permis Partidului
National sa existe mai depaite si lui Maniu sa ramana sef. Avea si clan-
sul de ales intre singurele partide existente in 1919 in Vechiul Regat:
Partidul Liberal si Liga Poporului. Cu Bratianu nu sta rau, desi Bratia-
nu care se impiedicase de dansul in fustele nevesti-si, 'II luase de sus.
Nu fiindca il gasise in fustele nevesti-si, ci fiindca era poet, insusire
putin apreciata intr-un partid bancar si burghez. Pentru Bratianu, Goga
a ramas pada la sfarsit un trubadur cu chitara in brace ratacit pe cararile
politicii: mi-a spus-o. In afara de Bratieni, Goga, fire de boem, se im-
paca greu cu apriga concurenta a albinelor hraparete din roiul liberal.
Liga Poporului i s-a 0:rut un cadru mai adaptat nazuintelor sale. Neso-
cotitoare a intereselor exclusiv burgheze si personale, intemeiata pe
avanturi mai generoase, beneficiara a unei nemaipomenite popularitati
(fats de antipatia generala ce invaluia Partidul Liberal), Inca neinche-
gata in rosturile ei Liga Poporului prezenta unui nou venit posibili-
tati mai marl, de adaptare si de ascensiune, cleat un partid vechi cu ca-
dre si cu o ideologie consolidate si cu toate potecile inchise in ierarhia
lui.
Goga nu cunostea pe Averescu, dar se imprietenise cu mine pe vre-
mea razboiului, la Iasi, asa inc.& ne-am regasit cu placere la Bucuresti.
Spre Averescu, 1-a mai impins si influenta lui Tilica Ioanid, baiat sim-
patic, usuratic, leal si generos, fugit in timpul neutralifStii din Partidul
Liberal' pe motive de politica externa (Actiunea National5), rat:kit in
Partidul Muncii la Iasi si devenit dupa Unire ardelean onorar" din
nemarginita sa dragoste, din induiosatorul sail devotament pentru Goga
de care se legase ca umbra de om. Tilica intretinea pe fratele Tavi2, ii
comanda hainele, ii alegea felurile de mancare, dar mai ales ii sorbea
cuvintele impreuna cu paharelele de vin, toata noaptea ceea ce pen-
tru un amator de suete" ca Goga era o insusire de nepretuit. Toat5
noaptea, in trei sau in patru, inghitind cafea dupg cafea, sprit dupa sprit
si umpland odaia de mucuri, fratele Tavi depana planurile lui politic;
critica faptele altora, rezolva problemele cele mai incurcate si punea
tam la cale. Eugen Goga si Popovici-Tasca (Albert) mai riscau cite un
cuvant, cite o obiectie, cate o idee personala Tilica in schimb casco
gura in fata idolului sau, aplauda fiecare cuvant si aproba toate solutiile
' Care-1 alesese deputat in 1914.
2 S-a ruinat pentzu el.
pe care le da. Aceast5 sincer5 i exaltat5 admiratie, mai mult decat ser-
viciile de un ordin mai material, inarmase pe Tilic5 cu o foarte real5 in-
fluent:5 asupra lui Goga *i a hotkarilor sale. Ori Tilica nu putea admite
o reintoarcere la Partidul Liberal, caci *tia ca Bratienii nu iarta pe cei
ce s-au fazvratit o data impotriva lor. A impins in consecinta cat a putut
pe prietenul s5u spre Averescu. A impins la c5rut5 *i Eugen Goga, frate
mai mic, dar inzestrat cu mult mai mult simt politic ca fratele cel mare
un liberalofob *i el, caci nu ierta Bratienilor Turtucaia, unde pierdu-
se o man5...
intelegerea cu Goga a fost uqoar5. S-a declarat gata s5 se inscrie in
Liga Poporului, cu cativa prieteni, dar ne-a rugat sal mai lasam liber
caci voia s5 determine intreg Partidul National ssa fuzioneze cu noi. L-am
15sat, a luptat cat a putut, pada dup5 constituirea Ministerului Averes-
cu, in martie 1920, dar n-a putut nici el ajunge la nimic caci Maniu i-a
zad5rnicit toate combinatiile. in cele din urm5 a primit portofoliul Cul-
telor, s-a inscris in Liga Poporului *i nu s-a mai despartit de Averescu
pana in 1932, cand a constituit Partidul National Agrar *i a devenit ju-
c5ria Regelui Carol al II-lea.
La discutiile mete cu Goga lua parte foarte des *i Octavian T5s15ua-
nu, *i cateodat5 *i Avram Imbroane. Pop5 faspopit, far5 cultur5, cu Ufl
dar de vorb5 ce-1 pusese in fruntea oratorilor populari, cu Avram Im-
broane m-am inteles in dou5 cuvinte. 11 cunoscusern in 1918 la Chi*i-
n5u, unde deschisese o cofetarie mizerr hr5nea cu prájituri o
nevast5 voluminoas5 i o droaie de copii. in calitatea lui de banatean
detesta pe ardeleni *i pe domnii" de la Cluj; sta rau cu Brani*te *i cu
fratii Brediceanu, plenipotentiarii lui Maniu in Banat. Singura lui do-
rint5 era s5 scoata Banatul de sub obladuirea Consiliului Dirigent i s5-1
afilieze cat mai grabnic Vechiului Regat. Fugea de liberali qi ademenit
de pana*ul lui Averescu a vrut sa se inscrie numaidecfit in Liga, far5
conditii. In Banat, in 1919, n-avea nici o situatie politicä, dar incepuse
s5 rascoleasca satele prin cuvinte inflacarate *i facuse impresie la Bu-
cure*ti intr-o intrunire, prin talentul s5u. De acord cu Goga am amanat
inscrierea sa, ca sa vina toti deodata, *i sa dea astfel mai multi
amploare gestului s5u.
Pe Octavian Taslauanu Ii cuno*team demult. Se c5s5torise cu vreo
10-12 ani inainte de räzboi cu o ruda a meal crescut5 la Breasta de mu-
Adelina Olteanu, sora generalului de armatii Marcel Olteanu.
MEMORII, 1919-1922 225
mg-mea, fusese fericit cu dansa, si ramas vaduv se recasatorise cu Fat-

ma Sturdza, sora lui Costachel si a lui Luca Sturdza, o apelpisita care 1-a
impins pe calea pieirii. Pang la Unire, Taslauanu nu se gfindise la poli-
tica. Om de carte, din scoala lui Maiorescu, preluase la Sibiu impreung
cu Goga editarea Luceafiirului, cea mai de seama revista literal-a din
Ardeal, si poate ca cea mai bine redactatg din cfite apareau in limba
romana. Inteligenta si cultura lui de om subtire, insusiri atat de rare la
ardeleni, impresionase la Iasi pe Jean Chrissoveloni care i-a cumparat
o tipografie cu doug masini plane. Aceasta mica tipografie a fost leagä-
nul Institutului de editurg" intemeiat la Bucuresti de Taslguanu dupg
razboi, tot sub numele de Luceararul" prin achizitia atelierelor lui
Baer, din strada Numa Pompiliu. Tentat de politica in 1919, prin per-
spectivele ce se deschideau ardelenilor si legat cum era cu Goga si cu
mine s-a indreptat natural spre noi. A pläcut si lui Averescu, i-a plgcut
chiar prea mult caci generalul 1-a facut ministru la Industrie (!), farg
sä mai astepte inscrierea lui. Eu nu 1-as fi facut, caci pe scara politica
nu era inca pe treapta ministrilor, dar cand mi-a cerut Averescu parerea
nu rn-am opus prea tare, caci mi-ar fi fost greu fata de raporturile mele
personale cu dansul si pang' atunci reputatia lui nu fusese atinsa.
Tratativele cu ardelenii au fost singurele care rn-au interesat inainte
de alegerile din toamna anului 1919, caci Liga Poporului nu avea nimic
peste munti, nici macar un reprezentant politic si cu legea electoralg pe
care si-o facuse Maniu, nu am fi fost in stare sa scoatem un singur de-
putat. Legenda generalului cuprinsese Muntenia, Moldova, trecuse
peste Prut dar nu trecuse Carpatii. Auzisera tgranii ardeleni ceva"
despre Averescu, dar n-avea cine sa dezvolte si sa canalizeze acel
ceva". Pot sa marturisesc cg am alergat pang la alegerile lui Vgitoianu
cu limba scoasa dupa ardeleni. Dupà ce Averescu a hotarat abtinerea
de la alegeri, negocierile noastre au cgzut pe planul al doilea. Dupa
constituirea Ministerului Vaida n-a mai fost vorba de ele. Ne-am mul-
tumit cu Goga si cu grupul sat' pentru constituirea Guvernului ce se
pregatea, rämanand ca alegerile sg le facem in Ardeal cum vorn putea.
La Guvern se poate intotdeauna...
Dupa constituirea Guvernului Vaida, prin ianuarie si mai ales prin

februarie, am mai pertractat totusi cu doi ardeleni, cu doi ministri, cu
Victor Bontescu si cu Aurel Vlad dar intr-un scop special, in scopul
descomplectarii Ministerului. Pe cerul politicii ardelenesti au fost con-
226 coNsTANTiN ARGETOIANU
stelatii care s-au mentinut dar au fost §i comete cu traiectorii mai lungi
sau mai scurte, care au sclipit o vreme i apoi au disparut. Ca o cornea
a trecut prin fata noastra in toamna anului 1919, Teodor Mihali, care s-a
vazut o clipä prim-ministru pentru a cadea dupa cateva luni pe planul
al zecelea: in martie 1920, la constituirea Ministerului Averescu nu s-a
mai gandit nimeni la el fie §i pentru un strapontin. Tot a§a au trecut in
fata ochilor noSri Aurel Vlad, ministru de finante §i Victor Bontescu,
ministrul industriei in Cabinetul Vaida. Cateva luni n-a fost vorba de-
cal de ei; ei au fost conducatorii Guvernului ei, mai ales Bontescu
au determinat curentele in partid. Dupg prabu§irea Guvernului Fede-
ratiei", au cazut amandoi pe planuri inferioare i n-a mai vorbit nimeni
de ei. Bontescu a murit izolat, compromis in afaceri iar Aurel Vlad
a continuat sa zbarnaie la Ora§tie sub imboldul spirochetilor, Mfg sa-1
mai bage nimeni in seama.
Aurel Vlad era un capiat, prada unui sifilis in perioada accidentelor
tertiare. La Finante a fost ministru de pomina, i daca a mai ramas ceva
in picioare dupà dansul, e cà n-a stat decat trei luni in fruntea Departa-
mentului. A dezorganizat contabilitatea Statului in favoarea Ardealu-
lui, a incurcat toate directiile §i n-a lasat decal o singura amintire buna
pentru cei interesati: a autorizat banca Albina" din Sibiu sa impor-
te 20 milioane de coroane din Ungaria, ca sa le schimbe mai tarziu in
lei. Bontescu in schimb era omul cel mai a.,ezat, ardeleanul cu cel mai
mult scaun la cap, din cati am cunoscut. Priceput in problemele eco-
nomice, cu rezerva catorva ghgefturi pe care mai mult le-a tolerat de-
cal sa le fi pus el insu§i la cale a fot un bun ministru al industriei.
Vorbea despre noile conditii ale productiei, despre debu§eurile indus-
triale, despre revendicarile muncitorimii §i despre lipsa de elasticitate a
capitalismului ca un burghez de la Birmingham, cu calm i cu compe-
tenta. Fata de colegul &au Vlad, cu burta plesnita din care un mat de ca-
m*" se aeza tot timpul intre pantaloni ijiletcà, cu man§etele murda-
re mazgalite cu insemnari Bontescu se infati§a zvelt, curat i imbrä-
cat corect i cu un gust discret. Nu invoca principiile democratice, ca
ceilali ardeleni, nu aluneca in diversiuni inutile, *i strangea de aproape
subiectul discutiei. Conversatiile cu dansul erau o adevarata placere, §i
nu oboseau, fiindca nu ocolea scopul urmarit.
Bontescu Ii da seama de insuficienta Guvernului din care facea
parte, de precaritatea lui i se arata foarte dispus sa inlesneasca pleca-
rea" ca sa-si menajeze cai de acces, sau chiar numai motive de mena-
MEMORII, 1919-1922 227
jare" fag de urm5toarea formatie pe care o cam ghicea, caci chemarea

lui Averescu p5rea din ce in ce mai probabil5, chiar pentru cei ce nu
erau in secretul celor initiati. In asemenea conditii, intilnirea mea cu
Bontescu era, ca là zic aw, impus5 de imprejurari. A pus-o la cale
Costi Caragea, sotul fetei lui Rodolphe" Cretulescu, cea furat5 pe tim-
puri de tata-skt dui:4 divortul lui de fata Nababului. Caragea Ikea
politica cu Marghiloman, dar inclina spre noi. Inchiriase un etaj din
casa sa lui Bontescu i lui Vlad i se imprietenise cu ei. intr-o zi ne-a
poftit pe toti trei la dejun. Intrevederea a tras dup5 dansa altele. Aurel
Vlad, om de dreapta i burghez pan5 in varful unghiilor injura tot tim-
pul pe colegul s5u Lupu de la Interne, gi pe Vaida, c5 nu vine de la
Londra sa dea pe bolwvic afar5 din Guvern... Dar cu Bontescu, discu-
tam serios. Ca sa o scurtez, am ajuns sà-i conving pe amandoi s5-si dea
demisia ca sâ descomplecteze Cabinetul. Au convenit sA i-o dea la
primul hop al Guvernului i s-au tinut de cuvint. In ziva in care Miha-
lache a demisionat pentru c5 n-a fost 15sat s5-0 depun5 la Camera
legea pentru reforma agrarâ din Vechiul Regat, i doctorul Lupu fiind-
c5 i se refuzase i lui un proiect de lege demagogic privitor la regle-
mentarea chiriilor au dat i ei demisia lor...
Din demisiile date in acea zi, numai a lui Mihalache a fost serioas5
i politic motivag. Multi au crezut c5 i a lui Lupu a fost pus6 la cale
de mine, ca a lui Vlad i a lui Bontescu, fiindcA avusesem cu cfigva
vreme inainte o intalnire i o lung5 convorbire cu ansul la Nunuc5
Protopopescu, care ne poftise la masa'. intrevederea mea cu Lupu n-a
avut ins6 nici o leg5turg cu demisiile. Aveam i noi in partid extrerniqtii
noSri care tot impingeau pe Averescu spre stanga. Dup5 dizolvarea
Partidului Muncii, doctorul Lupu ram5sese de unul singur qi nu se in-
scrisese nic5ieri. Il alesese Stere la Tighina, §i farà s5 fie inscris in Par-
tidul Taranesc din Basarabia a gcut politica al5turi de marele oropsit
de la Soroca, pan5 s-a inscris odata cu el in vara anului 1921 in partidul
lui Mihalache (dup5 retragerea opozitiei din Parlament).
in februarie 1920 era liber, i de luat... Fo§tii Munc4ti" sficalau
zilnic pe Averescu, cerandu-i sá stea de vorbl cu prietenul lor Lupu.
Foarte ocupat cu damele lui, Averescu a refuzat dar m-a rugat pe mine
s5 iau contact cu el. Cunoscusem bine pe Lupu la Ia0; atitudinea lui ca
ministru de interne fag de miFarea comunist5 ma mirase i am prins
cu placere prilejul unei intrevederi ca sA ma lamuresc pentru ce se in-
velise in cutele steagului row. La Nunuck n-am mai gasit pe prietenul
meu de la Iasi; in locul omului nervos desigur, dar infrinat si intruckva

chiar timid, pe care-1 cunoscusem, am avut timp de trei ceasuri in fata
mea un congestiv exasperat ce sarea de pe scaun odata cu vorbele ce-i
tdsneau din gura. Vorbea si manca, manca si vorbea si nu se mai &aura
nici de mancare, nici de vorbe. Mi-a facut impresia unui posedat",
in sufletul caruia se incolacisera mai multi serpi: cum ridica capul unul
si-I musca, nenorocitul zvicnea si reactiona prin explozia unei nazi:6-
tii. Trei ceasuri i-a turuit gura, contrazicindu-se din sfert in sfert de
ceas. Mi-a explicat astfel ca asa nu mai merge", ea' oamenii cu dra-
pelul rosu aveau dreptate, ca s-a invelit in cutele steagului lor si a urlat
cu ei ca sa-i ademeneasca si sa-i stirpeasca dupa ce le va fi cistigat
increderea! Ca in venele lui curge singe de revolutionar, cä locul lui e
pe baricada! Apoi ca are vocatie de politist, ea' e burghez prin fire si
prin convingere dar burghezii merita, domnule, sa fie toti sparau-
rati, si ii voi spanzura cu mina mea!" Democrat convins, nu putea ad-
mite nici o dictatura, dar daca Averescu ii rasa Ministerul de Interne
(sa vezi d-ta cum stiu eu sa pun ordine in toate!" Vazusem...), era
gata &à se inscrie la dansul... Nu stiu dac5 avea in venele sale singe de
revolutionar, dar cred mai degraba cà in ele singele popilor smeriti de
la Arsura si al iobagilor supusi din trecut fusese adinc tulburat de veni-
nul spirochetilor moderni... 5 erpii despre care vorbeam! Ca sa o ter-
min cu el, i-am declarat c5 Ministerul de Interne era deja dat dar &à
al Lucrarilor Pub lice era inca vacant... Ma asteptam sa m5 insface, dar
spre mirarea mea mi-a raspuns foarte linistit: Apoi sa mai gam de
vorba..." I-am promis, dar nu rn-am tinut de cuvfint si n-am mai luat
contact cu dinsul pada in toamna lui 1921, cOnd am aranjat" cu el re-
intoarcerea caranistilor in Camera. Averescu dupa ce i-am povestit in-
trevederea, mi-a spus atit: Daca-1 mai vezi, ofera-i un loc la Marcuta!"
CAPITOLUL AL VII-LEA
Guvernul Averescu si problemele de rezolvat in afara de resta-

bilirea ordinei publice si a finantelor Reforma agrara Legea
electorala Legea Administrativa Opozitia manevrata de libe-
rali Iorga si Stere la Camera Resita" Retragerea opozitiei
din Camera Partidul Poporului Abuzurile de la Aproviziona-
re, Industrie, Razboi etc.
o --
Cu toata imensa popularitate a lui Averescu, cu toate c5 Guvernul

din 13 martie 1920 fusese primit cu mare multumire si cu incredere de
aproape toat5 lumea ne-am aflat din prima zi intr-o stare critic5 caci
aveam de fkut fatà unei situatii foarte grele si de dus la bun sfarsit un
program foarte inc5rcat. Trebuia inainte de toate sa restabilim ordinea
in strad5 si in finance; s5 unific5m apoi administratia Vechiului Regat
si a teritoriilor alipite', s5 des5varsim reforma agrar5, &à facem o nou5
lege administrativ5 adaptat5 noilor contingente ale Romaniei intregite,
s5 unificam cele trei regimuri electorale (din Vechiul Regat, din Ardeal
si din Bucovina) intr-o singufa lege, pe baza modificarilor constitutio-
nale din 1917 si a experientei trase din alegerile sàvârsite. Visteria Sta-
tului era sec5tuita; in Ardeal nu functionau administratii financiare, nu
se percepeau impozitele si nu exista buget! 0 lege constitutional5 si
unificarea Codurilor, desi veneau in ordine de urgent5, dup5 legile enu-
merate, trebuiau si ele pregaite, chiar dacA n-am fi ajuns noi si le
realiz5m. Cu toat5 greutatea sarcinei, ne-am inh5mat la carut5, si am
scos-o din fagas. in mai putin de doi ani, am realizat o bunA parte din
programul ce ne impusesem.
1 ln ce privea mai ales Ardealul si Bucovina, caci fag de Basarabia se luaserà deja
mäsurile esentiale.
230 tONSTANTIN ARGETOIANU
Fara a face un istoric amanuntit al acestor doi ani de guvernare, voi

insemna aci cateva amintiri personale menite sä lamureasc5 urma§ilor
mei infaptuirea marilor reforme pe care s-a intemeiat Romania Noua.
Nu voi mai reveni asupra haosului fmanciar gasit, despre care am
spus deja cfiteva cuvinte. La Finante, am fost in 1920 un ministru de
scurta durata; am oprit dezmatul, am pus primele jaloane pe calea rein-
trarii in normalitate dar meritul redresarii noastre fmanciare qi al
primului buget echilibrat de dupà razboi revine lui Titulescu. Nu voi
mai reveni nici asupra restabilirii ordinei §i a luptei noastre contra co-
munismului. in aceasta privinta am spus tot ce aveam de spus ma
voi opri insa, putin cat mai putin, asupra legii agrare, asupra legii admi-
nistrative §i asupra legii electorale, acestea doua din urma find opera
mea.
Cfind am vazut ca Averescu nu avea pofta de mine la Interne de
frica SA nu-mi fac majoritati mie §i nu lui (nesocotitul!) §i rn-a impins la
Finante pana dupa alegeri, rn-am gandit foarte serios sa iau Agricultura
si sd rdmiin acolo, ca sa infaptuiesc reforma agrara. Reforma agrara
era desigur cea mai irnportant5 din problemele ce trebuia sa rezolvam
caci punea bazele economiei noastre nationale. Daca a§ fi avut pe cine
sa pun la Interne sa se bata cu comuni§tii, n-a§ fi ezitat un moment.
Situatia nu trebuie judecata la lumina celor ce s-au intamplat, ci la a
celor ce puteau sd se intiimple. In martie 1920 pericolul comunist ame-
ninta ins5.0 existenta Statului; pentru a judeca starea de ingrijorare a
oamenilor in acel moment, e destul sä reamintesc ca Bratianu care de
obicei i§i lua toate raspunderile de guvernare a recurs la Averescu ca
singurul in stare, prin popularitatea lui §i prin autoritatea sa in armata,
sä fac5 fata pericolului. Ca lucrurile n-au mers pani unde ne temeam,
pang la represiuni sangeroase a fost un noroc. Poate ca n-a fost condu-
cerea comuni§tilor destul de curajoasä sau de intreprinzatoare poate
ca am cules eu la timp, in congresul lor pe frunta§ii partidului. Una sau
alta, e indiferent. Dupd ce a fost datd si ciistigatd, lupta impotriva co-
muni0i1or a fost privita cu alti ochi ca inainte sd fi inceput. Am socotit
atunci, in consensul general, ca locul meu era la Interne, 0 am fost silit
sa las altora reforma agrara qi prin urmare portofoliul Agriculturii. Nu
m-am dezinteresat insa de ea qi am facut un plan, care, permitandu-mi
sa ma consacru ordinei publice, imi ingaduia totu§i sa urmaresc §i in-
faptuirea reformei: imi gasisem intr-adevar omul care sa ma inlocuias-
ca. 0 cu care A* ma inteleg in aceasta directie.
MEMORII, 1919-1922 231
Problema agrar5 m5 pasionase 'Inca dinainte de intrarea mea in poll-

tic5. 0 studiasem sub toate laturile ei, o cuno*team cum putini o cuno--
teau i publicasem concluziile mele intr-o lucrare care facuse senzatie
in toamna anului 1913, in momentul in care Partidul Liberal pusese
chestiunea exproprierii. In lucrarea mea stabilisem necesitatea tarilor
exportatoare de cereale de a recurge la cultura mare extensiv5, singur5
compatibil5 cu reducerea preturilor de vanzare a produselor, inerenta
regimului agricol exportator. F5cusem insa distinctia natural5 intre
proprietate mare §i culturd mare. Ar5tasem ca, dac5 e vorba sg se im-
proprietAreasc5 toti cultivatorii,fdriimitarea proprietdfii nu trebuia sd
ducd .yi la fdramintarea culturilor. Se poate concepe o proprietate indi-
vidual5 mica, cultivat5 sub forma de cultur5 mare extensiva, prin asocia-
tie. Cultura mic5 cere o tehnic5 §i o intensitate de culturi foarte costi-
sitoare §i nu e rentabil5 decat in *He importatoare careli pot ridica
preturile de desfacere, prin taxe de import, pang la un nivel remunerator.
G5sisem in Garoflid un tovar4 de idei (honni soit qui mal y
pense!"). il cunoscusem la Nicu Filipescu. Agerimea inteligentei sale
ma sedusese. Era §i dansul un pasionat al problemelor agrare i un
iscusit agricultor in judetril Buz5u. in preajma r5zboiului scrisese o
carte, excelent5, in care documenta i el avantajele marii culturi i ne-
cesitatea ei in Romania exportatoare... Nu uitasern nici omul nici car-
tea, i la Ia0, in 1918 am recomandat pe Garoflid lui Averescu, care i-a
incredintat portofoliul Agriculturii. Minas in Ministerul Marghiloman,
Garoflid n-a putut säli dea mäsura in vitregia vremurilor. Legea lui,
legea muncilor silite, a fost poate o grqealà, dar a fost o masur5 cerut5
de altii. Si apoi, chiar dac5 Garoflid n-ar fi fost In practicd ministrul de
agricultur5 visat apoi mie nu-mi trebuia un practician ci un teoreti-
cian care sd-mi fdureascd o lege in sensul ideilor mele care erau i ale
lui. Am obtinut de la Averescu s5 creeze un Minister special nurnai
pentru reforma agrar5 i sa-1 dea lui Garoflid, lasand Departamentului
Domeniilor §i Agriculturii toate sarcinile de gospodArie curentà.
Cu Garoflid, rn-am inteles upr cu Averescu mai greu. Desem-
nase in gandul lui pentru Ministerul Agriculturii pe dobitocul de Cu-
dalbu careli facuse un mare renume ca magistrat pentru impartialitatea
i perfecta onestitate cu care judeca. Un tip de bon président", inac-
cesibil vreunei influente politice sau incercki de coruptie. Averescu in
1 Le bon président" era titlul ce se dedese in Franta presedintelui Magnaud, cele-
bru pentru sentintele sale umanitare si pentru incoruptibiitatea sa.
simplicitatea lui Ii inchipuise ea judecatorul integru era omul cel mai

indicat pentnl infaptuirea reformei agrare! Din nenorocire mai toata
lumea noastra po1itic, orbita de demagogia scumpa maselor nu vedea
reforma deciit sub latura ei juridicd, ca o masura de dreptate socialà.
Nimeni afara de Garoflid, de mine i de cativa prieteni convin0 de noi,
nu o judeca i sub latura ei economicd... Averescu vorbise deja cu
Cudalbu, si era oarecum angajat fata de el i nu uitase ca Garoflid Ii
trintise la Iai demisia infäsurata intr-un memoriu cu care Mosul nu se
impacase. Nu 1-am släbit insa pada' n-a cedat. A primit in cele din urma
sa taie Ministerul Agriculturii in doua, sa dea reforma i aplicarea ei lui
Garoflid i domeniile, cu agricultura i pàdurile, lui Cudalbu. Cudalbu
imi convenea de minune aläturi de Garoflid, caci 11 §tiam prost dar in-
capabil sä se amestece in treaba colegului &au i sa-i puna bete in roate,
caci de0 prost nu era lipsit de prudenta qi de corectitudine in manifes-
farile sale.
Socotelile mele erau excelente i nu cred cà puteam alege mai bine
decal pe Garoflid ca s desavar§easca o reforma pentru legiferarea
careia era mai indicat i decal mine, prin pregatirea i prin convingerile
sale. Toti oamenii cu scaun la cap rn-au felicitat §i increderea in solutii
mai echitabile qi mai economice a revenit in randurile agricultorilor
Inca buimaciti prin absurditatile i prescriptiile dezastruoase ale decre-
tului Duca. Dezamagirea a fost cu atat mai mare, caci dezamagire a
fost: Garoflid n-a raspuns intru nimic a§teptarilor noastre i a porcdit
reforma agrara mai rau decat ar fi putut sa o faca cel de pe urma conto-
pist din Ministerul &au... Dar de unde puteam ti eu ca in Garoflid erau
doi oameni? Un teoretician incapatanat ca un catar pe care nimic §i
nimeni nu-1 putea intoarce §i un practician de o deplorabila slabiciune,
fricos §i influentabil. De cate ori n-am discutat cu el mai tarziu, §i mi-a
marturisit cà indeplinise o opera infamd, dar ca nu putuse altfel, fiindca
aa erau vremurile! Erau vremurile cum erau, dar nenorocirea a fost câ
era el cum era! In fata Parlamentului, in fata opiniei publice, in loc sä
se prezinte cu curajul §i cu autoritatea necesare pentru a rezista curen-
telor demagogice i a le invinge, Garoflid s-a infatipt ca un vinovat,
sau cel putin ca un banuit in cautare de absolvire. Se declarase in 1918,
in Ministerul Averescu partizan hoar& al unei politici alaturi de Ger-
mania, o scrisese i o semnase facuse apoi parte din Ministerul Mar-
ghiloman, douà crime ce nu se iertau 'Inca in 1920. II acoperisem noi,
Averescu i cu mine, dar omul tremura la fiecare amenintare cu rea-
MEMORII, 1919-1922 233
mintirea trecutului... La Camera, in comisie sau in sedinta, de cfite ori

incerca sä se opuna clantailor demagogiei, o simpla aluzie il facea sa
taca si sa alunece sub masa sau sub banc5. Pada' la chemarea lui Ave-
rescu la putere si pana dupa alegeri, partizanii nostri se aratasera docili;
dandu-si seama ea" generalul n-ar mai putea obtine o dizolvare, sub in-
fluenta pe de aka parte a curentelor ultra-democratice ce dominau in
afara si patrunsesera in Parlament odata cu opozitia deputatii nostri
isi luasera nasul la purtare. 10 inchipuiau ca puteau pune autoritatea
Camerei in cumpana cu a Guvernului si a generalului si ca sa nu se lase
mai prejos dec.& opozitia tineau piept ministilor de categoria a doua si
le faceau zile fripte.
Din skull majoritatii se despartise un grup democratic", in frunte
cu Virgil Potarca, hotarat sa impinga partidul spre stanga de frica con-
curentei electorale taraniste. Cu toata bonomia" sa de burta-verde
(caci a inceput sa se umfle de tanar), Virgil Potarca era cel mai feroce
arivist dintr-o familie de arivisti. Fiu mai mare al unor bulgaroi din Ple-
nital ajunsese, desi abia la a doua generatie de intolire, doctor in drept
de la Paris, deputat, sef de grup si candidat de ministru. Cu gandul tot
la alegkorii lui din Do lj, a fost cat a tinut discutia reformei agrare in
Parlament, adica un an si mai bine, teroarea lui Garoflid sustinand cu
tot grupul sau propunerile talanistilor si trecand chiar dincolo de ele.
N-am putut niciodata sa inteleg cum a putut cineva &á se sperie de Po-
tarca si sa-1 ia in serios, cum a facut Garoflid. A fost toata viata lui un
caraghios. 11 vad si acum balantandu-se greoi langa mine pe Ca lea Uni-
rii din Craiova era prin 1924 si se casatorise de curand cu o fati ce-i
adusese 300 pogoane zestre si soptindu-mi: efule, mi se pare ca
mersdam cam departe cu exproprierea!" Il vad ratacind cativa ani mai
tarziu prin culoarele Palatului unde Regele Carol il tinea in rezerva ca
sperietoare pentru fiu-sau cand nu era cuminte2... 11 vad tradand pe
Averescu pentru mine, pe mine pentru Mihalache, pe Mihalache pentru
Goga si pe toata lumea ca sa-si umple buzunarele! i asta era dom-
1 Tatfil lui, (Aran fruntas din Plenita (Dolj) se imbogätise, mai cu camtita, mai cu
munca, mai cu tot felul de negoturi. Ajunsese inainte de räzboi deputat conservator al
Colegiului al III-lea de Dol.j. Un frate al lui VirgilicA a ajuns primar la Craiova, altul
primar la Plenita. Unchiul sau, doctor in medicind, a ajuns general si sef al Serviciului
sanitar militar.
2 Am sa" chem pe Potarcii!" era o amenintare ce speria pe raniirul Voievod, ingro-
zit de aspectul fioros al burtlildului...
nul care punea in r5cori pe Garoflid! Cu mine nu se incurca, si am ru-

gat pe Garoflid s5-mi telefoneze de câte ori va intampina o greutate din
partea majoritatii sau a lui Potfirc5: eram gata s5 vin numaidecfit la Ca-
mer5 s5 lamuresc situatia. Nu in-a chemat niciodatd. Ii era fric5 s5 r5-
man5 singur cu demagogii si cu santajistii dup5 plecarea mea, s5 nu se
fazbune impotriva lui...
Aflam totdeauna certurile dup5 fiecare capitulare a lui Garoflid,
caci eram prea ocupat ca sa-mi petrec vremea in comisiile Camerei.
Am fost chemat de douà ori, dar lucru de necrezut de membri ai
opozitiei! 0 data rn-a chemat nu mai stiu care din ei, ca s5 scap o su-
prafat5 mai mare pentru fermele model, a doua oar5 am auzit pe docto-
rul Angelescu bolborosind in capul firului: Vino, mA vino repede
c5 e pr5p5d!" Garoflid propusese s5 se pfateasc5 proprietarilor Oman-
tul (in rental) socotindu-se de 30 de ori pretul maximal fixat in fiecare
regiune pentru chirie (decretul Duca) iar grupul PotarcA si taranistii
cereau s5 nu se prateasc5 decat de 20 de ori. De 30 de ori pretul era deja
o deriziune; Garoflid il propusese far5 s5 intrebe pe nimeni, si pe mine
mai putin decat pe oricine. Cu o zi inainte m5 intelesesem cu Averescu
sA fie de 40 de ori pretul arendei nationalel. Am facut pe Garoflid cu
ou5 si cu otet; era galben si tremura, si gata sA primeasc5 si coeficientul
de 20, si unul de 10 dac5 i s-ar cere, numai s5 nu fie tratat de bosofil"
si de ciocoi"... Porcaria era s5vfirsit5; n-am putut reveni asupra cifrei
de 30 acceptat5 de Garoflid dar dup5 ce am vorbit" cu oamenii mei
n-a mai fost vorba de 20 si s-au tinut cAtva timp linistiti.
Garoflid nu era mut si pusilanim numai in fata demagogilor de la
Camer5, dar din nefericire si in fata Consiliului de Ministri si a lui
Averescu. Decretul Duca consacrase dou5 mari erori: bazase pe prin-
cipii sentimentale alc5tuirea ordinei de preferintA pentru improprieta-
rire si hotarfise m5suri identice pentru expropriere si pentru improprie-
tarire, de la Dorohoi 0115 la Severin. In conferinte in trei cu Averescu
si Garoflid, apoi in mai multe sedinte ale Consiliului de Ministri, am
c5utat s5 conving ca. exproprierea si impropriefarirea nu trebuiau acute
la fel in Botosani si in Do lj, de pild5, intr-un judet in care t5r5nimea nu
avea unelte si vite la dispozitie si unul in care deja de generatii cultiva
in dijm5 pAmânturile marilor propriet5ti cA era o absurditate s5 se ia
in Oltenia pAmintul din mfina invoitilor, cultivatori din tat5 in fiu, ca s5
I Preorile arendelor regionale fuseserli fixate demagogic la sume foarte mici, si

leul mai scazuse si scadea intruna...
MEMORII, 1919-1922 235
se dea vaduvelor *i orfanilor de razboi nevolnici qi incapabili sa mun-

ceasc5... N-am izbutit. Averescu, repeta intruna ca nu poate reveni
asupra anumitor prescriptii ale decretului Duca ca putea merge mai
la stanga, dar mai la dreapta nu! lar Garoflid, uitand tot ce scrisese, tot
ce spusese *i tot ce gandea facea butuc *i se da la srarqit de partea lui
Averescu. Ceilalti mini*tri imi dau dreptate, dar adaugau numaidecat
c5 nu se putea reveni asupra dispozitiilor deja decretate care constitu-
iau un angajament fats de cei interesati! Si a*a am avut in Dolj birjari
tigani din mahalalele Craiovei impropriefariti pe pamanturile fertile din
valea Dunarii, iar cultivatori de meserie cu plug, cu boi, cu experienta
agricolà, inlaturati de pe lanurile pe care le muncisera din tat5 in fiu *i
pe care se crezusera aproape slapani sub regimul invoielii. Cat am avut
de furca nu cu opozitia ci cu ai mei, cu Potarca *i cu Garoflizii mei
ca sa scot 500 de hectare neexpropriabile pentru exploatarile a*a-
zise model, ca sa scap p5manturile indundabile i culturile speciale!...
Dac5 in toata aceasta actiune ag fi avut pe Garoflid, sincer *i hotarat
langa mine, cu siguranta ca a* fi reu*it sa schimb fata reformei agrare,
sa-i dau un caracter economic *i sà evit astfel prabu*irea agriculturii
noastre. Garoflid si-a liatut joc de o mare raspundere, *i a fost indirect
autorul falimentului economic care a dus la inglodarea agricultorilor *i
la nevoia conversiunii datoriilor pe care tot eu a trebuit sâ o iau in spi-
flare in 1931.
Dar ce puteam face fata de tradarea lui Garoflid, in 19211 S5 incerc
s5 ingradesc cel putin pornirile demagogice pentru viitor *i sa consoli-
dez limitele stabilite pentru expropriere prin legea noastra. Pentru
aceasta trebuia sa obtin la votul fmal al reformei o majoritate de doua
treimi i sà-i dau astfel un caracter constitutional. M-am executat. N-a
fost insä lucru u*or. Sub pretext ca nu se mersese cu expropierea pana
unde cerusera ei, tarani*tii hotarasera s voteze contra, *i dup5 ei se
luase toga stanga partidului nostru. Sub pretext de atitudine politica",
ardelenii voiau qi ei sä voteze contra. Cu toate unanimitatile noastre
electorale, reprezentarea proportionala bagase atatia opozanti in Carne-
t* Inc& riscam sa' nu ating majoritatea doritá de &ma' treimi, dacá nu
votau tofi ai nostri.
in cele douS-trei zile care au precedat votul, am lucrat grupurile, si
in ziva scrutinului am pus oamenii mei sá ceati votul pe fats cu apel
nominal. M-am asezat in momentul scrutinului pe treptele biroului, in
fata bnciIor era sä zic a ieslelor si la chemarea fiecarui nume din
partidul nostru, ma uitam in ochii chematului si sub uitatura mea n-a

indr5znit unul sa spun5 contra"! Duca (liberalii votaser5 toti pentru)
se uita la mine si 'idea, iar dup5 sedinta m-a luat la o parte: Mare
smecher esti, bine c5 nu te am pe tine in partid!" La ce s-o fi gandit nu
stiu, dar mi-am adus aminte de vorba lui in 1930, cand m-am certat cu
Vintilà si rn-am despktit de Partidul Liberal...
In ce priveste legea administrativ5 si cea electoral5 elaborate sub

directia mea la Ministerul de Interne in 1920 si 1921, n-am mai avut sa
ma caciulesc la nimeni. St 5p5n pe situatie am putut lucra in afarà de
contingentele politice si de partid. Legea electoralâ ma interesa mai
putin; marginit de textul constitutional, nu mai ram5nea decal sä dez-
volt dispozitiile sale ca sá poata fi aplicate pe tot intinsul Regatului.
Am depus proiectul de lege la Camera si am 15sat comisia special5 s5-1
discute pe indelete. Guvernul a c5zut inainte ca legea sa vin5 in plenul
Adunarii si s5 fie votatà. N-aveam de ce sa ma grabesc: in ipoteza men-
tinerii Guvernului nostru aveam vreme destula, iar in ipoteza contrara,
n-aveam nici un interes sa inlesnesc alegerile succesorilor nostri. Cu
at5t mai mult c5 ii cam ghiceam si ca-mi convenea s5 las ardelenilor
armele lor in mink impotriva liberalilor...
La legea administrativa am lucrat in schimb cu patim5. Nu ma inhá-
masem 'Inca in acea vrerne la problemele monetare si economice si stu-
diasem cu amánuntul in ultimii doi ani problemele administrative, la
noi si in str5in5tate. Le cunosteam bine si pe acest teren puteam da
ceva. Si am dat. Proiectul rneu de lege administrativ5 votat numai de
Camera (am demisionat inainte de a-1 putea trece prin Senat) a servit
de baza legilor posterioare promulgate de liberali, de tailnisti si de
C5linescu sub dictatura Regelui Carol al II-lea. In 1931, am incercat sa
perfectez reforma mea, dar nici atunci n-am ajuns pada' la promulgare.
In vechiul nostru regim (1914-1940) existau formule impotriva carora
era inutil sä te ridici formule tabu" pe care ar fi fost o copilarie sa"
incerci s5 le inl5turi caci intraser5 adanc in constiinta oamenilor si
faceau parte din patrimoniul sufletesc. Printre acestea era si descen-
tralizarea administrativa". Ea figura in prograrnele tuturor partidelor, in
discursurile tuturor sefilor politici, in profesiunile de credinta ale tutu-
ror clantAilor. Ca mai toate conceptiile noastre politice, era si aceasta o
conceptie fals5. Dar cine s5 te asculte daca ai fi spus-o! Plecind de la
constatarea c5 in t5rile civilizate aparatul administrativ se intemeia pe
MEMORII, 1919-1922 237
celula periferica i de la abuzurile i lipsa de eficacitate a administratiei

noastre prea centralizate, incurajat5 de doctrina occidental5 care stabi-
lise cà operatiile administrative trebuiesc supuse unui control cet5te-
nesc cat mai am5nuntit toata lumea cerea sa se introduc5 .,si la noi
descentralizarea. Toat5 lumea uita ins5 sau habar nu avea c5
descentralizarea din t5rile occidentale nu fusese nic5ieri realizat5 prin-
tr-o reform5 legiferat5 ci prin evolutia istoric5 a drepturilor i a libert5-
tilor individuale i obstqti. In Evul Mediu, primele libert54i cucerite au
fost liberfatile comunale. Celula periferic5 a fost astfel cea dintâi orga-
nizat5 i aparatul administrativ s-a dezvoltat ulterior, de jos in sus. In-
cercarile de reform5 legis1ativ5 n-au fost, in Occident, descentraliza-
toare, ci dimpotriv5 centralizatoare. Centralizatoare au fost astfel noile
organizari administrative promulgate sub regimul Revolutiei franceze
si sub al Imperiului precum i cele din diversele t5ri care s-au organizat
sub influenta curentelor politice franceze. Un regim de descentralizare
cere o celulà periferic5 capabild sa se administreze singur5. 0 aseme-
nea capacitate nu se poate ins5 conferi printr-un simplu text de lege.
La noi, o descentralizare sincer5 i rea15, ar fi fost i ar fi Inca
un dezastru. Experienta ne-a invatat c5 nu numai comunele rurale (ne-
norocitele de ele!) dar qi cele urbane ci chiar pi municipiile nu sunt in
stare s5 se administreze i sa-§i valorifice avuturile farä o tutelà steans5
din partea unui organ superior. Pe timpul ministeriatului meu din 1920-
1921, Ministerul de Interne a scapat municipiile Ia§i, Galati i Br5ila
de o adevarata ruida refuzand aprobarea sa n5zbâtiilor hotarate de Con-
siliile municipale respective.
Tot atat de adev5rat era c5 Ministerul de Interne find supraincarcat
cu controlul atator administratii locale, functiona greu §i da solutii in-
tarziate printre care 4i Paceau drum i abuzurile de tot soiul. Planul
meu a fost s5 obtin o imediat5 descongestionare a Ministerului de In-
terne §i s5 indrumez printr-o nou5 organizare celulele periferice spre o
viatà de sine stalátoare. Am creat, drept consecinta a acestei operatii,
Regiunea trecand asupra Regiunii din atributiile Ministerului. Cate-
va Regiuni puteau fi organizate destul de repede. C5dea apoi in seama
Regiunii s5 fac5 pe indelete educatia judetelor. Acestora odat5 edu-
cate", urma sa li se dea o autonomie din ce in ce mai mare i ele la
randul lor trebuiau sä fac5 educatia comunelor. Numai dupg ce comu-
nele vor fi tansformate in organisme capabile s5 se guvemeze singure,
se putea in fine vorbi de descentralizarea propováduit5 prin manualele

doctrinare si prin discursurile politicienilor.
Regiunea era astfel, in ideea mea primul inel al unui lant ce trebuia
sA duc5 in 50 pan5 la 100 de ani dup5 imprejurari si dup5 destoinicia
oamenilor la o adevärat5 si definitiv5 descentralizare. Pentru a ajuta
miscarea de ridicare a comunelor rurale, facusem in proiectul meu, din
plasä, un organ de o deosebitä importanta menit sä ajute prin intimi-
tatea unui contact de toate zilele, dezvoltarea functional5 a celulei peri-
ferice.
Nu pot analiza aci toate ameliorkile de amanunt aduse prin proiec-
tul meu organizarii noastre administrative. Am avut mai tarziu satisfac-
tia, dup5 ce patimile politice s-au mai potolit, s5 vád proiectul meu de
lege din 1921, revazut si indreptat in 1931, considerat de toti specialistii
nostri, de toti functionarii nostri mai experimentati, ca cel mai bun pro-
iect de lege administrativa, din cite s-au pl5m5dit in tara noastr5. L-am
aleatuit in colaborare cu balr5nul Crasnaru, edec al Ministerului de In-
terne si cel mai bun cunosc5tor al materiei. Cr5snaru, cu toata modestia
inf5tisarii lui, era tob5 de carte; cunostea toate legislatiile administra-
tive din lume, citise toate tratatele de Drept Administrativ dar cum
dedese cu capul de toate pragurile si trecuse in lunga lui carier5 prin
toate greut5ti1e meseriei, nu se 15sa ademenit de utopii. Din colabora-
rea noastrà a iesit un text pe care 1-am supus unui comitet de specia-
liqti" in fruntea caruia pusesem pe Ion C5marasescu, care se bucura in-
cã de reputatia de administrator iscusit de pe urma prefectoratului s5u
la Silistra, dup5 1913. Cu acest prilej, prietenul Camatisescu a fost
dezumflat in public in comisie i la Camera, caci mai era si deputat
§i inc5 ales de mine (unul din cei 10 takisti...). T5ia incontinuu fire in
paint, era vesnic contra, oricare ar fi fost m5sura propus5; vorbea cea-
suri si nu convingea pe nimeni. Era mai ales un vràjmas al Regiunii, pe
care o combatea numai fiindcá nu o propusese el. Imi aduc aminte cu
prilejul discutiei la Camera, ea' a tinut un searbild discurs care nu se mai
sfarsea, de innebunisem toti. La un moment dat vorbea deja de 2 ore
1-am intrerupt exasperat: Domnule C5m5r5sescu, hai sa ne intelegem:
d-ta renunt5 s5 mai vorbgti si eu renunt la <ffegiune»!" Ce nu face
omul la disperare! Din fericire pentru Regiune i pentru reputatia mea ul-
terioara", pis5logul n-a primit tranzactia si a mai continuat un ceas...
Regiunea a fost combátut5 de opozitie cu o inversunare explicabila
numai prin patima ce se punea in acele vremuri in tot ce se atingea de
MEMORII, 1919-1922 239
politica. M-au combalut liberalii fiindca erau anti-regionalisti in politi-
ca, ca si cum regionalismul politic ar fi avut ceva de-a face cu Regiuni-
le mele! Dar ce e mai nostim, e ca m-au combatut cu aceeasi inversu-
nare si ardelenii, regionalisti prin fire, ceea ce nu i-a impiedicat, cand
au venit la putere, sa adopte Regiunile mele in legea lor, numai ca le-au
numit Directorate... Politica si buna credinta, fac insa doua!
Guvernul Averescu ar fi putut face fata grelelor probleme ce avea
de rezolvat daca ar fi fost lasat in pace &à lucreze. Dac5 n-ar fi fost har-
tuit cum a fost, n-ar fi comis nici unele greseli datorite enervarii si at-
mosferei de exasperare intretinuta de opozitie. i fara aceasta hartuiala
care a contribuit la scaderea autorifatii noastre de Guvern s-ar fi menti-
nut mai bine si coeziunea si disciplina partizanilor, caci infrangerea
noastra a avut in parte si cauze de ordin intern, de partid.
Cei care au condus dantul apasilor in jurul Guvernului Averescu si
au sfarsit prin a-1 tranti, au fost liberalii. faranistii si ardelenii au intrat
in jocul lor ca prostii i le-au servit drept coada de topor. Au crezut ca
ne doboara pe noi ca sa vin5 ei, si au adus in realitate la putere pe libe-
rali, pe care ii urau de zece ori mai mult ca pe noi. Bratianu era incotn-
parabil mai inteligent si mai experimentat in politica dee& Maniu si
Mihalache, dar mai era si altceva. Bratianu avea pe Barbu tirbei si
prin Barbu tirbei pe Rege in mana si juca astfel partida fara nici un
risc de a pierde, pe cand concurentii sai nu aveau pe nimeni, # nu giau
nici mdcar ce se petrece Sus. Bratianu prezentase Regelui Guvernul
nostru ca un interimat menit sa restabileasca ordinea, sa distruga curen-
tul comunist prin lupta si curentul averescan prin uzura si dezamagire.
Am spus deja ca momentul in care Averescu a renuntat sa cucereasca
puterea si a cersit-o, a fost pierdut. Ca a cersit-o de la Rege a fost deja o
gresealä de neiertat dar cum sa calific ca a cersit-o de la Bratianu?
Bratianu nu putea suferi pe Averescu, dar la un moment dat s-a temut
de el, mai ales dupa succesele noastre electorale din februarie 1920,
and i-a trimis pe C. Banul in vederea unei intelegeri. Posed inca notita
scrisd de mina lui Averescu prin care, in vederea conversatiilor mele,
inconsecventul general rezuma propunerile facute lui Bratianu.
Iat-o:
Se vor pune mai intfii la punct cele ce mi s-au comunicat de càtre dl. Ba-
nu din partea d-lui Brätianu, .,s1 anume:
1. Este necesar a se pune capat actualei stari de lucruri care ne duce la un
pericol sigur.
' Inainte de intevederea mea cu Vintild Brittianu qi cu I.G. Duca.

