Evadarea în iubire
Hai să ieşim cumva dintre versuri,
-Captivi inutil am rămas în poem-
Din zidul celulei, rânjesc înţelesuri
Cu rime forţate de care mă tem
Pledăm vinovat de… un fapt oarecare
-Un el şi o ea, doi bolnavi de iubire-
Ne vor crede nebuni, afişând nepăsare,
Le vom râde forţat ascunzând amăgire
Vor privi pe ascuns, dar atunci ne-om preface
Că dorim cu-orice preţ să le facem pe plac
Pân’ vor crede că-i cazul să ne lase în pace
Că şi noi, după reguli, ne iubim "adecvat"
Vor afla mai târziu c-am fugit undeva,
Evadând dintre norme şi sfidând nişte legi
Şi că tot ce avem -mâna mea într-a ta-
Este tot ce lipsea ca să fim iar întregi
Să ieşim dintre rime, să fugim din poem,
Întuneric se face tot mai mult între versuri
Cresc metafore-gratii şi de ele mă tem
Când rânjesc de pe ziduri ne-ncetat înţelesuri.
Din nimic
Din nimic născu norocul
Îmblânzirea ta, prin glas
Și-ai rămas cu fruntea-ceruri
Și cu rouă-n loc de nas
Am zâmbit spre farsa'amară
Clești de voci se-nghesuiau
Sub impresia mea cea rară
Și-mi smulgeau cuvântul Vreau
Vreau să plouă-n veci cu tine
În adâncuri să mă speli
Vreau să naști răspuns in mine
Sub pământul sterp, să gem
Vreau și mâine să mai fie
Învierile cuminți
Să ne coasem brațe-n brațe
De la glezne până-n dinți.
Aripi de dor
Am în inimă aripi de dor 
Și simt cum zboară spre înaltul gândirii 
Dar zidul rațiunii încerc să-l dobor 
Să văd in orizont lumina iubirii.
Mă agăț de amintirile ce-mi sunt încă vii 
Căci vreau să ma lupt cu umbra tristeții 
Și-mi țes cu cerneală firele vieții,
Așteptând cu răbdare când ai să revii.
Mi-e dor și mi-e teama caci este firesc 
Să vreau să te am mereu lângă mine 
Dar cu bucuria speranței traiesc 
Caci nu va fi azi, dar poate vii maine...
Născută din haos
Îmi amintesc cum îmi zâmbeai discret
Printr-un amestec de lumină cu-ntuneric.
Enigma ta mă transforma-n poet,
Iar tu te transformai în muză de generic.
Privirea ta mă condamna la nemurire,
Însă, impuritatea mă dezola-n adaos.
Tu dispăreai fără să dai de știre
Și mă lăsai pierdut în minunatul haos.
Și iar apari, dar mă ignori întruna,
Fără să-mi dai vreo explicație, femeie!
Într-un final îmi explicase luna,
Că eu sunt lacătul, iar tu-mi ești cheie.
“- Ce paradox! Cum e posibil să-mi fii cheie?
Lumină ce nu strălucești în întuneric!”
Ușor simțeam cum viața mea se-ncheie,
În ecuație necunoscut și anulat numeric.
După un timp am renăscut homeric
Și m-am întors ca să-mi închei poemul,
Tu renășteai mereu din întuneric,
Haosul îți e mama, iar tatăl ți-e edenul.
- Așteptare - Ieşită din mare pe plajă te-ntinzi
Aud cum urlă sufletul, pentru o îmbrățișare,  Mărgele de apă se scurg pe picioare,
Tu nu îmi dai nimic, eu lună fără soare,  Raze şi valuri pe spate-ți reflectă oglinzi,
Mă pierd în întuneric, doar cu lumina mea,  Eşti fecioară ofrandă a zeului Soare.
Căci restul stelelor, nu au vrut să mai stea. Cu degete reci mă plimb pe trupul încins
Aud cum cere sufletul, un gram de atingeri,  Simt cum tresari şi întrebi cu mirare,
Dar nu primesc nimic, fără convingeri. Ce mi-ai făcut? şi eu ți-am răspuns:
Nu m-am pierdut de tot, încă stau și aștept Un dulce sărut, dărâmă un templu de sare!
Să-mi redai ritmul inimii ce îmi bate în piept.
Sunt în cușca iubirii, cu gratiile de lemn,
Deși le-aș puta rupe, veghez aici etern.
Doar tu o poți deschide, cu o cheie fictivă, 
Pentru-a elibera.. iubirea primitivă.

În baia micuță cu duş

Oglinda-i topită de abur fierbinte,
Curat e prosopul din pluş
Obraznic mi-e gândul din minte.
Fulgi de săpun şi fire de păr
Lipite stau pe faianță,
O mână scăpată pe lângă picior
Te face roşie la față.
Goală şi caldă te-apuc
De sânii rotunzi şi coapsele pline,
Femeie, trupul ți-e fruct
Şi nu mă mai satur de tine.

Tâmpla-mi pocneşte
Gura duhneşte a vin,
În sticla golită pluteşte
Dopul, pe-un strop de venin.
Tavanul, ciudat se roteşte
În sensul bătăii de ceas,
Noaptea muşcă orbeşte
Din timpul ce ne-a rămas.
Brațul slăbeşte strâmtoarea
Simt cum aluneci, te pierd,
Oare-i de vină licoarea
Ce-mi stinge focul din piept?
Buzele şterse de ruj, îmi şoptesc
Trădând un zâmbet senin:
"Prostuțule, oamenii mor din iubire,
Nu dintr-o sticlă de vin!"