Flori din gradina de ganduri 

 
 S-a lasat seara peste florile mele albastre, si roz, si albe, si timide  
Culese astazi din gradina mea de ganduri.  
Le-am stropit cu picaturi de apa proaspata  
Sa nu li se vestejeasca petalele colorate de amintiri frumoase,  
Scoase din cufarul vechi, prafuit,  
al existentei mele prin lumea asta grabita, indiferenta si rece.  
 
Ce frumoase sunteti, flori dragi,  
Ganduri poleite cu sidef!  
Ce miresme salbatice si suave  
impregnate pe aripile timpului  
razbat din inflorescentele voastre!  
 
Nu ma satur sa va privesc si miros,  
Flori albastre, si roz, si albe, si timide,  
Prezente diafane din gradina de ganduri.  
Haideti la pieptul meu sa va imbratisez,  
Sa nu va prinda noaptea in ghearele ei patimase si sa va ucida.  

Melancolie de Iarna  
Isi goleste natura trupulSa-si puna mantie de stele-  
Pulbere de diamante,  
Vis de noapte alba.  
Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.  
 
Suspina, striga:  
Sa cada zapada!  
Sa potopeasca ger!  
Sa inghete apele!  
Sa urle lupii-n paduri!  
 
Dar Iarna nu vine afara  
Sa purifice brazii, si muntii, si apele, si cerul.  
Isi tipa puterea in suflete de om,  
Isi deapana nefericirile  
In suvitele fetelor indragostite,  
Isi arunca fraiele  
Pe aripile tineretii pierdute,  
Isi canta cantecul taraganat  
In glasul femeii  
Care-si plange iubirea fara speranta!  
 

Cand nu ma vor mai durea...  

Cand nu ma vor mai durea timpul, si iubirea, si singuratatea,  
Atunci poate ma voi putea impaca cu viata si voi putea fi fericita  
In indiferenta mea.  
 
Cand nu ma vor mai durea gandul, si amintirea, si tu,  
Atunci voi putea sa traiesc libera ca o pasare,  
Ce zboara spre asfintit fara urma de melancolie sau regret.  
 
Cand nu ma vor mai durea moartea, si tristetea, si suspinul,  
Atunci voi putea sa cant, sa rad, sa dansez,  
Sa imi creasca aripi de dor  
Si sa ma inalt spre infinit cu toate poverile purtate aici pe pamant.  
 

Vals in doi
Pornim la vals impreuna pe petalele timpului  
Cu fete diafane transfigurate de dor.  
Buzele se ating,dansand sfios,  
Frematand de splendoarea atingerilor timide.  
Ma cuprinzi in bratele tale dornice de imbratisari,  
Ramanand inclestati in magia primei priviri.  
Ma strangi la pieptul tau in care salasluiesc dorurile - furtuni si mari calme deopotriva,  
Ma porti cu pasi siguri spre plaje insorite, in care pescarusi inaripati despica zarile neobositi,  
Ma invalui in plasa ta si ma porti in adancuri inundate de straluciri solare,  
Imi deschizi portile sufletului sa-l colindam pe carari tacute,  
Sorbim impreuna insetati clipa in doi-  
Sarutarea infinitului. 

Te aud, te simt, te astept....  

Iubirea-mi ravasita isi tipa durerea cu glas de fiara neimblanzita,  
Isi zdrangane plansul in timpanele-mi obosite de atata liniste, de-atata somnolenta, de atata
moarte....  
Te zaresc prins in gheare de plumb greoaie,   
In zborul sau frenetic, cineva mi te-a smuls hapsan si te duce in labirinturi intunecate,   
Ce poate face el cu un inger in adancuri?  
Duce lumina ta diavolilor uraciosi sa isi priveasca in cioburi de sticla fetele hidoase?  
Ma strigi cu mii de voci si chemarea ta imi sparge timpanele insetate de glasul tau strident, dar cat
de necesar...  
Ma chemi la tine cu toata puterea, tipi, te zbati, te topesti in nefiinta,  
Delirul tau ma ameteste   
De ce nu pot sa te ajut?  
Colivia ta e inchisa cu lacate negre, ruginite,  
Si eu nu mai sunt in stare sa le deschid....  
Ce mult te vreau inapoi, ce dor imi e de tine!  
  