2. Singura solutie este un Guvern Averescu.

3. Se admite ideea dizolvarii Parlamentului.
Propunerile noastre:
1. Dizolvarea Parlamentului a se hotari modalitatea.
2. Asigurarea unei guvernäri intr-o atmosferfi dach nu de cordialitate, cel
Min lipsith de ostilitatel.
3. Asigurarea unui control (!!) al opozitiei2 eficace dar obiectiv. Modali-
tatea sprijinului de dat in alegeri3.
4. Intelegerea prealabili asupra unor puncte esentiale din programul de
guvenihmant (!!!). A se stabili care (!!!). In orice caz se vor cuprinde: chestiu-
nea agrarä impozitele.
5. Toate chestiunile importante se vor supune dezbaterilor Corpurilor Le-
giuitoare duph prealabili intelegere cu opozitia4(!!!!) pentru a fi adoptate (sic)
de comun acord (! !!). Leghtura cu opozitia5 s-ar face prin intermediul unui de-
legat permanent al opozitiei. Divergentele de phreri nu vor putea insä impiedi-
ca pe Guvern ali duce proiectele in Parlament (!!!)".
Continutul acestei notite e atat de fantastic Inc& cititorii mei ar pu-
tea crede c5 1-am n5scocit eu ca s5-mi bat joc de Averescu; il reproduc
la Anexele6 acestor Amintiri in facsimile, ca s5 se conving5 oricine de
exactitatea lui.
Las cititorului plkerea sä-si inchipuie ce au auzit urechile lui Ave-
rescu dup5 ce am citit notita. Dar Banu comunicase lui Br5tianu textul
ei si Br5tianu putuse astfel cantari inca o data valoarea politica a omu-
lui de care se temuse o clip5. Platitudinea lui Averescu fat5 de liberali
si in special fat5 de Bratianu nu s-a alterat nici dup5 inscaunarea lui la
putere, nici dup5 dezastrul liberalilor in alegerile generale din 1920 in
care n-au putut strecura cleat 7 deputati, desi n-au fost combatuti de
Guvern, si s-au clasat mult in urma Partidului Taranesc si al Partidului
National din Ardeal. Alegerile din 1920 au fost cele mai lipsite de in-
gerinte guvernamentale din cAte s-au facut in tara romaneascá. Curen-
tul in favoarea noastra era atat de putemic 'Inca am putut s5 ne oferim
luxul unor alegeri complect libere. In Vechiul Regat toata lumea vota
cu Steaua" pentru Averescu iar in Ardeal cei mai multi nu atat pentru
1 Din partea Partidului Liberal, bineinteles...
2 Liberale, merge de la sine!
3 Liberalilor...
4 Liberalà.
5 Liberalri...
6 Anexa H.
MEMORII, 1919-1922 241
Averescu cat contra lui Maniu i a Consiliului Dirigent... Popularitatea

lui Averescu ajunsese pang acolo, hick soldatii de gard5 pe la sectiile
de vot, carom se interziseser5 orice ingerintk arkau aleg5tori1or fundul
palmei pe care desemnaserà in negru Steaua" generalului! In aceasta
liber5 concurent5 politic5 liberalii s-au fkut de ru§ine, ceea ce n-a im-
piedicat pe dulcele Ferdinand sa-i aleag5 drept succesori ai no§tri inlà-
tufand astfel indicatiile corpului electoral in prima lui manifestare sin-
cer5 i complect51.
Cu toatä puterea cu care il investise §i Regele i corpul electoral,
Averescu a continuat s5 se p1oconeasc5 lui Bratianu; platitudinea lui a
atins culmea in faimoasa telegram5 de la Gurb5rie§ti care a consternat
pan5 qi pe ultimii lui credincio0...
Prima improprietkire pe baza legii agrare s-a facut cu mare alai la
Gurbane§ti, in judetul Ilfov. Generalul a prezidat in persoan5 la fata lo-
cului la remiterea titlurilor de proprietate; s-au tinut discursuri §i s-au
luat fotografii reprezentând pe tata Averescu impktind p5mant t5rani-
lor, fotografii ce au fost apoi impktite in toat5 tara. Tata Averescu a
incununat serbarea printr-o lung5 telegramä omagial5 adresat5 lui Bra-
tianu, pe care 1-a recunoscut astfel ca adevkat autor al reformei. C5 era
a§a, o §tia toata lumea, dar gestul, din punct de vedere politic era dezas-
truos... Dac5 era pe dreptate, apoi trebuia felicitat §i omagiat Constan-
tin Stere, oropsitul Stere, c5ci el bagase exproprierea pe gat lui Bratia-
nu, in 1913 §i 1914.
Platitudinile generalului n-au dezarmat ins5 pe Br5tianu, care s-a ti-
nut in rezervk de sus, din clipa in care §i-a dat consimt5mantul la for-
marea Guvernului Averescu pan5 i-a declarat razboi pe fat5 in iulie
1921. Aceasta rezerv5 a permis Partidului Liberal s5 tipareasca in ma-
nifestul ski ate tara" din octombrie 1921 urmatoarea obr5znicie:
Cat timp Guvernul generalului Averescu a incercat s5 des5Var-
§easca reforma agrark care era opera noastrd, ne-am ferit sa intreprin-
dem impotriva lui o actiune de opozitie mai energic5. Ne-am multtimit
s5 denunt5m in Parlament §i in pres5 greplile §i abuzurile acestui
Guvern, cu speranta, ea' prin indemnurile noastre cei de la carma Orli
vor pune un frau pornirilor lor atat de daunatoare inchegarii unitatii
noastre nationale..."
1 In noimebrie 1919, manifestarea fusese sincera dar nu complead, did lipsise din
concurentd Steaua" generalului.
Dup5 ce comunismul a fost defmitiv ingenunchiat, dup5 ce reforma

agrarà a fost votat5, dup5 ce fmantele au fost repuse in ordine, dup5 ce
atmosfera politica' s-a limpezit, BrAtianu a socotit CI sosise vremea s5
reia puterea §i sä rastoarne pe Averescu c5ci Sus, succesiunea fusese
aranjat5". Fata de opinia public5, situatia liberalilor era ins5 grea. Ale-
gerile generale dedeser5 kc la un fel de numaratoare pentru partide,
caci fat5 de cov5ritonil curent averescan nu votaserá pentru fiecare
list5 din opozitie decal strict membrii inscri0 in fiecare partid, i in
aceasta numaratoare liberalii ie§iser5 cei din urm51, departe de tar5n4ti
§i de Partidul National din Ardeal. Dup5 Partidul Poporului, partidele
cele mai simpatizate de mase erau cel taranesc qi cel national de peste
munti. Tot ce pierdeam noi la tara, pe zi de guvernare ce trecea, se ali-
pea de t5r5n4ti. Cu dib5cia kr politica, liberalii au impins intal in lupta
pe t5rAni§ti i pe ardeleni i n-au intrat i ei in foc decal dupà ce prima
bre0 fusese fcuta in zidurile cet5tii noastre...
Cu t5r5n4tii i cu ardelenii, raporturile noastre s-au stricat dui:a for-

marea Guvernului din 13 martie. 135n5 atunci fusesem prieteni, cu arde-
lenii indeosebi care incercasera chiar Si ne atraga in Guvernul Vaida.
In cursul anului 1919, fusesem cu totii o ap5 impotriva liberalilor §i a
samavolniciilor lui Bràtianu. Chemarea noastra la putere schimbase
insa fata lucrurilor. Pentru a pune capát anarhiei administrative i a
pecetlui unirea cu Ardealul, am fost siliti sâ desfiintam Consiliul Diri-
gent i am facut-o repede, inainte de alegeri. Am delegat la Cluj câte
un secretar de fiecare Departament, insärcinat cu lichidarea gestiunii
fostului Consiliu i cu aplicarea mäsurilor de unificare. Grosul popu-
latiei ardelene a fost incantat qi ne-a manifestat in alegeri recuno§tinta
sa, dar Maniu §i domnii" care conduceau Partidul National profi-
torii regimului desfiintat au urlat §i au protestat, §i au mers pana s5
ne acuze c5 am calcat pactul Unirii de la Alba Julia. Acuzare neinte-
meiata, caci pactul de la Alba Julia prevedea ca Ardealul va avea o ad-
ministratie autonornA numai Oda' la convocarea unei Constituantel.
Ori Parlamentul ie0t din alegerile f5cute in noiembrie 1919 avea carac-
terul unei Constituante, ap inat, chiar dup5 litera actului de la Alba
Julia, Consiliul Dirigent ar fi trebuit s5 fie lichidat de atunci. Dar cfind
I Textul exact al Rezolutiei de la Alba Iulia: Adunarea Nationala rezervä teritorii-
lor sus-indicate autonomia provizorie pima la intrunirea Constituantei aleasli pe baza
votului obstesc".
MEMOR11,1919-1922 243
vrea omul s5 g5.seasc5 nod in papurk 11 g5se§te. In realitate Maniu qi

oamenii lui nu ne-au iertat scoaterea lor din rezorturile" in care se in-
cuibaser5 §i din afacerile guvernarii Ardealului. In loc s5 mai alergam
unii dup5 altii, cum o facusem in decursul anului 1919 i in primele
dou5 luni ale anului 1920, ne-am ridicat unii impotriva altora, i cam-
pania electorala, dus5 in Ardeal de partea noastr5 de Goga qi de prie-
tenii lui inscri§i la noi, ne-a vrajm5§it §i mai r5u. Din momentul dizol-
värii Consiliului Dirigent, ardelenii grupati in jurul lui Maniu au con-
stituit o mas5 gata sä fie aruncat5 impotriva noastra, §i cei care r5zbise-
fa' in Camera au §i inceput sa fie manevrati de liberali, de cum s-a des-
chis sesiunea Corpurilor Legiuitoare.
Pe tarani§ti, liberalii i-au manevrat i mai u§or. Partid nou, oameni
noi §i rarà experienta, tar5n4tii nu aveau un patrimoniu politic de al:4-
rat §i prin urmare nici rezervele ardelenilor banuitori fata de oricine
voia s5 le intind5 maim sau s5 le dea un sfat. Alergau cu limba scoas5
dup5 prilejurile de a se manifesta, cu totii ca partid, §i fiecare in parte
ca sà-§i valorifice galoanele proaspAt ca.,tigate pe campul de bâtaie din
jurul urnelor. La aceasta ardoare juveniI5 se mai ad5uga i necazul de a
fi fost r5sturnati de la putere, i ignoranti cum erau despre cele petre-
cute in culise, ura lor se indrepta impotriva noastr5, care le luasergm
locul. Toti naivii care se adunaser5 in jurul cameFi lui Mihalache, si
purt5torul c5me§ei insui au fost foarte maguliti s5 trateze cu liberalii
de la egal la egal, i de§i nu-i puteau suferi, acqtia i-au invartit cum au
vrut. Cand in toamna anului 1921, s-au dumirit cà facusera jocul libe-
ralilor §i c5 Bratianu Ii pacalise, a fost prea tarziu...
incetul cu incetul, liberalii au mai pus de partea lor qi pe Iorga, care,
de§i nu se bucura de increderea fotiIor sai tovar4i din Federatie",
avea 'Inca o mare influent5 oratoric5" atat asupra ardelenilor cat si
asupra tarani§tilor. Nici lorga nu ne ierta c5-I scosesem din prqedintia
Camerei, §i in plus nu putea suferi pe Averescu. Cu mine a mai mers
cum a mai mers pada la memorabila §edinta a Camerei din 10 decem-
brie 1920, cand i-am bágat pumnul in gur5". Era dupa atentatul de la
Senat; corpul neinsufletit al lui Greceanu nu se racise Inca bine cand
domnul profesor a avut neru§inarea sä ma interpeleze asupra masurilor
samavolnice" ce luasem impotriva complicilor uciga.,ilor... Am vazut
§i eu rop, §i m-am repezit asupra lui. Dup5 ce am subliniat in termeni
aspri indrazneala incoiWientului paranoic, am declarat c5 eram sätul de
panglicele tricolore pe care le tragea pe nas i aratandu-i pumnul, i-am
urlat c5 voi qti s5 i-1 bag in gur5, i lui... Nimeni nu-1 mai tratase aa in
Parlamentul romfinesc, qi ropotul de aplauze ce a urmat cuvintelor
mele 1-a z5p5cit i mai r5u. S-a sculat, a incercat sa scoat5 cateva cu-
vinte, s-a inecat cu ele, i a ieqit din salsa sub huiduielile majoritatii. Din
clipa aceea, eu personal qi Guvernul in totalitatea sa au avut un inamic
de moarte, pe care liberalii 1-au asmutit impotriva noastra cu atat mai
uvw cu cat nimeni pe lume nu era mai lesne de p5c6lit ca dansul. Cu
mine s-a imp5cat in 1922, i am devenit chiar prieteni buni (!) dar
lucru ciudat, pe Averescu nu 1-a iertat niciodat5...
Singurii pe care liberalii nu i-au putut invarti in Parlamentul nostru,
au fost Cuza qi Stere. Arnândoi au r5mas obiectivi fat5 de Guvernul
Averescu p5n5 la sfarqit. Cuza nu putea uita ca ticuse parte din Lig5 qi
ea', fara prietenia lui Averescu pentru Take lonescu, ar fi fost probabil
Ifing5 noi pe banca ministerial5 qi in tot cazul in tandurile majoritätii.
Tot impotriva lui Take Ionescu era indarjit qi Stere. Cu prilejul valid5-
rii alegerii lui Stere, Take Ionescu tinuse un mare discurs cerand invali-
darea tr5d5torului". 0 ceruse i Iorga vrajm5qit cu Stere dinainte de
räzboi. Nici de pe banca ministeriala, nici din majoritate, nu s-a ridicat
ins5 nimeni impotriva ostracizatului, qi alegerea lui a fost validata.
Notfa, averescanilor ne-a tamas recunosc5tor qi toatá ura lui s-a margi-
nit la Take Ionescu. Mai tarziu, eu personal, rn-am inteles foarte bine
cu Stere, in opozitie. Probabil c5 la Guvern, nu ne-atn mai fi inteles in-
s5 deloc...
Pan5 prin mai-iunie 1921, liberalii nu ne-au combalut pe fata; s-au
multumit s5 asmute din culise pe täraniqti *i pe nationali impotriva
noastrà. In iunie 1921, ne-au declarat fazboi pe fat5 i lupul 4i pier-
de parul dar n5ravul ba ni 1-au declarat pe o chestiune de interese
bancare, pe chestiunea ReOtei. Daca ar fi fost singur;, campania kr nu
ar fi avut nici un easunet; dar timp de un an de zile 4i muqtruluiser5
orchestra i au pornit cu muzica intregii opozitii din Camera. Ca s5 so-
lidarizeze mai bine pe taraniti cu danOi in manifestatia lor impotriva
noastr5, liberalii au profitat de un incident petrecut intre Madgearu qi
mine, ca sä se retraga din Camera.
In agitata dar atat de searb5da perioada politica' dintre anii 1920 qi
1940, caracterizat5 prin concurenta deqäntat5 a ambitiilor nejustificate,
printr-o tampita incredere intr-un viitor amenintat din toate partile qi
printr-o inconqtienta total5 pe planul intereselor nationale, in mijlocul
nulitatilor care se umflau ca sa' ocupe cat mai mutt loc Madgearu a
MEMORII, 1919-1922 245
fost una din rarele personalitati conturate cu vigoare. Lipsit din nastere
de orice insusire atràgátoare, desirat, usc5tiv, cu fata lui c5c5nie de
armean miop, cu ochelarii insurubati pe nas si cu buzele muiate in fiere
acest om harnic dar inc5rcat cu electricitate negativ5 isi pusese in
cap s5 cucereasc5 inimile, &A ajunga un indrum5tor de mase si nu putea
pricepe pentru ce nu destepta in jurul s5u decat sentimente de repulsie.
Aceast5 constatare, pus5 in fata scopului pe care-1 urm5rea, ii acrise
caracterul si-I arunca in crize de räutate, cu atat mai acute si mai dese
cu cat scopul urm5rit se indep5rta si se arata din ce in ce mai inaccesi-
bil. Dac5 n-ar fi urm5rit inaccesibilul, dac5 s-ar fi indoit ca toti oamenii
de puterile lui, Madgearu ar fi trait si ar fi murit linistit, cu o frumoas5
carier5 in urma lui. Dar Madgearu n-avea indoieli avea numai con-
vingeri, convingeri de neclintit, convingeri pentru sustinerea c5rora lo-
vea in dreapta si in stanga, si improsca cu venin, rar5 nici un discerna-
mfint. Era convins c5 stiintele economice primau pe toate celelalte, era
convins ca impreurià cu Weber si cu Sombart reprezenta cugetarea
omeneasc5, era convins cä detinea solutiile tuturor problemelor politi-
ce si sociale, era convins de superioritatea partidului s5u fata de toate
celelalte, era convins, in fine, cd avea totdeauna dreptate. Socotindu-se
genial, cinstit si dibaci, fierbea de necaz vazandu-se n5p5stuit si tinea
drept prosti, necinstiti si pe nedrept favorizati de soartà, pe toti 60 ii
luaser5 inainte. Din ciocnirea atator convingeri lipsite de elasticitate,
din fierberea cazanului de venin, rezulta o stare de perpetuà pornire, de
continuu artag, de violente nesocotite si de atacuri neasteptate. N-am
priceput niciodata pentru ce a navalit asupra mea. Nu-i facusem nici un
r5u, ba dimpotriv5 il ajutasem sá p5trund5 in Camera, primind demisia
lui Stroescu, basarabeanul cumsecade si ramolit, impotriva parerii lui
Averescu si cu fiecare prilej nu-I vorbisem decal de bine, fiindc5 il
stiam muncitor si-1 crezusem sincer si cinstit. S-a aruncat in Camera
asupra mea cu o furie nebunä cu prilejul bonurilor de Tezaur incredin-
tate lui Schuler, si dintr-o afacere de nimic a facut o chestiune mare. A
asmutit asupra mea pe toti coreligionarii s5i politici din Camera, care
zile de-a randul rn-au intampinat cand ma ridicarn sa iau cuvantul cu
urlete de Schuler! Schuler!" (pada' li s-a neat...) a umplut ziarele
opuse Guvernului cu informatii, cu articolase, cu caricaturi, menite s5
ma pecetluiasc5 ca tovar5su1 lui Schuler" (!!) si s5 ma doboare. In
lipsa lui de masur5 si de bun simt, Madgearu nu si-a dat seama ca un
om cinstit, si recunoscut de toatd lumea ca cinstit nu putea fi doborat
pe tema unei simple neregularifati de forme, justificat5 de imprejurki.

A fost destul s5 l5muresc chestiunea in Camera' *i toat5 schel5ria ridi-
cats in jurul meu de pizma*ul arivist, ca s5-mi dea la cap, s-a pràbu-
*it... Singurul rezultat al acestei campanii, de o violent5 *i de o triviali-
tate nemaipomenit5 pada atunci in Parlamentul romanesc, a fost o ru-
pere a raporturilor personale dintre mine *i Madgearu. Eu am r5mas cu
un nemarginit dispret fat5 de dansul, *i el cu o infocat5 urà impotriva
mea. Ur5 cu atat mai neimp5cat5, cu cat efortul s5u nu dusese la nimic.
Nationalizarea Re*itei" a fost márul de discordie intre liberali qi

noi. Bra-tienii *i liberalii consimtiser5 s5 lase interimatul guvern5rii
(Aril lui Averescu, dar nu .yi afacerile. Conduc5tori ai 135ncii Nationale
*i ai principalelor institute de credit *i intreprinderi industriale, liberalii
nu admiteau s5 le scape cea mai insemnat5 intreprindere metalurgic5 a
Romaniei *i a intregii Europe Centrale *i Sud-Estice. F5cusem gre*eala
s5 nu ne atingem de Banca National& qi nici nu *tiu dac5 am fi putut.
Venit pe portita mica, Guvernul Averescu nu era un Guvern revolutio-
nar ci un Guvern tolerat, era &à zic un Guvern de tolerant5... Incercarea
lui Averescu de a numi pe Marghiloman in postul de Guvernator fuse-
se in mintea generalului, mai mult o incercare de a atrage pe *eful sin-
gurei fractiuni a Partidului Conservator nominal existente, in apele lui
decat o incercare de a scoate Banca National5 din ghearele liberali-
lor care au continuat s5 domneasc5 pe piata noastrà fmanciar5 *i in
lumea afacerilor. Primele dou5 mari afaceri de nationalizare facute sub
Guvernul nostru Steaua Romfin5", societate pentru exploatarea pe-
trolului, qi Petro*ani", societate pentru exploatarea carbunilor fuse-
sera' puse la cale *i duse la bun sfagit de Vintil5 Brätianu prin Banca
Romaneasc5, *i Guvernul nu intervenise dee& indirect ca auxiliar in
negocieri serviciu remunerat de liberali printr-o participare acordata
Bancii Tär5ne*ti (banca Partidului Poporului) in aceste nenorocite
dou5 afaceri in care strainii au p5c51it pe Vintil5 *i de pe urma c5rora
Banca far5rteasc5 s-a pfabu*it iar Banca Romaneasc5 ar fi dat faliment
dac5 n-ar fi salvat-o Statul prin Banca National5.
Afacerea Re*ita" se ar5ta mai important5 *i mai plin5 de viitor ca
afacerile Steaua" *i Petropni". Uzinele de fier *i. de otel din Re*ita
utilizau 30.000 de lucrAtori care fabricau *ine, poduri, tunuri *i loco-
motive. Mine de carbuni, de fier un domeniu de 98.000 hectare de
päduri ce mergea pan5 in Durfare la Moldova Nou5, vii, particip5ri la
MEMORII, 1919-1922 247
alte intreprinderi, complectau activul Societatii. in fruntea Resitei" se

afla un om de o mare inteligent5, de mare rutin5 financiar5 si industria-
15, evreul Veith. Veith pästrase numai geniul afacerilor propriu rasei
sale si se lep5dase de toate insusirile marunte care leag5 multi jidani
ajunsi" de traditiile ghetto"-urilor. Intrase de mult in clasa magnatilor
fierului, se c5s5torise cu o femeie foarte frumoas5, se imbráca la Lon-
dra, tinea cas6 deschis5 si mas5 rafinat5 (inchiriase casa V5rnav, in
strada Povernei), dispretuia pe valahi in bloc si frecventa de preferinta
Printii asa incat, cum a sosit la Bucuresti s-a n5pustit pe Barbu Stirbei.
Näscut ovrei, Veith se botezase catolic pe vremea and uzinele de la
Resita nu erau dee& o anex5 a Stegului (Staats Eisenbahn Gesellscahft)
din Viena; dui:id eascump5rarea C5ilor Ferate de c5treStatul ungar, Re-
sita" maghiarandu-se, Veith s-a facut protestant... Intr-o zi, la Bucu-
resti, a intrebat pe Dan Hiotu, sef de cabinet al lui Averescu: Dites-moi,
est-ce qu' il faut beaucoup de formalites pour devenir orthodoxe?" Impre-
jurarile nu 1-au l5sat ins5 s5 patrund5 in misterele unui al patrulea cult...
Acesta era omul cu care trebuia s5 se trateze, si s-a tratat, nationali-
zarea Resitei", caci actionarii de peste granit5 ii dedeser5 m5n6 liber5.
Dac5 ar fi fost la voia lui, e probabil ea' Veith s-ar fi adresat liberalilor,
mai ales de când se imprietenise cu Stirbei. Dar n-a fost läsat. Sub
Vaida, se incepuserà negocieri, intre Bontescu si el, dar nu se ajunsese
decat la o intelegere de principii. Dup5 formarea Guvernului Averescu,
Tasl5uanu a socotit ea afacerea" se cuvenea in bun5 parte ardelenilor,
care fuseser5 exoflisiti de la Petrosani". Ardelenilor adicd lui
nu era el oare reprezentantul Ardealului in Guvern? Din prima zi,na-
tionalizarea «Resitei»" a devenit marea idee a ministeriatului &au. Veith
si-a dat seam5 c5 negocierile cu fostul redactor al Luceafdrului puteau
fi mai plácute si mai interesante" decit discutiile cu fratele Vintil5 si
cu constipatii hrapareti de la Banca Româneasc5 si de la Banca Natio-
nal5 si s-a l5sat dus de Taslauanu la Averescu si la mine. Pentru
Veith, liberalii erau liberalii si Stirbei era Stirbei si cu drag6 inim5 s-ar
fi inteles cu ei dar si Guvernul era Guvernul, si la urma urmelor,
afacerile sunt afacerile... Tasl5uanu a dus negocierile cu fantezia sa de
poet ratat, cu l5comia sa de ardelean si cu lipsa de scrupule a oamenilor
ajunsi unde nu se asteptau si care socotesc in consecinta ca totul le este
permis.
Nationalizarea Resitei" a consistat in emiterea unui numar de ac-
tiuni noi care s5 constituie o majoritate in m5inile romanilor. In loc sA
facà o subscriptie publica, T5s15uanu a recurs la o distribuire a actiunilor

noi dup5 anumite criterii, menite s5 impiedice o acaparare din partea
liberalilor. A rezervat astfel un insemnat stoc de titluri parlamentarilor
majoritari, §i cum actiunile faceau prim5 cki Re Ota" se bucura de
mare vaz5, §i pe dansa se intemeiaser5 mari n5dejdii, opozitia a inceput
s5 maraie. Furio0 de excluderea lor de la mánoasa operatie, liberalii au
inceput o campanie in regul5 impotriva lui T5s15uanu §i a nationalizarii
ReOtei", care, in afar5 de chestiunea distribuirii noilor actiuni, fusese
sávar§it5 in conditii bune §i echitabile atat pentru Stat cat i pentru foa-
tii actionaril. Campania dus5 prin pres5 s-a concretizat intr-un adevarat
asalt in Camera impotriva proiectului de lege prezentat Parlamentului
in iunie (1921) i menit s5 ratifice conventia semnata intre Stat i So-
cietatea Re§ita", gi sub imboldul liberalilor, maraielile opozitiei s-au
transformat in urlete.
Bfatianu socotise ca termenul interimatului lui Averescu se implini-
se, c5 atmosfera se limpezise i cà situatia genera15, multumith str5-
duintelor noastre se normalizase" indestul ca s5 poat5 revendica din
nou puterea. Curentele de stanga fusesera infrante i refulate, taraniSii
§i ardelenii se uzaser5 in trei luni i noi intr-un an i ceva. Popularitatea
lui Averescu, irositã, i demagogia tarani§tilor, rasuflata, nu mai repre-
zentau obstacole serioase pentru dib5cia agentilor electorali liberali.
Bratianu hothrase s5 se impun5 din nou, in toamn5, Regelui Ferdinand.
Degeaba se umilise Averescu, inainte qi dup5 preluarea puterii; degea-
ba se supusese conditiilor dictate, dege.,ba telegrafiase de la Gurb5-
nqti: zilele lui erau numarate i soarta lui pecetluith. Dar inainte de
rasturnare, trebuia ruptura. Sectia bancarà a Paridului Liberal nu se im-
p5ca ins5 cu pierderea Re§itei", echivalenth cu pierderea intregii noas-
tre industrii grele, i ar Li preferat o trantire bruscg i imediata a Guyer-
nului. Bratianu, care avea socotelile lui cu Stirbei 5i cu Voda s-a prefa-
cut c5 prime§te sugestiile lui Vintila, dar a pus o conditie: sa se impin-
g5 inainte t5r5n4tii §i ardelenii, sa fac5 ei scandalul, s5 thstoame ei Gu-
vernul dac5 vor putea. Odath Guvernul thstumat lucrurile ar fi mers pe
note, asta era treaba Neluand pe fath initiativa atacului impotriva
Guvemului, ci multumindu-se s5-1 incurajeze i s5-1 organizeze in as-
I Nationahzarea Resitei" a fost bineinteles reluaa sub Guvernul Bratianu din
1922-1926; conditii noi au fost impuse vechilor actionari si Veith a srarsit prin a plati
cu locul lui gresea1a de a fi ocolit pe liberali in 1921.
MEMORII, 1919-1922 249
cuns, Bratianu *i-a menajat obrazul fata de Averescu *i a gasit o cale

piezi*a ca &à treaca de la pace la rázboi cu dansul.
Cu liberalii ca regizori, indata dupa votul reformei agrare, s-a dez-
läntuit in Camera', cu prilejul proiectului Re*itei" cel mai hidos spec-
tacol. Deputatii tarani*ti au fost zvarliti asupra noastra precum cainii
turbati. Insultele cele mai triviale plouau. i intr-o zi nabu*itoare de
iulie, s-a intamplat catastrofa... Nu caderea Guvernului, ci prabu*irea
mea... $edinta dura de ceasuri, in mijlocul scandalului, pe o caldura de
moarte, *i era pe stapite. Pe banca ministerial5 nu mai ramasese dec.&
Taslauanu qi cu mine. Madgearu se urcase la tribuna *i ne ameninta cu
un discurs de cicala ceasuri. Eram exasperat *i ma treceau nadu*elile.
Mi-am pierdut orice control asupra nervilor, *i uitandu-ma in ochii
armeanului i-am *u*urat: Sa ma pupi in c...r!" Bini*or, sä nu ma aucla
decal el, dar nu *i cei din incinta! 5i nici nu m-a auzit nimeni in afara
de parlitul de pe tribuna... In loc sä tack *i &à se rafuiasca cu mine du-
pa *edinta sau sa reclame ea' 1-am insultatfdriisciprecizeze cuvintele,
Madgearu a inceput sä urle ca un disperat: Mi-a spus sa-1 pup in c...r!
Mi-a spus sa-1 pup in c...r!" Facuse bale la gura*i tipa ca *i and 1-a* fi
lovit in c...r, cu cizma! Toga opozitia in picioare a inceput sa urle *i
ea, sa ma ameninte cu pumnul, sa strige: Guvernul insulta opozitia!
Demisia! Demisia!" In mijlocul vacarmului, s-a sculat Iorga *i zgomo-
tul incetand o clipä a racnit: Cu totii la Palat, sa reclamam Regelui!"
Si ochii lui aruncau fulgere... Paranoicul gasise un prilej sa-mi plateas-
Ca pumnul in gura" *i panglicele tricolore trase pe nas"... Corul bar-
barilor a aplaudat *i in strigate de La Palat! la Palat!" au parasit toti
incinta cu barba lui Iorga ca steag... Liberalii taceau *i beau lapte...
Duca s-a apropiat de banca ministerialä *i ranjind la mine m-a apostro-
fat cu un dar bine cum ai putut..." Abia deschisese gura ca i-am in-
chis-o printr-un hai sictir!" bine simtit *i am parasit incinta. De alt-
minteri pre*edintele ridicase *edinta.
Eram fiert. Nu fiindca spusesem ce spusesem lui Madgearu

eram gata sa i-o mai repet, intre patru ochi, oricand dar fiindca ce-
dasem unei impulsii nepotrivite cu situatia *i ma aratasem atat de infe-
rior din punct de vedere politic. Bratianu qi liberalii cautau nod in pa-
pura, *i eu li 1-am oferit proste*te. In loc sa stau calm *i nemi*cat in mij-
locul furtunii, sa las valurile sa treaca *i sa dovedesc ca eram tot atat de
tare de ingeri ca cei disimulati in afectata lor indiferenta, in spatele
energumenilor rn-am dat in spectacol, am permis opozitiei s5 Ora-

seasc5 terenul afacerilor si s5 calce pe al demnitátii jignite" in lupta ei
contra noastrà. Greseala de neiertat, si pe care nu mi-am iertat-o nicio-
data, nici chiar multi ani dup5 ce toate aceste incidente fuseser5 inghiti-
te de negura vremurilor si uitate de toatá lumea.
Averescu s-a purtat de data asta foarte bine fat5 de mine. A rfis, si
mi-a spus: Hai s5 o dregem!" Nu e nimic de dres", a fost r5spun-
sul meu si i-am pus demisia mea la dispozitie. Imi dam seama cá soar-
ta Guvernului nostru era pecetluità, ck cu demisia mea ar fi c5zut nu-
maidecfit, si farà ea peste cateva luni c5ci simtisem luctitura liberalilor
si mai simtisem c5 prinsese la Rege... L-aml5sat pe Averescu s5-0 ho-
tareasc5 singur ceasul: se vede ea' nu golise Inca toata cupa amkaciu-
nilor si c5 tinea sA o goleasck c5ci mi-a obiectat taios: Nu poate fi
vorba de demisie".
Ce &à o mai lungesc. Opozitia s-a dus la Pa lat, unde n-a gasit pe Re-
ge si a hot5rnt s5 se retrag5 toatd, din Camera. i astfel urechea lu-
pului a iesit prin cáciulk caci liberalii nu aveau nici un motiv sl se soli-
darizeze cu tAranistii: Madgearu era unul din cei mai aprigi adversari
ai lor. A doua zi, delegatii partidelor au venit la Camera si au citit pe
rand cfite o declaratie, care mai violent5 si mai obraznic5 cleat alta.
Impinsi de liberali si de dorinta de a se afirma drept conduc5tori ai
opozitiei, t5r5nistii au deschis dantul. Ardelenii s-au solidarizat cu ei ca
sá nu r5man5 de cárut5, iar liberalii care pusesera toat5 treaba la cale
s-au gräbit, prin declaratia lor, sa-si pun5 candidatura la succesiunea
Guvernului condamnat prin crimele savarsite si enumerate intr-un as-
pru rechizitoriu. Averescu a luat la cunostint5 cu un surds de declaratii-
le t5r5nistilor si nationalilor, dar s-a suparat foc fat5 de miseleasca ati-
tudine a liberalilor. A venit la Camera, si in sedinta din 16 iulie, dup5
cuvinte de impAciuire la adresa opozitiei democratice a rupt-o cu libe-
ralii defmitiv. DI. Br5tianu vrea razboi" a declarat generalul
foarte bine. 11 primesc, si sunt gata de lupta..." Prea tarziu! R5zboiul,
in acel moment, Bratianu il cfistigase deja. Daca ar fi avut cap politic si
in loc sa se milogeascA ar fi declarat r5zboi dup5 alegerile partiale din
februarie si lui Br5tianu si lui $tirbei si chiar Regelui, e sigur ca ar fi
castigat el partida. Avea atunci cu dansul intreaga opinie publick avea
armata, avea un partid necompromis si strans unit in jurul s5u. Bratianu
si Regele ar fi capitulat, si Averescu ar fi stapinit situatia si s-ar fi putut
instala solid la Guvern. in iulie 1921, situatia era ins5 cu totul alta.
MEMORII, 1919-1922 251
Averescu venise la putere deja infrant, si toate prostiile pe care le s5-

varsise timp de un an si jumatate ii distrusesera popularitatea. La tara
nu mai era considerat ca facatorul de minuni, cad nu facuse niciuna
iar la orase, opinia public5 care crezuse un moment in rosturile nor
ale Ligii Poporului si ale generalului, dezamagita si ea, se indepartase
si incepuse s5 se intoarca din nou spre liberali, care nu erau mai r5i, si
cel putin priceputi (asa credea lumea) in problemele economice si fi-
nanciare" ce cereau in zadar o cat mai grabnic5 solutionare. Pan5 si in
armata, firele care o legau de invingatorul de la 1%.45r4ti fusesera taiate
prin abuzurile unei camarile la care se adaugase lipsa de tact si de pri-
cepere a generalului Rascanu si mai ales a secretarului sail general,
c o lone lul Stefan escu-Amza '.
Declaratia de razboi adresala de generalul Averescu liberalilor in
iulie 1921, era o simpla manifestare de necaz si de trufie. Desi n-a mar-
turisit-o, a simtit-o probabil si Averescu. II faisait bonne mine a mau-
vais jeu" vorba francezului... Pentru mine chestiunea era transata,
si socoteam c5 nu ne mai famariea decat un singur lucru: s5 murim en
beauté". Dar parfa si aceasta consolatie ne-a fost refuzata; Guvernul
nostru a mai durat cateva luni si a cazut urat de tot...
Spre mirarea liberalilor dar nu si a lui Bratianu care-si tesuse
toata panza cu o nespusa dibacie Regele nu ne-a retras increderea
dup5 retragerea opozitiei din Parlament, si Guvernul a famas. Bratianu
nu-si terminase intr-adevar toate formele (dupa cum se va vedea mai la
vale) si guvernarea noastra nu ajunsese Inca la soroc in planurile sale.
In gAndul lui caderea noastra era fixata pentru noiembrie, si Regele si
Stirbei primiser5 instructiuni in acest sens. Pentru mine unul, caderea
Guvernului Inca din iulie, n-ar fi fost o nenorocire. Vlaga pentru soarta
lui nu avusesem din prima zi, dupa spurcata noastra inscaunare; Inc&
ma privea, imi facusem datoria, si-mi indeplinisem insarcinarea: resta-
bilisem ordinea, distrusesem miscarea comunista si alcatuisem o buna
lege administrativ5. Opinia publica ma ridicase la apogeul autoritatii
mele si n-aveam decal de pierdut uzandu-ma mai departe in Guvern.
Iesirea mea impotriva lui Madgearu fusese o mare greseal5 politica
fiindca a dat prilej opozitiei sa ias5 din Camera si liberalilor in special
posibilitatea sa o mpg cu noi pe o chestiune de moral?", iar nu pe
chestiunea Resitei", cum ar fi facut-o desigur daca nu intervenea inci-
1 Generalul Stefanescu-Amza, ministru de rizboi in Ministerul Iorga din aprilie 1931.
252 CONSTANTEN ARGETOIANU
dentul cu pupatul" dar nu-mi alienase simpatiile oamenilor, dim-

potriv5. Madgearu era atat de odios tuturor, pdna §i prietenilor s5i poli-
tici Inc& toti thdeau, se bucurau i ma felicitau intre patru ochi! In par-
tidul sau, Madgearu era detestat i temut. Multi concurenti il socoteau
cur5tat, dup5 invitatia mea, §i mai ales dup5 ridicola lui reactie i-mi
erau recunosc5tori... Ani de-a rindul, Madgearu n-a putut ridica capul
rar5 ca cei din jurul s5u sa nu-1 pofteasc5 s5 ma satisfac5" (!!) i s5-0
bata joc de el! Liberalii cei dintSi i gazetele lor erau pline de caricaturi
reamintind penibilul incident... Mai tarziu, ca s5 pun5 cap5t intolera-
bilei sale situatii, bietul Madgearu s-a v5zut nevoit s5 se impace cu
mine, ca sa nu se mai vorbeasca de noi! Deoarece Regele nu ne-a cerut
demisia, in iulie am fi putut pleca noi, trfintind up 0 cu capul sus. Ave-
rescu a preferat s5 se mai agate de putere i s5 plece umilit i politice0e
distrus cum vrea Br5tianu in noimebrie. 0 gre§eal5 politic5 mai
mult la activul lui...
Retragerea opozitiei din Parlament 0 prin urmare osandirea Gu-
vernului n-ar fi fost poate posibil5 i in tot cazul n-ar fi avut in opi-
nia public5 rasunetul pe care 1-a avut, dac5 in jurul lui Averescu par-
tidul nepiitat, s-ar mai fi bucurat de stim5 §i consideratie" §i ar fi facut
zid in jurul 8efului. Dar partidul se terfelise r5u, i mai intrase i zaza-
nia printre oameni c5ci voiau multi s5 fie mini§tri §i toti sä se imboga-
teasca. Cfiteva lamurin asupra st5rilor din Partidul Poporului, care au
influentat atfit evenimentele politice ulterioare, 1'0 au locul aci.
Dupa constituirea Guvernului s5u, in martie, §i inainte de alegerile
generale, Averescu a hot5rfit s5 transfonne Liga Poporului in Partidul
Poporului. 0 mai lamurita marturisire a n5ruirii crezului i scopurilor
politice pe care se intemeiase m4carea noastr5 la Ia0 nu putea fi f5eu-
t5. De altminteri, cu toate sforcarile mele contrare, Liga alunecase in
anii 1918 i 1919 tot mai mult pe panta naravurilor politice caracteris-
tice partidelor. Aceasta alunecat e dezgustase pe Cuza i pe Matei Can-
tacuzino; cel dintal ne p5r5sise iar cel din urm5 lath' s5 demisioneze
sta retras la Ia0 i nu mai m4ca. in schimb ne cople0ser5 toti politi-
cienii mai marunti sau mai räsariti ce nuli gasisera o suficienth remu-
nerare in celelalte partide. Noi fondatorii Matei Cantacuzino, Cuza
0 cu mine voisem un §ef qi o Lig5, pentru ca eful sá sustinä §i sa."
impun5 un prOgram de primenire numai s5 fie un ef el i iar el 0
sä se impuna la Guvern, cu orke pret qi cu once program. Primeni-
rea",raspunderile", cinstea 0 legalitatea" erau bune pentru vremea
MEMORII, 1919-1922 253
de opozitie qi pentru cultivarea" popularit5tii dar odat5 la putere

generalul simtea c5 constituiau un lest ce trebuia repede aruncatfiindcd
putea jena raporturile sale cu cei de Sus. Averescu cu firea lui tenace
dar lipsità de curaj politic iqi inchipuia câ odat5 ajuns se va mentine
mai uwr prin sluggrnicie cleat prin lupt5 (cu slugarnicia a luat-o chiar
inainte, §i s-a facut s1ug5 la arloag5 Inca inainte de a fi ajuns la putere)
0 a socotit c5 un partid" putea deveni un instrument mai docil de-
cal o Lig5" qi c5 ar putea inspira mai mult5 incredere Inaltilor Sal Pro-
tectori. Multimea partizanilor sal recrutata din partide ofla pe de alt5
parte dupa o titulatura cu care era ob4nuita; li se ',area oamenilor c5
intrand in randul partidelor" organizatia noastra se urca in grad... Nu
m-am opus nici eu. Mai intSi, dac5 m-a fl opus, e probabil ca" Averes-
cu ar fi trecut peste parerile mele, cum trecuse toamna precedent5 peste
ele, cand cu abtinerea de la alegerile lui V5itoianu 0 apoi, soarta
Ligii Poporului imi devenise indiferent5, dui:4 cum am marturisit-o
deja in paginile precedente. Lig5 sau partid miqcarea noastrà dedese
falirnent. Ranifinea de vazut dac5 mai puteam realiza ceva bun la Gu-
vem 0 in ce privea guvemarea era indiferent dac5 turma se intitula
Ligd sau Partid...
Zece mii de delegati din toate unghiurile t5rii, au fost adunati intr-o
bun5 dimineat5 la Arenele Romane, de calre oamenii de casa ai genera-
lului (sub pretext c5 eram foarte ocupat la Ministerul de Finante m-am
abtinut de la toata pregatirea acestei inscenki) §i in ropote de aplauze
au proclamat alc5tuirea partidului" Poporului i au ales" 00 ca pre-
edinte §i §ef al noului partid pe Averescu, care a multumit cu recunoq-
tinta i a batut o telegram-a de supunere Regelui. Lui Beatianu nu i-a b--
tut nimic: il rezerva pentru GurbaneSi. Chemat s5 vorbesc i eu, am
rostit o cuvantarepur electorald, cerand oamenilor s5 voteze numai lis-
tele noastre §i abtinandu-ma de la orice apreciere cu privire la schirn-
barea noastr5 la fat5...
E interesant de notat c5 semnele de descompunere ale m4carii
noastre au apárut in chiar aceast5 edint.5 inauguralà a partidului. Unii
conduc5tori din provincie qi-au pus intr-adevär oamenii s5 manifeste
pentru ei ridicandu-i impotriva concurentilor lor locali. Astfel voci din
Bucovina au stigat: Jos cu Flondor, nu ne trebuie Dori Popovici!", pe
cand dintre basarabeni unii strigau Jos Sergiu Nita!", iar dintre dele-
gatii Vechiului Regat: Afar5 cu tak4tii! Nu ne trebuie foSi tak4ti!"
Averescu asculta, t5cea 0 inghitea. Eu ascultam qi ma intrebam pentru
ce m5 str5duisem atfit la Ia*i *i dup5 inapoierea la Bucure*ti; desigur nu

pentru a asista la acest inalt5tor spectacol", cum 1-a calificat a doua zi
Indreptarea in care scrisesern cu atSta drag qi cu suflet curat, la Ia*i...
Concurenta alegerilor incepuse dizolvarea blocului nostru; dup5
alegeri goana dup5 locuri, dup5 gheliruri, dup5 tot felul de c5p5tuieli a
dus in Camera *i in Senat la formarea de bisericute menite s5 irnping5
pe ate unul inainte, ca apoi cel impins *i ajuns sä procopseasc5 pe cei
ce-1 impinsesera *i-1 sustinusera. Ioanitescu, faimosul Dere, Virgil Po-
tarc5, Petrovici profesorul de la Ia*i, Jenic5 Atanasiu, Dori Popovici
bucovineanul, un Otto Dumitriu (omul de cash' al d-nei Averescu), ge-
neralul Cr5iniceanu *i inc5 cfitiva au devenit astfel *efi de clic5 *i au
inceput s5 ne fac5 zile fripte, sprijiniti fiecare de 7-8 pârliti. incetul cu
incetul a disp5rut nu numai sentimentul de coeziune pe care-1 &à urm5-
rirea unui scop comun *i inalt5tor, dar *i disciplina de partid *i a*a
s-a ajuns in toamna anului 1921 la adevarate rebeliuni ale majorit5tilor.
De fapt, actul de constituire al Partidului Poporului a fost *i actul de
deces al mi*carii noastre. Convins c5 valul ce r5scolise in adancurile ei
opinia noastra publica se srar5mase, *i Calle urmarite de mine se inchi-
sesera pentru partidul nostru, eu unul nu rn-am mai sinchisit de el *i
m-am rnárginit la munca rnea de ministru de interne. Averescu, care nu
avusese Liga in mina, a mentinut atitudinea lui de dispretuitoare indi-
ferent5 *i fat5 de partid, care a cazut astfel sub inraurirea *efilor de cli-
c5. Sub cuvant c5 inaltele sale functiuni de prim-ministru ii luau tot
timpul, Averescu a numit dup5 c5teva luni de guvernare un loc-tiitor"
in fruntea partidului, *i 1-a ales in persoana generalului Cr5iniceanu. A
numit *i un comitet restrins, in care m-a v5rfit *i pe mine, ca agent de
leg5turä intre Guvern *i partid. Cräiniceanu primise insärcinarea s5
aplaneze conflictele dintre partizani *i s5 impace oamenii nerabdatori
care se irnbulzeau la u*ile mini*trilor. Numirea lui Crainiceanu a ridi-
cat un hohot de ris printre prietenii no*tri. Averescu, mare adept al
compensatiilor" inainte ca ele &à imbogáteasc5 pe mecheri pe terenul
economic, il alesese ca s5-i indulceasc5 o amarà deceptie ce-1 suparase
mult. Cr5iniceanu primise intr-adevar, in preajma alegerilor f5gaduiala
generalului c5 va fi desemnat ca pre*edinte al Senatului, dar fire ascun-
s5 cum era, Averescu n-a vorbit nim5nui despre aceast5 candidaturà
nici macar mie. Eu am aflat-o prin junele Puiu Cfainiceanu, *eful de
cabinet al primului ministru care a dest5inuit-o unui secretar al meu.
Generalul Cr5iniceanu ar fi fost o nenorocire in fruntea Senatului. Ne-ar
fi f5cut *i el zile fripte c5 era o lichea artAgoas5, un suflet plin de venin
MEMORII, 1919-1922 255
gi un prost. Aveam qi eu candidatul meu, pe generalul Coanda. Nici

