Lucian Blaga

Lumina

Lumina ce-o simt

năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie

când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea

lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi

în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

minescu

ca-n poveşti,
iodată.
ri împărăteşti,
oasă fată.

a părinţi
toate cele,
oara între sfinţi
stele.
alnicelor bolţi
îndreaptă
stră, unde-n colţ
şteaptă.

re cum pe mări
răluce,
rele cărări
e duce.

vede mâini,
a-i gata;
d de săptămâni,
a fată.

coate-şi răzima
i tâmple,
şi inima
e împle.

s-aprinde el
sară,
negrului castel
ă-i apară.

s pe urma ei
daie,
ecile-i scântei
văpaie.

at se-ntinde drept
culce,
nile pe piept,
na dulce;

ă luminiş
e revarsă,
i, bătând închişi
toarsă.

cu un surâs,
oglindă,
adânc în vis
se prindă.
 d cu el în somn,
reu suspină:
nopţii mele domn,
tu? Vină!

s, luceafăr blând,
e-o rază,
casă şi în gând
uminează!

emurător,
mai tare
fulgerător,
în mare;

-au fost căzut

roteşte,
necunoscut
ânăr creşte.

e ca pe prag
a ferestei
nă un toiag
u trestii.

năr voievod
ur moale,
ulgi se-ncheie nod
goale.

ţei străvezii
ceară -
mos cu ochii vii
-n afară.

mea venii cu greu

ez chemarea,
e tatăl meu
ea e marea.

a ta să vin,
c de-aproape,
cu-al meu senin
scut din ape.

ul meu nespus,
o lasă;
afărul de sus,
ii mireasă.

e de mărgean
eacuri multe,
ea-n ocean
asculte.

mos, cum numa-n vis

arată,
ea ce-ai deschis
niciodată;

bă şi la port,
de viaţă,
vie, tu eşti mort,
mă-ngheaţă.

ecură trei
aptea, vine
easupra ei
senine.

el în somn
aducă
valurilor domn
pucă:

os, luceafăr blând,

e-o rază,
casă şi în gând
uminează!

er o auzi,
durere,
pe a roti
e piere;

ne văpăi
lumea-ntreagă,
osului văi
chip se-ncheagă;

ele-i de păr
 de pare,
d în adevăr
c de soare.

ulgi se desfăşor
braţe,
şi gânditor
faţă;

ari şi minunaţi
nc himeric,
imi fără saţ
tuneric.

mea venii cu greu

cult ş-acuma,
tatăl meu,
mi este muma;

ul meu nespus,
o lasă;
afărul de sus,
ii mireasă.

rul tău bălai

ni de stele,
eruri să răsai
decât ele.

mos cum numa-n vis

e arată,
ea ce-ai deschis
niciodată!

rudul tău amor

meu coarde,
şi grei mă dor,
mă arde.

vrea să mă cobor?
gi tu oare,
sunt nemuritor,
ritoare?

rbe pe ales,
m aş începe -
i pe înţeles,
 pricepe;

ei cu crezământ
esc pe tine,
ă pe pământ,
a mine.

hiar nemurirea mea

e-o sărutare,
ii asemenea
c de tare;

naşte din păcat,

ă lege;
sunt legat,
dezlege.

e... S-a tot dus.

ei copile,
locul lui de sus,
multe zile.

sta Cătălin,
l de casă,
upele cu vin
masă,

oartă pas cu pas

i rochii,
i şi de pripas,
eţ cu ochii,

a doi bujori
bată-i vina,
pânditor
ătălina.

oasă se făcu
arz-o focul;
acu-i acu
erci norocul.

o cuprinse lin
er degrabă.
mări Cătălin?
vezi de treabă.

vrea să nu mai stai

otdeauna,
bine şi să-mi dai
ai una.

ştiu măcar ce-mi ceri,

fugi departe -
ărul din cer
dor de moarte.

ii, ţi-aş arăta

ob amorul,
te mânia,
nişorul.

ru-ntinde-n crâng
laţul,
tinde braţul stâng
nzi cu braţul;

emişcători
ei rămâie...
e subsuori
călcâie;

ea se pleacă-n jos,
cu faţa,
nesăţios
ă viaţa;

e pe deplin
scută,
ndu-te mă-nclin,
sărută.

pe copilaş
trasă,
drăgălaş,
mai se lasă,

t: - Încă de mic
m pe tine,
de nimic,
cu mine...
afăr, răsărit
uitării,
emărginit
mării;

ele le plec,
mple plânsul
ei valuri trec
pre dânsul;

n amor nespus,
mi alunge,
ă tot mai sus,
ot ajunge.

st cu raze reci
e-l desparte...
iubi şi-n veci
departe...

ele îmi sunt

te stepe,
s de-un farmec sfânt
pot pricepe.

ilă, asta e...

gi în lume,
pierde urmele
şti de nume,

oi vom fi cuminţi,
i şi teferi,
orul de părinţi
uceferi.

ărul. Creşteau
ripe,
de ani treceau
clipe.

ele dedesubt,
cer de stele -
ger ne'ntrerupt
n ele.
osului văi,
de sine,
ziua cea dentâi,
u lumine;

nd îl înconjor
ri, de-a-notul...
ând purtat de dor,
tul, totul;

junge nu-i hotar,

e a cunoaşte,
cearcă în zadar
se naşte.

i totuşi e
l soarbe,
asemene
oarbe.

egrei vecinicii,
dezleagă
veci să fii
cară-ntreagă;

Doamne, orice preţ

altă soarte,
eşti de vieţi
e moarte;

emuririi nimb
privire,
ate dă-mi în schimb
ire...

Doamne,-am apărut
arce-n chaos...
s m-am născut,
repaos.

ce din genuni
reagă lume,
mne şi minuni
hip şi nume;

m să te socoţi
asameni?
 menii cu toţi,
arăşi oameni.

ar durează-n vânt
aluri -
află un mormânt,
mă valuri;

tele cu noroc
e soarte,
m nici timp, nici loc
ştem moarte.

cinicului ieri
ce moare,
s-ar stinge-n cer
răşi soare;

eci a răsări,
oartea-l paşte,
nasc spre a muri
a se naşte.

ion, rămâi
pune...
ântul meu dentâi -
elepciune?

glas acelei guri,

cântare
nţii cu păduri
mare?

faptă să arăţi
ărie?
mântul în bucăţi
ărăţie.

g lângă catarg,
străbate
ung şi marea-n larg,
nu se poate...

e vrei să mori?
te-ndreaptă
ământ rătăcitor
aşteaptă.
 enit din cer
-ntoarse
ua cea de ieri,
revarsă.

ra-n asfinţit
o să-nceapă;
liniştit
d din apă

ale ei scântei
crânguri.
g de mândri tei
tineri singuri:

capul meu pe sân,

culce
hiului senin
e dulce;

luminii reci
ăbate-mi,
şte de veci
mea de patimi.

a mea rămâi
a de-o curmă,
irea mea dentâi
din urmă.

dea de sus
lor faţă:
pe gât i-a pus
ns în braţe...

le-argintii
ce ploaie,
e-a doi copii
gi, bălaie.

ă de amor,
Vede
Şi-ncetişor
ncrede:
os, luceafăr blând,
e-o rază,
codru şi în gând,
uminează!

a alte dăţi
e dealuri,
ngurătăţi
re valuri;

cade ca-n trecut

ot înaltul:
ţie, chip de lut,
sau altul?

cul vostru strâmt

petrece,
ea mea mă simt
rece.