Rugăciune

Eu nu îţi cer, Iisuse, să faci din mine-un sfânt,

Atâta timp cât timpul e trecătoare spuză,
Ca să rămân un muritor de rând,
Nu-ţi cer decât să-mi fii tăcută călăuză.

Eu nu îţi cer, Iisuse, palate şi castele,

Atât cât port în mine talantul ce mi-1 dai,
Nu-1 rătăci prin gândurile mele,
Ci-ajută-mă să-l rostui comoară pentru Rai!

Că Te-am descoperit e cel mai mare Dar;

Numai atât te rog, când lumea va cădea,
Ca să nu-mi fie clipa în zadar,
Deasupra minţii mele, să fie Palma Ta!
In rugăciune

Rod carii podeaua-ntunecată;

Ea plânge, nu-i aude
De ceasuri stă în rugăciuni, plecată...

Biserica-i veche, doar ruga e nouă;

Ea plânge, n-aude
Catapeteasma când crapă în două...

Călugării cântă, ecoul sună în vale;

Ea bate mătănii, nu vede
Cum îngerii o-mbracă în luminoase zale.
Atâta verde în ochi nu mai încape,
Miros de liliac te-adoarme cu somn blând, Atâta soare şi lumină dorm în ape,
De ce să porţi atâta teamă-n gând?

Atâţia îngeri plutesc deasupra noastră...

Şi ca pe orbi ne duc către lumină,
Ne tămâiază viaţa prin fereastră,
De ce să-ţi piară sufletul în tină?
Atâta har purtăm pe sub veşminte...
Atâta Dumnezeu încape-n noi...
Atâta Binecuvântare avem printre cuvinte! De ce să ne purtăm atât de reci şi goi!?
iin jocuri de un urmaş Cu ochi de
flori şi păr bălai Născut
cuvinte rag de din dor de pisc golaş,
jurăminte ri etern Din rana zorilor de mai...
fidel cioarele-n
duel. L-oi scălda-n ape de izvor,
Din frunze moi am să-i fac
strai, Sufletu-mi fi-va cuib de
rgi ca ea prin timp dor Gândind la zorile de
Niagarei nimb i mai...
plumb în cruce ai
te îndrepţi spre Urmaş să-mi spele rana-n
Rai mir, în drumul meu către
apus, Inima-i fi-va trandafir,
Când eu din lume voi fi dus,
\geri să te-apropii
umineze ochii Iubească-n locul meu de
coana Sfintei Ana toate Steaua pereche să-şi
ică Nirvana...! găsească; Să fiu icoana lui
Copil din flori în noapte,
Să-şi soarbă cupa lui
firească...
Dăruiesc lumii
Pentru ce?

Pentru ce-mi eşti icoană în vise

Şi mă-neci în năvalnicu-ţi dor?
Pentru ce-mi spui vorbe nezise
Şi-mi faci noaptea tărâm de fior? Cât m-a
Mi-ara ti
Pentru ce azi ecoul mi-1 bântui in ei s-a
Şi te-apleci peste mine în zori? De mita
Pentru ce mai jeleşti şi te tângui Dar eu.
Minţind că-mi eşti cunună de flori... M-am d

Pentru ce tu îmi tulburi destinul Cât m-a ms

Nici mă vrei, nici mă iei, nici mă laşi... N-au spi

Pentru ce mă îmbeţi ca şi vinul Au ptân*
Şi m-ascunzi zi şi noapte sub paşi? Dar eu, i

M-am €fe
Pentru ce ai venit lângă mine?
Să-mi-atingi sânii goi, ochii plânşi, pasul Chiar şi
stins... ce tu rămâi o minune
Pentru Şi din ac
Peste care iubirea s-a nins? Să-mi ft Şi
taină i
Pentru ce ai venit în noaptea-nstelată Dar eu, r
Să mă smulgi din altarul curat, M-am di
Să îmi sorbi seva dulce de fată,
Să mă-mbeţi cu gustu-amar de bărbat?

Poate că nu vom şti niciodată De mi-ai

fost menire, ori îţi sunt blestem--- Tot
ce ştiu e că iubirea mă-ndeamnă Să te-
aştept, să te-ador, să te chem!
Te aştept

Care-i bărbatul ce plânge a mea urmă?

Să îi scurtez deodată aşteptarea,
Să-i netezesc cu flori de mai cărarea...
Să-i fiu a lui sirenă şi el doar mie, marea!

Cine-i bărbatul ce plânge-a mea iubire?

Pe unde rătăceşti, de ce îmi eşti străin?
Vino să bei din mine, să-ţi fiu sălbatic vin,
Iar tu icoana mea, la care să mă-nchin!

Pun capăt depărtării, arată-te puţin!

Azi candela aprind cu foc mistuitor,
Şi bat mătănii noaptea-n dormitor,
Unde-i bărbatul ce plânge năvalnicul meu dor?
 Bărbatul
Care-i bărbatul ce plânge a mea urmă? Din ce
pocal sărmanu-şi bea durerea?
Şi ce tavemă-amarul lui îl curmă Şi-l
minte că-i aduce mângâierea?
Cine-i bărbatul mânat de-un singur dor, în
noapte? Şi trezit în zori de roua rece, Muncit
de-acelaşi vis istovitor,
Care nu vrea din noaptea lui să plece...

Unde-i acest bărbat? La el m-aş duce-n Sub

lună clară pe aripi de vis,
In încleştare-i sacră să cobor,
Şi să-i aduc crâmpei din Paradis

Unde-i bărbatul ce plânge a mea urmă?

Iubito

Un trandafir în ochi ţi-a înflorit Mirosul lui

m-a îmbătat pe cale,
Lumina ta e înc-un răsărit
Când miruieşti cărarea cu lacrimile tale...

Cu flori de roze peste tărâm ai nins Petale de

culori şi salbă de suspine,
Voi fi corola sacră din veşnic Paradis Când
lacrimile tale vor înflori în mine
De-aş fi un cerşetor, în poarta ta să bat Şi
m-ai milostivi numai c-un biet sărat,
Sărutul tău m-ar face deodată împărat! îţi
jur că mi-e de-ajuns şi n-am să cer mai
mult

Dintr-un sărut pot construi castele Sau pot s-

alung chiar moartea dintre noi Sau pot să fac
o scară până mai sus de stele Şi, necuprinsă,
lumea s-o împărţim la doi!
Dorinţă

Striveşte-mi buzele
cu-a ta înfometare!
Din crama ta, iubire,
să bem şi noi un vin,
Striveşte-mi trupul
cu-a ta îmbrăţişare!
Cu visu-ntemeierii
îmbată-mă puţin!

Aprinde-mi buzele
cu-a dorului văpăi!
Prefa-n dorinţă
noaptea grea de chin,
A

Ineacă-a mea privire-

n ochii tăi! Aprinde-
mă mereu şi stinge-
mă puţin!
Din visul ucis

M-a învolburat dorul de

tine,
Mi-a zdrobit inima
cuvântul tău nerostit,
Mi s-a tulburat
ochiul, aşteptându-te
la întâlnire, Sunt alt
om, născut în mine,
din visul ucis,
Cu aripi frânte, cu
amintiri îngropate de
vii, Cu pasul trăgând
spre-nnoptare, cu
chipul tras, Caut
doar locul căruia să-i
spun: “acasă”!