U LT I M A       I U B I R E

(DRAM| ÎN 4 SCENE)
Dr. Maria KRISTIANSSON, Suedia

Scena I - Un templu, arde o f\clie, un lupt\tor get se roag\

- O, zei nemuritori, [i Tu, Zamolxes, st\pân

pe tot ce vie]uie[te,
cu adânc\ resemnare, i]i cerem indurare...
- E atâta ger, urgie [i furtun\
c\ nici o dobitoac\ afar\-n ]arc s\ doarm\
nu cuteaz\ cât timp pe câmpuri z\pada mai troneaz\...

N\p\stui]i de-a iernii vitregie cum s\ mai

vie]uim... nu [tim! Sunt vremuri grele pentru
poporul Geto-Dac slei]i suntem de lupte inegale
cu-atâtea semin]ii barbare. .._ Ne-am ap\rat cu
pre]ul vie]ii p\mântul str\mo[esc [i dfirji am stat
în calea lor... vampiri care ne-au supt agoniseala
[i ne-au trecut prin sabie [i foc p\durile lanurile...
hotarele...
Spre tine ne-ndrept\m speran]a [i ruga prea
Fierbinte! Ne întreb\m>
- Vom mai tr\i în lini[te [i pace de
munca [i copiii no[tri s\ ne bucur\m vreodat...

Natura crunt se mai dezl\n]uie cu-al iernii aspru

ger [i vânturi... a[a "ne smulg acoperi[uri [i mân\
Istrul înghe]at spre negrul m\rii cer" îndep\rtat...

Avem o scurt\ pace trec\toare când nici

popoarele barbare nu se-ncumet\ s\ plece la
atac... de-abia ne tragem sufletul [i mor]ii s\ ni-i
îngrop\m în acest scurt r\gaz.

O, Tu, Zamolxes, Tu ne-ai ajutat atunci când

spre du[man victoria se înclina [i ne-ai trimis cu
d\rnicie aici la Pontul Euxin [i vânturi aprige [i
grea ninsoare... ai alungat barbarii, ne-ai înt\rit [i
ocrotit iar urgisita noastr\ ]ar\ n-a pierit!...
Zamolxes, ne aplec\m în fa]a ta [i ruga de ne e
ascultat\, un semn ne d\ c\-i acceptat\...
Un lupt\tor vorbe[te Sarminei.

- E ger cumplit afar\ de-a împietrit [i apa în fântân\... nici amnarul nu s-aprinde [i bucatele-s în]epenite, sunt ca
piatra...
!      S\rmanii oameni nu mai au merinde s\-[i sature copiii nici vitele din ]arc, fl\mânde, s\-[i rumege tainul înghe]at nu pot...
Lupt\torul adaug\>

- Nimeni nu îndr\zne[te afar\ din colib\ s\ se-avânte ascuns în nori [i soarele a[teapt\ furtuna s\ se domoleasc\ E noapte, noapte neagr\ [i
adânc\... ce ne apas\ ca o stânc\.
Scena 2- O camer\, un pat, o mas\ pe care sunt împr\[tiate
papyrusuri.

Opai]ul pe mas\ pâlpâie abia... înf\[urat în bl\nuri Ovidiu concepe o scrisoare c\tre Augustus...
în vatr\ arde, trosnind din vreme-n vreme, cfite-un vreasc f\r\ s\ reu[easc\ sâ-nc\lzeasc\ aerul de-afar\ înghe]at... Ovidiu scrie concentrat
scandând cu glas sc\zut... O, Tu sl\vite împ\rat...

B\trâna Get\ intr\ în camer\.

Cu mâinile sl\bite ce cumplit îl dor poetul ]ine pana înghe]at\... tremurând u[or...
Pe coala alb\ a[terne semne negre... sunt gânduri triste ce-1 apas\ mai greu decât al zeilor blestem... la Tomis exilat [i mult prea greu de soart\
încercat.
în timp ce viscolul afar\ r\scole[te nemilos ora[ul... marea... zarea...

