Luciana Stoicescu-Vaughan (n.

1948)
O zi la New York

Sfîrsitul lumii
Striga Lumea:
- E sfirsitul!

Raspunde Pamintul:
- Va aste-e-e-e-pt....

Si glasul macabru ride de larma.

Ingroziti, oamenii se calca in picioare.
Din Cer pica pedeapsa cu tunet ce sfarma.

Nici unul nu-i rau. Smerenia implora.

In cor de cainta, cersesc tremurind
Cu ochii in sus...o singura ora!

Se amesteca tari, desfacindu-se hotare.

Nu mai exista nimic sa desparta
Nici moartea ce vine, nici viata ce moare.

In fata Lui, nici unul nu-i tare.

O mina-ncarcata de aur se-agita
Si-o burta flaminda isi cere iertare.

E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apa.

Slova din Carte prinde contur,
Cei vii, rugindu-i pe morti sa iasa din groapa.

Incepe Judecata din urma.

Tacere deplina. Oare a fost de ajuns
Jertfa Mielului din turma?

Bate gongul: Totul pentru adevar!

Cercetarea va fi minutioasa
Pina la ultimul fir de par.

Groaza e stapina peste omenire.

Se respira printr-o singura gura.
Acum, analiza este fara jertfire.

Urmeaza trierea - din cite se spune -

Acum e momentul suprem. Se va vedea
Cine se duce de tot si...cine ramine.

Nevazutul vorbeste: "Dupa multe dezbateri

Concluzia imi spune ca, nici unul din voi
Sa traiasca de-Apururi, nu poate!"

Geamatul Lumii se stinge sub stinci.

Universele pling soarta Pamintului,
Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.

...

Dimineata ma prinde picotind pe idei.

Cineva bate la use. A venit lumea
Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.

Curriculum vitae
Eu am crescut cu Verdi,
Cu Bach si Titzian,
Visind pe Buonarotti
In vers esenian.

M-am imbatat cu Strauss,

Chopin mi-a fost amant
Si-am adormit pe Goya
Cu gindul la Mozart.

Rimbeaud imi e prieten,

Baudelaire e cam gelos,
Enescu-mi cinta seara
Cu-arcusul lui duios.

Rossini imi alina

Iubirea pentru List,
Vivaldi ma transpune
Pe unde de artist

Si ma ascund confuza
In ginduri delirante,
Pozind chiar pentru Rubens
In scenele flamande.

Titanii vietii mele

Pe care i-am iubit...
De nu v-as fi-ntilnit
La ce-as fi mai trait?

De apoi
Va veni
Si ziua aceea
In care ne
Vom odihni
Pe margine
De Eden

Intre cringuri
Cu miros de
Ploaie tinara,
Rasfoind
Cartea dintai
A perpetuarii
Noastre
Prin veacuri...

Interpretare
Un curcubeu aiurit
si hoinar si rebel
mi-a facut semn
sa ma duc dupa el.

Si m-am dus
ca un copil supus
si cuminte,
crezind in culorile lui
sclipinde.

De-abia cind l-am ajuns

am vazut
ca-i un sarlatan,
un golan deloc sentimental
si extrem de banal.

In loc de multele culori

fermecatoare
si-atragatoare,
era doar un reflex de soare,
rasturnat boem
pe un val de mare
ce lasa doar loc
de...interpretare.

Retrospectiv
Timpul se stringe
ca niciodata.
Vietile noastre
se-nvirt ca pe roata.
Astazi mai jos,
miine mai sus,
si iar inapoi
pina ne-am dus...
O vesnica lupta
si un vesnic chin
pin'la ultimul drum
si cu asta AMIN.

Timpul se stringe
ca niciodata.
Sfirsim cu-nceputul
...a fost odata...

În memoria
lui Zoe Cìmpeanu
Un clopot trist rasuna in lume
Si parca totul din mers s-a oprit.
Napraznica veste-nconjoara pamintul
Si-mi pare-un cosmar de-nchipuit.

La ultimul drum al tinerei vieti

Si ingerii depling a ei soarta
Si-n graba se-aduna ca s-o astepte
La a eternitatii deschisa poarta.

Priveste in urma la ceasu-i oprit

De-un glonte rebel, blestemat,
Si dintr-o data-ntelege fatalul
Destinului ei atit de ciudat.

O lacrima curge pe timpul trecut

Si-o stea cade din cer cu durere,
Dar ea se inalta in sus, tot mai sus,
Acolo unde viata nu piere.

O voce se-aude-n acorduri astrale

Si cherubimi murmura-n cor.
E vocea lui Zoe ce inca strabate
De-acolo la noi, un cintec de dor.

Numai duminica
Nu stiu de ce, citeodata, duminica
Imi aduc aminte de tine.
Poate pentru ca-i sarbatoare
Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.

