Morometii

De Marin Preda

-(parte comuna pentru toate subiectele)

Capodopera a prozei romanesti literare Morometii, este un roman realistobiectiv cu elemente traditionaliste si moderniste,roman de observatie sociala si de
analiza psihologica.
Tema fundamentala a romanului o constituie destramarea civilizatiei
traditionale romanesti,dar romanul aduce si alte teme in primul plan narativ, cum ar
fi :raportul individului cu istoria, tema familiei, a iubirii si a mortii.
Morometii este romanul unei colectivitati ale carei temelii sunt grav
amenintate de un timp aparent rabdator ce creeaza premizele unor schimbari
zguduitoare pentru scriitor.
In roman omul se va confrunta cu timpul, umanitatea cu istoria la rascruce de
epoci,sub presiunea unor evenimente necrutatoare.
Romanul este alcatuit din 2 volume (1955 si 1967)
Compozitia primului volum este ordonata pe o axa fundamentala,cea a
timpului devenit adevarat personaj.Volumul are 3 parti cu ritmuri epice diferite.
Prima parte (29 capitole) are o durata dilatata, de sambata seara cand Morometii se
intorc de la camp, pana duminica noaptea cand are loc fuga Polinei cu Birica.Partea
a doua se realizeaza printr-o tehnica moderna a colajului si cuprinde scene diverse
de viata din existenta catorva familii de silisteni: Balosul,Traian Pisica,in centru
ramane familia Morometilor).Partea a treia cuprinde doua mari episoade epice:
secerisul si conflictul dintre Ilie Moromete si fiii sai mai mari.
Incipitul este modern: in campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al
doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare.
Incipitul textualizeaza tema timpului,a familiei, prin termeni substantiali. Tema
timpului se formuleaza din incipit, prin motivul timpului care ordoneaza
evenimentele pe doua axe temporale: un timp obiectiv, real , amenintator (vara si
toamna anului 1937) si o durata subiectiva, un timp iluzoriu, care avea nesfarsita
rabdare
Finalul reia contrapunctic tema timpului, insa de aceasta data acesta nu mai
avea rabdare,indicele temporal fiind in opozitie. Relatia dintre incipit si final
semnifica relatia omului cu timpul,a umanitatii cu istoria, la raspantia dintre epoci.
Compozitia celui de-al doilea volum, acesta avand 5 parti.Prima parte(23
capitole) are o durata dilatata (1937-1947) si se refera la noul comportament al lui
Ilie Moromete, la calatoria la Bucuresti,pentru a-si convinge feciorii sa vina
acasa;surprinderea imaginilor din razboi,moartea lui Nila,etc. Partea a doua (20
capitole) il are protagonist pe Niculaie care incearca sa-si impace parintii; au loc
dezbateri politice. Partea a treia (22 capitole) se refera la campania de secerat si de
treierat, la recolta taranilor care-si duc graul acasa,etc. Partea a patra(13 capitole)
se refera la intoarcerea Catrinei acasa si surprinderea unor figuri de tarani. Din

partea a cincea retinem faptul ca Niculae devine inginer horticultor.Moromete se

stinge, iar Niculae se impaca in vis cu tatal sau.
Incipitul este modern si cuprinde un enunt interogativ cu privire la regimul
moral al protagonistului (in bine sau in rau se schimbase Moromete). In incipit se
enunta tema schimbarii raportata la conceptele morale si la raportul indivitcolectivitate.
Finalul este deschis si surprinde mitul fiului risipitor: impacarea din vis dintre
Niculae si Moromete
Conflictul este profund si imbraca mai multe aspecte.Exista un conflict istoric
intre doua moduri de viata reprezentate de fiecare dintre cele doua volume, precum
si conflicte exterioare (intre Moromete si Catrina, intre Moromete si baietii lui din
prima casatorie, etc )
Titlul este un nume propriu si ii denumeste pe membrii familiei Moromete,
insa prin extensie fixeaza o tipologie unica si de neconfundat.
Discursul narativ decurge pe doua planuri:destinul familiei lui Ilie Moromete,
urmarit de-a lungul a aproape 2 decenii;existenta unei comunitati satesti din
Silistea-Gumesti in aceeasi perioada de rascruce istorica.
Motivele evidente in roman sunt: al timpului tolerant, al tatalui al fiilor
razvratiti, al istoriei vitrege, al destinului. In cea mai mare parte actiunea este
plasata pe repere precum: Campia Dunarii,satul Silistea-Gumesti,inainte si dupa cel
de-al doilea razboi mondial.Viziunea narativa este obiectiva, naratorul omniscient si
omniprezent.