Coanda nu era un caracter, dar era lichea cu fason §i fire deschisa, se
bucura de simpatia tuturor. Cu prestanta, cu surasul, cu amenintarea
lui, cu autoritatea galoanelor sale Coanda era prototipul eminentu-
lui prezident". M-am gandit un moment sa ma duc sa ma cert cu Ave-
rescu §i sa impun pe Coanda, dar rn-am temut de incapatanarea lui §i
am ales o procedura mai practica de§i mai putin leala. Generalul Coan-
&á era candidat pe lista Senatului la Do lj; am pornit cu el la repezealä
intr-un turneu electoral §i la o masa oferita la Gangioval 1-am procla-
mat intr-un discurs patetic §i cu anticipatie, pre§edinte al viitorului Se-
nat! i am avut grija ca toate ziarele din Bucure§ti sa reproduca cuvin-
tele mele. inapoiat la Bucure§ti, Averescu rn-a primit cu raceala, intre-
bandu-ma de ce promisesem lui Coanda pre§edintia Senatului... tiam
cA Averescu tinea §i la Coanda, fost prim-ministru qi foarte bine vazut de
Rege, qi cà nu va indrazni sa puna un veto fagaduielii mele. A§a s-a §i
intamplat. La intrebarea lui: Dar bine, ce fac cu Crainiceanu, caci i-am
fagaduit, lui, pre§edintia Senatului...", am raspuns: Multmne§te-mi ca
te-am scapat de Crainiceanu, nu 1-ar fi primit nimeni. Ai fi intrat in
conflict cu Senatul. E o stafie a trecutului, e piaza-rea §i e mit de toata
lumea. Coanda va fi aclamat!..." Bine, dar ce fac cu Crainiceanu?"
Explica-i cazul; candidatura lui e secreta §i nu o §tie nimeni a
lui Coanda a fost publicata de toate ziarele... i da-i o compensatie" !
i astfel au ajuns, Coanda pre§edinte al Senatului §i Crainiceanu pre-
§ed inte-intermiar al partidului.
Crainiceanu a convocat regulat din 15 in 15 zile comitetul sau re-
stalls, dar nimeni n-a raspuns la convocarile lui eu unul n-am pus pi-
ciorul la Club sa fac legatura cu Guvemul", qi nici partizanii no§tri n-au
recurs la bunele oficii ale rasuflatului interimar care s-a razbunat trimi-
tand mini§trilor circulare fulgeratoare ce luau imediat drumul ora§ului...
Anarhia din partid §i lipsa de control din partea §efului Guvernului
au dat prilej läcorniei oamenilor, pe care nimic nu-i mai tinea in frau, sa-
§i dea drurnul. Marea rnajoritate a partizanilor no§tri erau infometati,
fie ea erau oameni noi ce nu statusera niciodata la masa, fie ca, scapati
din alte partide n-avusesera parte la masa acestora dec.& de firimituri.
Scandalul a izbucnit in jurul departamentelor prost sau slab condu-

se §i in capul carora fuseserà cucutati oarneni fara experienta dar qi fa-
1 Comuna ruralà importantii pe valea Jiului inferior.
256 CONSTANTIN ARGFTOIANU
r5 scrupule. Aceste departamente erau Ministerul Industriei *i Subse-

cretariatul Aprovizion5rii. S-au mai facut porcarii i la Comunicatii,
dar pe o scar5 mai redus5 i farà tirea generalului Valleanu, §i la R5z-
boi pe o scarä mai mare chiar foarte mare §i cu Oirea generalului
R5wanu. In haosul economic läsat de razboi, cu greutatea comunicatii-
lor datorità deterior5rii liniilor i deficientei parcului rulant, mai ales al
locomotivelorl, aprovizionarea orawlor in alimente i in lemne ca §i in
m5rfuri de tot soiul l5sa mult de dorit. Fat5 cu ce am cunoscut dup5
1940 era floare la ureche, dar lumea era inc5 obipuit5 cu normalitatea
schimburilor pe care r5zboiul o tulburase ce e drept, dar pe care toti
credeau c5 incheierea p5cii trebuia sa o restabileasc5. Incheierea pkii
nu restabilise insA nimic, i oamenii nemultumiti, urlau. Ca s5 fac5 fata
situatiei i s5 impace lumea, Averescu s-a hoar& s5 creeze pe lang5
Prewdintia Consiliului un Subsecretariat al Aprovizion5rii. Mai exista-
se la Ia0, in timpul r5zboiului o Directie General5 a Aprovizionarii cu
atributii restrfinse; crearea Subsecretariatului era ins5 o inovatie, c5ci
da operatiilor de procurare qi de distribuire a materiilor prime alimen-
tare, a lemnelor i a anumitor m5rfuri, o deplin5 autonomie. Ideea era
bunk foarte bunA chiar aplicarea ei a fost ins5 grgit5 c5ci noului
Subsecretariat i s-a dat o organizatie incomplecta qi grqi15 iar in capul
lui a fost pus un nátar5u: dl. Jenic5 Atanasiu. Betiv cu cap de popic, dl.
Jenic5 plimbase nasul s'au row qi lotnionul" ce-i sublinia sprâncenele
negre qi dese, prin mai multe particle inainte de a se infige ca o c5pu0
umflat5 de sange in pielea generalului Averescu. Debutase in viata p0-
litic5 prin a fi socialist, se raliase apoi Partidului Liberal in care sta la
extrema stangA al5turi de Mortun, de Diamandi i de atitia altii. In deo-
sebire de acqtia frisk utop4ti dezinteresati, Jenic5 Atanasiu s-a apro-
piat mai mutt de ramura ghewft5reasc5 a partidului. Nemultmnit de os-
cioarele ce i se daser5 de ros §i socotind grgit viitorul pierdut
pentru liberali, socialistul nostru s-a despartit violent de BeAtieni la I*
(atfit de violent Inc& n-a mai putut s5 se impace cu ei), a cochetat cu
iNumfirul locomotivelor in stare de funclionare cazuse sub o mie. Transporturile
se faceau atat de anevoios si wertuiala pentru obtinerea de vagoane devenise atilt de
scandaloasa, bleat s-a creat o comisie centralfi pentru distribuirea vagoanelor, comisie
ce lucra sub presedintia mea. Cat a fost generalul Macri director general al CAilor Fera-
te, Comisia n-a putut face lucru mare. Cu venires generalului Mibai Ionescu, om ener-
gic si de o cinste exemplara, munca noastra la Comisie a putut stili des toate roadele.
Cererile de vagoane n-au mai fost rezolvate dupa §perluialä, ci dupti ordinea de inscrie-
re 0 dupà necesitAtile de transport recunoscute.
MEMOR11.1919-1912 257
mine, s-a dat cu Partidul Muncii si a sfarsit in bratele lui Averescu ca
om de stanga".
Dup5 instalarea noastra la Guvern a castigat increderea definitiva a
generalului servindu-i teorii socialiste rasuflate pe care le debita greoi,
prin cuvinte caznite ce-i explodau dintre buze, amestecate cu o ploaie
de stropi convingatori. Prin teorii socialiste, prin lingusiri scarboase, si
putin si prin vorbe rele aruncate la adresa mea, Atanasiu a obtinut stra-
pontinul ministerial pentru a carui ocupare am fost consultat dup5 fap-
tul indeplinit. Nu pot sa afirm ca Jenica Atanasiu a fost un om necin-
stit, caci nu vreau sa-mi fac pacate si impotriva lui personal n-am avut
nirnic dar ceea ce pot spune e ca a fost un organizator nul si un de-
plorabil administrator. A facut din Subsecretariatul Aprovizionärii o
adevárata Vlasie; droaia de functionari adunata de el a furat ca in codru
rara sä aduca cea mai mica imbunatatire starii de lucruri existente.
Cumparate scump, si de multe ori deja alterate, materiile alimentare si
marfurile ad5postite in Antrepozitele din Dealu Spirii se iroseau spre
folosul bandei ce forfotea din nefericire nu in jurul lui Atanasiu ci al lui
Averescu. Am uitat pe multi din ei, dar imi aduc aminte de un colonel
Ghenciu, bulgar perfid si periculos, maruntel si destept, de care genera-
lul facea mare caz fiindc5-I avusese sef de Stat Major pe and comanda
nu mai stiu ce unitate. Ghenciu a fost spiritul tau al lui Averescu, a
avut o mare influenta asupra lui si flindca-1 dedesem la o parte cu prile-
jul unei porcarii pe care o pusese la cale in judetttl Constanta, nu s-a
lasat pada ce nu rn-a stricat cu stapanul sau. Imi mai aduc aminte de un
capitan Milcoveanul, fost aghiotant al generalului in Craiova, potlogar
cu amanuntul; de un maior Lamotescu, care mai exploata si pe d-na
Averescu amandoi, ca si Ghenciu, ofiteri deblocati". Ymi aduc
aminte de mai multi tivili, fete particulare pe care nu vreau sa le mai
numesc, eaci i-a uitat si Dumnezeu! Toti acestia lucrau" cu Aprovi-
zionarea, dar isi instalasera birourile chiar in anticamera lui Averescu,
de unde telefonau dand ordine ce incepeau cu cuvintele magice: Aici,
Presedintia Consiliului"... Bietul Averescu nu stia natural nimic. In-
trand la dansul intr-o dimineata n-am putut sa ma abtin de a-i spune:
Domnule general, s5 te fereasca Dumnezeu sa vie vreun procuror pe
aici, ca pleaca cu toata anticamera d-tale la Vacaresti!!" Generalul s-a
uitat stramb la mine, si banditii au continuat sa-si faca treburile, la usa
lui, nestanjeniti...
1 Prevenind intr-o zi pe Averescu despre potlogariile lui Milcoveanu, generalul mi-a
aruncat: Mie-mi spui? Dar nu-1 stiu eu! Mi-a sterpelit intr-o zi leafa, la Craiova!" $i
totusi nu s-a despartit de dansul...
Ziarele erau pline cu tot felul de destainuiri ce nu provocau nici o

reactie; interperarile s-au tinut ir in Camera qi in Senat. Foile opozitiei
au mers pan5 a m5 invinui pe mine, c5 arestam oameni cinstiti (era vorba
de comuni§ti) pe cand cei necinstiti se 15faiau in s15nin5, la Giagoga...
Matrapazlacurile de la Aprovizionare, ale caror profitori principali
erau oamenii de incredere ai lui Averescu au facut mai eau regimului in
opinia publica decat toate gre*elile politice adunate la un loc... La un
moment dat scandalul luase astfel de proportii *Inc& fata neru0natilor
n-a putut fi sc5pata dee& printr-un incendiu, dup5 sistemul rusesc. An-
trepozitele au luat foc, au ars cu tot ce era in ele 0 vinovatii au sc5pat
de r5spundere cáci o ancheta serioas5 fusese oranduita sub presiu-
nea opiniei publice...
Ce15Ialt pol de dizolvare morala al regimului averescan se invartea
la Ministerul Industriei. S-a invartit cat timp a fost in fruntea Ministe-
rului Taslauanu. Din cate s-au pus in spinarea lui Taslauanu n-am avut
precizii decat despre o singur5 afacere, pe care am impiedicat-o, scá-
pand din incurcaturà §i pe Goga, ministru al cultelor Inca la inceputuri-
le lui politice. Lipsit de cea mai elementara experientà administrativ5 i
in totala lui ignorare a legilor tkii ca &à nu mai vorbesc de altceva
Goga era cat pe-aci sa cada victima tovarawlui sau de literatura i
sa z5darniceasca astfel atat de frumoasa i de m5noasa lui carier5. Era
pe acele vremuri criza mare de hartie dar de cate nu era criza! 0
hartia se scumpise mult. Se dau permise de import, i cum pretmile din
strain5tate erau foarte sc5zute, o taxa de vama le ridica la nivelul pretu-
lui intern de desfacere. Afacerea lui Taslauanu consista in importul
unui insemnat num5r de vagoane de hartie,feird vamd. Pentru a obtine
scutire de vama, plarmise ca importul s'a se fac5 pe seama Ministerului
Cultelor, pentru nevoile acestuia (!!). Odata hartia introdusg, s-ar fi
uitat de nevoile Cultelor, iar beneficiul, vreo 10 milioane, ar fi fost oferit
partidului" partidului", care, vorba francezului, avait bon dos"...
In realitate 1-ar fi impartit fratele Octavian T5slananu cu fratele Octa-
vian Goga... Doar nu de jaba" se facuse Unirea! Goga, care nu era
fire de potlogar, i care, dac5 a alunecat de cateva ori in viat5, a alune-
cat din slàbiciune impins de unul sau de altul Goga, nedumerit, a
venit s5 ma consulte; a plecat de la mine speriat de ce era s5 fack 0
afacerea a cazut in apà.
De0 n-am avut precizii, asupra niciunei alte afaceri a lui Taslauanu,
socctesc c5 omul capabil s5 pun5 la cale afacerea cu Goga, era in stare
MEMORII, 1919-1922 259
sa puns *i altele *i ca a pus. N-o fi facut el ate s-au spus, dar nici u*A
de biserica n-a ramas. Ceea ce era insa mai deplorabil decat afacerile
sale personale, era atmosfera ce domnea in Ministerul lui. Furau multi
*i se infruptau toti. Daca la Aprovizionare se multumeau cu marunti*u-
rile, la Industrie nu se injghebau decat afaceri mari. Tipic e cazul lui
Iliescu-Branceni, care n-a fost secretar general la Industrie decal 5 sap-
tamani *i s-a retras cu o avere ce i-a permis sa ridice mai multe blocuri
in Bucure*ti. Pe langa dansul Deleanu care nu s-a ales decat cu o vila la
Sinaia qi cu o casuta la Bucure*ti, a fost un copil. E drept ca Branceni a
fost un as, un artist printre arti*ti!
Presa *i opozitia au dus o campanie feroce *i impotriva lui Tas-
läuanu. Mai ales liberalii s-au aruncat impotriva lui indata ce a inceput
sa negocieze cu Veith nationalizarea Re*itei". Cum la Industrie nu se
putea termina printr-un incendiu ca la Aprovizionare, Averescu, ca sa
arunce lest, s-a marginit sa demisioneze" pe Taslananu *i sa ia el inte-
rimatul Industriei dupà ce refuzasem eu portofoliul, caci amicul lui
Ghenciu gäsise astfel un prilej ea' scape de mine de la Interne *i sa ma
coboare in ochii lumii...
Pe langa focurile bengale de la Aprovizionare *i de la Industrie, cele
povestite prin ziare sau prin cafenele de pe la Colnunicatii qi de la Raz-
boi n-au mai impresionat pe nimeni. Au fost insä picaturi de apa care
au contribuit *i ele la revarsarea paharului deja plhi. La Comunicatii,
Valleanu era de o cinste nebanuita, ca *i generalii Macri *i Mihai Io-
nescu care s-au succedat la Chile Ferate. Valleanu era insa slab de in-
geri, *i cu toate ca incapatanat ca un catfir, un om rarà vointa. 11 invar-
teau directorii cum vreau *i ciupeau cand puteau qi de unde se ga-
sea. S-au vorbit multe, mai multe cleat erau in realitate, despre aface-
rea Baldwin (locomotive comandate in State le Unite *i platite in grew),
despre afacerea Brutinel. Brutinel era un general canadian, ferche*,
simpatic, vorbind o frantuzeasca impecabila *i foarte doritor sa ca*tige
parale. Ispitit de succesele compatriotului ski Boyle, venise *i el la
Bucure*ti, ca un fluture atras de lumanare. Dar in loc sa cada pe Regina
Maria a cazut pe Gogu Valleanu, *i in afarà de comanda de locomotive
nu s-a ales cu nimic. Sperturi s-au incasat in aceastà afacere, dar Val-
leanu a limas curat precum cristalul. Ceea ce n-a impiedicat *acalii
politici sa-1 boteze Valleanu-Brutinel, *i sa-i amarasca zilele cat a stat
in fruntea Ministerului Comunicatiilor.
Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile la Ministerul de R5zboi. Acolo

s-a furat ca in codru, dar nici mai mult nici mai putin decal s-a furat
inaintea noastr5 si dup5 noi. Generalul R5scanu venise in fruntea Mi-
nisterului de Rázboi precedat de o mare reputatie pe care i-o facuse
Nicu Filipescu pe timpul ministeriatului s5u. Nicu Filipescu il declara-
se ofiter genial, il intrebuinia la toate si ii dedese autoritate peste gene-
rali, desi era numai maior. Inaintat repede in anii urmàtori, fusese 15sat
mai la o parte in timpul fazboiului. Generalul Iliescu la inceput, gene-
ralul Prezan mai tarziu, aveau oamenii lor printre care R5scanu nu g5-
sise loc. Prin forta imprejurarilor s-a aruncat astfel in bratele lui Ave-
rescu, al c5rui discipol era, de altminteri la Statul Major.
In fruntea Ministerului de R5zboi, generalul R5scanu si-a mancat
reputatia. A fost un ministru nul si a I5sat pe secretarul s5u general s5
invarteasc5 afacerile cum i-a pl5cut. El a fost cel dintai ministru de
r5zboi care n-a permis Ministerului de Finante s5 controleze cheltu-
ielile armatei si a creat astfel o nenorocit5 traditie care a fost urmat5 de
toti succesorii s5i. Ministerul de R5zboi a devenit o VI5sie in care fon-
durile bugetare erau manipulate in dispretul celor mai elementare dis-
pozitii ale legii contabilifatii publice. Cativa ani mai tfirziu, continuand
traditia creat5 de Rascanu, generalul Paul Angelescu (sub Ministerul
Vintil5 BrAtianu) a construit intreg imobilul ocupat si azi de Departa-
mentul Ap5r 5rii Nationale, f5rà s5 cearà un credit de un leu, numai din
sumele famase disponibile de la creditele acordate pentru echipamen-
tele militare... Ne-a marturisit-o el insusi, in Consiliul de Ministri in
fata lui Vintil5 inm5rmurit dar incapabil s5 se opun5 abuzului. Sub
Paul Angelescu, creditele acordate pentru bocanci, pentru haine, pentru
micul echipament, s-au irosit in constructii si in allele. Sub Räscanu nu
s-a construit mai nimic in schimb acele altele s-au umflat cat au
putut si s-au umplut multe buzunare.
Personal, cred ea' Inscanu era om cinstit, dar cazuse la patima
femeilor care-1 invarteau pe degete. Se c5nea, manca magiun, si alerga
dup5 tarfe cu limba scoas5.. Se amorezase de o patachina Pia G..., fai-
moasa danni voalatd, care circula in Minister ca la ea acasà, punea la
cale si supraveghea afacerile cele mai veroase...
CAPITOLUL AL VIII-LEA
Situatia Guvernului dupà retragerea opozitiei din Parlament

Incoronarea i amanarea ei Lupta de rIsturnare pornità de libe-
rali Noul aspect al arenei politice Deschiderea Carnerelor
Intelegerea cu tArAnitii pentru reintoarcerea in Parlament
Mesajul Palinodiile lui Averescu Trgdarea lui Take Ionescu
Dernisia Guvernului Guvern Coandà neizbutit Guvern
Take Ionescu constituit Tr5ntirea Guvernului Take Ionescu.
In rezumat, in iulie 1921, in momentul in care Bratianu a inceput

campania lui de rasturnare, Averescu isi pierduse trei sferturi din popu-
laritate, se certase cu toate partidele, isi dezorganizase partidul si majo-
ritatile si se demonetizase in opinia publica scarbita de matrapazlacuri-
le de la Aprovizionare, de la Industrie, de pretutindeni si satula de Tas-
lauanu, de Atanasiu, de Brutineli si de Dama Voalata fara s5 mai
vorbim de toti escrocii ce misunau in anticamera si pe culoarele Prese-
dintiei Consiliului. In aceasta incarcata atmosfera, singurele puncte lu-
minoase luceau la Ministerul de Interne si la cel de Externe. La Interne,
succesul meu impotriva comunistilor era Inca viu si nici o banuiala
macar de necinste nu atinsese pe nimeni. La Externe, Take Ionescu in-
temeiase Mica Intelegere, negociase acorduri cu toata lumea si se
bucura de increderea Puterilor conducatoare ale Europei. Dar nici Take
Ionescu, nici eu nu mai constituiam o sincerä intarire pentru Ministerul
Averescu: Take Ionescu fiindca se gandea deja sa formeze el urmätorul
Guvern sau sa intre in el ca ministru de externe indispensabil si perma-
nent iar eu, fiindca asteptam cu nerabdare ora liberarii, dezgustat de
tot ce vedeam in jurul meu.
Cu toate ca-si irosise zestrea politica, cu toata conjunctura ce se
prezenta cat se poate de defavorabila, Averescu isi pastrase seninatatea
*i convingerea atotputerniciei sale. Am incercat sa-i deschid ochii, dar

mi-am pierdut timpul. Dupa retragerea opozitiei din Parlament s-a dus
la Camera *i a luat pozitie de luptA. FatA de fo*tii membri ai Federatiei
Democratice" s-a aratat mai bland *i s-a multumit sa spunal:
Sunt convins di gestul diferitelor grupari care formeaza, sau au format,
Federatia Opozitionista, sau Federatia Nationala nu §tiu cum s-a botezat in
diferite timpuri nu v-a impresionat2 §i v-a liisat qi pe d-voastra tot atat de
indiferenti cat m-a lasat 0 pe mine.
Vorbind sincer, imi face impresia unei mari ba§ici de sapun care nu con-
tine in ea nimic esential, nimic serios (sic).
De aceea, fall sa ne impresionam catu*i de putin de ceea ce s-a in-

tamplat, increzAtori in puterea d-voastra *i strans uniti in jurul Guyer-
nului, sa pa*im inainte la munca noastra spre binele tarii..."
Fata de liberali insa, care nu numai ca s-au retras din Parlament, dar
s-au declarat chiar demisionati qi au cerut dizolvarea generalul a
fost mai categoric *i le-a spus scurt: Voiti razboi foarte bine, il
primesc!" Si a dat ordin buireptdrii sa reia chestiunea Raspunderi-
lor"... Comentand declaratiile primului ministru, ziarul democrat Ade-
vdrul conchidea: ...
Despartirea intre «Federatieo qi majoritate n-a
avut ieri un caracter inconciliabil. Cu liberalii insa s-a deschis procesul
cel mare, lupta politica decisiva..."
Se deschisese pentru ochii lumii; in culise ea era deja srarqita *i cag-
tigata de liberali, sau mai exact de Bratianu.
Declaratia lui Averescu de razboi venea prea tarziu. Raspunderile"
rasuflate *i perimate nu mai puteau fi reinviate generalul pierduse
succesiv toate trenurile ce 1-ar fi putut duce la o fulgeratoare izbancla
impotriva adversarilor sai de totdeauna.
Fiindca imprudenta mea verbala precipitase evenimentele, am so-
cotit ca o datorie sa dau tot concursul generalului in lupta care se des-
chidea, dar am facut-o fara vlaga, dupa cum am mai spus-o *tint'
dinainte ca batalia era pierduta. Imprejurärile imi impuneau insa &A ma
mentin pe linia pe care pornisem.
Dupa ce s-au votat legile privitoare la Reqita", la reforma agrara
din tinuturile alipite, *i cateva proiecte mai urgente Parlamentul a
fost inchis, am intrat in vacanta *i fiecare *i-a vAzut de treaba.
1 Reprodus dupi notele stenografice ale Camerei.

2 Se adresa partizanilor sii, singurii ramasi in Camera.
MEMORII, 1919-1922 263
Opozitia si-a dat seama a Guvernul scapase si s-a pus pe pregati-

rea asaltului ce trebuia dat in toamna. Pranistii si-au complectat ca-
drele, fuzionand cu Partidul Taranesc din Basarabia. Stere, doctorul
Lupu- si Pantelimon Halipa au intrat astfel in comitetul de directie al
miscarii taraniste. Intrarea lui Stere in partidul lui Mihalache a avut
drept rezultat desfacerea definitiva a Federatiei Democratice". Iorga
n-a vrut sa stea o chi:id' alaturi de tradator", iar Maniu cu ai lui au profi-
tat de scrupulele lor nationaliste ca sa' se apropie de liberali. Bratianu le
fagaduise o larga participare" la viitorul Guvern, tali sa ia insa nici un
angajament precis. Crezandu-se foarte abil, Maniu a tratat cu liberalii
fara &á rupà toate puntile nici cu taranistii, nici cu noi. Socotea astfel,
printr-un santaj bine condus ea' rupa cat mai mult de la Bratianu. hi
gasise omul! Pada' la sfarsit, pacalitul a fost el!
Liberalii, dupa ce scosesera castanele din foc cu mana taranistilor,
le-au intors spatele si n-au mai pastrat contactul decal cu ardelenii,
plimbandu-le acadelele puterii pe la nas. Metodici, liberalii s-au margi-
nit in lunile august si septembrie, sa desavarseasca prin Stirbei intele-
gerea lor cu Regele, sa tina sub presiune" pe ardeleni, &à injure tiga-
neste Guvemul prin foile lor si sa puna cateva jaloane in jurul lui Take
Ionescu, pe complicitatea camia se bizuiau deja ca s-o srarseasca mai
repede in toamnä cu Averescu.
Trecuta furtuna, Averescu isi inchipuise ca trecuse si pericolul. in

loc sa stea &à lupte cu Bratianu pe culoarele Palatului si in cabinetele
de toaleta regale, si-a luat concediu si a plecat la Kissingen. Inainte sa
plece, Regele i-a dat insa o lovitura din care se puteau trage cele mai
precise concluzii: a amánat Incoronarea! Incoronarea Regelui si a Reginei
la Alba Iulia fusese hotarata din primele zile ale guvernärii noastre si
devenise pentru Averescu la grande pensée de son regne". Generalul
vedea in actul incoronarii, nu numai, ca toti romanii, apoteoza Unirii si
intregirii Neamului, dar Inca un fel de legatura mistica ce s-ar fi pece-
tluit intre Rege si dansul, o chezasie de o lunga, de o nesrarsita guver-
nare... 0 comisie specialä, compusa din 60N/a ministri faceam si eu
parte dintransa si din notabilitäti cu reputatie culturala fusese
numita si insarcinata, sub presedintia generalului Coanda, sa aleaga
locul pe care sa se ridice, in cetatea Albei Iulii Biserica Neamului" in
care trebuia sa se savarseasca incoronarea. Cu planurile bisericii fusese
insarcinat Pete Antonescu. inzestrata din belsug cu toate mijloacele,
Comisia gi arhitectii ptqi sub ordinele ei au lucrat pe capete, qi in mai

putin de un an, Biserica qi anexele ei au fost ridicate. E singurul lucru
frumos pe care I-a construit Petre Antonescu, arhitect greoi qi lipsit de
v1ag5. Zidurile s-au resimtit de ridicarea lor in prip5 *i s-au deteriorat
repede, dar in 1921, aspectul lor era maret; proportiile bisericii foarte
nimerite *i simplicitatea liniilor cl5dirii principale se incadra de min-
une in colonadele claustrale care margineau intinsa platform5 ce se
deschidea spre brep prin care intrase Mihai Viteazul in Cetate. Un sin-
gur cusur in aceasta reusit5 realizare: turnul sau clopotnita, prea subtire
§i prea inalt fata de restul constructiilor. Nu era ins5 vina arhitectului.
Biserica Neamului find vecin5 cu catedrala catolicA o clAdire veche
de toatA frumusetea domnii membri ai Comisiei i frunta§ii notri
politici ceruser5 un turn mai inalt ca al ungurilor! Cu toate protestarile
sale, Antonescu a trebuit sA se supunk c5ci inältimea turnului de la
Alba Iulia devenise o chestiune de predominare national5!
N5du*ise bietul Coandk lucraser5 arhitectii i zidarii zi i noapte
in fine totul fusese terminat, sau aproape', programul serbarilor fusese
intocmit qi data incoron5rii fixat5 la sfarOtul lui septembrie... In fata
lui Averescu Regele s-a fastacit, ca de obicei, i-a inginat cuvinte MI5
§ir, din care reiqea totu§i, ca. se vedea silit sa amane Incoronarea pe
anul urm5tor, fiindcA costumele regale, al sail i al Reginei, comandate
in stfAinatate nu erau gata. Generalul, in loc sa protesteze i &A intoarcA
pe Rege la datorie, n-a f5cut nici o obiectie: era convins cl incoronarea
nu putea fi savapit5 cleat sub dfinsul care o preg5tise cu at5ta grijk i
in naivitatea sa, vedea in amanarea Regelui o garantie de durata a Gu-
vemului p5nA cel putin in 1922, i chiar dupA 1922, cAci fncoronarea
pecetluia etc. etc...! Am incercat in zadar s5-i deschid ochii §i de data
asta qi s5-115muresc cA Regele nu facuse decfit s5 execute instructiunile
lui Bratianu transmise prin Stirbei i c5 am5narea fricoron5rii insernna
c5 Majestatea Sa nu o mai acorda Guvernului nostru i generalului
Averescu gi c5 va primi Coroana României intregite din mainile lui
Britianu reinsc5unat Prim-Ministru i Stapfin al Tarii Romângti! Ave-
rescu a surfis, qi rn-a lasat sA spun... Stia el!
Lupta de r5sturnare a inceput in octombrie. Au inceput-o liberalii

printr-un manifest c5tre tari i prin trei mari intruniri pe care le-au or-
1 Sau aproape, caci terminata de-a binelea n-a fost biserica nici in 1922...
MEMOR11,1919-1922 265
ganizat in Bucurgti in cursul acelei luni. in cursul vacantelor parla-

mentare aspectele politice se schimbaser5 cu totul. De unde 1)&15 in
iulie, partidele Federatiei", mai ales t5r5ni0ii se ins5rcinaser5 cu toat5
garagia impotriva Guvemului iar liberalii stau pititi in dosul perdelelor
0 se multumeau sä atate, la inceputul lui octombrie taranistii se
domoliser5 qi liberalii ie0serä in strad5. Prin fuziunea cu basarabenii,
carani0ii c4tigaserä in persoana lui Stere un cap politic mai bine orga-
nizat ca ale lor i un om, care, trait ani de zile in intimitatea cugetului i
metodelor lui Batianu cunNtea pe liberali qi apucaturile bor. Intr-o cu-
vfintare tinut5 la inceputul lui august, la Rfimnicu-Valcea, urmand linia
trasa in Camera de Averescu, declarasem rupte toate leg5turile Guyer-
nului cu Partidul Liberal, qi dup5 o violenta ie0re impotriva manevre-
lor bratieniste subliniasem greqeala taranistilor care nu pricepeau Inca,
ca f5cusera jocul liberalilor in lupta lor impotriva noastr5. Ma folo-
sisem de acest prilej pentru a face destAinuiri asupra manevrelor lui
Brätianu. Cuvfintarea mea facuse mare senzatie; multumita ei, multu-
mita interventiilor lui Stere care n-a iertat pana la moarte purtarea
liberalilor qi in special pe a lui Ionel Bratianu fata de dansul multu-
mita pretentiilor de succesiune la Guvem date tot mai mult in vileag de
cercurile bratieniste, ochii tar5n4ti1or se deschiseser5 in fme. Am mai
luat gi noi contact cu ei pe unde am putut qi am cautat s5 ne explic5m.
Tar5ni§tii nu ne iubeau, dar urau de zece ori mai mult pe liberali. Intre
ei i noi era rivalitate, pe acela0 teren, a§a socoteau ei dar pe liberali
ii tineau drept vrAjma0i lor de moarte, qi la ideea ca-i ajutasera sl se
urce iar5.0 in qea, innebuneau. Ardelenii incepusera sali dea seama c5
liberalii vor fi chemati la putere dui:4 noi, qi se lásasera la vorba cu
Brätianu, aratindu-se tot mai rezervati fata de carani0i.
Tar5ni§tii nu puteau pretinde Guvernul singuri; conjunctura unei
aliante cu ardelenii devenise ins5 din ce in ce mai problematic5 cu cat
ascendentul lui Stere cre0ea in partid. De fricá sa nu vina liberalii la
putere, tafani0ii au priceput din ce in ce mai l5murit ea prelungirea
guvemarii lui Averescu qi chiar o eventual5 intelegere cu noi, era in
interesul lor, o guvemare liberalà insemnand pentru ei o inckupre pe
mai multi ani 0 astfel se explicâ schimbarea lor de atitudine,
potolirea lor fat5 de Guvem 0 intelegerea la care am ajuns pentru rein-
trarea lor in Parlament.
Factorul esential de care depindea intorshtura evenimentelor in
Romania intregità qi democratica era Regele. Ma &earn in termeni
destul de buni cu dansul ca s5 incerc sa-1 descos i sä vád ce era intran-

sul. Am incercat, dar am gásit un om ermetic inchis, care nu voia sä
spun5 nimic. Tot ce am putut ghici, a fost zbuciumul sufletului s5u.
Incapabil s5 reziste hipnozei lui Bratianu, suferea adanc de importanta
sa si nu voia sa se cread5 c5 e o p5pus5 in mainile altuia. De cfite ori
insinuam ca Br5tianu hotkase intr-un fel sau altul, skea ca impuscat,
se facea stacojiu si-mi spunea rástit c5 nu vrea sã stie de ce vrea sau nu
vrea Br5tianu! i era sincer skacul de el! Dar nu iubea nici pe Averes-
cu, i n-avea nici o incredere in el. i-1 mai sup5ra grozav faptul c5
ardelenii pkasisera Parlamentul... Luna de miere cu Maniu se srarsise,
Maniu nu mai era al lui" ca in 1919, dar socotea lipsa ardelenilor din
Guvern ca regretabil5 i lipsa lor din Parlament ca o adevarat5 cata-
strofa. Fara sa mi-o spun5 am priceput ca zilele noastre erau numarate
si ca o criz5 ministerial5 inainte de deschiderea Camerelor era proba-
bird'. Am comunicat impresiile mele lui Averescu, care, dupa o pretinsa
explicatie cu Regele a venit sà-mi spun5 ca ma inselasem, Ca pesimis-
mul meu era nejustificat si ca era sigur de increderea Regelui...
Pe mine soarta Guvernului nu ma interesa. Nu putusem realiza
Guvernul dorintelor mele; imi indeplinisem programul la Ministerul de
Interne; satisfactia datoriei implinite si convingerea c scapasem tara
de o mare primejdie compensau dezamagirile pe care le suferisem una
dupa alta cram gata si chiar foarte multumit sa trec la odihna. Printr-un
din care f5ceam parte .

sentiment de lealitate si de solidaritate fat5 de Averescu si de Guvernul
si de ce sa nu o mkturisesc, fiindca imi placea
lupta, am impins cat am putut sa scot ckuta din fagas. N-am reusit, dar
cel putin am petrecut, i mi-am gasit rasplata oboselilor mele in plkerea
de a tranti Guvernul care ne-a urmat, dup5 o luna de la constituirea lui...
in toamna anului 1921 a fost prima intalnire a Constitutiei vechi cu
stilul nou calendaristic adoptat de Romania IntregitA. Dupa Constitutie,
Parlamentul trebuia deschis la 15 octombrie i deschiderea putea fi
amanat5 cu o luna, 1)&15 la 15 noiembrie. Datele erau determinate de
calendarul oficial, era la mintea omului. In loc s5 ia taurul de coarne, si
sa-si incerce cat mai degrab5 norocul, adica la 15 octombrie, Averescu
cel subtil, incepand sa-si dea si el seama ca deschiderea Parlamentului
va fi hopul peste care nu va trece, a obtinut de la Rege o amanare a
convockii Camerelor pana la 28 noiembrie sub cuvant câ datele preva-
zute de Constitutie erau dupa stilul vechi si c5 15 octombrie i 15 no-
iembrie trebuiau traduse in stilul nou prin 28 octombrie si 28 noiem-
MEMOR11,1919-1922 267
brie! Regele nu s-a tocmit; a surds si a acordat acest ultim ragaz Primu-
lui sau Sfetnic, ca sa-i indulceasca srarsitul...
Liberalii au continuat campania lor de intuniri si de press iar noi
ne-am pus pe lucru ca sa aducem opozitia in afara de liberali in
Camera. Voi arata mai la vale rezultatele acestor demersuri. Cu doua
saptamfini inainte de deschiderea Parlamentului, Averescu m-a insarci-
nat cu redactarea Mesajului. Am cerut ca de obicei colegilor sa-mi dea
fiecare ate un paragraf privitor la programul departamentelor lor, am
coordonat aceste paragrafe intr-un tot cdt mai concis si precis si am pus
in capul lor un alineat in care, iarasi ca de obicei, am introdus cfiteva
cuvinte de incredere ale Suveranului catre Guvernul salt si am adaugat
cdteva alte cuvinte exprimand dorinta Coroanei de a revedea opozitia
reocupfindu-si locul in Parlament si cu acest alineat a inceput drama.
Trebuie sa adaug ca intre acest alineat preliminar si paragrafele de-
partamentelor mai introdusesem unul prin care se prevedea propunerea
unei legi speciale pentru efectuarea alegerilor comunale si desavarsirea
atat de asteptatei legi electorale generale. Erau doua conditii cerute de
taranisti ca sa reintre in Camera, conditii primite de noi cu obligatia s5
figureze in Mesajul de deschidere a Corpurilor Legiuitoare.
Cfiteva cuvinte asupra negocierilor noastre cu opozitia, ca sa lamu-

resc cum ajunsesem la aceste angajamente. Negocierile cu taranistii
le-am dus cu doctorul Lupu, cu care eram mai legat de la Iasi. Initiativa
tratativelor a luat-o Lupu. Dupa o prima intrevedere am hair& sa ne
intalnim seara intre orele 6 si 7 la frate-sau clinicianul, in aleea Nista-
sescu. fnalnirile, care au avut loc de 3-4 ori pe saptamdna au inceput
pe la 8 noiembrie si au tinut 'Ana la deschiderea Parlamentului. Le
fixam prin telefon, si ca sa derutam pe indiscreti, eu eram Isidor, si
Lupu, Georgescu! Ca sa evit discutiile prea lungi, am tratat numai cu
Lupu; el vedea apoi pe Mihalache si pe Stere si-mi aducea obiectiile
lor in sedinta urmatoare. Pe Mihalache, 1-am intalnit o singura data, tot
in aleea Nastasescu pe Stere niciodata, si cu dfinsul n-am discutat...
Cu Lupu negocierile au fost placute si intelegerea usoara. In um lui
neimpacata fata de fostii sal stapani, urla: Ca SA scap de liberali, ma
inteleg si cu dracul!" Iar eu gandeam, dar nu spuneam, ca sa scap de
dracul, ma inteleg si cu feciorii de popa!" M5 muscase iarasi sarpele de
la Iasi, si placerea de a trage sforile politice ma ademenise din nou.
Dupa cum se vede, desi patimile erau diferite, ele concordau spre ace-
la§i tel... Lupu mi-a nthrturisit de la prima intrevedere c5. in Partidul

