Adrian Punescu - Eu fr tine

"Si brusc am inteles ca fara tine

Nici eu in toate mintile nu sunt,
Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant.
Atat de grabnic mi-ai intrat in sange,
Atat de mult traiesti in sinea mea,
Incat si zgariindu-ma as plange,
Temandu-ma ca-n stropi te pierd cumva.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,

Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.
Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.
Adrian Paunescu - Nebun de alb

Nu este primavara nicaierea,

Cu muguri morti paltonul ti-l inchei.
Cu fierea primaverii caut mierea,
Iar tu existi, iubito-n locul ei.

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,

De cnd ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

Si brusc am inteles ca fara tine,

Eu insumi mor si nu pot invia,
Desi am fost nascut, cum stii prea bine,
Ca sa te apar si-mpotriva ta!"

M-as jelui n fel de fel de jalbe

n care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
mi covrsesc gradina si mi-e teama.

Adrian Paunescu - Mi-e imposibil fara tine

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,

Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa

Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine
Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.
Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,
Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda, cu neantul.
Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze?
N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav, al patimii depline.

Prin gari descreierate - accidente,

Marfare triste vin, n miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-mprejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducnd parintii-n spate,
Batrni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si ti caut chipul
n fiecare margine a firii,
n podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucndu-se de-a mirii.
Te-aud n batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Cnd mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade

Sa-ti pui n cumpana ntreaga viata,
Ca nu-s n joc abstractele rocade,
Ci sngele ce fierbe sau ngheata.

EU nu traiesc de fapt, decat prin TINE.

EU nu mai sunt de multa vreme...EU
Si-mi este rau si cand iti este bine
Si numai TU decizi destinul meu.

Neputincioasa, trista si frigida,

Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci mbatat de vina.

Spinarea ca un terci mi se-ncovoaie

Si toti ceilalti mi-apar ca bieti nebuni,
Atarn de tine ca un miel de oaie
Prin umbrele lunaticei pasuni.

De te lucram srguincios cu dalta,

De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Nu-ti cer nimic, imi stiu prea bine firea

Si simt ca nu te pot instraina
Si-acum, cand mi-a ramas numai iubirea
Eu NU te chem : ci-ti spun : RAMAI ASA !

Lasnd ambitiile de o parte,

Ne aruncam n marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfnta casa.

Imi rasucesc privirea printre astre,

Spinarea se pravale la pamant
Si ca pe vremea armoniei noastre
Cand ma gandesc la tine...SIMT CA SUNT !

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga

Si ochii tai ma cauta ntruna
Si eu nalt nefericita ruga,
Purtnd pe tmple soarele si luna.

Printre greseli aproape ordinare

Dispar din calendar fara motiv,
Mereu te voi trada pentru oricare
Ca sa te pot IUBI DEFINITIV.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,

Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.

Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a

lumii

Adrian Paunescu - Prin tine

Ma-ntorc bolnav cu fata care stele,
Ma dau luminii lunii imprumut,
Dar pe deasupra gandurilor mele
Acelasi gong de noapte a batut.
La capatul privirilor prin lotusi,
La capatul luminilor prin cer
Te regasesc infiripata, totusi,
Din marea fierbinteala si din ger.
Si orisicat m-as departa de tine,
Povara amintirii e mai grea.
Sa ma arunc in Univers - imi vine,
Dar ma scufunda-n aer, umbra TA.
Mi-as cumpara, fugind pe desalate,
Cu oasele ostatice oricui,
Macar atat : un pic de lIBERTATE,
Dar, pentru mine - libertate...NU-I !

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii,
aa mbogesc i eu ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i neneles
se schimb-n nenelesuri i mai mari
sub ochii meicci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte.

Lucian Blaga - Din prul tu

Lucian Blaga - Lumina
Lumina ce-o simt
nvlindu-mi n piept cnd te vad,
oare nu e un strop din lumina
creat n ziua dinti,
din lumina aceea-nsetat adnc de via?
Nimicul zcea-n agonie
cnd singur plutea-ntuneric i dat-a
un semn Neptrunsul:
"S fie lumin!"
O mare
i-un vifor nebun de lumin
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de
patimi,
o sete de lume i soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumin de-atunci - cine tie?
Lumina ce-o simt nvlindu-mi
n piept cnd te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creat n ziua dinti.
Lucian Blaga - Vreau s joc!
O, vreau s joc, cum niciodat n-am jucat!
S nu se simt Dumnezeu
n mine
un rob n temni - nctuat.
Pmntule, d-mi aripi:
sgeat vreau s fiu, s spintec
nemrginirea,
s nu mai vd n preajm dect cer,
deasupra cer,
i cer sub mine i-aprins n valuri de lumin
s joc
strfulgerat de-avnturi nemaipomenite
ca s rsufle liber Dumnezeu n mine,
s nu crteasc:
"Sunt rob n temni!"

