Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii i nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntlnesc n calea mea n flori, n ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrum vraja neptrunsului ascuns n adncimi de ntuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micoreaz, ci tremurtoare mrete i mai tare taina nopii, aa mbogesc i eu ntunecata zare cu largi fiori de sfnt mister i tot ce-i neneles se schimb-n nenelesuri i mai mari sub ochii meicci eu iubesc i flori i ochi i buze i morminte. Lucian Blaga - Eva Cnd arpele intinse Evei mrul, i vorbi c-un glas ce rsun de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a ntmplat c-i mai opti apoi i ceva la ureche ncet, nespus de ncet, ceva ce nu se spune n scripturi. Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a optit anume cu toate c asculta i el. i Eva n-a voit s-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o tain i-i misc geana parca-ar zice c ea tie ceva, ce noi nu tim, ce nimenea nu tie, nici Dumnezeu chiar.

Lucian Blaga - n Lan De prea mult aur crap boabele de gru. Ici-colo stropi de mac i-n lan o fat cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strnge cu privirea snopii de senin al cerului i cnt. Eu zac n umbra unor maci, fr dorini, fr mustrri, fr cini i fr-ndemnuri, numai trup i numai lut. Ea cnt i eu ascult. Pe buzele ei calde mi se nate sufletul. Lucian Blaga - Pax magna De ce-n aprinse diminei de var m simt un picur de dumnezeire pe pmnt i-ngenuchez n faa mea ca-n faa unui idol? De ce-ntr-o mare de lumin mi se-neac eul ca para unei facle n vpaia zilei? De ce n nopi adnci de iarn, cnd sori ndeprtai s-aprind pe cer i ochi de lupi prdalnici pe pmnt, un glas mi strig ascuit din ntuneric, c dracul niciri nu rde mai acas ca-n pieptul meu? Pe semne - nvrjbii de-o venicie Dumnezeu i cu Satana au neles c e mai mare fiecare dac-i ntind de pace mna. i s-au mpcat n mine: mpreun picuratu-mi-au n suflet credina i iubirea i-ndoiala i minciuna.

Lucian Blaga - Lumina

Lumina ce-o simt nvlindu-mi n piept cnd te vad, oare nu e un strop din lumina creat n ziua dinti, din lumina aceea-nsetat adnc de via? Nimicul zcea-n agonie cnd singur plutea-ntuneric i dat-a un semn Neptrunsul: "S fie lumin!" O mare i-un vifor nebun de lumin facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume i soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumin de-atunci - cine tie? Lumina ce-o simt nvlindu-mi n piept cnd te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creat n ziua dinti.