Plumb -George Bacovia Ea e hrisovul vostru cel dintâi.

Al robilor cu saricile, pline

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.
Eu nu strivesc corola de minuni
a lumii- Lucian Blaga
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere.

Am luat ocara, şi torcând uşure

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
şi nu ucid
Am luat cenuşa morţilor din vatră
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
în calea mea
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Păzind în piscul datoriei tale.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
Durerea noastră surdă şi amară
în adâncimi de întuneric,
O grămădii pe-o singură vioară,
dar eu,
Pe care ascultând-o a jucat
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
Din bube, mucegaiuri şi noroi
nu micşorează, ci tremurătoare
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
măreşte şi mai tare taina nopţii,
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
Si izbăveşte-ncet pedesitor
cu largi fiori de sfânt mister
Odrasla vie-a crimei tuturor.
şi tot ce-i neînţeles
E-ndreptăţirea ramurei obscure
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
Ieşită la lumină din padure
sub ochii mei-
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
căci eu iubesc
Rodul durerii de vecii întregi.
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Testament -Tudor Arghezi Slova de foc şi slova faurită
Împărechiate-n carte se mărită,
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Decât un nume adunat pe o carte,
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
În seara răzvrătită care vine
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
De la străbunii mei până la tine,
Zace mania bunilor mei.
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.

Timbru-Ion Barbu
Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în
drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Şi unda logodită sub cer, vor spune - cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de
fum.
Aci sosi pe vremuri -Ion Pillat
La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptara-n codru si poteri, si
haiduc.
În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerabdator bunicul pândise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din
berlina
Sari, subtire, -o fata în larga crinolina.
Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze
cad,
Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad.
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea…
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Si cum sedeau… departe, un clopot a
sunat,
De nunta sau de moarte, în turnul vechi
din sat.
Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa
ramâna…
De mult e mort bunicul, bunica e batrâna…
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe
perete
Te vezi aievea numai în stersele portrete.
Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti
uita…
Ca ieri sosi bunica… si vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trasura ta statu.
Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la
scara.
Subtire, calci nisipul pe care ea sari.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri…
Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv
eram
Când ti-am soptit poeme de bunul Francis
Jammes.
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub
luna
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de
ametist,
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.
Si cum sedeam… departe, un clopot a
sunat,
Acelasi clopot poate, în turnul vechi din
sat…
De nunta sau de moarte, în turnul vechi
din sat.
Leoaică tânără, iubirea-Nichita
Stănescu
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sarit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strîngere de ape.
Şi privirea-n sus ţîşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntîlni
tocmai lângă ciorcârlii.

Mi-am dus mâna la sprînceană,

la timplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică aramie
cu mişcările viclene,
incă-o vreme,
si-ncă-o vreme...