nelepciunea unui mag mi-a povestit odat

de-un val prin care nu putem strbate cu privirea,
pienjeni ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
i-acum, cnd tu-mi neci obrajii, ochii
n prul tu,
eu, ameit de valurile-i negre i bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din prul tu i strig,
i strig,
i-ntia oar simt
ntreaga vraj ce-a cuprins-o magul n povestea lui.
Lucian Blaga - Lumina raiului
Spre soare rd!
Eu nu-mi am inima n cap,
nici creieri n-am n inim.
Sunt beat de lume i-s pagn!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atta rs fr'de cldura raului?
i-ar nflori pe buza ta atta vraj,
de n-ai fi frmntat,
Sfnto,
de voluptatea-ascuns a pcatului?
Ca un eretic stau pe gnduri i m-ntreb:
De unde-i are raiul lumina? - tiu: l lumineaz iadul
cu flcrile lui!
Lucian Blaga - Dorul
Seos ii beau mirasma i-i cuprind obrajii
cu palmele-amndou, cum cuprinzi
n suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi n ochi cum stm.
i totui tu-mi opteti: "Mi-aa de dor de tine!"
Aa de tainic tu mi-o spui i dornic, parc-a fi
pribeag pe-un alt pmnt.
Femeie,
ce mare pori n inim i cine eti?
Mai cnt-mi nc-o dat dorul tu,
s te ascult
i clipele s-mi par nite muguri plini,
din care nfloresc aievea - venicii

Lucian Blaga - Vei plnge mult ori vei zmbi?

Eu
nu m ciesc,
c-am adunat n suflet i noroidar m gndesc la tine.
Cu gheare de lumin
o diminea-i va ucide-odat visul,
c sufletul mi-aa curat,
cum gndul tu il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plnge mult atunci ori vei ierta?
Vei plnge mult ori vei zmbi
de razele acelei diminei,
n care eu i-oi zice fr umbr de cin:
"Nu tii, ca numa-n lacuri cu noroi n fund cresc
nuferi?"
Lucian Blaga - Catrenele fetei frumoase
I
Deoarece soarele nu poate s apun
fr de a-i ntoarce privirea dup fecioarele
cettii, m-ntreb:
de ce-as fi altfel dect soarele?
II
O fat frumoas e
O fereastr deschis spre paradis.
Mai verosimil dect adevrul
e cteodat un vis.
III
O fat frumoas e
lutul ce-i umple tiparele,
devrsindu-se pe-o treapt
unde povetile ateapt.
IV
Ce umbr curat
arunc-n lumin o fat!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fr de pat.
V
O fat frumoas e
a traiului cerite,
cerul cerului,
podoab inelului.
VI

Frumsee din frumsee te-ai ivit

ntruchipat fr veste,
cum "ntr-o mie i una de nopti"
povestea nate din poveste.
VII
O fat frumoas e
o nchipuire ca fumul,
de ale crei tlpi, cnd umbl,
s-ar atrna rna i drumul.
VIII
O fat frumoas e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.
IX
O fat frumoas e
cum ne-o arat soarele:
pe cale veche o minune nou,
curcubeul ce sare din rou.
X
Tu, fat frumoas, vei rmnea
trmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevrat amintire.
Lucian Blaga - Catrenele dragostei
Drag-mi este dragostea
bntuit de sprncene,
de sprncene pmntene,
lungi, piezi-rsritene.
Drag-mi este dragostea,
soarele din an n veac,
dragostea ce poart-n ea
moarte-ades i-ades un leac.
Spune-se c-n hold coapt
macul l dezbraci c-o oapt.
Drag-mi este dragostea
care zice: nu i da.
Drag-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe ct lumea-zare,
mic pe ct lacrima.

