Iertai-m

Ioan Tanas

IERTAI-M


Ioan Tanas


 Iertai-m

Ioan Tanas

IERTAI-M

Timioara, 2014


 Ioan Tanas

Consilier editorial: Eugen Georgescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TANASĂ, IOAN
Iertaţi-mă / Ioan Tănasă. – Timişoara : Eurostampa,
2014
ISBN 978-606-569-..................
..........................

Coperta: Daniela Cădărean

Tehnoredactare: Dorin Davideanu

Editura Eurostampa
Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26
Tel./fax: 0256-204816
edituraeurostampa@gmail.com
www.eurostampa.ro
Tiparul executat la Eurostampa


 Iertai-m

MOTTO :

Prin prile noastre, oamenii, cnd se duc

s moar sau se duc la biseric, spun
celor care rmn : Iertai-m ! iar acetia
rspund : Dumnezeu s te ierte !


Ioan Tanas


 Iertai-m

Adam

Vei mulumi pentru secunda

Care, din trupul ei, mnnc,
Vei mulumi pentru c astzi
Nu a devenit mine, nc.

Vei mulumi pentru c-n hora

n care se-nvrt cele sfinte,
Tu, care eti tot nceputul,
De MINE nu-i aduci aminte.

Vei mulumi c, din mulimea

Ce-L caut pe Dumnezeu,
Nu am rmas, n ast lume,
Dect tu, Ev, i, doar eu.


 Ioan Tanas

De-a Hristos

Se duc, ncet, n valuri, oamenii, spre moarte,

Mndri c sunt zeii clipelor de azi,
Zac pe ulii mii de sentimente sparte
Precum mii de ace se-adun sub brazi.

N-am avut curajul s gsim, anume,

Leacul care-ar face OMUL sntos.
Cu ce s mai salvezi, cea obosit lume,
Cnd i-e i ruine s mai devii Hristos.


 Iertai-m

neles

Noi nu-ncpem, n lume, cu nimeni mpreun,

Gndirea noastr face dumani din tot ce-i viu.
Clrind pe nouri, cu ochii de furtun,
Ne transformm pmntul ntr-un imens pustiu.

Cel mai amarnic virus suntem i cel mai prost,

Ucidem tot ce mic de-attea mii de ani.
Asasinm holera i ciuma, fara rost,
Crend mai crunte boale din foame pentru bani.

n ultima minut, dnd foc ultimei frunze

De care nu va-ncape cumplitul nostru EU
Vom nelege, poate, nbuii de spuz
De ce nu este banul ochiul lui Dumnezeu.


 Ioan Tanas

Rugciune de diminea

Atinge-mi, Maic Preacurat,

Fruntea mea, cu vrful minii
i d-mi, n orice diminea,
Pe mas, gustul cald al pinii.

D-mi dragostea pe care numai

Credina-n tine-o poate da
i, cnd voi fi uitat de lume,
Singur, Tu, nu m uita.

Strnge-m-n braele-i divine

i ocrotete-m la sn,
Nu lsa s m cuprind
Nici un simmnt pgn.

S m pzeti de cele rele,

Din ceruri, de-acolo, de sus
Cci, n mine-ascuns, triete
Un strop din trupul lui Iisus.


 Iertai-m

ie i mnurilor tale

Pentru Gabi

Arz-mi sufletul, Arbol

Zeul focului din sol
i regina Metabapa
Focul care arde apa
Dac n-am s-i fac din tin
Mas, cas i grdin.
i-am s-adaug i trei raze
S fac ochilor ti vaze,
S-i pstrez ascuni n rou
Unde norii nu mai plou.
Minilor tale, mistrie,
Le-oi da vin de Razachie,
S-mi zideasc mngieri
Din lut viu, de primveri
i s-mi pun temelie
Din lut greu, de venicie,
S m legene-n uitare
Lutul cald, din val de mare
i s m atepte-n prag
Cu lut sfnt, de prea mult drag,


 Ioan Tanas

S-mi pun mereu n tind

Un ulcior din lut de ghind
S-mi adap setea de vise
Din palmele lor nchise.


 Iertai-m

To be

I wish I was you

Gentle and calm and smooth,
I wish I was you
Stormy and cruel and frightening,
I wish I was you
Never coming back from nowhere,
I wish I was you
Always going to someplace unknown,
I wish I was you
Everlasting and clear and high,
I wish I was you
Dark and heavy and dry,
I wish I was you
Soft and careing and sweet,
I wish I was you
Rush and brutal and neat,
I wish I was you
Beloved and hated forever,
I wish I was you DEATH,
T O GIVE THIS WORLD A CHANCE


 Ioan Tanas

Ultimul Sisif

Mergea nnebunit de zile n ir crndu-i n spate

bagajele ngheate din cauza gerului nprasnic, mergea
nuc s ajung undeva, n pustietatea de comar din tot
mprejurul.
Visul lui Fata Morgana sperana lui se afla acum
n cldirea aceea dintre arbori.
Dumnezeule, a fost rspltit !
Va avea un adpost !
Va putea s lase oasele obosite s se odihneasc.
Poate-i i-un foc
Poate-i i-un pat
Poate-un ceai, o cafea
Calde
Oameni.
Deodat simi un gol n stomac.
Era cldirea aceea
Acolo urma s fie marea explozie care va distruge
totul n calea ei explozia care va distruge lumea aceea
ngheat.
Nu, nu acolo trebuia s mearg ci n partea opus.


