Caracterizarea lui Ilie Moromete

Primul roman scris de Marin Preda, "Morometii", este alcatuit din doua volume publicate la 12
ani distanta(1955 si 1967). Desi infatiseaza epoca de dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial utilizand tehnici narative diferite, cele doua volume alcatuiesc un ansamblu unitar, reconstituind
imaginea satului romanesc si impunandu-se drept o noua tipologie in proza romaneasca. Personajul
principal al romanului si cel mai important din toata creatia lui Marin Preda, este Ilie Moromete. Acest
personaj este construit dupa modelul lui Tudor Calarasu, tatal scriitorului, asa cum marturiseste acesta in
volumul "Imposibila intoarcere": "eroul preferat, Moromete care a existat in realitate, a fost tatal meu".
Ilie Moromete reprezinta un personaj aparte in literatura romana, fiind un "taran" neobisnuit, cu un spirit
contemplativ, ironic si chiar inteligent. Astfel, acesta este adesea numit de critica literara drept un "taran-
filozof". Framantarile sale despre soarta taranilor sunt relevante pentru firea sa reflexiva. Personaj
exponential, al carui destin exprima moartea unei lumi("cel din urma taran"), reprezinta conceptia
traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj,
confruntat tragic cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.

Personajul este caracterizat in mod direct de catre narator in debutul capitolului al X-lea, din
primul volum al romanului: "Era cu zece ani mai mare decat Catrina, si acum avea acea varsta intre
tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva". Personajul este
portretiat in miscare, prin acumularea detaliilor. Obiectivitatea observatiei(prezentarea comportamentului,
vorbirea, gestuca si mimica), este dublata de finetea analizei interioare, de prezentarea jocului gandurilor
lui Moromete. Caracterizarea indirecta, ce se desprinde din gesturile, faptele, vorbele, gandurile
personajului, actiunile la care participa acesta, dar si relatiile cu ceilalti, evidentiaza trasaturile sale. Ilie
Moromete este un om respectat in sat. Are prieteni, precum Cocosila sau Dumitru lui Nae, pentru care
parerea lui conteaza. Este abonat la ziar, si astfel, discutiile din poiana lui Iocan pe teme politice, nu incep
decat in prezenta lui, el fiind cel care citeste ziarul si interpreteaza evenimentele. Aflam ca Moromete este
sfatos si ii place sa discute, dar acest lucru o deranjeaza pe Catrina, care adesea se revolta: "Lovi-o-ar
moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie! Toata ziua stai de vorba si bei tutun".

Disimularea este trasatura sa esentiala. Semnificativa in acest sens este comedia pe care o joaca in
fata agentilor fiscali, care-i stricasera placuta discutie de duminica. Intrand in curte, trece pe langa cei doi,
ca si cum acestia ar fi invizibili, iar apoi striga la Catrina si la Paraschiv, amandoi nefiind defapt la fata
locului. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o tigara si numai dupa ce agentii sunt gata sa-i ridice
lucrurile din casa, Moromete se decide sa le dea o parte din bani: "De ce nu vrei sa intelegi ca n-am? Ia de
aici o mie de lei, si mai incolo asa, mai discutam noi! Ce crezi ca noi fatam bani?". Ironia, puterea de a
face haz de necaz, reprezinta o alta trasatura esentiala a lui Ilie Moromete, exemplele in acest sens fiind
numeroase: lui Niculae ii spune cand intarzie la masa "Te dusesi in gradina sa te odihnesti ca pana acum
statusi!", sau ii raspunde sarcastic lui Nila cand acesta il intreaba de ce taie salcamul, "Ca sa se mire
prostii".

Mai multe conflicte vor destrama familia lui Moromete si vor marca evolutia personajului: mai
intai, dezacordul cu cei trei fii ai sai din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o
modalitate diferita de a intelege lumea, sau conflictul cu fiul cel mic, Niculae, cauzat de dorinta baiatului
de a studia si a merge la scoala. Titlul "Morometii" asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia
si criza unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, si anume Silistea-Gumesti, sunt simbolice
pentru transformarea din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si "un roman al
deruralizarii satului", o fresca a vietii rurale a vremii. Romanul are o problematica mai complexa: criza
comunicarii, trecerea timpului, contextul istorico-politic, iubirea, moartea sau parvenirea.

In concluzie, personajul principal din romanul "Morometii", Ilie Moromete, reprezinta un tip de
taran aparte in literatura romana, avand o serie de calitati ce il fac memorabil. Dimensiunea tragica a
personajului confruntat cu contextul istoric se proiecteaza pe doua coordonate fundamentale: "cel din
urma taran" asista la destramarea "rostului" sau, a satului traditional cu valorile lui, acesta neputand opri
instrainarea propriilor copii si destramarea familiei sale. Astfel, destinul sau este unul simbolic pentru
lumea pe care o reprezinta.