-(parte valabila pentru conditia taranului/caracterizare personaj)

Ilie Moromete este personajul-constiinta al romanului,este taranul-filozof cu o
inteligenta ascutita cu un nestins dar de a contempla si a intelege lumea in care
traieste, cu un nestins dar de a contempla si a intelege lumea in care traieste,
statutul sau social fiind acela al taranului legat cu trup si suflet de glia prin care-si
asigura existenta.
Statutul psihologic trebuie vazut din perspectiva complexitatii psihice a
personajului,relevata prin situatiile existentiale in care ste surprins intr-o vreme de
rascruce a istoriei, intr-un proces de destramare a civilizatiei taranesti arhaice.
Statutul moral trebuie vazut prin raportarea schimbarilor, in final personajul
prabusindu-se mora,fapt anticipat de taiera salcamului, care este dublul vegetal al
lui Moromete. Protagonistul romanului este un personaj literar complex, investit cu
valori simbolice profunde;prin el se reconstituie viziunea asupra lumii taranesti cu
putin timp inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.
Personajul al carui prototip, dupa propria marturisire a autorului este chiar
tatal sau Tudor Calarasu,este un spirit contemplativ inzestrat cu capacitatea de a
trece prin filtrul constiintei sale, realitatea inconjuratoarea.
Mijloacele prin care se contureaza profilul celui apreciat taran absolut sunt
multiple: atitudinile si faptele, scenele antologice , gandurile si
sentimentele,simbolurile si motivele din roman.
Compexitatea si natura dilematica ale personajului sunt reliefate prin
contrastul dintre manifestarile exterioare si eul de adancime reflectat in cugetarile
personajului.

Ilie Moromete trebuie vazut in mai multe ipostaze: taranul care-si leaga
existenta de pamant; omul satului; tatal unei familii realizate prin alianta.
Scenele antologice ale romanului:cina,adunarea duminicala din Poiana lui
Iocan, momentele in care mediteaza langa lotul sau de pamant dau contur unui
portret moral al unui personaj din domeniul rustic,unic in literatura romana pentru
ca Ilie Moromete nu e un simplu taratn , este inteligent si stapaneste deplin arta
disimularii, este un personaj aflat mereu intr-un dialog cu sine si cu lumea,
fiindactor in spectacolul lumii taranesti.Cina ii confera locul de tata, stapan
necontestat,care statea parca deasupra tuturor. Flacarile din vatra ii lumineaza
chipul ca intr-un tablou sacru, fiind in mod simbolic Tatal.
In adunarile duminicale din Poiana lui Iocan este apreciat pentru inteligenta
sa,pentru spiritul caustic si pentru felul in care dadea sens articolelor din ziar.
Trasatura esentiala a personajului este disimularea ce reiese inca din prima
scena a romanului, a dialogului dintre Ilie Moromete si vecinul sau Tudor
Balosu,cunoscuta sub numele de dialogul surzilor.Moromete ,aflat pe noaga
podistei,asteapta un partener de discutie, cel care se iveste, spre nemultumirea
personajului, este vecinul sau Balosu care conduce discutia spre un subiect care nu
parea a fi pe placul lui Moromete: vanzarea salcamului. Moromete nu raspunde,
pare sa nu auda intrebarile insistente, el formuleaza consideratii meteorologice:Sa
stii ca la noapte o sa ploua
O alta scena care ilustreaza disimularea este cea a platii: chemat de fiica sa
Ilinca,care marturiseste ca a sosit agentul fiscal,Moromete intra si-l ignora, o striga
pe Catrina, desi stia ca era plecata.
Intr-un fel Moromete este naiv, el se bucura cu candoare de spectacolul vietii
si considera ca a facut tot ce trebuia pentru baietii sai. Se inseala si dupa plecarea
acestora si a Catrinei , acesta devine un instrainat, indurerat are sentimentul unei
dureroase tradari.
Pierzandu-si increderea in ipostaza luminoasa a vietii,intra intr-o mare si
definitiva tacere, amintind de ganditorul de la Hamongia, care mediteaza la marea
lui singuratate.
Personajul eponim si simbolic, Moromete este mahnit de gandul ca traseul lui
existential fusese poate gresit, prin destramarea familiei devine un personaj tragic.
Prin moarte acest taran intra in mit.
In mod simbolic exista o relatie intre personaj si salcamul din gradina sa.
Fixat in existenta afectiva a familiei de multa vreme , salcamul este taiat intr-o
duminica si se prabuseste cu zgomot la pamant ca intr-un sfarsit de lume. Scena
anticipeaza prabusirea lui Ilie Moromete. Asemenea salcamului,Ilie avusese
radacini adanci intr-un mode de viata socotit a fi etern. Ca si salcamul el dominase
comunitatea rurala; este lovit de istoria oara si prabusirea lui morala este
puternica.
Apreciez ca Ilie Moromete este un personaj a carui fire este grea de intuit
deoarece gesturile si reactiile lui sunt derutante. Ceea ce intregeste personalitatea
complexa a acestuia este ciudatul dar pe ca il avea, acela de a vedea lucruri care
celorlalti le scapau.
Consider ca personajul face parte din ultimii tarani a caror lume nu mai poate
fi protejata de agresiunea istoriei si a timpului.Destinul lui Ilie Motomete exprima
moartea unei lumi.
In concluzie epopeea tragica a taranului care traieste launtric drama
disparitiei satului romanesc traditional este cea a ultimului taran din literatura
romana.

