Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trezește-mi lacrima
Trezește-mi lacrima din vise,
Și ninge, ninge-mi peste ea petale de narcise.
Hai, scaldă-mi ochii iar în roua dimineții,
Și plouă, plouă peste ei răcoarea vieții.
Incertitudini
Cântec etern
Reverie
Cu lacrimi dulci
Își ostoiesc, azi, setea
Ce veșnic reînviază.
O rază a lunii, rătăcită,
Le umbrește chipul,
Și trandafirii lăcrimează.
..............................................
La orizont se albăstrește zarea,
Şi parcă-aud suavul lor oftat.
O lacrimă revarsă mare,
Peste-un sărut,
De-a pururi, aşteptat.
Vorbe
Cad suflete
Cad suflete din cer,
ca o ploaie albastră de fluturi,
Privindu-le haina de fier,
Le strig să se oprească o clipă,
să le destăinui visul trist de-aseară,
Dar ele cad, fără oprire,
și prima, și ultima oară.
Aripile lor ușoare mi se zbat sub pleoape,
Le simt în inimă, în gând,
în coastele, toate.
Strig:
-Uite, ploaia mea de suflete-fluturi,
Am trimis-o să îți aştearnă pe față săruturi,
cu aripi albastre-străvezii,
să te-ntrebe dacă ochii ți-s vii.
Să ne urcăm pe scara trupurilor-fluturi, spre cer,
aviea, să plutească, pe chipuri, același mister.
Speranța îmi ticăie fruntea
cu zgomot de șoapte,
O pasăre roșie cu ciocu-i de foc
îmi cântă în strania noapte.
Se uită la mine și mă întreabă cine sunt.
(În talpă rănile mi-s grele
și Timpul mi le vindecă mergând.)
-Străină sunt, în astă noapte,
și-mi caut sufletul pierdut…
Dar cântă, cântă mai departe,
prin geam, în zare,
zburând eu l-am văzut!
În Edenul pregătit
Să ne pregătim în taină,
Fiecare, câte-o cruce.
Apoi, viii să se-închine
Trupurilor aplecate,
Care-acum mai stau legate,
Mâna dreaptă de cea stângă,
Lacrima să nu mai plângă,
Trupul nostru,
Refăcut acum, de mine
Îl trimit în dar spre tine,
Ca pe un cer necunoscut
Ce alăturea ne ține:
Eu, cu umbra ta de gând,
Tu, cu mine.
Un înger, iată,
a murit,
în adormire.
Iar altu-i plânge
somnul liniștii
torcându-şi visele
în rătăcire.
Un înger astăzi,
a murit,
în amintire.
Și eu îi caut
trupul liniștit,
țesut în zeci
şi mii de fire.
Un înger
aripa și-a rupt
la tine-n soartă.
Și te întreabă liniștit
de-ar mai putea
să își croiască,
în zenit,
o nouă soartă,
ca pe o haină de-mprumut
pe care nimenea
nu i-o mai poatră.
Să-i fie haina lui,
de sărbătoare,
și poate lutul,
să îi mai simtă
a ei răcoare
&&&
Un înger,
dimineață,
s-a trezit.
Și te întreabă
de-ai gândit
că el,
aseară,
a murit...
Cântec
Nu-mi cere să apun,
Atâtea am să-ţi spun.
Şi nu mă mai goni,
Învaţă-mă a iubi.
Descântă-mă cu foc
Şi fir de busuioc,
Sau floare de sulfină
Cu mir la rădăcină.
Topeşte-mă în ceară
Să ard lumina-n pară
Şi du-mă-n zori la rău,
Oglindă să îți fiu,
În unde să te-alint
Ca floarea pe cuvânt.
Trandafirul albastru
Bine-ai venit!
De când te aşteptam, străine,
Pe ţărmul mării întârziat.
Să ne-afundăm în valul ei, nebunul,
Toţi aşteptaţii: unul, după unul.
Până s-o umlpe marea de nevoi,
Iar stâncile or să ne cheme,
Să ne împartă viaţa înapoi
Şi gândul, cu migală, ni-l vor cerne.