Pthnesc toti regretau gestul nethbuit din iulie, care profitase numai
liberalilor. i pentru ce i pentru cine, domnule?" urla mai departe
Lupu pentm boul ala de Madgearu, pe care nimeni nu poate s5-1
sufere in partid? S5 te pupe, §i s5 m5 pupe §i pe mine, §i s5 ne pupe pe
WO, §i s5 ne lase in pace!..." Lupu adauga inth c5 partidul nu putea sa-
0 dea prostia de gol; trebuia o explicatie pentru partizani §i pentru opi-
nia publick §i aceast5 explicatie, el, ca i Mihalache §i Stere o vedeau
posibil5 rmmai prin dobandirea unor puncte esentiale din program §i
prin asigurarea unor cat mai grabnice noi alegeri generale. Dup5 mai
multe discutii am pus in scris urm5toarele puncte:
1) Sesiune scurtà: se va vota legea electorala §i cateva legi urgente
cenite de imprejurari, ca legile financiare pentru modificarea
impozitelor lui Titulescu.
2) Se va vota o lege provizorie pentru efectuarea imediath a alegerilor
comunale dac5 e posibil alegerile s5 se fac5 chiar in ianuarie.
3) La sfar§itul sesiunii, strigärile pentru revizuirea Constitutiei.
4) Odat5 cu dizolvarea Corpurilor Legiuitoare, retragerea Guveniu-
lui; Guvern neutru pentru alegeri; alegerile generale in prim5var5.
La acest protocol Stere a cerut s5 se mai adauge douà puncte: 1)
Amnistie pentru inculpatii politici (aluzie la comuni§ti, in realitate il
preocupa cazul thu) i suprimarea m5surilor exceptionale (stare de ase-
diu, cenzuth, etc.) §i 2) viitoarele Camere s5 ailth numai caracter con-
stitutional. Am pus cererile lui Stere pe o fituic5 separath §i am cerut sä
villa i Mihalache th-mi confirme acordul thu cu privire la cele 4
puncte asupra carora ma intelesesem cu Lupu. Mihalache chemat tele-
fonic a venit numaidecat §i astfel a avut loc intrevederea despre care
am vorbit mai sus.
Mihalache nu numai c5 s-a declarat de acord cu noi asupra celor 4
puncte, dar Inca dup5 o lung5 expunere care a fost un aspru rechizi-
toriu impotriva liberalilor, mi-a exprimat dorinta unei colabothri de
guventhmant cu noi, in anumite conditii. De o colaborare cu theani§tii,
la Guvern, nu-mi ardea deloc, dar evolutia lor era destul de interesanth
ca s5 caut s5 fixez in scris o propunere atat de nea§teptath dup5 scenele
salbatice ce avuseser5 loc in iulie, la Camera. Am rugat pe Mihalache
s5 insemne pe un petec de hartie propunerile sale, ca s5 le pot ar5ta lui
Averescu. Mihalache nu facuse Inca §coala cu Maniu §i a luat numai-
MEMORII, 1919-1922 269
dec5t condeiul. Reproduc la Anexel in facsimile notita lui, fiindc5 mai

tarziu toapa a negat sa fi facut asemenea propuneri unui partid oli-
garhic"! Notita lui Mihalache avea urm5torul continut:
l/ Dorinta noastrá este de a colabora cu dl. general Averescu in sfinul
blocului democratic.
2/ in ce ar consista raporturile de colaborare ar fi de dorit sg se studieze de
delegati ai d-lui general i de delegati autorizati ai nov:ri.
3/ Am dori ca intelegerea sg inceap5, cu prilejul numirii prefectilor din
Vechiul Regat, punându-ne in acord cu national4tii.
4/ De indatà ce dl. general ne va arata care este delegatul cu care trebuie s'a
tratinn, vom desemna i noi pe delegatii autorizati ai Partidului Taranesc.
p. neschimbare
(ss) I. Mihalache"
Mihalache mi-a mai cerut, verbal, ca angajamentele Guvernului re-
lative la legea electoralà, la legea pentru alegerile comunale §i la strig5-
rile pentru Constituanfa sA fie trecute in Mesaj.
Averescu a primit cele 4 puncte convenite cu Lupu §i a primit de
asemenea s5 trecem in Mesaj angajamentele relative la legile electora-
le, atat pentru Camere c5t §i pentru comune, dar n-a primit s5 inscrie in
Mesaj §i obligatia strig5rilor Constitutionale, declarand c5 ar fi greu de
obtinut consinitimintul Regelui care trebuia pus in aceastd privinfd in
fata faptului indeplinit. Dar el, Averescu, i§i lua angajamentul s5 pro-
cedeze la aceste strig5ri, indata ce scurtul program al sesiunii va fi in-
deplinit.
Cu privire la cererile lui Stere, Averescu a easpuns ea starea de ase-
diu se va ridica odat5 cu strigarile pentru revizuirea Constitutiei, iar
despre amnistie era inutil s5 se vorbeasc5, fiinda Regele nu va con-
simti niciodat5 sä o semneze. Caracterul exclusiv constitutional al
viitoarelor Camere nu putea fi proclamat dee& de acele Camere inse§i,
dup5 alegerea bor.
La dorinta de colaborare exprimat5 de Mihalache, Averescu a r5s-
puns a o asemenea colaborare o dore§te §i ansul in principiu, §i cig
roag5 pe §eful Partidului T5r5nesc s5 ia contact cu dansul dup5 deschi-
derea Camerelor §i reintoarcerea deputatilor in Parlament.
Mihalache s-a declarat multumit cu r5spunsul lui Averescu, qi rein-
toarcerea tàräni§tilor in Camera a fost astfel hotar5t5. Cititorul ar putea
1 Vezi Anexa III.

fi mirat cä primisem fr5 multh discutie conditia strigkilor pentru revi-

zuirea Constitutiei si alegeri noi. Explicatia este simpl5: fusese totdea-
una in intentia noas1r5 ca dupl restabilirea ordinei in strada si in finan-
te, ca dupa des5vfirsirea reformelor agrare, administrativa si electora15,
s5 proced5m si la revizuirea Constitutiei. Din programul nostru nu mai
thmasese decfit legea administrativ5 si cea electoralà. Cea administra-
tivg, trecuth prin Camera nu mai trebuia votath decal de Senat cea
electoral5, depusa gata la Camera trebuia votat5 de ambele Adurthri. In
intelegere cu taránistii si in absenta restului opozitiei din Parlament
lucrurile ar fi mers repede. Cerinta unei imediate revizuiri a Constibi-
tiei din partea thr5nistilor se incadra astfel de minune in planurile noas-
tre si in cazul in care Coroana, sub influenta liberalilor ar fi z5d5rnicit
aceste planuri, era in avantajul nostru sä c5dem in opozitie pe o ches-
tiune atat de importanta si man5 in man5 cu taranistii de care masele
rurale se apropiau tot mai mult.
Am incercat SA aduc si pe ardeleni in Parlament. Maniu nefiind in
Bucuresti, am avut mai multe intalniri cu Vaida si cu Mihai Popovici.
Am pertractat" in trei, ceasuri intregi. M-au luat cu pro primo", cu
pro secundo" si cu illo tempore", si am pisat apa in piu5. Mai thrziu
vor vedea... Nu voiau s5 rup5 toate puntile cu noi, pentru cazul in care
am mai sta la Guvern si apoi intelegerea noastrà cu taranistii, despre
care aflasera si ei, ii impresionase adânc. Dar am ghicit, c5ci nu mi-au
spus-o, c5 pertractau" si cu liberalii si ea' sperau mult din aceste per-
tracthri... in fine n-am ajuns la nirnic cu ei. S5 mai spun ea cu liberalii
nici n-am luat contact?
$i cu aceste scurte 15muriri sa ne inapoiem la Mesaj. Desavagindu-mi
sarcina luath, am remis lui Averescu anteproiectul zisului Mesaj in di-
mineata zilei de miercuri 23 noiembrie. Averescu si Take Ionescu
acesta numai in ce privea paragraful politicii externe au facut cfiteva
corecturi, dup5 care o redactie definitivg a fost data la copiat si a doua
zi, joi, Averescu s-a dus la Rege, cu exemplarul caligrafiat, pentru
semnatura. Dup5 citire, Regele a rugat pe Averescu sà-i lase documen-
Oil, s5-1 mai reciteascA... Vineri dimineata a restituit Mesajul primului
ministru cu mai multe corecturi, intre altele suprimarea legilor electo-
rale, si cu primul paragraf astfel modificat incat orice aluzie la incre-
derea sa in Guvern disparuse si reiesea dimpotriva a Parlamentul nu
putea lucra in absenta opozitiei, desi Averescu il prevenise despre rein-
toarcerea theanistilor in Camera, in acel moment deja hothrfitA.
MEMOR11. 1919-1922 271
Situatia se ar5ta deodat5 extrem de agravat5, i intentia Regelui de a

crea criza ministerial5 in ajunul deschiderii Camerelor, aparea v5dit5.
Convocat impreun5 cu Take Ionescu la Averescu, am examinat in trei
textul Regelui i 1-am declarat toti trei inacceptabil. Dac5 Regele per-
sista in a-1 mentine nu era decat o singura concluzie: demisia. Ave-
rescu avand zi de lucru cu Vod5, s5mb5ta, am fost de acord ca primul
ministru s5 mai fac5 a doua zi o incercare, dup5 care vom hotäri defini-
tiv atitudinea de luat. Take Ionescu s-a declarat pe deplin solidar cu
noi, fdrd sd i-o cerem
S5mb5t5 26 noiembrie, la dejun la socru-meu Boamb5, mi s-a adus
urm5torul r5va din partea lui Averescu, care fusese la orele 12 in audi-
en i nu sapase de la Rege dec5t dup5 ora 1 1/2:
26 XI 21.
Am avut o mare lupti. Nu mi-a dat Inca rezultatul definitiv, mi-1 va trimite
dupii-amiezi. Am impresia cá va persista in ideea lui, de aceea te rog spune-mi
la ce numär te pot gási cu telefonul dupd-amiazii, probabil mai pe searà.
Eu cred cá in orice caz este bine sa previi pe amicul din seara trecutal pen-
tru cazul cä paragraful in chestiune ar fi suprimat.
Av."
intelegeam §i nu prea intelegeam... A la Averescu! In ce persista

Regele? In suprimarea paragrafului cu legile electorale? In mentinerea
formulei sale din fruntea Mesajului? Ca sa ma lamuresc, rn-am dus
imediat dup5 dejun la Preqedintie §i acolo am gasit pe Take Ionescu, tot
atat de nerábator ca i mine. Am aflat c5 Regele fam5sese intransigent
pe chestiunea legii electorale voia evident s5 rezerve viitorului Gu-
vern liberal comoditatile regimului electoral in vigoare dar c5 pe
chestiunea preambulului" sfarOse prin a primi o formula tranzactiona-
la, pe care trebuia sa o redactAm noi. Averescu adauga cà situatia nu-i
párea atat de incordatà, c5 Regele se infati§ase mai mult 7.5p5cit §i
buim5cit, decat hot6r5t la un act de autoritate §i de räspundere... A§a
era intotdeauna c5nd executa un ordin de-al lui Br5tianu: ezita, incerca
s'a se revolte, dar indata ce simtea pulpa celui care-1 incàlecase, price-
pea i se supunea... Hrerea mea a fost s5-1 trantim imediat demisia;
Averescu ins5 n-a voit sa aud5 de a§a ceva iar Take Ionescu n-a
1 E vorba de doctorul Lupu, pc care ii adusesem lui Averescu, dupd dorinta i a
unuia i a altuia.
spus nimic... In fine, am redactat irnpreung textul tranzactional", qi

Averescu rn-a rugat s5 ma duc eu cu el la Rege, sâ i-1 bag pe g5t. Am
refuzat net si am adáugat c5 Take Ionescu era mai indicat, caci fat5
de dansul care nu Ikea parte din partidul nostru, Regele se va ar5ta
mai confient §i mai deschis. Take Ionescu, spre mirarea mea cáci
sarcina nu era pläcuta a primit numaideck Eram Inca departe in
acel moment s5 banuiesc c5 lucra impotriva noastr5... i pentru el!
Am limas cu Averescu, care dup5 Cava timp a chemat pe Miwl la
telefon sa-i spun5 nu mai tiu ce. Am aflat astfel ea, pe cand il credeam
la Rege, Take discuta cu Miw textul Mesajului! $i tot nu mi s-au des-
chis ochii! Ce-o fi pus in acea zi Take la cale cu Misu nu qtiu dar s-a
inapoiat de la Palat cu urmatorul text propus de noi, aprobat:
Domni for Senatoni,
Dontni lor Deputafi,
Cu o deosebitO multumire ma gAsesc in mijlocul reprezentantilor natiunii.
Timpurile sunt insi atAt de grele 'Inc& tara are nevoie de concursul oamenilor
de seamd din toate partidele si de aceea ar fi de dorit ca Parlamentul si-i poati
avea reuniti intr-o actiune patrioticA".
Textul fusese redactat de Take Ionescu, c5ci Averescu din obicei, i
eu din indiferent5, il 15sasem sä scrie... Numai mai tarziu mi-am dat
seama c5 acesta continea in cuprinsul sat", in ovo planul Guvernului
Take lonescu! Amabilitate fat5 de Parlament (in opozitie cu ignorarea
Guvernului2), concursul" oamenilor de seam5 din toate partidele in-
truniti intr-o actiune patrioticd, in Parlament, in Parlamentul existent,
prin urmare nu dizolvare...
Ca i mine, Averescu n'a vu que du feu" i a fost incantat ca evi-
tase criza, i infransese astfel pe Br5tianu (a§a credea el!). in ce privea
chestiunea electoralà, Regele (adic5 Miqu, adicA Brätianu) impusese
urmAtoarea formula: Reforma electoralà, ale carei baze au fost inscri-
se in Constitutie in 1917" (o politete pentru liberali) 4i pentru care
Guvernul meu v-a prezentat deja in sesiunea trecut5 proiectul necesar
de lege, va trebui sa fie des5v5r0t5 pe temeiul principiului admis al
1 Ministrul Casei Regale si omul BrAtienilor.
2 Cu exceptia unui alineat cu privire la ordinea internd. restabilita multumitO ma-
surilor ce au fost luate la timp de Guvernul meu" dar aceastà politete era numai la
adresa mea, si in planul de Sus" trebuia sa fiu si eu ademenit sli intru intr-un Guvern
Take Ionescu, caruia urma sA-i aduc majoritatile parlamentare...
MEMORII, 1919-1922 273
sufragiului universal direct, secret si obligatoriu, cu reprezentarea pro-

portional5 a minorit5tilor".
0 vag5 enuntare de principii, nici un termen, nici o dorint5 de repe-
de realizare nici un cuvánt despre alegerile comunale! Ne calcasem
cuvântul fm5 de t5r5nisti! Dar sub pretext c5 ne admisese reforrna
electora1 5 (!)", Regele (adic5 Misu, adic5 13r5tianu) ne talase toate pa-
ragrafele Departamentelor cu enuntarea proiectelor de legi preg5tite de
ele! Un Mesaj de inmormfintare, pentru cine era obisnuit cu asemenea
proze si stia sä citeascal
Averescu era ins5 incfintat! inregistrase o victorie asupra lui Brátia-
nu; efernerà victorie pe care naivul general o credea decisivà! Liberalii
convocaser5 intr-adevar pentru ziva de duminic5 27 noimebrie, Congre-
sul partidului lor. Au adus la acest conges o lume imensk cheltuind
milioane, si mai ales prevenind pe partizani c5 a doua zi urmau s5 fie
chemMi la putere. A doua zi insk Averescu a deschis Camerele, toate
au r5rnas la locul lor, si liberalii adusi din provincie ca s5 asiste la
insc5unarea lui Brätianu s-au inapoiat acas5, plini de melancolie...
La lumina celor ce s-au intdmplat apoi, pare c5 factorul determinant
al aminkii crizei a fost Take Ionescu, care, lipsit de curaj cum era, se
vede c5 a dat inapoi in ultirnul moment, marul nepárându-i 'Inca destul
de copt. Soarta Guvernului era ins5 pecetluita. Averescu judecand gre-
sit situMia si crezfind c5 Regele a dat inapoi si c5 nu indrazneste s5 se
ating5 de el, a pus toate picioarele in strachini si a precipitat criza chiar
in primele zile care au urmat deschiderii Parlamentului.
Indata ce Take Ionescu s-a inapoiat cu Mesajul de la Palat, Averes-
cu rn-a expediat la Lupu si la Mihalache s5 le explic ce se intamplase si
s5 le propun s5 iscalim un protocol in care s5 consemnam angajamen-
tele pe care nu le putusem introduce in Mesaj din cauza opunerii Rege-
lui. Mihalache si Lupu au fost adanc impresionMi de atitudinea Regelui
si si-au dat seama ca nu va fi usor s5 ajungem la cele trei strigári pentru
revizuirea Constitutiei. A fost impresionat mai ales Mihalache, c5ci
Lupu s-a usurat cu o injuratura si om al momentului, nu-i ardea deck
de un lucru: sa se intoarc5 in Camera. Toate cele convenite intre noi au
ramas astfel in picioare si am redactat un protocol pe care generalul
Averescu si doctorul Lupu (imputernicit de Mihalache) 1-au semnat
luni dimineata, inainte de deschiderea Camerelor. Si fiindc5 Madgearu
urla in comitetele partidului si ca sä inregistreze si partidul o satisfac-
tie, Mihalache m-a rugat s5 spun cateva cuvinte de p5rere de eau pentru
cele intamplate, in prima edirità a Camerei, qedinta in care reprezen-

tantii Partidului Pränesc vor relua cu totii kc in incinth. La deschide-
rea Corpurilor Legiuitoare nu vor participa ins5, c5ci nu iertaseth Inca
pe Vodà pentru debarcarea cam brusc5 a Guvernului Federatiei", in
martie 1920.
in aparenth, situatia Ministerului Averescu p5rea consolidata. Evi-
tase cu abilitate cursa pe care i-o intinseser5 puterile oculte cu prilejul
Mesajului, deschisese Parlamentul, obtinuse reintrarea Partidului Tara-
nesc in Camera, si nadajduia s5 ajung5 si la o imp5care cu ardelenii
care nu se intelesesera Inca definitiv cu liberalii si se ar5tau din nou
mai apropiati de noi, de cand ne invoisem cu thranistii: Avusesem in
preajma deschiderii Parlamentului mai multe conversatii cu Sever Dan,
cu Ghit5 Pop, cu popa Man, cu Coltor si toti mi se athtasera foarte dis-
pusi sà-si reia locul in Camera: sufereau toti de lipsa diurnei, pe care
le-o suprimasem din ziva retragerii lor. C5utau o platforma si un pre-
text onorabil ca s5 revin5 asupra hotathrii lor din iulie...
In aparenta Guvernul parea consolidat in realitate ins5 era con-
damnat. Era condamnat fiindcd opinia publicd nu-I mai sustinea. Era
condamnat fiindc5 in sdnul majoritatilor patrunsesera discordia si rebe-
liunea. Era condamnat in fine, fiindc5 liberalii obtinuser5 de la Rege
fag5duiala unei schimbari de regim si incheiasera intelegeri chiar in
sanul Guvernului pentru torpilarea lui.
Triumful si optimismul lui Averescu nu au durat de fapt cleat o di-
mine*, c5ci deja in dup5-amiaza zilei de 28 noiembrie au aparut pri-
mele simptome premonitoare ale agoniei. in acea dup5-amiaza fusese
convocath o consfatuire a majoritatilor Camerei si Senatului. Ca s5 ne
sp5I5m rufele intre noi, si s5 evitam mice publicitate, consfatuirea nu a
avut loc, cum era obiceiul, nici la Camera, nici la Senat ci la Minis-
terul Muncii. Inainte de sedinth, 22 de deputati din cei mai cu vaz5 si
cu influenthl, au inaintat lui Averescu un Memoriu in care, in termeni
respectuosi dar hotarati se Ikea o asprà critica regimului din punctul
de vedere al activithtii Guvernului, al activitatii Parlamentului si al ac-
tiunii politice desfasurate de Partidul Poporului. Memorandistii se de-
I Semnatarii acestui memoriu erau domniile lor domnii Ilie CAlciurescu, M. Ber-
lescu, C. Jornescu, Chr. Musceleanu, Davila, C. Buc§an, H. Stitt', M. VlAdescu, Anibal
Teodorescu, D. R. loanitescu, Iancu Angelescu, Avram Imbroane, Petre Dragomires-
cu, George Berea, Oct. Prie, TilicA Ioanid, Eugen Goga, Muzicescu, Uru, Stan Ghites-
cu, Milffi4 Dumitrescu i Bobq.
MEMORII, 1919-1922 275
clarau devotati generalului dar ii cereau cu staruint5 s5 tin5 seama de

existenta Parlamentului niciodat5 consultat in preajma marilor hot:Arad,
pi-I rugau sd intindd mina tuturor grupdrilor democratice, sd facd
apel la oainenii competenfi de oriunde i sd intreprindd azi ce nu s-a
fdcut de la inceput".
Luat din scurt, Averescu a räspuns in cuvantarea pe care a tinut-o la
consfatuire printr-un apel la unire i la incredere, in el i in Guvern, iar
a doua zi a trimis semnatarilor Memoriului o notita, pe numere:
I/ Este necesar5 o mai mare solidarizare intre majoritate i Guvern.
2/ Am intrebat deja dac5 cred c5 un alt Guvern ar raspunde mai bine
sentimentului general al majorit5tii.
Repet aceastà intrebare.
3/ Dacä actualul Guvern faspunde sentimentului majorit5tii, el are
dreptul s5 cearà s5 fie sprijinit de majoritate in vederile lui.
4/ Acei care au alte vederi s5 o spun5 pe fatä. S5 ne num5r5m. S5
vedem pe ce putem conta cu sigurant5 §i de va fi cazul se va aviza ce
trebuie f5cut, c5ci tam are nevoie s5 fie guvernat5, qi gra' o majoritate
compact5, disciplinat5 la datoria ei, nu se poate guverna...
Urmau 'Inca 5 puncte de important5 secundar5 privitoare la bucata-
ria parlamentar51...
Semnatarii Memoriului s-au declarat natural nemultumiti, §i odata
cu ei intregile majorit5ti c5ci chiar i deputatii i senatorii care nu sem-
naser5 Memoriul ca s5 nu se compromit5, aprobau continutul lui, afarà
bineinteles de cele caleva javre care se gudurau in anticamera genera-
lului...
Take Ionescu, prezent la consf5tuire i in curent a doua zi §i cu Me-
moriul i cu r5spunsul lui Averescu, a priceput c5 majoritätile erau sa-
tule de despotismul neinteligent al Sefului i c5 erau dispuse sá sustina
si alt Guvern constituit pe baze democratice si in afard de liberali.
De§i lucrurile nu erau tocmai aa, ap le-a priceput Take, strain cum
era de &duffle intime ale majoritarilor, i a luat curaj. Mi s-a spus
mai tarziu c5 1-ar fi impresionat i tkerea mea la consf5tuire, put-15nd
aceast5 tkere in realitate datorit5 plictiselii, in seama unor planuri de
eliberare ce nu existau. In tot cazul atmosfera care a domnit la consfa-
tuirea majorit5ti1or a dat lui Take Ionescu indr5zneala sa fac5 marti
ceea ce nu indraznise s5 fac5 sâmb5ta precedenta s5 dea drumul zà-
1 Originalul acestei notite scrise de mAna lui Averescu, ca i Memoriul parlamen-
tarilor se aflA in arhiva mea.

gazului. S-o mai fi gandit el ce s-o fi gandit peste noapte qi de diminea-

(5, in ziva de 29 noiembrie a prevenit mecherii de la Palat cä era gata.
Mornentul era cu atat mai prielnic, cu cat Averescu plecase luni seara
la Severin i nu trebuia s5 se inapoieze in Bucure§ti deck joi diminea-
ta. Ca lea era liber5...
Si filmul celei mai tragice pr5buiri a inceput sà se desfa§oare. Tra-
gic5, fiindc5 odat5 cu un regim in care natia 4i pusese toate n5dejdi1e
s-a n5ruit definitiv i reputatia §i vaza singurului om ce ar fi putut s'a rea-
lizeze ceva in aceast5 nenorocità tar5, dac-ar fi fost mai putin increzut,
mai putin inc5p5tanat, mai accesibil la sfaturile bune i dezinteresate
0 mai putin las. Pusese Dumnezeu ins5 sabia in mana neputinciosului,
i neputinciosul s-a pr5v5lit la rolul de simplu accesoriu politic, rol in
care a fost chemat sä apar5 in abilele inscerfari ale altui increzut dar
de o calitate mai superioarà in inscen5rile lui Ionel Br5tianu.
Simteam din toate p5rti1e adierile uneltirilor oculte §i ca s5 m5 15-
muresc c5ci eu unul nu rn5 ag54am de putere rn-am dus miercuri
dimineatà la Cotroceni la orele 12. Era ora de lucru a lui Averescu, §i
curn acesta era la Severin, am socotit c5 Regele nia va putea primi.
Acolo, spre marea mea surprindere am g5sit pe Take Ionescu, care nu
avea ord de lucru in acea zi. M-a rugat s5-I las pe el s5 ia ora lui
Averescu, c5ci avea o chestiune foarte important5 cu Vod5. I-am cedat
pasul bineinteles era mai b5tran i mai vechi ministru ca mine
ramanand s5 ma 15muresc cu Regele a doua zi. Take a adaugat c5 ar
vrea sà-mi vorbeasc5 serios despre situatia politic5 care ii p5rea grav5,
i am luat intalnire in acest scop pentru dup5-amiaza aceleiai zile la
Ministerul de Externe. Pe cand stam de vorb5 cu Take a iqit generalul
R4canu de la Rege. Am coborat scara cu dansul i am plecat impreu-
n5. Pe drum, R4canu rn-a pus in curent cu cele intamplate in audienta
lui, ap incat n-am mai avut nevoie de nici o 15murire cu Regele. Cu
rnilitarii pe care ii considera ierarhic subordonati §i mai ales intre
patru ochi , Regele iqea din timiditatea lui ca broasca testoas5 din-
tre capace i devenea chiar violent. Lui R4canu i-a spus r5spicat cá era
s5tul de Averescu, c5 Guvernul trebuia schimbat, c5 spera s5 nu fie silit
sä dizolve Parlamentul. A f5cut apoi o iqire violent5 impotriva decla-
ratiei facute de Averescu la consfatuirea majorit5tilor, declaratie prin
care generalul afirmase cd nu va pleca de la Guvern cat timp va avea o
majoritate in Parlament pe care sd se sprtjine, chiar dacd i s-ar cere
demisia. Coroana trebuie s5 se supun5 Natiunii, adangase Averescu,
MEMOR11,1919-1922 277
si Natiunea este reprezentati prin alesii s5i". Dat5 find situatia politi-
ck aceast5 afirmatie menit5 sA galvanizeze majoritStile, nu obtinuse
succesul dorit. Afarâ de cei 22 de semnatari ai Mernoriului despre care
am vorbit si care au aplaudat si au strigat bravo" din fasputeri, restul
deputatilor si senatorilor speriati la ideea unei rSzvfatiri impotriva Co-
roanei, aplaudaser5 nutnai pe jurnätate.
Probabil c5 declaratiile lui Averescu fuseser5 aduse la cunostinta
Regelui amplificate si mai d5rze si mai nesocotite deca erau. Faptul este
cä fat5 de R5scanu, Regele le lua drept pretext pentru crearea crizei...
Ne-am curStat..." a fost concluzia ministrului de fazboi... Ne-am
liberat"... a fost ecoul cuvintelor lui Rascanu in sufletul meu!
Dup5 mass, a venit Puiu Cr5iniceanu sS ma intrebe dacS trebuia s5
dea drumul cuvantarii tinute de Averescu la consfatuirea majorit5tilor,
caci sosise corectura de la Severin si ziarele asteptau. L-am rugat sa
telefoneze generalului, sa-I pun5 in curent cu reactia de Sus i s5-i cea-
rà instructiuni. Am aflat prin publicarea crivant5rii c5 Averescu persis-
ta in intentiile sale de lupta cu Coroana, si cunoscandu-mi omul nu mai
pricepeam nimic. Voia oare s5 cada pe baricadd, sau spera s5 intimide-
ze pano5 in cele din urm5 pe Rege? Si cum era sa-1 mai intimideze când
se tardse inaintea lui ca sä fie adus la putere?
M-arn dus la Externe nedumerit si scdrbit. Take ma astepta plim-
b5ndu-se prin cabinetul s5u, enervat si mai galben ca de obicei. De c5te
ori da maim cu Necuratul, ticurile lui se exasperau: ii tremura mai
repede coltul gurii, si da intr-una cu degetele la mustat5... V5z5ndu-I,
mi-am adus arninte de sedinta de la Iasi, de la Misu Cantacuzino (poti
sà-mi tragi palme, poti s5 ma scuipi, etc.") si am ghicit farà greutate CS
era sa vin5 iar cu una lat5... Cum am intrat, Take rn-a intarnpinat cu
cuvintele: Draga Argetoianu, nu mai merge. Nu mai merge cu Ave-
rescu. A pus picioarele in toate strachinile. Regele nu-1 mai vrea..."
Stiu..." am replicat eu, f5c5nd aluzie la cele ce-mi spusese
R5scanu.
Regele nu mai vrea pe Averescu. MS vrea pe mine. Te vrea si
pe d-ta cAci te apreciaza mult... Vrea s5 formez eu un nou Guvern si-ti
propun s5-I facem impreunk D-ta rämdi la Interne bineinteles, si mer-
gem mai departe cu Camerele actuale..."
Domnule Take Ionescu, eu spun porcdrii, dar nu fac porcdriir
Si rn-am sculat ca s5 pun capSt convorbirii, cel putin inuti15...
Take m-a apucat de un nasture si rn-a pironit pe loc ca s5-mi explice

c5 era singura solutie pentru a impiedica chemarea lui Brätianu la pu-
tere, cg sc5pam cel putin Parlamentul, c5 puteam forma un Guvern dura-
bil care s5 tin5 doi ani, c5 dansul putea conta pe tot sprijinul economic
al Angliei si al Frantei si ate si mai câte. M-am degajat si i-am spus
r5spicat: Nu intelegi nene Take, cd nu fac porcdrii, i gata. Dac5 vrei
numaideat s5 impiedici pe Br5tianu si s5 salvezi Camerele actuale,
intelege-te cu Averescu: soseste maine dimineat5. Si dac5 v5 intelegeti,
n-am nimic de zis dar pe mine s5 nu contezi, c5ci eu imi dau seama
c5 nu vei sc5pa nimic si c5 Brätianu e st5pan pe situatie. Ti-am spus ca
porc5rii nu fac mai adaug c5 nu ma fac nici de rns! Sunt obosit, sunt
satul de plictiseli si incintat si ma duc acasà!..."
Vazand c5 nu era nimic de f5cut ca sä trag5 chiulul lui Averescu si
s5-i fure majorit5ti1e prin mine, Take s-a hot5rat s5 trateze direct cu ge-
neralul si a avut o intrevedere destul de lung5 cu el, a doua zi 1 decem-
brie, la amiezi. Si astfel s-a deschis criza pe fatA...
Averescu, natural, n-a vrut sa audà de propunerile si de combinatii-
le lui Take lonescu, si fostii prieteni s-au desp5rtit en froid". Din acea
zi Take a incetat sa mai vin5 la Consiliile de Ministri si la Camera, dar
nu si-a dat demisia: nu primise tignalul de Sus! Convorbirea mea cu
dânsul din ajun, la Externe, a fost ultima mea intAlnire cu el... Nu 1-am
mai z5rit decal de departe, pe banca ministeriala, in ziva de 17 ianuarie,
cand I-am trântit de la Guvern! S5racul Take! S-a luptat cu atatia si 1-a
rapus o stridie!
Dup5 ce rn-a pus la curent despre cele vorbite cu Take Ionescu,
generalul s-a dus la Palat sa se impace cu Regele. Regele 1-a primit la
ora 5 si I-a tinut 0115 la ora 7. Inapoiat la Presedintie, tata Averescu
mi-a spus, incintat, c5 se aranjase" totul. Explicase el Regelui ce inte-
lesese prin cuvintele sale la intrunirea majoritatilor, c5 nu putea fi vor-
ba de lupt5 cu Coroana, dar c5 totusi Parlamentul... etc. etc. Se con-
trazicea din fraza in fraz5... in fine a conchis c5 se linistiser5 din nou
lucrurile (o credea el!), ca a doua zi va face declaratii la Camera, ca sa
lamureasca situatia asa se intelesese cu Regele si m-a rugat sa
redactez o motiune de incredere in sensul celor spuse de el in consfd-
tuirea majoritdtilor, motiune in care sa nu jignim Coroana (!!) dar in
care s5 lovim in liberali si in uneltirile lor...
Am redactat imediat un text; Averescu 1-a corectat in dou5 locuri
(ultima fraza e a lui) si a iesit urmätoarea peltea:
MEMORII, 1919-1922 279
Camera, ascultând declaratiile domnului prim-ministni cu privire la
uneltirile subversive ale unui partid compromis respectuoasi de drepturile
fi prerogativele fiecdrui factor constitufional adAnc convinsa de lealismul
ne§tirbit al d-lui general Averescu, se declarà solidara cu d-sa, care, in lupta ce
duce impotriva incercgrilor violente ale Partidului Liberal de a mai falsifica
viata noastri constitutionalk se dirduzqte pe principiul: increderea Coroanei
prin increderea pre.
II y en avait pou tous les goilts". Fara s5 imparta§esc optimismul
lui Averescu, 1-am pärasit intrebandu-m5 dac5 totu4i nu izbutise cumva
sa intimideze pe Rege, prin darzenia atitudinii sale. Ce deziluzie a doua
zi! A doua zi, printre parlamentari fierberea era mare. Se raspandise
§tirea c5 Averescu va veni s5 declare in qedint5 razboi Regelui i lui
Bratianu. In randurile majoritatii nemultiimirea, maraiala, lancezirea,
facusera loc unui avant razboinic i noua atitudine a generalului galva-
nizase spiritele. Oamenii de casa ai primului ministru qopteau pe culoa-
rele Camerei Ca Patronul pusese pe Rege cu botul pe labe. Prin colturile
gazetarilor se vorbea de rezistenta armata, de loviturá de Stat, de revo-
lutie... Cu proiectul de motiune in buzunar, eu unul viam bine Ca nu
era vorba de nimic de felul acesta, §i-mi inchipuisem c5 mai mult cu-
vantarea generalului va servi de baza unei retrageri onorabile, caci, re-
pet, nu impart5§eam optimismul lui Averescu i eram convins ca pan5
in cele din urm5 tot Bratianu va birui. Nu ma a§teptam la o declaratie
de razboi qi eram convins c5 primul ministru va mai pune apa in vinul
tras cu cateva zile inainte in fata majoritatilor sale dar nici prin gand
nu mi-a trecut ca voi asista la tristul spectacol ce mi-a fost dat sa vad!
Primit cu aclamatii nesfar§ite de intreaga Camera, Averescu a luat
cuvantul qi in stupoarea general5 a facut cele mai slugarnice declaratii
de credinta §i de supunere fat5 de Coroana. Cum a putut un om &à se
injoseasca atat pentru cateva zile de putere? Cum nu i-a crapat obrazul
de ru§ine? Cum i-a venit s5 se tarasca in fata celor care-1 ingenunchia-
sera §i cum nu s-a scarbit el singur de atata platitudine? Camera era
consternata... Cel din urm5 deputat a priceput ca avea in fata sa un
cadavru. Fetele oamenilor erau dureroase; pan5 §i cele care nu aveau
obiceiul sa ro§easca au simtit umilinta celei mai ruqinoase retract5ri,
din cate au fost impuse vreodata la noi, unui barbat politic. Pana §i Puiu
Cfainiceanu §i-a dat seama ea' era sfarqitul, §i un sfapit dezastruos.
Numai Averescu era senin, i vorbea, qi vorbea qi nimic nu-1 tulbura...
Am fugit de la Camera, ca s5 nu flu obligat s5 dau de el dupa sfar§itul
qedintei, rar5 &à ma mai sinchisesc de soarta §i de textul motiunii. Nici

n-am intrebat pSna seara dac5 s-a votat §i cum s-a votat!
Pricepusem in fine impacarea" dintre Rege §i general, pricepusem
in fine ragazul ce se mai dedese osanditului! Dup5 declaratiile de la
ConsfStuire, o plecare a lui Averescu ar fi insemnat solidarizarea intre-
gii opozitii in jurul sail §i impotriva Coroanei sprijinita numai de Parti-
dul Liberal, odios tuturor. Ar fi insemnat reinviorarea unei popularitSti
pe care doi ani de guvernare §i de prostii o sleiser5 ar fi insemnat
poate parià §i lupte sfingeroase in stradà. Trebuia numaideck generalul
terfelit, bagat cu nasul in propriile sale dejectii, §i definitiv curStat...
Cu o abilitate care-§i tr5deaz5 autorul, Regele a fost pus sa mai acorde
cAteva zile de guvernare lui Averescu, cu conditia umilitelor declaratii
pe care le-a fitcut... Ca sä nu urlu §i sa nu-I impiedic s5 fac5 porcaria,
ma in§elase dup5 inapoierea sa de la Palat, ma asigurase c5 va vorbi in
spiritul celor spuse la consthtuirea majoritätilor §i ma pusese s5-i re-
dactez o motiune in doi peri, ca sei nu figninz C'oroana! De unde motiu-
nea trebuia sä indulceasc5 efectul cuvantarii, a coborSt cuvantarea din-
colo de motiune cu o sut5 de trepte!
Zilele care au urmat au fost zile triste pentru noi toti, cei inhamati la
carul Guvernului, devenit caruta de gunoi... Take Ionescu a ramas in
greva §i a continuat s5 unelteasc5 pentru realizarea planurilor sale. In
fond a fost §i el o victima, o victim5 a lui BrStianu. Planul &au initial,
acela de a se mentine ca ministru permanent de externe, in afarà de par-
tide, era mai bun §i poate cS ar fi reu§it, dar Take n-a operat niciodata
in politica sa pe linii bine lainurite: in lunga sa carier5 a fost totdeauna
numai un profi tor de ocazii. Singura lui teamS era sá nu-i scape una, qi
pe cfind urm5rea un iepure s5rea dup5 altul, dac5-i ie§ea in cale. Bratia-
nu voia o restabilire complecta a autoritatii sale dictatoriale, dar in ur-
marirea acestui scop iqi da seama de greutatile ce trebuiau invinse, i§i
da seama de impopularitatea sa §i a partidului s5u, i§i da seama de vio-
lenta opozitiei partidelor nou intrate in arena politic5 cu puteri proaspe-
te. Pe acestea insa nu le putea dobori prin uzur5, cum facuse cu Ave-
rescu; experienta unei guvernari demagogice ar fi putut costa prea
scump. Ii trebuia un scurt Guvern de tranzitie qi incapabil s'a fac5 fat5
situatiei, ca s5 dovedeasca opiniei publice ca, odata Averescu cazut,
dup5 falimentul Federatiei Democratice", nu mai era alth formula de
Guvern decat cea bratienista §i liberals. Regele pe de alt5 parte se zba-
MEMORII, 1919-1922 281
tea cat putea si nu prea putea impotriva unui Guvern liberal ca s5

dovedeascâ la randul lui ea' nu era oniul lui Brdtianu, calificare care-1
innebunea, desi oglindea adevArul. S-au aruncat amandoi asupra lui
Take Ionescu, cu atat mai mult cu cat nu-1 puteau suferi nici unul nici
altul si c5 erau incantati s5-1 curete si pe dansul, acoperindu-1 cu flori.
Neacordandu-i dizolvarea erau siguri s5-1 curete repede si sa nu intar-
zie astfel prea mult reinsc5unarea lui Br5tianu, pe care Regele stia prea
bine c5 nu putea s5 o evite, ()rick de neplacut ii era sä treac5 drept ceea
ce numai dansul credea c5 nu e...
Primind s5 fac5 jocul lui Br5tianu, Take Ionescu s-a sinucis politi-
ceste, si chiar daca n-ar fi murit de tifos la Roma in prim5vara anului
1922, e putin probabil c5 ar mai fi putut juca un rol important. Ar fi tre-
cut si el in magazinul de accesorii al lui Brätianu, utilizabil ca si Ave-
rescu pentru scurte interimate. Take urrnkise ins5 o viat5 intreag5 ran-
gul si titlul de prim-ministru, care pe vremea lui mai insemna ceva in
ierarhia noastr5. Permanenta la Afacerile Straine putea sä fie sau s5 nu
fie o realitate: Presedintia Consiliului i se oferea in fine ca ceva con-
cret, tangibil si imediat, si omul s-a hotkát, impins de toti ai lui, impins
de vanitatea nevesti-si, impins de n5dejdea venalifatii majorit5tilor
noastre pe care Grigoras Filipescu i le oferea pe tav5 impins de mina
necunoscuta care deapan5 firul vietii fieckuia si care ii pusese cruce...
Take stia c5 fagazul dat lui Averescu era scurt, si s-a pus s5-si pre-
g5teasc5 serios Ministerul. Inainte de toate ii trebuiau 2-3 ministri de
vaz5, cki nu mai r5m5seser5 in jurul lui dec.& ciurucurile Partidului
Conservator, si numai cu ei, rua majorifati sigure in Parlament si fail
partid in tar5, ii era greu s5 infrunte opinia publica. Cel dintai la care s-a
gandit (dup5 ce intampinase refuzul meu) a fost Titulescu, care a sosit
din str5inätate la 1 decembrie, tocmai in ziva in care, prin ruptura din-
tre Take si Averescu, s-a declarat criza. Oamenii lui Take, cu Nae C5-
pitineanu in frunte 1-au luat in primire de la gar5, dar cu ingratitudinea
lui de fecior de popat, Titulescu a intors spatele fostului protector si a
refuzat orice concurs unui eventual Guvern Take Ionescu. Ca un p5ian-
jen lacom s-a pus sä-si toarc5 firele propriei sale panze si e probabil ca
in audienta pe care a avut-o la Rege dupä inapoierea sa a pus primele
jaloane ale carierei sale de european.
Dupà refuzul lui Titulescu, Take s-a adresat pe rand lui Garoflid, lui
Coand5 si lucru de necrezut pana si generalului R5scanu, desi
I Tatál lui Titulescu premier du nom", magistrat distins, era fiul preotului Proto-
popescu, de la Titulevi in Olt ajuns protopop inainte de a muri.
cunotea bine stransele leg5turi dintre ministrul de razboi qi Averescu.

Toti au refuzat s5 stea de vorb5 macar cu tentatorul... in cele zece zile
de eagaz acordate lui Averescu, Take gi oamenii lui au alergat de dimi-
neata pan5 seara dup5 miniqtrii cu vazà, eautandu-i in sanul majoritäti-
lor averescane qi printre personalit5tile neinscrise in partide. Formula
Take Ionescu inspira ins5 ap de putin5 incredere, Inca solicitantii au
refuzat pe toatã linia cele mai ademenitoare propuneri.
in fine, in ziva de duminic5 11 decembrie, Take Ionescu, confor-
mandu-se probabil instructiunilor primite, qi-a trimis demisia lui Ave-
rescu prin M411 Antonescu. Ministrul justitiei a inmanat primului mi-
nistru, odat5 cu demisia lui Take qi pe a sa. In ajun, sarnbafa dimineata,
Averescu fusese in audient5 la Rege §i fusese primit cu cordialitate (!!).
Regele nu-i spusese nimic despre intentiile lui Take i Averescu a iqit
de la Pa lat convins c5 va mai dura" (!) i eä trebuia s5 se impace cu
Take. I 1-a adus Titulescu sambata seara. Take a eautat &à convingã
pentru o ultim5 oath pe general c5 soarta sa era pecetluità i Ca singura
posibilitate de a salva Parlamentul Partidului Poporului era un Guvern
Take Ionescu cu concursul majoritatilor obtinut prin binecuvantarea
lui, a lui Averescu. Averescu la randul lui a eautat sa conving5 pe Take
c5 increderea Regelui nu-i lipsea dar ea defectiunea" sa putea desigur
s5 deschid5 o criz5. Cei doi interlocutori n-au putut s5 se conving5 unul
pe altul §i convorbirea s-a sfarit prin reprowri amare qi taioase pe care
Averescu le-a facut lui Take. Titulescu, martor mut la aceasta penibil5
scena, mi-a povestit mai tarziu ea i-a roqit obrazul de niinea lui Take
Ionescu tratat cu cel mai profund dispret de fostul säu prieten §i tovar4
politic timp de mai bine de doug decenii. Ruptura intre cei doi oameni
a fost definitiv5 qi demisia de a doua zi n-a fost decal o consecinta na-
tural5 a intalnirii din ajun.
E probabil c5 Titulescu n-ar fi adus pe Take la Averescu dac5 ar fi
crezut c5 cei doi oameni se pot impäca; pentru planurile sale trebuia ca
Ministerul Averescu sa cad5 i Take s5 se curete intr-o scurta guventa-
re. E probabil c5 pe drum spre Preqedintia Consiliului, Titulescu imp&
ciuitorul a sfatuit cat a putut pe Take Ionescu sa" reziste...
Dup5 primirea demisiilor lui Take Ionescu i Misu Antonescu,
Averescu a convocat Consiliul de Mini Sri pentru ora 7 seara, chemand
la qedint5 i pe generalul Coanda, preFdintele Senatului i pe Duiliu
Zamfirescu, preFdintele Camerei. Dar pada' s5 se intruneasc5 Consi-
liul, in dupg-amiaza zilei de duminic5 au mai avut loc cateva incidente.
MEMORII, 1919-1922 283
Mai int5i rn-am pomenit cu Grigore Filipescu trimis de Take Ionescu.

