FIŞĂ DE LUCRU – MIRON COSTIN

A. Citiţi cu atenţie textul:

A lumii cântu cu jale cumplită viiaţa,
Cu griji şi primejdii cum iaste şi aţa:
Prea supţire şi-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înşelătoare!
Trec zilile ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată,
Fug vremile ca umbra şi nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, şi mai mult cumplite.
Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte,
Aşa cursul al lumii nu să conteneşte.
Fum şi umbră suntu toate, visuri şi părere.
Ce nu petrece lumea şi în ce nu-i cădere?
Spuma mării şi nor suptu cer trecătoriu
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?
Zice David prorocul: „Viaţa iaste floare,
Nu trăieşte, ce îndată iaste trecătoare”.[...]
Moartea, vrăjmașa, într-un chip calcă toate casă,
Domnești și-mpărătești, pre mine nu lasă:
Pre bogați și săraci, cei frumoși și tare.
O, vrăjmașă, priiatin ea pre nimeni n-are,
Naștem, murim, odată cu cei ce să trece,
Cum n-ar fi fostu în veci daca să petrece.
Paimâini suntu anii și zilile noastre.
Sfinții ingeri, ferice de viiața voastră.
Viețuim și viiața iaste neștiută,
Și până la ce vreme iasta giuruită,
Așa ne poartă lumea, așa amăgește.
Așa înșală, surpă și batjocorește.
Fericită viiața făr de valuri multe,
Cu griji și neticneală avuțiia pute.
Viețuiți în ferice, carii mai puține
Griji purtați de-a lumii; voi lăcuiți bine.
Vacul nostru cu-mprumut dat în datorie.
Ceriul de gândurile noastre bate jocurie. […]
(Miron Costin, Viiaţa lumii, fragment)

1. Identifică tema poeziei.

2. Precizează două motive literare care contribuie la realizarea temei.
3. Comentează semnificaţia titlului, ȋn 30-50 de cuvinte.
4. Ȋn structura de adâncime a textului, vocea poetului sintetizează principiile etice ale unui cod de morală practică, pe care
ȋl sugerează fiinţei umane, ca modalitate de viaţă. Care sunt acestea?
5. Incipitul poemului introduce receptorul ȋn lumea ficţională ȋn mod abrupt, in media res (ȋn miezul lucrurilor). Care este
rolul primului vers?
6. Rescrie primele patru versuri ȋn topică normală. Sesizaţi deosebirile. Motivaţi folosirea epitetelor hicleană şi
ȋnşelătoare.

B. Numai ce vădzum despre amiadzădzi un nuor, cum să rădică de o parte de ceriu un nuor sau o negură. Ni-am gândit
că vine o furtună cu ploae deodată, până ni-am tâmpinat cu nuorul cel de lăcuste, cum vine o oaste stol. În loc ni s-au
luat soarele de desimea muştelor. Cele de zbura mai sus, ca de trei sau patru suliţe nu era mai sus, iară carile era mai
gios, de un stat de om şi mai gios zbura de la pământu. Urlet, întunecare, asupra omului sosindu să ridica oarece mai sus,
iară multe zbura alaturea cu omul, fără sială de sunet, de ceva.Să rădica ȋn sus de la om o bucată mare de ceia poiadă, şi
aşea mergea pe deasupra pământului, ca de doi coţi, până ȋn trei suliţe ȋn sus, tot ȋntr-o desime şi ȋntr-un chip. Un stol
ţinea un ceas bun şi, cât ţinea de la aprândzu până ȋn desară.
(Miron Costin, Letopiseţul ţării Moldovei)

1. Argumentează că textul de mai sus este o descriere.