O mână am întins până la stea,
Să-i ţin sclipirea ei pribeagă,
Cu sila să-mi îndes în ea
Părerea mea de viaţă neîntreagă.
Tristeţea adormită, ieri, în piept,
Azi, strigă, se deşteaptă,
Ca mâna întrupată pe nedrept,
Ce-şi face cruci cu-aripa dreaptă.
Nostalgie
Eternitate
Iubirea mea
Firul sorţii
Bate ceasul înserării,
Gând ascuns se zbate-n tâmplă,
Vreau să scap de taina nopții
Dar minunea iar se-întâmplă.
Zbuciumate asfințituri
Ardeți suflete pierdute,
În tăcerea albă a nopții
Gânduri vin să se sărute...
Circul Lumii
Circul lumii-abia începe,
Adevărul stă în umbră...
Lume-și pune fard pe față,
Încercând să se ascundă...
Te știu de mult
Morman de carne
Luat cu împrumut,
Îmi zaci în trup
Și mă încingi,
Cu oasele mă închingi.
Și simt cum mă
Atragi spre cimitire,
Cum tai din mine
Firul multor zile.
Încerci să mă îngropi,
La căpătâi să-mi cânte
Miile de popi.
Să mă strivești
La tine sub călcâie,
Ai vrea să mă prefaci
În caloian, momâie.
Și zac și zaci.
Tu-ncerci
Să mă dezbraci.
Îmi arzi dorințele pe rând,
Le arzi și aripile când
Se nasc în gând,
Și mă întorci ca pe-o strigare,
Cu umbra sub pământ.
Dar nu uita
Că am să viu, târziu,
Să-ți duc eu coastele la râu.
Să îmi păstrezi, cu împrumut,
Iubirea mea ce-și face-n tine așternut.
Privesc trupu-ți
ce se-ascunde-dedesubt,
Străbat văi întunecate,
Pasul îmi reface drumul,
Ce cândva, l-am început.
...............................................
Dar țin minte că-n odaie
ușa s-a îndepărtat,
Și-ai pătruns cu-înfiorare,
Când uitam că te-am chemat:
Nu pe zeul cel din tine,
ci, doar umbra-ți tremurată,
Strat cu strat.
Mă lăsam în asfințit,
Cruce/stea-de răsădit,
Taină aspră de femeie,
Trupu`-mi scăpăta, scânteie
Văl de amintire
Spaime de tăceri,
Visul de demult
Înflorit de raze,
Coasta mea de lut.
Văl de amintire,
Straiul meu de nea,
Aprinzând luceferi
Peste gura ta.
Norul meu de sânge,
Pulbere apoasă,
Spulberând albastru-n
Talpa-ți mătăsoasă.
Oglindiri de trupuri,
Zumzet de cristaluri,
Adunând în cuiburi
Gânduri fără maluri.
Suflet, șubrezit-ai,
Pustiind cărări,
Te adună-n unde
Triste călimări.
Veniți!
Când mă îndoiesc
Te-ating în piept, stingher,
cu aripile șlefuite de oțel,
și să-ți șoptesc sau poate să gândesc:
-aș vrea să te privesc!
să te întreb ce-ai zis,
când lunecam spre Paradis,
că m-ai uitat, atunci
când ai crezut că am plecat?
ori poate doar m-ai așteptat,
să fiu mereu în visul tău,
să-ți strâng ninsori
cu brațele de flori,
să te trezesc,
să-ți scriu cât te iubesc,
să îmi lipesc de geamul tău,
fiorul meu de nimfă diafană,
uitată-n stană,
și să te țin legat,
cu trupul aplecat,
cu gândul încurcat
în visu-mi ferecat.
dar stai! de toate mă îndoiesc.
sunt trestia cu chip lumesc,
cu rădăcinile înfipte-n strat ceresc.
Un Loc al meu
Nostalgii de toamnă
Definire
Post-urmă
Şi ne voi stinge
Călătorul meu negând,
Uitat în trist acord sinistru,
astupat,
Iar noaptea ne va țese
Din înfrângeri/cu lacrimi vii
de neuitat.
Şi ne vom stinge
,,Ochiul meu de foc,,
Uitat în vatră să mă ardă
Strângându-mă Văpaie-Om și Foc,
Voi lumina Lumina stinsă
La un loc, sau vâlvătaie.