Drag-mi este dragostea

care face stea i stea
din pmnturile noastre prin poienile albastre.
Sngele i tie visul.
Drag-mi este dragostea
cu-nlimile i-abisul
i cu ce mai are-n ea.
Drag-mi este dragostea locului nu pot s-o in,
cci frumseea ei dispare
n frumseile-i ce vin.
Drag-mi este dragostea,
drag uneori furtuna
i-un pcat pe care-l arde
pe la miezul nopii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se nate.
Drag-mi este dragostea
ce de ani m pate.
Dragostea ne-o in zeii,
s ne-ncnte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.
Nicolae Labi - Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt btturi mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la nceput
Le-a ntrit, topindu-li-se-n piele.
Ele mi cer mai mult ncordare
i cer gndirii proaspt neles.
Cerina lor e mult mai hotrt
Cnd fruntea grea mi-o sprijin ades.
ncep s bag de seam, n sfrit,
C multe mi rmn nenelese,
C-n orice fapt sunt adevruri mari
De care-odat nu prea s-mi pese.
ncep s simt nfriguratul chin
Al setei de-a cunoate-aceste taine,
De a nutri spre ele-un dor flmnd,
De-a le cunoate pure, fr haine.

2. Dragostea
Cu ea i mine-oi hoinri sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cumini...
Dar m mai mulumesc i astzi oare
Doar srutri i-mbriri fierbini?
Ades, n loc s cugete, ea rde,
Sruturile-nbuesc idei,
Totui iubesc, nc iubesc frenetic,
Fptura ei i mersul lin al ei.
De mine, rsuci-voi tot ce-a fost Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea m va privi ciudat
i lcrma-va, poate, n tcere.
i va fi grea. i mie-mi va fi greu.
Voi ndura, gndind ce-o s urmeze.
Cnd urci pe munte, truda i-o nfrngi
Visnd la piscuri, nalte metereze.
3. Geografia timpului (1)
Schimb curgerea acum n plan intens:
Geografia timpului e-n fa.
Epoca mea e-aici: cmpii i muni,
Diversitate vast i mrea.
Sunt mii de ruri, unele curg drept,
Iar altele pe ci ocolitoare,
i totui toate se ndreapt-acum
Spre marea mare, purificatoare.
Totu-mi prea nti nvlmit.
Mergeam - dar unde, nu-mi psase mie.
tiam c-s tnr, c iubesc adnc
Tovarii de munc i mndrie,
Nu cunoteam primejdiile mari
i poate de aceea n-aveam team...
Frumos mai e s zbori! Dar ce frumos
E-atunci cnd zbori spre steaua ce te cheam!
4. Geografia timpului (2)
Trecnd prin timp, l nsemnm sub pas Aa l reprimete universul.
Dar nsui timpul, cnd prin el pim,
Ne schimb tainic inima i mersul.
Nu btrneea,-n urm alergnd,
Spre moarte pasul cearc s ni-l poarte,
Ci doar maturitatea crete-n noi
i ne maturizm pn la moarte.

Din epoc, din zborul ei i-al meu,

Uzina e o parte, o arter.
Nu fierbe-n doar fier i minereu,
Ci seve ce hrnesc aceast er.
Pulsaiile ei se pot simi
Pn i-n iarba find sub coaste Cu ele-amestecate se aud
Pulsaiile noastre furtunoase
Nicolae Labi - Primele iubiri
2
Mi-am tiat n suflet temple,
Chip cioplit s-aez n ele,
Cerbii mei au s-l contemple
Adunai sub ploi de stele.
Brazii mei nali i plopii
Sub poleiuri de zpad,
nmulit n mii de copii,
Chipul tu au s i-l vad.
Iar izvorul nserrii
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strns al cugetrii
De pe bolta frunii tale.
Peste stnci mi s-or desprinde
Flcri verzi, cnd ai s treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dac alte lumi, plecat
Cu-ai ti pai ai s alini,
i va fi i-atunci pstrat
Urma pailor fierbini.
Cci fonindu-i unduirea
Calm,-a palmelor subiri,
Mi-a stins pn i-amintirea
Trectoarelor iubiri.
Doar o singur iubire
Lng-a ta o mai pstrez Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat n via-un un crez.
Ea, al vieii mele soare,
nclzi-va din senin
Toate cntecele care
ie am s i le-nchin.

