POEZII

M rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei. Pe morti n rugaciunea de seara mi-i culeg. Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte. Au fost n ei avanturi si-au fost si pogoraminte. Putin n fiecare, n toti am fost intreg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane? Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane, Sunt si eu printre mortii rugandu-m s-i ierti. Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg, Cnd crugul alb al zilei pamantul incununa: Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

Pe-aici, n sus, e schitul la capat de colnic. L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept Cu sfinti intre stergare de galben borangic Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept. Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean De dincolo de lume te-ndeamna s renunti O taina fr de moarte la veacul pamantean. Vom asculta din strana vecernia-n sobor Cnd intra-n schit odata cu pasul serii lent In murmure ca zvonul albinelor n zbor Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cnd holda taiata de seceri fu gata Bunicul si tata Lasara o chita de spice n picioare Legand-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau matasos S-nchipuie barba lui Domnu Cristos. Cnd painea-n cuptor semana cu arama, Bunica si mama Scotand-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parca moaste cinstite si lucii Ca painea, dand abur cu dulce miros, Parea ca e barba lui Domnu Cristos. Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce, Hraneste-m mama de sfant Dumnezeu. Ca bobul n spice si mustu-n ciorchine Esti totul n toate si toate prin tine, Tu painea de-a pururi a neamului meu. Din coarda de vita ce-nfasura crama Bunica si mama Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;

Copile, graira, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mama varsate prinos La casnele Domnului nostru Cristos. Apoi, cnd culesul de struguri fu gata, Bunicul si tata In joc de calcaie jucand nestemate Ce lasa ca rana siroaie-nspumate, Copile, graira, e must sangeros Din inima Domnului nostru Cristos. Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce; Adapa-m, seva de sfant Dumnezeu. Ca bobul n spice si mustu-n ciorchine Esti totul n toate si toate prin tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Podgorii bogate si lanuri manoase, Pamantul acesta, Iisuse Cristoase, E raiul n care ne-a vrut Dumnezeu. Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane Si sangera-n struguri si frange-te-n paine, Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

Tu, cel ce te ascunzi n eterna-ti amiaza Prind coaja de carne din spatiu. Si lumea o spanzuri n haos de-o raza, Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza; Metanie tie, Parinte. Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza Izvod nevazut al vazutelor linii, De-adancul luminii nesatiu. M scalzi si pe mine n unda luminii De tine mi-e foame, de tine mi-e sete, Un mugur de carne fierbinte. Fac dara de umbra acestei planete Sunt duh invalit n naluca de huma, Cu spuma de soare pe creste; Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma, Si-n saltul credintei gustnd vesnicia, Dar sunt neraspunsa-ntrebare. Din pulberea lumii mi strig bucuria Ce glas destoinic s-mi spuna-ncotro e Ca sunt intru Cel care este! Oceanul de somn ce icnind fr voie Puzderii de stele ascunse-n amiaza, M-a-mpins si pe mine-n miscare? Fapturile-n tine de-a pururi dureaza Nici maica nu stie ce tainica norma Si-n spatiu vremelnic colinda. Imi dete din carnea-i vremelnica forma, A fi, bucurie eterna si sfanta! Neant inflorit n minune. O vraja a toata lumina rasfranta Cci toate izvoadele umbrelor noastre De-a gloriei tale oglinda Roiesc mai presus de arhangheli si astre Din vesnica ta-ntelepciune. In ceruri, Parinte, sunt abur n aburi Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi

Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pmnt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor M doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Cnd va cadea Marele-ntuneric, vei vedea.