Mă-notc la tine
Sărutul apei
Prestidigitaţie
Eu sunt străina făra nume,
Venită-n vise pe furiş,
Strivind tăcerile în spume,
Mulţimile de trupuri
În inimă am stins.
Exuberanţă malignă
Tu ce strălucești pe cerul
Cel cu apă-învolburată,
O să-mi ţii pe umeri râul
Ce mă-îngroapă şi dezgroapă?
Reverie
Totem de gând
Poveste albastră
E noapte albastră,
Ce-mi bate în geam,
Un fluture tandru
Izbit de un ram.
EL aripa-și moaie
În doruri și chin,
Trist, obosit, singuratic,
Cu mine închină
O cupă cu vin.
-Avântă-mă-n zare,
Şi întrece-mă-n zbor!
Cu gândul în soare,
Să trec peste nor.
Destinul și Clipa
Privesc, lin, în ceață
Povestea albastră
Ce-o scriu dimineață,
Forțându-mi aripa.
-Ascultă şi strigă,
S-aude tăcerea.
Și pasărea/flutur îmi vrea
mângăierea.
Aud, ades
Povești
Zâmbește și cântă!
Zâmbește și cântă!
Iar ne-ntâlnim pe cărări.
Azi pacea ascunde
Văpaia de ieri.
Zâmbește și cântă!
E luna pe cer,
Și îngeri-ascultă
Sub plopul stingher.
Zâmbește și cântă!
Privește spre mare.
E pasul-mi ce urcă
Aceeași cărare.
Nostalgie
Plâng pădurile bătrâne,
Stropi de viaţă tulburată,
Mâna Ta nu-mi netezește,
Sufletul ca altădată...
Cad suflete
Răspund:
-Străină sunt, în astă noapte,
și-mi caut sufletul pierdut…
dar cântă, cântă mai departe,
prin geam, chiar astă-seară,
zburând eu l-am văzut!
Focul sacru
hypnotic val
opreşte-te, străine,
în punctual cel final
şi joacă-ţi irealul cel real,
la ultimul tău bal.
dar nu-ncerca să înţelegi şi
să dezlegi ce au legat
cu sforile nebune
zecile de ,,piezi,,
la ce folos să te transformi
ş-acum, în pulbere,în fum,
ş-apoi cenuşa adormită
să-ţi adun
din firele de cioburi
să te recompum..
ce vrei? să iei
grămezile de infinit,
să te îngroape în zenit?
opreşte-te! auzi ceva?
te strigă-n toiul nopţii cineva?
e doar oglinda vieţilor din viaţa ta,
te cheamă să o legi
sau s-o dezlegi
ca pe o haină ruptă de-mprumut,
o tăietură-n palmă de durut...
(hypnotic val ce mă afunzi,
şi în adâncuri albe de nepătrunsuri
mă pătrunzi, aruncă-mă în arca norilor rotunzi).
Când plec
Dragă Linişte
O tăcere așteptată
Vine-n vise pe furiș,
O, dar parcă-întâia oară
Văd un rai de aluniș...
Urmează-mă!
Am vrut
Am vrut să-ți număr coastele din trup
Să văd de n-ai cu una-n plus.
Dar tu te-ai dus în sânge de Apus,
Și încă mai aștept pe ochi
Acel sărut adevărat,
Mă-întreb de te-am pierdut și
Mă înfiori (ne)vinovat
Ca un răvaș ucis
De nemilosul gând
Ascuns în vis.
Plouă
Plouă-încet și nu s-aude,
Dar nici valul nu s-arată,
Plouă peste trupul vostru,
Ploaia cea de altădată.
Vântule, cuvântule
Despre Eden
O lumină inundată
Mângâie în veci cărarea,
Crini cu fruntea aplecată,
Îți aduc pe veci uitarea.
În grădina fermecată,
Cântă florile iubirii,
Îngeri-cu penelu-n mână,
Azi ,pictează trandafirii.
Înger galben
Bine-ai venit!
Imnul iubirii
Evadare
De ce ?
Poetul
Evoluţie
Ochiul lunii
Ploaia