 Iertai-m

Se-ntoarse plin de speran spre muntele cu pante

ngheate.
Era imens, dar dincolo de el ar fi fost o scpare,
singura scpare.
n rest, rmnea moartea viitoare scurmnd timpul
ce se scurgea implacabil. Doar moarte iminent, peste tot,
n pustiul ngheat i, singura ans, muntele de ghea
n spatele cruia se putea salva.
Totul era s urce panta lunecoas.
i aa ncepu Sisif urcuul su inutil.


 Ioan Tanas

Ultimul Adam

Cnd te-am fcut, din coasta-mi, bnuiam c-i drept

S-mi fii a doua minte i sufletul din piept,
Dar toat viaa noastr s-a scurs ca un rzboi,
Ori ntre noi i lume, ori numai ntre noi.

Mi-am pus n ochi minciuna arpelui din rai

i-am preamrit candoarea pe care n-o mai ai.
Te-am denumit, n slove, Iubit i Pereche
Cnd tu eti, doar, durerea din rana cea mai veche.

Dalil, fr scrupul, cu ochi senini, trdezi

Tindu-mi venic prul, nvins, doar, s m vezi.
i fiinc-i, astzi, moarte, viaa noastr-n doi,
i spun, din suflet : Ev, ia-i mrul napoi !


 Iertai-m

Veste

Sub cerul greu, muiat n smoal,

Se scurge secolul ca apa.
Trecutu-n noi, se mai rscoal,
Ca s-i gseasc plugul, grapa

Se-ngn licriri pe coam

i dealul nu-i mai are rost.
Infaturii noastre, vam,
I-am pltit cu tot ce-a fost.

Oprit-i lingura-n tigaie

i mna-n drumu-i ctre gur,
Vita ne-a murit pe paie
i carnea ei se face zgur.

Nu mai avem nici cini de paz,

Nici oi, nici cai, nici armonie,
n tot deertul, nici o oaz
Nu ne mai nate ap vie.


 Ioan Tanas

Ni s-a uscat n ochi umoarea

i dinii-s preschimbai n fiare,
Din vise ni s-a scurs culoarea
i ni se nasc plozii cu gheare.

Doar Dumnezeu i cat rostul

Prin locuri goale i spurcate
Cci trecut pe veci, e postul
Curirii de pcate.


 Iertai-m

Vino

Vino
vin
i eu beat
i tu vii
cu struguri muli
ntr-un an cu rod !
Toi rod.


 Ioan Tanas

Nebun

Nebunii sunt singuri.

i totui n-au curajul s ucid
bucata aceea mic de ru
care mai exist n ei,
adic, pe noi.


 Iertai-m

Ai s vii?

Un strigt,
ateptarea zvcnete n sus.
Ca din ultima or, se scurge snge.
O arip a ters cenua de pe vatr.
Ochii, ochii se deschid mari
i, hd, prin ei, se strecoar spaima :
Ai s vii 

Paii tresar, aruncai pe covoare, aiurea,

minile nu-i gsesc locul
i buzele bombne un descntec.
Undeva, n univers, o for implorat fierbe.
Tu nu eti !
Ai s vii ?


 Ioan Tanas

Am s vin

Am s vin, ntr-o zi,

ntr-o zi cnd roadele stau s dea n prg,
s te iau n brae.
i-n ziua aceea vor fi de toate
i oamenii vor rde fericii cerului,
cci numai cerului poi s rzi fericit,
cnd eti fericit.
Atunci, ns, dup ce tu vei fi rs glgit
cum glgie vinul bun, n pahare,
eu voi nchide puin ochii,
s m hodinesc o vreme
i, poate, s te visez.
i, dac tu ai s cni,
prin porii pielii tale mirosind a tine,
voi fi fericit pe deplin
n murmurul lin
al morii din mine.
Cci urma n lut a pasului meu
va rmne mereu,
mereu mai adnc, mai dur,
precum ultimul srut pe care doar tu
vei ti s mi-l depui pe gur.


 Iertai-m

Dincolo de

Dincolo de noi, sunt ali noi,

mai muli sau, poate, doar doi,
fiecare cu gndul su bun
ori, poate, doar cu ceea ce spun.

Dincolo de noi eti, poate, tu

miglos aezat ntre da i nu,
cu o mn uitat din plapum-afar,
pe care o acopr n fiecare sear.

Dincolo de noi, cine mai tie ce-o fi ?

E, poate, doar un azi sau o alt zi.
O singur dat,  cnd ncercm s tim,
NVM, CU TRISTEE, CUM S NU MAI FIM.


 Ioan Tanas

Urma

Urma s vin cineva

l ateptam, cu toii, n poart.
i numai vara ne enerva,
ca un sn sterp de copil moart.