4
Mergeam tcui alturi, strini, odinioar
i presimeam c astzi voi fi ndrgostit
De faa ta curat ca zorile de var,
De prul tu de aur mpletit.
Dar nu tiam c nimeni n-are s poat terge
Vpile din inimi, acest pojar nestins,
C pe crri de sticl alturi ne vor merge
Ideile, mbriate strns.
C prins de-o vraj nou i-atotcuprinztoare
Voi prsi boema cu gustul ei amar,
C vinul, dei-mi place cnd scapr-n pahare,
M va-mbia din ce n ce mai rar.
Vzusem frumuseea privirilor semee,
Izvoare de lumin, de umbre i scntei,
Dar bnuisem numai adnca frumusee
De dincolo de ochii mari i grei,
Ce mai trziu, prin lupte luntrice-am aflat-o
i-o aflu-n ntregime n fiecare zi
Iluminndu-mi viaa cu flacra-i curat
Fr de care n-a putea tri.
5
Steaua polar pe cer, departe,
n scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde n orice sear,
Capt de osie, steaua polar.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvrt n jurul osiei sale.
Sobr-armonie pururea vie,
Nezdruncinat putere-n trie.
Osie-a luminilor, dac te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvlmite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate n goluri!
ngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor crete din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetaie, suflete, mori.
Arde o stea ntre multele stele,
Arde pe ceruri i pe drapele,
Capt de osie - roie stea Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvrte pe osia dur
n anotimpuri de frig i cldur,
i cnd furtunile m bntuiesc,
Cerbii i vulturii mei o privesc.

Dac s-ar frnge osia mea,

Cerbii i vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura i-ar ipa,
Dac s-ar frnge osia mea.
Ar nvli pustiirea secret,
Cntecu-ar prinde scrnet de cret,
Cerbii i vulturii mei ar zbura,
Dac s-ar frnge osia mea.
Osia mea-i doar o parte, tiu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fr de moarte.
Osia mea nu se frnge nicicnd,
Trece prin miezul acestui pmnt,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Dou planete, mrgele albastre.

Nicolae Labi - Confesiuni

1
Mngie-mi prul. Astzi mi-i aspru i srat.
Aproape-ntotdeauna a fost la fel, mi pare...
De colburi nins, cu vnturi i ploi amestecat,
n zgura de la trenuri scldat i-n stropi de mare.
Ce larg m simt i lacom i niciodat plin!
Sorb prin pupile lumea i-n tain cu auzul,
Nepotolit ca-n faa paharelor de vin
Ce-mi scapr-n musta stropi limpezi ca
hurmuzul.
Am strns attea drumuri n mine ca pe-un ghem,
Tam-tamuri de copite n mine aspre sun,
Dar tot mi-i dor de duc, spre mine nc chem
Acele panglici albe pudrate-n colb de lun.

Nicolae Labis - Dans

Toamna mi ineaca sufletul n fum...
Toamna-mi poarta n suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...
Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai s-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.
Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din ttna...
Maine dimineata o s fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, n gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...
Si-ai s stai tacuta cum am stat si eu,
Cnd mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai s-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.
Pe cnd eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or s mi se stinga pasii cadentati In nisip, scrasnita, lasa remuscare...

M las purtat de focul aprins sub placa frunii

Ca norii ce se las mnai de vijelii
i dornici s cunoasc atingerea cu munii,
Cnd trec prin brazi dau vam i rup din ei fii.
2
Am fost stup de pofte i de miere,
mi frngeam spre stele-n clinchet un genunchi,
Gndurile, minile ridicau tcere
i melancolie dens i putere
Spre multiplicata fa ce m cere
Pentru venicie, pentru nviere Veverie albe lunecnd pe trunchi.
Pentru ce acestea toate le mai spun?
Inima-mi, putea-voi astfel s-o mbun?
Ai venit cnd toamna soarele-i sugea Astfel niciodat n-are s-i mai sug
Razele-i lucide. - i asemenea
Soarelui, plecasem pletele, a rug.
Ai tras podul, poarta. i zidiri rocate,
Crenelri severe, iederi n apus,
nchiznd attea fumuri inelate,
Puriti de pcl strns sub lcate,
i vltori de snge cu ecou ce bate
n perei de clopot ceruit, s-noate
Au pornit; i-n zarea zrilor s-au dus.
i s-a stins n minte ultimul meu gnd.
Parc-mi eti alturi nc. Pn cnd?

Oh, dac putea-voi iari s-mi dezdoi

Amndoi genunchii, cred c peste noi,
Mie semnndu-mi, soarele i azi
Ar privi cenua unde-ncepi s cazi
Neclintit ca-n var din decisu-i unghi.

5
S observai c niciodat
N-am fost singur cu mine cum muli au crezut.
Tot ce-am iubit, niciodat
N-am mistuit ntr-al timpului panic trecut.

Dar pmntu-mi leag fragezii genunchi.

Tot ce-am putut s privesc

Mi s-a prut din cale-afar
De crunt ori dumnezeiesc Nu i-am dat voie s moar.