Un Guvern Take lonescu, Vara dizolvarea Parlamentului, era privit cu
mare scepticism 0115 si de Take lonescu. Singurul entuziast al cornbi-
natiei era Grigoras Filipescu, un mare fantezist in politica. Grigora§ nu
putea suferi pe Averescu, caci nu uitase scena in care generalul il arun-
case peste bord la Ia§i si-si inchipuia ea un Guvern Take Ionescu era
primul pas calm reconstituirea Partidului Conservator. Poate ca rar5
dinsul Take nici n-ar fi indräznit sa formeze Ministerul sau, dar Fili-
pescu ii garanta o majoritate in Parlament vorbise el cu multi
chiar impotriva lui Averescu si a mea. Cu atfit mai sigur cu concursul
meu. Vizita lui Filipescu a avut de scop sä ma ademeneasca, in ultimul
moment, cu tot refuzul meu atat de categoric §i atat de plastic de a lucra
in vederile lui Take, in ajunul crizei. Seful viitorului Guvern imi pro-
punea acum conducerea intregii politici interne, dansul rezervandu-si
numai pe cea extern5. Ca r5splat5 pentru majoritatile mele" mi se ofe-
rea Ministerul de Interne, trei portofolii si numirea tuturor prefectilor,
afara de doi sau trei pentru takisti. Bineinteles c5 am refuzat net si de
asta-data, si am cäutat sa lamuresc lui Filipescu greseala pe care o fa-
cea Take inhamandu-se la c5ruta lui Beatianu ca sä o ajute sä urce
coasta. L-am docanit degeaba un ceas si jumatate, si a plecat convins
ca ori cu mine ori fara mine, va asigura lui Take o puternic5 majoritate
in Parlamentul nostru...
Abia ma parasise Filipescu, a venit Mihai Popovici sa-mi propun5 o
int5lnire cu Vaida la Sarateanu acas5. Demisia lui Take nu mai era un
secret pentru nimeni, si Popovici pretindea ea Vaida ar fi dispus sa
faca ceva". Nu voia insa sa vad5 pe Averescu ci pe mine. Am aranjat
intalnirea cu Vaida prin telefon, pentru ora 5. Dupa plecarea lui Po-
povici, mi-a telefonat Averescu rugandu-ma sa yin mai tfirziu pe la clan-
sul, caci avea intalnire cu Vaida, la ora 5, la Sarateanu! Se intimplase
c5 Averescu ceruse sa vad5 pe Vaida, prin Sarateanu si &á acesta ii fi-
xase intalnirea f5ra sa mai intrebe pe fratele Alexandru! Popovici, pus
in curent, a am5nat pe Averescu la ora 6, si la ora 5 rn-am dus la Sara-
teanu, in strada Esculap. Dupa ce s-a invfirtit trei sferturi de ceas in
jurul subiectului, dupa obiceiul &au, Vaida mi-a declarat ca s-ar putea
combina ceva cu ei (nationalii ardeleni), dac5 Regele nu dizolva Came-
rele, cu conditia s5 nu lamina Averescu in fruntea Guvernului. Ei, ar-
delenii m-ar prirni pe mine... Maniu se crede inteles cu Bratianu, dar
Bratianu Ii trage pe sfoara, si apoi, o colaborare cu liberalii nu era bine

privitä in partid".
Vaida se facea forte sa convinga pe Maniu pentru o colaborare cu
Partidul Poporului in vederea Alegerilor Constitutionale care nu mai
puteau fi intarziate. Numai Averescu si Goga nu trebuiau sa faca parte
din noul Guvern... Am afatat lui Vaida cà mi-ar fi fost imposibil sa iau
eu succesiunea lui Averescu o asemenea remaniere" a Guvernului
putand fi confundata cu un act de tradare fata de generalul ostracizat.
Am pus insa lui Vaida intrebarea daca o colaborare intre ardeleni si noi
nu ar fi posibila sub conducerea altcuiva, si am irnpins in discutie nu-
mele generalului Coanda, afirmand cã o formula Coanda ar fi prirnita
si de Averescu, rara indoialä. Coanda nu era o figura' politica care sà-1
poata umbri, era presedintele Senatului si ca atare indicat ca sa prezide-
ze un Guvern intemeiat pe majoritatile existente. Vaida nu a respins
candidatura lui Coanda, dar a repetat cà rn-ar prefera pe mine. M-a sfa-
tuit sa vad si pe Maniu, care urma sä soseasca in acea seara din Ardeal,
dar dupà ce va fi vorbit dansul cu el. Am convenit sà ne telefonam a
doua zi. De intalnirea cu Maniu urma sa se ingrijeasca el si Popovici.
Cu Averescu, care a venit dupà mine, Vaida a ramas butonat" multu-
rnindu-se sa spuna ca in lipsa lui Maniu nu putea lua nici un angaja-
ment, caci scopul vizitei lui Averescu fusese sä puna la cale o intelege-
re cu ardelenii in vederea unei eventuale colaborari de ceasul al 12-lea.
Seara in sedinta Consiliului de Ministri, Averescu aducand la cu-
nostinta membrilor Guvernului demisiile lui Take Ionescu si lui Mist'
Antonescu, s-a hotarat ca primul ministru sa cearâ a doua zi dirnineata
Regelui complectarea Ministerului, si in cazul in care Regele ar refuza,
sa propunä un Guvern Coanda. Coanda era incantat, dar de politete
rn-a propus pe mine. La refuzul meu categoric, a primit Inca cu modes-
tie si cu surasul pe buze candidatura ce i se oferea. Cand rn-a propus
Coanda pe mine, Averescit a strambat din nas: era recompensa lealit5tii
mele fata de dansul cu prilejul propunerilor pe care mi le facusera Take
Ionescu si Vaida. Pe ale lui Vaida nu le cunostea, dar cunostea prea bi-
ne pe ale lui Take, si-lpusesem in curent i cu vizita pe care rni-o facu-
se cu cateva ceasuri inainte Grigore Filipescu...
Lunea aveam zi de lucru cu Regele, ca ministru de interne. Lunea
precedenta evitasem sa ma duc pretextand o indispozitie, in realitate
fiindca-rni era rusine s dau ochi cu dansul dupa palinodiile lui Averes-
cu. Situatia find mai limpezità in ziva de 12 decembrie, rn-am dus la
MEMORII, 1919-1922 285
Palat la ora mea obisnuita, la arniaza. Am gasit acolo pe Averescu,

inchis cu vocm de la ora 11. Terrninandu-se audienta generalului,
rn-am intalnit cu dansul pe scari, asa incat n-a putut decal sa-mi spuna
la repezeala ca Regele n-a primit sà complecteze Ministerul i i-a cerut
demisia despre Coanda nu avusese prilej sa vorbeasca fiindca Rege-
le nu-i ceruse sfat asupra constituirii viitorului Guvern si c avusese
altele de rafuit cu Majestatea Sa. In realitate, Averescu n-avea nici o
pofta sa treaca mana lui Coand5; se supusese hotararii unanime a Con-
siliului din ajun, fiindca nu putuse face altfel in prezenta lui Coanda
dar in sufletul sau tot mai spera sa pastreze el puterea, bizuindu-se pe
repulsia marturisita a Regelui de a dizolva Parlamentul.
Mie formula Coand5 imi era cu totul indiferenta; irni dam seama,
rara nici o parere de rail de altminteri, ca se sfarsise cu noi si stiam cà
Bratianu se urcase iar in sea si cu toate reticentele lui, docilul Ferdi-
nand ii va indeplini toate dorintele: Stirbei i Misu aveau instructiuni
precise SA nu-1 scape din mina. Ca si un Guvern Take lonescu, un Gu-
vern Coanda nu putea fi decat un Guvern de tranzitie, un Guvern de
cateva saptarnani canal sa-si pregateasca Seniorul de la Florica inscau-
narea sa definitiva. 0 agonie suplimentara pentru partidul nostru si o a
doua demitere" nu puteau constitui pentru mine nici o pracere. Dracii
politici din mine nu amortisera insa complect, si ideea de a da o lovi-
tura vechiului rneu prieten" Take pe de o parte, lui Bratianu pe de alta
rn-a ispitit. Caci stiuse Bratianu ce facuse impingand pe Take inainte si
dandu-mi-1 prada mie i majoritatilor noastre cu Coanda, sustinut de
Averescu si de mine, prin urmare de Parlament, lupta de rasturnare tre-
buia inceputa de la capat. Oricat de stapan pe situatie se gasea Bra-
tianu, oricat de dibaci era el si de nedibaci Coanda, operatia" ar mai fi
cerut vrerne si mimed. Or liberalii erau zoriti si Bratianu se impaca
greu cu munca. Perspectiva de a plictisi si pe Take si pe Bratianu si de
a dovedi cä tot mai eram in stare sa fac ceva, rn-a scos din apatia in ca-
re ma aflam i rn-a determinat sa pun toate resorturile mele in miscare
ca sa scot din mocirla un Minister Coanda, chiar si osandit dinainte la
ridicol si la neputinta.
Insufletit de asemenea onorabile sentimente am intrat la Rege. L-am
gasit balbaind mai rail ca niciodatA; semn ca era enervat si silit de altii
sa theft' ce nu vrea. Dupa ce mi-a iscalit cateva decrete, am luat taurul
de coarne. Stiam câ nu putea suferi pe Take. Nici pe Averescu nu-1 iu-
bea, dar antipatia sa fat5 de general era intemeiat5 pe neincredere si pe

fric5, pe and sentimentele sale fata de Take Ionescu erau dictate de un
profund dispret pentru omul rar5 nici o consistent5 mora15. Mai stiam
c5 nu vrea s5 aduc5 pe liberali ca sg nu treac5 drept omul lui Bra-
tianu". Ca s5-1 pun la largul lui, am inceput prin a-i declara c5 Guyer-
nul Averescu nu mai mergea". Inantat, rn-a intrerupt cu vehement5:
Da, da, nu mai merge! Nu mai merge!" (De ce, nu stia nici el, stiau in-
s5 pentru el Stirbei si Misu). Se temuse sa nu pledez pentru mentinerea
lui Averescu, si räsufla usurat. Din acel moment conversatia, cam
jenant5 la inceput, a devenit prieteneasea. I-am arátat marea greseal5
pe care ar face-o chemând pe Take Ionescu, pe care opinia public5 nu-1
vrea, si care la urma urmelor era tot atat de uzat ca si Averescu, c5ci
f5cuse parte din Guvernul lui. Toata lumea judeca cu severitate actul
de trádare pe care-1 comisese fata de Averescu si Regele cavaler si
leal" nu putea incuraja asemenea sc5deri morale. De vreme ce Averes-
cu se duce, sä cheme pe Bratianu, far5 de care se vede cá tara roma-
neasc5 nu putea trai...
Cum am pronuntat numele lui BeAtianu, incoronatul Neputincios s-a
f5cut rosu ca un rac si a inceput sh strige: Nu chem pe Br5tianu, nu
vreau pe liberali, ma intelegi?" Intelesesem de mult c5 piesa se juca pe
etape si ca s5 ajung5 la Brátianu, Misu si Stirbei ii bagasera deocam-
data pe Take pe g5t... Nu vreau pe Brätianu!" tipa Regele rnai de-
parte si de astadat5: D5-mi o alt5 solutie, cleat Take Ionescu..."
Aci voiam s5 ajung. Am scos pe Coand5 din cutie... L-am laudat, am
insinuat c5 era omul Guvernelor de tranzitie cum fusese cazul in
1918 c5 se bucura de simpatia lumii intregi si de increderea
Camerelor, c5 Averescu i-ar ceda locul cu mai putina amaraciune deat
lui Take Ionescu, si ate si mai c5te. Nu ignoram ea generalul Coanda
era foarte iubit de Rege si c5 Majestatea Sa avea toat5 increderea in
omul care sprijinise primii säi pasi in lume... Nando a stat putin pe g5n-
duri, si mi-a rn5rturisit numaidec5t c5 era o foarte bund idee, i mi-a
multumit cu efuziune, strangandu-mi m5inile...
La orele 12,55 am sosit acas5, si la orele 1,05 Coand5 a fost chemat
la Palat. Regele a vorbit cu d5nsul ateva minute despre criza si 1-a
rugat sa r5m5n6 la dispozilia lui, cdci poate va avea nevoie de diinsul
(Averescu nu-si trimisese 'Inca demisia). Generalul Coand5 a plecat ra-
dios de la Palat si a venit direct la mine. Nu indr5znesc s5 vorbesc liii
Averescu, sä nu se supere..." Las6 domnule general, ca aranjez eu
lucrurile cu Averescu, dar d-ta nu mai vorbi cu nimeni, sä nu stricam
MEMORII, 1919-1922 287
treaba..." Si ne-am dat int5lnire la Presedintie unde fusese convocat
Consiliul de Ministri. Consiliul de Ministri a aprobat demisia Guvernu-
luil, ministrii au injurat pe Rege si Averescu a hot5tit s5 intruneasc5
majorit5tile a doua zi dimineata la Senat dup5 ce va fi inmânat demisia
Regelui, ca sà-si ia rnmas bun de la ele... Dup5 Consiliu am pus in
curent pe Averescu cu cele vorbite cu Regele i-a facut si Coand5
raportul sat' si primul ministru demisionar a blagoslovit pe primul mi-
nistru in spe.
A doua zi, marti 13 decembrie (data fata15!) Averescu si-a schimbat
p5rerea si a hotarnt s5 nu mai rnearg5 la Rege ci sà-i trimit5 demisia
Cabinetului in scris si s-a dus de-a dreptul la Senat, la consfatuirea
majorit5tilor. Cum era de asteptat toata lumea s-a solidarizat cu dansul
si sefii de plutoane si-au vársat credinta. Cel mai infocat, cel care a ur-
lat mai tare: Zid in jurul generalului" a fost basarabeanul Bogos, care
o s5pfaman5 mai tarziu urma s5 primeasc5 un portofoliu din mfiinile lui
Take... Sedinta s-ar fi terminat frumos, daca generalii nostri n-ar fi
avut picioare si nu s-ar fi gr5bit sa le pun5 in str5chini. Emotionat, ge-
neralul Averescu a multumit celor de fat5 pentru devotamentul lor, si a
declarat cci va recomanda Regelui pe Coandd ca succesor... Bazat pe
cele petrecute in ajun, si probabil ca s5 nu supere pe Averescu" (ideea
lui fix5!) celalalt general, generalul Coandà a multurnit la riindul sdu
primului ministru demisionar, .yi I-a asigurat cd va guverna dupd in-
structiunile lui...
Imi venea &á le trag palme! Simteam c5 tot planul asa frumos pus la
cale se ducea dracului! Ce avea nevoie Averescu s5 mai vorbeasc5 de
recomandarea lui de mofluz, dupà ce n-o facuse in audienta din ajun?
Dar mai ales, cum ajunsese un om asa plin de tact si de discretie ca ge-
neralul Coand5, sä vorbeasc5 despre o insärcinare care nu-i fusese Inca'
data' §i sa mai adauge si prostia c5 va guverna dup5 instructiile minis-
trului concediat? Si toate in fata a sute de oameni, care urmau sâ umple
lumea cu cele auzite! In acea clip5 Coand5 si-a torpilat Guvernul.
M-am intrebat dac5 din partea lui Averescu a fost prostie, sau exces de
dib5cie ca sä inl5ture farà s5 aib5 aerul candidatura lui Coanda, care, cu
toate aparentele contrare nu era pe placul lui...
Consf5tuirea majorit5tilor sfarsita, eram gata sä plecam, and s-a
anuntat telefonic Misu. Ministrul Palatului a venit sa multumeasca lui
Averescu, din partea Regelui, pentru demisie. Misu a informat pe Ave-
1 Vezi si Anexa IV, cu decontul de final de la Ministerul de Interne.

rescu ea Regele va ins5rcina pe Take Ionescu cu formarea Guvernului

fiindcd era angajat fatd de el, dar cA Take Ionescu nu va putea izbuti 0
va depune mandatul. Regele va chema atunci pe Coand5 qi noul Gu-
vern va trebui alc5tuit repede. E probabil c5 Miw a fost sincer fat5 de
Averescu, i c5 Coroana cu anexele ei (Br5tianu, Stirbei, Miw) i0
schimbase planul in ultimele 24 de ore, socotind pe Coand5 destul de
maniabil pentru rolul de §ef de Guvern de tranzitie i firma lui mai im-
p5ciuitoare fat5 de Averescu dee& a lui Take lonescu. Dar Miw nu tia
in acel moment ce se petrecuse in consfatuirea de la Senat §i c5 desemnat
prin gratia lui Averescu, Coand5 devenea cu atfit mai greu de impus cu
c5t mai declarase c5 va guvema dup5 instructiile predecesorului s5u. La
ora 2 dup5-arniaz5 Take a fost chemat la Palat i insarcinat cu formarea
noului Guvern. Si a inceput dant-ill, care trebuia sa tin5 toatà s5pt5mana.
in ajun, seara pe la ora 7, am avut cu Maniu intrevederea pus5 la

cale de Vaida §i de Popovici. Am g5sit pe Maniu in pat, intr-o od5ifd de
la Palace-Hotel pe Bulevardul Elisabeta. Prinsese o grip5 pe drum i
avea temperatur5 ridicat5. Situatia se schimbase de la intrevederea cu
Vaida 0 cu Popovici eram demisionari, i scopul meu nu mai era s5
obtin o colaborare cu ardelenii pentru Averescu, ci eventual pentru
Coand5, 4i mai ales s5 caut s5 z5d5rnicesc orice ajutor pentru constitui-
rea unui Guvern Take Ionescu. Plin de politete, Maniu mi s-a ar5tat §i
plin de reticeMe fat5 de o posibil5 colaborare fie cu Coand5 fie cu Take
Ionescu, dar rn-a lini0it numaideat cu privire la concursul ce ar fi
putut da acestuia din urm5, afirmandu-mi c'd o asemenea chestiune nu
se va putea pune deceit cu cine va avea decretul de dizolvare in buzu-
nar. Am ghicit &à s5 mi-o spun5 cá era convins c5 numai Br5tianu pu-
tea obtine dizolvarea de la Rege i c5 era deja pe jum5tate inteles cu el.
F5rä dizolvare i farà concursul ardelenilor, un Guvern Take Iones-
cu devenea ins5 o intreprindere ridicol5; am socotit prin urmare c5 pu-
tea fi inl5turat §i inlocuit printr-o formul5 Coand5, cu toat5 prostia sà-
vir0t5 la Senat 0 In-am pus in miware. Am r5scolit lumea toata
s5pt5m5na, dar a fascolit-o i Take el ajutat de Br5tianu iar eu de
nimeni, c5ci Averescu a plecat la Severin qi s-a inchis la vie. In loc s5
depunS mandatul, cum prevedea Miw, bietul Take 1-a tinut cu dintii.
Sansele lui §i ale lui Coand5 au alternat zilnicl dar ca s5 o scurtez, in
1 in a treia zi a crizei, Regina Maria a invitat pe doamna CoandA la ceai si a salutat-o
ca viitoare prim-ministreasid
MEMORII, 1919-1922 289
ziva de samb5t5 17 decembrie Take a ajuns in fine s5 alc5tuiasc5 un
Minister, rar 5 dizolvare, arà ardeleni (nu obtinuse de la Maniu decal o
expectant5 neutralitate), rarS majoritSti parlamentare compus din
cativa takisti mSrunti si buimSciti la care se ad5ugaser5 Bogos basara-
beanul, Mitus Dumitrescu si Ghit5 Mironescu furati de la noi, G.
Lucasievici oferit de Grigore Filipescu si inginerul Cihodariu impru-
mutat de lorga! Opinia publics a primit acest Guvern de vicleim cu
glumele pe care apropiatele s5rbStori le inspirau fiecaruia, presa
toat5 cu ironie sau cu milk dup5 nuanta raporturilor personale intre-
tinute cu Take si cu fondurile de la Exteme. Multumita succesorilor
lui, Guvernul Averescu a sfarsit in lumina' de apoteoz5, si b5ietii
nostri" atat de deprimati de ultimele evenimente au prins curaj din nou.
Odatà cu numirea noului Guvem, a aparut in Monitor prorogarea Par-
lamentului pentru o tuna, prima sedinta urmand s5 aib5 loc la 17 ianua-
rie 1922.
A doua zi dupà depunerea jufamantului, duminic5 dimineata 18 de-
cembrie, a mai avut loc la Senat, sub presedintia lui Coand5, o intrunire
a majorifatilor. Am facut o scurt5 expunere a situatiei, si far5 nici o dis-
cutie s-a hotarat in unanimitate un vot de blam Guvernului in prima
sedinta dup5 vacante. Prin prorogare, Take mi-a inlesnit operatia".
Dac5 s-ar fi prezentat Parlamentului a doua zi dup5 investirea sa si ar fi
cerut Camerelor sd ia vacante 1)&15 la 17 ianuarie, ar fi imblanzit poate
pe unii parlamentari. Dar procedand prin prorogare, si prezentand pro-
rogarea ca sa insele lumea si s5 se insele pe el insusi ca o prefata
a dizolv5rii, a indrScit pe toti si repet mi-a inlesnit manevra.
C5ci partida pe care incepusem sa" o joc impotriva lui Take Ionescu
nu se sfarsise prin inscaunarea lui. Pierdusem prima mans5 eram cu
atat mai hotarat s5 castig pe a doua. Nu izbutisem sS-I impiedic de a
constitui Guvernul trebuia s5-1 trantesc cu zgomot si repede. De un-
de avusesem in prima mans5 pe BrStianu si intreaga Camaril5 mai
putin Regina impotriva mea, stiam Ca in a doua ii voi avea pe toti
alSturi de mine. Nu le ceream nici un concurs, numai &á nu-mi pun5 be-
te in roate.
Cititorii mei se vor mira poate de inversunarea cu care am urmarit

easturnarea Guvernului Take Ionescu, caci prin aceasea rasturnare am
inlesnit noua inseaunare a lui Br5tianu, adev5ratul nostru adversar in
acea vreme. Cateva vorbe de 15murire ca s5 nu fiu taxat nici de prostie
nici de inconsecventa. Cele intfimplate in cursul anului 1919 §i expe-

rienta celor doi ani de guvemare, dar mai ales contradictiile, fatarnicia,
duplicitatea §i la§itatea politica cu care ma dezamagise Averescu,
schimbasera cu totul orientarea mea politica. Ma vazusem treptat silit
sa renunt la toate nadejdiile §i la intreg programul de refacere plamadit
la Ia§i §i intemeiat pe inlaturarea politicii de partid qi pe inlocuirea
luptelor de ga§ca prin lupte de idei. Planul unui Guvern de autoritate
care sä taie in came vie se naruise; Averescu transformase Liga Po-
porului in partid §i consfintise astfel sistemul politic pe care-1 condam-
nase prin publicarea faimoaselor sale Raspunderi". La sfar§itul anului
1921 nu mai putea fi vorba in Romania de schimbare totala de regim
pe temeiul unei ma§cari nationale, ci numai de schimbari de Guvern
sub presiunea partidelor intarite prin increderea §i supunerea ce le-o
aratase Coroana tocmai in momentul psihologic in care o prirnenire a
regimului nostru social, politic §i economic ar fi fost posibila. In slabi-
ciunea lui, Regele Ferdinand, prost sfatuit deschisese macazul pe linia
falimentului. Cel mai mare vinovat, singurul raspunzator in fata Isto-
riei pentru cei 20 de ani de mizerie morala, de destrabalare administra-
tiva §i de anarhie financiara qi economica care au dus tara la falimentul
din 1940, este Ionel Bratianu. Caci Ionel Bratianu a avut pe Rege in
mana dup5 sfar§itul razboiului mondial, §i in loc sa-1 indrepte pe calea
mantuirii, 1-a indreptat pe calea pieirii.
Ce puteam face eu intr-o asemenea conjunctura? Nu aveam pe Rege
in mana nu aveam in mina nici macar pe §eful partidului noastru
care simtise adanca mea dezaprobare §i scapa din ce in ce de sub in-
fluenta mea: zorii despartirii noastre incepusera chiar sa lumineze ori-
zontul. Cu falimentul lui Averescu, regimul rotativei partidelor la Gu-
vern se intarise din nou §i tot ce mai puteam face eu in ipoteza ca a§ mai
fi ramas in politica, era sa consolidez partidul pe care-1 intemeiasem ca
sa fac din el, alaturi de Partidul Liberal, un partid de guvernamant".
Pe Averescu prabu§it nu mai puteam pune nici o nadejde; il crezu-
sem bun pentru infaptuirile mari, §i ma in§elasem pentru cele ma-
runte imi dedesem de la inceput seama ea' nu facea cinci parale. Am
priceput pe ruinele guvernarii noastre ea' rolurile se schimbasera §i ea"
de unde pana atunci Averescu trasese partidul dui:id el, in viitor trebuia
partidul sa-§i impunä prin puterea lui eful cam ofilit §i decazut din ca-
litatea lui de feti§ popular. Pentru a intari insa Partidul Poporului §i a
face din el al doilea partid de guvernamant aveam nevoie de un ragaz
MEMORII, 1919-1922 291
de cel putin doi ani, ragaz pe care numai o guvernare liberala mi-1 pu-
tea da. Planurile mele se potriveau prin urmare de minune cu ale lui
Bratianu, odata Guvemul cazut si era cazut de-a binelea. Formula
Coanda nu avusese in gandul meu scopul de a inlatura pe Bratianu,
caci Siam foarte bine ca chemarea sa la Guvem era hotarata si nici
nu-mi trecuse prin cap ca a putea sa o impiedic. Ma impinsese numai
patima, in ce privea pe Take care se purtase asa de prost cu noi, i
pläcerea de a sicai putin pe potentatul oriental de la Florica...
Numirea Guvernului Take Ionescu n-a schimbat intru nimic nici
gandurile, nici planurile mele. Aveam o polità mai mult de platit lui
Take, in asteptarea unui Guvern Bratianu care sa-mi permita sa ma
apuc de reorganizarea Partidului Poporului si pentru moment nimic
mai mutt.
in preajma Sarbatorilor, toti parlamentarii nostri s-au risipit ca po-
tamichile, s-au dus oamenii pe acasa dar i-am rugat pe toti sa se ina-
poieze la Bucuresti pe la 8-10 ianuarie, soptindu-le la ureche ca eveni-
mentele politice importante se pregateau, ca sa-i atrag. Am plecat si eu
la Breasta unde am petrecut Craciunul si Anul Nou in familie, si la 3
ianuarie am fost inapoi la post, la Bucuresti.
Grigore Filipescu, cu patima lui politica, se inhamase cu cativa prie-
teni la cumpararea de constiinte majoritare" asa se botezase opera-
tia in piata! Principalii lui colaboratori in aceasta rusinoasa indeletni-
cire erau Camarasescu, ministrul de interne si Bogos omul nostru ade-
menit cu portofoliul Basarabiei. Camarasescu lucra printre parlamen-
tarii nevoiasi, mai ales printre cei de peste munti, cu sacul de graunte
de la F.O.P.1 dupa dansul. Bogos facea propaganda sufletista", vorbea
sufletelor si conjura pe fosii sal camarazi de partid sa salveze tam de
liberali". Grigore Filipescu, despre inaltele caruia relatii plevuFaria
noastra avea mare respect, destainuia" la ureche planurile celor de Sus
si infatisa miMilor simple si cateodatà credule pe Rege ca dezamagit de
Averescu, ca dezgustat de Bratianu si gata sa incerce ceva nou" (!) cu
Take Ionescu; Maniu si ardelenii vaticina mai departe Grigoras
nu asteptau dee& votul de incredere al Parlamentului ca sa intre in
Guvemul intarit. Fiul lui Nicu Filipescu, care in politica nu mostenise
de la fatal sail cleat fantezia si patima de uneltire, vedea deja inchegan-
du-se in jurul d-lui Sapte-Pantaloni un mare partid democratic cuprin-
1 Fondurile Ordinei Publice.

zand pe lfing5 ciurucurile takiste si conservatoare majoritatea transfug5

a Partidului Poporului si Partidul National din Ardeal.
Am ga'sit la Bucuresti prietenii mei destul de alannati, cki spu-
neau ei propaganda Guvernului prindea, romfinul avand o special5
predilectie pentru blidul cu linte. F5r5 sa imp5n5sesc pesimismul celor
din jurul meu, rn-am pus totusi si eu pe lucru. M-am inteles in dou5
minute cu cei cativa socialisti si independenti din Camera care nu pu-
teau suferi pe Take Ionescu si doreau alegeri noi sa agite masele, c5ci
nu cunosteau Inca metodele electorale liberale. Ardelenii, aveau in ma-
nä cheia situatiei, cki daca ar fi votat pentru Take ar fi tras probabil
dup5 ei si multi majoritari mai slabi care singuri n-ar fi indr5znit s5 pa-
r5seasc5 turma, dar s-ar fi luat cu pl5cere dup5 altii. Din convorbirile
mele cu conducatorii ardeleni am aflat ca partidul lor ramasese neclin-
tit la formula lui Maniu: nici un concurs unui Guvern ce n-ar veni cu
dizolvarea Parlamentului. Fath de Guvernul Take Ionescu, Partidul Na-
tional se angajase la o atitudine neutrala si nimic mai mult. La votul de
incredere ce urma s5 fie dat la 17 ianuarie, ardelenii hotarfisera s5 se
abtina; negocierile lor cu Bralianu erau ins5 atat de inaintate incSt o
rasturnare a Guvernului nu i-ar fi suparat decloc. A. C. Cuza mi-a de-
clarat ea' va vota cu amindouà miinile contra lui Take lonescu omul
zidanilor". Liberalii, desi tremurau de frica unui vot de incredere, ho-
taraser5 sä se abtin5, preferand sa scoath castanele din foc cu mfiinile
altora si ca s5 dea dovad5 aparentii de condescendenth fath de Take si
de hothrfirile Coroanei.
Abtinerea opozitiei imi convenea de minune, si atat ii ceream si eu.
Dac5 fireste nu mi-ar fi convenit sa voteze pentru Take nu mi-ar fi
plkut ins5 nici s5 voteze contra: pentru ca succesul nostru s5 fie
deplin, trebuia ca Guvernul sa fie executat numai prin fortele noastre,
ale majoritatilor averescane. Regretam aproape hotararea taranistilor si
a ràzletilor de a vota cu noi contra noului Guvern.
Consfatuiri, vizite, trimisi speciali prin provincie n-am omis nici
un mijloc de solidarizare a tuturor militantilor nostri. Am invocat
bineinteles inainte de toate disciplina de partid si trebuie sä marturisesc
cä am avut plkuta surprindere s5 gasesc la cei mai multi din partizanii
nostri un spirit de supunere si de jertth la care nu ma asteptam. Dacsa
m-a§ fi putut multumi cu un vot de majoritate in sfinul majoritätii noas-
tre, n-a§ mai fi avut nimic de fkut dar imi trebuia o quasi-unanimi-
tate in vederea unei posibile schimbari de atitudine a opozitiei si mai
MEMORII, 1919-1922 293
ales a ardelenilor, in ultimul moment. Pe cei ezitanti, putini cáti erau

(cáci pe cei in adevar slabi de ingeri Ii furase Guvernul) i-am convins
jucfindu-ma cu dilema ea, sau Regele nu vrea dizolvarea, caz in care
dupa trfintirea lui Take nu putea succeda cleat un Guvern Coanda
sau vrea dizolvarea, dar in acest caz nu o va acorda cleat lui Bratianu.
Votind hotarat impotriva lui Take salvarn in primul caz si fata si blidul,
iar in al doilea caz, nemaifiind vorba de blid, salvam cel putin fata...
Dupa toate obsesiile si plictiselile a doi ani de grea munca, aceast5
campanie de rastumare m-a f5cut s petrec, mi-a destins nervii i mi-a
procurat cfiteva clipe savuroase. Averescu, nevoind s5 apara el in finn-
tea campaniei duse impotriva fostului sau prieten, si-a inghitit veninul,
s-a dus la vie si rn-a lasat pe mine sa duc lupta. Nu s-a inapoiat la
Bucuresti cleat in ajunul votului, ca sa apara in mijlocul ovatiilor in
Camera si in fata lui Take, galben ca o ache de ceara.
Cei mai cu haz au fost liberalii. Rasturnarea lui Take insemna in-
scaunarea lor irnediata. Un vot de incredere le-ar fi pricinuit o amfinare
de mai multe luni, caci trebuia gasit un pretext valabil pentru Rege ca
sa ceara el demisia lui Take sau s5 dizolve Parlamentul, hotarari fata de
care Regele se arata recalcitrant si n-ar fi putut fi repede convins sa le
aduca la indeplinire. Timp de 15 zile cloncanii liberali mi-au dat tar-
coale. Duca m5 calca" de 3-4 ori pe saptamâna. Toti imi aduceau
vesti despre cumpararea" cutarui sau cutarui partizan, ma puneau in
garda" (vorba lui M5rzescup impotriva unuia sau altuia din prietenii
mei. De cele mai multe ori de altminteri, informatiile lor nu corespun-
deau cu realitatea, dar pe mine ma amuza nespus sa privesc la mutrele
ingrijorate cu care mi se infatisau, si uneori, ca sa-mi bat joc de ei le
dam stiri rele. Esti sigur de vot, Argetoianu?" ma intreba Duca.
De draga" raspundeam eu sigur nu poate fi nimeni de nimic, si
citeodata ma indoiesc!..." Pleca bietul Duca cu urechile pleostite!
Intr-o buna dimineata rn-am pomenit cu Mist' la mine. Ca sa infor-
meze pe Majestatea Sa", venise sä ma intrebe cum stau lucrurile, ca de,
trebuia i Majestatea Sa s5 chibzuiasca intr-un fel sau in altul! Rapor-
turile mek cu Misu, excelente pe vremea cfind eram amandoi in servi-
ciul diplomatic, adica p5n5 in 1913, se cam racisera dup5 neleala sa ati-
tudine in 1918 cu prilejul primului Minister Averescu, la Iasi. in conti-
nuu contact.cu dansul din pricina slujbelor noastre, in 1920 si 1921, ma
mai impacasem cu el, dar nu intr-at5t ca sa ma astept la o vizita din partea
sa, dupa toate cam indiscret5. Am ghicit numaidecit cà nu-1 trimisese
Regele, ci Br5tianu socotind cà fata de un missus Domini nu voi umbla

cu mofturi. Cum n-aveam nimic de imp54it cu el, am talat-o scurt:
Asculta iubite amice, de ce va bateti joc de lume? Stiu foarte bine c5
chemarea lui Bfatianu e hot5ratà. Spune-i Regelui sa-1 cheme *i sa-i
dea puterea, in ziva de 18 ianuarie, caci in ziva de 17 ianuarie vi-1 tran-
tesc pe Take, *i va fac criza..." E*ti sigur de votul de blam?"
Cum te I/5d. Pe Take nici dracul nu-1 scapa. Nu e cleat o singur5 solu-
tie, spune-o Regelui, ca sa o *tie *i el (!!): Bratianu. E solutia care-mi
convine *i mie fiindca imi trebuiesc doi ani ca sa refac un partid cum
trebuie, caci pan5 acum partidul nostru n-a fost dec.& garnitura unui
feti*, *i fetiqul nu mai e fells..." Ai dreptate, d-ta trebuie sa iei par-
tidul in mink Averescu a ie*it complect uzat din guvernarea voastr5,
d-ta ai ie*it m5rit. Toata lumea *tie cá ai dus tot greul *i c5 ai avut de
furca cu generalul..." Averescu trebuie sa ramana in fruntea par-
tidului, c5ci e bun ca firma. Am sà-i organizez un partid de are s5-i pla-
c5 *i lui. Apoi, foarte probabil, am &á ma retrag la tarà. Nu mai am nici
o vlag5 politica in tara lui Hithsch!" Butade, dragul meu, butade;
d-tale iti e rezervat un rol important in viitor *i nu poti sä dezertezi"...
Asta s5 i-o spui lui mutu!"
Am redat aci conversatia mea cu Mi*u dupa note luate imediat in
urma vizitei lui, ca s5 arat c5 n-am avut niciodata intentia de a lua locul
lui Averescu, cum am fost invinuit de javrele din jurul sau in 1923
invinuire care a dus la despartirea noastra *i a schimbat toate raportu-
rile dintre diferitele forte ale politicii romane*ti.
In momentul de a ma parasi, Mi*u m-a intrebat dac5 n-a* fi dispus
th repet ci Regelui cif votul de b1am era sigur, in ziva de 17 ianuarie...
Se dedese pe fatal Iata pentru ce venise! Iata pentru ce-1 trimisese
Bratianu! Incurcat5 mai era qi politica Seraiului! Mi-am dat seama cä
banda de *mecheri nu tinea absolut toate sforile in mina, c5 paiata
regal5 se zbätea *i incurca itele *i cá avea nevoie de o incurajare. 0
clipa, dar numai o clipà, am intrezarit posibilitatea unei dizolväri acor-
date lui Take *i ca sa impiedic o asemnea perspectivä *i ca sa ma lamu-
resc *i eu asupra st5rilor sufletesti ce puneau pe dl. Loyal la atat de du-
reroase incercari am r5spuns lui Mi*u ca sunt la dispozitia Majesta-
tii Sale, *i gata s5-i spun tot ce-i spusesem *i lui.
Mi*u a plecat incantat *i a doua zi am primit un carton de audienta
care ma invita la Palat pentru ora 3. Am gasit pe Rege foarte agitat,
balbaia ca in zilele mari *i schimba fete-fete. Ca sa-lpotolesc, am ince-
MEMOR11,1919-1922 295
put prin a-i spune c5 cerusem audienta ca s5-rni iau r5mas bun de la
dansul si prin a ma scuza c5 nu o cerusem imediat dup5 demisia noas-
trà, dand Sarbatorile ca motiv de intarziere. Timp de c5teva minute mi-a
multumit pentru ordinea pe care o restabilisem in tarà si m-a acoperit
cu flori. Eu stiam insa pentru ce venisem, si am intrat in materie. Am
recunoscut ca Guvernul Averescu era obosit (aprobare repetatá) si c5
inlocuirea sa era pan5 la un punct justificat5 dar nu puteam s5 nu-mi
exprim profunda mea mirare fata de formula de succesiune gäsità...
Argetoianu rn-a intrerupt Regele nu vreau pe Brätianu! Nu
vreau sii se zic5 Ca sunt omul lui BrAtianu, ea' fac ce-mi spune Bratia-
nu!" Bine Sire, dar in cazul acesta de ce n-ai recurs la un Minister
Coanda, de vreme ce nu vrei s5 dizolvi Parlamentul?" Oh, logic5 si oh,
candoare! R5spunsul a fost delicios: N-a vrut Bratianu!" Am explicat
Regelui motivele pentru care majoritátile erau hotarae s5 dea la 17
ianuarie vot de blam Guvernului... Esti sigur de vot?" rn-a intre-
rupt iarasi Augustul meu interlocutor. Esti sigur? C5m5r5sescu si
Grigore Filipescu au f5cut poantaje si pretind Ca o serioasd majoritate e
asigurat5 lui Take Ionescu..." Sire, n-am inselat niciodat5 pe
Majestatea Ta (m5 gandeam c5, contrariul nu s-ar fi putut afirma) si o
rog s5 ma cread5. La 17 ianuarie avem criz5, si la 18 ianuarie puteti in-
credinta Guvernul lui Brntianu. De vreme ce te-ai desp5rtit de Averes-
cu, cheam5 pe Br5tianu, e cea mai bunä solutie, e singura..." Arge-
toianu" si Regele, cu fata congestionata si cu ochii plini de urä, a dat
de dou5 ori cu pumnul in masa nu vreau pe Brátianu, nu vreau sa
se creada ca sunt sub papucul lui Bratianu..."
Bietul om! Suferea, vizibil, de neputinta lui. tia ca si mine c5 va
chema pe Br5tianu, dar in fata mea si departe de toti papucii sub care
isi incovoia zilnic vointa si demnitatea, voia sa-si dea aere de indepen-
dent5...
M-a intrebat Inca o data dac5 eram sigur de operatia" de la 17 ia-
nuarie si dup5 ce i-am dat noi asigurari, 1-am p5r5sit recomanandu-i
Inca o data, f5r5 nici o ironie, un Guvern Bratianu.
in ziva de 16 ianuarie, la orele 5 dupà-amiaza, membrii majoritãti-
lor au fost intruniti la clubul lor parlamentar in vederea ultimelor dis-
pozitii pentru batalia de a doua zi. Toti majoritarii au venit in par, chiar
cei cativa pe care ii stiam cd fusesera atinsi" de fondurile de la Interne.
Solidaritatea tuturor in jurul lui Averescu sosit de la Severin a fost mis-
c5toare. Doud singure voci s-au ridicat in favoarea unei p5suiri" a
Guvernului in a§teptarea evenimentelor doi imbecili, macedoneanul

Papagoga deputat de Bac 5u §i Mi§u Protopopescu de la Bucure§ti, can-
didat la paralizie general5 §i politician veros. Huiduiti de ceilalti depu-
tati, au p5r5sit sala cu coada intre picioare. Pe and deputatii no§tri ma-
nifestau solidaritatea lor la club, Grigore Filipescu umplea Bucure§tiul
cu zvonuri de victorie asigurat5; mini§trii sunau din trâmbit5 dup5 el
numai Take Ionescu, dupa cfite mi-a spus mai tárziu Nae Cápit5nea-
nu, s-a dat b5tut intre intimi Inca din seara zilei de 16, fie ea' era impins
de defetismul sat' obi§nuit, fie ea" vedea mai l5murit situatia deck tre-
p5du§ii din jurul Guvernului.
Regizasem reprezentatia ce urma sa se desfaqoare la Camera dup5
toate regulile artei. Deputatii no§tri in par, primiserà instructiuni s5 in-
Campine in tkere instalarea Guvemului pe banca ministerial5 §i decla-
ratiile liii Take Ionescu. La intrarea lui Averescu in incint5, fixatä la
cinci minute dup5 a Guvemului, majoritatea in picioare trebuia sä
aclame indelung pe §eful s5u §i s5 creeze astfel de la inceput o atmosfe-
rá defavorabila lui Take. Ca s5 ne batem joc de el hofardsem s5 nu
luam cuv5ntul nici Averescu, nici eu, §i s5 punem pe caraghiosul de
Cocea, socialist §i pederast, dar orator de talent qi spirit mu§c5tor s5 fa-
c5 rechizitoriul Guvernului i s5 trecem apoi la vot.
Lucrurile s-au petrecut exact dup5 program. Citeva rare aplauze au
salutat intrarea lui Take §i a Guvernului in incint5, aplauzele celor 60-
N/a deputati taki§ti §i ale c5torva opozanti nedumeriti. M-am felicitat o
data mai mult c5 nu alesesem decat 10 deputati din cei 90 de candidati
prezentati lui Averescu de catre Take, §i pe care naivul general ii pri-
mise. La intrarea lui Averescu, urletele §i ropotul de aplauze au fost
atat de intense incat opozitia prezenta in p5r, lojile pline de gemeau §i
chiar cei de pe banca ministerialá §i-au dat seama c5 Guvemul pierduse
procesul §i Duca a 0 expediat un deputat liberal s5 previn5 pe Brätianu.
Galben §i pr5bu§it, Take Ionescu incremenise in capul bancii minis-
teriale. Dup5 ce §i-a citit declaratia, pe un ton de inmormantare, n-a
mai mi§cat, n-a mai scos un cuvânt, pan5 s-a sculat §i a plecat inainte
de sf5r§itul numaratoarei voturilor. II biciuia Cocea, in rasetele §i in
aplauzele majoritatii §i nici o tr5s5tura nu se mi§case pe fata lui. Ii
lipsea numai crucea in spate ca sa apar5 ca un Christos ne priceput §i
dezanfagit ce voise mantuirea neamului s5u, §i pe care Filistinii cruzi qi
lacomi Ii faceau de math'. Averescu era incantat, liberalii beau lapte,
Maniu num5ra pe degete portofoliile pe care avea de gind s5 le cear5
MEMORII, 1919-1922 297
lui Bratianu, minitrii faceau mutre de un cot, publicul din tribune pe-
treceea ca la teatru! A fost o sedinta memorabilä, ca sa nu zic istorica.
Guvernul a fost trantit cu o majoritate zdrobitoare; toata opozitial se
abtinuse de la vot. Pentru prima si ultima data, o Camera romaneasca
si-a permis luxul sa dea un vot de blam unui Guvern si sa-1 rastoarne...
Razbunasem umilinta demiterii noastre din decembrie i pedepsisem
pe cel ce se facuse unealta adversarilor nostri, dupa ce-1 ridicasem si-1
tratasem ca pe un frate.
Dupa sedinta, Duca s-a amncat" pe mine ii 'idea fata, si luandu-ma
de mana: Cum dracu ai nascocit pe Cocea? C'est impayable ii n'y
a que vous a avoir de ces idees! Bravo draga!" Asculta Duca"
i-am replicat eu vezi de nu alege pe Cocea, ca-1 pun sa faca in Ca-
mera voastra elogiul lui Bratianu!"...
Take s-a dus seara la ora 9 la Palat sa-si dea demisia, dar Regele era
la masa si nu 1-a primit, asa Inc& n-a putut-o da decal a doua zi dimi-
neata.
N-am mai dat ochi cu el... A plecat dupg catva timp in Italia, a in-
ghitit o stridie fatalâ la Neapole, sub imboldul Adinei2, si a murit de
tifos la Roma. Heat de el: ar fi putut aduce mari servicii tarii sale daca
si-ar fi potrivit ambitiile la masura puterilor sale si ar fi avut in viata un
fir moral cat de subtire care sa-1 calauzeasca. De pe urma lui ne-a
ramas Mica Intelegere, pe care a sabotat-o mai tarziu Titulescu inscau-
nat tot de el ministru la Londra (de unde a sarit in rolul de mare euro-
pean) si numirea lui Oromolu la Banca Nationalà, pentru nenorocirea
Monedei si a Finantelor noastre.
S6-I ierte Durnnezeu, cum 1-am iertat i noi sub povara nenorociri-
lor pe care ni le-au adus pe cap altii, mai vinovati decat dansul!
N-am putut sa-mi dau seama daca dui:4 demisia lui Take Ionescu
Regele a mai ezitat sa cheme pe Bratianu; s-ar parea ca da, dar in tot
cazul ezitarea sa n-a tinut mult. La obisnuitul dejun de la Boboteaza,
chiar in ziva de 18 ianuarie3, Nando Dulce vorbind despre situatie cu
mitropolitul i-a exprimat dorinta de a forma un Guvern de concentrare
si i-a declarat cd' n-ar vrea alegeri noi, câci ar fi periculoase. La pro-
I E vorba de opozitia Guvemului Averescu.
2 Adina i-a sApat groapa. Fara &Ansa nu facea prostia sä primeascit Guvemul in
decembrie, si nu manca stridii la Neapole.
3 SarbAtorile bisericesti se celebrau inca pe stilul vechi.
punerea mitropolitului de a insärcina cu injghebarea unui asemenea