Urma s se-ntmple ceva

uitasem pn i ziua de ieri.
i numai vara ne enerva,
mormnt etern de primveri.

Urma s ajungem undeva

Mereu, mereu mai mpreun.
i numai vara ne enerva,
vers obosit, pe aceeai strun.

Urma s murim cndva

cum mor oile, odat cu turma.
i numai vara ne enerva,
tergndu-ne, din gloduri, urma.


 Iertai-m

Amintire

n ziua n care fiecare, ura pe fiecare

Orgii, de-un negru mat, scurmau n perei,
varul alerga, sperios, ca prin vene
i, sfrind, ochii se scurgeau,
ne-ncetat,
n podul palmei.
Cineva, dintr-o moarte separat,
a strigat : Doamne !
Ct curaj, deodat !
Ceilali nici n-au avut timp s strige,
aa de lipicioas devenise argila dintre dini
i s-au asezat, legnat, n straturi,
ca frunzele, toamna,
n mormnt.


 Ioan Tanas

Copii ai clipei

Calea pe care vii tu

cu o floare n mn,
calea tuturor amintirilor noastre,
a trecut i ne-a lsat singuri.
i eu, 
orfan de-o clip frumoas,
te am.

Uitat aiurea,
viaa cealalt se macin tiut.
Numai noi,
umezindu-ne ochii cu frumos,
rmnem aici, nvelii n cald, 
contopii.
Noi,
copiii alintai
ai unei singure clipe frumoase.


 Iertai-m

De-a ascunselea

Caut-m !
Azi vreau s fug de tine
i s m-ascund unde-i mai bine.
Caut-m,
doar pe mine !
Poate c m vei gsi ascuns
undeva ntr-o poveste cu zmei,
n care, hotrt, am ptruns
s m lupt singur cu ei.
Sau, poate, m vei gsi n trecut,
la marginea unui lac amorit,
privind un apus de soare fr nceput
i depnnd un dor fr sfrit.
Ori, poate, m vei gsi n inima ta,
uitat sub o rochie frumoas
pe care n-o poi mbrca
Dect dac nu-i nimeni acas.
Caut-m !
Alearg dup mine peste tot,
eu am alergat i nu mai pot.
i-acum m-am ascuns.
Caut-m !
Nu-i de-ajuns.


 Ioan Tanas

Portret n lut
Pentru prietenul meu din copilrie,
sculptorul Relu Pervolovici

Cu mini de artist,
nervoase i lungi,
mi dai bucurii
i-apoi mi le-alungi.
mi dai un portret,
fr chip i-amnunte,
doar cu ochi i frunte.
i m-ntrebi, rznd ca de-o glum :
 Cine-i, cine, omul de hum ?
Un el
sau o ea
sau inima mea,
un chin,
un destin
ori o cup cu vin.
Un gnd,
un oftat,
un cntec uitat
sau sunt eu, stilizat.


 Iertai-m

Crochiu

Comori prinse-n bru

de fete, la ru,
sunt albe i moi ca un vis,
visat cu ochiul deschis.

Mngieri clduroase de vnt,

strecurat pe lng pmnt,
nfoaie, cu pala lor, nori
i albele, moile comori.

Priveti i nu crezi,
ti pare c vezi
adunate pe ru,
cu poalele-n bru,
iele cntnd,
cntnd i rznd
i, cnd te trezeti,
nu mai poi s priveti
comori prinse-n bru
de fete, la ru,
albe i moi
ca norii fr ploi.


 Ioan Tanas

Miu

Un pisoi,
un cap ptrat,
a furat
un crap srat
i-a plecat
pe nserat.
Unde-mi pui
un cap de pui,
cu ochii mari i cprui,
ce nu place nimnui ?
Cnd mi dai
un col de rai
tolnit lng vtrai,
s-i torc lna ce n-o ai ?
Cnd m sui
n gutui,
pomul pentru nestui,
s-i dau ce-i al nimnui ?
Sub trei foi,
printre ploi
ce ne sorb pe amndoi,
m alint ca un pisoi.


 Iertai-m

i Dumnezeu le-a dat pe toate

omului

Dospete-i pinea gndurilor dup sob, i

f, din ea, forme minunate s mpodobeti pmntul
crud nc, dup ger.
Tu tii s preuieti cldura lui.
Rzi.
Dinii fulger ascuii i, pe o ramur de
mr, vezi un fruct mic.
l vrei. ntinzi mna i-l prinzi i muti din el, cu poft.
Pe buze-i rmn pene prinse-n
snge i oasele-i trosnesc n msele nbuit.
Era o vrabie.
N-a ciripit. Psrile mor mut, privind cerul,
cu capul aplecat puin pe partea dreapt .
nghii hulpav i te-neci dar a-nceput
s-i plac i muti, muti pn cnd i dai
seama, prea trziu, c ai mncat din tine
Mna ta dreapt.


 Ioan Tanas

Pereat mundum

Din satul ultim, din sus,

mai coborau, nc, turme.
Btrnii, sub pori, n apus,
preau vremelnice urme.