Sarmina se apropie de el [i cu voce cald\ îl întreab\>

- Ce e cu tine, iubite scald? Ce tri[ti sunt ochii t\i [i chipul Obosit de lunga jale doborât...
- O, tu, Sarmina mea, ce [tii tu de suferin]a mea... câte multe ]i-a[ în[ira... simt cum m\ potope[te plânsul... [i mi-e uscat\ gura
[i inima prea grea [i azi m-a p\r\sit [i muza, ea...
- M\ simt str\in [i singur sub înnoratul cer, aici unde fortuna cu bra]ul ei de fier m-a îndep\rtat... de lumea mea de alt\dat\... de to]i cei dragi ce
nu sper s\-i mai v\d vreodat\... p\mântul e atât de lung [i lat [i eu în ]ara asta exilat de augustul împ\rat!
Aici triit-am mereu cu spaima de "cete de sarma]i în piei p\roase îmbr\ca]i, cu plete împletite-n vânt [i cu cumplitele s\ge]i ce secer\ u[or...
copii, femei [i de mistuitorul foc ce arde colibele s\race... s\rmanii ge]i când de strânsura lor s-alege praful...
dintr-odat\...
[i vin [i vin mereu, lovind f\r\ de mil\... nu [tie p\mânteanul de unde-l pânde[te s\lbaticul sarmat, [i-a[a
se-n]elene[te ]arina c\ nu-ndr\znesc s\ scoat\ plugul la arat".

O, Zei, aici nu am odihn\ [i lini[te

s\ scriu în tihn\ poemele
din inima zdrobit\ pl\m\dite... în
ele mi-am cântat nefericirea...
[i-n nop]ile târzii visez "la ]ara mea
cu cer de aur [i l\mâi
un ]\rm îndep\rtat [i simt c\ n-am
s-ajung acas\ niciodat\
s\-mi v\d gr\dinile-nflorite [i casa
p\rinteasc\...
Sunt ani, nu zile, [i Flavia, iubita mea so]ie, [i Perilla, fiica mea, de mult un semn n-au dat... cu totul m-au uitat! în voia sor]ii sunt l\sat, pe
via]\ surghiunit> O, Zei, nu v-a fost mil\ de-al vostru sclav umil s\ piar\ înainte de-a porni-n exil?

Cu mâna amor]it\, Ovidiu ia pana [i continu\...

... La Roma adulat... în efigii de aur sculptat, cu bahica ghirland\-
n p\r
prea mult despre iubire am cântat.
Dar cei mai mul]i m-au în[elat [i m-au min]it [i m-au tr\dat... nu-i drept [i e p\cat...
Azi blestem soarta, pe zei [i pe mi[ei... [i bunii mei prieteni unde-s ast\zi ei? Cum [i-au uitat înaltul leg\mânt de n-au îndr\znit s\ mic[oreze
mânia cezarului divin uitându-m\ la Pontul Euxin...!

B\trâna get\ se apropie de Ovidiu si cu un pled de lân\ îi acoper\ umeriifiravi, îi întinde un pocal de lapte cald si-i spune>

- Iubite scald te odihne[te [i nu dispera... va mai veni un mâine mai bun... mai luminos... Zamolxes ne ap\r\ [i ocrote[te... nu-i Augustus
mai puternic decât zeii care ne iubesc. [i via]a lui se va stinge-ntr-o zi precum opai]ul din vas ce pâlpâie pân\ fe[tila se sfâr[e[te... [i noi
într-o zi vom pieri pentru c\ toate au un sfâr[it... e legea firii!

S-a întunecat de mult [i lini[tea s-a a[ternut în jur... doar vântul sufl\ [i vuie[te când stelele se sting. Pe-o lavi]\ Ovidiu doarme un somn
nelini[tit.
Scena 3 - Se face ziu\, un paznic bate la u[\. El poart\ un înscris sigilat de la Augustus împ\rat

O, Zei! Ce vis în noapte m-a încântat, exclam\ Ovidiu privind spre solul Romei. Eram pe mare îmbarcat [i spre Italia vâsleam era atâta
soare [i briza m\rii îmi mângâia fa]a... acolo m\ a[tepta iubita mea so]ie... E un semn bun [i iat\-s fericit!
B\trânul get îi întinde scrisoarea.,. Ovidiu rupe sigiliul citind

nedumerit>

* Augustus a murit... Octavianus este noul cezar al Romei împ\rat Nici un cuvânt despre poetul exilat. Papyrusul cade greu pe
masa plin\ de înscrisuri.
* O, Zei! Speran]a mea-i de[art\... nedreapt\ soart\! "R\pus de suferin]e, departe exilat, mereu m\ duce gândul
atât de întristat spre to]i cei dragi acas\ r\ma[i... Apa m\rii geme [i vânturile plâng, [i ce ve]i spune oare aflând c\ nu mai sunt?"
- O, nu, nu pot s-accept aceast\ incert\ îndoial\... poate c\ Cezarul scriind de mine a uitat.., trebuie s\-1 înduplec pe noul împ\rat
s\ folosesc întreaga elocin]\ [i-a sufletului coard\ s\ o ating.

