Sunteți pe pagina 1din 1

Fişă de lucru - umanism

1. Ce este umanismul?

2. Care sunt reprezentaţii Umanismului românesc?

3. Cronicarii atribuie istoriei o înaltă valoare educativă. Fiecare cronicar a scris despre istoria Moldovei “...ca să
nu să înece anii trecuţi”. Care sunt lucrările istorice ale fiecărui cronicar?

4. Cea mai importantă lucrare filozofică a lui Dimitrie Cantemir este ...........................................................
....................................................................................
5. Care lucrare a scriitorului Dimitrie Cantemir îi aduce o faimă mondială şi de ce?

6. Grigore Ureche este primul biograf al lui Ştefan cel Mare. Argumentaţi, cu exemple din Letopiseţul Ţării
Moldovei, ideea că Ştefan cel Mare este prototipul gloriei vechi a Moldovei.

7. Comparaţi următoarele două texte argumentând faptul că, atât pentru Mihai Eminescu, cât şi pentru Miron
Costin, lumea constituie o iluzie, pentru că formele vieţii trec mereu în nefiinţă:
“Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, “Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară;
Facem pe pământul nostru muşuroaie de furnici ; Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi Trece veacu desfrânatu, trec anii cu roată.
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; Fug vremile ca umbra şi nici o poartă
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, A le opri nu poate.[...]
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Fum şi umbră sântu toate, visuri şi părere.
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Ce nu petrece lumea şi în ce nu-i cădere ?
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.[...] [...] Ce în lume să nu aibă nume muritoriu ?
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... Zice David prorocul : « Viaţa iaste floare,
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Nu trăiaşte, ce îndată iaste trecătoare. »
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric... « Vierme sântu eu şi nu om »[...]
[...] Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac, Moartea ,vrăjmaşa,într-un chip calcă toate casă,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac... Domneşti şi-mpărăteşti, pre nimeni nu lasă,
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii Pre bogaţi şi săraci, cei frumoşi şi tare.
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii.” O,vrăjmaşă, prietin, ea pre nimeni n-are.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I) (Miron Costin, Viaţa lumii)