Se terminase i vinul, i toate

abureau n ochi. Prin umezeal,
doar mama-mi btea, la rzboi,
o ultim, neagr urzeal.

Lingura nlemnise n drum. Prin aer

lumina fulgerase, ultima oar,
ochilor notri spimii, i-n vaier,
nimic, de-acum, n-o s ne mai doar.


 Iertai-m

Spune-mi cnd vine

Spune-mi cnd vine acea femeie frumoas,

mbrcat n alb cum nu-i alb pe lume,
care ne strnge la sn i ne-ntreab :
Venii ? Vrei s venii cu mine
printre prile lumii doborte de ploaie
s v-alptez cu nefiin ?
i noi gndim totdeauna : NU
dei trupul nostru, plin de pofte,
a i pornit-o spre ea.
Unde-i femeia n alb, rezemat de gard,
care-i d un srut pe buze de te-ameete,
cu gura-i crnoas i roie,
cum nu s-a mai pomenit rou pe lume
i, cnd te privete n ochi,
simi cum nu mai exiti.
Unde-i trfa care-i desface picioarele
optindu-i gemut : Sunt numai a ta !
i tu o crezi, dei mai poi vedea, nc,
urmele altor brbai n ea.


 Ioan Tanas

O idee

Lumina tremur.
Soarele este aezat piezi.
M ntreb :
Ai fost viu ?
i-mi rspund :
Nu tiu.
A doua zi sau a doua orice.
Soarele pare mai aproape.
M-ntreb :
Am fost viu ?
i-mi rspund :
Nu tiu.
Trziu.
Totul s-a mcinat n pustiu.
Te-ntrebi :
Am fost zeu ?
i-i rspund :
Nu cred.


 Iertai-m

Re-creaia mic

Arde-mi mna dreapt, s nu mai pot scrie

sau nu-mi mai da hrtie,
cci, de cte ori ncep un vers sau un cuvnt,
totul, n jur, se transform-n pmnt.
Oamenii cad, fulgerai, n morminte
spate, cu grij, dinainte.
Rmn, singur, eu, s-i scot pe rnd,
s le dau via i gnd
dar, n clipa cnd i-am refcut pe toti,
mi dau seama ct sunt de mori.


 Ioan Tanas

Peisaj

Ai vrea s-l pictezi pentru cei ce-or s vin,

s lai urmailor cerul de-acum.
Dar tu nu poti s pictezi cu lumin.
i las pe pnz doar urme de scrum.


 Iertai-m

Natur moart cu mr

Pe colul mesei, un mr.

Nemncat.
Pe scaun, n faa lui, eu.
Nemncat nc


 Ioan Tanas

Nebun

Nebunii sunt singuri

i totui, nu-i lsm s rup,
n nelepciunea lor,
sfoara aceea putred care-i desparte
de Dumnezeire.


 Iertai-m

Fals

Am comis un fals.
M-am nscut.
ntre fapte i oameni,
m-am nscut n fals.


 Ioan Tanas

Vei fi

Poate, vei fi

Doar tu n faa Forei Divine.
Atunci vei nelege
c am existat i eu.


 Iertai-m

Dac treci

i, dac treci dincolo,

s nu uii
c nimeni n-a revenit
pentru c n-avea ce s regrete.


 Ioan Tanas

Iubita mea

Iubita mea, 
n-am crezut c-ai s m vinzi
pentru-o igar,
pe mine, care valorez
nici mcar
ct un regret.


 Iertai-m

Doamne

Doamne, 
de ce sunt vinovat c sunt singur ?
Vreau doar s tac.
S tac durerea de a ti
c vin la Tine !


 Ioan Tanas

Umbra

Mereu n umbra mea,

clcat-n picioare i-n tine,
m uit n eu si n ea,
m caut-aiurea i-n mine

Ucis, ca o pasre-n zbor,

te caut iubire de-o clip.
S nu m lai, totui, s mor
atins de-a nemuririi arip.


 Iertai-m

Vina

Vina ta este c exiti,

cci, totdeauna, exiti prea departe.
Ca s nu mai fim nespus de triti
s deschidem, din nou, Sublima Carte.

i-atunci vezi, cu nespus durere,

c-n fapt, n-ai avut alt vin dect
c un mr, rupt dintr-un pom cu mere
s-a oprit, primului om, n gt.


 Ioan Tanas

Olarul

Olaru-i pregtise lutul de oale,

deslegase cinii i aprinsese lampa,
cnd o pal de vnt a fonit prin petale
i, parc, micase i clampa.

Cu florile adunate n poal, de fete

i hora rotund i iute-n rotire,
olarul tia, pe rnd, s ne-mbete,
frngndu-ne micarea n nemurire.

Olarul vrednic pregtise lutul i roata

i mna lui mare se hodinea n poal,
dar moartea hain i-a rsturnat covata
i-a ucis, n lut, i ideea de oal.


 Iertai-m

Otean de straj

 Doamn, a spus oteanul de straj,

nu mergei afar c plou i-i vnt
sgeile dumane cad ca o vraj
i moartea se descoase ca un vemnt.

