Jan Lulu Stern

Prietenul
Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale
Uniti fiind în toate, cu umar linga umar.
Tin minte, intr-o noapte ploua si urla vintul
Când ai venit în goana sã mã previi de-un rau
Simteam ca eu, ca tine, as rascoli pamintul
Dear fi cindva-n pericol un fir din parul tau
Iar viata-si urma cursul. Trecuram dintr-o tara
In alta, ce nisipul cu greu l-a inflorit,
N-a fost usor, adesea viata ne-a fost amara
Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta si-am razbit
Plimbarea-i pe sfirsite, amurgul vietii vine,
Privit-am iara viata în orele tirzii,
Prietene-ti string mâna, stiindu-te cu mine
Senin privesc la toate ce inca vor veni.

Vreau tot
Vreau tot , sa stiu ca tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost , ce este si va fi
Sa mi se-nsire-n fata , zi cu zi ,
Enigmele de-acum si din trecut .
Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret
Gioconda sa-mi explice-al ei suris
Sa aflu tot ce-a fost in paradis
Cu Eva si Adam sa stau la tabiet
Vreau soare , apa , tunete si ploi
Dar si verdeata , dune ca si stinci
Sa urc cu greu , pe coate si pe brinci ,
Sa am si nestemate-alaturi de noroi
Atunci , poate atunci ,voi intelege viata
Misterul ce se naste ne-ncetat
In ce e pur , curat sau intinat
In zile luminoase sau cind se lasa ceata
Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister
O voi porni , agale , cintind usor , spre cer .

În vis
Cinta bucuria-n mine
Mult mai mult decit o stii
Cind , in noptile senine ,
Te astept din nou sa vii
Noptile mi le faci vise
Visurile , paradis
Fara tine pare-mi-se
Ca-s trezit din al meu vis .

Rugãciune
Intoarce-ti , doamne , fata catre mine
Sa vezi din plin pe robul tau umil
Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil .
Aducerile-aminte mi-arata a mea viata
Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare
Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata
O ceata deasa , neagra si fara de scapare .
Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma
Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte
Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma
Ma insotesc pe drumu-mi cel plin de suferinte
Si ca-n trecut si-acuma sint fara aparare
O tinta minuscula dar nimerita-n plin
De tot noroiul lumii , ce ustura si doare
Si iti preface viata intr-un amar destin .
Mi-am cautat scaparea pe cai intortocheate
Sau pe cararea dreapta a recei judecati
Dar usile-au ramas in fata-mi ferecate
Pecetluite trainic , acum ca-n alte dati .

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil

Infrint , indurerat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil
Intoarce-ti , doamne , fata de la mine
Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Si sa-ntelegi ca-i irosit o viata
De om batrin , de-adult si de copil
Intoarce-te , parinte , si nu-l privi in fata .

Fragment
Cartea a ramas deschisa la o pagina , anume
Cind contesa , fericita , se lasa alene-n perne
Iara pajul , foarte tinar , rusinat inchidea ochii
Sa nu vada , doar s-auda fisiitul unei rochii
Ce se lasa ca sa cada pe covorul din budoar
Iar contesa , goala-acuma , il priveste printre gene
Savurind cu voluptate tot ce-i poate oferi
atainarul timid din fata-i , daca ea va porunci ...
Nu stiu ce se-ntimpla cu ei mai departe ,
Acum e deschisa cartea-n alta parte .

Paiata
Ca un clown priveste lumea
Saltimbanc fara scapare
Tu sa rizi , sa rida altii
Rideti toti in gura mare .
Viata este ca balonul
Indesat cu aer , plin
Vesel se inalta-n sfere
Fericit de-al lui destin
Dar ajunge-un virf minuscul
Dintr-un ac plin de rugina
Si , cu-o gaurica mica ,
Il arunca jos , in tina .
Acul nu-i ce-a fost odata .
E acrit , bolnav si rau
Nu mai are nici ureche
Dar a-nfrint destinul tau .
Tu apropiete-n graba
Saltimbanc cu ris pe fata
De balonul care moare
Si insufla-i din nou viata
Apoi intoarcete pe scena
Cu fata vesnic zimbitoare
Paiata , chiar de-ti vine a plinge
Tu aduci pe lume putin soare .