Rupe tu lacatele acelea blestemate,  
Vino, reintruchipeaza-te in abur, in roua, in petale de maci purpurii,   
Canta-mi fiinta zapacita si dorurile,  
Reda-i inimii cantecul pierdut.  
De ce nu poti veni din nou la geamul meu, intruchipare solara?  
Unde ratacesti acum, in ce intunecimi ti-ai inclestat fiinta?  
Ce nouri blestemati ti-au intunecat zarile?  
Am nevoie sa stiu cine a avut nevoie mai mare de tine?  
Ce ti-au promis spiritele intunericului mai mult decat ti-am putut oferi aici, pe pamant?  
Te vreau sa imi deschizi genele amortite de asteptare,   
Sa imi potolesti asfintiturile dureroase,   
Sa imi stropesti zilele cu explozii vocale,  
Sa ma astepti, sa imi daruiesti arderea ta neobosita, sa gonesc moartea care te tine prins in
capcane reci, de gheata! 
Nimeni nu ma acopera  
Nori grei imi invaluie ca o mantie rece sufletul,  
Picaturi de ploaie cad ropotind pe fata mea impietrita,  
Cate un trasnet imi zguduie din cand in cand fiinta,  
Nimeni nu il aude pe strada pe care merg cu pasi repezi,  
Fiecare isi duce norii lui, zapezile lui, soarele lui, fulgerele lui, neobservat.  
Ce paleta diversa de stari meteorologice interioare!  
Acestea nu sunt facute public,  
Pe nimeni nu intereseaza,  
Nimeni nu isi pune umbrela de-asupra capului   
Cand sufletul meu plange.

Tu, Gandule
Du-te, Gandule,  
Zboara departe,  
Lasa-ma singur,  
Lasa-ma gol,  
Matura zarile,  
Fluiera marile,  
Nu te-am chemat  
Sa imi canti, Ecou.  
De El te-a trimis  
Linistea sa-mi tulburi,  
Visele sa-mi bantui,  
Zambetul sa-mi spulberi,  
Spune-i sa ma uite,  
Spune-i sa ma-ngroape  
-n dimineti uitate,  
Spune-i ca nu-mi pasa  
Ca dorul l-apasa,  
Ca sufletu-i plange,  
Ca lacrima-i curge,  
Ca timpul se scurge,  
Si viata il frange.  
Si daca tot nu vrei sa pleci,  
Ma bantui,  
Tu, Gandule,  
Nebun trimis de El,  
Hai, vino,  
Ia inima si sfarm-o!  
Ia amintirile mele,  
Franturi de curcubeie plangand,  
Si,  
Cu glas de plumb topit  
Pe buze fripte de saruturi moarte,  
Prefa-ma in zbor, in canturi, in fum,  
Tu, vesnic sol al durerii!  

Chemarea ta  
Intr-o zi mi-ai soptit la ureche: Vino!  
M-ai luat de mana si te-am urmat  
Nu stiam cine esti, dar vocea ta imi mangaiase trupul,  
Atingerea ta imi infiorase fiinta.  
Am deschis ochii si te-am privit cu nesat,  
Am descoperit o privire calda, un chip bland, un zambet linistit.  
Am savurat magia momentului si am alergat mai departe cu tine,  
Apoi am zburat imbratisati si am gustat un strop de nectar de pe buzele tale  
Mi-a placut gustul si am sorbit insetata,  
Nu stiam ca bausem din pocalul fericirii  
Si era o boala cand dulce, cand amara.  
Apoi mi-ai dus mana la inima si am simtit ca bate infiorata,  
Ti-ai deschis sufletul si m-ai primit inauntru.  
Era cald si placut, o usoara amortire m-a cuprins.  
Apoi am atipit cateva clipe si am simtit ca dormisem o vesnicie,  
Uitasem cine am fost inainte,  
Simteam ca ma prefacusem intr-o pasare,  
Ca imi cresc aripi, dar ca nu pot sa zbor,  
Inima imi crestea si imi repeta frematand  
Ca locul ei e acolo si acolo ar vrea sa-si traiasca eternitatea. 