Guvern pe lorga, Regele a pufnit in rás si a inceput sâ se bat5 cu palme-
le pe genunchi, repet5nd intruna: E bunk e bun5!". Capul popii...
In aceeasi zi dup5-amiaz5, Regele a convocat succesiv pe presedin-
tii Senatului si Camerei. Deja aceast5 convocare ar dovedi ca in capul
lui tot nu se limpeziser5 lucrurile, c5ci ce sens mai avea consultarea
presedintilor unor Corpuri Legiuitoare menite s5 fie dizolvate (ipoteza
unui Guvern Br5tianu hot5rdt)? Dar fata de generalul Coandà si de
Duiliu Zamfirescu, Regele s-a ar5tat si mai lamurit. Celui dintal i-a
spus ca vrea s5 fac5 un Guvern bazat pe Parlamentul existent iar celui
de-al doilea ca nu vrea alegeri noi...
La ora 7 seara, veleitanil si-a pus ins5 toate scrupulele in sertar, a
chemat pe Ionel Bratianu si I-a insarcinat cu formarea noului Minister,
d5ndu-i bineinteles i dizolvarea Parlamentului.
Brdtianu s-a dus a doua zi 19 ianuarie la ora 12 la Maniu i i-a ofe-
nit dou5 portofolii, c5teva prefecturi in Ardeal i c5teva locuri (vreo 20)
in Parlament. Indignat, Maniu a refuzat si a cerut s5 pertacteze" invo-
c5nd cd trebuia sh-si consulte i prietenii, desi era sigur dinainte de r5s-
punsul lor. Bfatianu, care nu vrea colaborare cu ardelenii, ci supunerea
lor pur i simplà a r5spuns c5 era zorit, si a dat termen lui Maniu pan5
la orele 2. Toate n5dejdiile ardelenilor s-au naruit intr-o clip5 si au in-
ceput sä regrete amarnic c5 nu se intelesesera cu noi sau fie chiar cu
Take Ionescu... R5spunsul lor a fost negativ i Bratianu a constituit in
aceeasi zi Guvernul care a fericit tara timp de 4 ani, p5n5 in 1926.
A fost i asta o mare gresea15 a lui Bfatianu, caci in loc s5 canali-
zeze pe ardeleni spre oportunism 1initit, i-a aruncat in bratele celei mai
agitate demagogii, i ne-a nenorocit pe toti. Dar vorba rom5nului: pes-
tele de la cap se impute. Cu un Rege slab ca Ferdinand, tara nu putea fi
indrumata dec5t pe povirnisul pieirii 1)5115 a venit un alt veleitar,
acesta ins5 far5 scrupule, care a dat-o gata.
CAPITOLUL AL IX-LEA
Nu sunt ales Examen de con,tiintà Abtinerea de la ,edintele

Camerci Conflict cu generalul, prima ceata in raporturile noas-
tre Averescu, Ludendorff i ex-colonelul Sturdza Averescu
Incoronarea Alegerea de la Roman Intrevederile cu stir-
bei, Coandà si BrAtianu Alckuiesc programul Partidului Po-
porului Prima incercare de a constitui un partid agrar §i prima
neintelegere serioasa cu Averescu Congresul de la Sibiu.
De la inscaunarea lui Bratianu i pina sa ma pun pe munca pentru

fasonaree partiduluisnostni, as fi avut dreptul la cfiteva saptanuini de
vacanta si de odihna. Imprejurarile nu mi-au ingaduit insa acest rägaz,
66 a trebuit sa ma ocup imediat cu alegerile i lupta se infatisa ca
foarte grea. Pe Ifinga ponosul de a fi cei c5zuti de la putere" si in sortii
carora alegatorii totdeauna datori sa-si asigure o protectie nu puteau
pune nici o nadejde, mai aveam si nenorocul s5 dam prima noastra
lupta in opozitie impotriva partidului celui mai banuit de falsificare
electorala si impotriva Guvernului celui mai hotarfit sa intrebuinteze
coruptia, frauda i violenta ca sa-si asigure majoritati compacte si sa
sugrume opozitia. Pe de alt5 parte, din popularitatea lui Averescu nu
mai ramasese decat o legend5 a trecutului i firirnituri greu de adunat.
Partidul nedumirise Inca dupa echivocul nasterii lui, si cei mai buni
din colaboratorii nostri, care pornisera la drum in 1918 cu o ideologie
noua i cu rfazuinta de a scapa tara de pacostea partidelor, nu se la-
murisera despre rostul inregimentarii lor, din nou, organizatie identica
cu cele din care fugisera de scfirba minciunii si a sectarismului. Trans-
formarea Ligii in Partid savfirsita de Averescu impotriva sfaturilor ce i
s-au dat, in primavara anului 1920, satisfacuse lichelele din jurul sat' si
pleava de partizani atrasa de sacul cu graunte dupa chemarea noastra la
putere dar descurajase pe adev5ratii lupthtori care cana1izaser5 pe

tot cuprinsul thrii popularitatea generalului si n5zuinte1e noastre. Cu
lichele si cu pleav5 se poate la rigoare guvema, dar nu se poate lupta in
opozitie. Organizatiile noastre fuseseth 15sate in voia Domnului, pe tot
timpul guvern5rii. Printre cei care le conduceau, cei buni ii d5duser5
seama c5 vinul pe care-1 tthseser5 incepuse s5 se acreasc i incetaser5
s5 mai munceasc5 iar cei ce nu ceruser5 lui Averescu decat un
curent care sä-i poarte la limanul procopselilor, prea ocupati cu afaceri-
le, renuntasera si ei la orice activitate politic5 1ocal5. La centru, grijile
guvern5rii si greut5tile zilnice de invins ne indepartaser5 de indeletni-
cirile de partid, si partidul fusese dat pe mana lui Cthiniceanu (gene-
ralul), adic5 de fapt pe a nim5nui.
Ne-am trezit astfel in opozitie si in fata alegerilor, in cele mai
proaste conditii. A trebuit s5 ne mobilizàm cadrele la repezealä i s5
infrunfarn inamicul intr-o lupt5 inegalà, c5ci liberalii Ii reinchegaseth
organizatiile, dup5 r5zboi, si erau hothrati la (mice", numai s ias5 in
alegeri... Am muncit din greu s5 impac pe unii, s5 induplec pe altii, sä
umplu golurile ce se iviser5 in urma infrangerii. Am 15sat la o parte ori-
ce sentimente personale, orice preocupari politice de un ordin mai
inalt, si am tras la jug.
Alegerile au fost foarte grele, cu atat mai grele cu cat o asemenea
urgie nu se mai dez15ntuise de la 1914 si agentii opozitiei pierduser5
scoala" si nu mai erau in mäsur5 s5 pareze, cel putin in parte, loviturile
st5panirii. Alegerile din 1919, sub V5itoianu n-au fost libere, dar agen-
tii Guvernului nu indfazniser5 totusi sä intindä prea mult coarda din
lips5 de incredere in regimul provizoriu care-i mana; in schimb, alege-
rile din 1920 s-au desfasurat complect libere si singura grij5 a Guyer-
nului fusese s5 apere opozitia de eventuale violente pe care formidabi-
lul curent averescan ar fi putut sä le provoace, dar pe care, din fericire,
nu le-a provocat nic5ieri. Cu alegerile din 1922, s-au inaugurat nenoro-
citele metode care au asigurat tuturor Guvernelor ce au urmat aservirea
sufragiului universal pus in slujba intereselor de gasc5. Ca s5 nu ples-
neasc5 cazanul, care uneori fierbea in clocote, s-a 15sat supapa de sigu-
rantä a reprezentarii proportionale a minorithtilor, multumità careia au
putut p5trunde in Parlament si din membrii partidelor de opozitie.
Cu toat5 munca si cu toate straduintele noastre, rezultatele alegeri-
lor din 1922 au fost penibile pentru noi. Ele au dovedit c5 se sfarsise cu
popularitatea generalului, caci am fost invinsi nu numai de manuitorii
MEMORII, 1919-1922 301
fraudelor i violentelor, dar si de tar5nisti pe care Guvernul i-a persecu-

tat cel putin tot at5t ca pe noi. Adev5ratii inving5tori morali ai acestor
alegeri au fost t5r5nistii. N-a mai r5mas nici o indoia15, curentul
tar5nist inlocuise in constiinta maselor curentul averescan. Ca numele
lui Averescu incetase sa fie un fetis, a reiesit limpede din faptul ca"
n-am izbutit s5 scoatem un deputat decat in judetele in care putusem
injgheba organizatii tari din punct de vedere tehnic". Numai generalul
nostru n-a vrut sä se dea balut, si dup5 alegeri s-a jucat saptamani de-a
rindul cu cifrele, nand calcule copilaresti ca sa-si dovedeasc5 popu-
laritatea. Principalul sail argument era c5 noi am scos mai multi depu-
tati sub urgia liberal5 dee& scoseser5 liberalii in nestanjenitele noastre
alegeri, f5r5 s5-si dea seama c acest argument sublinia marea lui po-
pularitate in 1920 iar nicidecum in 1922.
Pe mine rezultatul alegerilor nu in-a surprins. L-asteptam. i nici nu
rn-a zdruncinat in planurile mele indreptate spre o normalizare a par-
tidului, prin asezarea unei serioase organizatii si a unui program ratio-
nal la baza actiunii noastre, in locul pamponului" care ne dusese la
doua degete de faliment.
Mie personal, alegerile mi-au dat insa o lovitur5 la care marturisesc
ca nu ma asteptam: am cazut cu cinste! Nu ma asteptam, caci organiza-
tia noastra din Do lj era una din cele tari, daca nu cea mai tare, si de fapt
a si ales un deputat, dar nu rn-a ales pe mine desi candidasem in capul
listei. Dupa legea electorala in vigoare in 1922, nu se alegeau candida-
tii dupa ordinea inscrierii lor pe lista (cum s-a stabilit prin legile elec-
torale urmatoare), ci dup5 numarul voturilor intrunite de fiecare candi-
dat, alegatorii avind dreptul sa tearga pe unii din ei, si chiar pe toti
daca voiau! M5sura foarte proastä sau foarte inteligenta, dupà punc-
tul de vedere c5ci candidatii in kc sa lucreze pentru succesul listei,
se lucrau unii pe altii ca sa treac5 in capul listei la numaratoarea voturi-
lor. Aceasta lucrare cu creionul devenise principala indeletnicire a can-
didatilor putin scrupulosi, i lipsiti de scrupule erau mai toti! Lipsit de
experienta in aceast5 materie, nu rn-am gandit un moment s5 zadar-
nicesc o lucratura rusinoas5 pe care am ignorat-o de altminteri caci silit
cum eram s5 stau la centru, in Bucuresti, pentru rezolvarea tuturor ce-
rerilor i reclamatiilor ce-mi veneau zilnic din toate judetele tarii, n-am
f5cut campanie electoral5 la fata locului, lasand aceasta grija tovar5si-
lor i bunilor mei prieteni de pe lista! La mimaratoare, au iesit la Do lj
cu mai multe voturi decat mine (diferenta era mica, dar era) Georgescu
B. Ion, Iulian Vrabiescu si Virgil Potarca, in ordinea in care ii scriu...

Georgescu B. Ion a fost astfel proclamat deputat. Am aflat dud' alege-
re, fara multa greutate, ca regizorul acestei porcarii fusese Potarca care,
strain cu usa, nu s-a jenat sa-mi marturiseasca pacatul comis, dar s-a
jurat pe toti sfintii ca nu ceruse plenitenilor lui sá ma stearga pe mine,
ci pe Gorgescu B. Ion si pe Vrabiescu, toata ambitia lui fiind sá ajunga
al doilea pe list, inaintea acestora. S-a jurat el, dar probabil cà a im-
pins creionul si pe numele meu. Georgescu si Vtabiescu au venit la mi-
ne indignati de purtarea lui Potarca, pe care nu-lputeau suferil si mi-au
oferit sa-si dea demisia succesiv, cu conditia sa si-o dea si Potarca, ca
sa ajung eu in Camera caci nu voiau, bineinteles sa se sacrifice pentru
zisul Potarca. Le-am multumit foarte frumos si am refuzat sacrificiul
lor. Aveam in perspectiva atata munch' cu reorganizarea partidului si cu
alcatuirea programului, Inca ma sirnteam aproape bucuros sä raman in
afara de Camera si sa-mi pot vedea de teaba. In cei doi ani de guverna-
re, facusem mult pentru Do lj si pentru Craiova si am inregistrat o data
mai mult o dovada a ingratitudinii oamenilor. Aceasta ingratitudine
doljenii au platit-o scump, caci in ministeriatele mele ulterioare n-am
mai facut nimic pentru ei, desi m-au ales in continuare de la 1922
inainte.
Cel care s-a purtat mai prost in aceasta afacere, si cleat Potarca, a
fost Averescu. Era datoria lui, ca sef de partid, sa sanctioneze mietia
comisa, sá dea in judecata pe vinovat si sa-1 elimine din partid sau cel
putin sa oblige pe profitorii reprobabilei manevre sa-mi restituie locul
ce mi se cuvenea. Onorabilul nostru sef n-a spus insa nici un cuvant si
am avut chiar impresia Ca s-a bucurat de patania mea... Doi ani mai
tarziu, in 1924, a facut lorga cu care formasem partid gestul pe
care nu-1 facuse Averescu, si astfel am putut sa ma disting in Parlament
in 1925 tratand Camera de bordel, epitet exact dar neparlamentar care
mi-a atras o excludere disciplinara de 30 de zile!
Neplacutele imprejurari in care se prabusise Guvernul nostru in
decembrie, lupta impotriva Ministerului Take Ionescu si rasturnarea
lui, apoi alegerile sub Bratianu ma tinusera intr-o stare de tensiune
nervoasa ce nii-mi daduse ragazul sa ma asez" in noua stare de lucruri
I Ceea cc n-a impiedicat pe Georgescu B. Ion sa-1 pritneasca mai tarziu, dupa ce
m-a parasit si a trecut la taranisti, ca sef in Dolj. Georgescu s-a suparat pe mine fiindca
nu 1-am facitt subsecretar de Stat in 1931. $i Vrabiescu s-a suparat si rn-a parasit
inainte de a muri fiindca n-am putut sa-laleg a 10-a oara, ca sa fie senator de drept...
MEMORII, 1919-1922 303
creat5 i sa m5 orientez pentru viitor. Cu sfarsitul alegerilor i cu in-

scaunarea lui Bratianu pe cel putin patru ani, acest ragaz mi-a fost dat
si m-am mirat i eu cu 6'0 indiferenta, cu cat sange rece m-am pus sa
deap5n inv5t5minte1e trecutului ca s5 trag pentru viitor liniile directoare
ale nazuintelor mele. In cariera mea primávara anului 1922 a insemnat
o data important5, c5ci odata cu reinscaunarea lui Bratianu s-a stins in
sufletul meu i ultima licarire de vlag5 politica. Lucrasem pana atunci
cu patima mare in urmarirea.unei primeniri morale a poporului nostru
si toate loviturfle pe care le primisem, toate iluziile pe care le pierdu-
sem, nu izbutisera s5 stinga f15c5rile ce dogoreau inc5 in mine. Gresise
omul cu care pornisem la luptä, gresise Coroana, gresisem desigur si
eu, i atatia altii dar vorba aia, errare humanum est i m-am tot
mangaiat cu nadejdea, chiar in clipele de adanca amaraciune, ca ce se
stricase intr-o zi putea sa mai fie dres in alta. Complecta supunere a
Coroanei la vointa lui Br5tianu si inscaunarea definitivei dictaturi a
acestuia nu mai lasa insa loc la nici o sperant5 de schimbare in bine.
Politica de gasc5 urma sä infloreasca mai puternic decat inainte de
razboi. Lacomia oamenilor invelita in minciunile demagogice si in for-
mele prin care interesele individuale se ascundeau in dosul unor prin-
cipii perimate, urma s5 determine mai departe actele unor Guverne cu
atat mai dispretuitoare de nevoile obstesti si de revendicarile nationale,
cu cat nici nu le cunosteau. Cursa catre pr5pastie, cu ochii legati, un
moment intrenipt5 prin Guvernul Averescu (sau mai exact prin nädej-
diile puse in Guvernul Averescu), continua mai departe, si continua cu
un ritm precipitat, c5ci nereusita incercare de inlaturare a corbilor ce-si
bauser5 joc de tar5 si reinvestirea lor cu puteri nelirnitate, intarise un
regim ce nu mai sirntea in calea lui nici un obstacol.
In mijlocul atator oameni orbiti, ma magulesc ca am fost singurul,
sau aproape singurul in tot cazul singurul printre oamenii politici cu
r5spundere care an: vd.:ut Ihnpede dezastrul ce se apropia cu pasi
repezi. Dar ce puteam face eu singur? Puteam dezlega ochii care nu
voiau s5 vadd? Am incercat, dar n-am izbutit.
Sentimentul de neputinta care rn-a cuprins dupa alegerile din 1922
a stins astfel in mme ultimele licariri de patima politica i, de unde ma
socotearn pang atunci un indrumator, fn-am simtit deodata redus la
rolul unui spectator dezgustat de ce vede dar fara putere sa schimbe
spectacolul. Am mai incercat eu s5 fac galágie in arena politica, sa tul-
bur reprezentatiile, sa pun pe scena o piesa mai buna dar toate incer-
c5rile mele au dat gres, pan5 la sffirsit, fiinde5 am intalnit continuu in

calea mea opunerea celor de Sus, c5ci doi Regi si patru Regenti sub
care am tras la car n-au ba'nuit o clipa ce se invârtea in jurul lor si n-au
priceput Ca o lurne nou5 se pl5m5dea...
Intrasem pe de alt5 parte prea adânc in politic5 ca s5 m5 gfindesc
s5-rni schimb cariera. Eram prea b5trin ca s5 m-apuc de medicin5 sau
avocatur5, cele dou5 meserii pentru care posedam diploma si n-a-
yearn nici un talent pentru muzicA si pentru pictur5. Am famas deci in
politic5, si in Partidul Poporului unde am continuat &à rnuncesc cu
scrupulozitatea unui functionar constiincios, dar farà nici o insufletire.
$i cum treaba s5v5rsitä far5 insufletire plictiseste, mi-am mai luat o
sarcin5 in spinare si rn-am pis s5 studiez problemele economice si in
special cele valutare si monetare. Am Marturisit deja, in paginile prece-
dente ale acestor Amintiri, ca in afara de problema agricola, probleme-
le economice si financiare nu ma atrasesera, pana am luat contact cu
ele prth numirea mea la Ministerul de Finarrte. Prin multe laturi, acest
contact a fost ins5 pentru mine o revelatie si am inceput sa adfincesc
mai ales problemele mai str5ris legate de conjunctura momentului. Am
ajuns astfel, primul nu numai in Romania dar si in Europa, sa fixez
teoria Stabilithrii Monetare §i sä caut s5 o impun Guvemului. Cum
aceast5 campanie n-a inceput serios decal in 1923, voi reveni mai la
vale asupra ei si asupra satisfactiilor de amor propriu pe care mi le-a
dat, marginindu-mi in paginile de fata s5 relatez evenimentele politice
mai importante din anul 1922, la desfasurarea c5rora am luat parte di-
recta.
Dup5 lupta din alegeri, partidul nostru n-avea altceva de facut decit
s5 treaca la partea sedentark &à-0 panseze ranile si s5 procedeze la re-
facerea cadrelor si programului sari, spre a putea face apoi fat5 impre-
jurarilor intr-o formatiune primenità si complectata. Mai ales in locul
fetisului" dezumflat trebuia pus ceva, si acest ceva nu putea fi deca
un program precis si adaptat nevoilor vremii. Intrucfit ma privea, nu
hraneam nici o iluzie si nu mai credeam c5 un asemenea program putea
s5 schimbe ceva in tara romineasc5 dar socoteam c5 era indispensa-
bil partidului ca s5 mai poata scoate capul in invâlmäseala grupärilor
noastre politice si s5 mai pretind5 drept de existentà.
Inconstient de s5r5cia mijloacelor sale de lupta, Averescu n-a vrut
insd sa treac5 la refacere, si a dat navala inainte. Reprezentarea noastr5
MEMORII, 1919-1922 305
in Camera era ins5 at5t de mediocra fath de a celorlalte partide, inc5t nu

aveam cu due s5 pornim la asalt, i Averescu s-a v5zut nevoit si de
data asta s5 recurga la o manevrà negativ5. Sub cuvant c5 alegerile fu-
seser5 falsificate (si intr-adevar fuseser5) a hoththt ca deputatii nogri
sa nu ia parte la lucthrile Camerei. Era o abtinere, nu o retragere. De
vrerne ce se punea pe terenul nerecunoasterii 1egaIith.ii Parlamentului,
logic ar fi fost s5 hotarasc5 o retragere definitiv5, nu o abtinere provi-
zorie. Dar logica, cel putin in politica, si Averescu ga faisait deux",
vorba francezului. Se vede ins5 ca si-a dat i dánsul seama c5 retrage-
rea din Camera a 14 deputati, fara solidarizarea restului opozitiei si nu-
mai sub pretext c5 alegerile fusesera siluite, ar fi p5rut boac5n5 opiniei
publice sc5pat5 de sub farmecul fetisismului averescan si doritoare sa
vad5 ce puteau face si liberalii, oamenii b5ncilor", pentni inl5turarea
nevoilor ce apasau tot mai greu pe umerii fiecaruia. Dar chiar dac5-ar fi
thmas far5 thsunet in public si farà efect asupra soartei Guvernului o
retragere ar fi constituit cel putin un act logic. Un act inoportun si in-
util, dar logic. 0 abtinere de la lucr5rile parlamentare nu avea ins5 nici
macar scuza unui temei de principiu. In megalomania lui, Averescu Ii
inchipuise c5 fdr5 prezenta sa si a oamenilor sai in Parlament, Brätianu
nu va putea guverna!
alare pe situatie i pe Coroan5 cum era, Bratianu nici nu s-a sin-
chisit de abtinerea noastra, dar nechibzuita hotar5re era cat pe aci s5 ma
desparta pe mine de Averescu. Nu ne-a despartit, dar din putinele fire
care ne mai legau s-au mai rupt cateva, *i iath cum: hot5threa de abtine-
re fusese foarte fau primit5 in partidul nostru; deputatii alesi se temeau
sä nu-si piard5 mandatul si cu el diurna si biletul de liber parcurs pe
calea ferath. Regulamentul Camerei era intr-adevär precis: orke deputat
putea fi eliminat din Parlament dup5 6 absente consecutive, nejustifi-
cate pe c5ile legale. Deputatii nostri nu aveau nici un cuvint s5 creada
cä Bratianu nu le va aplica regulamentul, si se vedeau deja cu mandatul
pierdut. Membrii Comitetului Executiv nealesi in Parlament nu se
bucurau nici ei de o eventual5 eliminare a camarazilor lor mai norocosi
in fata umelor, caci locurile vacante se complectau in Camera succesiv
prin candidatii thmasi nealesi de pe lista deputatului eliminat sau demi-
sionat asa incit nenorocirea vecinului n-ar Li tras dup5 ea nici un fo-
los pentru dãnii. In sedinta special5 convocat5 pentru aprobarea m5su-
rii hot5r5te de Averescu, aproape toti membrii Comitetului nostru Exe-
306 CONSTANTIN ARGETOLANU
cutiv au criticat abtinerea propus5, dar au sfarsit prin a o vota dup5 ce

generalul a pus chestiunea de incredere.
Profitand de absenta lui Averescu care plecase la Severin, la vie, si
bizuindu-se pe atmosfera constatata atat in sedinta Comitetului Executiv
cat, si mai ales, in afar5 de sedinta, aproape toti deputatii nostri s-au dus
s5 se inscrie la Camera in apelul nominal, dup5 5 absente, ca s5 intrerup5
termenul fatal de eliminare. Ca s5 pareze fulgerele lui Averescu, au de-
clarat in acelasi timp c5 fuseseth autorizati de mine s5 mearg5 la Camera
s5 se inscrie. Cum ma rid icasern hot5rat contra masurii de abtinere si o
cornb5tusem cat putusem in discutiile mele cu dansul, generalul a luat
drept bune spusele catorva lichele si rn-am pomenit cu o scrisoare de la
vie" cat se poate de nepl5cutà. Dup5 ce blarna gestul deputatilor, Averes-
cu-si permitea sà-mi reaminteasc5 cd el era .yefttl partidului, c5 el avea sã
hotarasca politica acestuia i c5 cei ce nu erau de acord cu aceasta politi-
c5 si incercau s5 o saboteze n-aveau decat sa plecel...
Am r5spuns imediat generalului cá nirneni, eu mai putin cleat ori-
cine, nu s-a gandit sa-i conteste sefia, c5 nu sabotasem nici o politica'
fiindc5 afirmarea ca deputatii se inscrisesera in condic5 cii autorLarea
men era o minciuna sfnintata, ca obiceiul rneu era sä discut o m5sur5
1)&15 nu c5dea hotararea aupra ei, dar c5 odat5 hot:it-area luata nu m5
ridicam niciodat5 impotriva ei, din respect pentru disciplina de partid
si am incheiat prin demisia mea bazata pe lipsa de incredere pe care
scrisoarea primita mi-o dovedea.
A doua zi dup5 primirea scrisorii mele, Averescu s-a inapoiat la
Bucuresti si a venit 55 se explice". Pricepusem thu randurile sale, nu
facuse aluzie la mine, ci la deputatii recalcitranti, increderea sa in mine
era absolut5 etc. etc. Ba a mers cu fat5rnicia 1)&15 s5-mi propun5 sS iau
eu sefia partidului, dup5 un termen de fixat, maximum doi sau trei ani,
deoarece dansul se simtea obosit i dezgustat de politic5... Imi dam
foarte bine seama c5 nu gandea o vorb5 din ce spunea, c5 in scrisoarea
sa fricuse aluzie la mine *i numai la mine dar de vreme ce da inapoi,
am dat *i eu inapoi cu demisia, de plictisea15. Ne-am imp5cat, in reali-
tate fiindc5 fiecare din noi ne-am dat seama c5 motivulneintelegerii nu
era suficient ca sS justifice in opinia public5 o despartire: m5rul discor-
diei noastre nu era inc5 copt.
Din partea lui Averescu mai era ceva. M5 rec5s5torisem in noiem-
brie 1921, si pusesem garsoniera mea din strada Atena la dispozitia lui,
I Vezi Anexa V. cu scrisoarea autogratl a lui Al. Averescu.
MEMORII, 1919-1922 307
bineinteles fara nici o plat& Lui Averescu Ii pfacea sä stea pe gratis, si

dup5 demisia Guvernului nostru, nemaiputfind si se instaleze la Eliza
Sutu fiindc5 incepuse lumea s5 clevetease5 prea mult, s-a mutat de la
Presedintia Consiliului la mine, si era incfintat de apartamentul meu. 0
desp5rtire politic5 1-ar fi silit s plece din mobilele melel, ceea ce in
acel moment nu-i convenea deloc. De fried s5 nu persist in demisie ai
s5 nu-1 silesc astfel la o mutare, mersese parra a-mi oferi sefia partidu-
lui cu termen, ofert5 pe care am respins-o bineinteles i asupra c5reia
n-a mai insistat nici el indat5 ce s-a asigurat ca-mi retrag demisia si c5
nu-i retrag folosinta locuintei mele2.
Desi in aparent5 incidentul a fost lichidat, a r5mas de pe urma lui o
facea15, o ceat5 in raporturile noastre care nu s-a mai ridicat paná la
desparkirea definitiv5...
Absenta deputatilor averescani din Camer5 n-a impresionat pe ni-
meni, pe Bfatianu mai putin decfit pe oricine. Ca sa'-i fac cheful lui
Averescu i s5 nu m5 mai invinuiasea de sabotarea genialelor sale pla-
nuri, am obtinut de la zisii deputati s5 nu mai calce pe la Camera, dup5
ce i-am convins c5 nu riscau nimic. Duca-mi spusese intr-adevar confi-
dential c5 regulamentul nu va fi aplicat absentilor, interesul Guvernului
fiMd de a bagateliza gestul lui Averescu, prin nebagare in seam5 iar nu
de a-1 sublinia prin nfasuri zgomotoase. Br5tianu ar fi spus chiar intr-un
cerc de prieteni: Uncle e norocul si urmeze intreaga opozitie exemplul
lui Averescu, sa' seapam de demagogi i s5 putem lucra in pace!" Uita
amicul Ionel ca demagogia liberal5 nu avea nimic de invidiat dema-
gogiei celorlalte partide!
Deceptionat de insuccesul loviturii sale, Averescu s-a retras la vie
si a petrecut cea mai mare parte a anului 1922 departe de Bucuresti un-
de n-a f5cut deck scurte aparitii, lasfindu-m5 sä lucrez la reorganizarea
partidului si la program. Convenisem impreuna ca totul sa fie gata pana
la sffirsitul verii i sä tinem apoi un mare congres la Sibiu, sau undeva
in Ardeal congres care s5 fie semnalul luptei de fasturnare a Guyer-
nului, caruia generalul nu-i da mai mult de un an ca sa se uzeze si sfi nu
mai poata rezista unui atac concentric si bine organizat... Eram atfit de
1S-a mutat in 1923, in preziva despartirii noastre politice, devenita inevitabila...
Vezi, in acest sens, si Anexa VI, cu o scrisoare autografa a lui Averescu.
2 Un an si jumatate cat a stat Averescu intransa, am platit eu chifia, si rn-a lasal! In
schimb mi-a stricat cateva mobile si familiarii sai mi-au furat cateva obiecte destul de
scumpe. Calimarile de pe birou mi le-a furat el, si cu cerneala dintransele, a scris un an
mai tarziu notite perfide impotriva mea, pe care le da Jenica Atanasiu la gazete...
plictisit si de scarbit de politica si de propriul meu partid Inca n-am

facut nici o obiectie la propunerile lui Averescu, nici nu 1-am intrebat
pe ce se bizuiau prevederile sale si pentru ce era atat de sigur ca Bra-
tianu va cobori in cateva luni, din greseal5 in gresea15, pada' la margi-
nea pr5pastiei. Imi dam seama c5 mi izbutisem sa scoatem caruta din
c5 toate stráduintele noastre de dupà razboi fuseser5 zadar-
nice, ca singura nazuinta a fiecárui partid era ca mai inainte s5
pun5 mina pe putere pentru unica satisfactie a arnbitiei sau a lacomiei,
dupà temperamente. Consolidarea Romaniei Intregite, o mai dreapt5
organizare sociaI5, o mai rational5 punere in valoare a bogatiilor tarii
erau preocupari 15turalnice si simple teme verbale pentru obtinerea pu-
terii. Ne ridicasern la Iasi impotriva unor asemenea metode fatale de
guvem5mant ca sa ne supunem lor la Bucuresti, ca toti politicienii pe
care ii infierasern §i-i combatusem cu atata inversunare...
Asa era, si nu era nimic de facut. Pornisem pe povarnisul pieirii, si
nu ne mai putea opri nimeni: ne-am ales singuri drumul ce trebuia sa
clued la dezastrul din 1940... Lasat singur la Bucuresti, rn-am apucat de
treaba, si am muncit toata vara, far5 nici o vlaga, dar cu simt1.11 datoriei
oricarui functionar cinstit caci ajunsesem s5 nu ma mai consider de-
cat ca primul impiegat al partidului. Constiinta de functionar, atat ma
mai lega de gruparea politica pe care o interneiasem cu vlaga si cu in-
credere, cu cativa ani inainte! Am muncit toata vara ca un functionar
constiincios, far5 patim5 si f5r5 graba, cu ragazuri de odihna la Ora si
la Sinaia si cu intreruperea unei campanii electorale la Roman.
Am petrecut astfel cateva luni lini$ite, cu atat mai linistite cu cat

prin absenta lui din Bucuresti, Averescu nu mi-a mai dat de lucru pe te-
renul gafelor" sale politice. N5ravul din fire e insa f5r5 leac. Dac5 n-a
tIcut nici o boac5n5 la Bucuresti, a facut douà peste granit5. Una cu
Ludendorff si alta cu trad5torul Sturdza. Plecat sa-si faca cura la Kis-
singen, bunul nostru general s-a oprit la München si Niirnberg. La
München a dat peste nu mai stiu cine care 1-a pus in contact cu genera-
lul Ludendorff. Practic i indemanatic in razboi, Ludendorff s:a dove-
dit un fantezist si un diletant in politica dup5 incheierea pacii. In loc s5
continue pe calea bunului simt alaturi de seful sau Hindenburg, Luden-
dorff s-a aruncat in tot felul de incercari fanteziste, s-a facut protago-
nistul unei religii noi, si-a dat numele sau nepatat pe mana regizorilor
de lovituri de Stat i astfel s-a aruncat in aventurà. Cei doi strategi, ro-
rnanul i neamtul, atat de iscusiti in rnanevrarea regimentelor pe cam-
MEMOR11,1919-1922 309
pul de bataie, dar ageamii si unul si altul pe terenul politic s-au inteles
de minune. S-au inteles sd dea drumul revolutiei, in acelasi timp, in
Germania si in Romiinia! Initiativa a fost ESsata lui Ludendorff, sa
aleag5 momentul si s5 dea semnalul. Trebuia ins5 sa previna la timp pe
Averescu, ca sa-si ia si acesta rnasurile! Daca mi-ar fi povestit altcine-
va aceast5 istorioark n-as fi crezut-o dar mi-a istorisit-o insusi Ave-
rescu la inapoierea sa in tars, dezvoltandu-mi in acelasi timp si planul
s5u in liniile sale generale: inlocuirea Dinastiei de Hohenzollern prin-
tr-un Principe al Casei de Savoia! Cum urma sa ajung5 la aceast5 solu-
tie nu mi-a spus-o, caci nu mai avea destul5 incredere in mine, proba-
bil. Dar am priceput ca se bizuia pe armat5, ca Ludendorff in Germa-
nia. Ascultam si ma intrebam dac5 nu cumva glumea, dar mi-a vorbit
foarte serios, convins de chemarea lui istorica. Mi-a fost si de data asta
imposibil s5 deslusesc ce se petrecea in capul acestui om, care trecuse
nepasator pe ling5 toate prilejurile ce-i fusesera date de a pune maim
pe putere si care ajuns o simpla epava batuta de valurile politice isi in-
chipuia ca mai putea influenta destinele t5rii sale! L-am lasat s5 spunk
cum lasi bolnavul sa delireze; nu ma indoiam cá departe de Ludendorff
si in tovarasia lui Puiu Crainiceanu va uita si de revolutie si de angaja-
mentele luate la München. L-am rugat numai atat: sa nu vorbeasca ni-
manui de planurile sale, ca &à nu dea gres... S-a uitat lung la mine, si
mi-a fagaduit. Din nenorocire vorbise pe la Kissingen si pe drum, cu
cativa cunoscuti pe care-i intfilnise mai putin pe fata decat cu mine,
dar totusi asa Inca a inceput sä circule prin Bucuresti, cu oarecare
insistentk zvonul intelegerii (!!) sale cu Ludendorff, si a trebuit s5 ex-
plic" in toate cercurile ca sa nu se flied de ris ca generalul Ave-
rescu si generalul Ludendorff se intalniser5 ca doi mari sefi militari si
nu vorbisera bineinteles decal strategie. $i da-i inainte cu Flarnanda si
cu Marastii!
Pe Sturdza, 1-a intalnit la Nürnberg, intr-o biseric5 din intam-
plare asa mi-a spus, cel putin. Ce au vorbit impreuna n-am putut
afla exact. Generalul mi-a afirmat ca Sturdza s-a marginit s5-1 salute,
de la distánt5 si ea' el a raspuns la salutul &Su, dar ca n-au schimbat nici
o vorba. Din familia lui Sturdza mi s-a dat ins5 o versiune cu totul alta.
Fostul colonel s-ar fi apropiat de Averescu si 1-ar fi intrebat: Domnule
general, ma socotesti drept un tradator?" *i generalul i-ar fi raspuns:
Nu te socotesc drept un militar care a facut greseala sa fac5 politi-
ck si greseala si mai mare sa faca politica proasta..." Au mai schimbat
cateva cuvinte, si Averescu ar fi sfdtuit pe Sturdza sd se apropie de
Ludendorff aci era singura cale pentru el sd ajungd mai tfirziu la o

revkuire a procesului sdu si la o reabilitare... Nu pot sa §tiu daca spu-
sele familiei Sturdza corespundeau adevarului evocarea lui Luden-
dorff este ins5 ciudata pentru oameni care nu cuno§teau intrevederea
generalului german cu Averescu. Suparator pentru noi era ca adversarii
no§tri s-au pus s5 povesteasc5 pretutindeni ca Averescu ii daduse ma-
na cu Ludendorff si cu Sturdza ca s fastoarne pe Rege! Norocul nostru
a fost c acuzarea era atht de stupida, ca mai nimeni n-a crezut-o. Si
cand m5 gandesc c5 cel putin pe jumatate era intemeiat5! A trebuit
sa-mi pierd vremea sa dezmint intrevederea cu Sturdza, dupa cum mi-o
mai pierdusern ca sa explic" intalnirea cu Ludendorff...
Averescu mi-a mai dat de furca in vara anului 1922, sau mai exact
inspre toamna caci incidentul s-a petrecut pe la sfar§itul lui septembrie
CU Incoronarea. Incoronarea, care ne fusese refuzata anul precedent
sub pretext ca mantalele regale nu erau gata, fusese fixath de Bratianu
pentru ziva de 15 octombrie. Daduse Dumnezeu sa se termine mantale-
le! Cu vreo 20 de zile inainte, cei invitati la aceasta istorica solemnitate
primisern tin carton prin care Pre§edintele Consiliului de Mini§tri ne
poftea la Alba Iulia §i ne cerea totodata sa dam raspunsul pana in 5
:del. Pe carton mai era tiparita, jos, 0 urmatoarea fraza: Aceasta invi-
tatie serve§te de carte de intrare in Catedral5 §i in Colonadele din junil
ei". Averescu a primit §i el un asemenea carton, complectat in locul ra-
mas liber pentru numele invitatului, cu urmaloarea mentiune: Doam-
na §i Domnul General Al. Averescu, deputat, fost Pre§edinte al Consi-
liului de Mini§tri"..Generalul nostru, care nu iertase Regelui chiulul pe
care i-1 trasese cu Incoronarea §i care cauta un pretext ca sa nu mearg5
la Alba lulia, s-a declarat jignit fiindc5 fusese poftit ca simplu deputat
iar nu in ntod special ca fost comandant de armata §i fost prim-minis-
tru. Pe cartonul de invitatie a scris de-a curmezi§u12: M5 surprinde c5
dl. Pre§edinte al Consiliului de Mini§tri I. I. C. Bratianu, crede potrivit
sa invite la o astfel de solemnitate pe un general pe care 1-a acuzat
personal §i in public de tradare. Din parte-mi, atat cat aceast5 acuzatie3
1 Acest raspuns era necesar pentru rezervarea unui loc in trenul special (au fost mai
multe) ce ducea la Alba Julia i pentru plasarea la masa ce a avut loc dupa Incoronare.
2 In facsimile la Anexa VII.
3 Bratianu, facand aluzie la telegrama adresata de Averescu liii Mackensen in 1916
(cu privire la bombardarea Bucurestilor), a tratat pe general de tradator, intr-o intrunire
publica, la Braila. Bratianu era convins a in tot timpul razboiului Averescu era gata sa
trateze pacea cu nemiii...
MEMORII, 1919-1922 311
nu va fi retractat5 tot pe calea publicitatii, nu pot primi nici o invitatie

de la dl. I. I. C. Br5tianu i deci cu p5rere de r5u nici pe aceasta.
G-ral Averescu"
In loc s5 pun5 invitatia intr-un plic §i s5 o trimità lui Bralianu prin-
tr-un curier sau prin Puiu Cr5iniceanu, Averescu mi-a dat-o mie des-
chis5 §i rn-a rugat s5 o restitui primului ministru. Am priceput numai-
decal la ce voia s5 ajung5 Mowl. Daca ar it restituit pur i simplu invi-
tatia lui Br5tianu, incidentul lua sfapit i el, Averescu nu mai putea
merge la Alba lulia. El voia ins5 sa" meargä, dar rugat, i rugat de Sus.
Dându-rni mie invitatia de restituit, Averescu era sigur ca In interesul
partidului voi face tot posibilul ca sà irnpac lucrurile qi s5-i procur in-
vitatia dorità ca sd-mi spund el o vorbel.
Am pus cartonul in buzunar i nici nu m-am gandit sa-1 restitui lui
Br5tianu de teams s5 nu ingreunez gestul pe care voiarn s5-1 provoc
Sus". 11 am §i acum printre hfirtiile mele, i dovad5 c5 Averescu juca
teatru e cei nu m-a intrebat niciodatd dacd 1-ani rends lui Breitianu ci
care a fost reactia acestuia... N-am restituit cartonul lui Br5tianu, dar
in schimb m-am dus cu el a doua zi la Cotroceni i am rugat pe Simky
Lahovari s5 ma introduc5 imediat la Regina ca s5 i-1 ar5t. Am explicat
in acela0 timp Reginei cat de deplorabil5 ar fi abtinerea lui Averescu
(§i in consecint6 a prietenilor sAi) de la Incoronare, cu atat mai mult cu
cat era sigur c5 se vor abtine §i Maniu §i ardelenii. Regina a priceput
mi-a declarat cà Averescu trebuie s5 vin5 la Alba Iulia, caci nu voia s5
se mai repete grqeala f5cut5 in 1918, cfind absenta lui Averescu de la
intrarea solemn5 a tnipelor in Bucureti a fost atat de viu comentat5 si
atát de defavorabil pentru Rege. Ce e de facut?" m-a intrebat Regina.
I-am laimurit ca nurnai o invitatie Regal5 ar putea determina pe general
sä revin5 asupra refuzului &au pe care il crede in nuinat lid Brdtianu.i,
ca sa nu punem pe Rege intr-o situatie neplacuta fata de Br5tianu, am
sugerat Reginei s5 scrie dansa generalului, i s5-1 pofteasc5 la Incoro-
nare. Regina a primit dar 1n-a intrebat ce s5-i scrie. I-am dictat aproape
toat5 scrisoarea eu, o scrisoare de 6 pagini. Dictam pe frantuzete si
Regina scria de-a dreptul pe englezqte! La plecare Regina mi-a spus,
räspunzand multumirilor mele: raime bien le géneral... mais quel
embiteur!" rallais le dire, Madame, et méme autre chose!"
Cu scrisoarea Reginei in mfin5 m-am dus de-a dreptul la Averescu
pe care 1-am gasit in biroul meu din strada Atena, inconjurat de frun-
t*i partidului. Erau acolo generalul Coand5, generalul Gogu Vallea-
nu, Pipi Negulescu, Trancu-Iasi, Cudalbu etc., toti cu mutre de un cot

c5ci le impart5sise generalul hot5rarea lui de a nu asista la Incoronare.
Bietii oameni constataser5 cu disperare ca nu era o prostie pe care seful
lor sa nu o comita si incercaser5 in zadar, timp de un ceas si mai bine sa
inmoaie cerbicia incapatanatului. Am rugat pe Averescu s5 treac5 ala-
turi, avand o comunicatie sa-i fac. I-am dat scrisoarea Reginei, iar el si-a
pus monoclul, a citit-o si a recitit-o. Pe masura ce o citea fata i se lumi-
na: si-atinsese scopul. Nu rn-a intrebat nimic nici ce facusem cu
invitatia hii Br5tianu, nici cum obtinusem magulitoarea scrisoare a Re-
ginei care f5cea dintransul reprezentantul armatei inving5toare pe trep-
tele Tronului in ziva IncoronArii Regelui. Averescu n-a spus nimic, s-a
multurnit sa-mi strang5 maim, si inapoindu-se in birou a spus celor de
fat5: Dornnilor, pentru nimic in lume nu rn-as fi dus la Alba Iulia ca
invitatul lui Bratianu. Primesc insa o invitatie speciala si foarte maguli-
toare din partea Majestatilor Loll. Aceasta invitatie se adreseaza fostu-
lui comandant de armata din timpul r5zboiului. Md voi imbrdca in wti-
formd .Fi voi merge la Alba Julia, unde voi ignora insd prezenta lui Bra-
tianu..." Toti cei de fata au r5suflat usurati... Fiecare ar fi vrut sa ma
intrebe cum invartisem lucrurile, dar in prezenta lui Averescu n-au in-
diaznit. Au plecat until cate unul, iar eu am lamas s5 mai pun tara la ca-
le cu generalulv.
Ceremonia Incoron5rii a fost foarte reusita si totul a fost bine orga-
nizat. Fiecare invitat am avut o cabina de vagon cu paturi, intr-unul din
trenurile speciale care au circulat intre Bucuresti si Alba lulia. La Alba
Iulia se instalase o gar5 speciala, cu vreo 20 de linii pe care se insirase-
r5 trenurile speciale. Cabina ne-a servit la dus si la intors, doua nopti
consecutive, si ziva la Alba lulia drept cabinet de toalet5, caci a trebuit
s5 ne prezent5m in frac cu decoratii la diferitele solemnit5ti ale zilei.
Biserica, peristilul din jurul ei, decorate cu sobrietate, se prezentau cu
atat mai pl5cut cu cat vremea era minunata si soarele mangaia peretii
cu razele lui. A fost intai un Te-Deum, la care au asistat Suveranii si
principalii invitati. Invitatiile find foarte restranse, biserica a fost cam
goala, dar culorile costumelor inveseleau ochii. Indemnati de Maniu,
prelatii bisericii unite n-au asistat la slujba sub pretext c5 nu le per-
miteau canoanele lor s5 se apropie de o liturghie ortodoxa, ceea ce era
fals. Dar domnii erau toti infeudati Partidului National si au ascultat de
indemnul lui Maniu. Au asteptat afar5 din incinta bisericii, pe esplana-
I t n scrisoare. Regina scrisese Noi". Averescu a interpretat c5 rugamintea venea
si din partea Regelui, care habar n-a avut de nimic...
MEMORII, 1919-1922 313
da netezita inspre bresa zidurilor cet5tii pe unde se zice c5 ar fi intrat