Pe ziduri, ai notri, fetila voinei

o-mburic nopii, fr vreun rost.
Rmnei, doamn, n umbra fiinei
ce-o via, oteanul de straj v-a fost !


 Ioan Tanas

Studiu de portret cu tine

Am despicat sursul tu n patru.

Nu, nu era surs,
era un scrnet.
Foamea ta mi arta colii.
Privirea i-am analizat-o atent.
Era, de fapt, o sgeat.
Cu ea m-ai ucis zi de zi.
A mai rmas, undeva lng pat,
dragostea noastr cum ai dezbrcat-o la plecare.
Privind-o atent,
observ c-i doar
o mperechere.


 Iertai-m

Caut

 D-mi,
romanele pe care le-am gndit,
le-am iubit
i le-am uitat
nainte de a le scrie !
D-mi o singur zi
ceea ce moartea
mi poate da
ntr-o clip !


 Ioan Tanas

Minciuna

Sunt o minciun,
Mam, ct ai putut s urti lumea
cnd ai minit-o
nscndu-m !


 Iertai-m

Se duce

Se duce
acel suport pentru spirit.
Sau ce ?
Sau unde ?
Sau, poate, de ce ?
De ce, oare, se duce
EU ?


 Ioan Tanas

Nud

Cu pntecu-i cald,
cu snii rzvrtii,
cu ochii, ca de un fald,
adumbrii,
mi-ai dat nmnuncheat
un dor cum nimnui
n-a mai fost dat.
Continuu m-alini,
pe cretet de copil,
cu palmele-i fierbini.
Inutil
s-i spun c te iubesc.
Cnd, perpetuu copil,
te retriesc.


 Iertai-m

Tu ?

Poala ta m-a fcut s gndesc adnc,

avea o cldur, din timp, sfidnd naltul.
i-abia atunci am descoperit
c, noi, trim unul dup altul.

Snul tu m-a-nvat s privesc lumea,

era moale i alb, sau nu tiu cum era
dar, pe-neles, fr s m sperie,
m-a-nvat c suntem materie.

Cntecul tu m-a-nvat s m culc, seara,

avea ceva ce doar cntecul tu putea avea ;
ceva ce m-nfa n visare
fcndu-m s uit c se moare.


 Ioan Tanas

Steaua noastr

Imaginea stelei noastre,

contopit n amestecul anilor-lumin,
ne-nvluie.
Urcarea,
coborre, poate, 
sau, poate, niciuna
ne poart inimile nlnuite.
Vreau ! Spun,
dar rspunsul etern m-ngenunche :
Universum causa sui.
i, totui, mintea mea strig :
Vreau !
i vreau din tot sufletul.


 Iertai-m

Peisaj de toamn

Rnced, gustul ne-mpute limba

cu moartea crnii din turma de oi
ncepe-o transhuman nebun a minii
ctre gur i-napoi
Prelnic numai, o ceat de nouri
nmoaie glodul sub perdea de ud.
Pe fruntea cerului, n vlvtaie de aripi,
psrile pleac spre sud.
i-i frig, i-n munte s-a-ntins Snt Ilie,
cu carul su  tunet cu roate de foc,
dar, n inima cojoacei, mai pasc, nc, mieii
ce n-au ncetat s existe deloc.


 Ioan Tanas

Vers de femeie

Suntoare, suntoare,
dou boabe de uitare,
inima-mprit-n dou,
ochii-negurai de rou.
Vinul dulce-n buze moi,
beia de numai doi.

Suntoare, suntoare,
la masa cu trei picioare,
pinea frnt-n patru pri,
inima n trei buci.
Snul de trei ori te doare :
dou guri i-o srutare.
Moartea de trei ori te moare :
dou mori i o uitare.
i-i creti trei cruci cu puiei,
femeie cu patru viei.

Suntoare, suntoare,
frunte uitat de soare
ai murit de patru ori.
Fie-i moartea numai flori !


 Iertai-m

De leagn ?

Taci !
E noapte i trziu ca s plngi.
Mai bine taci
i-ascult cum se zbat n chingi
puterile lumii ce-i dau.
Taci !
De ce-ai plnge cnd n-ai trit
s tii de ce beau ?
Dormi !
i nu mai plnge, c-i noapte
i sperii spiritele mainilor ucise
de cei ce, nc, mai credeau n vise.
Dormi !
Somnul nu-i departe de moarte.
Dormi !
S-i cnte la cap maina de adormit copii
Nu plnge !
Suntem vii
nc vii


 Ioan Tanas

* * *

ntind mna
i nu te gsesc.
Nu eti.
n lumea asta,
att de vast,
doar tu nu eti,
fiica mea.


 Iertai-m

* * *

A fi vrut s zbori
dar tu nu tii tainele
zborului meu.
i, doar pentru mine,
PETI :


Ioan Tanas

* * *

ntre noi.
perei,
ziduri negre
i reci
i noi
perei,
ziduri negre
i seci.


 Iertai-m

Ergo sum?

