Sunteți pe pagina 1din 1

TRug�ciunea unui dac

Pe c�nd nu era moarte, nimic nemuritor,


Nici s�mburul luminii de via�� d�t�tor,
Nu era azi, nici m�ine, nici ieri, nici totdeuna,
C�ci unul erau toate �i totul era una;
Pe c�nd p�m�ntul, cerul, v�zduhul, lumea toat�
Erau din r�ndul celor ce n-au fost niciodat�,
Pe-atunci erai Tu singur, �nc�t m�-ntreb �n sine-mi:
Au cine-i zeul c�rui plec�m a noastre inemi?

El singur zeu st�tut-au nainte de-a fi zeii


�i din noian de ape puteri au dat sc�nteii,
El zeilor d� suflet �i lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de m�ntuire:
Sus inimile voastre! C�ntare aduce�i-i,
El este moartea mor�ii �i �nvierea vie�ii!

�i el �mi dete ochii s� v�d lumina zilei,


�i inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
�n vuietul de v�nturi auzit-am al lui mers
�i-n glas purtat de c�ntec sim�ii duiosu-i viers,
�i tot pe l�ng�-acestea cer�esc �nc-un adaos:
S�-ng�duie intrarea-mi �n vecinicul repaos!

S� blesteme pe-oricine de mine-o avea mil�,


S� binecuv�nteze pe cel ce m� �mpil�,
S-asculte orice gur�, ce-ar vrea ca s� m� r�d�,
Puteri s� puie-n bra�ul ce-ar sta s� m� ucid�,
�-acela �ntre oameni devin� cel �nt�i
Ce mi-a r�pi chiar piatra ce-oi pune-o c�p�t�i.

Gonit de toat� lumea prin anii mei s� trec,


P�n' ce-oi sim�i c� ochiu-mi de lacrime e sec,
C�-n orice om din lume un du�man mi se na�te,
C-ajung pe mine �nsumi a nu m� mai cunoa�te,
C� chinul �i durerea sim�irea-mi a-mpietrit-o,
C� pot s�-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
C�nd ura cea mai crud� mi s-a p�rea amor...
Poate-oi uita durerea-mi �i voi putea s� mor.

Str�in �i f�r' de lege de voi muri - atunce


Nevrednicu-mi cadavru �n uli�� l-arunce,
�-aceluia, P�rinte, s�-i dai coroan� scump�,
Ce-o s� asmu�e c�inii, ca inima-mi s-o rump�,
Iar celui ce cu pietre m� va izbi �n fa��,
�ndur�-te, st�p�ne, �i d�-i pe veci via��!

Astfel numai, P�rinte, eu pot s�-�i mul�umesc


C� tu mi-ai dat �n lume norocul s� tr�iesc.
S� cer a tale daruri, genunchi �i frunte nu plec,
Spre ur� �i blestemuri a� vrea s� te �nduplec,
S� simt c� de suflarea-�i suflarea mea se curm�
�i-n stingerea etern� dispar f�r� de urm�!
Cand vraja cuvantarii Lui domoale
S-a leganat in vant de ciresar.

S-ar putea să vă placă și