Uneori amintirile au chiar si umor.

Zimbesc singura la imagini fragile
Si ma bucur de trecut. Apoi meditez
La destinul parca ursit de sibile.

Anii au trecut fara stire de-atunci.

M-am luat cu firescul de fiece zi
Si-am evitat sa-mi marturisesc
Ca in gindul ascuns, imi apartii.

Nu inteleg de ce numai duminica

Imi aduc aminte de tine.
Poate pentru ca-i sarbatoare
Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.

Apocalipsa
Doamne, cum de mai poti rabda
nelegiuirea din gradina Ta?

Traim in haos,
fara iubire,
n-avem nici rost,
nici mantuire,
cuprinsi de setea de marire.
Sintem ca fiarele din jungla
care pe care sa ajunga,
nimicnicia nu se-ascunde
si raul peste tot patrunde.
Ucide mina,
plinge gindul,
se infioara tot pamintul
si stelele din cer jelesc
blestemul nostru pamintesc.

Poate e timpul de pe urma,

dar Mielul s-a-naltat din turma
si nu vad jertfa ce-ar putea
sa-nduplece miniia Ta,
ce-o simt ca vine in curind
precum in Carte,
fulgerind.

Dupã revolutie
Ne-am mai facut putina faima
In '89 de Craciun
Cind cu precizie s-a tintit
In cel ce ne era stapin
Si am scontat pe mult rivnita,
Dorita liberalizare,
Creind prilej de dulci iluzii
Si pagini multe de ziare.
Dar am omis previziunea
Ca s-ar putea mai rau sa fie,
Imbatindu-ne cu apa rece
Din trista noastra Romanie.

Parca blestem a fost asupra-i

Si a intregii natiuni
Ca din ce-a fost odata demn
Lasat din mosi si din strabuni,
Sa se aleaga doar neghina,
Facind ca poporul exasperat
Sa nu mai inteleaga rostul
Celebrei lovituri de stat.

L-as cita pe Eminescu, intrebind:

"Unde esti tu, Tepes Doamne,
Si cum de n-ai stranepoti
Sa se-aleaga unul care
In fata lui sa tremure toti
Si sa faca-o demonstratie
De cum ar trebui sa fie
Schimbarea complect la fata
Intr-o noua Romanie?"

Nu am scris atunci nimic

De ziua Nasterii Sfinte,
Cind actul infaptuit
M-a lasat fara cuvinte.
Nu este pagina-n istorie
Si nici-o natiune n-a comis
In ziua de Craciun o crima,
Oricit era dusmanul de proscris.

Ne mai miram de biata soarta

De azi a tarii noastre
Si ne-ntrebam ce demon oare
Ne urmareste dintre astre.
Chiar de am ocoli subiectul
Dorind sa-l stergem din memorie,
El ramine-un document unic
Pentru scurta pseudo-glorie
A celor ce-au crezut in ea.

Poate acest Craciun s-aduca

Schimbarea care se dorea...

Dilema
Mi-e inima-mpartita-n doua
de-al vietii trist ecuator
de ce n-am aripi ca sa zbor
cu jumatatile-amindoua...(?)

Metamorfoza
Am devenit ca tine
de piatra si plumb
si parca-as vrea sa m-ascund,
sa nu mai stiu de nimeni
si nimic.
Sa nu-ti stau in cale,
sa nu ma vezi,
oricum ar fi prea mult
ca sa mai crezi
ca m-am schimbat
si-am devenit
ce ti-ai dorit
si astazi sint femeia ideala
cu chip frumos si mintea goala.

Lui Eminescu
Odihna de veci a strabunilor mei
Ia-ma la tine sub floarea de tei
Sa dorm nesfirsitul cu drag
In lacasul strimt din lemnul de fag.

Mi-e mintea obosita de continua lupta.

De chin inima in doua e rupta.
Tinjesc pacea si linistea mortii
Suprema stapina pe stigmatul sortii.

Cu lacrima alba imi tes razvratire

Poruncii ursitei sa n-am multumire
Si viata imi trece in goana nebuna
Dind loc deznadejdii ce-n sir se aduna.

Mi-e ziua un zid, iar noaptea un clocot.

Urechea imi cinta cadenta de clopot.
Colind pe coclauri traind fara rost
Si-mi pare un vis trecutul ce-a fost.

Platonic
Soarele s-a-ndragostit!
Dar de cine credeti oare?
De splendida noastra luna
Ce straluce cind rasare.

Ea, ii stie lui iubirea

Si o stie si pe-a ei,
Dar ce trist ca nu se poate
Sa se vada intre ei...

Si asa, timp dupa timp,

Ei dispar si-apar pe rind
Cu iubirea reciproca
Ce si-o poarta doar in gind.