Eu nu exist.
Suntei doar voi
care mncai din mine
cu guri vorace,
forfecnd din flci.

Eu nu exist.
Sunt doar o prere
att de consistent
nct voi putei
s v hrnii cu ea.


 Ioan Tanas

Actorul eu

Eu, actorul fr replic

din teatrul fr spectatori
mi-am petrecut o mulime de ani
ca un glon,
n propria-mi arm
ndreptat spre mine
i mi-a fost cald.
A venit vremea s spun : Buum !
i abia acum
nu am curajul s-mi ncep
cariera.
AM TRAC.


 Iertai-m

Dilem

ntre dou lumi,

singur,
disec esena n van,
cci, niciodat,
nu voi ghici
de ce sunt, mereu,
ntre mine i tine
ntre tine i ei
ntre ei i noi
sau ntre voi i eu.


 Ioan Tanas

Rzi !

Rzi, ducndu-i povara,

cu dinii murdari, de seara,
de mmlig pe bozie
ca s nu fac explozie !

Pe drumul tu, prin lume,

s nu aduni dect glume
i s le dai, cocoloae,
celor handicapai de cocoae !


 Iertai-m

Inert

Eti nc tu i, miez de noapte,

i-e prins n pr i pe veminte
Doar ochii au ceva din sticl
De care nu-mi aduc aminte.

Nu cred c azi sau peste-o lun

mi voi mai limpezi comaruri
Rezemat de coapsa-i cald
Sau de a snilor ti daruri.

Nu voi putea s-i in n palme

Cldura crnii tale blnde
Nu va mai fi srutul nopii
Atunci cnd zorile-s plpnde.

Stau lng trupul de rchit

Pe care l-a prins nemicarea
Precum o fiar adormit
n timp ce-i apr mncarea.


 Ioan Tanas

Caine, Caine, de ce l-ai ucis

pe fratele tu, Abel ?

ncordat, privind n lungul sgeii din arc

ce va s-i smulg un vaier, 
mi pare c, dac a mai ezita o clip, 
Ce cdere !
Un salt rupt, brusc, din aer,
un cer smuls de deasupra
i un pmnt ce fuge-n dedesubt.
Abia acum m vezi i tii de ce
Picioarele-i goale s-au crpat n frme
i-abia reueti s-i sprijini rna
O palm prin care sngele nete n sus
sfidnd orice legi
Sgeata rupt-ntre degete
i-n ultima clip, -ngheat-ntre pleoape,
necunoscut, nc, URA.


 Iertai-m

Cui

Cui, ai spus?
Mie,
ie,
Lui.
Btut n mini.
Cui ?
Rstignitului care vrea
oet curat s bea.
Lui.
Bate-I, Doamne, un cui
n tmpl i-n clci,
s-L nfiezi nti
i s-l mngi
c-un cui.


 Ioan Tanas

M uit

M uit
ntotdeauna, ca o umbr,
m uit
i tu vezi,
doar tu,
o umbr n plus.
Dar eu
m uit
pe mine.


 Iertai-m

Beie

Gura ta,
nchis ca o pafta
pe-un mijloc divin,
mi-este ultimul i cel mai bun vin.


 Ioan Tanas

Pcatul originar

Cuvntul
oare, nu-i acesta
ordinii lucrurilor
oglind ?
Pcatul originar
aparine, cred,
primului om
care a vorbit articulat.


 Iertai-m

Am greit

i cutnd s fac bine

am greit.
Puteam grei, la fel,
i dorind s fac ru.


 Ioan Tanas

Ruga

Doar azi, vino lng mine,

ca lng patul de moarte al unui cntec
i soarbe-m cu toi porii
i-nchide-m-napoi n pntec.
Ia-m, iar, n nceputuri
cci mi-e groaz de sfrit.


 Iertai-m

Rime despre tine

De mii de ori, cnd te srut pe gt,

simt cum a nfinge coli de fiar
iar degetele-n carnea-i se fac ghear,
cci mi-e grozav de ur c te iubesc att.

Dar tu, hulub al dragostei depline,

cu capul aplecat puin pe partea dreapt,
fptur blnd, trist i-neleapt,
iubete-m, te rog, numai pe mine !


 Ioan Tanas

Legarea lui

Nscut din os de domn sau de rumn,

venise s se-nchine la ultima brazd
din toamna aceea de jale i chin,
s-i deie, din nou, blndeea de gazd.

i n-a mai fost nevoie de legarea de glie,

cci glodu-i ncletase tlpile groase
i ptruns n el, ca o sfnt beie,
i se scurgea, ncet, prin snge i prin oase.


 Iertai-m

Uit-m

Uit-m,
ncearc s m uii !
Nu va fi greu,
Eu, deja, m-am uitat
dei, vag, uneori, mi pare
c m-am vzut undeva.
E mai simplu s uii.
Oricum, moartea vine la fel.
i, simplu, ne terge pe noi
din memoria noastr.


 Ioan Tanas

S vii

S vii !
S nu mai plngem amndoi.
S vii !
S uitm c suntem noi.
Uitarea-i o boal a vieii,
o boal pe care o rogi
s fie n doi.