3
Deci a venit i toamna cu palele-i tristei
i curg ncete frunze i-s paii mei ncei,
Pe-arginturile minii tresalt ntrebri,
Cum joac pe icoan lumini de lumnri.
i ngheate colburi pe vnt se zbat mereu.
Unui copil asear i-au smuls naltul zmeu,
i-atrn astzi zmeul de-un fir de telegraf
Att de mort acolo i zdrenuit de praf.
Iar oamenii-s mai singuri micndu-se-ntre ei,
Le-a pus pe fee toamna un vineiu polei
i se crispeaz rsul puin cte puin...
Studentei, de acas i s-a trimis un vin,
Eu am but dintr-nsul. Era un vin modest,
Ca mmliga bun, ca pinea de sub est,
i m-am gndit ce doruri adnci, ce tandru rit
A curs, n clipocirea acestui vin, topit,
i ce reprouri poate i nedormite nopi
Curg n lividul snge al strugurilor copi,
i vinul ludndu-l pleoapele mi-am strns
i nebgat de seam n mine surd am plns.
4
De ce-am crezut de-attea ori
C-mi place-o floare numai dintre attea flori,
De ce-am crezut c o iubesc i-apoi
Gseam o alt floare cu foile mai moi?
Oh, ct de larg-i lumea: iubind i rspunznd
O caut i o mngi fir dup fir, pe rnd,
Fr s-ntreb vreodat de i-a ivit doar mie
Gingaa crizantem ntreaga ei trie.
S-o am ntreag-n mine, mi-ajunge doar o dat
Gingaa crizantem s fie srutat.
Mi-i dat de-aceea-n lume nicicnd s nu fiu ram,
Ci alb noian de nour i linite s n-am.

Sub zenit
Am s fiu fericit
Cnd cineva,
Descifrndu-mi litera i inima mea,
Va putea fi privit
Rznd, ori rnjind,
Ori plngnd.
Nicolae Labi - Am iubit...
Am iubit de cnd m tiu
Cerul verii, strveziu,
Despletitele rchite,
Curcubeiele pe stnci
Ori pdurile adnci
Sub ger alb ncremenite.
Mi-a fost drag pe brgane
S vd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea nlimilor,
Semeia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pur,
Floare roie pe gur
i n inim arsur,
n priviri zpezi candide
i-n piept voci necontenite.
M-a nfiorat ades
Tot ce gndurile es:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legnate,
De pe arcuri nstrunate,
Sgetarea de idei...
Toat-aceast mreie
Ne-a fost dat din vecie...

Marin Sorescu - Glezne fragile

Marin Sorescu - Am zrit lumina

Unde ramasesem? La glezne fragile.

Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile m-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Cnd vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori n toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Am zarit lumina pe pamant

Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara

Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?

"Suna a iarna". Ai vzut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut n mazariche. "Parca numai acolo!"
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 i place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergnd stingaci prin
zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
"Ba sintem ditamai iceberguri".
Alunecind unul n bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
"Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald".
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si n zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult m impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii Dac pot spune astfel.
"Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera".
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi

Marin Sorescu - Rugciune

Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.
Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.
Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput."
Nichita Stnescu - Cntec de dor
M culcasem lng glasul tu.
Era tare bine acolo i snii ti calzi mi pstrau
tmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cntai.
Poate ceva despre crengile i apele care i-au
cutreierat
nopile.
Sau poate copilria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cntai.

M jucam cu palmile n zulufii ti.
Erau tare ndrtnici
i tu nu m mai bgai de seam.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plngeai.
Poate doar aa, de tristeea amurgurilor.
Ori poate de drag
i de blndee.
Nu-mi mai amintesc de ce plngeai.
M culcasem lng glasul tu i te iubeam.
Nichita Stnescu - mbriarea
Cnd ne-am zrit, aerul dintre noi
i-a aruncat dintr-o dat
imaginea copacilor, indifereni i goi,
pe care-o las s-l strbat.
Oh, ne-am zvrlit, strigndu-ne pe nume,
unul spre cellalt, i-att de iute,
c timpul se turti-ntre piepturile noastre,
i ora, lovit, se sparse-n minute.
A fi vrut s te pstrez n brae
aa cum in trupul copilriei, ntrecut,
cu morile-i nerepetate.
i s te-mbriez cu coastele-a fi vrut

Am i-un defect un pcat:

iau n serios iarba,
iau n serios leii,
micrile aproape perfecte ale cerului.
i-o ran ntmpltoare la mn
m face s vd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, rzboaiele.
Dintr-o astfel de ntmplare
mi s-a tras marea nelegere
pe care-o am pentru Ulise - i
brbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-a putea imagina
un pmnt pustiu, rotindu-se
n jurul soarelui...
(Poate i fiindc exist pe lume
astfel de versuri.)
mi olace s rd, dei
rd rar, avnd mereu cte o treab,
ori cltorind cu o plut, la nesfrit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a ti,
de-a descoperi
harta universului n expansiune,
n timp ce-i priveti
o fotografie din copilrie!

