Caracterizarea lui Ilie Moromete

„Moromeţii” este un roman realist monografic de după Al Doilea Război Mondial ce are ca temă
fundamentală destrămarea civilizaţiei tradiţionale ţărăneşti, din cauza evenimentelor social-politice. Ei i se
subsumează tema timpului, a confruntării individului cu istoria. Ilie Moromete este primul ţăran român - personaj
literar a cărui energie este folosită nu pentru acumularea de pământ, ci pentru păstrarea lui, prin plătirea „fonciirii”.
Cele două volume urmăresc, într-o perspectivă preponderent obiectivă, povestea unei familii ţărăneşti
eterogene, alcătuite din şase copii proveniti din două căsătorii diferite. Romanul începe tipic realist, fixând în
expoziţiune cadrul spaţio-temporal în Siliştea-Gumeşti, înainte cu trei ani de război.
Ilie Moromete este personajul principal masculin, individual al romanului realist obiectiv „Moromeţii”,
de Marin Preda. Geneza personajului o constituie Tudor Călăraşu, tatăl autorului. Este personajul total, nepereche
în proza românească de inspiraţie rurală. El întruchipează tipologia ţăranului mijlocaş pentru care pământul
înseamnă mai mult decât siguranţa zilei de mâine. El îi aduce şi demnitate, respectul unei societăţi materialiste.
Deşi este o fire lucidă, cu un simţ al observaţiei remarcabil, se autoiluzionează că, păstrând laolaltă toate cele
paisprezece pogoane, va păstra unită familia. Dacă fiii mari vor bani, mezinul Nicolae vrea să înveţe carte, iar
surorile lui, Tita şi Ilinca, vor zestre pentru a se putea mărita.
Marin Preda foloseste câteva mijloace directe de caracterizare a eroului prin care aflăm vârsta: „era cu 10
ani mai mare decât Catrina, făcuse războiul“.
Prin mijloace indirecte, din acţiunile personajului şi relaţiile cu ceilalţi înţelegem că era o fire autoritară:
îşi bate cu parul fiii neascultători. Inteligenţa şi capacitatea de a analiza reies din scenele din poiana fierăriei lui
Iocan, când sintetizează clar articolul citit din ziar. Respectul sătenilor faţă de el, recunoscut ca adevărat lider al
comunităţii, se observă când este mereu ascultat cu răbdare, iar discuţiile pe teme politice nu începeau fără el. Firea
meditativă a personajului rezultă din momentele în care eroul stă pe stănoaga din faţa casei „bând tutun“, molfăind
o scobitoare şi intrând în vorbă cu câte un trecător. Capacitatea de a-şi disimula gândurile şi ironia cu care le
vorbeşte celorlalţi îl fac greu de înţeles.
Considerat de critica literară, “primul ţăran-filozof” din literatura română, gratie plăcerii sale de a medita
asupra evenimentelor, Ilie Moromete îşi dezvăluie complexitatea ca personaj în diferite ipostaze: tată, soţ, frate şi
membru al comunităţii. Figura dominantă a tatălui oferă perspectiva sănătoasă, echilibrată asupra vieţii.
Autoritatea sa excesivă creează însă mai multe conflicte:
- cu fiii cei mari: Achim, Nilă şi Parachiv; fascinaţi de dorinţa de a avea bani, pentru a trăi la oraş, în spiritul
epocii;
- cu Guica, sora lui Ilie Moromete, geloasă pe noua nevastă din cauza căreia şi-a pierdut autoritatea în
gospodăria Moromeţilor;
- chiar şi cu Catrina, a doua nevastă, căreia deşi i-a promis, în timpul foametei, la vânzarea unui pogon de
pământ, că va trece casa şi pe numele ei, nu i-a respectat dorinţa.
Ilie eşuează ca tată, căci, deşi nu vinde pământul, nu poate păstra unitatea familiei. Copiii îl părăsesc fiecare
cu alte priorităţi şi idealuri. Ca soţ, este părăsit la bătrâneţe de Catrina, rănită că nu a trecut casa şi pe numele ei.
Portretul moral al lui Ilie se conturează şi prin caracterizările făcute de celelalte personaje. Catrina
blestemă întruna „suceala” omului ei, băieţii mari îl judecă pentru absenţa simţului pragmatic, comparându-l cu
Tudor Bălosu, iar Niculae sintetizează: „Credea că el e centrul universului şi cum le aranjează el, aşa e bine!”
În concluzie, Ilie Moromete trăieşte o adevărată dramă ce se consumă interior. Consecvent propriilor
principii, exclamă şi pe patul morţii: „Domnule, eu întotdeauna am dus o viaţă independentă!” Polemizând cu
viziunea lui Liviu Rebreanu, a lui Mihail Sadoveanu sau a altor colegi de generaţie, Marin Preda impune astfel
tipologia ţăranului mijlocaş, inteligent şi complex, trăind într-o societate influențată de evenimente istorice.