 Iertai-m

Omul negru
Ora apte a sosit,
Omul negru n-a venit !

tii cine-a fost, asear, la noi ?

Omul Negru n haine de rzboi.
Cnd ora tiut a sosit,
n sfrit, dup ani, A VENIT !
Urt i slut,
fr sfrit i-nceput,
cu chivra lui mare i-ntunecat,
a venit la noi s ne bat.
Cel mare s-a ascuns dup sob,
mijlociul s-a bgat ntr-o tob,
iar eu, cel mai mic, ntr-un ibric.
Omul Negru i urt,
mbrcat n zale pn-n gt,
a-nceput s cerceteze casa,
a rsturnat un scaun i masa,
dar noi stteam cumini
clnnind din dini.
i, cnd credeam c ne-a gsit, gata,
n prag s-au auzit pai. Era tata
care se scutura de ploaie
i de noroaie


 Ioan Tanas

i Omul Negru a disprut,

netiut.
Atunci am srit toi afar
i am dat nval pe scar
s povestim tatii care
a fost, ast-sear, mai tare
i cum l-am mai btut
pe Omul Negru i slut.
Tot povestind, el ne-a dus la culcare
i ne-am visat, cu toii, clare,
cu coifuri i sbii i plete
viteji i ndrgii de fete.


 Iertai-m

Descntec

Sub o gean de nor

toi surd a dor
i-ntr-o scald alb,
mireas cu salb
se spal de pcate
i se-nvluie-n moarte,
s fug n lume
c-un drgu anume
i s uite-n iubire
de-o veche vestire
a babei din marginea satului
ce-a vrjit iarba hatului
i sufletul tuturor
cu-o frm de nor
pus-n foc
s fie cu noroc
i c-o ramur de tei
numai sufletul ei .
Amarul grului,
la marginea rului,


 Ioan Tanas

splat n snge
de copil care plnge
i-n dor de mam
dat morii vam,
l-a simit n gur
sub form de prescur
muiat-n sudoare
de lumin ce moare.
Mireas a rului,
pe malul prului,
vntur-n soare
cuit s omoare
brbat
neptat
prins n mreaja-i de pcate,
care nu strig i nu se zbate.
Cal alb ntors de sus
pe-un drum pe care nu s-a dus,
nvelit n beteal i voal,
cu suflet de om i trup de cal,
veni, seara, pe lun,
s ne descnte i s ne spun
de mireasa morii
din faa porii,
care se scald n lapte
i fur ochii cu oapte,


 Iertai-m

fcnd din miere venin

i, din struguri, oale cu vin.
Dndu-le tuturor, fr osebire,
pentru venica pomenire
a celui ce-a vzut-o goal
n albia-n care se spal
i-a murit de moarte spurcat
necat n albie secat,
cu apte cuite-nfipte-n piept,
fiinc era om drept
i cu sapte cuite-nfipte-n pntec
s nu mai poat cnta, cntec.
Robul pcatului,
vrjit de baba satului
cu mireasa s se-nsoare,
s-a splat pe picioare
i-a intrat la ea n amurg,
desclecat de pe un cal murg
i mireasa l-a primit cu ap
din care numai ea se adap
i s-au veselit amndoi,
n ziua aceea de apoi
i-au dat lumii ft nrcat,
nscut din dragoste fr pcat.


 Ioan Tanas

i-acum, n poart,
albia morii, moart,
fr mireas, zace
sub glod i sub pace,
spaima copiilor
i mana viilor,
nc mai plin
de sfnt lumin.


 Iertai-m

ntre clipe

Trec. Trei ramuri, rupte dintr-un pom,

zac n noroi i-au i putrezit.
n urma mea a czut un om.
Nici nu tiu, mcar, dac-a murit
Sunt puin n urma clipei ce-a trecut
i-ncerc s prind clipa ce-o s vin.
E-un ntuneric n jur ca de-nceput,
simt, vag, cum m conturez n tin.
Pe-aici, n vraite de spaime i de gnduri,
se-adun mii de arme tot mai noi
i-n jalnice puroaie de rnduri,
morii soldai se-ntorc napoi.
Pe-o piatr, undeva, am auzit i eu
un zvon ce umbl printre mori,
un btrn ce-i spune Dumnezeu
ne trage soarta la sori


 Ioan Tanas

Amintirile clipei

O clip i-a privit n ochi destinul

i a zmbit a rde.
Cruzimi de poam acr, din primvara lumii
ascuns printre frunze ca un copil anost,
ne-njunghie-n msele.
i rdem plini de bine
n cruda-nvlmeal de mine i de ieri
i-i, totui, doar o clip privete napoi.


 Iertai-m

Moartea

Moartea-i o btrn bolnav

care ne cheam la ea pe fiecare
i ne strnge de gt
Apoi, aruncndu-ne-n cazanu-i cu leacuri
care-i prelungesc viaa,
ne-nva, blnd i linitit,
cum S NU MAI FIM.