Poate de s-ar fi-ntilnit

Pe meleag de univers
La o vreme oarecare
Ar fi luat-o-n sens invers

Si din iubirea cea mare

Declarata pe vecie
Ar fi ramas doar divortul
Consemnat pe o hirtie.

Acrostih bilingv
Amurg de vara se coboara
No me olvides asta seara
Trimite dorul sa ma cheme
Acuerdo peste noi si vreme
Muy mi malvado poti tu stii
Iubirea mea din nopti tirzii?
Nu banuiesti oare pricina?
Am gindul sus...la Antamina.

Mã cert cu Dumnezeu
Am tipat la Dumnezeu:
- Tata, ce-ai facut cu mine
De-ai uitat ca sint si eu
Printre cei creati de Tine?

N-am primit nici un raspuns.

Lacrima curge navala
Si imi vine s-o iau razna
Fara nici o socoteala.

Am trei carti si o valiza,

O umbrela si-un album,
Toata marea mea avere
Ce m-a insotit la drum.

Cind privesc in urma toate

Si la astea as da foc,
Nu mai am nimic nevoie,
Nici nevoie de noroc.

...
Dupa-o vreme oarecare
Dumnezeu imi da raspuns:
- N-am uitat cum ai crezut.
Altfel cum de-ai fi ajuns
Atit aproape de Mine
Daca totul ti-ar fi fost
Numai cald si numai bine?

Poems in English

Poem for NATO

We live soul-trampling times.
Truth ceased to exist.
Deceit is the only true constant.

My mind is falling asleep

For I can not comprehend.
The history is written in front of our eyes.
The question is, who is rolling the dice (?)

I would like to talk to the children:

Do not spoil your minds
With the confusing polemics of grownups.

I would like to talk to all women:

Do not bring any more children
In this falling apart world.

But the most I would like to talk

To the statesmen of the world
And asking them questions:
Who are you in fact?
You ruminate our destinies
In hidden chambers of fatal negociations
Without caring of our opinions.
You are just ordinary people
Like us, like any of us,
But we were not favored by the
Power giving star.
You were the ones chosen
By the planetary system
Of the benevolent signs of the zodiac.
And what did you do for us?
You are the ones I would talk to the most.
You, who multiply and divide us
According to the last night's nightmare.
Our torment does not reach
The presidential or the royal palace.
The eye of the commoner does not see
Behind closed and forbidden doors.
The man can only await his verdict
But has no way to appeal.

The wound made by you, politicians of all times

Is getting deeper and deeper by the day
And you do not seem to realize
That the only solution is a better taken advise.

You fight for peace in your press conferences

But you start wars in souls and lives.
Is there an end to all this?
The discrepancy betwen nations and people
Is getting bigger. What do you do for this?
I would like you to understand
That now, there is no place for your peace.

We are tired and sick of everything.

Did you ever really care?
We don't see anything around going fair.
You spread among you the usual protocol
At the common table,
Enjoying expensive drinks and
Discussing the same endless topics
With no better results.
Some of you are celebrating
While others are laid in graves, decaying.
What a tragicomedy played in front of us!
Perhaps you even laugh among yourselves
At our ignorance and our hope
That one day, soon, there will be light
At the frontiers of our much tormented world.

I would also like to tell the mankind

In one sentence all that I believe unites us:
The only hope of the defeated is to hope no more.

But if I am wrong
And there are some who don't agree
I dare to say: Stand up and prove it to me!
(For 50h anniversary of NATO)

Love Thoughts
Many times I wish
I die
Flying high to the
blue sky...
Many times I wish
I could
Changing bad into
one good.
Many times I think
of you
Hoping that you
do it too.
Many times I pray
to God
But the silence is
so odd.
But as many times
I wish
To be again,
the real me
Who so happy was
with thee...

Nowadays
I learned not to cry
Unless I can't hold it.
The people around
Are running away
Saying: "Forget it!"

"How are you doing?"

"Thanks, I'm doing fine"
It does not matter if
You're sad or suffer
No one will give a dime.

They want to see success,

Money, fame and power.
You have to hide the truth
That your life is sour.

Depression is a shame,
Melancholy - a stigma -
Who wants to be around
Someone who lack charisma?

Go party, spend some money,

Show that you have some fun,
Smile with or without reason (!)
Nobody then will run.

My America
I feel sorry for you, America!
Since we met each other
Our destinies merged
And seemed so much alike.
Never for better but
Always and steady for worse.
Looking at you
I can see myself
Struggling to conquer
The mission impossible
Of our times.

We are reaching the stage

Hand in hand,
When we will be just memories
Written somewhere in a book
By the generation of wonder
What happened to us
And how we disappeared
In the weird reason
Of the eternal "Once upon a time..."

Oh, beautiful land,

The hope of the many
And dream of the dreamers!
I silently cry in your sorrow
Daring to wish in my heart
An unexpected and better turn
For tomorrow.