LUCEAF{RUL Foaia ve=ted[ (dup[ N.

Lenau) Vântu-o foaie vestejit[ Mi-au adus mi=când fereasta

Este moartea ce-mi trimite F[r[ plic scrisoarea-aceasta. Voi p[stra-o, voi ]ntinde-o }ntre foile acele, Ce
le am din alte timpuri De la mâna dragei mele. Cum copacu-=i uit[ foaia Ce pe vânt mi-a fost trimis[,
Astfel ea uitat-au poate Aste foi de dânsa scrise. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de fa\[,
Dovedite de minciun[ Cer s[ sting a lor via\[. Dulcea lor z[d[rnicie Nu m[-ndur s-o pun pe foc, De=i-mi
stau atât de triste C[ nu pot muri pe loc. 164 MIHAI EMINESCU Voi p[stra ]ntreg amarul +i norocul
[stor foi, }n durerea vechii pierderi Recitindu-m[-napoi; Numai vestea blând-a mor\ii, Foaia trist[ le-am
adaos: Moartea vindec-orice ran[, Dând la patime repaos. 165 LUCEAF{RUL Desp[r\ire S[ cer un
semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-a= cere doar pe tine, dar nu mai e=ti a ta; Nu floarea vestejit[ din
p[rul t[u b[lai, C[ci singura mea rug[-i uit[rii s[ m[ dai. La ce sim\irea crud[ a stinsului noroc S[ nu se
sting-asemeni, ci-n veci s[ stea pe loc? Tot alte unde-i sun[ aceluia=i pâr[u: La ce statornicia p[rerilor
de r[u, Când prin aceast[ lume s[ trecem ne e scris Ca visul unei umbre =i umbra unui vis? La ce de-
acu-nainte tu grija mea s-o por\i? La ce s[ m[suri anii ce zboar[ peste mor\i? Totuna-i dac[ ast[zi sau
mâne o s[ mor, Când voi s[-mi piar[ urma ]n mintea tuturor, Când voi s[ ui\i norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii ]napoi, S[ fie neagr[ umbra ]n care-oi fi pierit, Ca =i când niciodat[ noi nu
ne-am fi g[sit, Ca =i când anii mândri de dor ar fi de=er\i C[ te-am iubit atâta putea-vei tu s[ ier\i? Cu
fa\a spre p[rete, m[ las[ prin str[ini, S[-nghe\e sub pleoape a ochilor lumini, +i când se va ]ntoarce
p[mântul ]n p[mânt, 166 MIHAI EMINESCU Au cine o s[ =tie de unde-s, cine sunt? Cânt[ri
tânguitoare prin zidurile reci Cer=i-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu a= vrea ca unul, venind de
mine-aproape, S[-mi spuie al t[u nume pe-nchisele-mi pleoape, Apoi de vor m-arunce ]n margine de
drum... Tot ]mi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare dep[rtat[ r[sar-un stol de corbi, S[-ntunece
tot cerul pe ochii mei cei orbi, R[sar-o vijelie din margini de p[mânt, Dând pulberea-mi \[rânii =i inima-
mi la vânt... Ci tu r[mâi ]n floare ca luna lui april, Cu ochii mari =i umezi, cu zâmbet de copil, Din cât
e=ti de copil[ s[-ntinere=ti mereu, +i nu mai =ti de mine, c[ nu m-oi =ti nici eu. 167 LUCEAF{RUL O,
mam[... O, mam[, dulce mam[, din negur[ de vremi Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutur[ salcâmii de toamn[ =i de vânt, Se bat ]ncet din
ramuri, ]ngân[ glasul t[u... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la cre=tet
s[ nu-mi plângi; Din teiul sfânt =i dulce o ramur[ s[ frângi, La capul meu cu grij[ tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei s[ cad[ a ochilor t[i stropi; Sim\i-o-voi odat[ umbrind mormântul meu... Mereu va cre=te
umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dac[ ]mpreun[ va fi ca s[ murim, S[ nu ne duc[-n triste zidiri de \
intirim, Mormântul s[ ni-l sape la margine de râu, Ne pun[-n ]nc[perea aceluia=i sicriu; De-a pururea
aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. 168 MIHAI EMINESCU
Scrisoarea I Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmeaz[ lung-a timpului
c[rare, C[ci perdelele-ntr-o parte când le dai, =i ]n odaie Luna vars[ peste toate voluptoasa ei v[paie, Ea
din noaptea amintirii o vecie-ntreag[ scoate De dureri, pe care ]ns[ le sim\im ca-n vis pe toate. Lun[ tu,
st[pân-a m[rii, pe a lumii bolt[ luneci +i gândirilor dând via\[, suferin\ele ]ntuneci; Mii pustiuri