 Ioan Tanas

Tot una

focul nu te arde fiindc i eti para

apa nu te-neac pentru c eti valul
soarele nu frige pentru c eti vara
viaa nu te moare cci eti idealul

vntul nu te-ndoaie pentru c-i eti pala

pmntul nu te-nghite pentru c eti tin;
orice faci n lume nu uita morala,
dac nu tii astea, doar tu eti de vin.


 Iertai-m

Argument
Pe Ion l-am cunoscut demult, nici nu mai in
minte cnd, poate n alt via, pe cnd mai era
la mod romantismul, desuet astzi, i n-am tiut
niciodat cnd este ziua lui de natere, de aceea
o declar astzi, oferindu-i n dar nite versuri
chioape, dar pornite din inima unuia care a fost,
este i va fi admiratorul poeziei sale.

Celui care tie

poetului Ion Zimbru

De unde le tii tu, tiutorule, pe toate,

Pe cele netiute i pe cele uitate,
Pe cele ce n-au fost sau n-au fost s fie
i pe toate cele de care nu se scrie?

Doar tu poi ti de mori de vnt,

De tai, de mame, de pmnt,
De fete mari, de cai nebuni,
De nceputul cel de luni.

Cum tot grieti de ce n-a fost,

De-al vremii talc, de-al vorbei rost,
Brodnd, n vis, cmi cu pui
tiutorule, s ne mai spui


 Ioan Tanas

mblnzitorul de erpi

Acest poezie este scris de una dintre prietenele

mele din adolescen, Tonic Mihaela Ramona, i
o public aici ca un omagiu adus unui talent care
n-a avut ocazia s se exprime, aa cum n-am avut-o,
ani ntregi, nici eu, dar nu datorit unei epoci anume,
ci doar faptului de a fi umani.

Teme-te. Trece mblnzitorul de erpi pe un cal.

Scoate din buzunar o form de lut i se aude un sunet.
Orizontul se umple de erpi ondulnd vertical
Ce ne neap pupilele cu limbi subiri de argint.

El e puternic, gestul care ne fascineaz-l cunoatem

Ne-a legat privirile cu un singur cuvnt.
Sub cerul, frunz de brustur verde, ne natem
i intrm, ca pumnalele, n pmnt.


 Iertai-m

Epilog :

Dac un singur vers ori un cuvnt dintre cele ater-

nute de mine, pe aceste petece de hrtie, va fi plcut unui
singur om, nseamn c nu am trit degeaba.


Ioan Tanas


 Iertai-m

Cuprins

Adam...................................................................................7
De-a Hristos.......................................................................8
neles..................................................................................9
Rugciune de diminea..................................................10
ie i mnurilor tale........................................................11
To Be.................................................................................13
Ultimul Sisif.....................................................................14
Ultimul Adam...................................................................16
Veste..................................................................................17
Vino...................................................................................19
Nebun...............................................................................20
Ai s vii ?...........................................................................21
Am s vin..........................................................................22
Dincolo de....................................................................23
Urma.................................................................................24
Amintire............................................................................25
Copii ai clipei...................................................................26
De-a ascunselea...............................................................27
Portret n lut.....................................................................28
Crochiu.............................................................................29
Miu..................................................................................30
i Dumnezeu le-a dat pe toate omului...........................31
Pereat mundum................................................................32


 Ioan Tanas

Spune-mi cnd vine.....................................................33

O idee................................................................................34
Re-creaia mic................................................................35
Peisaj.................................................................................36
Natur moart cu mr.....................................................37
Nebun ..............................................................................38
Fals....................................................................................39
Vei fi..................................................................................40
Dac treci.........................................................................41
Iubita mea.........................................................................42
Doamne............................................................................43
Umbra...............................................................................44
Vina...................................................................................45
Olarul...............................................................................46
Otean de straj................................................................47
Studiu de portret cu tine.................................................48
Caut...................................................................................49
Minciuna..........................................................................50
Se duce..........................................................................51
Nud...................................................................................52
Tu ?....................................................................................53
Steaua noastr..................................................................54
Peisaj de toamn...............................................................55
Vers de femeie..................................................................56
De leagn ?........................................................................57
* * * [ntind mna]........................................................58
* * * [A fi vrut s zbori]...............................................59


 Iertai-m

* * * [ntre noi]..............................................................60
Ergo sum.....................................................................61
Actorul EU....................................................................62
Dilem..............................................................................63
Rzi !..................................................................................64
Inert..................................................................................65
Caine, Caine, de ce l-ai ucis pe fratele tu, Abel .........66
Cui.................................................................................67
M uit...............................................................................68
Beie..................................................................................69
Pcatul originar................................................................70
Am greit..........................................................................71
Ruga..................................................................................72
Rime despre tine...............................................................73
Legarea lui........................................................................74
Uit-m.............................................................................75
S vii..................................................................................76
Omul Negru.....................................................................77
Descntec.........................................................................79
ntre clipe.........................................................................83
Amintirile clipei...............................................................84
Moartea............................................................................85
Tot una..............................................................................86
Celui care tie...................................................................87
mblnzitorul de erpi.....................................................88
Epilog................................................................................89


Ioan Tanas