- O, Tu, sl\vite împ\rat, peste un imperiu st\pân atotputernic [i divin., de-aici de la întuneca]ii sci]i î]i cer indulgen]\... îndurare Pedeapsa
ce-am primit e-atât de grea chiar meritat\!
Tu e[ti st\pân [i tat\... supusul t\u îl iart\
în versurile mele te-am preasl\vit mereu... cu-nalt\ pre]uire la
tronul de aur vin...
Azi î]i implor clemen]\... sunt b\trân, bolnav [i obosit... familia [i casa p\rinteasc\ s\ mi-o rev\d a[ vrea ...
- O, dulce Rom\, p\mânt iubit, r\mâi cu bine c\ci eu aicea voi pieri la ]\rmul scit...
Via]a mea de azi e de pripas... credin]a-n zei, atâta mi-a r\mas S\ lupt putere nu mai am... dar cât timp în piept inima mea bate exist\ o
firav\ speran]\... ce-mi d\ curaj [i viat\! Sunt zilele prea scurte aici la Pontul Euxin cât timp pe câmpuri iarna d\inuie[te [i gerul aspru f\r\
mil\ ne love[te.
- Sarmina, drag\, Octavianus, edictul imperial nu 1-a anulat scrisorile mele nu l-au înduplecat [i tot ce-am f\cut pentru m\re]ia Romei s-a
uitat. Pentru o vin\ ne[tiut\ sunt pedepsit aici laTomis surghiunit.
Mi-e frig necontenit când vântul bate aspru prin ]arine [i case. Clima voastr\ rece nu-mi prie[te... prieteni n-am de mult [i de Iubire sunt
lipsit, eu care am sl\vit iubirea în minunate ode... Trec nop]ile triste [i grele [i-mi macin\ trupul [i sufletul meu chinuit. M\ simt sfâr[it!
-Sarmina, [tiu c\ oamenii ace[tia m\ respect\ [i ei cu dragoste m-au îngrijit când boala m-a lovit... Sunt ani de când cu voi eu am luptat al\
turi contra hoardelor n\v\litoare ce ne-au c\lcat hotarele, venind în cete peste Istru ca un uragan l\sând în urm\ ]arina s\rac\ [i colibe
mistuite de pârjol...
-Sufletul meu amar tânje[te dup\ lumin\..'. dup\ iubirea celor dragi, dup\ gr\dinile de cire[i, leandri [i m\slini râzând
în soare... Trecut-au ani de-atunci [i-am încercat s\ uit...

- Noi to]i vrem s\ [tii, c\ to]i de-aici te iubim [i ne

mândrim cu tine... înv\]\turii tale ne plec\m... chiar dac\ limba
tan-o în]elegem. [tim c\ doar iubirea o preasl\ve[ti în ode
[i poeme. Nu vrem s\ crezi c\ f\r\ sim]\minte calde noi suntem.
Alena, fiica mea, din versurile tale adesea ne cite[te [i
gândurile tale t\lm\ce[te. Cu tine ne mândrim [i zeilor le mul]umim.
Scena 4 - O u[\ se deschide [i o tân\r\ intr\ cu pa[i u[ori, aprinde un opai] nou [i în mân\ ]ine o pit\ cald\ ce-o pune
al\turi de bolul de sup\.

A venit prim\vara la Tomis...

Ovidiu se întoarce cu privirea spre tân\ra fa]\ [i gr\ie[te>
- Alena, din suflet vreau s\-]i mul]umesc... chipul t\u blând îmi place s\-l privesc...
Atâta timp aicea am tr\it [i-am suferit... [tii tu oare ce mult m\ doare c\ n-am fost iertat [i-aici pe veci sunt exilat... în timp ce îndoiala "în
carne vie ran\ sap\". M\ simt tot mai b\trân [i mai str\in [i p\r\sit de to]i ai mei de-acas\...