Masti 
Oameni ce-au fost, oameni ce sunt, oameni ce pleaca,  
Variatiuni pe aceeasi tema,  
Calatori pe acest pamant,  
Pe banda tocita, fugara a timpului,  
Purtatori ai acelorasi masti  
Obosite de atata purtat, de atata amar de vreme:  
Masca bucuriei, a fericirii, a implinirii,  
Dar si a tristetii, a durerii, a amaraciunii, a deznadejdei, a indiferentei, ignorantei, ironiei, mandriei,
egoismului, laudaroseniei,  
Un teatru absurd al mastilor frumoase si mastilor hidoase,  
O singura fata pe o scena mare  
Le poarta pe toate, obosita, descompusa de atatea trairi exaltate,  
De atata naturalete,  
De atata dualitate,  
De atata sinceritate,  
De atata artificial,  
De atata frumos,  
De atata vulgaritate.  
O, smulge masca asta comuna  
Si fii tu insuti, omule,  
De ieri, de azi, de maine,  
Fii tu omul frumos si bun,  
Omul sincer si curat,  
Omul pur si nevinovat,  
Omul bland si inimos,  
Omul drag si credincios,  
Un singur om,  
Fara masca,  
Al tuturor timpurilor.  

Nostalgie
Alergam prin padurea copilariei mele  
Printre tufe de soc inflorit si salcami.   
Eram plina de sperante si imi simteam sufletul usor,   
Iar padurea ma tinea pe genunchi si-mi spunea povesti cu zane.  
Pe vremea cand eram copil padurea ma iubea,  
Pasarile ma ridicau in zbor,  
Iar lumea o priveam de sus.  
Alergam printre tufe de salcam  
Ma imbatam de salbaticia navalnica si tineretea naturii.  
Ce sclipiri de metal avea soarele!  
Ce murmur zanatic raul din vale!  
Ce ochi suavi avea caprioara, prietena-mi!  
Toate-mi apar in minte acum.  
Ce cautam pe poteci nestiute?  
Cate ganduri zburdau in mintea-mi de copil!  
Ce bucurii imi aprindea in suflet sa cotrobai necuprinsul si nestiutul!  
Le traiesc toate, sunt vii.  
Padurea e departe acum  
Pare intunecata si goala  
Pasarile si-au incetat ciripitul  
Si nu mai pot patrunde in incalceala ramurilor batrane.  
De ce nu ma mai primesti nici cu gandul?  
De ce te-ai instrainat, Padure?  
Oare sufletul meu a imbatranit?  
Oare am fost departe de tine?  
Poate timpul a urzit capcane urate  
Poate viata m-a impovarat cu tristeti  
Poate zambetul meu nu mai e atat de sincer,  
Poate inima-mi plange.  
Te chem cu glas inocent de copil   
Cu suflet de mama,  
Cu varsta de adult.  
Vino, Copilarie,  
Lasa-ma sa te visez macar  
In noptile incarcate de dor! 

Copilarie
Strada copilariei mele purta nume
de toporasi si margaritar, de libelule albastre sidefate, de urzici si rodul-pamantului, ferigi, de
corcoduse verzi si zarzare, de padurea Branceni, de raul Vedea, de Ratele si vanatorii, de Cati,
prietena mea, de anotimpuri, de muncile agricole, de Cristina, sora mea draga.

Ieseam afara, 
Radeam ziua-ntreaga cu fluturii de varza si libelulele turcoaz langa raul plin de lisita,
Pana  noaptea tarziu, cand orchestra de greieri invada gradina casei mele,
Iar mirosul de Regina-noptii imi gadila  suav narile.

Imi chemam prietenii toti pe strada,

Cotrobaiam  ulitele, mergeam la scaldat tragand-o de lant pe Fetita, catelusa mea batrana cat
veacul. 

Ma cataram in copaci, furand cirese si gutui in parga,

Alergand  de vecinul Stan sau paznicul livezii 
Care  ma ameninta ocarand cu batul lui lung cat nasul lui Pinochio cand mintea.