Mihai Viteazul esplanad5 pe care se ridicase la mijloc un foisor
pentru incoronarea Suveranilor si tribune, de o parte si de alta pentru
public. In fata foisorului regal sta insirat5 armata. Regele si Regina
imbricati in mantalele lor hieratice de catifea stacojie, brodat5 si päffali-
t5 cu aur (fairnoasele mantale ce nu fuseser5 ispfavite cu un an inainte,
fiindc5 nu era inc5 Br5tianu in fruntea Guvernului) au mers pe jos,
de la biseric5 la foisor, urmati de tot alaiul. Dup5 ce au urcat treptele
foisorului si s-au imobilizat, ca intr-o icoan5, cu fetele spre armat5, au
ap5rut presedintii Camerei si Senatului purtand fiecare cite o coroan5
pe o perin5 de catifea rosie. Pherekyde a prezentat Regelui coroana sa,
iar Orleanu Reginei pe a ei. Regele s-a incoronat singur, si apoi a pus
coroana pe capul Reginei. Muzicile au intonat Imnul Regal si uralele
au umplut v5zduhul... A fost un moment in5lt5tor, si marturisesc c5 rn-a
emotionat. Mi-am adus aminte de toate suferintele si de toate n5dejdii-
le de la Iasi si trâmbitele soldatilor mi-au r5scolit adâncul sufletului...
Dup5 scurta dar impresionanta ceremonie a Incoron5rii, am trecut mai
departe, dincolo de ziduri pe platoul defil5rii. Se ridicaser5 si acolo tri-
bune. Regele a lep5dat mantaua cu paftale, a inc5lecat si a primit defi-
larea, inconjurat de generalii nostri si de ofiterii misiunilor.trimise de
armatele al5turi de care luptasem pentru faurirea Romániei Intregite...
Armata s-a prezentat foarte bine si a starnit entuziaste aplauze.
Dup5 defilare am trecut in sala Unirii, unde a avut loc o mas5 de
vreo 300 tac5muri. Averescu a fost pus la masa Regelui si Reginei, la
loc de onoare, si a fost tot timpul mesei obiectul atentiilor Suveranilor.
La sf5rsit, Regele a inchinat de la distant5 paharul cu dânsul, si numai
cu dânsul gest ce a fost remarcat si comentat. Ba liberalii erau chiar
foarte sup5rati c5 nu inchinase si cu Br5tianu, uitand cà intre complici,
politetile sunt de prisos... Masa a fost bunk dar a tinut cam mult asa
'Mat n-am ajuns la vagoanele noastre dee& pe inserate. Ne-am schim-
bat, si pe eand ma schimbam trenul nostru a si pornit. Seara la cink in
vagonul nostru restaurant erau numai ministri si fosti rninistri: isi in-
chipuie oricine ea s-a vorbit numai politica. Lumea era a noastr5...
Nous avons chi dechanter depuis"...
Hopul incoron5rii trecut, na-am pus pe pregatirea congresului par-

tidului, sau mai bine zis pe ultimele puneri la punct, cáci mai pe inde-
lete, mai cu damf", lucrasem toat5 vara la pregatirea lui. Dar inainte
de a vorbi de acest memorabil congres care a avut loc in a doua jum5-
tate din decembrie a anului 1922, vreau sh spun cdteva cuvinte despre
candidatura mea la Roman i despre campania electorald facuth in acel
judet unde am petrecut zece zile distractive, in luna august. Judetul Ro-
man e unul din cele mai simpatice ale României vechi. De0 mic are de
toate, dealuri, plaiuri, qesuri i phduri. Sosele minunate leagh satele
intre ele si cu orawl. Sate le sunt frumoase; case curate i grädini pre-
tutindeni. Cel mai bogat e Shbhoani, locuit de cianghi dar nici cele-
lalte, curat rorndne0i, nu se lash cu mult mai prejos. La Bozieni (Ghi-
ca), Ghdinti (Bogdan), Cdrligi (Zarifopol), Trife0i (Ghica), Vhleni
(Starcea), Miclhqeni (Sturdza) au limas Inca impunatoare gospodarii
boiere0i. Casa de la Bozieni §i palatul de la Carligi sunt aezari de sea-
ma, cum putine se mai ghsesc in tarh. Pe cdnd in celelalte conace pro-
prietarii petrec din cand in cdnd cdteva zile sau cdteva saptamdni de
varà, la Miclauseni i la Carligi st5pánii locuiau tot anul §i nu se m4-
cau de pe loc. La Miclau§eni douà cucuvele anoste la Cdrligi un zh-
natec simpatic. Cucuvelele de la Micl5ueni, d-na Sturdza-Miclaueni
(fata mai mare a lui Ion Ghica scriitonil) i fiich-sa, vhduva lui Serban
Cantacuzino, ii petreceau zilele pictind pe pergament, cfintfind la pian
si din hada, plimbandu-se prin parc i desfatandu-se cu omul lor de
cash qi de afaceri, Codru. Nici o raza de lumina nu phtrundea prin de-
si011 parcului ce inconjoarä castelul in fundul unei \FM pierdute §i nici
un surds nu inveselea zidurile posomordte pe care un pretentios stil
gotic le excludea, ca sh zic asa, din cadrul contingentelor noastre i le
aeza intr-o lume strhinh de sufletul i de näzuintele romdne0i.
Pe cat era de tristh viata dusä de cucoanele de la Micláuqeni, pe atdt
era de veselh i de insorith a lui Paul Zarifopol, boierul de la Cdrligi.
Inteligent i citit, Zarifopol traia printre chrtile lui, era un latinist de
seamd i primitor, ii pracea sh traiasch bine 0 sh goleasch ate un
phhhrel de yin bun la mash, cu cativa prieteni in jurul lui. De0 nu prea
ncea politich militanth s-a suphrat pe Manolescu-Strunga si si-a pus §i
el candidatura, dar si-a pus-o drept candidat independent asa inc.&
am ajuns sh ne batem patru pe un loc. In afara de mine, au mai candidat
la aceste alegeri partiale de la Roman, ilustrul necunoscut loachim din
partea Guvernului, inginer Hoisescu din partea t5r5ni0ilor i zisul Za-
rifopol ca liberal disident.
Cu toate ch am fost bhtut pe nedrept, mi-a rhmas o amintire din cele
mai placute de pe urma acestei campanii. Gázduit domne0e de Kful
organizatiei noastre Jornescu, om cu cash frumoasa qi cu mash aka.*
MEMORII, 1919-1922 315
am fost pretutindeni primit cu bratele deschise. Judettil Roman era unul

din putinele r5mase credincioase curentului averescan, intretinut prin-
tr-un strMucit stat major local pe care celelalte partide ni-1 invidiau.
Judetul find mic, am dat t5rcol tuturor satelor. Venisem cu automobi-
lul meu si pe drumuri excelente, printre lanuri si printre lunci, pe o vre-
me inc5nt5toare, c5lcam loc dup5 loc, de dimineata p5n5 seara. Obis-
nuit cu luptele electorale, mi-am dat seama numaidec5t c5 eram candi-
datul cel mai tare si c5 alegerea mea era asigurat5, afar5 de cazul in
care mi s-ar fura voturile. Dupà mine, in favoarea a1eg5torilor venea
Hoisescu, apoi Zarifopol iar cel din urm5 era necunoscutul Ioachim,
candidatul Guvernului. Fat5 de pericolul vädit, Manolescu-Strunga,
satrapul liberal al judetului a intrebuintat toate mijloacele cunoscute ca
s5 intimideze aleg5torii nostri si s5 rup5 din voturile lor. Comune au
fost declarate contaminate de boli contagioase si izolate, oameni au
fost b5tuti si terorizati altii arestati spre a fi pusi in libertate a doua
zi dup5 alegeri. Adusesem cu mine c5tiva prieteni politici ca s5 dea
ajutor localnicilor; dintre acestia, Georgescu-13firlad fost prefect de
Tutova, T5n5sescu fost senator si colonelul (in rezerv5) M5icailescu
fost prefect si el, au fost crunt bätuti, si sechestrati mai multe cea-
suri. In zilele de alegere, sate intregi au fost oprite samavolniceste de
jandarmi s5 vin5 la vot. Prietenii mei au izbutit s5 pun5 mina pe urm5-
torul ordin circular" adresat jandarmilor, ordin pe care-1 reproduc aci
in facsimile, pentru desfatarea generatiilor viitoare:
Ordin circular
Pentru jandarmii plutonieri majori §efilor de centre
Veti da tot concursul cerut delegatilor Guvernului de orice naturg ar fi
concursul cerut.
La dispozitia cArora sunteti pe timpul alegerilor
Comandantul Companiei Jandarmi
L. S. (s.$) Cdpitan Mazilu
M-am confor-mat si eu traditiilor electorale si am trimis urm5toarea

telegram5 Regelui:
Majeslcifii Sale Regelui
Sinaia
Supun respectuos aprecierii MajestAtii Voastre urmAtoarele cazuri de ne-
inchipuità samavolnicie sfivAr§ite de administratie impotriva candidaturii
mele:
Satul Oteleni declarat contaminat de holerii i barat de jandarmerie. Jan-

darmeria intrebuintatà in toate comunele pentru agentura electoralá bruta-
lizeazd pc alegatori. Vasile Albu batut la sdnge de insusi prefectul; Stefan
Manea batut i arestat in fata mea; Bilgaoanu si a1ii arestati ibàtu. Se ridicá
bariere la mai multe sate care vor fi declarate contaminate. Insisi rnagistratii
sunt amenintati de banditii prefecturii. Prietenul meu Ionel Maicánescu oprit
azi de jandarmi sà intre in comuna Mira, sediul unei seqii de vot.
C. Argetoianu"
Pe mine jandarmii ma Esau sd trec pretutindeni, asa incdt nefiind
jignit personal i la urma urmei indiferent (pentru alte motive) fatd
de rezultatul luptei nu am luat prea in serios peripetiile acestei b5t5-
Iii electorale ce nu-mi infatipu nimic nou. Venisem sd petrec, §i am
petrecut bine.
Cu toate sarnavolniciile Guvernului, cu toate porc5riile s5vdr0te
m-as fi ales haut la main" dac5 nu mi s-ar fi furat voturile din urne. Si
de vreme ce era hotarfit sà umble in urne caci altfel nu-0 putea
scoate candidatul rn-am intrebat dup5 alegeri de ce un orn practic si
inteligent ca Manolescu-Strunga s-a rnai dedat la violentele care au
p5tat campania electora15... Probabil ca sá respecte riturile regimului
nostru parlamentar i s5 aib5 o bazd de justificare pentru fondurile
electorale cerute §i obtinute de la Centru...
B5.nuind cd Manolescu va incerca ceva" cu urnele, am organizat o
paza serioasa in jurul lor. Ziva nu s-a putut apropia nimeni de ele.
Noapteal, urna (o cutie p5trat5 destul de mare) a fost inchis5 in fiecare
sectie in camera de vot sub paza judecdtorului carea dormea in odaia
alaturata. Oamenii nostri au vegheat toatd noaptea in jurul sectiei i au
putut constata c5 nimeni n-a intrat. In afarà de aceasta, urna fusese le-
gat5 cu o panglic5 pecetluità pe capac, cu una din pecetile noastre, aa
incdt nu se putea deschide fdrd sà sard pecetea. In cursul noptii nimeni
nu intrase in sala de vot iar a doua zi dimineata, asistentii nostri au con-
statat cà pretutindeni pecetile de pe urnd erau intacte. Toti ai mei au
fost convin0 c5 urnele nu fuseserd violate i nu-0 puteau explica cum
n-am fost ales i de unde ie0ser5 atdtea voturi pentru Guvern. Au pus
toti neateptatul rezultat pe seama fat5rniciei i 1a0f5tii alegatorilor
terorizati, care probabil cã in ultirnul moment votasera, din interes sau
de fried, cu Guvernul.
Explicatia infringerii mele am avut-o insä cdteva saptamini mai
tdrziu. Intdlnind in Bucure0i pe Manolescu-Strunga, cu care ramase-
Alegerea a tinut 2 zile, conform legii electorale in vigoare.
MEMOR11,1919-1922 317
sem prieten, cu toat5 lupta dus5, eaci era om cu haz intfilnind zic
pe Manolescu-Strunga, fostul meu adversar mi-a mSrturisit rfizand:
Coane Costic5, la Roman te-ai ales d-ta. Dar ti-am furat voturile din 3
urne i le-am inlocuit cu ale dobitocului meu de Ioachim!" Cum ai
facut omule?" I-am intrebat eu c5ci prietenii mei mi-au garantat
c5 urnele nu fuseseth deschise..." Prcwii! N-au fost deschise capa-
cele! Dacä s-ar fi uitat la fundul urnei ar ft vazut ea' panglicile aveau tin
mic nod la incruciprea lor! in 3 sectii, judeckorii au fost la discretia
mea! Au thiat frurnos panglicile pe fundul urnelor qi cum aceste fun-
duri dinainte preg5tite alunecau pe §ipci, voturile d-tale au fost inlo-
cuite prin buletinele lui Ioachim!... Nu te superi pe mine, coane Cos-
tick c5 a§a merge treaba!"
Cum th m5 sup5r, &Siete, dimpotriv5, te felicit, c5ci te incadrezi
de minune in tara lui Hitbsch!!"
Am pàthsit Rornanul cu p5rere de thu, c5ci petrecusem bine i fuse-

sem primit de toata lumea cu bratele deschise. Mandatul meu 1-a pus in
buzunar dl. Ioachim, dar stirna i prietenia oamenilor am p5strat-o eu.
De la Roman rn-am dus de-a dreptul la Sinaia §i am cerut o audienta
Regelui ca s5-i povestesc cele ce se petrecuserS. Regele m-a primit nu-
maidecSt i curn am dat de el mi-a spus: Br5tianu a facut o prostie, tre-
buia s te lase sa intri in Parlament, chiar Infolosul lui..." Am obiectat
Regelui c5 probabil nu Bfatianu a fost acela care rn-a impiedicat s5
reu§esc la Roman dar cà fiecare om e victima unui mai mic decfit
dfinsul. Astfel, Majestatea Sa nu poate face totdeauna ce vrea, flindc5-1
irnpiedic5 un Bthtianu §i tot astfel nici Beatianu fiindc5-1 trage pe sfoa-
rà un Manolescu-Strunga. Regele a 'is cam jenat, dar nu s-a suparat,
funded de cfind 11 ajutasem sä aduc5 pe Bratianu la putere trantind la
Camer5 pe Take lonescu, se imprietenise i mai mult cu mine.
Nu numai Regele, dar i intreaga bancla facuse incerari de apropie-
re fats de mine. Barbusti (Stirbei) imi facuse o lunga vizità pe la sfar§i-
tul lui ianuarie ca s5 ma doc5neasca pe chestiunea Brätianu §i s5-mi
explice CS o fi Partidul Liberal cum e, cä o fi regimul nostru politic plin
de cusururi, dar ca aqa cum erau reprerentau foga unor realitdti incon-
testabile (!) i c5 era mai wr de lucrat in mijlocul acestor realit5ti cu
un om inteligent, hotarat i stdpiin pe situatie, cum era Bratianu dec.& a
urnbla dup5 potcoave de cai morti aldturi de oameni nesiguri... $tirbei
a ad5ugat cà niciodat5 Brätianu i prin urmare Regele nu va con-
simti la incredintarea r5spunderii guvernamentale Partidului National

ardelenesc sau Partidului Pránesc si cum trebuia totusi un partid de
schimb pentru periodicele oboseli" ale Partidului Liberal, acest al doi-
lea partid de guvern5mant ar putea foarte bine fi Partidul Poporului. Cu
o conditie totusi: s5 m5 inteleg eu cu Br5tianu, fiindc5 acesta nu avea
nici o incredere in Averescu..Br5tianu a voit astfel s5 fac5 cu mine, in-
c5 din 1922, intelegerea de guvern5mant pe care a facut-o in prirn5vara
anului 1926 cu Goga, dupà ce parásisem pe Averescu i ma desparti-
sem de partidul s5u. Am ráspuns lui Stirbei Ca pe mine ma interesase in
politic5 incercarea de regenerare morala a t5rii; ca aceast5 incercare
fusese torpilat5 de Rege prin reinvierea lui Bratianu la sfarsitul lui
1918, dup5 Armistitiu, i ingropat5 de Averescu prin abdicarea puterii
sale cu prilejul constituirii Guvernului din martie 1920; c5 dup5 aceste
dezamagiri politica nu ma mai pasiona §i c5 dintr-o vocatie urmarit5 cu
vlag5 devenise pentru mine o meserie exercitata cu plictiseala. In ase-
menea conditii, nu vedeam in calitatea mea de vechil al Partidului Po-
porului, nici o dificultate s6 stau de vorb5 cu Br5tianu sau cu cine o fi.
Nu puteam ins5 s5 ma tocmesc cu dânsul. S5 se inteleag5 cu Regele,
dac5 vrea, pe chestiunea succesiunii sale, Inca atat de indep5rtat5, dar
cu mine nu. In afar5 de aceasta tocineal5 eram gata sá stau de vorb5 pe
orice subiect i s5 discut orice problem5 politica.
Dup5 tirbei, la cateva zile, a venit pe capul meu generalul Coand5.
Genera lul Coand5 era un batran oportunist, adanc recunosc5tor lui Bra-
tianu pentru desemnarea ca prim-ministru de tranzitie in momentul Ar-
mistitiului, in octombrie 1918. N-am priceput niciodata pentru ce s-a
inscris la Averescu si nu la liberali. Pe lang5 admiratia ce-1 insufletea
fat5 de Ionel Br5tianu, Coand5 mai era profund devotat i Regelui, asa
Inc& desi inscris la Averescu asculta de Rege si de Brätianu. Dup5 ce
m-a docánit si el in sensul unei apropieri de seful liberalilor, a venit in
dimineata zilei de 9 februarie (1922), rn-a luat cu forta i rn-a dus in
strada Biserica Amzei, la lonel. M-a dus, a strfins Infirm sefului si a dis-
p5rut. Ionel Brátianu era un om plin de farmec; de departe te puteai
supára pe el, de aproape niciodat5. Turnase Dumnezeu atata ap5 rece
peste patimile mele de la Iasi Inc& le potolise de tot, ing5duindu-mi sä
infrunt pe interlocutorul meu cu deplin sange rece i cu indiferent5.
Bratianu a 15sat trecutul s5 fie trecut si a inceput nurnaidecat s5-mi vor-
beasca de pericolul supralicitatiilor electorale. Am suras, si 1-am intre-
bat: A cui e vina?" S-a ferit s5-mi raspund5 si a alunecat din politic5
MEMORII, 1919-1922 319
in literatura §i in istorie. intorsatura conversatiei imi convenea de min-

une, caci n-aveam nici o pofta sa intru in negocieri politice. Pe terenul
literaturii i al istoriei ne-am regasit tineretile, ne-am uitat de necazuri
0 am petrecut un ceas bun. Scopul intrevederii fusese atins: se rupsese
gheata intre noi, i atat era de ajuns. Aceasta intrevedere i-a dat roade-
le in 1926 qi 1927, dupà cum se 0ie.
Prin declaratia Partidului Poporului in Parlament, declaratiel pe ca-
re o combatusem, dar pe care Averescu o impusese, partidul nostru ta-
iase toate puntile cu Guvernul i se pusese ca &à zic ap in afara de lege,
caci refuza sä recunoasca legalitatea tuturor lucrarilor Parlamentului
fie pe terenul constitutional, fie pe cel legislativ. Nerecunoaterea vala-
bilitatii lucrarilor unor Adunäri care, cu toate racilele br congenitale,
existau, era o indoita tampenie: generalul Averescu a putut sa o consta-
te in ziva in care chemat la succesiunea Guvernului Bratianu, in 1926,
a trebuit sa inghita qi Constitutia qi toate legile pe care le declarase
dinainte nule.
Pus rata voia mea intr-o situatie ridicola fata de luctarile Parlamen-
tului i convins pe de alfa parte ea' o actiune politica de mase in afara de
Parlament, nu avea sorti de izbarida fata de oboseala qi de apatia aces-
tor mase dezamagite, mi-am marginit tot mai mult activitatea la munca
de cabinet, consacrandu-ma alcatuirii unui program rational 0 practic
pentru partid qi studiului problemei monetare care ma pasiona.
1 Iata textul acestei declaratii:
Prin Ina hut Decret nr. 341 din 22 ianuarie 1922, Corpurile Legiuitoare alese in
mai 1920 au fost dizolvate pe baza articolului 95 din Constitutie, citat in acel Decret
iar prin acelasi inalt Decret, fag citare de articol din Constitutie de astädata, corpul
electoral a fost convocat pentru alegerea unor Aduntiri Constituante, neprevazute in
Constitutia noastra.
Partidul Poporului, care nu poate concepe nici o modificare constitutionala in afara
de prescriptiile intangibile ale Constitutiei Tarii, considera ca neexistenta calitatea de
Constituanta ce actualele Adunäri Legislative vor sa-si insuseasca. Partidul Poporului
va considera ca nule si neavenite lucrdrile efectuate de actualele Corpuri Legiuitoare
pe tdriimul constitutional.
Partidul Poporului nu poate insa recunoaste actualelor Adunki nici calitatea de
simple Aduthri Legislative, flindca alegerile din care au iesit au fost facute in frauda
legilor electorate, cu calcarea drepturilor cetatenesti garantate de Constitutie si falsifi-
carea prin masurite luate fatis de autoritatea centrala si impulse organelor de executie in
favoarea listelor de candidati liberate".
Pentru program am lucrat asa: intai am rezumat eu principalele pro-

bleme, le-am asezat pe capitole si am dat solutii succinte apoi m-am
inteles cu Averescu asupra acestor solutii si in fine le-am dat in studiu
mai multor comisii speciale i comitetelor noastre judetene, ca s5-si dea
§i ele p5rerea. Dupà ce am primit ráspunsurile organizatiilor judetene si
avizele comisiilor speciale, o comisie genera1 5 prezidat5 de mine a al-
c5tuit un anteproiect de program pe care 1-am trimis iaräsi in cerceta-
rea organizatiilor judetene si care urma s5 fie discutat §i definitivat in-
tr-un congres general al partidului convocat la Sibiu, pe ziva de 20 de-
cembrie. N-am avut nici o dificultate nici cu Averescu Mci cu comisiile
speciale, nici cu organizatiile pentru alc5tuirea anteproiectului. Averes-
cu, migMos cum era si cu ochii atintiti numai la putere nu mi-a cerut
decat modificki de am5nunt, schimb5ri de fraze, inlocuirea unui text
clar prin altul mai greoi si mai incurcat. Comisiile si organizatiile par-
tidului se sinchiseau de problemele politice, sociale si economice" ca
de florile marului, si sub cuvant de incredere, in realitate de indiferen-
t5, rn-au lasat s5 fac ce vream, asa incat atat anteproiectul de program
prezentat la Sibiu, cat si organizarea lucr5rilor congresului au fost
aproape exclusiv opera mea, si am putut s5 m5 mandresc cu ea.
Odatä cu anteproiectul am redactat i o expunere de motive pe care
o reproduc aciipentru c5 dansa rezum5 o situatie si face punctul" mo-
mentului politic.
Iat5 aceast5 Expunere de motive:
Rezultatul nea§teptat al alegerilor generale prezidate de Guvernul Bra-
tianu a readus viata noastra politica' intr-un faga§ ale carui urme, dupg atatea
jertfe §i dupg atata vreme incepusera sa' se §tearga. Iata-ne iar4i in glorioasele
zile ale lui Ion Brkianu tatal. Tiraniei batranului Bratianu i s-a pus capät prin-
tr-o serie de acte care vazute prin lumina timpurilor de azi, s-ar putea lesne
incadra in scenariul unei operete. Dea Dumnezeu ca tiraniei d-lui Brkianu fiul
sa nu-i puna capat o adevarata tragedie: timpurile au devenit posomorate
lumea cutezatoare.
In tot cazul lupta va fi lunga. Si deocamdata M. S. Regele e multurnit, bur-
ghezia romana e multumita, vointa poporului iara§i nu mai exista iar noi,
putinii care am ramas cu vechile noastre visuri tarate in noroi, sa ne declaram
§i noi multumiti, deoarece evenimentele ne ingaduie un mic ragaz pentru un
examen de con§tiinta...
Generalul Averescu a adus foarte putine modificari de arnanunt textului rneu

initial. Textul reprodus cuprinde aceste modificki.
MEMORII, 1919-1922 321
Un partid politic, cand pirgseste puterea este ca o armati a doua zi dupA

bOtlilie. Cfici ce inseamnO a guverna dad nu a lupta ceas cu ceas, zi cu zi, cu
toate greutOtile, cu toate obstacolele puse de oameni si de imprejurari in calea
unui program de indeplinit?
Cu cat vremurile sunt mai anormale, cu cat greutlitile sunt mai mari, cu
atat bitalia mistuie mai repede fortele partidului. Cu cat perioada de guvemare
e mai lunga, cu atat aceste forte ale partidului se sleiesc mai iute, fiindcli in
timpul bitaliei once refacere este cu neputinta.
Prima grijä a unui partid cand parfiseste puterea este sit-si numere golurile,
sO-si complecteze randurile si si-si regrupeze efectivele. Golurile sunt cu atilt
mai numeroase cu cat partidul a fost nevoit la' impingi in lupti in randurile
dintai elemente mai fi-agede, mai putin inannate cu experienti si mai putin
rezistente.,
Partidul Poporului a suferit trei neajunsuri: mai int& a venit la putere mult
prea devreme, apoi a avut de luptat cu greutatile unor vremuri din cale afari
de grele si in sfarsit, in loc si fie ajutat a fost dusmanit de toati lumea si tridat
tocmai de acei care ar fi trebuit s5-i dea tot sprijinul lor.
Partidul Poporului a venit la putere mult prea devreme. hi adevar, Ministe-
nil Averescu s-a alcOtuit la inceputul lui martie 1920, atunci cand nu se impli-
niseri nici doi ani de la intemeierea Ligii Poporului in Vechiul Regat (Iasi,
aprilie 1918), iar Partidul Poporului care trebuia si lege intre ele gruparile cu
aceleasi tendinte politice din Ardeal, Bucovina si Basarabia, nici nu luase Inca
fiinti. indoit neajuns: pe de o parte membrii noului partid nu se cunosteau
destul intre ei, si atat mai putin cunostea centrul pe fiecare aderent in parte, de
unde o selectie initiala rationali evident imposibilfi iar pe de alai parte, or-
ganizatiile locale de partid paralizate in faze embrionare, caci nimeni nu se
mai ocupa de ele.
Partidul Poporului a primit sarcina conducerii treburilor Statului in mo-
mente exceptional de grele. Tara impartiti in patru parti Mfg nici o legatura lu-
te ele. Tezaurul Statului gol si incasarile nule, intreaga cheltuialä zilnici a
Statului mergand pe datorie si rani absolut nici un control in ce privea mai ales
teritoriile alipite. Mijloacele de transport desfiintate; productia agricolä si
industrialfi a tarn reduse la cxtrem; anarhia in toate serviciile Statului; un vant
de rebeliune in toate piturile sociale. hi strAingtate pe langi Aliatii nostri, o
situatie zdruncinati. Si nu putem da aci intreg bilantul, dici ar fi pita lung.
Niciodatli un Guvem roman nu a avut de luptat cu asemenea dificultiti.
Desigur situatia Guvernului Britianu de la 1914 pani la 1918 nu a fost usoari;
dar in prima parte a acestei guvernfiri, in timpul neutralitAtii, dificultatea con-
sta mai mult intr-o chestiune de rfispundere moralA, iar in a doua parte, in tim-
pul razboiului, situatia a fost de asa natura Inc& activitatea Guvernului si rfis-
punderea actelor sale imediate au fost foarte limitate. De altfel in timpul aces-
tei guvernfiri a d-sale care va famine de pominfi, dl. Brfitianu si-a luat voios si
nostru de program nu cuprindea cleat 9 capitole, comisiile au fost in

num5r de 14.
Rapoartele intocmite au fost atat de remarcabile Inca Averescu a
decis s5 le publice intr-un volum. Acest volum am inceput s5-1 preg5-
tesc in 1923, dar n-am ajuns s5-1 dau la tipar din cauza absentei mele
din tai-5, in februarie, apoi din cauza conflictului izbucnit intre Averes-
cu si mine, la inapoierea mea in tarà. Ca un omagiu pe care vreau s5-1
aduc colaboratorilor mei, dau aci numele lor cu niarturisirea recunostin-
tei mele pentru concursul nepretuit pe care mi I-au dat: Reform elec-
toral5 Radu Patrulius; Reforma administrativ5 C. Bucsan si C.
Jornescu; Statutul functionarilor Dori Popovici si D. R. loanitescu;
Nationalizarea subsolului Anibal Teodorescu; Problema financiar5
C. H515ceanu; Problema industrial5 si economic5 M. Manoiles-
cu; Problema muncitoreasc5 Gr. Trancu-Iasi; Problema agrar5 C.
Garoflid; Instnlctiunea public5 P. P. Negulescu si Oct. Prie; Proble-
ma cultelor Octavian Goga; Problema judiciar5 Alex. Otetele-
seanu; Problema comunicatiilor general G. VMleanu; Problema c5-
derilor de ap5 ing. C. Mironescu. .
Problema constitutionaI5 mi-e rezervasem mie. Adev5rata lovitur5
a Congresului ar fi fost constituirea Partidului Agrar Roman am ar5-
tat ins5 mai sus c5 n-am izbutit s5 castig pe Averescu pentru singura
indrumare ce ar fi putut da viat5 nou5 misc5rii politice in capul c5reia
figura ca un fetis demonetizat. Dac-as fi reusit s5 proclam la Sibiu Par-
tidul Agrar, asa cum il vedeam eu, Congresul nostru ar fi c5p5tat o im-
portantà covarsitoare si ar fi insemnat o dat5 in evolutia noastr5 politi-
c5, cu incalculabile consecinte. Proiectul unui partid agrar c5zand spre
marea mea descurajare in ap5, am c5utat in dezlegarea problemei con-
stitutionale, pusä de liberali la ordinea zilei, prilejul unei posibilitSti de
reactualizare" a unui partid c5zut pe ultima treapt5 a interesului pu-
blic. imi d5dusem de mult seama de anomalia anumitor regimuri con-
stitutionale moderne, printre care se afla si al nostru, si eram convins
de necesitatea unei radicale schimbári de orientare si pe acest teren.
Congresul nostru de la Sibiu era indicat pentru proclamarea solenm5 a
unei doctrine noi, sau cel putin reinnoite, si am f5cut tot ce mi-a stat in
putint5 ca s5 ating acest rezultat. N-am ajuns la ce vream, tot din prici-
na lui Averescu. Dar inainte de a povesti si aceast5 deceptie, voi repro-
duce aci o bun5 parte din raportul pe care 1-am citit in fata Congresului
pentru a 15muri cititorilor ideile mele asupra problemei cercetate:
MEMORII, 1919-1922 333
Scopul principal al unei Constitulii este organizarea puterilor publice si

stabilirea raporturilor ce aceste puteri urmeazd sd aibd hare ele. Constitufia
este legea findamentald a unui Stat, legea de la care toate celelalte legi pur-
ced: ea este legea legilor. In aceste cateva cuvinte doctrina ingrade§te astazi
notiunea exprimath prin cuvantul Constitufie.
Aceasta definitie juridica nu este insh suficientA pentru relicfarea complec-
ta a sensului ce generatiile trecute §i cele de azi au dat i dau acestui cuvant.
Pentru o deplinä intelegere a rostului constitutional, ideea de Constitutie
trebuic lhmurita la lumina istoriei.
Notiunea constitutionala apare pentru prima data in istorie, in Anglia, in
anul 1215 §i de la primul moment ia forma unui pact de garantie al libertatilor
individuale impotriva atotputerniciei monarhice, forma' ce nu se mai schimbh
panh la a doua jumAtate a veacului al XIX-lea.
Magna Charta libertatum este prima infranare a atotputemiciei regale pe
calea atat de lungh care trebuia sa clued de la absolutismul medieval la monar-
hiile constitutionale de astfizi. Sub Ion cel Fara de Plimant, astfel numit fiindca
pierduse toate posesiunile Angliei de pe continent, sub Ion cel Fara de Phmant
slabit in puterea lui temporala prin infrangerea de la Bouvines care a pus sfar-
§it stapanirii Regilor Angliei in Franta, i injosit moralmente prin capitularea
sa fath de Papa Inocentiu al III-lea in lupta ce pomise impotriva Bisericii,
nobilimea §i clerul, cele douh mad forte ce stau in acele vremuri in fata abso-
lutismului regesc, smulsera Regelui primul act prin care se ingradea atotputer-
nicia bunului plac.
In acest prim act constitutional gfisim cele douà elemente care nu lipsesc
niciodatA in cursul veacurilor ce au urmat, la fiecare pas al dezvoltArii regimu-
lui constitutional: o capitulare a unei puteri hipertrofiate i abuzive i o ga-
ranfie pentru libera propa§ire a elementelor sociale inch plApande §i in stare de
plhmadire in vederea unui aFzamant mai conform cu ratiunea §i cu dreptatea.
Capitularea totala sau partiala, dupil puterile respective ale partilor in joc,
dupli amplitudinea frAmantArilor care concretizeaza lupta. Actul care inregis-
tra capitularea find o garantie dobandita de cei slabi impotriva celor tari, ia
forma unui pact solemn §i aceasta solemnitate se mentine cat timp se mentine
§i puterea factorului caruia pactul a fost smuls prin constrangere, sau care 1-a
consimtit de bung voie printr-o cuminte prevedere politica.
Cat timp monarhiile au fost atotputernice, era firesc ca toate drepturile in-
dividuale ca§tigate asupra absolutismului sa fie garantate cat mai bine; de aci
solemnitatea formelor constitutionale, solemnitatea angajamentului de respec-
tare a pactului din partea monarhului. Solemnitatea i intangibilitatea erau le-
gate de acest caracter de pact pe care-I au toate actele constitutionale pada' in a
doua jumAtate a veacului al XIX-lea.
Teama unei reactii absolutiste era atilt de vie, incat vedem aceste conceptii
de intangibilitate §i de solemnitate impuse chiar actelor constitutionale ema-
334 CONSTANTIN ARGETO IANU
natii directe ale revolutiei, cand nu mai putea fi vorba de pact, precum sunt
Constitutiile franceze din 1793 5i din anii III qi VIII (era revolutionara).
Aceea5i teama planeaza qi asupra Constitutiei franceze din 1791 carea avea
Inca formele unui pact, de5i in realitate puterea regali era aproape desfiintatA
in acel moment.
Acest caracter de pact, de garanfie a emanciparii sociale de tutela absolu-
lista, da relieful lor istoric Constitutiilor europene dinainte de 1870. De el sunt
shins legate ideile de solemnitate 5i de intangibilitate constitutionali.
Cu cat popoarele au inaintat pe calea democratizarii, cu cat pericolul unei
reactii absolutiste a scazut, ajungand chiar sa dispara, cu atat caracterul de
pact solemn 5i intangibil al Constitutiilor s-a qters. Constitutiile au devenit in-
cetul cu incetul legi fundamentale de organizare ale Statului, conservand ca-
racterul de solemnitate 5i de intangibilitate, ca o rarna5ita a trecutului.
Antagonismul intre conceptia rigida a Constitutiei pact 5i conceptia
elastica a Constituti..:i lege organica, se poate urmari in dezbaterile Congre-
sului Erancez care a votat Constitutia din 1875. Fata de tendintele moderne
carora Constitutia se infAti5a ca o lege exclusiv organica sta spectrul trecutu-
lui, cu amenintarea unei posibile reintoarceri la regimul monarhic. De aci un
articol (desfiintat in 1880), care interzice revizuirea Constitutiei timp de 7 ani.
AstAzi cand o Constitutie corespunde definitiei date in capul acestui refe-
rat, astazi cand nici un pericol nu mai exista ca drepturile garantate prin Con-
stitutie sa poatA fi calcate prin initiativa unuia singuri, astazi cand toga pute-
rea este in mainile poporului precautiile de forma ale vechilor acte consti-
tutionale devin inutile.
Nu numai inutile dar chiar 5i daunitoare. 0 lege de organizare, fie ea fun-
damentalä, cere neincetate retu5e; ea nu poate fi eficace dach nu se adapteaza
perfect circumstantelor, care in vremurile noastre sunt atat de schimbatoare. 0
ilustratie tipici a acestui defect de rigiditate a Constitutiilor solemne 5i intan-
gibile ni-1 di Constitutia noastra. Articolul 24 al pactului nostru fundamental
interzice aplicarea cenzurii sub orice forma directa sau indirecta, in timp de
pace sau in timp de rdzboi. i totu5i patru ani de zile cenzura a functionat la
noi. Nu judec motivele legiuitorului din 1866, nici starea sufleteasch a Aduna-
rii Constitutionale din acele vremuri. $i iara.5i nu vorbesc de abuzuri, dar cine
ar putea sustine cal se putea face razboiul uria5 5i salva tam in mijlocul bol5e-
vismului vecin, fail cenzura? Decal sa calcalm zilnic Constitutia, nu ar fi mai
moral qi mai practic sa-i putem modifica textul adaptandu-1 circumstantelor
schimbate?
1 Nu prevazusem in vara anului 1922 regimurile totalitare, nici domnia Regelui

Carol al II-lea_ Dar solemintatea, intangibilitatea 0 forma de pact n-au scApat Con-
stituiiile Italiei, Germaniei si Romfiniei de a fi aruncate la co5...
MEMORII, 1919-1922 335
Din cele ce preced, reiese clar ca in vremurile noastre de sincerii democra-
tic, Constitutiile trebuie sà-si piardi caractend lor de pact pentru a deveni pur
pi simplu legi Andamentale de organizare ale Statului.
De aci rezultä cá i formele invechite de intangibilitate nuli mai au nici
un rost. Nu-si mai au nici un rost, nu numai fiindca sunt invechite, dar .7i fiind-
cd neobservarea lor nu mai are nid o sancfiune. Cat timp libertatile publice pi
individuale garantate prin Constitutie, amenintau sã fie nesocotite de o singur5
putere, absolutismul, sanctiunea era in reactia de aparare a poporului, adica in
revolutie. Astàzi, cand textul unei Constitutii nu mai poate fi nesocotit decal
de insisi mandatarii legali sau extralegali ai poporului, care poate fi sanctiunea
unei nesocotiri a prescriptiilor constitutionale? Ratiunea nu poate concepe azi
un Rege sau un *ef de Stat ap5rand prin violenfi Constitutia pe care a jurat
credinta, impotriva unui partid politic sprijinit pe mase electorale i pe
majoritati parlamentare.
Conceput5 ca o lege de organizare fundamentalà a Statului, Constitutia nu
poate rámfine un act solemn si intangibil dec.& cu conditia s5 contini numai
cateva principii generale asupra ceirora acordul poporului ar fi unanim.
Astfel ar fi pentru noi ideea incesibilit54ii teritoriului, principiul monarhiei
constitutionale ereditare, acela al regimului reprezentativ rara nici un detaliu
de aplicare, determinarea puterilor in Stat, enumerarea libertatilor individuale
§i colective garantate, etc.
In acest sens a spus Jefferson: Constituffile fiind legi exceplionale, trebuie
sci fie cat de scurte.
Dac5 se admite prin simplu respect pentru traditie ideea unei aseme-
nea Constitutii solemne i intangibile, redusa la cateva principii generale, atunci
organizarea fundamentala a Statului trebuie stabilith printr-o lege aparte; iar
dac5 vreo necesitate impune ca atfit principfile generale, precum cele mai sus
enuntate, cat si aplicirile lor, sä fie continute intr-unul i acelasi text, atunci
acesta nu mai poate avea astazi rigiditatea textelor constitutionale vechi.
Astizi viata politica a unui Stat este atat de Aram impletità cu fenomenele
economice, cu necesitatile sociale i cu conditiile schimbarilor internationale
care toate sunt imperative categorice Inc& o lege de organizare, fie chiar
ffindamental5 a Statului, are nevoie de elasticitatea oricárui alt text de lege si
cere sa poata fi modificat sau complectat in orice moment.
Este inadmisibil ca pentru schimbarea a doui cuvinte intr-un articol sä fie
nevoie de convocarea unei Constituante, dupa normele de azi mai complicate
dee& regulile convocarii unui conclav.
IatA de ce in Statele cele mai inaintate de opinie publicä, precum in Anglia,
in Prusia, in Italia, etc. legile constitutionale se infaptuiesc Para' nici o deose-
bire de legile ordinare. Adunarile legiferante ordinare au si competenà cons&
tutionalà.
Ca o garantie mai mare de stabilitate (Ma a stinjeni totusi elasticitatea

legiferirii) uncle State, cl5nd textele constitutionale in competenta AdunArilor
ordinare, au ingreunat modificarile acestor texte, stabilind pentru votarea lor
conditii anumite de majoritate si de quorum, fie prescriind doua votari succe-
sive intr-un termen determinat.
In rezumat, din examenul sistemelor de procedurä constitutionalá existen-
te in celelalte tari si din invátfimintele trase din istoria noastrà cea mai recent5,
considerim c5 mentinerea formelor noastre constitutionale rigide nu mai co-
respunde cu cerintele timpului i cu trebuintele noastre zilnice, si mai credem
cii cea mai chibzuita ierarhie legalà ar trebui asezatfi la noi pe trei trepte si
anume:
I. Constitufia. Foarte scurfa, continfind numai principii generale unanim
acceptate .yi care ar fi izvoarele celorlalte legi. Astfel limitata, Constitutia,
pentru a nu tAia brusc o traditie pentru nici un alt motiv, ar putea fi si mai
departe ingrAdità (?) prin formalismul hieratic de azi.
Legile fundamentale de organizare a Statului. Acestea ar fi legile care
in fapt ar inlocui Constitutia de ast5zi, in toate amánuntele ei. Ca o garantie de
mai bung chibzuial5, i pentru a feri aceastà legiferare de solutiile pripite, s-ar
putea admite una din urmitoarele modalitAti de votare, votare datA de alt-
minteri in competenta AdunArilor legislative ordinare: majoritatea de dota
treimi, prezenta unui quorum de doui treimi sau trei sferturi, votul repetat in
douA legislaturi sau in doui sesiuni succesive.
IIL Legile ordinare. Neavind in acest referat si ne ocupAm de acestea din
urmä, ne marginim a ne ocupa de materia ce ar trebui sA contina primele doug
categorii de legi.
I. Constitufla
in ipoteza admisfi de noi a unei separatii intre Constitutie i Legile Funda-
mentale, cea dintfii ar trebui sA continA cam urrnAtoarele principii:
a) Declaratia integrit5tii teritoriului RomAniei i incesibilitatea lui (nici o
mentiune despre impartiri i subimpArtiri administrative);
b) Obligatia fiecarui roman de a-si apAra i servi tam (serviciul militar
obligatoriu, posibilitatea in anumite circumstante exceptionale a rechizitiei
serviciilor personale, Era nici o specificare).
c) Definitia formei de guvernilmfint: monarhie constitutionali ereditarA,
regim parlamentar reprezentativ. Stabilirea celor 3 puteri in Stat: legislativA,
executivA, judiciarg.
d) Stabilirea drepturilor, prerogativelor i datoriilor Regelui.
e) Stabilirea mgimului parlamentar, intrucitt mono sau bi-cameral, ales cu
sufragiul universal sau restrans (nimic alt: nici dispozitii electorale, Mci dispo-
zitii de functionare a Adunarilor).
MEMOR11,1919-1922 337
0 Stabilirea dreptului de a declara razboi, de a incheia paces, de a negocia

qi incheia tratate 0 conventii.
g) Enumerarea libertatilor individuale garantate prin Constitutie (in care ar
intra 0 principiul liberatii presei, precum 0 acel al libertatii intrunirilor, fara
prejudiciul exceptiilor indicate sub litera h).
h) Stabilirea conditiilor exceptionale pentni aplicarea starii de asediu 0
suspendarea imunititilor inscrise in Constitutie sub litera g).
i) Normele schimbarii de Domnie; Regent&
j) Normele pentru modificarea Constitutiei.
Si tat.
IL Legi fundamentale de organizare a Statului,
sau legi organice
In aceasti categorie de legi pentru care, dupi cum am mai spus mai sus, ar
trebui si se determine conditii speciale de votare, s-ar cuprinde toata materia
continua in Constitutia noastra de astazi; prin legi organice de asemenea ar
urma sa fie rezolvate 0 chestiunile de ordin social, politic sau economic ce
printr-o gre0ta conceptie politica Guvernul de azi vrea si introduca in cadrul
rigid al unei Constitutii intangibile.
In alegerea ingradirilor de votare nu trebuie sa se piarda din vedere ca sco-
pul ce se urmareqte nu este mic§orarea elasticiatii acestei categorii de legi, ci
numai evitarea hotararilor pripite sau impuse cu o prea mica majoritate con-
simtitoare.
De aceea credem ca sistemul prin care se cere o majoritate de dota treimi
0 un anumit quorum e preferabil sistemului votului repetat. Dna s-ar adopta
totu0 acest din urma sistem, a doua votare ar trebui fixati la un interval foarte
mic de cea dintai.
Zicem ci aceasta categorie de legi ar contine intreaga materie a Constitu-
tiei de azi. int-adevir toate chestiunile enumerate la paragraful precedent, ca
destinate sa figureze in Constitutia arii trebuiesc reluate prin legile organice.
in Constitutie, chestiunilc trebuiesc rezolvate numai in principiu, toate
amanuntele de aplicare ramanand sa fie fixate prin legile organice. Dar in afa-
fa de problemele primite in Constitutie astfel cum o propunem noi, mai sunt
aatea altele dintre care uncle deja adapostite in vechea noastra Constitutie,
precum exproprierea, responsabilitatea ministeriala, cetatenia etc., iar altele
care cer si fie legiferate, precum nationalizarea subsolului, statutul functiona-
rilor, asigurarile obligatorii etc. care toate trebuie sa fad obiectul acestor Legi
organice.
A incerca aci sa facem catalogul Legilor organice necesare, ar fi pe de o
parte si facem o lista fortat incomplecti, fiindca numai necesitatile fiecarei
zile ne pot da adeviratele indicatii cu privire la nevoile ob0e0i in aceasta
materie, iar pe de alt5 parte s5 dep4im limitele ing5duite acestui referat, c5ci
ar trebui s5 ne extindem asupra tuturor problemelor vietii noastre sociale.
Rämfine ea prin studiul fiecarei probleme in parte s5 se hotirasc5, daci in
total sau in parte, ea trebuie rezolvati printr-o lege organicd sau printr-o lege
ordinard
Un asemenea plan, prin care a.,sez5minte1e legale de baza ale Orli stint arti-
culate in dou5 pArti, una mai rigic15, Constitutia, enuntând principiile, i alta
mai elastick Legile organice, regland aplicarea principiilor are inainte de
toate in vedcre o radicali schimbare de orientare in metodele noastre de gu-
vernare.
Toat5 lumea recunoa0e ca rezultatul eforturilor noastre legislative din
ultimele decenii nu au corespuns sperantelor puse in ele. Si daca sistemul a dat
faliment, vina trebuie cautata nu numai in indaritnicia oamenilor 0 in vitregia
imprejuririlor. Buni sau rui, oamenii sunt cam aceia0 pretutindeni, iar greutati
se grim5desc in calea omenirii sub toate latitudinile 0 sub toate longitudinile.
Nu e locul aci sa intrim intr-o analiza mai amanuntita a gre§elilor noastre
pe tarfim politic. Ne multumim cu dou5 constatari: prima, ca rezultatul expe-
rientelor politice e riti; a doua, ca intreg aparatul nostru politic 0 economic
s-a creat i s-a dezvoltat pe baza unui elatism exagerat.
Etatismul nu e deck o forma mai eleganta a comunismului. Ca §i acesta el
este opusul individualismului. Si daca etatismul a putut da iluzia unei mai bu-
ne rânduiri de forte in uncle State unde a fost aplicat, dupci ce individualismul
cel mai accentual 4i clause toate roade lui, etatismul aplicat intr-o tari cu
populatie din punct de vedere etic amorf5, ca a noastra, a dat acela0 faliment
ca j comunismul in conditii aseminatoare. Masele nu se pot educa decht prin
educatia individului §i individul sub vepica tuteli a Statului se gase§te in cele
mai neprielnice conditii de progres.
Dna voim s devenim un popor con0ient de menirea lui, trebuie sä rupem
hotarfit cu metodele ultimelor decenii, trebuie sa facem tot ce ne va sta in pu-
tinta pentru de0eptarea initiativei individualet, trebuie s5 moderam pe cat se
va putea pomirea spre etatism la care ne-a condus un modernism rciu inteles.
Aceasta credinta trebuie sa domine spiritele noastre in momentul cdnd vrem
sa punem o baza nou5 vietii noastre constitutionale.
De aci, doua criterii, prin sita c5rora trebuie sa trecem toate nazuintele
noastre legislative. Nu trebuie sa admitem nimic in Constitutie §i in Legile
noastre Organice care sa st5njeneasca initiativa individuali, nu trebuie sii tol-
eram nici o restrictie la libertatea individuate.
Pe cea dint5i, nu numai ca nu trebuie sii o stfinjenim, dar trebuie dimpotri-
va sa o incurajam, sa o indarjim, sa o silim sa intre in jocul fortelor noastre
I Scris in 1922! Pima unde am coborfit de atunci!
2 Frumoasfi vreme, in care se putea gfindi gi scrie astfel!