Alena, când îmi vorbe[ti m\ tulburi [i-mi dai puteri s\ povestesc...

Tân\ra se a[az\ în genunchi la picioarele poetului [i-i ia delicat mâna [optindu-i>

- Poet iubit, la [coli grece[ti m-am instruit [i limba greac\ o cunosc prea bine... în tain\ ]i-am citit a tale versuri [i pot s\ le scandez cu
u[urin]\. în ele am deslu[it sufletul t\u încercat [i chinuit... a[a am început s\ te iubesc... când te ascult triste]ea mea se tope[te ca un nor de
fum...
Aici la Tomis sunt pu]ine [coli ca slova s\ ]i-o t\lm\ceasc\... Poporul nostru e s\rac [i timpurile grele... soarta nu ne-a p\suit [i nici resurse
pentru cuvântul scris n-avem. Pu]ini trimit copiii la [coli s\-nve]e s\ citeasc\... ei doar s-au luptat purtând la brâu cu]itul [i arcul cu s\ge]i în
spate... [ia-u c\utat dreptatea ce lesne piere sub spadele sunând. A[a [i-au ap\rat avutul, familia [i neamul. E grea via]a la ]\rmul scit [i-s
prea pu]ini cei ce-au avut norocul meu... îi mul]umesc marelui zeu.

Neîntrecut maestru al vorbei e[ti tu Ovidiu... versurile tale ne-aduc parfum de prim\var\... apele Istrului înghe]at se topesc în c\ldura lor...
poeme, elegii [i ode de iubire sunt flori de cire[i
în soare... cuvintele ca t\i[ul s\biei în ape cristaline str\lucesc. Mireasa ta e poezia... zeii te-au învestit cu acest dar divin. ]ie m\ supun...
iubirea inima mi-o înfierbânt\ [i doar la tine eu visez.
Adeseori privesc la degetele încle[tate pe pana rece [i rândurile curg sub ea ca apele învolburate pulsând vijelios prin vene [i artere când
inima ta geme.
Iubirea ce o cân]i e via]\... f\r\ iubire lumea e de[art\... Al vorbelor e[ti suveran când te ascult plutesc prin stele... de-a[ fi un vultur m-
a[ ridica spre soare [i din gr\dina zeilor a[ aduna m\rg\ritare cunun\ s\-mpletesc pe fruntea ta...

Ovidiu ascult\ vorbele fetei emo]ionat [i ochii-i l\crimeaz\

pentru prima oar\ ca un izvor în care lurnina zilei se strecoar\...
O nou\ iubire s-a n\scut [optind cu glas domol>
- Alena, Alena, fiin]\ dulce [i seduc\toare, e[ti pentru mine
raz\ de soare în zorii dimine]ilor de prim\var\...
O, inocen]\ din vis n\scut\ [i din spuma m\rii odisee întruchipat\
în femeie... vorbele tale îmi alin\ toate durerile [i îndoielile
de-aici.
E[ti o minune vie în care de mult n-am mai crezut... Dar nu, nu e drept... nici în]elept... e[ti mult prea tân\r\ [i eu b\trân, sleit [i obosit... De
mult m-ai cucerit [i te iubesc atât de mult. In ochii t\i adânc m\ oglindesc atunci triste]ile ca o iluzie se topesc. Tu-mi dai noi aripi [i zbor
spre-ntinsa zare Mi-e dor, mi-e dor nespus de dragoste mi-e dor... Te v\d plutind pe ape line cu flori de lotus sfânt în p\r [i eu î]i împletesc
cunun\... Iubirea clocote[te-n mine precum câmpia aburind\ prim\vara când printre flori lumina beat\ se strecoar\. In inima zdrobit\ mi te-ai
cuib\rit [i azi sunt fericit... [i te iubesc... [i te iubesc... de[i un secol m\ separ\ de anii tineri m\ simt puternic, tu m-ai întinerit... cu tine via]a
s-o iau de la-nceput e tot ce îmi doresc!
Alena cade în bra]ele lui [optind> e var\, var\ la Tomis iar [i nu-mi doresc nimic decât s\-]i fiu mireas\...
Dr. Maria KRISTIANSSON, Suedia