Faceam din fiecare dimineata primavara,

Zburam cu pasarile, aleargam, trup usor, fara griji,
Faceam coroane de flori furate din gradini si cimitirul din sat,
Zburdam pe strazi cu miresmele lor nebune in parul ravasit si tuns baieteste.

Ma dadeam in leaganul din caisul impovarat de fructe,

Imi faceam cort sa ma ascund de parinti
Mancam din toate minunatiile pamantului,
Si zilele treceau in zbor,
Fara sa simt.

Innebuneam  albinele salbatice,

Le bateam cu bete uscate in stupi,
Pana ma alergau si ciupeau  fara mila,
Saracute fiinte nevinovate si harnice.

In padurea mea draga

Merele si perele salbatice aveau gust de povesti cu zane,
Si daca le mancam
Mi se implineau toate dorintele
Si ma intalneam cu  zana padurii
Si Baba-Cloanta.

Nu aveam casa, nu aveam somn

Nici macar oglinda sa vad daca am crescut
Nu-mi pasa de rochite, pieptanaturi sau alte moravuri de fetite,
Eram copil, viata era in mainile mele
Si ma asculta.

Oceanul meu
Un ocean se deschide in mine in fiecare zi,
Imi picur in el lacrimile sarate, greoaie, ce cad bolborosind,
Se scurg suferinte tainuite, dureri nemarturisite, visuri neimplinite,
In oceanul meu...

Catarge plutesc pe apele lui agitate,

In care marinarii n-au zambet, n-au somn, n-au odihna, n-au rasarituri de soare, 
Ei vaslesc suspine, doruri, iluzii moarte,
In oceanul meu...

In abisul oceanului  meu inoata pesti orbi,

Ei se lovesc de stanci grele, reci, ascutite,
Ei nu au liniste, nu au dimineti, nu au ascunzis, nu au ragaz,
Taie agitati si haotici apele-n lung si-n lat fara nicio directie,
In cautare de necunoscut
In oceanul meu...

In oceanul meu e noapte, e tarziu, e zbucium,

E simfonia clocotitoare a vietii,
E tipat de pescarusi rataciti,
E frig, ploua, e trist,
In oceanul meu...
Joaca cu cuvintele
Ma joc cu pluralul si singularul cuvintelor,
Cu cuvintele baieti si cuvintele fete.

Cu neutrele e  mai dificil,

Ca sunt neutre si nu au personalitate-
Sincer, mie nu imi sunt dragi!
Ma joc cu cazurile si ne-cazurile,
Cu partile vorbitoare, uneori prea galagioase, chiar obositoare,
Cu sin si mai ales cu taxa.

Le iau in mana, le modelez, le asez frumos pe pamant la soare

Sa se zvinte de intelesuri,
Sa ramana doar esenta lor, pura,
Ca  mai apoi sa le pun in masina de poezii,
Sa le zgaltai putin sa prinda viata
Si sa le incolonez sa se duca strengareste pe hartia alba, imaculata,
Sa le strig pe rand:
Tu, cel mic de colo, treci in frunte!
Tu esti titlul!

Apoi chem cuvintele mari si mici, 

Grele si usoare,
Cele sincere,
Si cele amagitoare,
Care se joaca ghiduseste cu mintile copiilor si profesorilor la scoala.
Chem virgulele, parantezele si cratimele
Si le spun sa se aseze pe unde vor ele,
Cum se si intampla in realitate.
Ce sa mai isi bata capul cu intonatia si gramatica?
Chem rimele sa cante muzica,
Sa dirijeze simfonia cuvintelor,
Ca sa nu ne plictiseasca poezia
Si sa adormim cu cartea deschisa
Sa sforaim!

Tara mea de departe

M-am nascut cu tine in suflet, Romanie, patria mea frumoasa,
Am ravnit la  aerul proaspat al padurilor tale verzi,
Am  visat cu ochii deschisi, numarandu-ti norii pe cerul albastru,
Ti-am cunoscut vitejii din carti,
Rasfoite departe, pe meleaguri straine,
Ti-am cantat cantecele cu mandrie-
Sa le auzi de departe, sa simti durerea despartirii mele de tine.

