‘’MOROMEȚII’’

DE MARIN PREDA
Caracterizarea lui Ilie Moromete

Volumul 1 apărut în anul 1955 și volumul 2 apărut în anul 1967

îl prezintă pe Ilie Moromete ca fiind ultimul apărător al valorilor patriarhale
românești, al condiției libere al țăranului român: ‘’cel din urma țăran’’.
Portretul tatălui scriitorului, Tudor Călărășu, reprezintă punctul de plecare în
construcția personajului Ilie Moromete.
Ilie Moromete reprezintă tipologia țăranului mijlocaș, al tatălui autoritar,
pentru care familia este întotdeauna pe primul loc. Totodată,acesta se arată
interesat de politică, fiind singurul din sat care știa să citească, acest fapt
subliniind faptul că Ilie era printre puținii indivizi inteligenți din sat. Este
personajul principal al primului volum și secundar celui de-al doilea. Volumul 1
îl conturează pe Ilie Moromete în mod complex, cap de familie, dominând copiii
din prima și a doua căsnicie cu autoritate, cu o poziție centrală în lumea satului,
fiindcă era cel mai inteligent și abil dintre țărani. Spre deosebire de alte
personaje, își ascundea gesturile prin puterea disimulării. Volumul 2 îl găsește
pe Ilie Moromete ca personaj secundar și un om dominat de timpul
schimbărilor.
Caracterizarea directă făcută de narator arată că Ilie Moromete “era
cu zece ani mai mare decât Catrina” și acum avea acea vârstă între ținerețe și
bătrânețe când ”numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.’’
În altă scenă, naratorul spune că “Moromete avea uneori obiceiul de a se
retrage pe undeva prin grădină și de a vorbi singur.”
Caracterizarea directă făcută de alte personaje sugerează percepția diferită
asupra personajului. Soția sa, Catrina îi reproșează lenea și
plăcerea vorbei :“Toată ziua stai la drum și bei tutun”, în timp ce Cocoșilă,
prietenul său, îi zice mereu “Ești prost!”, calificativ ce ascunde, pe de o parte,
simpatia, iar pe de altă parte invidia față de inteligența și spontaneitatea
personajului.
Conflictul interior al lui Ilie Moromete reprezintă lupta dintre dorința de a
împlini nevoile familiei și imposibilitatea de a se descurca într-o lume bazată
exclusiv pe simbolul banilor. Conflictul se manifestă prin lupta interioara a
protagonistului care dorește să își mențină familia unită și să-i asigure un trai
decent, însă realitățile economice exterioare îl constrâng să facă sacrificii,
neputând asigura viitorul copiilor. Lipsa de comunicare în cadrul familiei, firea
autoritară a personajului, adâncesc ruptura sinelui și a relației cu ceilalți.
O secvență narativă care subliniază autoritatea tatălui este cea a cinei
în familie. Ilie Moromete este situat ”pe pragul celei de-a doua scări”,
dominându-i pe ceilalți cu privirea. Așezarea acestuia mai sus față de ceilalți
subliniază și rolul bărbatului în familia tradițională a secolului trecut, în care
acesta era capul familiei, era superior și avea autoritate în casă. Catrina
Moromete este situată lângă vatră, lucru care subliniază statul femeii
tradiționale, acela de a avea grijă de gospodărie, condiția acesteia fiind de
inferioritate.
Incipitul și finalul primului volum sunt construite prin relație de simetrie, în
ceea ce privește una dintre temele fundamentale ale romanului, și anume relația
individ-timp. Însă, cele două personificări ”Timpul avea nesfârșita răbdare cu
oamenii” și ”Timpul nu mai avea răbdare”, intră în relație de opoziție, sugerând,
la început, existența patriarhală a țăranilor români de la jumătatea secolului al
XX-lea, iar, în final, prefacerile istorice ce aveau să zdruncine destinul țărănimii
dupa cel de-al Doilea Război Mondial.
Din punctul meu de vedere, construcția personajului Ilie Moromete
reflectă țăranul tradițional, mjlocaș, al secolului al XX-lea. Ilie Moromete este
tipologia tatălui autoritar, cu datorii, familist, gospodar,care încearcă din
răsputeri să îți mențină familia unită, în ciuda faptului că, din punct de vedere
financiar, nu are prea multe de oferit.
Drama personajului se adâncește atunci când este trădat de Nila, Achim și
Paraschiv, aceștia furând chiar de la tătal lor. Ilie Moromete, chiar dacă va
ascunde acest lucru, va fi profund dezamăgit de fiii săi, acest punct constituind
începutul rupturii cu sinele și a relației cu ceilalți.
În concluzie, protagonistul Ilie Moromete din opera “Moromeții” de
Marin Preda, subliniază drama țăranului mijlocaș, cu datorii, familist,care
încearcă să își mențină familia unită , realitatea economică exterioară, însă,
constrângându-l să facă sacrificii, fiind incapabil de a asigura viitorul copiilor.

Sursă:www.academia.edu