scânteiaz[ sub lumina ta fecioar[, +i câ\i codri-ascund ]n umbr[ str[lucire de izvoar[! Peste câte mii de
valuri st[pânirea ta str[bate, Când plute=ti pe mi=c[toarea m[rilor singur[tate! Câte \[rmuri ]nflorite, ce
palate =i cet[\i, Str[b[tute de-al t[u farmec \ie singur[-\i ar[\i! +i ]n câte mii de case lin p[truns-ai prin
fere=ti, Câte frun\i pline de gânduri, gânditoare le prive=ti! Vezi pe-un rege ce-mpânze=te globu-n
planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine abia cuget-un s[rac... De=i trepte osebite le-au ie=it din
urna sor\ii, Deopotriv[-i st[pâne=te raza ta =i geniul mor\ii; La acela=i =ir de patimi deopotriv[ fiind
robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caut[-n oglind[ de-=i bucleaz[ al s[u p[r, 169
LUCEAF{RUL Altul caut[ ]n lume =i ]n vreme adev[r, De pe galbenele file el adun[ mii de coji, A lor
nume trec[toare le ]nsamn[ pe r[boj; Iar[ altu-mparte lumea de pe scândura t[r[bii, Socotind cât aur
marea poart[-n negrele-i cor[bii. Iar colo b[trânul dasc[l, cu-a lui hain[ roas[-n coate, }ntr-un calcul
f[r[ cap[t tot socoate =i socoate +i de frig la piept =i-ncheie tremurând halatul vechi, }=i ]nfund[ gâtu-n
guler =i bumbacul ]n urechi; Usc[\iv a=a cum este, gârbovit =i de nimic, Universul f[r[ margini e ]n
degetul lui mic, C[ci sub fruntea-i viitorul =i trecutul se ]ncheag[, Noaptea-adânc-a veciniciei el ]n
=iruri o dezleag[; Precum Atlas ]n vechime sprijinea cerul pe um[r A=a el sprijin[ lumea =i vecia ]ntr-
un num[r. Pe când luna str[luce=te peste-a tomurilor bracuri, }ntr-o clip[-l poart[ gândul ]nd[r[t cu mii
de veacuri, La-nceput, pe când fiin\[ nu era, nici nefiin\[, Pe când totul era lips[ de via\[ =i voin\[, Când
nu s-ascundea nimica, de=i tot era ascuns... Când p[truns de sine ]nsu=i odihnea cel nep[truns. Fu
pr[pastie? genune? Fu noian ]ntins de ap[? N-a fost lume priceput[ =i nici minte s-o priceap[, C[ci era
un ]ntuneric ca o mare f[r-o raz[, Dar nici de v[zut nu fuse =i nici ochi care s-o vaz[. Umbra celor
nef[cute nu-ncepuse-a se desface, +i ]n sine ]mp[cat[ st[pânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se
mi=c[... cel ]ntâi =i singur. Iat[-l Cum din chaos face mum[, iar[ el devine Tat[l!... 170 MIHAI
EMINESCU Punctu-acela de mi=care, mult mai slab ca boaba spumii, E st[pânul f[r[ margini peste
marginile lumii... De-atunci negura etern[ se desface ]n f[=ii, De atunci r[sare lumea, lun[, soare =i
stihii... De atunci =i pân[ ast[zi colonii de lumi pierdute Vin din sure v[i de chaos pe c[r[ri necunoscute
+i ]n roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase ]n via\[ de un dor nem[rginit. Iar ]n lumea asta
mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe p[mântul nostru mu=unoaie de furnici; Microscopice popoare,
regi, o=teni =i ]nv[\a\i Ne succedem genera\ii =i ne credem minuna\i; Mu=ti de-o zi pe-o lume mic[ de
se m[sur[ cu cotul, }n acea nem[rginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum c[ lumea asta-ntreag[ e o
clip[ suspendat[, C[-nd[r[tu-i =i-nainte-i ]ntuneric se arat[. Precum pulberea se joac[ ]n imperiul unei
raze, Mii de fire viorie ce cu raza ]nceteaz[, Astfel, ]ntr-a veciniciei noapte pururea adânc[, Avem clipa,
avem raza, care tot mai \ine ]nc[... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr[-n ]ntuneric, C[ci e vis al
nefiin\ei universul cel himeric... }n prezent cuget[torul nu-=i opre=te a sa minte, Ci-ntr-o clip[ gându-l
duce mii de veacuri ]nainte; Soarele, ce azi e mândru, el ]l vede trist =i ro= Cum se-nchide ca o
ran[ printre nori ]ntuneco=i, Cum plane\ii to\i ]nghea\[ =i s-azvârl rebeli ]n spa\ Ei, din frânele luminii
=i ai soarelui sc[pa\i; 171 LUCEAF{RUL Iar catapeteasma lumii ]n adânc s-au ]nnegrit, Ca =i frunzele
de toamn[ toate stelele-au pierit; Timpul mort =i-ntinde trupul =i devine vecinicie, C[ci nimic nu