Nichita Stnescu - Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strin.
Abia am timp s m mir c exist, dar
m bucur totdeauna c sunt.
Nu m realizez deplin niciodat,
pentru c
am o idee din ce n ce mai bun
despre via.
M cutremur diferena dintre mine
i firul ierbii,
dintre mine i lei,
dintre mine i insulele de lumin
ale stelelor.
Dintre mine i numere,
bunoar ntre mine i 2, ntre mine i 3.

E un trup al tu vechi,
pe care l-ai rtcit
i nici mcar un anun, dat
cu litere groase,
nu-i pfer vreo ans
s-l mai regseti.
mi desfac papirusul vieii
plin de hieroglife,
i ceea ce pot comunica
acum, aici,
dup o descifrare anevoioas,
dar nu lipsit de satisfacii,
e un poem nchinat pcii,
ce are, pe scurt, urmtorul cuprins:
Nu vreau,
cnd mi ridic tmpla din perne,
s se lungeasc-n urma mea pe paturi
moartea,

i-n fiece cuvnt nind spre mine,

peti putrezi s-mi arunce, ca-ntr-un ru
oprit.

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,

soare cprui rsrindu-mi peste umr,
trgnd dup el un cer de miresme
cu nouri subiri fr umbr?

Nici dup fiecare pas,

n golul dinapoia mea rmas,
nu vreau
s urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
boli de infern proptind deasupra-mi...

De ce te-oi fi iubind, or de neuitat,

care-n loc de sunete
gonete-n jurul inimii mele
o herghelie de mnji cu coame rebele?

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,

de-ar bate-n tinereia mea s-ar sparge.

De ce te-oi fi iubind atta, iubire,

vrtej de-anotimpuri colornd un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunz cznd. Ca o rsuflare-aburit de ger.

E o fertilitate nemaipomenit
n pmnt i-n pietre i n schelrii,
magnetic, timpul, clipit cu clipit,
gndurile mi le-nal
ca pe nite trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenit
n pmnt i-n pietre i n schelrii.
Umbra de mi-a ine-o doar o clip pironit,
s-ar i umple de ferigi, de blrii!
Doar chipul tu prelung iubito,
las-l aa cum este, rzimat
ntre dou bti ale inimii mele,
ca ntre Tigru
i Eufrat.
Nichita Stnescu - Poem
Spune-mi, dac te-a prinde-ntr-o zi
i i-a sruta talpa piciorului,
nu-i aa c ai chiopta puin, dup aceea,
de team s nu-mi striveti srutul?...
Nichita Stnescu - Cntec fr rspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie vistoare,
care mi te-ncolceti ca un fum, ca o vi-de-vie
n jurul pieptului, n jurul tmplelor,
mereu fraged, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie ginga
ca firul de iarb ce taie n dou
luna vratec, azvrlind-o n ape,
desprit de ea nsi
ca doi ndrgostii dup mbriare?...

Nichita Stnescu - Poveste sentimental

Pe urm ne vedeam din ce n ce mai des.
Eu stteam la o margine-a orei,
tu - la cealalt,
ca dou toarte de amfor.
Numai cuvintele zburau intre noi,
nainte i napoi.
Vrtejul lor putea fi aproape zrit,
i deodat,
mi lsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam n pmnt,
numai ca s privesc iarba-nclinat
de caderea vreunui cuvnt,
ca pe sub laba unui leu alergnd.
Cuvintele se roteau, se roteau ntre noi,
nainte i napoi,
i cu ct te iubeam mai mult, cu att
repetau, ntr-un vrtej aproape vzut,
structura materiei, de la-nceput.
Nichita Stnescu - Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tu
n care nu se spun cuvinte.
Uneori se mic dintr-un bra
i cteva frunze i cad inainte.
Cu ovalul feei se st nclinat
spre o lumin venind dintr-o parte
cu mult galben n ea i mult lene,
cu trambuline pentru sritorii n moarte.
Tu ai un fel al tu senin
De-a ridica oraele ca norii,
i de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cnd aerul devine mov i rece
i harta serii fr margini,

i-abia mai pot rmne-n via

mai respirnd, cu ochii lungi, imagini.
Adrian Punescu - A mea
Cum treci acum i apa e-n ruine,
i-i este bine i mi este bine,
a vrea s-i spun, iubito, c n tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mil i mirare
cu ntrebare i cu disperare,
cu gelozie i cu larm mare,
c-un fel de frdelege care doare.
i jur pe tine i pe apa toat
care ne ine barca nclinat
c vei ramane - dincolo de numr
i dincolo de forme, mti i vorbe a mea, de-a pururi, ca un bra n umr
Adrian Punescu - Ce simplu mi-ai fi, dac nu
te-a ubi

te prefer aa cum s-a-ntmplat.