Catrene pesimiste
Rideti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Rideti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.
Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimas'si te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.
A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber sã suferi în tacere.

Luceafãrul modernizat
Cind Luceafarul ajunse sa vorbeasca pe-delete
Cu Prea Sfintul , sa se plinga de iubirea unei fete ,
Era obosit de moarte , strabatuse cerul tot
Din pricina oboselii se purta ca un robot
Ii parea ca I se spune ceva despre nemurire
Despre dragoste , corabii , despre a fetelor fire ,
Sa se uite-n jos sa vada cum petrece Catalina
Cind in codru pitulata isi scotea grabit botina
Se uita cu raze lucii in desisul de pelin
Si-i paru , ca printr-o ceata , ca-i acolo Catalin
Ca sa vada ce se-ntimpla apuca ocheanu-n graba
Si vazu la Catalina de barbati o lunga coada .
Parca se trezi deodata , ii veni viu , viu in minte
Prea inteleptele sfaturi ale bunului Parinte
Si in loc sa vrea sa fie muritor , acum in graba
Ii ceru un mic concediu s-aiba timp sa stea la coada .

Mona Lisa del Gioconda - trilogie

Gioconda
30 decembrie 1979
Surisul tau , de nimeni inteles ,
Strabate timpul si te-aseaza-n frunte ,
E ca un gind fugar sau un eres
Venit din vai si catarat pe munte .
In jurul tau surisuri nesfirsite
Se straduiesc sa fie remarcate ,
Frumoase brune si blonde aurite
Ti se ofera din rame fermecate ,
Si numai tu nu daruiesti nimica
Profunda , ginditoare , zimbesti din alte vremi ,
In preajma ta simti ca te prinde frica
Sa nu dispari sau sa nu-ncepi sa gemi ,
In ochii tai si-n colturile gurii
E zugravit tot intelesul vietii ,
Tu-ai inteles abisurile urii
Si toata frumusetea diminetii ,
Dar ai ramas de-a pururi zimbitoare
Privind din rama ta misterios
La toate cele care-s trecatoare
Ca un simbol etern victorios .
Dar cind vazui ce strasnic esti pazita
La inceput n-am inteles prea bine
De te pazesc sa nu fii tu rapita
Sau strajuiesc sa nu fugi tu de tine .

Masca Giocondei
31 decembrie 1979
De ce zimbesti atit de enigmatic
Pastrind adinc secretu-n sinea ta ?
Am intrebat ades pe Mona Lisa
La Luvru , cind sedeam in fata sa .
Ea imi zimbea privind in departare
La timpii ce-au trecut sau care vin ,
Era-ntre noi un gol atit de mare ,
Stiam de ea atita de putin !
Si intr-o zi , cind paznicul plecase ,
Madonele-obosite se-odihneau ,
Ramas cu ea simtit-am frig in oase ,
Buzele ei spasmodic tremurau .
Si-atunci am inteles intiia oara
Ca zimbetu-i profund , misterios ,
E masca ce-o ajuta sa nu moara
De tot ce simte atit de dureros .

Pact cu Gioconda
1 ianuarie 1980
Intelegind surisul tau hieratic
O masca sa-ti ascunda suferinta ,
Am incercat sa fiu mereu in preajma-ti
Sa te ajut sa-ti intaresti vointa ,
Sa poti zimbi cum te-a pictat Da Vinci
Cu-n zimbet linistit , misterios ,
Cum te-am vazut sa nu te vada altii
Cu gura tremurinda dureros .
Secretul tau , ca plingi in loc de zimbet
Sa fie pe deplin inmormintat ,
Il stim doar tu si eu si Leonardo
Si noi tacem , secretul e pastrat .