se ]ntâmpl[ ]n ]ntinderea pustie, +i ]n noaptea nefiin\ii totul cade, totul tace, C[ci ]n
sine ]mp[cat[ re]ncep-eterna pace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ncepând la talpa ]ns[=i a mul\imii
omene=ti +i suind ]n susul sc[rii pân’ la frun\ile cr[ie=ti, De a vie\ii lor enigm[ ]i vedem pe to\i munci\
i, F[r-a =ti s[ spunem care ar fi mai nenoroci\i... Unul e ]n to\i, tot astfel precum una e ]n toate, De
asupra tuturora se ridic[ cine poate, Pe când al\ii stând ]n umbr[ =i cu inima smerit[ Ne=tiu\i se pierd ]n
tain[ ca =i spuma nez[rit[ Ce-o s[-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca =i vântu-n valuri
trece peste traiul omenesc. Fericeasc[-l scriitorii, toat[ lumea recunoasc[-l... Ce-o s[ aib[ din acestea
pentru el, b[trânul dasc[l? Nemurire, se va zice. Este drept c[ via\a-ntreag[, Ca =i iedera de-un arbor,
de-o idee i se leag[. „De-oi muri ]=i zice-n sine al meu nume o s[-l poarte Secolii din gur[-n gur[ =i l-or
duce mai departe, De a pururi, pretutindeni, ]n ungherul unori crieri +i-or g[si, cu al meu nume, ad[post
a mele scrieri! O, s[rmane! \ii tu minte câte-n lume-ai auzit, Ce-\i trecu pe dinainte, câte singur ai
vorbit? Prea pu\in. De ici, de colo de imagine-o f[=ie, Vre o umbr[ de gândire, ori un petec de hârtie;
172 MIHAI EMINESCU +i când propria ta via\[ singur n-o =tii pe de rost, O s[-=i bat[ al\ii capul s-o
p[trunz[ cum a fost? Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri br[cuite a=ezat
=i el, un brac, Aticismul limbii tale o s[-l pun[ la cântari, Colbul ridicat din carte-\i l-o sufla din
ochelari +i te-o strânge-n dou[ =iruri, a=ezându-te la coad[, }n vro not[ priz[rit[ sub o pagin[ neroad[.
Po\i zidi o lume-ntreag[, po\i s-o sfar[mi... orice-ai spune, Peste toate o lopat[ de \[rân[ se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului =i gânduri Ce-au cuprins tot universul ]ncap bine-n patru
scânduri... Or s[ vie pe-a ta urm[ ]n convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri
nep[s[toare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu sl[vindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui t[u umbr[. Iat[ tot ce te a=teapt[. Ba s[ vezi... posteritatea este ]nc[ =i mai dreapt[.
Neputând s[ te ajung[, crezi c-or vrea s[ te admire? Ei vor aplauda desigur biografia sub\ire Care s-o-
ncerca s-arate c[ n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt =i dân=ii... M[gulit e fiecare C[ n-ai
fost mai mult ca dânsul. +i prostatecele n[ri +i le umfl[ ori=icine ]n savante adun[ri Când de tine se
vorbe=te. S-a-n\eles de mai nainte C-o ironic[ grimas[ s[ te laude-n cuvinte. Astfel ]nc[put pe mâna a
oric[rui, te va drege, Rele-or zice c[ sunt toate câte nu vor ]n\elege... Dar afar[ de acestea, vor c[ta vie\ii
tale 173 LUCEAF{RUL S[-i g[seasc[ pete multe, r[ut[\i =i mici scandale Astea toate te apropie de
dân=ii... Nu lumina Ce ]n lume-ai rev[rsat-o, ci p[catele =i vina, Oboseala, sl[biciunea, toate relele ce
sunt }ntr-un mod fatal legate de o mân[ de p[mânt; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai
mult ]i vor atrage decât tot ce ai gândit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ntre ziduri, printre arbori ce
se scutur[ de floare, Cum revars[ luna plin[ lini=tita ei splendoare! +i din noaptea amintirii mii de
doruri ea ne scoate; Amor\it[ li-i durerea, le sim\im ca-n vis pe toate, C[ci ]n propria-ne lume ea
deschide poarta-ntr[rii +i ridic[ mii de umbre dup[ stinsul lumân[rii... Mii pustiuri scânteiaz[ sub
lumina ta fecioar[, +i câ\i codri-ascund ]n umbr[ str[lucire de izvoar[! Peste câte mii de valuri
st[pânirea ta str[bate, Când plute=ti pe mi=c[toarea m[rilor singur[tate, +i pe to\i ce-n ast[ lume sunt
supu=i puterii sor\ii Deopotriv[-i st[pâne=te raza ta =i geniul mor\ii!