Carcterizare Moromete

De Marin Preda

Marin Preda este un mare scriitor roman care si-a desfasurat activitatea dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial. Printre romanele scrise de el se numara:”Morometii”(vol I in 1955 si vol II in 1967),
“Risipitorii”(1962), “Intrusul”(1968), “Marele singuratic”(1972), “Delirul”(1975), “Cel mai iubit dintre
pamanteni” in trei volume (1980).

Personajul este instanta a comunicarii narative intratextuale prin intermediul careia sunt transmise
indirect ganduri, idei, sentimente. Acesta reprezinta o individualitate infatisata dupa realitate sau
rod al fictiunii, putand fi definite printr-o multitudine de perspective: morala, sociala, ontica,
filozofica sau estetica.

În prim-planul acestei familii, stă personajul Ilie Moromete. Spre deosebire de alte personaje din
literatura română care ilustrează tipologia ţăranului, protagonistul reprezintă ţăranul contemplativ
cu spirit reflexiv, inteligent şi ironic.

Din punct de vedere social, Ilie Moromete este un taran mijlocas, vazut in microcosmosul rural ca o
autoritate, un punct de reper. Detine functia de consilier local, insa acasa esteub „pater familias”
autoritar, imagine ce se risipeste din cauza conflictului cu fiii sai. Este casatorita de doua ori, a doua
sotie fiind Catrina, are o sora, Maria (Guica), si este prieten cu Cocosila si Tugurlan.

Statutul moral este marcat de crezul existential de trai al personajului „eu intotdeauna am dus o
viata independenta”. Acesta da dovada de consecventa morala, demnitate si rezistenta in fata unui
timp agresiv, confruntand istoria. Se afla mereu in dialog cu sine si cu lumea, mirandu-se necontenit
de spectacolul existentei.

Din punct de vedere psihologic, complexitatea caracterului este conturata prin situatiile in care
personajul este surprins. Poseda o inteligenta ascutita si are o inclinatie spre reflectie. Stapaneste
arta disimularii si se dovedeste a fi ironic in discutiile conjuncturale; traieste drama inadaptatului,
sutoritatea lui diminuandu-se teptat, atat in plan familial, cat si in cel social.

Ilie Moromete devine treptat din „socratic” un figurant in actiunea operei si in propria viata, traind o
drama a insingurarii si a neputintei de a se adapta noilor realitati. O trasatura dominanta a
personajului este autoritatea.

O prima secventa semnificativa este scena cinei, construindu-se un tablou al societatii patriarhale si
a ierarhiei domestice. Cei trei fii mai mari, Nila, Achim si Paraschiv stau catre usa, gata sa plece, semn
al instrainarii. Catrina si copiii ei, Tita, Ilinca si Niculae se ocupa de pregatirea mesei, ce reflecta ca
pamantul si oile sunt singura sursa de existenta. Mezinul familiei nu are scaun, iar toti membrii stau
inghesuiti. In schimb, capul familiei pare ca troneaza deasupra tuturor, urmarindu-i cu privirea. Cina
reprezinta astfel un ritual de la care nu poate lipsi nimeni, Moromete incercand sa reuneasca o
familie amenintata de destramare la masa mica, neschimbata, de pe timpul primei casatorii.

O alta scena reprezentativa este cea a taierii salcamului, episod premonitoriu pentru declinul
familiei, dar si a satului. Aceasta e masura disperata pe care Ilie Moromete o ia pentru a face rost de
bani, dorind sa pastreze pamantul intreg pentru a-l lasa baietilor. Reper al satului, salcamul lasa in
urma traditiile si siguranta familiei taranesti, taierea sa marcand „inceputul sfarsitului”. In aceasta
scena se remarca diminuarea autoritatii lui Moromete, Nila fiind singurul dintre copii care accepta sa
se trezeasca pentru a-si ajuta tatal. Actiunea are loc duminica, „cand femeile isi bocesc mortii in
cimitir”; aceasta, dar si ciorile ce dau tarcoale sunt semne rau prevestitoare, sugerand destinul
tragic.

Elementele de compozitie, structura si limbaj sunt reprezentative pentru orice opera literara.

Titlul, element rezumativ, analitic si paratextual, aseaza tema familiei in centrul romanului, insa
evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca
romanul unei familii este si un roman al deruralizarii satului. Acesta cuprinde pluralul numelui
propriu „Moromete”, sugerand faptul ca in centrul actiunii se afla o familie, devenita personaj
colectiv.

Principalele conflicte il au ca numitor comun pe protagonist. Este marcata disputa dintre generatii in
conflictul dintre tata si fiii sai din prima casatorie: cei trei fiind adeptii unei mentalitati noi, ii
reproseaza tatalui lipsa spiritului mercantil, nu stie sa transforme in bani produsul economiei rurale,
precum Tudor Balosu. Un alt conflict este cel dintre Moromete si Catrina: barbatul vanduse o bucata
de pamant din zestrea sotiei sale, cu promisiunea ca va trece casa si pe numele ei, lucru care nu se
intampla nici dupa imbunatatirea situatiei financiare a familiei, si conflictul dintre Ilie si sora sa,
Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara.

Conflictul extern secundar in primul volum, dar care va trece in prim-plan in cel de-al doilea, este cel
dintre Ilie Moromete si mezinul familiei, Niculae. Acesta este genarat de dorinta fiului de a merge la
scoala, insa tatal nu vede importanta educatiei, viata lor bazandu-se pe munca fizica. In acest sens,
emblematica este replica lui Moromete „Alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem!”.
Acest conflict este dublat in al doilea volum si de afinitatile politice a fiecaruia, Moromete fiind
monarhist, neavand incredere in viitorul ce se prevestea, iar Niculae devine activist de partid.

In concluzie, Marin Preda construieste un personaj complex pentru statutul de taran, inclinat spre
reflectie, definit de dorinta de libertate, considerat de Nicolae Manolescu „ultimul taran”.