Gînduri pentru un scaun

20 decembrie 1979
Un scaun , nu mai mult , dar cita viata ,
Cita miscare el vede-n jurul lui
Si bucurii , si lacrime pe fata ,
Dar mut , el nu le spune nimanui .
El m-a vazut la inceputul vietii
Cercind sa il dobor , neputincios ,
Voind sa fiu la fel cu calaretii
Calare , sus pe calul lor focos .
Si mai tirziu , sezind pe el alene ,
Cu gindul dus departe catre ea ,
El m-a vazut si tine minte bine
De cite ori am plins durerea mea ,
Sau fericit , zvicnind mereu din scaun ,
Pindind venirea ei dupa perdea ,
Cind aparea , saream la usa ca un
Copil voios ce-a capatat ce vrea .
Dar timpul trece , dragul meu prieten ,
Nici tu , nici eu nu mai sintem ce-am fost .
Tu gemi usor cind doar m-ating de tine ,
Eu pling vazindu-mi viata fara rost .

Schimbãri în schemã
30 iulie 1980
Am intrat in Paradis prin usa din dos ,
O intrare modesta , curata ,
Fara vre-un Petru privind fioros ,
In locul lui , o fata
Nu-mi ceru acte , decoratii ,
Certificat de buna purtare ,
Se interesa de voiajul prin spatii ,
Cum m-am simtit aproape de soare .
Discutia-ntre noi se scurgea lin ,
Parca eram amici dintotdeauna ,
Pe buze-i tremura un zimbet fin
Si la un moment dat mi-a intins mina .
Din ce stiam , cu Petru merge greu ,
E formalist si-ti pune bete-n roate
Si mi-am propus sa-i cer lui Dumnezue
Sa-l pensioneze in curind , daca se poate
Si-n locul lui un spirit nou sa vina
Ca fata ce pe mine m-a primit .
Poate asa sa vina spre lumina
Mai multi decit spre Iadul cel cernit .

Sinoptic
In lumea de culori si forme
S-au scris povesti cu multe intelesuri
Michelangelo impodobea biserici
Sau daltuia pe Moise ce lumina eresuri ,
Da Vinci-a dat Giocondei suris misterios
Ce-i tremura pe buze ca plinsul la-nceput ,
Privirea-i e pierduta aproape dureros
Spre viata viitoare , dar si inspre trecut ,
Cu Rafael , Madona a aparut pe lume
Purtind pe brate albe Isus din Nazaret
E-n ea ceva curat , gingas si fara nume
Ca aeru-n biserici , adinc si tamiiat .
Istoria culorilor si formelor multiple
Cunoaste multe nume inscrise-n fila ei .
Rodin crea in piatra Sarut si Catedrala
Iar mina lui apare ca mina unor zei ,
Monet isi moaie pana creind culoare noua
Un fond care vibreaza ca organismul viu ,
Cu el trecutul moare , parca-i un strop de roua
Ce-a concentrat lumina de soare , in pustiu ,
Udrillo ne duce pe strazi fara sfirsit ,
Imagini cunoscute , create inc-odata ,
Iti pare ca din somn acuma te-ai trezit
In lumea care-acum e cea adevarata ,
Picasso sparge forme de mult ce-s cunoscute
Si din darimaturi apare o noua lume
Cind gingasa ca floarea , cind aspra si ciudata ,
Creatiile lui Pablo inca isi cat-un nume ,
Chagall priveste lumea in timp ce se creeaza ,
Figurile lui zboara , culcate sau piezis ,
Pozitiile-s schimbate , vazduhul tot vibreaza
De-arcusul tras cu sete de pe acoperis
Din grota-ntunecoasa pin-la palatul mindru
Din piatra-abia cioplita si pina la Rodin
Din vesela culoare si pin-la negrul sumbru
E vesnic cautare pe vesnicul refren .

Tic-tac
30 septembrie 1980
Tic-tac-tic imi suna ceasul
Masurindu-mi viata-n clipe ,
Plin de viata imi e glasul
Ca bataia de aripe .
Ascultind cum bate ora
Miezului tirziu de noapte ,
Glasul lui imi pare tunet
Si ma ia cu frig in spate ,
Dar in ora de amiaza
Cind lumina straluceste ,
Sunetu-i e viata treaza ,
Parca-l simt cum imi zimbeste .
Zi sau noapte , iarna , vara ,
Timpul curge-n matca lui ,
Nici nu-i pasa ca-l masoara
Tic-tac-tic al ceasului .