 Tu ma atragi miraculos de acolo, de  unde stai neclintita,

 Cu sopot de rauri grabite, 
 Cu capre negre sprintene ce sfideaza culmi prapastioase,
 Cu padurile tale pastelate, toamna.
Cu peisaje de iarna la sate, desprinse din povesti.
Ma imbii necontenit cu miros de mere coapte,
Cu gust de cozonaci aburinzi de sarbatori,
Cu oameni frumosi si destepti,
Gatiti frumos in ia de sarbatoare 
Ce-ti  duce numele peste tot in lume.

Ce te face atat de irezistibila:

Istoria ta zbuciumata,
Oamenii tai frumosi,
Campurile tale manoase,
Padurile racoroase,
Dulceata graiului?
Cine ar putea alege din atatea podoabe?

Uneori viata e 
Viata este uneori ca un murmurAbia palpita, abia o percepi, abia o traiesti. 
Alteori e ca o muzica
O asculti uimit, o patrunzi, o fredonezi cu interes.
De cele mai multe ori e ca un scancet, ca o strigare, ca un tipat inabusit, ca o durere
Si suspini.
Vine si timpul, mai rar, cand viata e feerie, e spectacol, e lumina, e bucurie.
Atunci vrei sa o impartasesti cu toti.
Apoi soseste momentul cand viata se stinge
Cand nu mai are putere, glas, zvacnire, putere, vointa.
Atunci ne resemnam si ne retragem timizi
Catre zari noi, pe care desi nu le-am cunoscut,
Ne indreptam negresit.

Tu, ie, floare rara-ntre flori

Ai decupat timpul si ti-ai tivit cu fir din soare ie Sa o porti azi, de sarbatoare,
Tu, floare frumoasa si-nteleapta de la sat.

Ti-ai rugat florile din gradina sa faca hora pe pieptu-ti de fecioara

Toate parfumate, zapacite, poleite cu    
pulberi multicolore.

Spicele s-au grabit sa-ti faca cununa in parul zburdalnic,

Pasarile ti-au impletit cosite de foc.

Tu, ie, floare rara-ntre flori,

Zana venita din timpuri anistorice,
De cand ratacesti pe plaiurile acestea?
Cum de ramai mereu tanara?
Cum nu te-au obosit verile, iernile, toamnele incarcate?
De unde ai atata energie in corpu-ti de fecioara de la sat?
Cu ce iti hranesti atatia copii ce cutreiera tara asta in lung si-n lat
Cantandu-ti povestea, spunandu-ti istoria, laudandu-ti frumusetea?

Tu, ie milenara, zbuciumata  de dor si patima,

Cat de inepuizabil e firul din care te tesi?
Cum de ratacesti inca in modernitate 
Cu atata nonsalanta?
Monotonie pe un pendul
Un pendul urias mi-e timpul ce se scurge monoton
Imi ticaie haotic zdranganindu-si miscarile lenese.
Gandurile alunecand pe miscarea-i ratacita
Isi murmura versurile agale in pas sacadat.
In ritmul lui vorbele se dematerializeaza,
Ies din gura ca niste balaurui inofensivi
Ce-si  sucesc intepenirea pe varful buzelor impietrite.
Soaptele tipa, strigarile tac,
Totul devine inert si molatic
Ca si corpul care isi intoneaza bolnavicios neviata.

Ea si El 
Daca port sandale si pantofi cu toc,
Daca rad galagios si imi place sa visez cu ochii deschisi,
Daca port fuste, rochii, cercei si alte accesorii,
Daca am forme rotunde si mers unduit,
Daca imi plac florile si pasarile
Si daca zambesc copiilor scumpi pe strada,
Asta nu inseamna ca sunt altfel decat orice alta fiinta,
Ci inseamna doar  ca sunt Femeie.

Ce ma face sa fiu Eu este cu totul altceva

Si prin aceasta sunt diferita de alte Ele/Ei.
Iata deci ca sunt la fel ca toate si prin mine insami altfel decat celelalte.