-(parte valabila pt. relatia personajelor,evolutia unui cuplu,tema

familiei/iubirii.viziunea despre lume)
Ilie Moromete-Catrina alcatuiesc un cuplu intr-o lume in destramare.Daca Ilie
Moromete il reprezinta,tipologic, pe taranul patriarhal,Catrina nu este taranca decat
prin specificul muncii pe care o face.
Daca statutul social al celor doua personaje are elemente comune,nu acelasi
lucru se poate afirma despre statutul moral si psihologic. Moromete este personajulconstiinta al romanului, el se opune oricaror forme de constrangere, retragandu-se
intr-o mutenie protestatara. Este un personaj total,nepereche in proza romaneasca
de inspiratie rurala. In timp ce Catrina este femeia simpla de la tara, cu calitatile
unei gospodine, Moromete il reprezinta pe taranul filozof cu o inteligenta ascutita,
cu un nestins dar de a contempla si a intelege lumea in care traieste. Complexitatea
psihica a personajului este revelata prin situatiile existentiale in care este surprins
(viata satului romanesc, intr-o vreme de rascruce a istoriei,intr-un proces de
destramare a civilizatiei romanesti arhaice, traditionale, de destramare a familiei si
a sistemului de valori morale).
Inca din preambulul romanului este evident faptul ca relatia din sanul familie
este una tensionata,conflictuala. Catrina este a doua sotie a lui Moromete si mama
vitrega a celor trei baieti mai mari (Paraschiv,Nila,Achim) pe care i-a crescut si i-a
salvat de la foamete, vanzandu-si un lot din propriul pamant. Cu toate acestea,
tinerii o urasc asa cum ii considera vinovati de saracia lor si pe cei trei copii ai lui
Moromete din a doua casatorie (Tita,Ilinca si Niculae).Catrina se afla in plin conflict
familial si asa va ramane si in volumul al doilea.
Scena cinei este elocventa pentru relatiile dintre membrii familiei
Morometilor. Cei 6 copii ai lui Moromete stau umar langa umar in jurul mesei
rotunde. In mod premonitor baietii din prima casatorie stau spre partea din afara
tindei; acest fapt anticipeaza ca vor parasi familia. Langa vatra statea
intotdeauna Catrina Moromete.Langa ea ii avea pe ai ei,pe Niculae,Ilinca si Tita,copii
facut cu MorometePe pragul tindei asezat parca deasupra tuturor statea tatal,pe
chipul caruia se rasfrangea lumina din vatra ca intr-un tablou sacru.
Se observa inca de la inceput ca in relatia dintre membri familiei lipseste
iubirea. In plus intre Moromete si Catrina exista o mare deosbire cu privire la
ipostaza morala si la statutul psihologic. Disimualrea care este principala trasatura a
lui Moromete, nu este intalnita la sotia sa. O secventa edificatoare pentru dovada ca
personajul dispune de arta disimularii este cunoscuta sub numele de dialog al
surzilor. Atunci cand Balosul incearca sa converseze cu Moromete despre taiera
salcamului,taranul filozof se preface ca nu aude si face consideratii meteorologice.
Sa stii ca la noapte o sa ploua. O alta secventa care ii confera lui Moromete
aprecierea de actor in arta disimularii este cea a platii impozitului. Chemat de
Ilinca de la adunarea duminicala din Poiana lui Ioan, acesta nu il baga in seama pe
agentul fiscal, intra in discutie cu copiii, mai mult se intereseaza unde este plecata
Catrina, desti stia ca este la biserica. Se poate observa marea complexitate
psihologica a lui Moromte, care il diferentiaza de sotia sa, insa nu doar acesta este
principalul element care conduce la ruperea relatiei. Ironia,batjocura, sunt alte