MEMOR11,1919-1922 339
nationale. Pe cea de-a doua, trebuie sa o apariim. SA' o aparam inainte de toate
de tirania altor vointe, care vorbesc 0 de in numele libertatii. rata de ce fiber-
tatea con§tiintei fiecaruia trebuie sa gaseasca in lege ocrotire sigura impotriva
abuzului libertfitii altora.
Pentru acest fiber joc al initiativei 0 al libertfitii individuale, o lege funda-
mentala a Statului rigida impiedica fiece pas inspre mai bine cand este strict
observata, iar cand este calcata (ceea ce poate deveni o necesitate fatalà) duce
direct la tiranie sau la despotism §i indirect la anarhie".
Am5gindu-ma Inca' pe timpul redactarii anteproiectului de program
cu iluzia intemeierii unui partid agrar, n-am vrut sa-mi complic i
sa-mi ingreunez prea mult sarcinile, procedand lamurit i la o fasturna-
re a ideilor curente in materie de drept constitutional. M-am marginit
sa las o portita deschisa pentru viitor, famanand ca poarta mare in
aceasta materie sa o deschid dupa proclamarea Partidului Agrar. In pa-
ragraful privitor la revizuirea Constitutiei, rn-am multumit prin urmare
&á inscriu urmatoarele fagaduieli:
Spre a uqura evolutia normala a legiferarii ordinare, ark sa fie nevoie de

o prea deasa revizuire a Constitutiei, Partidul Poporului va reduce textul ei la
principii larg formulate, In limitele preciziei indispensabile.
in a§ezarea principiilor organice funfamentale ale Statului roman, se va
avea inainte de toate in vedere dezvoltarea initiativei individuale".
Textul, dinadins, nu era foarte lamurit, dar fusese primit astfel de
Averescu, i-mi rezervasem sa-1 dezvolt dupa Congres, in momentul
redactari definitive a programului, *i repet dupa proclamarea
Partidului Agrar...
Planul Partidului Agrar naruindu-se insa, dupa cum am aratat in pa-
ginile precedente, rn-am agatat de reforma constitutionalà" ca sä rein-
noiesc cel putin pe aceasta cale atmosfera partidului i sa-i dau viata.
Ca sa nu ma mai cert cu Averescu qi pe aceasta chestiune, n-am mai
incercat sa modific anteproiectul", 1-am lasat cum era i am redactat
raportul reprodus mai sus pe care I-am citit in fata Congresului, punand
astfel pe Averescu in fata unui fapt indeplinit. Congresiqtii, convii* ca
referatul meu exprima qi parerea efului (aa s-ar fi qi cazut sa fie) au
primit ideile mele in unanimitate i cu mare insufletire. In fata Congre-
sului Averescu n-vis nimic, i nici dupa *edintä. Am avut impresia ca
trecusern hopul... In ultima zi a Congresului, luand masa cu generalul
0 cu Goga la Ben, m-am pomenit cu simpaticul meu *ef in brate: tii,
domnule Argetoianu, c5 chestiunea cu Constitutia nu va putea merge

asa... M-am g5ndit..." Când se &Idea Averescu nenorocirea era gata,
fiindc5 nu se gfindea deck cum s5 ajung5 mai iute din anticamera Pute-
rii in iatacul ei de ... dormit. Sosisem la Sibiu enervat de pfabuirea
planurilor agrare pe care le f5cusem, socoteam adoptarea ideilor mele
constitutionale ca o s1ab5 compensatie pentru ultimele iluzii pe care le
pierdusem si neasteptata opozitie a Mosului rn-a scos din fire. Am in-
ceput s5 strig, am fost violent, i dup5 o scurt5 discutie am plecat clan-
du-mi demisia din partid. Cum rn-am linistit, am regretat violentele de
limbaj la care ma dadusern dar demisia nu. Cum nu eram singuri la
masa, scena s-a aflat si a facut mult5 valva in partid. Eu rn-am dus aca-
s5, s5 ma consolez cu mitropolitul §i n-am mai vrut sa stiu de nimic.
Bietul Goga s-a pus luntre-punte s5 impace lucrurile si a facut de zece
ori naveta intre Averescu si mine. Eu ins5 am Minas neclintit: sau ac-
ceptarea integrald a formulelor mele constitutionale si introducerea lor
in program sau demisia. In capul lui Averescu nu se copsese" Inca
bine ideea desp5rtirii de mine, asa kick pada in cele din urm5 a cedat
fat5 de nestr5mutata mea hotkire. S-a convenit ca eu s5 redactez capi-
tolul inchinat problemei constitutionale in programul partidului si in
conformitate cu ideile expuse in referatul meu si mi-am retras demisia.
Seara tarziu, Goga rn-a tarât la Averescu, s5 ne imp5c5m. Ne-am strâns
maim de forma, dar am simtit §i unul si altul, Ca ce fusese intre noi se
rupsese...
Cearta dintre mine §i Averescu, ajunsa la urechea tuturor a stricat
intr-o bun5 masura excelentul efect pe care-1 produsese Congresul.
Pan5 la Congres, partidul se infatisa inchegat, dar pe jumatate mort, si
poate ca nu prezenta nici o sp5rtura fiindc5 era pe jumkate mort
dup5 Congres a ridicat capul concretizandu-si un scop de existentà, dar
pe suprafata blocului au inceput s5 aparà crapaturi. N-a trecut un an §i
crapkurile s-au transformat in prapastii... F5r5 cea mai mica incurajare
din partea mea, cei mai destepti si mai destoinici membri ai partidului
au inceput s5 se strang5 in jurul meu impotriva lui Averescu... De-abia
traiam inceputurile unei noi organizatii si deja scarsitul ei se apropia. In
aceasta opera de dezagregare n-am avut nici o villa si am facut tot ce
am putut pentru a o opri. Dupa cum voi aräta insa, lichelele au fost mai
tari deck mine.
Urmeazd vohnnul al VII-lea (1923-1926)

ANEXE FACSIMILE
)
11,
-,
*44 :44
OVrmai-ma
.11
e. /(r //://a/ &Zaw/C,

.iuctittir.. Ceatailali: &twat 5tatuCui, -a Cvt4 fat fic:
(17-)
Co/dell de 6)..6-.:f7ik,
7-71
I A) I
;Lel cam.? - itiut 411Sitt.44%.4 all: A vet. rEit. L it ?ttitic ;PC i N.. 4.60.0 eWlento. ii111;.itli 1,(14lIttli;11 ',1;thir p
".1.:.14i1 ks.alwttai: 4 ';.c ..II. -411.-44444:47:. tit ::i....:154:..4.. seuto,;4; "ififts*:iu ! .7,4.4: If1
tut:Ltiti. ..!..,11,:tt .1.1411;111.L A .3.1,1:11;1:1 iu Caw Lig iI4It so lit 6111f.7.,..,i rillis,U: jo 16
1
1.::0111f erc,41.. (0! ..ii. 1Litu4101 it:e

..->.
. .!"..
111i;:!ritl:
if linnOti.:
h - .. ..:N!.\
/0.1, itecLt. &CIttj
/
I . .
. ,. -..
...-r
axer fawn/ .7,4(#-` `',/ A--D -cr.,.
1
z
Anexa I
342 ANEXE - FACSIMILE
4,0, /1 /gal did"
..."..Z4- e.."---' 0-1,-.C.4.. . ..1 iti-c-,.--- e-ot -v.-. ,,...-...-..-.4" e....wc-se. A.V.L.
k31
fair- /4.1 "iLak./g e.er. -12c;, /4_,Pc..,fe,.... -41-1."'
'Li 44-1 4
X.4
"- .C....-
- -r .ae::( Ze.4
t-ca 11-c-e -
err Le:e-d--- - "
(14- eC.: A.-4;0- -51.

L\z\
4.
.1\
z A 'a-
,-z--z----01-47c Z.ca--1-;:_
45k
2 - e.....c-c-ov-,....4.-......-.. .1-1--g-r-re--s. ..5. -

-
.t.-&-.0*---z--r Gs.- Zg: co
C .4// 4.--o..4:... Z --....--Cc..
.;
17" 7t,'e"-Z.' 11.-0 L-4a
C-t *-4
- . r
ANEXE FACSIMILE 343
c..../P{-4:>" 4
.1?:.(
t. .ct terea.-4
4Z2e. 2,474-Z44.-
4
es-71.4,e
71- ,
:
10-7--- c
.0;* ALA--4 ZO-11. Ge-
9-4 ' ele-4

c-e--t, AL-P,
e"/Z 4' e es-E-.5z-

6Z,(74:7 4.0
7/a.. A4.;
2 el/ -w...-e--e..-
Z ,240. 04,4/4/ .
OCCX,LV t-c-L--Ze "= 71":46-:

1.
C; T-oss. :[-Awr
4t4 .44--. C- Zr..-?-c- :e-

4-A
Anexa II
4) -an't6Irct, ataalhd th c a_ crtolevt.

Gcc 4y1xhat ,AvelvAcit 11, klud.
aactALct ,g_uvwxzkox,
I
a) Ycru C.1, oit. cifivvItA, )1.1) o Ott-
Cgol-6101-0- Cd'u
,
A cLezit (Y5-- ile- Ata 2
clith-o. ct/ cLJ4o& az. a-criliai -c2;einkhat
,
hc:4ch dzit3o4-i, au ai (7i9FT-.6.
A
3) LAnk, d.ezi c4 'if /1-L auto,

CU- ou;mtvtu. jJ&tdLL
TectUd ) I/ .nantatg- ay. '701 aca
.
dle. ct .aue-Jentotat cm mil

colñ1a. coke_ tete, (Milord c/A, cohz
rizilruZz vent Ct-PAtirUlk.a.-
1,6 at-elif .irt dillAq41.1 CLUTOtiZaft,. at:
c(Afic6.aLii c/g6-(14,e6c.
q/LeActtlidake.
-
\q/ OriA'-LOQ
Anexa IH
ANEXE FACSIMILE 345
I.
fiteco.:Aw . . e-to
7 y Y. '719
ar 11'1' V
f:44: C 97t.." 'V/V
Jo-er 1, tow
CHITANTA
Din sums de lei 2.250.000 (doug milioane doun sute dine/
zeal mii),ordonantate dela art.86 bugetul Subsecretariatului de
Stet gi din ouma de lei 3.744.000 (troi milioane gapte Bute patru
zeoi gi patru mii),primite de Subseoretariat dela kinisterul de
interne,din fondul ordinei publice,s'au oheltuit plInn astazi 14
Decembrie 1921,suma de lei 5.976.000 (oinci milioane noun sute

gapte zeci gi vise mii),restul ouzel de lei 29.252,95 (doun..:zeci
*i noun de mii clout.; sute cinoi zeoi gi doi,bani 95%)se ann. in
oasa Subseoretariatului.
MIN1STR U,
14 Decembrie 1921.
cays2;7----,2
- mj
Anexa IV
-1/. 7 2 Z.
7«. /./
e--c
C,.r) - 10...
4
do
I:AL.A.''L-7 Za.. ..Z.. e-.,..0t ,,f.r .1... a)e..
..,44... .
"..:- "rit,t-
, Gt....4 .-C-u--.--. ,-s..-..... ..1
.0 --2/4..
.-...,d;2_,
'I, --i2L
es-..,..
7 (re, . t7 7<
-C.-- ...7
...,7,,,44..-^-''L-
",/t.
- 'Zvi"
LeA g 2.,
71-cA
Ze. Vre
02,e Z,
G7Ce-Ze Zi27
Z/LC'(
ANEXE - FACSIMILE 347
1
a / f-- .
J 7-
a Z'Z T.. ge . ' 274-..4.
-e J
"1,-..,,
e..4 .c fr_a' < -

vp/'1Gers_.#0 e env. A.47, ,./....
1.2-L-40 C-/""e_.,
e°
6
Anexa V
r22 _
.1
I 0";
4. 047;.
- a...4
.3.1! 4. 1.4-2-4..
7:. Y.:2 14.tG4,1"ee.:
4114-A,3,e- 41f-
7..4
.A.; 4A1- ..../..er,....0
/4 %:-.L.1 ..,,..- .,...0._. 7 4---1,1---44. C.J.; 2:44

/i/4.4-1-1Z-
2/-
14,..C.- / ,P.r r.....r.0, ..4. c=1.1
4. .
i. t y -.la -It .4
01-g-
%at-- 1.-.1,i,wenef /..".-41- =- 74:,. .
- &4- "I
71. e".414,-1-"- - .
- -2-
Za;,_ der 7e,

-
e,A J.
,ez- 0 e7--z-Eer--?...< /..>"
d-at 61-",--
0:41
CeL 1
,44-4-
- A 42-27- -e_
tc--C
ANEXE FACSIMILE 349
La.-4.4- a owc- - 2444,
A-44...4-1-4.7 /I.; 14.1,4,,, _

"S-4.:: c.41:
.15 ..""e 4.4.4
14:4;
C.-
4,-776.4.' 474.1. f 2.1 ,;_.4. 'X
2/4 AA A .4,
1-7-7S7:40. 4,1.4-4. "(
A fa. A /4),14 C-ca:
"ec L-4.4-4-+-4
if 4.-'"--t"
a". "..4."
i
A 44.4 c f.43-4,A. e.' _
e-42,_,
/44-7
I)!
Cc, ezec. ECC
+1,
,
Anexa VI
Prqedinfia
Consiliului de Mini Vri
eit
V.,, 4
G.
i at/
1 opt 1,(;
D oil t! i' idterescu,
depuutt,- eof al' a _,1)(Yitiori sunt
t( led ovdniirii, ci exr.
/av ste
A lez IMia 1,01,7111
hifeery7g.!,d on
lonen-ie 'Ilil. 1
nr - I -.I # In
ul.et tfr"
di 1
.1/ V fil i j,
1
1'
ill / i
fj. IA
tJ
/J 1.7"
0,9--)
Preedinte
efib Consiliului de ilinOri
7lt./1 7 (....44 , ,e; e.,...t
eA
Anexa VII
INDICE
nume de persoane
ANGELESCU, CONSTANTIN dr.

234.
- 29, 31, 35, 38, 42, 55, 57, 61, 75,
80, 83, 87, 89, 100, 106, 108,
ANTONESCU, MIHAI 282. 111, 131, 140, 146, 163, 188,
ANTONESCU, VICTOR - 150.
AVERESCU, ALEXANDRU - 25,
26, 28, 35, 36, 39, 41, 42, 46, 47,
189, 192, 198, 201, 209, 210,
218, 223, 224, 230, 239, 241,
248, 250, 252, 261, 263, 265,
50, 51, 53, 57, 58, 60, 61, 62, 64, 271, 273, 278, 281, 283, 285,
66, 70, 74, 76, 79, 81, 83, 85, 87, 288, 290, 294, 297, 299, 302,
90, 92, 95, 97, 98, 100, 102, 105, 305, 307, 310, 312, 317, 329.
107, 108, HO, 112, 114, 116, BRATIANU, VINTILA 86, 98,
124, 127, 131, 133, 138, 140, 109, 110, 112, 124, 202, 236, 239,
143, 146, 149, 152, 154, 156, 246, 260.
183, 185, 188, 190, 192, 197, BREDICEANU, CAIUS - 29, 124.
200, 204, 210, 212, 214, 218,
223, 224, 226, 229, 231, 233, CANTACUZINO, MATEI 51, 66,
235, 239, 241, 246, 248, 250, 77, 78, 80, 81, 106, 115, 252, 325.
252, 254, 256, 261, 265, 267, CANTACUZINO, MIHAI (MISU)
269, 271, 273, 275, 278, 281, 35, 36, 45, 52, 54, 277.
283, 285, 287, 290, 293, 299, CAROL I, Rege al Rornfiniei - 197,
301, 302, 304, 305, 307, 309, 210.
311, 318, 320, 322, 325, 328,
330, 339, 340. niei -
CAROL AL II-LEA, Reg al Rornd-
42, 61, 69, 202, 224, 236,
BADULESCU, SAVIAN
331.
- 49, 50,
334.
CAROL, imparat al Austriei - 189,
208.
BALACEANU, GUTI - 108, 109. CAROL, Principe Mostenitor 189,
BLANK, ARISTIDE 105."
BONTESCU, VICTOR - 210, 219,
222, 225, 226, 247.
199, 200.
CAMARASESCU, ION -
238, 291.
CICIO-POP, STEFAN - 98, 99, 113,
BOYLE, colonel - 189, 193, 194,
196, 201, 259.
13RATIANU, ION I. C. 25, 26,
221.
CIUGUREANU, DANIEL
COANDA, CONSTANTIN
-
51.
142,
352 INDICE - Nwne de penonne
160, 161, 255, 263, 264, 281, GAROFLID, CONSTANTIN - 57,

284, 286, 287, 288, 295, 299, 98, 111, 116, 186, 231, 234, 235,
311, 318. 281, 329, 332.
COCEA, N. D. 163, 296. GHENCIU, colonel 52, 86.
CONSTANTLNESCU, ALEXANDRU
(ALECU) 33, 55, 75, 194, 202. -
GHICA-COMANESTI, NICOLAE
144, 145.
-
COZENZ-HARDY - 189, 202, 203.
CRAINICEANU, PUIU 52, 94,
GOGA, OCTAVIAN 29, 31, 35,
69, 98, 115, 210, 214, 222, 225,
127, 254, 277, 279, 309.
CRISTESCU, GIIEORGHE - 40,
41, 148, 152, 153, 157, 169, 170,
233, 258, 284, 318, 332, 339, 340.
GOLDI5, VASILE - 51, 90, 98,
100, 115.
171, 173, 175, 178, 181, 183. GOLDSTEIN, MAX - 157, 162,
CUDALBU, TEODOR 186, 232, 164, 179.
312. GONGOPOL, CONSTANTIN 48.
CUZA, A. C.
252, 292.
43, 51, 55, 92, 244,
-
GRADI$TEANU, ION C. (JONAS)
35, 52, 53, 54, 106, 210.
GRECEANU, DIMITRIE (MITICA)
DAVILA, ALEXANDRU 42, 43.
DAVILA, CITTA 42, 197.
- 36, 52, 54, 114, 160, 243.
GRIGOROVICI, GHEORGHE - 34.
DE$LIU, MIHAI (MI$U) 36.
MOTT, CONSTANTIN (COSTICA)
DOBROGEANU-GHEREA,
ALEXANDRU
DRAGU, TOMA - 163.
-
163.
- 42.
HITLER ADOLF 27, 46.
HURMUZACI II, ALEXANDRU -
DUCA, I. G. 56, 57, 58, 98, 109, 35.
110, 138, 187, 234, 235, 239,
293, 297. IOANID, TILICA 223, 274.
IOANITESCU, D. R. - 49, 254,
EMANDI, TEODOR 133, 134. 274, 332.
ENESCU, GEORGE - 207. IONESCU TAKE 25, 35, 36, 38,
49, 52, 55, 60, 62, 66, 68, 70, 72,
FERDINAND I, Rege al Rornaniei 74, 79, 80, 90, 93, 95, 98, 113,
- 30, 33, 34, 42, 63, 64, 104, 121, 130, 132, 134, 135, 137,
108, 140, 161, 189, 191, 194, 201, 139, 140, 143, 144, 185, 186,
FILIPESCU, GRIGORE
283, 289, 291, 296.
-
208, 248, 285, 296, 298, 313.
48, 281,
192, 205, 209, 212, 214, 219,
244, 261, 263, 271, 273, 275,
277, 278, 280, 282, 285, 288,
FILIPESCU, NICOLAE - 131, 231, 291, 294, 296, 298, 302, 317,
260, 291.
FLONDOR, IANCU - 25, 31, 32,
34, 58, 60, 63, 66, 68, 70, 72, 80,
323.
IORGA, NICOLAE - 60, 85, 90,
92, 96, 99, 100, 102, 117, 188,
253. 205, 243, 249, 298, 302, 323.
INDICE - Mime de persame 353
INCULET, ION 51, 98, 115. MAX, KARL - 40.
IUNIAN, GRIGORE - 65. MARGINEANU, ALEXANDRU -
JOFFRE, JOSEPH - 98, 141, 142. MEHEDINTI, SIMION

MIHALACHE, ION
-
150, 179, 180, 181, 182, 183.
324.
64, 65, 99,
KIRIACESCU, OSCAR -
KERENSKI, ALEXANDER - 104.
121, 122.
103, 112, 210, 212, 214, 216,
217, 227, 233, 243, 263, 267,
269, 273, 325.
LAHOVARI, FILIP - 134. MIHALL TEODOR 31, 35, 60,
LAHOVARI, IANCU - 33. 63, 66, 68, 72, 80, 92.
LAMBRINO, ZIZI - 189, 197, 198, MIRTO, EDUARD - 85.
199, 200. MOCSONIY, ANTON 98, 115,
LENIN, V. I. - 104, 165. 116.
LUDENDORFF, ERICH - 299, 308, MOSCOVICI, ILIE - 39, 40, 45,
309, 310.
LUPU, NICOLAE dr. -
98, 99, 104,
146, 164, 188, 212, 214, 227,
MUSSOLINI BENITO -
146, 148, 152, 153, 154, 174.
27, 46.
263, 267, 269, 273, 324. NEGROPONTE, GEORGES - 142.

NAPOLEON BONAPARTE - 46,
MACKENSEN, AUGUST - 55. 168.
MADGEARU, VIRGIL 65, 85, NEGULESCU, P. P. - 40, 41, 74,
124, 126, 164, 204, 214, 244,
245, 246, 249, 251, 268, 273.
MANIU, HARI - 29, 30, 51, 88,
NICOLAE, Principe
NICOLEANU, ERACLIE
-
93, 106, 133, 210, 312, 332.
190, 202, 206.
145,
90, 92, 121, 188, 210, 214, 215, 150, 181, 183, 197.
216, 218, 219, 221, 225, 239,
241, 243, 263, 266, 268, 270, OTETELE*EANU, ALEXANDRU
283, 288, 291, 296, 298, 311,
312.
MAMULEA, ION - 199.
- 50, 332.
OTETELE*EANU, ENRIC - 50.
MANOLESCU-STRUNGA, GR.
316, 317.
MARGH1LOMAN, ALEXANDRU
PAPACOSTEA, PETRE
PHEREKYDE, MIHAIL
55, 58.
52.
-
25, 32,
- 27, 61, 81, 99, 107, 124, 145, PLESNILA, MIMI 133, 134, 143.
193, 212, 214, 217, 219, 227, POKLEVSKI-KOZIEL, S. - 207,
231, 239, 146.
MARIA, Regina a Rornaniei - 189,
208.
POPOVICI, CONSTANTIN - 171,
190, 191, 193, 196, 199, 201,
-
203, 206, 259, 288, 311, 313.
MARINCU, GHITA 179, 180,
172.
POPOVICI, DORI
253, 332.
- 25, 33, 34,
182. POPOVICI, MIHAI - 91, 92, 219,
MAVROCORDAT, LEON - 145. 221, 270, 283.
354 INDICE - /slime de persoane
POPOVICI-TASCA, ALBERT -.50,

94, 223.
T1TULESCU, NICOLAE - 37, 98,
121, 124, 131, 134, 135, 137, 139,
POTARCA, VIRGIL - 233, 234, 177, 186, 187, 214, 217, 230, 268,
235, 254, 302. 281, 282, 296.
PROTOPOPESCU, MIHAI (NU- TOPCIU, PETRE 121.
NUCA) - 104, 227. TRANCU-IA$I, GRIGORE - 98,
116, 168, 177, 186, 312, 332.
- 154,
RASCANU, IOAN
186, 260, 276, 277, 281.
ROMANESCU, MARCEL - 158.
171,
VAIDA VOIEVOD, AL. - 50, 60,
88, 90, 91, 93, 94, 96, 99, 101, 107,
109, 112, 124, 146, 212, 221, 225,
STARCEA, ION - 31, 98, 115. 283, 288.
STERE, CONSTANTIN 227, 229, VAITOIANU, ARTHUR - 50, 51,
241, 244, 263, 265, 267, 269, 55, 60, 62, 66, 70, 75, 80, 82, 88,
324. 90, 92, 202, 212, 221, 300.
SUTU, ELIZA - 49, 50, 51, 72, 79, VALLEANU, GHEORGHE (GOGU)
142. - 41, 160, 256, 259, 311, 332.
VLAD, AUREL - 119, 120, 210,
$TEFANOV, BORIS - 169.
$TEFANESCU-AMZA, C.
$TIRBE1, BARBU - 80, 107, 189,
- 251.
219, 222, 225, 226.
VOINESCU, ROMULUS - 150,
162, 169, 177, 179, 180, 181, 183.
194, 195, 196, 201, 239, 247,
250, 263, 285, 299, 317, 318. YARCA, CHARLES - 43.
TASLAUANU, OCTAVIAN - 115, ZAMFIRESCU, DUILIU 32, 34,

222, 224, 247, 249, 258. 58, 74, 107, 114, 282, 298.
THOMAS, ALBERT - 177. ZELEA-CODREANU, ION - 50, 51.
CUPRINS
STELIAN NEAGOE
ISTORIA POLITICA DIN IZVOARE NARATIVE 7
N-am pretentia de istoric, ci constiint5 de martor" Duel

oratoric intre pateticul lorga si cinicul Argetoianu Repli-
ca buclucasä a ministrului Argetoianu a grnit eaderea
Guvernului Averescu Tardiv generalul a denuntat ar-
mistitiul cu opozitia Galeria cu portrete ale oamenilor
politici Posteritatea va judeca... Sunt gata sä plátesc si
dup5 moarte.
MEMORII, 1919-1922
CAPITOLUL I 25
Liga Poporului si alegerile zise constitutionale Diver-

ge* radicale politice intre Averescu si mine Dezam5-
girea mea Organizare si asteptare Anul ardelenilor
lancu Flondor si Bucovina Dori Popovici Contactul
cu conservatorii si cu Take lonescu Raporturile cu so-
cialistii Averescu si comploturile Popularitatea lui
Averescu indreptarea Organizare si pregStire Poli-
tice Opozitia Units" si intelegerea cu Take Ionescu,
BrStianu si noi Reforma agrar5 prin decretul Duca
Pherekyde.
356 CUPRINS
CAPITOLUL AL I1-LEA 60
Guvernul V5itoianu Alegerile din toamna 1919 Con-
ferintele intre Take lonescu, Flondor, Mihali, Averescu si
mine Abtinere Nemultutnirea prietenilor nostri Patti-
dul T5r5nesc Intrevederea cu V5itoianu Incerc5ri de a
z5d5rnici alegerile Rezultatul alegerilor Consecinte
politice dezastruoase Cu Vaida se insta1eaz5 anarhia in
Guvern Alegerea lui Iorga la Camera Constituirea Gu-
vernului Vaida Averescu intra in Minister.
CAPITOLUL AL I1I-LEA 98
Conjunctura politica la 1 ianuarie 1920 Interimatul lui
Cicio Pop: anarhie guvernamental5 Activitatea Parlamen-
tului si Guvernului Federatiei Democratice" Valul rosu
amenint5 s5 mature tot Doctorul Lupu Ovreii Alegerile
partiale din februarie Greselile lui Averescu Canalele
oculte" Intrevederea mea cu Vintil5 Bratianu si cu Duca
Averescu vine la putere pe poarta mica in loc sa intre pe
poarta mare Demiterea Guvernului Vaida Constituirea
Ministerului Averescu Sunt silit sa primesc Finantele
Goga, Mocsoniy, Starcea, Goldis si Inculet Trancu-Iasi
Garoflid impus de mine Haosul de la Finante Alegerile
generale Take si Titulescu Sovietele si Basarabia
Adina Take lonescu Vizita lui Joffre Banca Natiunii.
CAPITOLUL AL IV-LEA 146
Lupta contra comunistilor Organizarea celulelor comu-
niste Greve partiale Incercare de greva general5 Tero-
ristii Atentatul contra mea si atentatul de la Senat Afi-
lierea la Moscova Despartirea dintre comunisti si socia-
listi Congresul din 8 mai Arestarea conduckorilor co-
munisti Reactia in Camera.
CAPITOLUL AL V-LEA 189
Raporturile mele cu Familia Regal5 in anii 1920-1921
Regina si Nando Dejun cu Stamboliiski Boyle redivi-
vus Carol si Zizi C5l5toria si c5s5toria Printului Carol
Cosenz Regina Maria si refugiatii rusi Falsa Anasta-
sia Imp5ratul Carol al Austriei trece prin Romania.
CUPRINS 357
CAPITOLUL AL VI-LEA 210
Conjunctura politica' in momentul instaJ5rii Guvernului
Averescu Dificu1t5ti1e in fata c5rora ne g5seam Rapor-
turile cu vechile cadre Pertract5ri1e cu noile partide
Maniu §i Partidul National Mihalache i Partidul Tar5-
nesc Incerc5rile de fuziune §i de intelegere intelegere
cu Goga §i cu prietenii hii Bontescu, Aurel Vlad, doc-
tonil Lupu.
CAPITOLUL AL VII-LEA 229
Guvernul Averescu si problemele de rezolvat in afara
de restabilirea ordinei publice §i a finantelor Reforma
agrar5 Legea electoralà. Legea Administrativ5 Opo-
zitia manevrat5 de liberali Iorga §i Stere la Camera
ReOta" Retragerea opozitiei din Camera Partidul
Poporului Abuzurile de la Aprovizionare, Industrie,
R5zboi etc.
CAPITOLUL AL VHI-LEA 261
Situatia.Guvernuhii dup5 retragerea opozitiei din Parla-

ment Incoronarea i amanarea ei Lupta de r5sturnare
pornita de liberali Noul aspect al arenei politice Des-
chiderea Camerelor Intelegerea cu t5ran4tii pentru rein-
toarcei ea in Parlament Mesajul Palinodiile lui Averes-
cu Tr5darea lui Take lonescu Demisia Guvernului
Guvern Coand5 neizbutit Guvern Take lonescu consti-
tuit Trintirea Guvernuiui Take lonescu.
CAPITOLUL AL IX-LEA 299

Nu stint ales Examen de con§tiint5 Abtinerea de la §e-
dintele Camerei Conflict cu generalul, prima ceata in
raporturile noastre Averescu, Ludendorff §i ex-colonelul
Sturdza Averescu i incoronarea Alegerea de la Roman
Intrevederile cu Stirbei, Coanda §i Beitianu Alc5tuiesc
programul Paitidului Poporului Prima incercare de a
constitui un partid agrar i prima neintelegere serioasa cu
Averescu Congresul de la Sibiu.
358 CUPRINS
ANEXE FACSIMILE
I Originalul unui Bon de Tezaur din 11 iunie 1921 341

II Notit5 autograM a generalului Al. Averescu
privitoare la intelegerea cu I. I. C. Br5tianu
pentru a-laduce la putere in 1920 342
III Notit5 autografa a lui Ion Mihalache cu propuneri
de colaborare a Partidului peanesc cu Partidul Poporului 344
IV Chitanta cu decontul efectuat de ministrul C. Argetoianu
la Departamentul Internelor (14 decembrie 1921),
in preajma demisiei Guvernului Averescu 345
V Scrisoarea autografa a lui Al. Averescu adresat5
lui C. Argetoianu la 31 martie 1922, cu prilejul participkii
deputatilor averescani la lucearile Corpurilor Legiuitoare 346
VI Scrisoarea autografa a lui Al. Averescu
prin care ruga pe C. Argetoianu s5-1 mai gazduiasca
in irnobilul s5u din str. Atena 135115 la 26-27 octombrie 1922 348
VII Invitatia prernierului I. I. C. Bratianu pentru participarea
la Serb 5ri1e incorodarii (15 octombrie 1922)
si rezolutia autografa cu refuzul generalului Averescu 350
INDICE nume de persoane 351

EDITURA MACHIAVELLI
Cárti apirute
Memorille Regelui Carol I al Rominiel, vol. I, edilia a II-a
Memorille Regelui Carol I al Roman lel, vol. II, editia a II-a
Memoriile Regelui Carol I al Romiiniel, vol. III, editiile I i a II-a
Memortile Regelui Carol I al Romfiniel, vol. IV (ultimul)
I. G. Duca, Memorii, vol. III, Rdzboiul (1916-1917)

I. G. Duca, Memorii, vol. IV, Rdzboiul (1918-1919)
Alexandru Marghiloman, Note Politice, vol. II

Alexandru Marghiloman, Note Politice, vol. III (ultimul)
Titu Maiorescu, Insemnari zilnice. Romania, retboaiele balcanice

fi Cadrilaterul
Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de incline - amindri

din vremea celor de ieri, vol. V
Stellan Neagoe, Istoria Guvernelor Romfiniei. De la inceputuri - 1859

pând In zilele noastre 1995
Aceste artl pot fl procurate

§I prin Edltura noastri
4t,
EDITURA MACHIAVELLI
Bucuresti, Sectorul 1, B-dul Banu Manta nr. 22
Ap 5rut: martie 1996
Procesare computerizat5
ADIS4N
ILA74 Departamentul editodal
AD1SAN COMPUTER SRL
ATipärit la:
S.C. NATIONAL IMPRIM S.A.
Tel./Fax: 614.94.31 614.95.19
....
ISTORIE &POLITICA
DOCUMENTE %7-` .$t.
L. :#17-:-IZVOARE
OFICIALE NARATIVE
1..N otc
41.V.AQP..
0-t531'
view.*
rca
yr egt
14%likt.eiroV
t
mom NM.,
-
0.441.44=1-
CO1JSTANT71.J ARGET0:1ANI4
- statuia de la Iireasta-Dolj -
1
ISBN 973-96599-9-5

Memorii, Vol. 6 1919-1922 (Constantin Argetoianu, 1996)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Memorii, Vol. 6 1919-1922 (Constantin Argetoianu, 1996)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSTANTIN

Toate drepturile pentru tiparirea

Ediam, in continuare, Memoriile lui Constantin Argetoianu. Ur-

tele si evenimentele mai importante, care mi-au ramas in memorie si in

DUEL ORATORIC INTRE PATETICUL IORGA

supu0 oboselii, subiectivismului *i de ad eventuale omisiuni sau apro-

Steagul d-lui Al. Marghiloman, r5spund: DI. Marghiloman nu are pre-

l Monitorul Oficial, nr. 8 din 15 decembrie 1920, p. 173-179.

Doi-trei deputati din minoritatea parlamentati au ripostat palid de

REPLICA BUCLUCASA A MINISTRULUI ARGETOIANU

' In prezentul volum, p. 249.

nu cadreaz5 nici cu uzurile parlamentare, nici cu prestigiul corpului

TARDIV GENERALUL A DENUNTAT

1 Idem, nr. 149 din 4 martie 1922, p. 3867-3973.

Liderul liberal I. G. Duca a intervenit, prin intreruperea oratorului,

rilor, din partea Guvernului 0 a majorithtii a fost dezlantuith o adevAra-

1 Vezi prezemul volum, p. 244-246.

... Am vázut nu mai stiu la cine o fotografie a tanarului Maniu din

daca n-ar fi murit de tifos la Roma in primavara anului 1922, e putin

ova III 11 in %min uvinvi

Liga Poporului i alegerile zise constitutionale Divergence radi-

vietica totusi era mai cuminte sä astept5m si pentru aceasta provin-

se b515baneasca catava vreme in mocir15, meritul n-a fost al lui, ci vina

Toati gama raporturilor mele politice cu Averescu se 15.mureste

In partea aceasta a spovedaniilor mele, voi povesti ce-mi voi aduce

Anul 1919 a fost pentru Averescu si pentru mine, un an de organi-

Consecinta acestei deosebiri de vederi a fost a tot anul 1919 eu nu

Ca sa faca fata viitoarelor alegeri, Liga Poporului trebuia sa fie insa

supere pe Brätianu, Maniu si oamenii s5i evitau cat puteau s5 intre in

terventie. Presupun ca fusese hotarata la cafeaua cu lapte de la Pel4or,

A doua exceptie am facut-o pentru Bucovina i pentru lancu Flon-

Mama', Bratianu 1-a poftit in Ministerul salt, ca ministru lira portofoliu.

armata austriac5 pentru acte de necinste. In realitate, nu Meuse nicioda-

tant5 grupare politic5 local5 si pusesem temelia organizarii Ligii Po-

De Take Ionescu 11 legau amintirile trecutului, o nem5rginit5 incre-

mea politica fusese deterrninath de o deceptie" ministerialä i uitase

in afar5 de Take Ionescu, Averescu a mai avut o marot5, la incepu-

rei de Comert din Capita la) si ca s5 n-aibg tulburari" in fabrici, se de-

Gogu Valleanu (cel dintai probabil ca sa ma plictiseasca pe mine, cel

Bineinteles ca dupa doua ceasuri de discutie nu s-a ajuns la nimic, co-

Alianta cu socialistii n-a fost singura maroth ridicola a lui Averescu

in toamna anului 1919, popularitatea lui Averescu ajunsese la apo-

randu-se dintr-un aeroplan in mijlocul lor, altii cei care facusera

dormeau toti. Experienta fusese hot5rata numai intre Urziceni si C515-

casele, *i fiecare mai trimisese *i la camp, dupg ai hii, ca sa nu

ca tot norodul, hipnotizat, s5-1 urmeze. Increderea i supunerea tdrdni-

indata ce multimea si-a dat seama ca lada era goalà", dezamagitk

Noroc ca nu-mi pierdeam eu vremea. indat5 dup5 inapoierea noas-

Gazeta pus5 in picioare, rn-am pus pe organizatia Capita lei i a Orli

7, dar cat mai rar. in intimitate si la orice ofa nu m5 primea decat pe

Pe cfind Averescu se juca in Palatul Sutu, eu lucram. Nu voiam ca

Presedintie Gal Averescu

inutile caci oamenii, prost informati, plecau de la premise gresite si

Organizarea centralä, indrumarea judetelor, conducerea gazetelor

Conservator qi Partidul Muncii, inexistent. 0 sfant5 demagogie, nici

rilor. Adevaratele noastre manifestari politice, vii, urmau s5 fie ca-

' Averescu mai adaugase 0 un al patrulea punct in cuprinsul urmator:

Dup5 ce declaratia a fost semnat5, Grädisteanu a obtinut s5 se adau-

Marele nostru adversar, p5n5 dup5 alegerile lui Vaitoianu, a fost

propaganda n-aveam nevoie: ne-o Ikea Guvernul prin ins.* masurile

Ca sa ne taie iarba de sub picioare, Duca, ministrul agriculturii, a

ar fi trebuit s5 se faca, alegandu-se pentru improprietarire oamenii apti

I Scriu in august 1940.

casele, i fiecare mai trimisese i la camp, dupg ai hii, ca sa nu

cei ce se ateptau sl fie trimii acas5 qi nu pricepeau ce se intampla

neralului, i printre ei pe Mocsonyi i pe Starcea, in toaleta impecabila.