BALTAGUL DE MIHAIL SADOVEANU-1930

‘’Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu apartine prozei interbelice, fiind publicat in

anul 1930, roman realist si simbolic, incadrandu-se intr-un tip aparte de realism, si
anume realismul mitic.
O prima trasatura ce permita incadrarea operei in realism este actiunea impartita
pe doua planuri narative, unul mitic si unul realist. Coordonata realista este
reprezentata de descrierea satului romanesc, de calatoria Victoriei si de aflarea
adevarului. Planul mitic are in centru miturile din care s-a inspirat autorul, precum
si sensul ritualic al gesturilor Victoriei. Cel mai important mit care sa la baza
structurii romanului este mitul mioritic, asa cum reiese si din motto-ul pe care
autorul l-a ales pentru opera sa : ‘’Stapane,stapane/ Mai cheama s—un cane…’’.
Acest mit se refera la modul de intelegere al personajelor asupra lumii, la traditiile
pastorale si comuniunea om-natura.
O alta trasatura a realismului prezenta in text este perspectiva narativa. Relatarea
textului se realizeaza la persoana a III-a : ‘’Pe tigan l-a invatat sa cante cu cetera’’.
Iar naratorul obiectiv omniscient si omniprezent reconstituie in mod obiectiv, prin
tehnica detaliului semnificativ si observatie satul de munteni si actiunile victoriei.
In plus naratorul ne prezinta calatoria pentru aflarea adevarului intr-un mod
impersonal, detasat si crediatabil. ‘’Viziunea dindarat’’ apare prin punctul de
focalizare zero.
Tema romanului este drumul parcurs de Victoria Lipan pentru aflarea adevarului
despre moartea sotului ei, urmat de savarsirea dreptatii prin pedepsirea vinovatilor.
De asemenea apar teme suplimentare precum : viata pastorala, calatoria, iubirea si
natura.
O prima scena semnificativa pentru tema romanului este pregatirea Victoriei
pentru calatorie. Aceasta urmeaza un ritual de purificare : tine post negru timp de
douaspezece vineri. Mai mult, merge impreuna cu fiul sau la biserica sa se roage la
Sfanta Ana si vinde diverse lucruri pentru a face rost de bani de calatorie. Merge la
Piatra Neamnt pentru a se consulta cu autoritatiile si nu in ultimul rand sfinteste
baltagul sotului sau. Aceasta calatorie are valente atat pentru Victoria cat si pentru
Gheorghita, fiul si partenerul de drum, in evolutia lor.
 O alta scena relevanta pentru tema textului este identificarea si pedepsirea
criminalilor lui Nechifor. La parastas, Victoria conduce din decor, cu tenacitate si
inteligenta, ancheta ce duce la gasirea vinovatilor. Reconstituirea fidela a scenei
crimei lui Nechifor socheaza pe toti cei prezenti la parastas, chiar si pe cei doi
criminali Ilie Cutui si Calistrat Bogza. In timp ce unul dintre ei isi recunoaste vina,
celalalt devine agresiv, asadar Gheorghita il loveste cu baltagul tatalui sau, ulterior
criminalul fiind sfasiat de cainele Lupu. Bogza isi recunoaste vina si isi cere iertare
in fata Victoriei. Aceasta ii raspunde rece ‘’Dumnezeu sa te ierte’’.
Un element de structura si compozitie relevant pentru tema textului este titlul.
Acesta anticipeaza destinul tragic al lui Nechifor si calatoria necesara pentru
aflarea adevarului, dar si ideile dreptatii si a razbunarii, infaptuite de Gheorghita cu
baltagul tatalui sau. Acesta este un element de maxima importanta pe care Victoria
il pregateste, sfiintindu-l. Fiind un topor cu doua taisuri, acesta reprezinta pe de o
parte obiectul justitiar, iar pe cealalta parte obiectul crimei.