aspecte care contribuie la fisurarea relatiei. Un moment ironic il reprezinta scena in

care cainele fura branza, iar Moromete ii transmite Catrinei sa-i dea si apa. O alta
scena ironica este atunci cand Moromete il lasa pe fecior sa se arda cu fasolea.
In familie Ilie este tatal si Catrina mama ,personaje generice, incadrate
intr-un mit al familiei care la inceput este unita. Tatal este grijuliu pt ca feciorii sa
aiba pamant iar Catrina isi dovedeste harnicia,supusenia,in fata copiilor lui
Moromete, acceptarea ironiei si a batjocurii acestuia.Relatia femeii cu sotul sau se
bazeaza doar pe un interes material:acesta ii promisese sa o treaca in actele lui
de proprietate,dar evitase sa isi tina cuvantul. Atunci cand tatal incearca sa ii
readuca acasa pe cei trei fii ai sai, Catrina se sperie si-l paraseste. Nu-i pasa de
sotul ei si nu-l mai viziteaza decat o data,cand Moromete joaca o farsa a mortii.
Urmeaza o scena care produce ruptura definitiva.Bolnavul alearga dupa Catrina
prin curte cu un par in mana,scena fiind tragi-comica.Prin urmare sotia nu este sotia
iubitoare si nici ca mama nu se comporta expemplar. Ea are cosmaruri frecvente ,se
teme de diavol,merge la biserica, insa admiratia pentru preotul cel tanar nu tine
doar de credinta, este ciudata.
Fiind parasit de copii si de sotie, Moromete devine un marele singuratic,un
instrainat.Acest taran absolut se prabuseste moral. Prabusirea morala este
anticipata inca de la inceputul romanului de taierea salcamaului,acesta fiind dublul
vegetal al lui Moromete. Asa cum salcamul avea radacinile adanc infpite si apoi se
prabuseste cu zgomot Moromete este lovit de istoria oarba,prabusirea fiind la fel de
puternica.Relatia dintre cele doua personaje trebuie vazuta din scenele
antologice,din faptele si atitudinile lor,la modul simbolic,asa cum rezulta din cele
prezentate.
Consider ca relatie Ilie Moromete-Catrina a esuat, intrucat intre cei doi nu
exista sentimentul nobil al iubirii,ci doar interesul material. In plus, desi au acelasi
statu social, se diferentiaza moral si psihologic. Intre cei doi lipseste comunicarea.
Mentionez ca Moromete nu se adapteaza noilor schimbari, ramane singur
intr-o lume care dispare, un instrainat. Naiv, el nu-si da seama ca se inseala cu
privire la atmosfera din familie.
In concluzie, prin cuplul Ilie-Catrina, naratorul surprinde epopeea tragica a
taranului care traieste launtric drama disparitiei satului romanesc traditional intr-un
moment cand timpul nu mai are rabdare,mai mult decat atatunde dragoste nu
e,nimic nu e