Deci, poate te intrebi cine totusi sunt?

Sunt muzica marii inspumate,

Linistea unei dimineti insorite,
Adierea vantului primavaratic,
Splendoarea ratacirilor,
Visul tineretii zburdalnice,
Culoarea rasaritului marin,
Mireasma florii de mar abia inflorite,
Gingasia surasului sfios,
Aroma ciresilor in floare,
Harnicia mainilor neobosite,
Melancolia muzicii,
Caldura primului sarut.

Sunt eu, Femeia,

Cea care isi primeste sub aripile protectoare copiii
Si inca mai are atata loc in suflet
Sa iubeasca tot ce e frumos pe lume,
Inclusiv pe tine,Barbatul!

Ma doare...
Ma doare realitatea,Ma dor timpul,lucrurile spuse si nespuse.
Ma dor oamenii si prezenta lor,
Ma dor visurile mele si neputinta,
Ma dor prezentul, trecutul si viitorul grabit,
Ma dor gandurile si amintirile,
Ma doare totul
Sunt mistuita de o boala incurabila.
Ganduri, dureri inabusite, sperante zadarnicite
Clocotesc in strafunduri intunecoase
Si erup in cuvinte fierbinti,
Dureroase, ce ranesc.

Imi dezbrac straiele sufletului si raman goala in fata ta,

Nicio urma de pudoare, 
Doar sinceritate pura 
Si sfasietoare tristete,
A lucrurilor neintamplate
Si imposibil de controlat sau oprit!

Ma simt golita de idei,

Secatuita de forte, 
Descurajata de neputinta 
De a-mi imbraca sufletul cu straie noi, 
Care sa reinvie iubirea, setea de viata,
Sa-mi insenineze fata,
Sa-mi redea speranta-

Ca viata ar putea fi frumoasa

In doi!

Tu
În căsuţa ta de pluş,

Căptuşită cu poveşti,

Gingaş ghemotoc de viaţă

Agăţat stai de o aţă,

Aşteptând cu nerăbdare

Ziua de ieşit la soare.

Inimioara ta micuţă

Bate-ncet ca o tobiţă

  Şi te mişti în lung şi-n lat

Arătându-te important,
C-ai crescut şi-ai învăţat

Tot ce mama ţi-a cântat.

Iar când casa – ocrotitoare

A ajuns neîncăpătoare

Şi-afar-ai apărut,

Ursitoarele vrăjite

Ţi-au adus în dar grăbite,

Gingăşie şi candoare,

Să creşti mare ca o floare,

Să fii vesel, fericit,

Sănătos,

Bine – ai venit !

                                                   Voi şi noi

                                            Două sferturi fragile – voi

                                            Două sferturi mature – noi

                                            Împreună, un întreg bine sudat,

                                            Un univers la care-am sperat.

                                             Voi – sorii,
                                             Noi – Pământul,

                                             Fără întrerupere în jurul vostru ne rotim,

                                             Iar voi ne încălziţi sufletul

                                             Ce binecuvântare!

                                             Distanţe între noi nu există întrucât

                                             Orice separare ar fi capabilă să distrugă

                                             Creaţia.

                                               Veselia, râsul, emoţiile,

                                            Bucuriile, împăcările, gingăşia,

                                            Dar şi plânsul, greutăţile,

                                            Grija, supărările, teama,

                                            Toate fac parte din viaţa noastră

                                            Aceasta este viaţa adevărată.

                                            Am visat să existăm aşa,

                                             Sperăm, ne rugăm să rămânem,

                                             Nu putem concepe altfel viaţa,

                                             Avem nevoie unii de alţii.

                                            Ne atragem şi ne respingem.
                                             Râdem şi plângem.

                                               Suntem şi flacără şi apă, deopotrivă,

                                             Creştem, devenim împreună.

                                            Jumătate cu jumătate

                                            Formând un întreg.

                                            Nevoie şi sprijin pentru viaţă,

                                            Încredere şi stabilitate,

                                               Iată, aceştia suntem

                                                             Noi !