Greu mi e i greu i e i ie
cu acest fel de a tri al meu,
totui, vreau s tii c, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fr care-ar fi cu mult mai greu.
Adrian Punescu - A tine, a mine
Mai miros a tine, mai mirosi a mine,
o sa vina vremea sa ne stearga ea,
ncercare aspra, misiune grea,
noua, niciodata, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea n mpreunare
te umpleai de mine, iarasi te vna,
azi rami cu moartea, trista, blnda mea,
eu ramn cu pielea scnteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi pna n calcie,
dragoste finala, moartea mea dintie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Altceva nu-i nimic

i mereu m complic
i ce simplu mi-ar fi,
Dac nu te-a iubi.

Mai vorbesc cu tine- trist si dureros

prin al carnii noastre-mpreunat miros.

Dac m-a lua dup pretexte,

dac-a trage unde e uor,
nici nu trebuia s-aud de tine
i-mi era mai de folos s mor.

Numai viteza ma mai tine viu

Si sclav maret acelorasi proportii,
Sa ma opresc, n-am dreptul nici sa stiu
Ca sunt alergator la zidul mortii.

M-am bgat de bun voie slug,

dragostei morale ce i-o port,
dar pricep c mi-ar fi fost rentabil
s privesc destinul ca pe-un sport.

n-am timp la zidul mortii sa m-asez,

si combustibil am, de nicaierea,
probabil unii cred ca si trisez,
daca, de-o viata, mi refuz caderea.

Nu-i o simpl ncpnare,

pentru un ambiios pariu,
dar aleg o cale complicat,
tocmai din motivul c sunt viu.

n-am mai dormit de cnd eram copil,

cu-aceste roti, cu-aceasta sa sunt una,
iar daca at ncetini, umil,
m-as prabusi din zid, pe totdeauna.

Eu detest relaia burghez,

decorat circumstanial,
m nchin la legile naturii
i salut iubirea, ca scandal.

Distantele pe care mi le-asum,

Paradoxal, sunt cele si ramase,
pe zidul lentei morti, de-atta drum,
vehiculul mi s-a urcat n oase.

Mama ei de via prefacut,

tatl ei de soart la mezat,
te iubesc n felul unui trznet,

A ma mai crede liber, nu ncerc,

n toata cursa asta nebuneasca,
Fiintei mele, alergnd n cerc,

Adrian Paunescu - Biet nemuritor la zidul mortii

i este interzis sa se opreasca.

Si, vai, n toata tragica belea,
Cobor si urc mereu aceasi panta
Si nemurirea e o boala grea,
Un fel de plictiseala aroganta.

Ce frumoasa esti n primavara,

Cea mai minunata-ntre femei,
Iezii pasc naframa ta usoara,
Tu, cu muguri, bluza ti-o nchei.

Destui si pot nchipui ca eu

Ador aceasta-ntrecere vulgara,
Ca-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul mortii unui circ la tara.

Sigilat de taine nepatrunse

Cerul bate drumul tau ngust,
Trupul tau de muguri si de frunze
De la cine sa nvat sa-l gust?

Dar eu alerg, ca sa nu mor, cumva,

Si nteleg cu vrere vinovata
Ca nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul mortii, niciodata.

Adrian Paunescu - Cu tine

Nu pot trai, precum nu pot muri,

Nu ma opresc, precum m-alunga sortii,
Nu pierd nimic si nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul

Cu tine viata mea se lumineaza,

Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Adrian Paunescu - Ce Frumoasa Esti

Cu tine e-mpacare si e lupta,

Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Ce frumoasa esti n prag de iarna,

Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se rastoarna,
Turturii n plete vor suna.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,

Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Hai sa fim doi oameni de zapada

Ridicati de brate de copii,
Care-n frig si ger mai stiu sa creada
Ca se pot iubi, se pot iubi.

Cu tine poezia mea exista,

Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Ce frumoasa esti n prag de vara,

Cnd mirosi a mere ce se coc,
Cerul n fiinta ta coboara
Trupul meu din trupul tau ia foc.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,

Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Focurile noastre se cununa,

Focurile noastre se-nteleg,
Suntem baza lumii mpreuna
Suntem vara focului ntreg.

Cu tine e lumina si-ntuneric,

Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Ce frumoasa esti n prag de toamna,

Ca o zi egala ntre nopti,
Cnd iubirea noastra te condamna
Sa ai soarta strugurilor copti.

Cu tine e mai rau si e mai bine,

Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

Sa nveti, iubito, sa te bucuri

Ca ti-am dat din jertfa un destin,
Si ca via asurznd de struguri,
Va trai definitiv n vin.

Adrian Paunescu - Ce faci la ora cnd mi-e dor

de tine

S te culeg din tot ce nu se poate

i s m-nchin la tot ce mi-a rmas.

Ce faci la ora cnd mi-e dor de tine

i niciun fel de rni nu te opresc
S-mi reconstitui trupul n ruine
i s-mi refaci tot viciul omenesc?

O, negricioas fr de lumin,
M tem c, ntr-o noapte, vei pleca
i-atunci te rog, din marea mea ruin,
nchide viaa mea cu viaa ta.

Eti iptul plcerii ndrznee

i te implor, ca ntr-un turn complex,
S-mi regsesc plceri din tineree,
S-mi pun cu moartea focul meu n sex.

Adrian Paunescu - Dac Tu Ai Disprea

Mi-e team de o vrst fr mil

Cnd am s cad la pragul tu, nfrnt,
i-ai s-mi dedici tandreea ta umil
S m mai scol nebun de la pmnt.
Nu tiu ce faci cnd eu i caut gura,
Cu nebunia de soldat btrn,
Ce-i vindec n cer harababura
i-mi dai motiv n via s rmn.
Ce faci, adolescent numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
i nici nu tiu, de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de ruine
A unei fr'delegi cu chipul tu
i-att ct te blestem, mi este bine
i-atunci cnd nu te simt, mi este ru.
De sus, din avionul ce m-aduce
n vatra ta, te vd i te rescriu,
Eti condamnat la aceeai cruce
Pe care-mi este scris s m simt viu.
i nu-neleg ce poi acolo face
Fr ntregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arat-te ncoace
i-a vrea sorbindu-i noaptea s m tem.
Ce faci la ora cnd mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frnt,
Te gust pe nesimite i mi-e bine
i te gsesc intrat n pmnt.
Eu simt c mor pzindu-te de toate
i n-am s mai rezist mcar un ceas

Dac tu ai disprea
ntr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
A pleca nebun pe mare.
Cu un sac ntreg de lut
i-o spinare de nuiele
S te fac de la-nceput
Cu puterea minii mele.
Lucru lung i monoton
S te nviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai i umbl, Galatee!
Dac tu ai disprea
Fi-i-ar moartea numai via
Dulcea mea, amara mea
A pleca n ri de ghea.
S te fac din ururi reci
S te-mbrac n promoroac
i apoi s poi s pleci
Oriiunde o s-i plac
De-ai cdea ntr-adevr
n momentul marii frngeri
A veni la tine-n cer
S te recompun din ngeri.
i pe urm a pleca
Umilit i iluzoriu
Unde este casa mea
O mansard-n purgatoriu.
Dac tu ai disprea
i din rsu-mi i din plnsu-mi
Te-a gsi n sinea mea
Te-a zidi din mine nsum!

Nichita Stnescu - Ctre Galateea

i tiu toate timpurile, toate micrile, toate
parfumurile
i umbra ta, i tcerile tale, i snul tu
ce cutremur au i ce culoare anume,
i mersul tu, i melancolia ta, i sprncenele tale,
i bluza ta, i inelul tu, i secunda
i nu mai am rbdare i genunchiul mi-l pun n
pietre
i m rog de tine,
nate-m.
tiu tot ce e mai departe de tine,
att de departe, nct nu mai exist aproape dup-amiaz, dup-orizontul, dincolo-de-marea...
i tot ce e dincolo de ele,
i att de departe, nct nu mai are nici nume.
De aceea-mi ndoi genunchiul i-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ngn.
i m rog de tine,
nate-m.
tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine.
Btaia inimii care urmeaz btii ce-o auzi,
sfritul cuvntului a crui prima silab tocmai o
spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
rurile - mictoare umbre ale sngelui tu,
i pietrele, pietrele - umbre de piatr ale
genunchiului meu,
pe care mi-i plec n faa ta i m rog de tine,
nate-m. Nate-m.